Norma juridică și controlul actului normativ.

Pentru început voi da definire termenului NORMĂ JURIDICĂ:

Norma juridică – este acea normă socială ce conține o regulă de conduită,stabilită

sau autorizată (sancționată) de stat,menită să reglementeze cele mai importante
domenii de activitate umană si ocrotită, în caz de necesitate,de forța coercitivă a
statului.

În viziunea lui Nicolae Popa,norma juridică poate fi definită ca ,,o regulă generală
si obligatorie de conduită,al cărei scop este acela de a asigura ordinea
socială,regula ce poate fi adusă la indeplinire pe cale statală, în caz de nevoie,prin
constrângere,, .

Din punctul de vedere al structurii sale logice, norma juridică este alcătuită din
ipoteză, dispoziţie şi sancţiune.

Ipoteza-este acea parte a normei juridice care determină cercul de subiecți cărora le
este adresată norma și stabilește condițiile,împrejurările sau faptelela care se referă
prescripția acesteia.

Dispoziția-este acea parte a normei juridice care stabilește conduita care trebuie
respectată, în condițiile si împrejurările date de ipoteză. Astfel spus, dispoziția
formulează drepturile subiective și obligațiile corespunzătoare ce revin subiecților
vizați de ipoteza normei juridice.

Sancțiunea- este cel de-al treilea element structural al normei juridice,care

precizează urmările, consecințele ce apar în cazul realizării sau nerealizării
dispoziției normei juridice.

