C2

1. Care dintre urmätoarele sunt categori de norme juridice care nu fac parte
din sistemul dreptului constituțional românesc:
a. norme care stabilesc esența, tipul și forma statului;
b. norme care reglementeazà ideologia ce stà la baza societății;
c. norme care stabilesc intrarea în vigoare și revizuirea Constituției;
d. norme referitoare la oficializarea religiei de stat a României.

2. Constituția suplà sau flexibilà poate fi revizuità:

a. urmând procedura prevâzutà pentru adoptarea oricärei legi;
b. urmând procedura specialà si complexà de adoptare a legilor constituționale;
c. urmând procedura prevàzutà pentru adoptarea legilor organice;
d. urmând procedura prevâzutà pentru adoptarea legilor de abilitare

3. Criteriul material de definire a Constituției inseamnà:

a. o procedurà specialà de elaborare, adoptare și modificare;
b. o forma scrisà a Constituției, care poate fi unitarà său divizatà;
c. ansamblul de norme ce reglementeazà acele relații sociale care apar în sfera
organizärii și exercitárii puterii;
d. un criteriu aflat într-o relație de complementaritate cu cel formal.

4. Cutuma contra legem:

a. este destinat sà sà completez legea constitutionalà;
b. contravine reguliì constituționale scrise;
c. poate abroga constitutia scrisà;
d. are doar aparentă legii scrise, farà că în realitate să fie dotată cu forța juridicà a
acesteia.

5. Criteriul formal de definire a Constituției inseamnã:

a. o formà scrisà, care poate fi unità sau divinità si o procedura specialità de elaborare,
adoptare și modificare;
b. o formà scrisà, unitarà, a Constituției;
c. o formà scrisà, care poate fi unità sau divisa;
d. o procedurà specialà de elaborare, adoptare si modificare.

6. Suntem în prezenta unei Constituții cutumiare atunci când:

a. existà o practicã a càrei repetare în timp acoperà o perioadà suficient de lungà și apare
convingerea cà respectarea acestei practici este obligatorie;
b. organizarea și funcționarea puterii de stat și existența și ocrotirea libertátilor și
drepturilor fundamental sunt reglementate printr-o cutumà;
c. organizarea și funcționarea puterii de stat și existența și ocrotirea libertăților și
drepturilor fundamentale sunt reglementate printr-o normà de confirmare a unui obicei;
d. sistemul juridic național recunoaște cutumei calitatea de izvor formal de drept.
7. Constituția rigidà poate fi revizuità:
a. urmând procedura preväzutà pentru adoptarea oricárei legi;
b. urmând procedura specialà si complexã de adoptare a legilor constituționale;
c. urmând procedura preväzutà pentru adoptarea legilor organice;
d. urmând procedura pre vâzutà pentru adoptarea legilor de abilitare.

8. Drepturile fundamentale sunt ocrotite fatà de:

a. puterea legislativă;
b. puterea executiva si puterea legislativa;
c. puterea executiva:
d. puterea legiuitoare.

9. Pentru a vorbi despre cutumà, știința dreptului cere a fi întrunite urmàtoarele

condițiile:
a. existența unei practici;
b. practica sà fie repetatà în timp pentru a acoperi o perioadà suficient de lungà de
timp pentru a transforma într-o obisnuinta;
c. practică sã ráspundà unei situații concrete și sã se materializeze într-un text de
lege ce poate fi modificat dupà aceeași procedurà și în aceleași condiții ca orice lege;
d. practica sã se bucure de opinio juris.

10. Constituția rigidă:

a. apare odatà cu cucerirea independenței de către coloniile britanice din America de Nord,
1861-1865;
b. este abrogatà de cutumà;
ce. presupune întotdeauna o procedurà special în cazul modificärii sau abrogärii ei;
d. poate fi modificatà dupà aceeași procedurà și în aceleași condiții ca orice lege.

C3
1. Prin izvoare materiale ale dreptului înțelegem:
a. totalitatea condițiilor vieții social-economice și politice care determinà interventia
legiuitorului și apariția normei juridice;
b. totalitatea formelor de exprimare a dreptului, adicà modalitätile de instituire
sau recunoaștere a normelor juridice de către stat;
c. totalitatea izvoarelor care au la bazà douà criterii: cel al autoritatii emitente și
cel al conținutului normativ al actului analizat:
d. ráspunsul la întrebarea: de unde izvoráste necesitatea reglementării comporta-
mentului social.

2. Izvoarele formal ale dreptului constitutional cunosc o anumità ierarhizare:

a. sub o formà piramidalà sau de construcție în trepte a ordinii de drept, conform
imaginii închipuite de Hans Kelsen;
b. ierarhizare în care pe treaptă cea mai de sus se pozitioneazà Constituția, indiferent dacà
aceasta este scrisà sau cutumiarà;
c. și se impune ca normele juridice, altele decât Constituția, și care îi sunt inferioare
ca fortà juridica, sã nu continà decât prevederi conforme cu litera și spiritul ei;
d. care absolutizeazà, pe model francez, puterea legii, punând-o pe aceeași treaptà
cu Constituția.

3. în caz de neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile

fundamentale ale omului, la care România este parte, și dreptul intern, are/au
prioritate:
a. reglementările internaționale;
b. dreptul intern;
c. reglementärile internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile
interne contin dispozitii mai favorabile;
decizia Curții Constituționale pronuntatà în cadrul controlului de constituțional-
litate asupra respective reglementări internaționale.

4. Cutuma constitutionala poate exista și atunci când existà o Constituție scrisà?

a. da, chiar și atunci când contrazice prevederile Constituției;
b. da, dar numai dacà nu contrazice prevederile Constituției;
c. da, dar numai dacà existà un text constituțional care sà permità acest lucru;
d. nu.

5. Obiceiul juridic (cutuma):

a. se confundà cu constituția cutumiarà;
b. în materie constitutionalà, este limitat în aplicabilitatea sa de consacrarea
izvoarelor scrise și, mai ales, de suprematia Constitutiei;
c. este recunoscut ca izvor al dreptului în general, prin art. 44 din Constituție, care
îl nominalizeazà printre izvoarele dreptului privat;
d. în materie constitutionalà, nu existà posibilitatea impunerii sale, întrucât nu ar
putea îndeplini condițiile cerute pentru consacrarea unui obicei juridic (repetarea,
constanta, durata, opinio juris).

