CARACTERIZARE GENERALA A DREPTULUI CIVIL

Dreptul civil este ansamblul normelor juridice care reglementeaza rapoturile patrimoniale si
nepatrimoniale dintre persoane fizice si juridice, aflate pe pozitii de egalitate juridica. Astfel, putem
spune ca dreptul civil este format din trei elemente: ansamblu de norme juridice (continutul),
raporturile juridice patrimoniale si nepatrimoniale (obiectul), persoane fizice si juridice (subiectele).

Principiile dreptului civil

In dreptul civil isi gasesc aplicare trei categorii de principii: principii fundamentale ale
dreptului roman, principiile generale ale dreptului civil roman, principiile uneia sau mai multor
instituti de drept civil.

Principiile specifice instituţiilor dreptului civil

 Principiul consensualismului, care priveşte forma actului juridic civil;

 Principiul forţei obligatorii, care guvernează efectele contractului;
 Principiul ocrotirii şi respectării bunei credinţe, în exercitarea drepturilor civile;
 Principiul răspunderii civile delictuale, care se aplică în cazul săvârşirii unor fapte ilicite;
 Principiul validării aparenţei în drept, având drept scop înlăturarea efectelor nulităţii

Principiile generale ale dreptului civil

1. Principiul proprietatii. Dreptul de proprietate este garantat iar proprietatea privata este
ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.
2. Principiul egalitatii in fata legii civile. Toate persoanele sunt egale in fata legii iar orice fel
de criterii discriminatorii nu au nicio influenta asupra capacitatii civile.
3. Principiul imbinarii intereselor individuale cu interesele generale. Nu se poate deroga prin
conventii sau acte juridice unilaterale de la legile care intereseaza ordinea publica sau de la bunele
moravuri.
4. Principiul garantarii si ocrotirii drepturilor subiective civile. Drepturile si libertatile civile
ale persoanelor fizice sau juridice sunt ocrotite si garantate de lege.
5. Principiul bunei-credinte. Orice persoana fizica sau juridica trebuie sa isi exercite drepturile
si sa isi execute obligatiile civile cu buna credinta.

Normele de drept civil

Norma de drept civil ar putea fi definita ca regula generala si abstracta care reglementeaza
conduita subiectelor in raporturile juridice civile. Prin izvor al dreptului civil se desemneaza
conditiile materiale de existenta care genereaza normele acestei ramuri de drept.
Dupa caracterul conduitei prescrise normele juridice pot fi dispozitive si imperative.
Normele de drept dispozitive sunt acelea care suplinesc sau interpreteaza vointa neexprimata
sau insuficient exprimata a subiectelor de drept civil, ingaduind sa se deroge de la dispozitiile pe
care le cuprind.
-permisive: permit ca subiectele sa aiba o anumita conduita;

1
 -supletive: stabilesc o anumita conduita care este obligatorie pentru parti daca
acestea nu au prevazut o alta conduita.

Normele de drept imperative impun subiectelor de drept civil o actiune sau le obliga la o
abstentiune si care, sub sanctiune, nu permit sa se deroge de la ele sau sa nu se aplice.
-onerative: prevad expres obligatia partilor de a avea o anumita conduita;
-prohibitive: interzic expres o anumita conduita a partilor.

Prin norme de drept civil generale desemnam acele norme care se aplica in toate cazurile si
in orice materie, iar normele de drept civil speciale sunt cele care isi gasesc aplicare in cazurile
expres stabilite de lege. Norma speciala se aplica prioritar fata de norma generala.

Aplicarea legii civile

Legea civila actioneaza concomitent sub trei aspecte: o anumita durata; pe un anumit
teritoriu; cu privire la anumite persoane. Legile civile se succed, coexista si au determinate
categoriile de subiecte carora li se aplica.

Aplicarea in timp a legii

Legea civila se aplica in intervalul de timp cat aceasta este in vigoare, tinandu-se cont de
doua principii, care se suprapun si se completeaza reciproc.
Principiul neretroactivitatii este regula juridica potrivit careia o lege civila se aplica numai
situatiilor care se ivesc in practica dupa intrarea ei in vigoare.
Principiul aplicarii imediate a legii civile noi este regula de drept conform careia, de indata
ce a fost adoptata, legea civila noua se aplica tuturor situatiilor ivite dupa intrarea ei in vigoare. De
la acest principiu exista si o exceptie, anume ultraactivitatea legii civile vechi, care inseamna
aplicarea, la unele situatii determinate, a legii civile vechi. Ultraactivitatea este justificata de
necesitatea ca anumite situatii juridice pedente sa ramana guvernate de legea sub imperiul careia au
inceput sa se constituie, sa se modifice sau sa se stinga.

a) Facta praeteria- faptele constitutive, modificatoare sau extinctive de situatii juridice,

realizate in intregime inainte de intrarea in vigoare a legii noi; poate fi aplicata numai legea veche;

b) Facta pedentia- situatiile juridice in curs de formare, modificare sau stingere la data intrarii
in vigoare a legii noi; poate fi aplicata legea noua sau legea veche;

c) Facta futura- situatiile juridice care se vor naste, modifica sau stinge dupa intrarea in vigoare
a legii noi; se va aplica legea noua.

Acţiunea în spațiu a normelor juridice civile

În plan intern, actele normative civile care emană de la organele centrale de stat se aplică pe
întregul teritoriu al ţării, iar cele ce emană de la un organ de stat local se aplică doar pe teritoriul
respectivei unităţii administrativ teritoriale. Dreptul Uniunii Europene se aplică pe întreg teritoriul
ţării, ca o normă internă.
În plan internaţional, se aplică „normele conflictuale” ale dreptului internaţional privat, care
presupun aşa-zisul „conflict de legi” în spaţiu.

2
 Interpretarea normelor de drept civil

Operatiunea de stabilire a continutului si sensului normelor de drept civil. Scopul unei

interpretari este de a vedea care este sfera situatiilor de fapt la care norma juridica respectiva se
refera si a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme.
In functie de forta interpretarii:
Interpretarea oficiala este aceea care provine de la insusi organul de stat care a edictat
norma juridica supusa interpretarii. Are caracter general si obligatoriu, la fel ca actul normativ
interpretat.
Interpretarea jurisdictionala (neoficiala) este aceea care provine de la o instanta
judecatoreasca sau de la un alt organ care are atributii jurisdictionale. Principala componenta a
acestei interpretari este interpretarea judiciara, cea care provine de la instanta judecatoreasca.

In functie de rezultatul interpretarii:

Interpretarea literala este atunci cand exista deplina concordanta intre textul legal
interpretat si situatiile practice care se incadreaza in ipoteza acestuia.
Interpretarea extensiva se realizeaza atunci cand formularea textului este mai restransa
decat intentia reala a legiuitorului, astfel textul legal trebuie extins si la unele situatii care nu s-ar
incadra in litera lui.
Interpretarea retrictiva este atunci cand intre formularea textului legal interpretat si cazurile
de aplicare in practica nu exista concordanta, in sensul ca formularea este prea larga fata de
ipotezele ce se pot incadra in text.

Dupa metoda de interpretare:

Interpretarea gramaticala consta in lamurirea continutului unei norme juridice in baza
regulilor gramaticii, ţinându-se seama de sintaxa şi morfologia propoziţiei ori frazei, ca şi de
semnele de punctuaţie.
Interpretarea sistematica implica lamurirea intelesului unei norme tinandu-se cont de
legaturile sale cu alte norme juridice.
Interpretarea istorico-teleologica consta in stabilirea sensului unei dispozitii legale tinandu-
se seama de finalitatea urmarita de legiuitor la adoptarea acelei norme, eventual intr-un context
istoric dat.
Interpretarea logica presupune lamurirea sensului unei norme juridice pe baza legilor logicii
formale si a sistemului de argumentare pe care se sprijina. Aceasta interpretare se baeaza pe
rationamente inductive si deductive. Folosirea frecventa a acestei metode a condus la cristalizarea
anumitor reguli de interpretare logica, exprimate in adagii latine, precum si consacrarea unor
argumente de interpretare logica.
-exceptio est strictissimae interpretationis- Exceptia este de stricta interpretare si aplicare;
-ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus- unde legea nu distinge nici interpretul
nu trebuie sa distinga;
- actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat- norma juridica trebuie
interpretata in sensul aplicarii ei nu in sensul in care sa nu se aplice.
Argumentul per a contrario se intemeiaza pe principiul de logica numit legea tertului
exclus.
In baza argumentului a fortori se ajunge la extinderea aplicarii unei norme juridice la un caz
nereglementat expres.

3
 Argumentul reductio ad absurdum este procedeul prin care se invedereza ca o anumita
solutie propusa ar fi singura posibila deoarece sustinerea oricarui alt punct de vedere ar duce la
consecinte inadmisibile, absurde.
Metoda analogiei are ca fundament faptul ca aceeasi cauza trebuie sa produca acelasi
rezultat.

RAPORTUL JURIDIC CIVIL

Prin raport juridic civil se intelege relatia sociala, patrimoniala sau nepatrimoniala,
reglementata de norma de drept civil.
Raportul juridic prezinta trei caractere:

a) Este un raport social, se stabileste intre oameni, priviti fie in calitate de subiect individual fie
in calitate de subiect colectiv.
b) Are caracter volitional; O relatie sociala devine raport juridic civil, deoarece acest lucru s-a
dorit de catre legiuitor, prin edictarea normei de drept civil.
c) Egalitatea juridica a partilor reprezinta nu numai metoda de reglementare a dreptului civil, ci
si un caracter propriu raportului juridic civil.

Prin structura raportului juridic civil intelegem elementele constitutive ale acestuia. Partile
sunt persoane fizice sau juridice, in calitate de titulare de drepturi subiective civile sau de obligatii
civile. Continutul raportului este dat de totalitatea drepturilor subiective civile si a obligatiilor civile
pe care le au partile. Obiectul consta in conduita partilor, adica in actiunile sau inactiunile la care
sunt indrituite partile sau pe care sunt tinute sa le respecte.
Prin izvor al raportului juridic civil concret se intelege o imprejurare de care legea civila
leaga nasterea unui raport juridic civil concret. Actul sau fapta care este izvor al unui raport juridic
civil concret constituie si izvor al drepturilor si obligatiilor care formeaza continutul raportului
respectiv.

Pentru existenta raportului juridic civil abstract sunt necesare doua premise: subiectele si
norma de drept civil care reglementeaza relatia sociala stabilita intre acestea.
Pentru existenta unui raport concret, la cele doua premise se mai adauga si o a treia: o
imprejurare de care legea civila sa conditioneze nasterea unui asemenea raport.

Clasificarea izvoarelor raporturilor juridice concrete

1) După legătura cu voinţa umană: acţiuni ale omului şi evenimente.