Astfel, structura unei norme juridice poate fi schematic reprezentată în felul

următor: „Dacă – atunci – ca urmare (în caz contrar, de nu etc.)”: „Aflându-ne pe
teritoriul statului (fiind, de exemplu, cetăţeni ai statului), trebuie să ne conformăm
prescripţiilor normativ-juridice ale acestui stat (să facem sau să nu facem ceva), ca
urmare a realizării (sau nerealizării) prescripţiilor normative, iată ce consecinţe
juridice vor surveni”. Cele trei elemente structurale reprezintă structura logică
internă, stabilă a fiecărei norme. Şi cu toate că, în unele cazuri, nu le regăsim
expres formulate, ele se deduc printr-o analiză logică a textului respectiv. Având în
vedere că nu toate normele juridice se constituie potrivit schemei, această schemă
se construieşte de cel ce interpretează norma în vederea definirii mai precise a
textului de lege. Cele trei elemente ale normei se vor putea identifica pe baza unei
analize logice în oricare normă juridică. Nu ne putem aştepta, desigur, ca
elementele componente ale normei juridice să fie regăsite, în totalitatea lor, în unul
şi acelaşi articol. Iată de ce nu trebuie să confundăm norma juridică cu articolul de
lege. Expunând în articolele de lege elementele componente ale normelor juridice,
legiuitorul se conduce de nişte reguli, care se referă la tehnica legislativă. Iată doar
unele din aceste reguli: a) Ceea ce de la sine e clar, e evident nu e cazul să expui,
să formulezi. Modalitatea de expunere a elementelor poate fi adaptată ramurii de
drept, căreia îi aparţine norma. Într-un mod se vor expune, de exemplu,
prescripţiile normative în dreptul penal şi în alt mod vor fi expuse acestea în
dreptul constituţional. Astfel, „se consideră de către unii specialişti – remarcă prof.
Sofia Popescu – că majoritatea normelor dreptului penal au numai ipoteză şi
sancţiune, dispoziţia constând în interdicţia faptei descrisă în ipoteză, fiind
subînţeleasă, iar într-o altă opinie, ea rezultă din sancţiunea normei”[1]. Acelaşi
lucru îl susţine şi prof. Nicolae Popa. În această ordine de idei dumnealui atrage
atenţia asupra faptului că, în general, „comandamentul normelor penale este
subînţeles (să nu furi, să nu omori, să nu atentezi la demnitatea sau la onoarea
semenilor tăi etc.). Acest lucru este comun şi altor categorii de norme prohibitive
din alte ramuri ale dreptului”[2]. În dreptul constituţional, de exemplu, pare la
prima vedere că normele juridice ar fi lipsite de sancţiuni. „Dacă, din punctul de
vedere al formulării exprese acest lucru poate fi adevărat, el este fals dacă privim
lucrurile din alt unghi de vedere. Sancţiunea implicită a încălcării oricărei norme
constituţionale este neconstituţionalitatea actului”[3]. Toate normele juridice
(constituţionale, administrative, funciare, procesuale etc.) conţin sancţiuni. În cazul
încălcării oricărei norme juridice, este posibilă aplicarea constrângerii. E altceva că
sancţiunile, în acest caz, vor trebui căutate în normele administrative, penale etc.,
pentru că aceste ramuri se specializează pe reglementarea răspunderii pentru
abaterile de la prescripţiile normativ-juridice. b) Ceea ce e expus o dată, legiuitorul
nu repetă a doua oară. Din aceste considerente, prescripţiile normativ-juridice, de
care urmează să ţinem cont la fiece pas, prevederile care orientează întreaga
reglementare, determină obiectul şi principiile acesteia sunt reflectate, ca regulă, în
partea generală a legii (codul de legi). Aşa, de exemplu, în partea generală a
Codului penal al Republicii Moldova, găsim răspunsuri la asemenea întrebări de
importanţă majoră, cum ar fi: ce constituie infracţiunea; cum se determină gradul
prejudiciabil al infracţiunii; ce faptă (acţiune sau inacţiune) e considerată săvârşită
cu vinovăţie şi pasibilă de pedeapsă penală; cine (ce) poate fi considerat subiectul
infracţiunii şi în ce condiţii aceştia sunt pasibili de răspundere penală; ce prezintă
responsabilitatea, ca stare psihologică a persoanei şi ce prezintă iresponsabilitatea;
care cauze înlătură caracterul penal al faptei; în ce cazuri instanţa de judecată poate
libera persoana care a săvârşit o faptă ce conţine semnele componenţei de
infracţiune etc. Răspunsurile căpătate completează prescripţiile elementelor
normelor juridice, în general, şi, îndeosebi, a ipotezelor normelor juridice. La cele
spuse, e important să luăm în calcul şi faptul că normele juridice nu sunt separate şi
independente una faţă de cealaltă, ci se înlănţuie, se completează reciproc,
interacţionează activ între ele. În această ordine de idei, împărtăşim poziţia
profesoarei Sofia Popescu, care menţionează: „Un element component sau altul al
normei juridice poate fi cuprins implicit în sau dedus dintr-un principiu general al
dreptului, sau poate fi stabilit cu ajutorul unei alte norme. De pildă, ipoteza unei
norme juridice poate consta în respectarea sau nerespectarea unei alte norme. Orice
normă care stabileşte o sancţiune (de exemplu, nulitatea actului) are la bază o altă
normă, explicită sau implicită, şi anume, aceea a cărei încălcare a determinat
necesitatea sancţiunii”[4]. c) Una şi aceeaşi prescripţie normativ-juridică, una şi
aceeaşi formulare poate îndeplini concomitent mai multe funcţii. Formularea, care
îndeplineşte într-o normă juridică rolul de dispoziţie, poate îndeplini pentru altă
normă juridică rolul de ipoteză. Formularea ce îndeplineşte într-o normă juridică
rolul de sancţiune, poate îndeplini în altă normă juridică rolul de dispoziţie etc.
Normele juridice se cuprind în acte normativ-juridice. Elementul de bază al actului
normativ-juridic este articolul. Referindu-ne la raportul categoriilor normă
juridică” –„articol al actului normativ”, putem menţiona că e vorba de raportul care
există între categoriile „conţinut” –„formă” (în calitate de conţinut este categoria
„normă juridică”, iar în calitate de formă – categoria „articol al actului normativ”).
Deşi rar, dar pot fi întâlnite cazuri când un articol al actului normativ coincide cu o
normă juridică. În acest caz, elementele normei juridice (ipoteza, dispoziţia,
sancţiunea) pot fi identificate cu uşurinţă. O astfel de modalitate de expunere a
elementelor normei juridice în articol poartă denumirea de expunere directă. O
asemenea modalitate de expunere însă nu întotdeauna e posibilă, dar nici nu-i
necesară. Din aceste considerente, legiuitorul aplică alte modalităţi de expunere a
elementelor normei juridice în articolele actului normativ. Astfel, destul de
frecvent se apelează la metoda trimiterii. În acest caz, pentru a reproduce norma
juridică la justa sa valoare, cunoscând toate elementele ei, e necesar să ţinem cont
de alte articole din acelaşi act normativ. O asemenea modalitate de expunere
întâlnim, de exemplu, în Codul penal, unde e necesar să se ţină cont nu numai de
prevederile ce le conţine partea specială, ci şi de cele ce le conţine partea generală
a Codului penal. Alteori însă urmează să ţinem cont şi de prevederile din alte acte
normative. Cu ocazia aplicării, organul de aplicare trebuie să coreleze texte din mai
multe acte normative. O asemenea modalitate de expunere a elementelor normei
juridice poartă denumirea de expunere în alb (norme în alb). Destul de frecvent
întâlnim şi cazuri când într-un articol al unui act juridic sunt cuprinse mai multe
norme juridice sau, cel puţin, unele (dar nu toate) elemente a mai multor norme
juridice. Din cele expuse, rezultă faptul că nu întotdeauna construcţia
tehnicolegislativă a normei coincide cu structura ei logică. Din aceste considerente,
cei care aplică normele juridice sunt obligaţi să interpreteze exact conţinutul logic
al normelor. Interpretarea şi aplicarea corectă a normelor juridice trebuie să aibă în
vedere atât structura logico-juridică, cât şi formularea tehnico-legislativă a textelor
respective.
 1)Articolul conține o normă juridică deplină :