6. În cadrul raporturilor de retragere a validității normelor juridice, derogarea:

a. reprezintà procedeul prin care o lege și inceteazà efectele datorità adoptarii
unui act legislativ posterior și contrar ei;
b. reprezintà procedeul prin care se instituie anumite excepții de la o lege existentà;
c. produce efecte mult mai reduse decât abrogarea;
d. are ca efect acela cà legea sau unele dispoziții ale legii devin aplicabile pentru anumite
categorii de subiecte.

7. Abrogarea (procedeul prin care o normà juridicà și inceteazà efectele datorità

adoptarii unui act legislativ posterior și contrar ei):
a, poate interveni direct, prin identificarea în amănunt de către organul abrogator a
prevederilor anterioare abrogate;
b. poate interveni indirect, atunci când organul abrogator precizeazà generic
faptul cà dispozițiile contrare legii se abrogà;
c. poate interveni tacit, prin adoptarea de către organul abrogator al unei norme
contrare celei existente;
d. intervine ori de câte ori un act normativ de abrogare/abrogativ emanã de la
același organ sau de la un organ inferior sau superior celui pe care-l abrogà.

8. Validitatea normei juridice:

a. este legatà de modul producerii normelor juridice;
b. atunci când este incálcatà, duce la sanctiunea inexistentei actului normativ
respectiv;
c. presupune un raport material, de conținut, și se referà la faptul cã norma inferioarà
are un conținut care derivã din cel al normei superioare;
d. este un raport anterior celui de conformitate: doar o normà validă poate fi său
nu conformà.

9. Izvoarele formal ale Dreptului constitufional cunosc urmätoarea ierarhizare:

a. Constitutia, actele cu caracter obligatoriu ale UE, legile, cutuma, hotárârile
Parlamentului, jurisprudență;
b. actele cu caracter obligatoriu ale UE, Constitupia, legile, cutuma, hotärârile
Parlamentului, jurisprudență;
c. Constituția, actele cu caracter obligatoriu ale UF, hotärârile Parlamentului și
ordonanțele Guvernului, legile, cutuma, jurisprudență;
datele cu caracter obligatoriu ale UE, Constituția, hotärärile Parlamentului și
ordonantele Guvernului, legile, cutuma, jurisprudență.
NICIUN RASP CORECT

10. Din examinarea dispozițiilor art. 11 și 20 din Constituția României, se deduc

urmätoarele reguli:
a. numai tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern;
b. toate tratatele semnate în numele României sau la nivel guvernamental fac
parte din dreptul intern;
c. în cazul în care un tratat la care România urmeazà sã devinà parte cuprinde dispo-
ziti contrare Constituției, ratificarea lui nu depinde de revizuirea legii fundamentale,
întrucât forță juridicà a tratatului internațional este mai mare decât a Constituției;
d. prioritatea recunoscutà reglementárilor internațional fatà de reglementárile
interne opereazà doar în materia drepturilor fundamentale, și nu cu titlu general.

1. Tratatele internaționale sunt superioare Constituției.

Fals

2. Legile organice pot modifica textul fundamental.

Fals
3. Constituția cutumiarà nu contine niciun text scris.
Fals

4. Constituția cutumiarà poate fi și rigidà.

Fals

5. Pactul este actul constitutional pe care un sef autoritar al statului consimte îl

adopta sub o anumità presiune (de cele mai multe ori revolutionarà).
Fals

6. Adunarea constituantà ad-hoc este constituità într-un singur scop, cel al redactärii
și votàri constituției.
Adevärat

7. Adunarea constituantà românà aleasà în mai 1990 a fost o adunare nesuveranà,

întrucât i s-au impus anumite limite în adoptarea proiectului constitutional.
Fals

8. Puterea constituantà derivatà nu este supusà niciunei reguli/limitàri.

Fals

9. Art. 151 alin. (3) din Constituția României prevede posibilitatea unei revizuiri votatà
în mod direct de către popor, prin intermediul referendumului,fără intervenția
Parlamentului.
Fals

10. Procedura de revizuire a Constituției poate fi initiatà de orice deputat sau senator
din Parlamentul României.
Fals

1. Potrivit art. 150 alin. (I) din Constituția României, revizuirea legii fundamentale
poate fi initiatà de către:
în. primul ministru;
b. Președintele României;
c. cel puțin o pätrime din numárul deputaților și al senatorilor;
d. Avocatul Poporului.

2. Potrivit art. 151 alin. (2) din Constituția României, dacà prin procedura de mediere
nu se ajunge la un acord cu privire la proiectul de revizuire:
a. Camera Deputaților și Senatul, în sedintà comunà, hotàräsc cu votul a cel puțin
douà treimi din numárul deputaților și senatorilor;
b. Camera Deputaților și Senatul, în sedintà comunà, hotàräsc cu votul a cel puțin
trei pătrimi din numárul deputaților și senatorilor;
c. Camera Deputaților și Senatul, în sedintà comunà, hotäräsc cu votul majoritàtii
absolute a deputaților și senatorilor;
d. acesta este considerat a fi respins, discuțiile privind un nou proiect de revizuire
neputând fi reluate în cadrul aceleiași sesiuni.

3. Limitele revizuiri:
a. sunt incompatibile cu constitutiile rigide;
b. sunt institute de către adunarea constituantà derivatà;
c. reprezintà o consecintà juridicà a suprematiei constitutiei;
d. cuprind și acele valori constituționale declarate intangibile.

4. Care dintre urmätoarele nu reprezintà un tip de constitutie:

a. constituția acordată;
b. constituția convenție;
c. constituția guvernamentalà;
d. constituția parlamentarà.

5. Constituția supla poate fi revizuità:

a. urmând procedura prevazutà pentru adoptarea oricärei legi;
b. urmând procedura specialà si complexà de adoptare a legilor constituționale;
c. urmând procedura prevazutá pentru adoptarea legilor organice;
d. urmand procedura prevázutà pentru adoptarea legilor de abilitare.

6. Modurile democratice de elaborare a unei Constituții sunt:

a. constituția acordatà, statutul și pactul;
b. statutul, pactul și constituția convenție;
c. constituția referendarà și constituția parlamentarà;
d. constituția plebiscitarà și constituția referendarà.