(a) acţiunile omului se clasifică la rândul lor în:
- acţiuni săvârşite cu intenţia de a produce efecte juridice (acte juridice civile) care
pot fi unilaterale sau bilaterale.
- acţiuni săvârşite fără intenţia de a produce efecte juridice (fapte juridice civile) care
pot fi licite sau ilicite.
(b) evenimentele sunt faptele naturale sau împrejurările care se produc independent de voinţa
omului şi de care legea civilă leagă naşterea de raporturi juridice.
- cele care determină existenţa subiectului de drept persoană fizică (naşterea şi

4
 moartea);
- cele produse de acţiunea unor lucruri sau animale aflate în paza omului (explozia
unui pneu, atacul unui animal);
- cele declanşate de fenomenele naturale (inundaţii, cutremure, uragane).
2) Dupa sfera lor:
a) fapte juridice în sens larg : acţiunile omeneşti şi evenimentele;
b) fapte juridice în sens restrâns : acţiunile omeneşti săvârşite fără intenţia de a produce efecte
juridice.

Continutul Raportului Juridic Civil

Drepturile subiective civile formeaza laruta activa iar obligatiile civile alcatuiesc latura
pasiva. Ele se afla intr-o stransa corelatie deoarece pentru orice raport juridic civil nu exista drept
caruia sa nu-i corespunda o obligatie civila, si invers.
Raportul juridic real este un raport simplu, in sensul ca subiectul activ are in principiu numai
drepturi, iar subiectului pasiv nedeterminat ii revine obligatia negativa de a nu face nimic de natura
sa aduca atingere exercitiului dreptului real de catre titularul acestuia.
Raportul juridic obligational poate fi un raport complex in sensul ca fiecare parte are atat
drepturi, cat si obligatii civile.

Dreptul subiectiv civil

Posibilitatea subiectului activ, in limitele normelor juridice, de a avea o anumita conduita,
de a pretinde subiectului pasiv o conduita corespunzatoare, iar, in caz de nevoie, de a solicita
concursul fortei coercitive a statului. Dreptul subiectiv civil este o posibilitate recunoscuta de legea
civila subiectului activ.

Clasificarea drepturilor subiective civile

1) In functie de opozabilitate:
a) Dreptul subiectiv civil absolut- este acel drept in temeiul caruia titularul sau poate avea o
anumita conduita, fara a avea nevoie de concursul altuia pentru a si-l exercita; sunt incluse atat
drepturile nepatrimoniale cat si drepturile reale.
b) Dreptul subiectiv civil relativ- este acel drept in temeiul caruia titularul poate sa pretinda
subiectulu pasiv o anumita conduita, fara de care dreptul nu se poate realiza; cuprinde toate
drepturile de creanta.
2) In functie de natura continutului:
a) Dreptul nepatrimonial este acela al carui continut nu poate fi exprimat in bani.
-dr. care privesc existenta si integritatea persoanei;
-dr. care privesc identificarea persoanei;
-dr. care decurg din creatia intelectuala.
b) Dreptul patrimonial este cel al carui continut are valoare pecuniara. Cuprinde dr. reale si
cele de creanta;
c) Dreptul real este acel drept subiectiv patrimonial in temeiul caruia titularul sau isi poate
exercita prerogativele asupra unui bun in mod direct si nemijlocit.
5
 Prerogativa urmaririi consta in posibilitatea titularului dreptului real de a pretinde restituirea
lucrului de la orice persoana care l-ar detine.
Prerogativa preferintei consta in posibilitatea titularului dreptului real de a-si realiza dreptul
respectiv cu prioritate fata de titularii altor drepturi.
d) Dreptul de creanta este acel drept subiectiv patrimonial in temeiul caruia subiectul activ,
creditor, ii poate cere subiectului pasiv, debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva sub sanctiunea
constrangerii de catre stat.
3)Dupa corelatia dintre ele:
a) Drept subiectiv civil principal- are o existenta de sine statatoare, soarta sa nedepinzand de
vreun alt drept (dreptul de proprietate, dezmembramintele dreptului de proprietate, drepturile de
creanta principale);
b) Drept subiectiv civil accesoriu- nu are o existenta de sine statatoare, el fiinteaza pe langa un
alt drept subiectiv civil, acesta din urma fiind principal (dreptul de ipoteca, dreptul de gaj, dreptul
de retentie, privilegiile, dreptul la dobanda, arvuna, clauza penala, fideiusiunea).
4) Dupa gradul de certitudine oferit titularilor:
a) Dreptul subiectiv pur si simplu este acela care confera maxima certitudine titularului sau
deoarece existenta si exercitarea lui nu depind de vreo imprejurare viitoare.
b) Dreptul subiectiv afectat de modalitati este acela care nu mai ofera deplina siguranta
titularului, acesta depinde de o imprejurare viitoare, certa sau incerta. Termenul, conditia si sarcina
sunt modalitatile actului juridic, insa, din perspectiva drepturilor subiective afectate de modalitati
vom retine doar termenul si conditia. Dreptul subiectiv afectat de termen este apropiat de dreptul
pur si simplu, intrucat termenul este un eveniment viitor si sigur ca realizare.

Exercitarea drepturilor subiective civile

Dreptul subiectiv civil:

1. Trebuie exercitat cu respectarea legii si a moralei

2. Trebuie exercitat in limitele sale externe, atat de ordin material cat si de ordin juridic;
3. Trebuie exercitat in limitele sale interne, potrivit scopului economic si social, nu in scopul
de a vatama sau pagubi;
4. Trebuie exercitat cu buna-credinta.

Abuzul de drept vizeaza numai ultimele doua principii. Putem vorbi despre un abuz de drept
atunci cand titularul acestuia, cu rea-credinta (elementul subiectiv), il deturneaza de la finalitatea lui
(elementul obiectiv).
Pentru a caracteriza exercitiul unui drept ca abuziv trebuie: sa existe un drept subiectiv civil,
autorul abuzului sa fie titularul dreptului in cauza si sa fie in masura sa il exercite, dreptul sa fie
dirijat spre realizarea unui alt scop decat cel pentru care a fost recunoscut, dreptul sa fie exercitat cu
rea-credinta.

Obligatia civila
Prin obligatie civila intelegem indatorirea subiectului pasiv al raportului juridic civil de a
avea o anumita conduita, corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ; in caz de nevoie poate fi
impusa prin forta coercitiva a statului. Prin obligatie civila se mai desemneaza raportul obligational
si inscrisul constatator al unei ceante.

6
1) Dupa obiectul lor:
a) Obligatia de a da (a transmite un drept), a face (a presta un serviciu), a nu face
b) Obligatii pozitive ( a da si a face) si obligatii negative (a nu face);
c) Obligatii de rezultat (indatorirea debitorului de a obtine un rezultat determinat) si obligatii
de diligenta (debitorul trebuie sa dispuna de toata staruinta pentru a atinge un anumit
rezultat);
2) Dupa opozabilitatea lor:
a) Obligatia civila obisnuita -incumba debitorul fata de care s-a nascut;
b) Obligatia scriptae in rem -se naste in legatura cu un lucru si isi produce efectele asupra unei
terte persoane;
c) Obligatia propter rem -reprezintă îndatorirea care revine potrivit legii, deţinătorului unui
bun, în considerarea importanţei deosebite a unui astfel de bun pentru societate.
3) Dupa sanctiunea ce asigura indeplinirea obligatiei
a) Obligatia civila perfecta- se bucura integral de sanctiunea juridica, creditorul poate obtine
concursul fortei coercitive a statului pentru executarea ei;
b) Obligatia civila imperfecta- executarea ei nu se poate obtine pe cale silita, dar, in masura in
care este executata de bunavoie, debitorul nu poate pretinde restituirea prestatiei.
4) Dupa complexitatea lor:
a) Obligatii afectate de modalitati (obligatii afectate de termen si obligatii afectate de conditie)
b) Obligatii cu pluralitate de parti (obligatii divizibile, solidare si indivizibile)
c) Obligatii cu pluralitate de obiecte (obligatii alternative sau facultative)

Obiectul Raportului Juridic Civil

Prin obiect al raportului juridic civil intelegem conduita partilor, adica actiunea sau
inactiunea la care este indrituit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv. Nu trebuie
confundat cu continutul.

Bunurile
In sens larg, prin bunuri se desemneaza atat lucrurile, cat si drepturile privitoare la acestea.
In sens restrans, prin bunuri se desemneaza numai lucrurile asupra carora pot exista drepturi
patrimoniale.
Prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniae care apartin unei
persoane fizice sau juridice. Cuprinde latura activa, formata din drepturile patrimoniale si latura
pasiva, formata din obligatiile patrimoniale.

Clasificarea bunurilor

1) În funcţie de natura lor şi de calificarea dată de lege:

a) Bunuri imobile:
i) prin natura lor- terenurile, izvoarele etc.
ii) prin destinatie- sunt lucruri mobile insa data fiind destinatia lor, legea le considera
imobile.

7
 iii) prin determinarea legii- drepturile reale imobiliare precum si actiunile in justitie care au
ca scop valorificarea unui drept real asupra unui lucru imobil.
b) Bunuri mobile
i) prin natura lor- undele electromagnetice, energia
ii) prin anticipatie- fructele neculese inca, bogatiile solului
iii) prin determinarea legii- drepturile reale asupra unui lucru mobil, drepturile de creanta,
drepturile intelectuale, actiunile in justitie referitoare la un drept imobiliar.

Importanta clasificarii:
-In ce priveste efectele posesiei: daca pentru bunurile imobile posesia poate conduce la
uzucapiune, pentru bunurile mobile posesia de buna-credinta valoreaza proprietate;
-In ce priveste drepturile reale accesorii: ipoteca are ca obiect un imobil, pe cand gajul si
garantia reala imobiliara pot privi numai un bun mobil;
-Publicitatea instrainarilor se aplica in materia bunurilor imobile;
-Instrainarea anumitor bunuri imobile este supusa unor cerinte mai riguroase;
-Pentru bunurile comune ale sotilor, instrainarea sau grevarea unui imobil nu poate fi
realizata de catre unul dintre soti decat cu consimtamantul expres al celuilalt sot, pe cand
instrainarea unui bun mobil poate fi facuta de catre unul din soti, deoarece legea prezuma existenta
consimtamantului celuilalt sot;
-Executarea silita este supusa unor reguli diferite, dupa cum urmareste un bun mobil sau
imobil;
-In dreptul international privat: imobilului i se aplica legea tarii pe teritoriul careia este
situat, pe cand mobilului i se aplica legea proprietarului bunului;
-In ce priveste competenta teritoriala: litigiul cu privire la un imobil se judeca de instanta in
raza careia se afla bunul, pe cand cu privire la un mobil este competenta instanta domiciliului
paratului, ca regula;

2) După posibilitatea de a face obiectul unor acte juridice civile distingem între:
a) Bunuri aflate in circuitul civil- pot fi dobandite sau instrainate prin acte juridice.
i) bunuri care pot circula liber
ii) bunuri cu regim special de circulaţie- pot fi dobândite, deţinute ori înstrăinate
condiţional -de exemplu: armele de foc şi muniţiile; produsele şi substanţele stupefiante;
b) Bunuri scoase din circuitul civil- nu pot face obiectul unui act juridic civil translativ sau
constitutiv de drepturi reale; prin natura lor ele sunt susceptibile de a forma obiectul
dreptului de proprietate si, pe cale de consecinta, obiect derivat al actelor juridice (aerul,
razele soarelui, apa marii);

Importanta clasificarii se manifesta pe planul valabilitatii actelor juridice civile sub aspectul
obiectului lor.