Drept exemplu ne poate servi :

Articolul 233 din Codul Contravențional ,, Conducerea vehiculului sub

influenţa alcoolului ori în stare
de ebrietate produsă de alcool, predarea conducerii lui către
o persoană care se află sub influenţa alcoolului ori în stare de ebrietate
produsă de alcool sau de alte substanţe
(1) Conducerea vehiculului de către o persoană care se află sub influenţa
alcoolului ori în stare de ebrietate produsă de alcool ce depăşeşte gradul
maxim admisibil stabilit de lege, dacă fapta nu constituie infracţiune,
se sancţionează cu amendă de la 350 la 500 de unităţi convenţionale sau cu
muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o durată de la 40 la 60 de ore,
în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen
de la 6 luni la 1 an.

2) Norma rezultă nu din unul ci din mai multe articole ale actului normativ :
Drept exemplu concret ne poate servi Codul Penal :

Articolul 2. Scopul legii penale

(1) Legea penală apără, împotriva infracţiunilor, persoana, drepturile şi
libertăţile acesteia, proprietatea, mediul înconjurător, orînduirea
constituţională, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a
Republicii Moldova, pacea şi securitatea omenirii, precum şi întreaga
ordine de drept.

Articolul 4. Principiul umanismului

(1) Întreaga reglementare juridică are menirea să apere, în mod prioritar,
persoana ca valoare supremă a societăţii, drepturile şi libertăţile acesteia.
(2) Legea penală nu urmăreşte scopul de a cauza suferinţe fizice sau de a
leza demnitatea omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau
tratamente crude, inumane sau degradante.