7. Se reviste farà o procedura legislativa complexã:

a. constituția rigidă;
b. constituția pact;
c. constituția suplà;
d. orice constitutie, dacà existà consens in Parlament.

8. Se adoptà prin plebiscit:

a. constituția concedatà;
b. constituția statut;
c. constituția pact;
d. constituția convenție.

9. Revizuirea Constituției:
a. poate fi initiatà de 20.000 de cetàteni cu drept de vot:
b. poate fi initiatà de Guvern;
c. hu poate avea ca rezultat suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
cetätenilor;
d. este definitivà dupà aprobarea ei prin referendum obligatoriu
10. Referendumul organizat în vederea revizuirii Constituției:
a. este unul facultativ și consultativ;
b. este valabil doar dacá la el au participat 50%+ 1 din totalul persoanelor cu drept de vot:
c. nu poate avea loc pe durata stării de asediu sau a stärii de urgență;
d se desfasoarà la nivel național.

11. Modurile autoritare de elaborare a unei Constituții sunt:-

-carta concedata statut pact
a. certa concesionatà, statutul și pactul;
b. carta concedatà, statutul și conventia;
c. carta concesionatà, statutul și conventia;
d. carta compensatà, statutul și pactul.

12. Adunarea constituantà suveranà este:

a. adunarea constituantà ad-hoc;
b. adunarea mandatatà cu puteri nelimitate;
c. puterea constituantà derivatà;
d. Constituantă aleasà într-un stat suveran

13. Delegarea legislativà constă în transferarea competentelor de a edicta norme cu

valoare de lege de la:-executiv
a. legislativ la președinte și guvern;
b. legislativ la guvern, cu aprobarea președintelui (printr-un decret de abilitare):
c. legislativ la președinte;
d. legislativ la guvern.

14. Pentru adoptarea unei legi ordinare este necesarà întrunirea:

a. unei majoritàti calificate;
b. unei majoritäti absolute;
c. a 50% + 1 din numárul deputaților sau senatorilor prezenți;
d. a 50% + 1 din numárul total al deputaților sau senatorilor.

15. Proiectul revizuiri Constitutiei României:

a. trebuie adoptat de Camera Deputaților și de Seat cu majoritatea absolutà a membrilor
fiecärei Camère:
b. anterior supunerii dezbaterii parlamentare, nu necesità avizul Curții Constitu-
c. dacà prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaților și
Senatul, în sedintà comunà, hotáräsc cu votul a cel puțin 2/3 din numárul deputaților și
senatorilor;
d. rämâne definitiv dupà aprobarea sa prin referendum, organizat într-un termen de 30
de zile de la aprobarea în Parlament.

16. În cadrul procedurii de revizuire a Constituției:

a. inițiativa poate aparține și cetàtenilor, în anumite condiții;
b. este necesar avizul consultativ al Curții Constituționale;
că. nu exista adoptare tacità;
d, trebuie organizat un referendum anterior inträri' în vigoare.
17. Inițiativa legislativà pentru legile obișnuite:
a. poate aparține Președintelui;
b. nu poate aparține cetàtenilor în probleme fiscale;
că. nu poate aparține cetàtenilor niciodatà;
d. poate aparține Curții Constituționale.

18. Revizuirea Constituției:

a. nu poate viza dispozițiile privind independența justiției;
b. poate fi initiatà de către 50 de deputați sau 25 de senatori;
c. trebuie întotdeauna aprobatà prin referendum;
d. nu poate avea loc pe durata stárii de asediu.

19. Referendumul pentru revizuirea Constituției:

a. este obligatoriu;
b. se organizeazà prin lege adoptatà de Parlament;
c. se organizeazà de către Președintele României, după consultarea Parlamentului;
d. se organizeazà prin hotàrâre de Guvern.

20. Dupà adoptarea proiectului de revizuire a Constituției, referendumul trebuie

organizat în cel mult:
a. 45 de zile;
b. 20 de zile;
c. 30 de zile;
d. X zile, perioada ce urmează a fi stabilità, de la caz la caz, prin lege organicà.

C4

1. Protecția Constituției fatà de activitatea organelor judecàtoresti se realizeazà prin

contenciosul administrativ, iar fatà de activitatea organelor adminis-
trative, prin instituirea căilor de atac. Aceeași finalitate se realizeazà în raport cu
legislativul pe calea controlului constitutionalitàtii.
Fals

2. Pentru a fi posibilà instituirea unui control al legilor, se cer a fi

îndeplinite,cumulativ, douà condiții:
- ierarhizare strictà a normelor juridice, avänd în vârf Constituția,
-și o Constituție cutumiarà.--------CODIFICARE
Fals

3. Procesul Marbury v. Adars, din 1803, a consacrat controlul de Constituționalitate în

SUA.
Adevărat
4. Nouă instituție, care va schimba dreptul constituțional în aproape toate tärile lumii,
-a näscut dintr-o afacere cu tentà politicà.
Fals
5. La fel se va intampla si în România, în 1912.
D Adevärat D Fals

6. Rolurile justiției constituționale:

- arbitru în conflicte politice;
- asigurarea unei tranziții linistite a puterii;
- refacerea prestigiului Constituției;
- impact asupra drepturilor fundamentale;
- interpretarea și adoptarea Constituției.
Adevarat

7. Controlul exercitat de un organ politic, fie direct organul legislativ, fie un organ
exterior acestuia dar dependent de el, reprezintà modelul optim de
control constitutional.
Fals

8. Forma tipicà de control politic este furnizatà de reglementarea tárilor capitaliste.

Fals

9. în cadrul controlului exercitat de un organ independent în raport cu auto-

ritatea politicà, deosebim douà modele:
- controlul difuz al legilor, modelul european sau kelsenian;
- controlul concentrat, modelul american.
Fals

10. Controlul leg, potrivit modelului kelsenian, este incredintat unui singur organ,
special și specializat, exterior celor trei puteri de stat și independent fatà de acestea.
Adevärat

11. Abordarea controlului constitutionalitätii poate fi facutà având drept criteriu de

clasificare modalitatea prin care se ajunge la verificarea corespondentei dintre
Constitutie si o normà contestatà; astfel, deosebim un control a priori și unul a
posteriori.
Fals

12. Controlul concret al normelor ne apare ca tipul de control pe care acele douà
modele, american și european, se întâlnesc.
Fals

13. Decizia Curții (Constituționale), odatà luatà, are efecte inter partes.
Fals

14. în Statele Unite ale Americi nu existà un control abstract al normelor.