3) Dupa cum pot fi schimbate unele cu altele:

a) Bunuri fungibile- acele bunuri determinate dupa numar, masura sau greutate, astfel incat pot
fi inlocuite unele cu altele in executarea unei obligatii.
b) Bunuri nefungibile- nu pot fi inlocuite unele cu altele, astfel incat debitorul nu este eliberat
decat prin predarea bunului datorat.

8
 Importanta clasificarii se manifesta, dupa cum rezulta chiar din definitia lor, in ceea ce
priveste aprecierea valabilitatii platii, dar si momentul transmiterii dreptului real in actele
juridice intre vii.

4) După cum prin folosire bunurile îşi pierd sau nu substanţa:

a) Bunuri consumptibile- nu pot fi folosite fara ca prima lor intrebuintare sa nu implice
consumarea substantei sau instrainarea lor (bani, alimente, combustibili)
b) Bunuri neconsumptibile- pot fi folosite in mod repetat fara sa fie necesara consumarea
substantei sau instrainarea lor (cladirile, terenurile, masinile).

Importanta clasificarii in discutie se manifesta in cazul uzufructului. Daca dreptul de

uzufruct poarta asupra unui bun neconsumptibil, uzufructuarul va trebui sa restituie nudului
proprietar chiar acel bun, pe cand, atunci cand este vorba despre un bun consumptibil, uzufructuarul
nu mai are obligatia de a conserva substanta bunului spre a-l restitui chiar pe acelasi.
Bunurile consumptibile pot forma obiectul numai al imprumutului de consumatie, in vreme
ce bunurile neconsumptibile pot forma obiectul imprumutului de folosinta.

5) Dupa cum sunt ori nu producatoare de alte bunuri:

a) Bunuri frugifere- sunt acelea care, in mod periodic si fara consumarea substantei lor, dau
nastere altor bunuri, nummite fructe.
b) Bunurile nefrugifere sunt acelea care nu au insusirea de a da nastere altor produse, in mod
periodic si fara consumarea substantei lor.
i) Fructe naturale- sunt obtinute fara interventia omului, cele pe care pamantul le produce
de la sine, sporul animalelor;
ii) Fructe industriale- sunt obtinute ca rezultat al interventiei omului, cum ar fi recoltele;
iii) Fructele civile- veniturile rezultate din folosirea bunurilor de catre o alta persoana, in
virtutea unui act juridic, cum ar fi chiriile, dobanzile

Distinctia dintre cele trei categorii de fructe prezinta interes in ceea ce priveste modul lor de
dobandire, fructele naturale si industriale se dobandesc la data separarii de bunul care le-a produs,
iar fuctele civile se dobandesc zi cu zi prin simpla scurgere a timpului.
De exemplu, in materia dreptului de uzufruct, fructele naturale si industriale percepute dupa
constituirea uzufructului apartin uzufructuarului, iar cele percepute dupa stingerea uzufructului
revin nudului proprietar.
Productele sunt produsele obtinute dintr-un bun cu consumarea sau diminuarea substantei
acestuia (copacii unei paduri, piatra dintr-o cariera).

Distinctia dintre fructe si producte reprezinta importanta practica sub mai multe aspecte, de
exemplu: uzufructuarul are dreptul numai la fructe nu si la producte, acestea din urma se cuvin
nudului proprietar.

6) Dupa modul lor de percepere:

a) Bunuri corporale- au o existenta materiala
b) Bunuri incorporale- sunt valori economice care au o existenta ideala, abstracta.
i) Drepturile reale (altele decat cel de proprietate)
ii) Proprietatile incorporale (bunuri a caror existenta depinde de puterea creatoare a omului-
drepturile de autor)

9
 iii) Titlurile de valoare (valorile mobiliare si efectele de comert)
iv) Drepturile de creanta

Importanta clasificarii:
-dobandirea proprietatii asupra bunurilor mobile ca efect al posesiei de buna credinta
vizeaza numai bunurile mobile corporale.
-dobandirea posesiei prin simpla traditiune se aplica numai bunurilor mobile corporale.
-regimul de drept international difera, dupa distinctile cuprinse in cartea a VII-a C. Civ.

7) Dupa cum pot fi sau nu impartite:

a) Bunul divizibil- poate fi impartit fara a-si schimba destinatia economica
b) Bunul indivizibil- prin impartire isi schimba destinatia economica.

Importanta clasificarii este in materia partajului si a obligatiilor cu pluralitate de subiecte. In

cazul partajului, intrucat bunul indivizibil nu poate fi factionat, el va fi atribuit unuia dintre
copartasi sau va fi scos in vanzare prin licitatie, iar pretul obtinut va fi impartit intre copartasi.

8) Dupa corelatia dintre ele:

a) Bunul principal este acela care poate fi folosit in mod independent, fara sa fie destinat a
servi la intrebuintarea altui bun.
b) Bunul accesoriu este acela care a fost destinat, in mod stabil si exclusiv intrebuintarii
economice a altui bun.

Caracterul de bun principal sau accesoriu deriva nu atat din insusirile fizice ale bunului, cat
mai ales din vointa omului, numai proprietarul ambelor bunuri putand stabili destinatia comuna a
acestora.

Importanta clasificarii consta in aceea ca, atunci cand face obiectul unui act juridic, bunul
accesoriu urmeaza soarta bunului principal.

9) După posibilitatea executării silite distingem între

a) Bunuri sesizabile- sunt susceptibile de a forma abiect al urmaririi silite.
b) Bunuri insesizabile- nu pot fi urmarite silit pentru plata unei datorii.
Importanţa clasificării se relevă în regulile după care se determina obiectul executării silite.
În cazul în care se porneşte executarea silită împotriva unor bunuri insesizabile, aceasta nu este
valabilă şi poate fi desfiinţată.

Partile Raportului Juridic Civil

Subiecte sau părţi ale raportului juridic civil sunt persoanele fizice şi persoanele juridice.
Prin „persoana fizică” se desemneaza omul, privit ca titular de drepturi şi obligaţii civile. Prin
„persoana juridica” se desemneaza entitatea care, indeplinind conditiile prevazute de lege, este
titulara de drepturi si obligatii civile.

Pluralitatea subiectelr raportului juridic civil.

Pluralitatea subiectelor diferă în funcţie de configuraţia conţinutului raportului juridic:

10
 1) In cazul raporturilor reale:
a. subiectul pasiv este constituit din pluralitatea celorlalte subiecte de drept civil, cărora
le revine obligaţia de a nu-i stânjeni exerciţiul dreptului titularului.
b. subiectul activ poate fi format dintr-o persoana sau mai multe; pluralitatea activa
exista sub forma mai multor titulari ai dr. de proprietate asupra unui lucru.

Proprietatea comuna poate sa imbrace una dintre urmatoarele doua forme: proprietatea pe
cote-parti (coproprietatea) si proprietatea in devalmasie.
Coproprietatea presupune ca mai multe persoane detin in proprietate un lucru, cateva lucruri
determinate sau o universalitate de bunuri, fiecare dintre coproprietari avand o cota-parte ideala si
abstracta din dreptul de proprietate, neavand o parte determinata din lucrul privit in materialitatea
lui.
Proprietatea in devalmasie este acea proprietate comuna care se caracterizeaza prin faptul ca
titularii nu au precizata cota-parte ce ar reveni fiecaruia din drept, ci acesta este nefractionat, deci
dr. de proprietate nu este divizat. De exemplu: proprietatea sotilor asupra bunurilor comune
dobandite in timpul casatoriei.
Proprietatea comuna, in oricare dinte cele doua forme, inceteaza prin partaj, cu exceptia
cazurilor de proprietate comuna pe cote-parti fortata (clădirile cu mai multe spaţii locative
aparţinând unor proprietari diferiţi).

2) In cazul raporturilor de creanta (obligationale):

a. Pluralitate activa- mai multi creditori
b. Pluralitate pasiva- mai multi debitori
c. Pluralitate mixta- mai multi creditori si mai multi debitori.

Obligatia divizibila (conjuncta) este aceea care leaga mai multi creditori sau mai multi
debitori intre care creanta este divizibla. Astfel, fiecare debitor poate fi urmărit doar pentru partea
lui din datorie şi fiecare creditor poate pretinde doar partea sa din drept.
Obligatia indivizibila este aceea care, datorita vointei exprese a partilor ori naturi obiectului
obligatiei nesusceptibil de divizare materiala sau intelectuala, nu poate fi impartita intre creditori
(indivizibilitate activa) sau intre debitori (indivizibilitate pasiva). Daca obligatia este indivizibila,
indiferent de numarul creditorilor sau al debitorilor, fiecare dintre creditori sau dintre succesorii lor
poate cere intreaga prestatie ce formeaza obiectul obligatiei, iar fiecare dintre debitori sau dintre
succesorii acestora, poate fi constrans sa exercite intreaga prestatie.
Obligatia solidara este aceea in care fiecare creditor poate cere debitorului intreaga datorie
(solidaritate activa) sau fiecare debitor este tinut si poate fi obligat la plata intregii datorii
(solidaritate pasiva). Solidaritatea activa este posibilitatea fiecarui creditor de a cere de la debitor
plata intregii prestatii. Solidaritatea pasiva consta in posibilitatea creditorului de a cere oricaruia
dintre codebitori executarea integrala a prestatiei.

Obligatia solidara Obligatia indivizibila

 Priveste legatura dintre subiecte
 Izvor: conventia partilor, legea
 Numai fata de cei intre care s-a nascut
 Debitorul chemat in judecata poate sa solicite
introducerea in cauza a celorlalti codebitori
solidari, pentru a se intoarce impotriva lor
11
 Se refera la obiectul obligatiei
 Conventia partilor, natura obiectului
 Se transmite si succesorilor
 Debitorul cemat in judecata poate sa solicite
introducerea in cauza a celorlalti debitori,
pentru a fi obligati impreuna la executarea
 pentru partea datorata de fiecare dintre ei. prestatiei.

Schimbarea subiectelor raportului juridic civil

In ceea ce priveste raporturile juridice patrimoniale care au in continut un drept real se poate
pune numai problema schimbarii subiectului activ (printr-unul dintre modurile de transmitere a
drepturilor reale).
In cazul raporturilor juridice care au in continut un drept de creanta poate sa intervina o
schimbare atat a persoanei subiectului activ (creditorul) cat si a subiectului pasiv (debitorul).

1) Scimbarea persoanei subiectului activ:

Cesiunea de creanta este conventia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o
creanta impotriva unui tert. Creditorul care transmite creanta se numeste cedent, persoana careia i se
transmite creanta se numeste cesionar, iar debitorul creantei transmise se numeste debitor cedat.

Subrogatia personala este o modalitate de transmitere legala sau conventionala a dreptului

de creanta catre un tert care l-a platit pe creditorul initial in locul debitorului. Persoana care plateste
datoria debitorului se numeste solvens iar creditorul care primeste plata se numeste accipiens.

Novatia prin schimbare de creditor consta in substituirea unui nou creditor celui vechi,
debitorul devenind obligat fata de noul creditor si fiind liberat fata de vechiul creditor. Creanta
veche se stinge si se transforma intr-o noua creanta, avand ca titular pe noul creditor.

