CAPITOLUL VII

NORMA JURIDICĂ

Definim norma juridică a fiind o regulă de conduită obligatorie, generală şi

impersonală prin care societatea impune subiectelor de drept o anumită conduită
prin care să se asigure ordinea socială, normă a cărei respectare este asigurată
la nevoie de forţa de constrângere a statului.

Secţiunea a 2-a. Caracterele normei juridice.

a. Caracter general
b. Caracterul impersonal
c. Norma juridică prescrie conduite sociale, ea reglementând relaţii
sociale.
d. Norma juridică are un caracter tipic.
e. Norma juridică este obligatorie.

Secţiunea a 3-a. Structura normei juridice.

Structura nomei juridice conţine:

o Structura internă ( ipoteză, dispoziţie, sancţiune)

o Structura externă ( tehnico-legislativă).
2. Structura externă a normei de drept

Reprezintă forma exterioară de exprimare a normei juridice,

respectiv modul de redactare a regulii de drept.

Secţiunea a 4-a. Clasificarea normei juridice. Criterii de clasificare.

 I. În funcţie de obiectul de reglementare juridic şi potrivit metodelor de
reglementare.

Din acest punct de vedere normele pot fi de:

 drept constituţional,
 drept penal,
 drept administrativ,
 drept civil etc.;
II. După izvorul de drept din care provin normele juridice pot fi:

 legi,
 decrete,
 ordonanţe de guvern etc.

Secţiunea a 5-a. Acţiunea normei juridice.

Neretroactivitatea legii reprezintă principiul fundamental al acţiunii normei

juridice. Acest principiu este un adevărat „ dat” potrivit căruia legea acţionează
numai pentru viitor. Acest principiu este consacrat de prevederile art. 15 alin. 2
din Constituţia României care statuează că legea dispune numai pentru viitor, cu
excepţia legii penale mai favorabile.

Ieşirea din vigoare a normei juridice. Momentul ieşirii din vigoare a normei
juridice nu este precizat în lege întrucât aceasta nu se adoptă pe o perioadă
nedeterminată. O excepţie o reprezintă însă normele juridice temporare care se
aplică în cazuri speciale şi pentru situaţii provizorii, cum ar fi calamităţile, starea
de război etc. Odată cu încetarea situaţiilor excepţionale încetează şi
valabilitatea normei juridice aferente.

2. Acţiunea normei juridice în spaţiu

Aşadar, cercetarea normei juridice în spaţiu trebuie să se facă atât sub

aspectul legii naţionale, dar şi sub aspectul legii internaţionale.

La umbra supremaţiei puterii de stat îşi produce efecte principiul

teritorialităţii. Astfel, actele normative elaborate şi emise de către un stat sunt
obligatorii pe întreg teritoriul statului respectiv.
 3. Acţiunea normei juridice asupra persoanei. Norma juridică este
teritorială, dar şi personală, deoarece regula de drept se aplică tuturor
persoanelor care se află pe teritoriul unui stat.

Secţiunea a 7-a. Întrebări/subiecte.

I. Norma juridică este o regulă:

a. obligatorie pentru toate subiectele de drept;
b. impersonală, adresată doar persoanelor juridice;
c. facultativă şi lipsită de sancţiune.

II. Norma juridică este impersonală întrucât:

a. se adresează doar majorilor;
b. se adresează tuturor categoriilor sociale;
c. nu are un anumit destinatar în rândul subiectelor de drept.

III. Norma juridică prescrie:

a. o acţiune;
b. o inacţiune;
c. o conduită.

IV. Ipoteza normei juridice stabileşte:

a. sancţiunea ce se aplică în cazul nerespectării acesteia;
b. condiţiile în care intervine norma juridică;
c. data intrării în vigoare a normei juridice.

V. În funcţie de izvorul de drept din care provin, normele juridice pot fi:
a. norme de drept privat sau public;
b. legi, decrete, ordonanţe de guvern;
c. norme generale sau speciale.

VI. Potrivit principiului neretroactivităţii legii, norma juridică acţionează:

a. numai pentru viitor;
b. doar pe teritoriul unui stat;
c. selectiv şi pe etape de timp.
VII. Norma juridică iese din vigoare:
a. expres şi tacit;
b. doar prin căderea în desuetudine;
c. doar prin ajungerea la termen.

VIII. Norma juridică:

a. se aplică şi apatrizilor;
b. nu se aplică apatrizilor;
c. se aplică apatrizilor doar în situaţii expres şi limitativ prevăzute
de lege.