Adevärat
15. în Statele Unite ale Americii, orice judecător de drept comun poate controla
constituționalitatea unei legi înainte de a soluționa cauza în fond.
Adevarat

16. Curtea Supremà a Statelor Unite ale Americii anuleazà definitiv legile constatate a
fi neconstituționale.
D Adevărat fals

17. Sub Constituția din 1923, controlul legi se făcea pe calea unei excepti ridicatà la
modul abstract, iar rezolvarea ei era de competenta exclusivà a Secțiilor Unite ale
Curții de Casație.
Adevärat

18. Potrivit aceleiasi Constitutii, controlul era unul concentrat, a posteriori,

pe cale de excepție și cu efecte erga omnes.

Fals

19. In evolutia constitutional românà, intâlnim prevederi diferite referitoare

la controlul de constituționalitate în 1948, 1952 și 1965.
Adevărat

20. Curtea Constitutional a României intervine intotdeauna dupà adoptarea legii în

Parlament, niciodatà în cursul derulärii procedurii legislative.
Adevarat

1. Efectele deciziilor în controlul de constitutionalitate concentrat (de tip

european sau kelsenian) sunt:
a. inter partes;,
b, erga omnes;
c. erga omnes și inter partes, dupà cum decis judecătorii constituționali;
d. inexistente; controlul de constitutionalitate concentrat nu produce niciun efect.

2. în sistemul constituțional actual al României, controlul de constituționalitate poate

fi exercitat:
a. de orice instantà judecätoreascà, pe calea exceptiei de neconstitutionalitate;
(b. doar de Curtea Constitutionalà;
c. doar de Înaltă Curte de Casație și Justitie si Curtea Constitutionalà;
d. doar de înaltă Curte de Casație și Justitie în secțiunile unite (în plen).

3. Procesul Societatea Tramvaielor a avut loc în anul:

a. 1990;
b. 1803;
C1912:
d. 1911
4. Forma tipicà de control politic este furnizatà de:
a. Vechiul Regim franceZ;
b, tárile comuniste;,
c. regimurile organizate potrivit teoriei lui Rousseau;
d. România antebelicà.

5. în modelul american de control al legilor, acesta este atributul.

a. Curții Supreme a S.U.A.;
b. Curții Supreme a fiecărui stat federat;
c. Plenului Curții constituționale federale, cu jurați;
d. nu mai este reglementat începând cu 1803.

6. Controlul politic de constitutionalitate este încredințat:

(a)fie direct organului legislativ, fie unui organ exterior acestuia dar dependent de el;
b. fie direct unui partid politic, fie unei alianțe politice electorale;
c. fie direct grupurilor parlamentare, fie biroului permanent al Camerei parlamentare;
d. fie președinților camerelor parlamentare, fie Camerelor reunite.

7. Controlul de constituționalitate de tip american este un control:

a concret;
b. abstract:
c. a priori;
da posteriori.

8. Adunarea Constituantà aleasà în 1990 a ales ca model de control de

constituționalitate:
a. sistemul european;
b. sistemul germano-austriac;
c. sistemu] nord-american;
d. nu era preväzut inițial niciun model de control.

9. Constituția din 1923 a instituit:

a. un control judecätoresc concentrat al legilor;
b. un control judecătoresc difuz al legilor;
C: un control politic concentrat al legilor;
d. un control politic difuz al legilor.

10. Controlul concentrat de neconstituționalitate:

a. este incredintat unui organ care nu își găsește locul în sistemul judecätoresc;
b. spre deosebire de modelul kelsenian, este incredintat unui singur organ, special
și specializat, exterior celor trei puteri în stat și independent fatã de acestea;
«c. se poate exercita atât a priori cât și a posteriori;
d. se poate exercita doar a posteriori.

C5
1. Curtea Constitutional a României verificà rezultatul alegerilor:
a. locale;
b. europene;
c. de la nivel național;
d prezidentiale.

2. Excepția de neconstituționalitate:
a. poate fi ridicatà de parti;
b. trebuie sà priveascà un text de lege în vigoare;
(c. trebuie sà aibà legàturà cu solutionarea cauzei;
d. poate fi ridicatà și de Avocatul Poporului.

3. Admiterea unei exceptii de neconstitutionalitate:

a. se dispune prin decizie a Curtii Constitutionale;
b. are efect doar în litigiul în care a fost ridicatà excepția;
c. are efect în toate litigiile în care se aplicà textul legal constatat ca fiind
neconstituțional;
d. se dispune de citre instanta dex judecatà.

4. Obiecția de neconstituționalitate:
a) poate fi invocatà doar înainte de promulgarea legii;
b. are ca obiect legile și respectiv, ordonanțele;
c. este solutionatà de către Consiliul Superior al Magistraturi-
d. dacă este admisà, are ca efect scoaterea legii din vigoare.

5. Un text de lege constatat neconstitutional, în urma sesizärii Curții Constituționale

cu o excepție de neconstituționalitate, este suspendat timp de:
a. 30 de zile;
b-45 de zile;
c. 3 luni:
d. 60 de zile.

6. Curtea Constitutionalà poate fi sesizatà cu o obiecție de neconstituționalitate de

către:
a. orice parlamentar;
b. 100.000 cetäteni cu drept de vot;
c. Președintele României;
d. înalta Curte de Casație și Justiție.

7. Obiecție de neconstituționalitate:
a. sunt soluționate de către înalta Curte de Casație și Justiție;
b. pot fi ridicate de Guvern;
c. pot fi ridicate de Preçedintele interimar;
d trebuie sà aibă ca obiect o lege în vigoare.

8. Excepția de neconstitutionalitate poate fì invocată:

a. doar dacà existà un litigiu pe fond în fata unei instante de judecata;
b. de aceleași persoane care pot ridica și o obiecție de neconstituționalitate:
c. cu privire la o hotàrâre de Guvern care este în vigoare;
d. cu privire la o lege care a fost promulgatà dar care nu a fost publicatà în
Monitorul Oficial.