2) Schimbarea persoanei subiectului pasiv :

Preluarea datoriei in masura in care exista consimtamantul creditorului acelei obligatii,

este un mijloc juridic direct de schimbare a persoanei debitorului, nefiind vorba de nasterea unei noi
obligatii ci de transmiterea unei obligatii preexistente, impreuna cu accesoriile si garantiile care o
insoteau.

Cesiunea contractului este un mijloc juridic direct de schimbare atat a debitorului cat si a
creditorului. Presupune in mod necesar consimtamantul cocontractantului cedat, care poate fi odata
cu cesiunea, ulterior cesiunii sua chiar anticipat.

Novatia prin schimbare de debitor are loc atunci cand o terta persoana se angajeaza fata de
creditor sa plateasca datoria. Poate avea loc cu sau fara consimtamantul debitorului.

12
 Stipulatia pentru altul este acel contract prin care una dintre parti stipuleaza o prestatie de la
cealalta parte in folosul unei terte persoane, fara sa fie reprezentantul acesteia din urma si fara ca
tertul beneficiar sa participe la incheierea contractului.

Poprirea este o forma de executare silita indirecta prin care creditorul urmareste sumele sau
efectele pe care debitorul sau le are de primit de la o terta persoana. Creditorul care urmareste
sumele respective se numeste creditor popritor, debitorul acestuia poarta denumirea de debitor
poprit, iar tertul, care la randul lui este debitor al debitorului poprit, se numeste tert poprit.

Capacitatea civila a persoanei fizice

Reprezinta calitatea de a fi subiect de drept civil si este o componenta a capacitatii juridice.

In structura capacitatii civile intra: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.
Prin capacitate de folosinta se intelege aptitudinea (generala si abstracta) a unei persoane de
a avea drepturi si obligatii civile. Persoana fizica nu poate renunta la capacitatea sa de folosinta,
inceputul acesteia fiind marcat de momentul nasterii persoanei, iar incetarea ei are loc odata cu
moartea persoanei.
Prin capacitate de exercitiu se intelege aptitudinea persoanei de a incheia singura acte
juridice civile. Capacitatea de exercitiu deplina se dobandeste la implinirea varstei de 18 ani, cu
exceptia cazului in care persoana este pusa sub interdictie.
Capacitatea de exercitiu restransa o are minorul intre 14 si 18 ani; el participa la inceierea
actelor juridice cu incuviintarea ocrotiturului legal, si poate sa faca singur acte de conservare, de
administrare (care nu il prejudiciaza), precum si acte de dispozitie de mica valoare.
Sunt lipsite de capacitate de exercitiu persoanele care nu au implinit 14 ani si cele puse sub
interdictie judecatoreasca.

Capacitatea civila a persoanei juridice

Persoana juridica se infiinteaza: prin actul de infiintare al organului competent, prin actul de
infiintare al celor care o constituie, in orice alt mod prevazut de lege.
Prin exceptie, unele persoane juridice pot sa aiba capacitate de folosinta anticipata,
persoanele juridice supuse inregistrarii pot, chiar de la data actului de infiintare, sa dobandeasca
drepturi si sa isi asume obligatii, insa numai in masura necesara ca persoana juridica sa ia fiinta in
mod valabil.
Continutul capacitatii de folosinta a persoanei juridice este dat de aptitudinea generala si
abstracta de a avea toate acele drepturi si obligatii civile, afara de cele care nu pot apartine decat
persoanei fizice.
Capacitatea de exercitiu a persoanei juridice se pune in valoare prin organele sale de
administrare. Incepe in momentul infiintarii acesteia, insa realizarea efectiva a capacitatii de
exercitiu astfel dobandite este conditionata, in practica, de desemnarea organelor sale de
administrare.

13
 ACTUL JURIDIC CIVIL

Prin act juridic civil se intelege manifestarea de vointa sau acordul de vointe facut cu
intentia de a produce efecte juridice. Cuvantul „act” desemneaza atat operatiunea juridica
(negotium) cat si inscrisul constatator al manifestarii de vointa (instrumentum).

Clasificarea Actelor Juridice Civile

1) In functie de numarul partilor:

a. Actul juridic unilateral este rezultatul vointei unei singure parti- testamentul,
acceptarea mostenirii, promisiunea publica de recompensa.
i. Supuse comunicarii- oferta, promisiunea
ii. Nesupuse comunicarii- testamentul
b. Actul juridic bilateral reprezinta acordul de vointe a doua parti- contractul de
vanzare, de donatie, de schimb.
c. Actul juridic plulrilateral este rezultatul acordului de vointe a trei sau mai multor
parti- contractul de societate, conventia de partaj.

Contractul unilateral este acel contract care da nastere la obligatii numai pentru una dintre
parti, cealalta avand numai calitatea de creditor. (ex. contractul de donatie, al depozitului cu titlu
gratuit, comodatul).
Contractul bilateral, numit si sinalagmatic, se caracterizeaza prin reciprocitatea obligatiilor
ce revin partilorsi prin interdependenta obligatiilor reciproce, fiecare parte are atat calitatea de
creditor cat si cea de debitor. (ex. contractul de vanzare, de schimb, al depozitului cu titlu oneros).
Importanta clasificarii:

a) In privinta formei lor valabile, in cazul actelor unilaterale cercetarea valabilitatii vointei
unice este suficienta, pe cand, in cazul actelor bi/plurilaterale trebuie sa se cerceteze fiecare
manifestare de vointa.
b) Regimul juridic al viciilor de consimtamant este diferentiat.
c) Actele unilaterale sunt de regulă irevocabile, iar cele bi/plurilaterale pot fi revocate prin
acordul părţilor, conform simetriei faţă de modul de formare

2) Dupa scopul urmarit la incheierea lor:

a. Actul juridic cu titlu oneros este acela prin care fiecare parte urmareste sa isi
procure un avantaj in schimbul obligatiilor asumate. (vanzarea)
i. Comutative- la momentul incheierii lor existenta drepturilor si obligatiilor
este certa iar intinderea lor este determinata.
ii. Aleatorii- prin natura lor sau prin vointa partilor, ofera cel putin uneia
dintre parti sansa unui castig si o expune totodata la riscul unei pierderi,
ce depind de un eveniment viitor si incert.
b. Actul juridic cu titlu gratiut este acela prin care una dintre parti urmareste sa-i
procure celeilalte un beneficiu, fara a obtine in schimb vreun avantaj. (donatia)

14
 i. Dezinteresate- dispunatorul procura un beneficiu cuiva fara sa-si
micsoreze patrimoniul
ii. Liberalitatile- isi micsoreaza patrimoniul cu folosul patrimonial procurat
gratificatului.

Importanta clasificarii:
-conditiile de forma sunt mai restrictive in cazul liberalitatilor (sunt acte juridice solemne)
-regulile in materie succesorala in legatura cu reductiunea se aplica numai in cazul
liberalitatilor.

3) Dupa efectul lor:

a. Actul juridic constitutiv este acela care da nastere unui drept subiectiv civil ce nu
a existat anterior. (conventia de partaj)
b. Actul juridic translativ este acela care are ca efect stramutarea unui drept
subiectiv civil din patrimoniul unei persoane in patrimoniul alteia. (vanzarea)
c. Actul juridic declarativ este acela care are ca efect consolidarea sau definitivarea
unui drept subiectiv preexistent. (recunoasterea de paternitate)

Importanta clasificarii:
-actele juridice constitutive si translative produc efecte numai pentru viitor, pe cand cele
declarative pot produce efecte si pentru trecut.
-numai actele translative si constitutive, daca sunt contracte bilaterale, sunt supuse
rezolutiunii.
-numai actele constitutive si translative sunt supuse publicitatii imobiliare.

4) Dupa importanta lor:

a. Actul juridic de conservare este acela prin care se urmareste preintampinarea
pierderii unui drept subiectiv civil.(somatia, inscrierea unei ipoteci)
b. Actul juridic de administrare este acela prin care se urmareste o normala punere
in valoare a unui bun sau patrimoniu.(inchirierea)
c. Actul juridic de dispozitie are ca rezultat iesirea din patrimoniu a unui drept sau
grevarea cu sarcini reale a unui bun. (donatia, vanzarea)

Importanta clasificarii:
-actele de conservare pot fi incheiate si de cel lipsit de capacitate de exercitiu; actele de
administrare pot fi incheiate de minorul cu capacitate de ex. restransa
- valorează acceptare tacită a moştenirii doar actele de administrare ce nu au caracter urgent
şi angajează viitorul, precum şi actele de dispoziţie presupun intenţia neechivocă de a accepta tacit
moştenirea
-în materia reprezentării, pentru actele de dispoziţie se cere procură specială

5) Dupa continutul lor:

a. Actul patrimonial are un continut evaluabil pecuniar.
b. Actul nepatrimonial are un continut neevaluabil in bani.(adoptia)

Clasificarea prezinta interes:

- referitor la efectele nulităţilor: pentru actele nepatrimoniale nu se pune problema restituirii

15
prestaţiilor;
- referitor la ocrotirea incapabililor, condiţiile instituite de lege diferă.

6) Dupa modul de executare:

a. Actul cu executare dintr-o data este acel act a carui executare presupune o
singura prestatie din partea debitorului.
b. Actul cu executare succesiva este acel act a carui executare presupune mai multe
prestatii esalonate in timp. (contractul de societate)

- suspendarea executării, din motive de forţă majoră, pe durata imposibilităţii de executare,

se pune numai în cazul actelor juridice cu executare succesivă.
- suportarea riscurilor contractuale se rezolvă diferit;
- denunţarea unilaterală la contractele cu executare instantanee acesta poate fi exercitat doar
înaintea începerii executării; în cazul celor cu executare succesivă, şi după acest moment, cu
respectarea unui termen de preaviz rezonabil
- în cazul contractelor ce conţin obligaţii cu executare succesivă, debitorul se consideră de
drept în întârziere, pe când la cele cu executare dintr-odată, îndeplinirea acestei formalităţi
condiţionează executarea silită
- în cazul actelor juridice cu executare succesivă, pentru fiecare prestaţie curge câte o
prescripţie extinctivă distinctă.

7) Dupa raportul dintre ele:

a. Actul principal are o existenta de sine statatoare, regimul sau juridic nedepinzand
de alt act juridic.
b. Actul accesoriu nu are o existenta de sine statatoare, soarta sa depinzand de un
alt act juridic, principal. (clauza penala)

Importanta clasificarii:
-existenţa şi validitatea actului accesoriu depinde şi de cea a actului principal;
-soarta actului principal este independentă de aceea a actului accesoriu

8) Dupa modalitatea incheiereii:

a. Actul strict personal (testamentul)
b. Actul prin reprezentant

Importanţa clasificării:
-normele care reglementează actul strict personal sunt de strictă interpretare şi aplicare;
-regulile care reglementează capacitatea de a încheia acte strict personale sunt imperative;
-la actele încheiate prin reprezentare se are în vedere şi capacitatea persoanei
reprezentantului;
-actele strict personale se sting prin moartea părţii în considerarea căreia s-a încheiat actul.

9) Dupa momentul in care isi produc efectele:

a. Actul intre vii isi produce efectele neconditionat de moartea autorului sau;
b. Actul pentru cauza de moarte nu isi produce efectele decat la moartea autorului
sau.