Articolul 16. Clasificarea infracţiunilor

(1) În funcţie de caracterul şi gradul prejudiciabil, infracţiunile prevăzute de
prezentul cod sînt clasificate în următoarele categorii: uşoare, mai puţin grave,
grave, deosebit de grave şi excepţional de grave.
(2) Infracţiuni uşoare se consideră faptele pentru care legea penală prevede
în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de pînă la 2 ani
inclusiv.
(3) Infracţiuni mai puţin grave se consideră faptele pentru care legea penală
prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 5 ani inclusiv.
 (4) Infracţiuni grave se consideră faptele pentru care legea penală prevede
pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 12 ani inclusiv.
(5) Infracţiuni deosebit de grave se consideră infracţiunile săvîrşite cu
intenţie pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un
termen ce depăşeşte 12 ani.
(6) Infracţiuni excepţional de grave se consideră infracţiunile săvîrşite cu
intenţie pentru care legea penală prevede detenţiune pe viaţă.

3).Norma juridica nu e totalmente expusă in actul normativ juridic dat si are

prevederi si in alte articole

Drept exemplu ne poate servi articolul 48 din Constituție intitulat Familia

(1) Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are
dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.
(2) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie,
pe egalitatea lor în drepturi şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura
creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
(3) Condiţiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc
prin lege.
(4) Copiii sînt obligaţi să aibă grijă de părinţi şi să le acorde ajutor.

Norma juridica nu e totalmente expusă in Constituție deaceea este nevoie de a

face trimitere si la Codul Familiei un alt act normativ care va face norma sa fie
totalmente expusa Articolul 1. Legislaţia familială şi alte acte ce conţin norme
ale dreptului familiei
(1) Legislaţia familială constă din prezentul cod şi din alte acte normative
adoptate în cazurile şi în limitele prevăzute de acesta.
(2) Guvernul este în drept să adopte acte normative în domeniul dreptului
familiei în cazurile prevăzute de prezentul cod de alte legi şi de decretele
Preşedintelui Republicii Moldova.
(3) Dacă există divergenţe între prezentul cod şi convenţiile şi tratatele ce
reglementează relaţiile familiale, la care Republica Moldova este parte, au
prioritate reglementările internaţionale.
Articolul 2. Principiile de bază ale legislaţiei familial
(1) Familia şi relaţiile familiale în Republica Moldova sînt ocrotite de stat.
(2) Numai căsătoria încheiată la organele de stat de stare civilă (denumite în
continuare organe de stare civilă) generează drepturile şi obligaţiile de soţi
prevăzute de prezentul cod.
(3) Relaţiile familiale sînt reglementate în conformitate cu următoarele
principii: monogamie, căsătorie liber consimţită între bărbat şi femeie, egalitate în
drepturi a soţilor în familie, sprijin reciproc moral şi material, fidelitate conjugală,
prioritate a educaţiei copilului în familie, manifestare a grijii pentru întreţinerea,
educaţia şi apărarea drepturilor şi intereselor membrilor minori şi ale celor inapţi
de muncă ai familiei, soluţionare, pe cale amiabilă, a tuturor problemelor vieţii
familiale, inadmisibilitate a amestecului deliberat în relaţiile familiale, liber acces
la apărarea, pe cale judecătorească, a drepturilor şi intereselor legitime ale
membrilor familiei.
Articolul 3. Relaţiile sociale reglementate de prezentul cod
Prezentul cod stabileşte condiţiile şi modalitatea de încheiere, încetare şi
declarare a nulităţii căsătoriei, reglementează relaţiile personale nepatrimoniale şi
patrimoniale născute din căsătorie, rudenie şi adopţie, precum şi alte relaţii sociale
similare celor familiale.
Articolul 4. Aplicarea legislaţiei civile
Pentru reglementarea relaţiilor personale nepatrimoniale şi patrimoniale dintre
membrii familiei, prevăzute la art.3, nereglementate de legislaţia familială, se
aplică legislaţia civilă în măsura în care aceasta nu contravine esenţei relaţiilor
familiale.

4)Un articol contine elemente ale mai multor norme juridice :

Drept exemplu ne poate servi articolul 1 din Constituție:
Statul Republica Moldova
(1) Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi
indivizibil.
(2) Forma de guvernămînt a statului este republica.
(3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea
omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane,
dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sînt garantate.