9. Curtea Constitutionalà a României îndeplinește, în baza art. 146 din Constituție,

urmätoarele atributii:
a dà aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcție a Președintelui
României;
b. propune Consiliului Superior al Magistraturii numirea în funcție a judecătorilor și
procurorilor;
c. judecà infracțiunile sävârsite de judecătorii de drept comun;
d. hotáraste asupra obiectivelor de neconstituționalitate ridicate în fata instanțelor
judecätoresti.

10. Controlul concentrat de neconstituționalitate:

(a) este incredintat unui organ care nu își găsește locul în sistemul judecätoresc;
b. spre deosebire de modelul kelsenian, este incredintat unui singur organ, special
și specializat, exterior celor trei puteri în stat și independent fatà de acestea;
c.se poate exercita atât a priori cât si a posteriori;
d. se poate exercita doar a posteriori.

C7

1. Pentru adoptarea unei legi ordinare este necesarà întrunirea a jumătate

plus unu din numárul deputaților sau senatorilor prezenți (majoritate absolutà).
Fals

2. Legile de abilitare a Guvernului, potrivit art. 73 din Constituție, se încă-

dreaza în categoria legilor organice.
D Adevärat
Fals

3. 0 lege organicã se supune spre dezbatere și adoptare întotdeauna

Senatului, că primã Camera sesizatà.
fals

4. Ordonanțele de urgentà ale Guvernului sunt adoptate doar pe perioada

vacanței parlamentare,
Fals

5. înainte de promulgarea unei legi Președintele poate solicita, atât pe motive

de oportunitate, cât și pe motive de neconstituționalitate, intoarcerea legii în
Parlament.
Fals

6. O lege ordinarà intrà în vigoare în ziua promulgării ei de către Președin-

tele României, datà care coincide cu publicarea legii în Monitorul Oficial.
Fals

7. Președintele României a solicitat Parlamentului reexaminarea unei legi,

criticând trei articole din lege. în urma reexaminării legii, aceasta a fost modi-
ficatà în întregime de către Parlament. Parlamentul și-a îndeplinit de manierà
constitutional obligatia de reexaminare a legii.

Fals

8. La o zi dupà intrarea în vigoare a unei legi de modificare a Legi

r. 304/2004, Guvernul adoptà o ordonantà de urgentà prin care modifică, la
rândul sau, textele din legea privind organizarea judiciara modificate anterior
de Parlement, doar ca în altà direcție. Ordonanta este constitutionala.
Fals

9. Sesizatà de Avocatul Poporului, Curtea Constitutional a României constatà

neconstituționalitatea unei ordonanțe de urgentà. Aceasta este ulterior transformatà în lege
prin adoptarea de către Parlament a unei legi de aprobare
a ei. Legea de aprobare a ordonantei de urgentà este neconstitutionalà.
Adevärat

10. Ordonanțele simple de Guvern se emit în baza unei legi de abilitare care
se adoptà exclusiv la inițiativa parlamentului.
Fals

11. Dacà printr-o ordonantà de urgentà se abrogà o lege, iar ulterior

ordonantà este respinse in Parliament, legge abrogata este repusà în vigoare.
Adevărat

12. Ordonanțele simple de Guvern pot fi supuse aprobärii Parlamentului.

Adevärat

13. O legge organica votata, in Camera decisionalità, cu 120 de voturi pentru, 100 de voturi
impotrivà și 45 de abtineri va fi (întotdeauna) consideratà adoptatà.
Fals

14. Inițiativa legislativà poate sà apartinà oricărui membru al Senatului.

Adevărat

15. Ordonanța de urgentà intrà în vigoare în momentul depunerii sale spre

dezbatere ion procedurà de urgentà la Camera competentà sã fie sesizatà,
Fals

16. Ordonanțele de urgentà cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobà (sau

se resping) printr-o lege de abilitare.
Fals
17. Parlamentul poate adopta o lege ordinarà care sà contravinà unei legi
organice adoptate anterior și aflate incà în vigoare, cu condiția ca adoptarea sã
se facà cu o majoritate calificatà.
Fails

18. Ordonanțele de urgentà ale Guvernului pot interveni în domeniul legilor

organice, dacà legea lor de abilitare le confer acest drept.
Adevarat

19. Ordonanțele de urgentà ale Guvernului devin legi odatà cu momentul publicàrit lor în
Monitorul Oficial.
Fals

20. Ordonanțele de urgentà ale Guvernului nu pot perpetua o soluție legis-

lativà deja declaratà neconstituțională.
Adevärat

1. Intrà în vigoare la 3 zile dupã publicarea în Monitorul Oficial:

a. Ordonanțele de urgentà ale Guvernului;
b. Ordonanțele de Guvern:
c. legile organice;
d. deciziile Curții Constituționale

2. în cadrul procedurii de revizuire a Constituției:

a, inițiativa poate aparține și cetățenilor, în anumite condiții;
b. e necesar avizul consultativ al Curții Constituționale;
că. nu exista adoptare tacità;
d. trebuie organizat un referendum anterior inträrii în vigoare.

3. Guvernul poate sã emità:

(a hotarari;
b. legi;
c. motiuni;
a ordonante.

4. Președintele poate solicita reexaminarea unei legi:

(a, pentru motive de neconstituționalitate:
b. doar înainte de promulgare;
c. ori de câte ori considerà necesar într-un proces legislativ;
d. de către Camera decizionala.

5. Ordonanțele de urgentà ale Guvernului:

a. se emit în baza unei legi de abilitare;
b.trebuie întotdeauna supuse dezbaterii de către Parlament;
c. nu pot face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate;
d. trebuie contrasemnate de către toți miniștrii

6. Inițiativa legislativà pentru legile obișnuite:

a. poate aparține Președintelui;
b. nu poate aparține cetàtenilor în probleme fiscale;
că. nu poate aparține cetätenilor niciodatà:
d. pate aparține Curvii Constituționale.

7. Se voteazà cu majoritate absolutà:

a. decretele Preçedintelui;
b. legile organice;
c. legile de revizuire a Constituției;
d. regulamentele Camerelor.