16
 Importanţa clasificării:
-actele mortis causa sunt numai acte tipice;
-condiţiile cerute pentru capacitatea părţilor sunt mai restrictive la actele pentru cauză de
moarte, fiind instituite anumite incapacităţi speciale de folosinţă.

10) Dupa rolul vointei partilor:

a. Actul subiectiv al carui continut este determinat prin vointa autorului
b. Actul conditie partile isi exprima vointa numai in privinta nasterii, continutul
acestuia fiind predeterminat de norme de la care partile nu pot deroga. (casatoria)

- regimul actelor condiţie este apreciat cu mai multă severitate, fiind reglementate prin
norme imperative, pe când actele subiective sunt reglementate şi prin norme dispozitive;

11) Dupa legatura cu modalitatile:

a. Actul pur si simplu
b. Actul afectat de modalitati cuprinde o modalitate, un termen o conditie sau o
sarcina.
12) Dupa legatura cu cauza:
a. Actul cauzal, valabilitatea lui implica analiza cauzei sale; in cazul in care cauza
lipseste, este licita sau imorala, actul este lovit de nulitate.
b. Actul abstract valabilitatea lui nu implica analiza cauzei.
13) Dupa denumirea lor legala:
a. Actul numit are o denumire stabilita de lege si o reglementare proprie;
b. Actul nenumit.

Conditiile Actului Juridic Civil

Prin conditiile actului juridic civil vom intelege acele componente care trebuie sau pot sa
intre in structura actului. Cuvantul „conditie” desemneaza si o modalitate a actului juridic, un
eveniment viitor si nesigur ca realizare.

Clasificarea conditiilor actului juridic

1) In functie de aspectul la care se refera:

a. Conditii de fond (intrinseci)- privesc continutul actului juridic
b. Conditii de forma (extrinseci)- se refera la exteriorizarea vointei/vointelor.
2) In functie de obligativitatea lor:
a. Conditii esentiale- trebuie indeplinite in mod obligatoriu, lipsa uneia dintre ele
atragand nevalabilitatea actului.
b. Conditii neesentiale- pot fi prezente sau pot lipsi din actul juridic.
3) In functie de sanctiunea ce intervine:
a. Conditii de validitate- nerespectarea lor se sanctioneaza cu nulitatea actului
b. Conditii de eficacitate- nerespectarea lor nu atrage nulitatea, ci alte sanctiuni
(inopozabilitatea fata de terti).
4) In functie de vocatia lor:
a. Conditii generale- privesc toate actele juridice civile
17
 b. Conditii speciale- privesc numai anumite acte juridice civile.

Capacitatea de a incheia actul juridic civil

Prin capacitatea de a incheia actul juridic civil se intelege aptitudinea subiectului de drept
civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor juridice civile.
Capacitatea este o conditie de fond, esentiala, de validitate si generala a actului juridic civil.
Incapacitatile de a incheia acte juridice pot fi clasificate in functie de mai multe criterii.

1) Dupa continutul sau intinderea lor:

a. Incapacitati generale- vizeaza toate actele
b. Incapacitati speciale- pentru anumite acte.

Pentru persoanele fizice incapacitatile de exercitiu sunt generale iar cele de folosinta sunt
speciale.

2) Dupa izvorul lor:

a. Incapacitati stabilite de legea civila (majoritatea incp. de folosinta)
b. Incapacitati civile stabilite de legea penala (interzicerea drepturilor parintesti)
3) Dupa modul in care opereaza:
a. Incapacitati ce actioneaza de drept
b. Incapacitati ce opereaza ca efect al unei hotarari judecatoresti
4) Dupa opozabilitatea lor:
a. Incapacitati absolute- impiedica incheierea cu orice alta persoana.
b. Incapacitati relative- impiedica incheierea doar cu anumite persoane.
5) Dupa finalitatea lor:
a. Incapacitati sanctiune (decaderea din drepturile parintesti)
b. Incapacitati cu caracter de protectie

Nerespectarea incapacitatii de a incheia actul juridic civil atrage sanctiunea nulitatii actului
juridic civil.
In cazul persoanelor fizice:
- nulitatea absoluta daca s-a nesocatot o incapacitate de folosinta impusa pentru
ocrotirea unui interes general
- nulitatea relativa in cazul unui interes individual
In cazul persoanelor juridice:
-nulitatea absoluta lipsa capacitatii de folosinta si nerespectarea principiului
specialitatii capacitatii de folosinta.
-nulitatea relativa nerespectarea anumitor dispozitii privind capacitatea de exercitiu.

Consimtamantul

18
 Prin consimtamant se intelege exteriorizarea hotararii de a incheia un act juridic civil.
Consimtamantul este o conditie de fond, esentiala, de validitate si generala a actului juridic civil.
Manifestarea de vointa este expresa atunci cand ea se exteriorizeaza prin modalitati de
natura sa o faca in mod nemijlocit cunoscuta cocontractantilor sau tertilor. Manifestarea este tacita
atunci cand ea se deduce. Tacerea nu valoreaza consimtamant decat atunci cand legea prevede
expres aceasta, cand partile au atribuit tacerii o semnificatie juridica, cand are valoare de
consimtamant potrivit obiceiului sau uzurilor profesionale.
Vointa este un fenomen complex atat din punct de vedere psihologic cat si din punct de
vedere juridic. Ea este indispensabila incheierii actului juridic, fiind o operatiune psihologica, ce
dobandeste valoare juridica numai prin manifestarea sa. Poate fi descompusa in doua elemente:
operatiunea intelectuala si exteriorizarea acesteia.
Principiul libertatii de vointa este reglementat de Codul civil conform caruia „partile sunt
libere sa incheie orice contracte si sa determine continutul acestora, in limitele impuse de lege, de
ordinea publica si de bunele moravuri”. Din acest principiu se desprind doua consecinte importante:
subiectele de drept sunt libere sa incheie nu numai acte juridice numite cat si acte nenumite, partile
sunt libere sa aleaga forma pe care o vor da actului juridic, cand legea nu prevede altfel. Limitele
principiului sunt trase de normele imperative precum si de bunele moravuri. Sanctiunea pentru
incalcarea acestor limite este nulitatea absoluta sau relativa a actului.
Principiul vointei reale este al doilea principiu care guverneaza formarea vointei juridice,
acesta cuprinzand un element intern (psiologic) si unul extern (social). Cand exista concordanta
intre aceste doua elemente nu se ridica nicio problema de determinare a principiului aplicabil
deoarece exista practic o singura vointa.

Cerintele valabilitatii consimtamantului

Consimtamantul partilor trebuie sa fie serios, liber si exprimat in cunostinta de cauza.

Subiectul de drept civil trebuie sa aiba puterea de a aprecia efectele juridice care se produc in baza
manifestarii sale de vointa. Sub aspectul corelatiei dintre capacitate si discernamant trebuie retinut
ca, in timp ce capacitatea constituie o stare de drept, discernamantul este o stare de fapt, care se
apreciaza de la persoana la persoana. In afara de cazurile in care legea prezuma persoana ca lipsita
de discernamant, pot exista si cazuri in care persoanele sunt lipsite temporar de discernamant. Lipsa
discernamantului la incheierea unui act atrage nulitatea relativa.
Consimtamantul nu este considerat a fi exprimat cu intentia de a produce efecte juridice:
- manifestarea de vointa a fost facuta in gluma, din prietenie sau pura complezenta;
- s-a facut sub conditie suspensiva pur potestativa din partea celui care se obliga;
- manifestarea de vointa este prea vaga;

Viciile de consimtamant
Viciile de consimtamant sunt acele imprejurari care afecteaza caracterul constient si liber al
vointei de a incheia un act juridic. Specific acestora este faptul ca exista o manifestare de vointa,
insa aceasta este alterata fie in continutul sau intelectual (eroarea si dolul) fie in caracterul sau liber
(violenta si leziunea).

Eroarea

19
 Prin eroare se intelege falsa reprezentare a unor imprejurari la incheierea unui act juridic.
Este o imagine subiectiva deformata a realitatii, care insa nu este provocata de cineva, ci se
datoreaza chiar celui aflat in eroare (este spontana).

1) In functie de consecintele care intervin:

a. Eroarea esentiala- falsa reprezentare cade asupra:
i. Naturii sau obiectului actului ce se incheie
ii. Identitatii fizice a obiectului prestatiei
iii. Calitatilor substantiale ale obiectului prestatiei ori altei imprejurari
considerate esentiale de catre parti.
iv. Asupra identitatii persoanei sau a unei calitati a acesteia.
b. Eroarea neesentiala- falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin importante.
2) Dupa natura realitatii fals reprezentate:
a. Eroarea de fapt- falsa reprezentare a unei stari sau situatii faptice
b. Eroarea de drept- falsa reprezentare a existentei/continutului unei norme juridice
3) Dupa cum este sau nu imputabila partii aflate in eroare:
a. Eroarea scuzabila- nu este urmarea lipsei de informare sau neglijentei partii
b. Eroarea nescuzabila- faptul asupra caruia a purtat eroarea putea fi cunoscut

In structura erorii esentiale intra un singur element, de natura psihologica, si anume falsa
reprezentare a realitatii. Pentru ca falsa reprezentare a realitatii sa fie viciu de consimtamant
trebuie sa intruneasca cumulativ urmatoarele cerinte: eroarea sa fie esentiala, scuzabila, iar
elementul asupra caruia aceasta cade sa fi fost hotarator pentru incheierea actului juridic. Eroarea
esentiala in oricare dintre formele sale atrage nulitatea relativa a actului juridic.

Dolul

Dolul este acel viciu de consimtamant care consta in inducerea in eroare a unei persoane,
prin mijloace viclene, pentru a o determina sa incheie un anumit act juridic. Dolul este o eroare
provocata. Structura dolului:
- un element obiectiv (material)- poate consta intr-o fapta comisiva (actiune- sugestie sau
captatie) sau intr-o fapta omisiva (inactiune- dol prin reticenta)
- un element subiectiv (intentional)- intentia de a induce in eroare o persoana.

Dolul trebuie sa fie determinant pentru incheierea actului juridic si sa provina de la cealalta
parte pentru a interveni nulitatea relativa a actului juridic (dolul uneia dintre parti nu poate fi
anihilat de dolul celeilalte parti).

Violenta

Violenta este acel viciu de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau
de natura sa ii produca o temerece o dtermina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi
incheiat.

1) Dupa natura raului:

a. Violenta fizica- atunci cand priveste integritatea fizica ori bunurile persoanei
b. Violenta morala- se refera la onoarea, cinstea ori sentimentele persoanei
2) Dupa caracterul amenintarii:

20
 a. Amenintarea legitima- nu constituie viciu de consimtamant
b. Amenintarea nelegitima- urmareste sa induca o temere fara drept.

Structura violentei:
- un element obiectiv- amenintarea cu un rau;
- un element subiectiv- inducerea unei temeri persoanei amenintate;
Cerintele violentei:
- temerea insuflata sa fie determinanta pentru incheierea actului;
- amenintarea sa fie injusta.
- amenintarea sa provina de la cealalta parte iar daca provine de la un tert, cocontractantul
cunostea sau ar fi trebuit sa cunoasca violenta.

