Curs 8 NORMA JURIDICĂ II

1. CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE

a) După criteriul ramurii de drept, respectiv după obiectul reglementării

juridice şi după metodele de reglementare utilizate, normele juridice sunt:
norme juridice de drept civil, de drept penal, de drept administrativ, de drept
constituţional, de dreptul familiei, de drept comercial, de drept financiar etc.

b) După criteriul forţei juridice a actului normativ în care se află cuprinsă

norma juridică, acestea sunt:
- norme juridice constituţionale (cuprinse în Constituţie);
- norme juridice cuprinse în legi (legea fiind actul normativ cu cea mai
mare forţă juridică după Constituţie, elaborat de Parlament);
- norme juridice cuprinse în decrete (decretele sunt acte normative
elaborate de Preşedintele României);
- norme juridice cuprinse în Hotărâri de Guvern şi Ordonanţe
guvernamentale elaborate de puterea executivă;
- norme juridice cuprinse în acte normative elaborate de organele
administraţiei locale (decizii) care au o sferă de aplicabilitate limitată la
competenţa teritorială (judeţ, municipiu, oraş, comună) a organului care a emis
actul.

c) După criteriul structurii interne normele juridice sunt:

- norme juridice complete;
- norme juridice incomplete: care se clasifică la rândul lor, în norme de
trimitere şi norme în alb.

d) După criteriul sferei de aplicare:

- norme juridice generale
- norme juridice speciale
- norme juridice de excepţie

e) După criteriul gradului şi intensităţii incidenţei:

- norme juridice-principii
- norme juridice-mijloace
f) După criteriul modului de reglementare a conduitei:
- norme juridice onerative
- normele juridice prohibitive
- norme juridice permisive

Norma juridică permisivă se poate transforma în norma imperativă, situaţie în

care se numeşte normă supletivă.

g) Alte categorii de norme juridice:

- norme juridice organizatorice
- norme juridice punitive
- norme juridice stimulative

2. ACŢIUNEA NORMEI JURIDICE

Normele juridice acţionează pe trei vectori principali: în timp, în spaţiu şi
asupra persoanelor.

a) Acţiunea în timp a normei juridice

Pentru explicarea în manieră didactică a acţiunii în timp a normei juridice avem
în vedere trei momente:
- intrarea în vigoare a normei juridice;
- acţiunea în timp a normei juridice;
- ieşirea din vigoare a normei juridice.
1. Intrarea în vigoare a normei juridice se referă la data concretă la care actul
normativ care conţine norma juridică începe să acţioneze şi devine opozabil
subiecţilor de drept.
Regula privind intrarea în vigoare a normei juridice este stabilită de
Constituţia României în art. 78: „Legea se publică în Monitorul Oficial al
României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară
prevăzută în textul ei”.

Principiile acţiunii în timp a normei juridice

Din momentul intrării sale în vigoare norma juridică devine activă şi acţionează
pentru viitor.
Aceasta înseamnă că norma juridică nu este retroactivă, adică nu se aplică
raporturilor născute şi faptelor comise înaintea intrării sale în vigoare.
În acelaşi timp, norma juridică nu este ultraactivă, adică nu se aplică după ce
iese din vigoare.
Sintetizând, putem spune că suntem în faţa principiului activităţii normei
juridice, a principiului neretroactivităţii normei juridice şi a principiului
neultraactivităţii normei juridice.

Excepţii de la principiul neretroactivitaţii normei juridice

a) Prima excepţie se referă la normele juridice cu caracter interpretativ,
care au caracter RETROACTIV;
b) A doua excepţie se localizează în domeniul dreptului penal şi al celui
contravenţional şi se referă la normele juridice penale care prevăd
dezincriminarea unor fapte şi normele penale şi contravenţionale mai
favorabile.
c) A treia excepţie se referă la retroactivitatea expresă, adică la situaţia în
care legiuitorul prevede în mod expres că norma juridică se va aplica retroactiv.

Principiul neultraactivităţii normei juridice se referă la faptul că o normă

juridică nu-şi poate extinde efectele după ieşirea sa din vigoare. De la acest
principiu fac excepţie normele juridice cu caracter temporar sau excepţional.

2. Ieşirea din vigoare a normei juridice se poate realiza în mai multe

moduri:

- ABROGAREA este definită ca actul prin care se exprimă încetarea acţiunii

actului normativ.
Abrogarea cunoaşte două forme: abrogarea expresă şi abrogarea tacită.
Abrogarea expresă poate fi la rândul său: directă şi indirectă.
Abrogarea expresă directă constă în desfiinţarea efectelor vechii norme
juridice prin precizarea detaliată, în conţinutul noului act normativ, a normelor
juridice scoase din vigoare.
Abrogarea expresă indirectă constă în desfiinţarea efectelor vechii norme prin
utilizarea în noua normă juridică a formulei „pe data intrării în vigoare a prezentei
legi se abrogă orice dispoziţie legală contrară”.
Abrogarea tacită sau implicită intervine în situaţia când noua normă juridică nu
face nici o precizare în legătură cu acţiunea vechilor norme juridice. Pentru
faptul că norma juridică nouă reglementează diferit un mănunchi de relaţii
sociale faţă de vechea normă, organele de aplicare a legii înţeleg implicit că
legiuitorul a scos din vigoare vechea reglementare (abrogare tacită).

- AJUNGEREA LA TERMEN operează în mod excepţional, în situaţia actelor

normative temporare,
- DESUETUDINEA O normă juridică este căzută în desuetudine, atunci când,
deşi ea este în vigoare nefiind abrogată şi neajungând la termen, nu se mai
aplică datorită schimbării condiţiilor social-economice şi politice care au impus
iniţial elaborarea ei.

b) Acţiunea normelor juridice în spaţiu şi asupra persoanelor

Din punct de vedere al acţiunii normelor juridice în spaţiu şi asupra persoanelor ne
aflăm în prezenţa a două principii esenţiale:
- principiul teritorialităţii normelor juridice, care consacră faptul că norma
juridică acţionează asupra teritoriului statului respectiv;
- principiul personalităţii normelor juridice, care consacră faptul că norma
juridică acţionează asupra cetăţenilor statului respectiv şi străinilor şi apatrizilor
aflaţi pe teritoriul acelui stat.

Despre imunitatea diplomatică

Personalul diplomatic beneficiază de imunitate diplomatică; ea reprezintă
ansamblul drepturilor şi privilegiilor acestora: inviolabilitatea persoanei,
imunitate de jurisdicţie, scutire de impozite şi taxe personale, de taxe vamale sau
de alte prestaţii către statul acreditar.
Despre privilegiile şi imunităţile consulare
Funcţionarii consulari, personalul de specialitate şi auxiliar beneficiază de un
regim de imunităţi mai restrâns decât personalul misiunilor diplomatice
(ambasade).
Regimul misiunilor consulare este reglementat de Convenţia de la Viena cu
privire la relaţiile consulare, adoptată la 24 aprilie 1963.

Despre regimul juridic al străinilor.

Regimul naţional recunoaşte străinilor aceleaşi drepturi de care se bucură
cetăţenii statului pe teritoriul cărora se află străinii.
Regimul special acordă străinilor unele drepturi ce sunt nominalizate în
acorduri internaţionale sau în legislaţiile naţionale.
Regimul derivat din clauza naţiunii celei mai favorizate este consacrat în
acorduri bilaterale, în baza cărora un stat acordă străinilor un tratament la fel de
avantajos ca acela conferit cetăţenilor unui stat terţ considerat ca favorizat.