8. Parlamentul adoptà:
a legi,
b. hotárâri
C. motiuni;
d. ordonanțe.

9. Revizuirea Constituției:
a, nu poate viza dispozițiile privind independența justiției;
b. poate fi inifiatà de cätre 50 de deputați sau 25 de senatori;
c. trebuie întotdeauna aprobatà prin referendum;
d., nu poate avea loc pe durata stariì de asediu,

10, Potrivit principiului separației puterilor în stat, în România existà:

a. putere executivà, putere publicà, putere judecätoreascà;
b. putere legislativă, putere executivà, putere militară;
c. putere executivà, putere legislativà, putere judecätoreasca;
d. putere de stat, putere militarà, putere publicà.

11. Legile organice:

a. se supun spre dezbatere și adoptare întotdeauna Senatului, că primà camerà
sesizatà;
b., pot fi modificate ulterior (și) prin legi ordinare;
că. au un domeniu de reglementare expres preväzut de Constituție;
d, se adoptà cu majoritate absolutà.

12. Legile ordinare:

a. se adoptà tacit în termen de 30 de zile;
b. intra în vigoare la 3 zile dupà publicarea în Monitorul Oficial;
c, reglementeazá situațiile expres preväzute de Constituție la art. 73;
d. pot fi modificate ulterior (și) prin legi organice.

13. Inițiativă legislativà cetàteneasca:

a. nu poate interveni în domeniul legilor fiscale;
b. se supune întotdeauna verificárii Curții Constituționale;
ce. poate face obiectul legilor organice;
d. poate interveni pentru aprobarea unei ordonanțe de urgentà

14. Termenul de promulgare a unei legi este de:

a 10 zile;
b. 20 zile;
c. 30 zile;
d. nu existà niciun termen.

15. Sunt supuse promulgärii de către președintele României:

a. ordonanțele de guvern;
b. hotärarile de guvern,
c. doar legile organice;
d, toate legile.

16. Inițiativa legislativă poatà sà aparține:

a. Guvernului;
b. Președintelui;
c. Curții Constituționale;
d. Avocatului Poporului,

17. înainte de promulgarea unei legi, Președintele poate solicita:

a. reexaminarea legii de către Curtea Constitutionalà;
b. sesizarea Curtii Constitutionale cu o obiecție de neconstituționalitate;
c. sesizarea Curtii Constitutionale cu o excepție de neconstituționalitate;
d. demararea procedurii de mediere.

18. Proiectele de legi:

a. se supun mai întâi spre dezbatere Camerei Deputaților;
b. se supun mai întâi spre dezbatere Senatului;
c. trebuie adoptate de camera de reflecție în 30 de zile;
d. trebuie adoptate de camera decizionala in 45 de zile.

19. Ordonanțele simple de Guvern:

a. trebuie întotdeauna supuse dezbaterii de către Parlament;
b. nu pot face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate:
C. se pot emite doar în domeniul legilor ordinare;
d. se emit în baza unei legi de abilitare și doar la inițiativa Parlamentului.

20. Ordonanțele de urgentà:

a, pot fi respinse de către Parlament:
"b. sunt neconstitutionale in másurà in care nu le este motivatà urgență;
C. sunt adoptate in temejul unei legi de abilitare;
d. intra în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial.

C8
1. Parlamentul României este:
a bicameral;
b. unică autoritate legiuitoare a țării;
c. unicameral;
d. organul reprezentativ suprem al poporului român.

2. Sesiunile parlamentare sunt:

a. douà pe an:
b. patru pe an;
că. parlamentarii nu au sesiune, ci legislaturà;
d. una la patru ani.

3. Votul majoritätii deputaților și senatorilor este necesar pentru:

a. inițierea procedurii de punere sub acuzare a Președintelui;
b. adoptarea unei moțiuni de cenzurà;
c. adoptarea legilor ordinare;
d. numirea în funcție a Guvernului

4. Camera Deputaților și Senatul se întrunesc în sesiuni extraordinare:

a. la convocarea Președinților celor douà Camere;
b. la cererea primului-ministru;
c. la cererea Președintelui;
d. la cererea biroului permanent al fiecărei Camere.
-⅓ din nr deputaților

5. Motiunea de cenzură
a. este întotdeauna precedatà de angajarea răspunderii Guvernului;
b. se adoptà cu majoritate absolutà;
c, poate fi initiatà de cel pujin o pätrime din numárul total al deputapilor si senatorilor;
d. este un act al Parlamentului.

6. Motiunea de cenzurà, în cazul angajärii ráspunderii Guvernului, trebuie depusă:

a în 3 zile;
b. în 5 zile;
c. în aceleași condiții ca motiunea simplã;
d. nu exista un termen limita

7. Mandatul Parlamentului:
a este de 4 ani;
b. se prelungește de drept în stare de mobilizare, război, asediu sau urgentã.
c, se prelungește pânà la întrunirea legalá a noului Parlament;
d. inceteazà de drept în cazul demisiei Președinților Camerelor.

8. Pânã la întrunirea legalà a noului parlament, pe perioada de prelungire a mandatului

parlamentari:
a nu pot modifica legile organice;
b. nu pot revizui Constituția;
că. nu pot dispune suspendarea din funcție a Președintelui;
d. nu pot adopta motiuni
9. O comisie de anchetà se infrinteazà la cererea:
a. unui sfert din membrii Camerei;
b. unei treimi din membrii Camerei;
c. unei treimi din membrii Camerelor reunite;
d. unui grup parlamentar

10. Comisile parlamentare:

a, sunt organe interne de lucru ale fiecärei Camere, avand o competentà de
specialitate;
b. sunt permanente, adicà funejioneazà pe întreaga perioadà a mandatului Camerei;
c. sunt comisii comune ale celor douà Camere;
D.pot fi constitute și pot functiona doar dacà acestea cuprind în componenta lor
cel puțin 7 senatori, respectiv cel puțin 10 deputați.

11. în actuala Constituție, legiuitorul constituant român a optat pentru:

a unicameralism;
b, bicameralism egalitar;
c. bicameralism egalitar;
d,e pluricameralism

12. Printre principalele funcții ale Parlamentului se numarà:

a. funcția legislativă;
b. funcția de reprezentare a statului român, pe plan intern și extern;
dc. funcția de control;
d. funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate.