Contractul incheiat de o parte aflata in stare de necesitate nu poate fi anulat decat daca
cealalta parte a profitat de aceasta imprejurare. Prin stare de necesitate, in acest context, ar trebui sa
se inteleaga un pericol grav si iminent, care nu provine de la cocontractant sau de la beneficiarul
actului, ci se datoreaza unui factor complet strain. Sanctiunea care intervine in cazul violentei este
nulitatea relativa a actului.

Leziunea

Prin leziune se intelege prejudiciul material suferit de una dintre parti ca urmare a incheierii
unui contract. Leziunea consta in disproportia vadita de valoare intre prestatii, ce exista in chiar
momentul incheierii contractului.
Leziunea presupune doua elemente: unul obiectiv (disproportia de valoare intre
contraprestatii) si un element subiectiv (profitarea de situatia speciala in care se gaseste
cocontractantul). Leziunea in cazul minorului poate fi invocata:
- in cazul unui act de administrare;
- in cazul unui act bilateral, cu titlu oneros si comutativ;
- un act incheiat de minorul intre 14-18 ani fara incuviintarea ocrotitorului legal;
- un act pagubitor pentru minor.
Leziunea in cazul majorului, pot fi atacate actele bilaterale, cu titlu oneros si comutative,
indiferent daca sunt de administrare sau de dispozitie. Poate conduce la doua sanctiuni alternative:
nulitatea relativa, reducerea sau marirea uneia dintre prestatii.

Eroarea Dolul Violenta Leziunea

 Sunt imprejurari de fapt, care impiedica consimtamantul liber
 Sanctiunea este nulitatea relativa
 Viciul trebuie sa existe in momentulincheierii actului
 In cazul actelor bi/plurilaterale nu este necesar ca viciul sa fie comun
 Cel care invoca viciul trebuie sa il dovedeasca
Element subiectiv Element obiectiv + element subiectiv Element obiectiv
Sunt aplicabile actelor uni/bi/plurilaterale Aplcabila numai
catorva acte
Pot atrage raspundere delictuala

21
 Obiectul Actului Juridic Civil

Prin obiect al actului juridic civil se intelege conduita partilor stabilita prin acel act juridic,
adica actiunile sau inactiunile la care sunt indreptatite ori de care sunt tinute partile, iar pentru
ipoteza in care conduita privea un bun, spunem ca bunul formeaza obiect derivat al actului juridic
civil. Obiectul contractului este operatiunea juridica, obiectul obligatiei este prestatia la care se
angajeaza debitorul.
Obiectul constituie o conditie de fond, esentiala, de validitate si generala a actului juridic
civil. Obiectul contractului trebuie sa fie determinat si licit, sub sanctiunea nulitatii absolute.
Obiectul obligatiei trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil, sub sanctiunea nulitatii
absolute.

Cauza (Scopul) Actului Juridic Civil

Cauza actului juridic civil este motivul care determina fiecare parte sa incheie contractul.
Motivul determinant al incheierii actului juridic se poate referi fie la insusirile unei prestatii, fie la
calitatile unei persoane. El se caracterizeaza prin aceea ca este concret si variabil de la o categorie la
alta de acte juridice. Cauza e o conditie de fond, esentiala, de validitate si generala a actului juridic
civil. Ea trebuie sa existe, sa fie licita si morala.
Cauza nu exista atunci cand partea nu are aptitudinea de a-si reprezenta corect faptele sale
ori consecintele acestora. Lipsa cauzei se poate datora lipsei discernamantului. Este ilicita in ipoteza
fraudei la lege. Cauza imorala atrage nulitatea absoluta a actului juridic daca este comuna sau daca
cealalta parte a cunoscut-o/ ar fi trebuit sa o cunoasca.

Forma Actului Juridic Civil

Prin forma actului juridic se intelege modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa,

facuta cu intentia de a crea, a modifica sau a stinge un raport juridic concret. Forma actului juridic
este guvernata de principiul consensualismului.
Prin principiul consensualismului se intelege acea regula de drept potrivit careia simpla
manifestare de vointa este nu numai necesara, ci si suficienta pentru ca actul juridic civil sa ia
nastere in mod valabil.

Dupa izvorul lor:

-forma legala- impusa printr-o dispozitie legala;
-forma voluntara- impusa de parti;
Dupa consecintele nerespectarii lor:

Forma ad validitatem

Prin forma pentru validitatea actului juridic se intelege acea conditie de validitate, esentiala
si speciala, care consta in necesitatea indeplinirii formalitatilor prestabilite de lege, in lipsa carora

22
actul juridic civil nu s-ar putea nasta in mod valabil. Are urmatoarele caractere:
-reprezinta un element constitutiv al actului juridic civil, in lipsa caruia actul va fi lovit de
nulitate absoluta.
-presupune manifestarea expresa de vointa;
-este exclusiva- pentru un act juridic solemn trebuie indeplinita o anumita forma-autentica;

Forma ad probationem

Prin forma pentru probarea actului juridic se intelege acea cerinta care consta in intocmirea
unui inscris cu scopul de a dovedi actul juridic civil. Este obligatorie, iar nerespectarea ei atrage
inadmisibilitatea dovedirii actului juridic cu un alt mijloc de proba.

Forma ad oposabilitatem

Prin forma pentru opozabilitatea fata de terti a actului juridic civil desemnam acele
formalitati care sunt necesare pentru a face actul juridic opozabil si persoanelor care nu au participat
la incheierea lui, in scopul ocrotirii drepturilor sau intereselor lor. Aceasta cerinta se justifica prin
ideea de protectie a tertilor fata de eventualele efecte prejudiciabile ale unor acte juridice civile,
expres prevazute de lege.
In cazul nerespectarii acestei cerinte de forma, sanctiunea consta in inopozabilitatea actului,
adica posibilitatea tertului de a ignora actul juridic invocat de partile acestuia (sau de una dintre
parti) impotriva sa.

Modalitatile Actului Juridic Civil

Termenul
Termenul ca modalitate a actului juridic civil, este acel eveniment viitor si sigur ca realizare,
pana la care este amanata inceperea/stingereaexercitiului drepturilor subiective civile si a executarii
obligatiilor civile corelative.

1) Dupa efectul sau:

a. Termen suspensiv- amana, pana la implinirea lui, inceputul exercitarii dreptului subiectiv
civil si al executarii obligatiei civile corelative (termenul la care trebuie restituita suma de bani
imprumutata);
b. Termen extinctiv- amana, pana la implinirea lui, stingerea exercitiului dreptului subiectiv
civil si a exercitarii obligatiei corelative (data mortii creditirentului in contractul de intretinere).
2) Dupa beneficiarul termenului:
a. Termen stabilit in favoarea debitorului
b. Termen stabilit in favoarea creditorului
c. Termen stabilit atat in favoarea creditorului cat si a debitorului.
3) Dupa izvorul sau:
a. Termen voluntar (conventional)- s-a stabilit prin act juridic uni/bi/plurilateral;
b. Termen legal- cel stabilit printr-un act normativ
c. Termen jurisdictional- termenul acordat debitorului de catre organul de jurisdictie.
4) Dupa cunoasterea datei implinirii sale:
23
 a. Termenul cert- a carui data de implinire se cunoaste in momentul incheierii actului;
b. Termenul incert- data de implinire nu este cunoscuta, desi implinirea lui este sigura.

Efectele termenului suspensiv

Termenul afecteaza numai executarea actului juridic, iar nu si existenta acestuia. Inainte de
implinirea termenului:
-creditorul nu poate cere de la debitor plata;
-dacă debitorul îşi execută obligaţia înainte de scadenţă, se consideră că face o plată valabilă
şi nu va putea cere restituirea ei ca plată nedatorată;
-titularul dreptului poate face acte de conservare;
-în actele translative de drepturi reale având ca obiect un bun cert, dreptul se transmite
dobânditorului, însă riscul pieirii fortuite al bunului este suportat de înstrăinător;

Efectele termenului extinctiv

Termenul extinctiv are ca efect stingerea exercitiului dreptului subiectiv civil si a executarii
obligatiei civile corelative, iar, odata odata cu acestea, chiar stingerea dreptului subiectiv civil si a
obligatiei. Efectele actului afectat de termen se produc întocmai ca şi când actul ar fi încheiat pur şi
simplu.

Conditia
Conditia ca modalitate a actului juridic civil, este un eveniment viitor si nesigur ca realizare,
de care depinde existenta dreptului subiectiv civil si a obligatiei civile corelative.

1) Dupa efectele pe care le produce:

a. Conditia suspensiva este aceea de a carei indeplinire depinde nasterea drepturilor subiective
si a obligatiilor corelative. (iti vand garsoniera mea, daca voi fi transferat in alta localitate)
b. Conditia rezolutorie este aceea de a carei indeplinire depinde desfiintarea drepturilor si a
obligatiilor corelative (iti vand garsoniera mea, dar daca ma voi muta in alta localitate, vanzarea se
desfiinteaza).
2) În raport de cauza de care depinde realizarea evenimentului:
a. Conditia cazuala este aceea a cărei realizare depinde de hazard, de întâmplare, fiind
independentă de voinţa părţilor (iti vand schiurile mele daca pana la Craciun nu va ninge).
b. Conditia mixta este atunci cand realizarea evenimentului dpinde atat de vointa uneia dintre
parti cat si de vointa unei persoane determinate (iti vand garsoniera mea, daca pana la finalul anului
ma voi casatori cu X)
c. Conditia pur potestativa este acea conditie a carei realizare depinde exclusiv de vointa uneia
dintre parti (iti donez autoturismul meu, daca vreau)
d. Conditia potestativa simpla este acea conditie a carei realizare depinde atat de vointa uneia
dintre parti, cat si de un element exterior acesteia (iti vand casa daca te vei casatori).
3) Dupa modul de formulare:
a. Conditia pozitiva este aceea care afecteaza existenta drepturilor si obligatiilor printr-un
eveniment ce urmeaza sa se indeplineasca; este formulata in sens afirmativ (iti vand apartamentul
daca in termen de doi ani mi se va naste un copil)
b. Conditia negativa consta intr-un eveniment care urmeaza sa nu se produca; este formulata in
sens negativ (iti vand apartamentul daca in termen de doi ani nu mi se va naste un copil)
24
 -dacă s-a prevăzut că evenimentul trebuie să aibă loc într-un anumit termen şi acest termen a
expirat fără ca evenimentul să fi avut loc, condiţia pozitivă se socoteşte neîndeplinită, iar dacă nu s-
a prevăzut vreun termen, condiţia pozitivă se socoteşte neîndeplinită numai atunci când este sigur că
evenimentul nu se va mai produce.
-dacă s-a prevăzut că evenimentul nu trebuie să aibă loc într-un anumit termen, condiţia
negativă se socoteşte îndeplinită fie la expirarea termenului, fie înainte de această dată, dacă încă
înaintea acestui moment devenise clar că evenimentul nu se va mai produce. Dacă nu s-a prevăzut
niciun termen, condiţia negativă se socoteşte îndeplinită numai atunci când evenimentul este cu
neputinţă să se mai producă.