13. Grupurile parlamentare:

că. sunt structuri organizatorice interne ale Camerelor, alcätuite pe criterii de
afinitate politicà;
b. emit avize și rapoarte cu caracter obligatoriu;
că. nu reprezintà o posibilitate de organizare internã a parlamentarilor, ci o obligație;
d. pot functiona dacà au în componenta lor cel puțin 7 senatori, respectiv 10 deputați

14. Interpelarile:
a. reprezintã o formã de control exercitat asupra Guvernului și membrilor sai;
b. reprezintà o formã de control exercitat asupra Guvernului și Președintelui României;
c. constà într-o cerere adresatà Guvernului de un grup parlamentar sau de unul sau
mai mulți deputați/senatori prin care se solicità explicații asupra politicii Guvernului în
probleme importante ale activitätii sale interne sau externe;
d. se fac oral sau în scris.

15. Motiunea simpla:

a. este simetric opusà votului de încredere acordat Guvernului;
b. este votatà in sedinta comuna a Camerelor, cu o majoritate absoluta;
c. este inițiată de cel puțin 50 de deputați sau cel puțin 1/4 din numárul senatorilor
d. dacà este aprobatà, produce aceleași efecte ca și moțiunea de cenzurà.

C9
1. Mandatul de parlamentar este compatibil cu urmätoarele functü:
a. primar;
b. ministru;
c. cadru didactic universitar;
d. consilier judetean.

2. Intrucât beneficiazà de imunitate de procedurà, parlamentarul:

a. nu poate fi trimis în judecatà;
b. nu poate fi arestat decât în caz de infractiune flagrantà;
c. poate fi perchezitionat doar dupà ascultarea sa;
d. nu va putea fi tras la ráspundere pentru voturile exprimate ìn exercitarea
mandatului.

3. Deputatü și senatorii:
a. pot fi tragi la ráspundere pentru voturile sau opiniile politice exprimate în
exercitarea mandatului;
b. pot fi trimiși în judecatà pentru fapte care nu au legaturá cu exercitarea mandatului;
că. nu pot fi arestați fără încuviințarea Camerei din care fac parte;
d. nu pot fi urmăriți penal farà încuviințarea Camerei din care fac parte.

4. Reprezintà modalitate de încetare individual a mandatului parlamentar:

a. dizolvarea Parlamentului;
b. decesul;
c. pierderea drepturilor electorale;
dă. demisia.

5. Parlamentarii nu pot fi trași la räspundere juridicà pentru voturile și

opiniile exprimate în exercitarea mandatului:
a. decât dupà încuviințarea Camerei din care fac parte;
b. decât după încetarea mandatului lor;
c. niciodatà;
d. decât la cererea a 2/3 din membrii Camerelor.

6. Mandatul Parlamentului;
a, este de 4 ani;
b. se prelungește de drept în stare de mobilizare, război, asediu sau urgentà;
c. se prelungește pânà la întrunirea legalà a noului Parlament;
d. inceteazà de drept în cazul demisiei Președinților Camerelor.

7. Parlamentul nou ales se întrunește:

a. la convocarea Președintelui României;
b. la convocarea Președintelui Senatului:
c. la cererea a 2/3 din numárul parlamentarilor nou aleși;
d. la convocarea președinților celor douà Camere.

8. Pânà la întrunirea legalà a noului parlament, pe perioada de prelungire a mandatului

parlamentari:
a. nu pot modifica legile organice;
b. nu pot revizui Constituția;
că. nu pot dispune suspendarea din funcție a Președintelui;
d. nu pot adopta motiuni.

9. Mandatul unui parlamentar este:

a. irevocabil;
b. incompatibil cu funcția de ministru;
c. reprezentativ;
d. imperativ

'10. Este necesar acordul prealabil al Senatului pentru ca împotriva unui senator sà se
dispuna:
a. începerea urmáririì penale;
b. arestarea preventivă
că, trimiterea în judecatà;
d. efectuarea unei percheziții domiciliare,

11.La imunitatea parlamentarà se poate renunta:

a. cu votul majorității membrilor Camerei:
b. cu acordul grupului parlamentar;
c. cu votul majoritäpii membrilor Camerei, la propunerea grupului parlamentar și
cu avizul Curții Constituționale a României;
d. numai la solicitarea ministrului justiției
NICIODATĂ

12. Deputatul sau senatorul trebuie sà anunță Biroul permanent al Camerei

o situație de incompatibilitate:
a. de indatà;
b. în termen de 15 zile;
c. în termen de 30 de zile;
d. pânã la încheierea sesiunii.

13. Potrivit Leg nr. 96/2006 privind statutul deputaților și al senatorilor,

parlamentarii se bucurà de urmätoarele drepturi nepatrimoniale:
a. dreptul de initiativà legislativà;
b. dreptul de a beneficia de gratuitatea cazárii și a transportului;
c. dreptul la diurna de deplasare și cazare;
dă. dreptul la cuvânt, libertatea de exprimare și dreptul de vot.

14. Pot fi identificate următoarele trasäturi ale mandatului parlamentar:

a. irevocabilitatea;
b. caracterul imperativ;
c, caracterul reprezentativ;
d. independența,

15. Imunitatea parlamentarà este recunoscutà:

a. deputaților și senatorilor;
b. deputaților, senatorilor și membrilor lor de familie;
c. deputaților, senatorilor și miniștrilor;
d. deputaților, senatorilor, miniștrilor și membrilor lor de familie.

C10
1. Președintele României este ales:
a. prin referendum:
b. prin vot de cätre Parlament;
c. prin vot de către populație;
d. prin vot de către Guvern

2. Poate fi ales Președinte persoana care a împlinit:

a. 23 de ani:
b. 35 de ani:
c. 33 de ani:
d. 18 ani

3. Tratatele internaționale la care România este parte:

că. sunt semnate de Guvern și ratificate de Parlament;
b. sunt semnate de Președinte dupà ratificarea de către Parlament;
c. sunt senate de Guvern si ratificate de Presedinte;
d. sunt semnate de Președinte și ratificate de Guvern.

4. Preçedintele poate fi suspendat din funcție:

a. de Parlament;
b. de înaltă Curte de Casație și Justiție;
c. de popor prin referendum;
d. de una dintre Camerele Parlamentului.