4) Din punct de vedere al posibilităţii realizării lor:

a. Conditia posibila
b. Conditia imposibila- un eveniment care nu se poate realiza, fie sub aspect juridic fie sub
aspect material.

Conditia imposibila sau ilicita ori imorala este considerata nescrisa, atragand nulitatea
absoluta a actului juridic atunci cand constituie insasi cauza acestuia. Efectele conditiei sunt
guvernate de doua reguli.
In primul rand, conditia afecteaza insasi existenta drepturilor subiective civile si a
obligatiilor civile corelative.
In al doilea rand, efectele conditiei se produc, in principiu, retroactiv, in sensul ca momentul
de la care sau pana la care se produc nu este acela al indeplinirii sau neindeplinirii conditiei, ci
momentul incheierii actului juridic sub conditie.

Efectele conditiei suspensive

Actul juridic civil nu isi produce efectele, existenta drepturilor si a obligatiilor fiind sub
semnul incertitudinii. In consecinta:

 Creditorul nu poate cere executarea obligatiei

 Debitorul nu datoreaza nimic, iar daca totusi plateste, el poate cere restituirea platii ca fiind
nedatorata
 Obligatia nu se poate stinge prin compensatie, deoarece nu se stinge nici prin plata.
 In actele juridice translative de drepturi reale nu se produce efectul translativ.
 In actele translative de proprietate, riscul pieirii fortuite a bunului individual determinat, care
face obiectul obligatiei de a da, va fi suportat de instrainator.
 Creditorul poate sa solicite si sa obtina garantii pentru creanta sa.

Atunci cand conditia suspensiva s-a realizat, se considera retroactiv ca actul a fost pur si
simplu. Daca nu s-a indeplinit conditia, atunci partile se gasesc in situatia in care ar fi fost daca nu
ar fi incheiat actul juridic.

25
 Efectele conditiei rezolutorii

In privinta efectelor conditiei rezolutorii, actul juridic se comporta ca un act pur si simplu. In
consecinta:

 Debitorul trebuie sa isi execute obligatia asumata, iar creditorul poate sa solicite executarea
acesteia.
Atunci cand conditia rezolutorie s-a realizat, actul juridic se desfiinteaza cu efect retroactiv,
drepturile subiective si obligatiile civile nascute din acest act juridic fiind considerate a nu fi existat
niciodata.

Termenul Conditia
Modalitate a actului juridic, eveniment viitor
Realizarea evenimentului este sigura Realizarea evenimentului este nesigura
Afecteaza numai executarea actului juridic Afecteaza existenta drepturilor si obligatiilor
Produce efecte pentru viitor Produce efecte pentru trecut, retroactiv

Sarcina
Sarcina este o modalitate specifica liberalitatilor si consta intr-o obligatie de a da, a face sau
a nu face, impusa gratificatului de catre dispunator.

1) In functie de persoana beneficiarului:

a. Sarcina in favoarea gratificatului donatorul impune donatarului să folosească suma de bani
donată în scopul efectuării unei lucrări de specialitate;
b. Sarcina in favoarea dispunatorului spre exemplu, A îi donează lui B autoturismul, cu
sarcina pentru donatar de a îl transporta atunci când va avea nevoie;
c. Sarcina in favoarea unei terte persoane A îi donează lui B un calculator, cu sarcina de a-l
instrui şi pe C în utilizarea acestuia.
Când sarcina este instituită în beneficiul dispunătorului sau al unui terţ, actul va reprezenta o
liberalitate numai în măsura în care valoarea obligaţiei nu depăşeşte valoarea bunului cu care
beneficiarul a fost gratificat.
2) Din punctul de vedere al valabilităţii lor:
a. Imposibile sau posibile
b. Ilicite sau licite
c. Imorale sau morale

Caracterul imposibil, ilicit sau imoral al sarcinii determină considerarea clauzei prin care a
fost instituită ca nescrisă, astfel că actul va fi considerat a fi fost încheiat pur şi simplu, sau va
atrage sancţiunea nulităţii actului, dacă acea sarcină a fost cauza încheierii acelui act.
Sarcina nu afecteaza valabilitatea actului juridic in caz de neexecutare a ei, ci numai
eficacitatea acestuia.

Conditie Sarcina
Poate afecta actele cu titlu gratuit si oneros Este admisibila numai in cazul liberalitatilor
Afecteaza existenta efectelor actului Afecteaza eficacitatea actului

26
 Efectele Actului Juridic Civil

Prin efecte ale actului juridic civil intelegem drepturile subiective si obligatiile civile carora
actul juridic le da nastere, pe care le modifica sau le stinge. Asadar, ceea ce pentru raportul juridic
reprezinta continutul acestuia, in acelasi timp, constituie efectele actului juridic civil care genereaza
acel raport juridic.
Prin principiile efectelor actului juridic civil intelegem acele reguli de drept civil care arata
modul in care se produc aceste efecte, respectiv cum si fata de cine se produc ele.

Principiul fortei obligatorii

Principiul fortei obligatorii este acea regula de drept potrivit careia actul juridic civil legal
incheiat se impune partilor sau partii intocmai ca legea. Executarea actului juridic este obligatorie
pentru parti, nu facultativa.

Exceptii de la aplicarea principiului

1) Cazurile de restrangere a fortei obligatorii -in unele cazuri prevăzute expres de lege, actul
juridic civil îşi încetează efectele înainte de termen, fapt care se datorează dispariţiei sau modificării
esenţiale a unui element al său, cum ar fi:
a. subiectele sau obiectul actului juridic (încetarea contractului de mandat în curs de executare
din cauza morţii, incapacităţii sau falimentului mandantului ori a mandatarului)
b. continutul actului juridic (reducerea prestațiilor sau încetarea contractului datorată
impreviziunii)
2) Cazurile de extindere a fortei obligatorii- in unele cazuri prevăzute expres de lege, actul
juridic civil îşi amplifică efectele datorită:
a. acordării unui moratoriul legal în vederea executării obligațiilor, în situații sociale
excepționale
b. prelungirea efectelor actului juridic cu executare succesiva datorita suspendarii temporare a
executarii acestuia, pe tot timpul cat dureaza cauza de suspendare.

Principiul irevocabilitatii

Prin irevocabilitatea actului juridic, indiferent daca ar fi privita ca o consecinta a

principiului fortei obligatorii sau ca un principiu al efectelor actului juridic, intelegem faptul ca
actului juridic bilateral sau plurilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia dintre
parti, iar actul juridic unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa din partea
autorului acestuia.

Exceptii

Constituie exceptii de la irevocabilitatea actului juridic acele cazuri in care actului juridic i
se poate pune capat prin vointa uneia dintre parti (sau a partii in cazul actelor unilaterale).

 Revocarea donatiei intre soti in timpul casatoriei

 Revocarea contractului de mandat de catre mandant
 Incetarea contractului de depozit la cererea depodentului

27
  Denuntarea unilaterala a contractului de voluntariat.
 Testamentul
 Legatul

Principiul relativitatii

Prin principiul relativitatii efectelor actului juridic civil desemnam regula de drept potrivit
careia actul juridic civil produce efecte numai fata de autorul sau, dupa caz, autorii lui, fara a putea
sa profite ori sa dauneze unor terte persoane.
Un act juridic nu poate genera drepturi subiective si obligatii pentru un tert, in schimb,
drepturile si obligatiile partilor actului juridic trebuie respectate si de terti.
Înţelegerea sferei de aplicare a principiului relativităţii presupune delimitarea noţiunilor de:
părţi, avânzi-cauză, terţi.

Prin parte se intelege persoana care incheie actul juridic civil, personal sau prin
reprezentare, si in patrimoniul ori fata de care se produc efectele actului respectiv.

Tertii sunt persoanele straine de un anumit act juridic, care nu au participat nici direct si nici
prin reprezentare la incheierea acestuia. Tertii nu sunt afectati prin incheierea unui act juridic.

Prin avand-cauza se desemneaza persoana care, desi nu a participat la incheierea actului,

este totusi indrituita sa profite de efectele actului respectiv sau, dupa caz, este tinuta sa suporte
aceste efecte, datorita legaturii sale juridice cu una dintre partile acelui act.
Trei categorii de avanzi-cauza:

Succesorul universal este acea persoana care dobandeste un patrimoniu, adica o

universalitate. Este cazul mostenitorului legal uic, al legatarului care a cules intreaga mostenire si al
persoanei juridice dobanditoare a unui patrimoniu ca efect al fuziunii ori al transformarii.
Succesorul cu titlu universal este acea persoana care dobandeste o fractiune dintr-un
patrimoniu, precum mostenitorii legali, persoana juridica dobanditoare a unei parti din patrimoniul
persoanei juridice divizate. Acesti succesori preiau toate sau o parte din drepturile si obligatiile
patrimoniale ale autorului, cu exceptia celor strans legate de persoana autorului, sau cele declarate
de parti ca intransmisibile.
Succesorul cu titlu particular este acea persoana care dobandeste un anumit drept subiectiv,
privit individual. Este cazul cumparatorului unui bun, donatarului etc.
Creditorii chirografari sunt acei creditori care nu au o garantie reala care sa le asigure
realizarea creantei pe care o au impotriva debitorului, ci numai un drept de „gaj general” asupra
bunurilor prezente si viitoare ale debitorului lor, aceste bunuri servind drept garantie comuna a
creditorilor. Sunt considerati ca fiind avanzi-cauza ai debitorului lor, in sensul ca ei suporta
influenta actelor juridice patrimoniale incheiate de debitor cu alte persoane (prin care activul
patrimonial se poate mari sau micsora).

28
Exceptii

Excepţiile reale presupun că prin voinţa părţilor şi nu în temeiul legii, un act juridic dă
naştere la drepturi subiective în sarcina persoanelor care nu au participat la încheierea lui nici
personal, nici prin reprezentant.

Stipulatia pentru altul acel contract prin care o parte (promitentul) se obliga fata de cealalta
parte (stipulantul) sa execute o prestatie in favoarea unei terte persoane (tertul beneficiar), fara ca
aceasta din urma sa participe la incheierea conventiei respective.

Exceptii aparente:

Situatia avanzilor-cauza constituie o exceptie aparenta deoarece succesorii universali si cei

cu titlu universal sunt persoane asimilate partilor, in sensul ca iau locul partilor initiale in privinta
efectelor actului juridic.
Promisiunea faptei altuia este acel contract prin care o parte (promitentul) se obliga fata de
cealalta (creditorul promisiunii) sa determine o a treia persoana sa incheie ori sa ratifice un act
juridic.
Reprezentarea este procedeul tehnico-juridic prin care o persoana (reprezentantul) incheie
un act juridic in numele si pe seama altei persoane (reprezentatul), efectele actului juridic
producandu-se direct in persoana celui reprezentat.
Acţiunea directă reprezintă dreptul conferit în unele cazuri creditorului, printr-o dispoziţie
expresă a legii, de a pretinde executarea creanţei sale direct de la un debitor al debitorului său, deşi
creditorul n-a fost parte la contractul încheiat între debitorul său şi debitorul acestuia.
Părţile convenţiei care are ca obiect cesiunea unei creanţe sunt cedentul şi cesionarul,
debitorul cedat fiind un terţ faţă de această convenţie. Totuşi, după ce i-a devenit opozabilă,
debitorul va trebui să efectueze plata către cesionar.
Gestiunea de afaceri este operaţiunea ce constă în aceea că o persoană (gerant), prin fapta sa
voluntară şi unilaterală, intervine şi săvârşeşte acte materiale sau acte juridice în interesul altei
persoane (gerat), fără a fi primit mandat din partea acesteia din urmă. Desi actul juridic este incheiat
de gerant cu o alta persoana, el va naste drepturi si obligatii pentru gerat.
Simulaţia este operaţiunea ce constă în crearea, printr-un act public, dar mincinos, a unei
situaţii juridice diferite de cea stabilită printr-un act ascuns, secret, dar adevărat, care precizează
raporturile reale consimţite de părţi. Desi intre parti isi produce efectele actul juridic secret (real),
tertilor de buna-credinta le este opozabil numai actul juridic aparent (simulat), iar acestia pot
invoca, in beneficiul lor si impotriva partilor, actul juridic secret prin intermediul actiunii in
simulatie.

29
 Nulitatea Actului Juridic Civil

Nulitatea este sancţiunea de drept civil ce constă în desfiinţarea actului juridic care a fost
încheiat cu nerespectarea condiţiilor de validitate impuse de lege. Nulitatea poate să vizeze
desfiinţarea întregului act, sau doar a clauzelor care încalcă normele imperative impuse de lege
pentru realizarea sa. Momentul în care se apreciază conformitatea actului juridic cu legea este acela
al încheierii sale.

Functiile nulitatii

Functia preventiva consta in efectul inhibitoriu pe care il exercita asupra subiectelor de

drept civil, tentate sa incheie actul juridic civil cu nerespectarea conditiilor sale de valabilitate, in
sensul ca, stiind ca un asemenea act va fi lipsit de efecte, persoanele sunt descurajate si indemnate
sa respecte legea civila.
Functia sanctionatorie intra in actiune atunci cand functia preventiva nu si-a dovedit
eficienta, constand in inlaturarea efectelor contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea
valabila a actului juridic civil.
Funcţia de garanţie a principiului legalităţii reprezintă un mijloc de asigurare a respectării
normelor prescrise de lege.

Rezolutiunea este acea sanctiune ce consta in desfiintarea retroactiva a unui contract

sinalagmatic cu executare dintr-odata, in cazul neexecutarii culpabile a obligatiilor de catre una
dintre parti.

Nulitatea Rezolutiunea
Atrag ineficacitatea actului juridic
Produc efecte retroactiv
Ambele sunt judiciare
Presupune un act inceiat cu nerespectarea unei Presupune un act valabil incheiat
conditii de validitate
Se aplica oricarui act juridic Se aplica contractelor sinalagmatice uno ictu
Exista in momentul incheierii actului Apare ulterior momentului incheierii

Rezilierea este sanctiunea de drept civil ce intervine in cazul neexecutarii culpabile a unui
contract sinalagmatic cu executare succesiva si consta in incetarea efectelor contractului respectiv
numai pentru viitor.
Revocarea consta in inlaturarea efectelor liberalitatilor din cauza ingratitudinii gratificatului
sau neexecutarii culpabile a sarcinii.
Caducitatea consta in lipsirea actului juridic valabil incheiat de orice efecte datorita
intervenirii unei imprejurari ulterioare incheierii sale si care este independenta de vointa autorului
actului juridic (orice legat devine caduc atunci cand legatarul nu mai este in viata la data deschiderii
mostenirii).
Inopozabilitatea este sanctiunea care intervine in cazul nesocotirii unor cerinte de publicitate
fata de terti, prevazute de lege pentru anumite acte juridice.
Reductiunea este sanctiunea civila aplicata in cazul actelor juridice incheiate cu nesocotirea

30
unor interdictii stabilite de lege pentru ocrotirea unor persoane sau pentru restabilirea echilibrului
contraprestatiilor intr-un contract sinalagmatic cu titlu oneros si comutativ.

Clasificarea nulitatilor

1) In functie de natura interesului ocrotit:

a. Nulitatea absoluta sanctioneaza nerespectarea unei norme (imperativa de ordine
publica) care ocroteste un interes general- „constatarea nulitatii”
b. Nulitatea relativa sanctioneaza nerespectarea unei norme (imperativa de ordine
privata) care ocroteste un interes individual- „act anulabil”
2) In functie de intinderea efectelor lor:
a. Nulitatea totala desfiinteaza actul in intregime
b. Nulitatea partiala desfiinteaza numai o parte dintre efectele actului juridic.
3) In functie de modul de consacrare legislativa:
a. Nulitatea expresa este prevazuta ca atare intr-o dispozitie legala
b. Nulitatea virtuala rezulta din modul in care este reglementata o conditie de validitate
a actului
4) Dupa felul conditiei de validitate incalcate:
a. Nulitatea de fond –lipsa de consimtamant, capacitate, obiect, cauza;
b. Nulitatea de forma- nerespectarea formei ad validitatem
5) După modul de valorificare:
a. Nulitatea amiabilă –se realizează prin convenția părților
b. Nulitatea judiciară –se dispune prin decizia instanței competente
c. Nulitatea de drept - se impune în baza legii

Cauzele de nulitate

Aceasta sanctiune de drept civil are drept cauza generala nerespectarea la incheierea actului
juridic a tuturor dispozitiilor legale care reglementeaza conditiile sale de valabilitate.
Cauzele de nulitate absolută sunt prevăzute expres de lege sau rezultă neîndoielnic din
încălcarea unei norme care ocrotește un interes general:
-incalcarea dispozitiilor referitoare la capacitatea civila
-lipsa totala a consimtamantului
-nevalabilitatea obiectului actului juridic
-nevalabilitatea cauzei

Cauzele de nulitate relativă sunt determinate de nesocotirea regulilor care ocrotesc un

interes individual:
-nerespectarea regulilor referitoare la capacitatea civila a persoanei
-lipsa discernamantului in momentul incheierii unui act juridic
-viciile de consimtamant
-lipsa cauzei

Regimul juridic al nulitatii

Prin regimjuridic al nulitatii intelegem regulile la care este supusa nulitatea

absoluta/relativa. In cazul nulitatii absolute:
- poate fi invocata de oricine are interes (părţile actului juridic, avânzii-cauză ai părţilor, alte
31
persoane care nu au participat la încheierea actului juridic, dar care ar justifica un interes propriu,
instanţa din oficiu, procurorul, precum şi alte organe prevăzute de lege)
- poate fi invocată oricând, fiind imprescriptibilă;
- nu poate fi acoperită prin confirmare în principiu;

Regimul juridic al nulitatii relative:

- poate fi invocata doar de persoana ocrotita prin norma juridica incalcata
- trebuie invocata, pe cale de actiune, in termenul de prescriptie extinctiva;
- poate fi confirmata, expres sau tacit, de partea interesata.

Confirmarea este acel act juridic unilateral prin care se renunta la dreptul de a invoca
nulitatea relativa. Pentru a fi valabila confirmarea trebuie:
-sa provina de la cel indreptatit;
-daca a existat un viciu de consimtamant, sa nu mai existe la momentul confirmarii;
-sa cuprinda obiectul, cauza si natura obligatiei si sa faca mentiune despre motivul actiunii
in anulare, precum si despre intentia de a repara viciul pe care se intemeiaza acea actiune.

Efectele nulitatii

Prin efectele nulitatii actului intelegem consecintele juridice ale aplicarii sanctiunii nulitatii,
adica urmarile datorate desfiintarii in intregime sau in parte a unui act juridic civil care a fost
incheiat cu incalcarea dispozitiilor legale referitoare la conditiile sale de validitate. Efectul nulitatii
consta in desfiintarea raportului nascut din actul juridic civil lovit de aceasta sanctiune si, prin
aceasta, restabilirea legalitatii.

In funcţie de consecinţele produse după încheierea actului juridic civil, se distinge:

a) dacă până la data declarării nulităţii actul n-a fost executat încă:
- actul va fi desfiinţat retroactiv, chiar de la data încheierii sale;
- prestaţiile asumate nu vor mai trebui aduse la îndeplinire.
b) dacă până la data declarării nulităţii actul a fost executat total sau parţial:
- actul va fi desfiinţat retroactiv;
- prestaţiile efectuate în temeiul actului anulat vor fi restituite.
c) dacă până la data declarării nulităţii actul a fost executat, iar drepturile dobândite au fost
transmise unor terţe persoane:
- actul va fi desfiinţat retroactiv;
- prestaţiile efectuate în temeiul actului anulat vor fi restituite;
- actul subsecvent va fi de asemenea desfiinţat retroactiv.

Pricipiile efectelor nulitatii

1. Retroactivitatea
Prin principiul retroactivitatii efectelor nulitatii intelegem regula potrivit careia nulitatea
produce efecte nu numai pentru viitor, ci si pentru trecut, adica efectele nulitatii se produc din chiar
momentul incheierii actului juridic civil. Excepţiile de la retroactivitatea efectelor nulităţii sunt
acele situaţii în care, pentru anumite motive temeinice, efectele produse între momentul încheierii
actului şi acela al anulării sale sunt menţinute, astfel că efectele nulităţii se produc numai pentru
viitor

32
 2. Restabilirea situatiei anterioare
Principiul restabilirii situatiei anterioare este acea regula de drept potrivit careia tot ce s-a
executat in baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel incat partile sa ajunga in situatia in
care ar fi fost daca acel act juridic nu s-ar fi incheiat. Sunt excepţii de la aplicarea principiului acele
situaţii în care, pentru anumite motive temeinice, prestaţiile efectuate în temeiul actului anulat nu
sunt supuse restituirii, deci se menţin fie total, fie numai în parte.
Restituirea se face in natura sau dupa caz, prin echivalent. Cheltuielile efectuate cu
restituirea prestatiilor se suporta fie de parti proportional cu valoarea prestatiilor care se restituie, fie
integral de cel care a fost de rea-credinta ori din a carui culpa contractul a fost desfiintat.
3. Anularea actului subsecvent
Principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial priveşte efectele
nulităţii faţă de terţi şi indică faptul că anularea actului iniţial atrage anularea şi a actului subsecvent
datorită legăturii sale de interdependenţă cu primul. Principiul este aplicabil și actelor juridice
unilaterale lovite de nulitate. În anumite cazuri, va rămâne în fiinţă actul juridic încheiat ulterior de
către una dintre părţile actului juridic primar cu un terţ, în legătură cu dreptul dobândit prin actul
iniţial, menţinându-se implicit şi dreptul dobândit de terţ în temeiul acestuia.

Prin conversia actului juridic se intelege considerarea manifestarii de vointa in sensul in care
reprezinta un act juridic valabil, nu numai in sensul in care reprezinta un act juridic lovit de nulitate.
Principiul raspunderii civile delictuale poate conduce la mentinerea efectelor unui act
juridic civil lovit de nulitate. Ipoteza presupune ca partea vinovata de cauza de nulitate solicita
anularea actului juridic civil desi cealalta parte contractanta ar urma sa sufere un prejudiciu tocmai
din cauza anularii actului respectiv.

33