5. Președintele poate fi pus sub acuzare:

a. pentru orice infractiune comisà în timpul executárii atributiilor sale;
b. numai pentru inaltà trădare;
c. prin votul a 2/3 din parlamentari;
d. prin votul a 3/4 din parlamentari.

6. Printre atribuțiile Președintelui României se numarà:

a. numirea dejudecàtor la Curtea Constituțională;
b. învestirea Guvernului;
c. acordarea grațierii individuale;
d. declararea mobilizärii parțiale sau totale a forțelor armate, în calitate de
președinte al CÂT, farà aprobarea prealabilà a Parlamentului.

7. Președintele României revocà și numește membrii Guvernului:

a. la propunerea prim-ministrului;
b. în caz de remaniere guvernamentala;
c. doar pe baza aprobärii Parlamentului;
d. în caz de vacantà a postului.
8. Președintele României poate lua parte la ședințele Guvernului:
a. întotdeauna;
b. doar la cererea primului-ministru;
c. atunci când se dezbat probleme de interes național privind apärarea țării;
d. doar atunci când se dezbat probleme de interes național privind politică
externă.

9. Președintele poate solicita reexaminarea unei legi:

a. pentru motive de neconstituționalitate;
b. doar înainte de promulgare;
c. ori de câte ori considerà necesar într-un proces legislativ;
d. de către Camera decizionalà.

10. Președintele României:

a. are un mandat de 4 ani:
b. este liderul partidului politic care se aflà la guvernare;
c. are un mandat mai lung decât cel parlamentar;
d. prezideazà toate ședințele de Guvern.

11. Dizolvarea Parlamentului:

a. poate duce la alegeri anticipate;
b. se dispune de către președinții celor douà Camere:
c. intervine la solicitarea primului-ministru;
d. nu poate interveni în ultimele șase luni ale mandatului sau.

12. Președintele este suspendat din funcție:

a. în cazul savarsirii de actiuní împotriva ordinii constituționale;
b. prin votul a cel puțin o treime din numärul deputaților și senatorilor;
c. la inițiativa a cel puțin o treime din numárul deputaților și senatorilor;
d. doar dupà avizul pozitiv al Curții Constituționale a României.

13. Președintele României este obligat sã consulte Parlamentul;

a. înainte de desemnarea primului ministru, în cazul în care acesta nu provine din partidul
sau alianță care a câștigat alegerile;
b. înainte de organizarea unui referendum cu privire la probleme de interes național;
c. întotdeauna în caz de remaniere guvernamentala; agresiuni armate împotriva tárii.
d. pentru stabilirea másurilor ce urmeazà a fi luate pentru respingerea unei

14. Decretele Preçedintelui pot face obiectul unei contestații în justifie dacá:
a. nu sunt acte de comandament cu caracter militar;
b. sunt contrasemnate de primul ministru;
că. nu sunt contrasemnate de primul ministru;
d. au un caracter exclusiv individual,

15. Președintele interimar:

a. poate organiza referendum consultativ;
b. poate acorda gratierea individualà;
ce. poate dizolva Parlamentul;
d. poate adresa mesaje Parlamentului,

C11
1. înalta Curte de Casație și Justitie:
a. asigurà interpretarea și aplicarea unitarà a legii de cätre celelalte instanțe
judecâtoresti, potrivit competenței sale;
b. face parte din puterea judecätoreascà;
c. are o secție specializatà care judecà faptele comise de parlamentari;
d. poate sesiza Curtea Constitutional cu o obiectie de neconstitutionalitate.

2. Președintele înaltei Curți de Casație și Justiție, vicepresedintii și câte 2 judecätori

de la fiecare secție sunt desemnați, pe o perioadà de 3 ani, de către:
a. Consiliul Superior al Magistraturii;
b. Senat;
c. ministrul justitiei;
d. Președintele României, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

3. Un judecàtor este incompatibil cu funcția de:

a. primar;
b. senator sau deputat;
c. profesor universitar;
d. ministru al justitiei.

4. Procurorii:
a-și desfagoarà activitatea potrivit principiului legalității, al impartialitàtii și al
controlului ierarhic;
b. fac parte din Ministerul Justitiei;
c. își desfasoarà activitatea sub autoritatea ministrului justitiei;
d. sunt independenți, supunându-se doar dispozițiilor procurorului ierarhic superior.

5. Consiliul Superior al Magistraturii are rol de instantà de judecatà în materia

ràspunderii disciplinare:
a. incepand cu 1991, atät în cazul judecätorilor, cât și al procurorilor;
b. potrivit Constituției revizuite, atât în cazul judecätorilor, cât și al procurorilor;
c. doar în cazul judecätorilor, procurorii aflându-se în subordinea Ministerului
Public;
d. Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției, nu
instantà de judecatà.

6. Este membru de drept al Consiliului Superior al Magistraturii:

a, procurorul general al Parchetului de pe längà înalta Curte de Casație și Justiție;
b. președintele Curții Constituționale a României;
c. secretarul de stat cu rang de ministru din Ministerul Public;
d. Președintele Senatului.

7. Judecätorii, în activitatea lor:

că. sunt inamovibili:
b. fac parte din puterea executivà;
c. nu fac parte din nicio putere în stat, fiind independenți și imparțiali;
d. sunt independenți și se supun numai legii.

8. Ministerul Public:
a. se incadreazà în categoria organismelor care exercità puterea judecatoreasca;
b. are un rol exclusiv în privința administrärii actului de justitie;
c. reprezinta interesele generale ale societatii si aprirà ordinea de drept, precum și
drepturile și libertätile cetätenilor;
d. este condus de ministrul justitiei.

9. Admiterea in magistratura și formarea profesională inițială în vederea ocupärii

funcției de judecător și procuror se realizeaza:
a. prin examen sau transfer, cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii, din
alte profesii juridice;
b. prin Institutul Național al Magistraturii,
c. prin selecție, din cadrul cadrelor didactice universitare din domeniul juridic;
d. prin numire, de către Președintele României, la propunerea Consiliului Superior
al Magistraturii.

10. Judecătorii și procurorii care au promovat examenul de capacitate sunt

numiți:
a. de Președintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii;
b. de Președintele României, la propunerea ministrului justitiei;
c. de ministrul justitiei, la propunerea Institutului Național al Magistraturii;
d. de președintele Consiliului Superior al Magistraturii.