DREPTUL AFACERILOR – CURS 2: 11.10.

2021

Norma juridică

Def – este o regulă de conduită generală, impersonală și obligatorie emisă de

stat cu scopul de a norma relațiile sociale fiind impusă la nevoie prin forța de
constrângere a statului.
Norma juridică reprezintă elementul central al ordinii juridice și principalul
element de exprimare al dreptului.
Trăsături:
 generală și impersonală – se aplică pentru toți destinatarii și pentru toate
situațiile în care devine incidentă; este impersonală deoarece nu se
adresează unei singure persoane, ci pentru toți destinatarii;
 este obligatorie – statul garantează aplicarea dreptului inclusiv prin forța
de constrângere;
 caracter intersubiectiv – este creată pentru a răspunde nevoilor reale de la
nivelul societății.
Structura normei juridice este analizată dintr o dublă perspectivă logico –
juridică și tehnico – legislativă. Sub aspect logico – juridic norma juridică se
compune din ipoteză, dispoziție și sancțiune.
Ipoteza reprezintă situațiile (circumstanțele) în care norma juridică devine
aplicabilă. Ipoteza se poate referi la calitatea persoanelor (de ex: părinți, minori,
funcționari publici etc.) sau la împrejurările necesare pentru aplicarea normei.
Dispoziția este miezul normei juridice și conține acțiunea sau inacțiunea la
care sunt obligați destinatarii normei.
Sancțiunea reprezintă consecințele nerespectării dispoziției.
Structura tehnico – legislativă se referă la dimensiunea externă, dinamică a
normei juridice.
Principala unitate de structură a normei juridice este articolul. Un articol
poate avea mai multe alineate sau paragrafe. Articolele se grupează în titluri, iar
titlurile în capitole, cărți sau, după caz, părți.
Codificarea reprezintă cea mai complexă modalitate de organizare a
normelor juridice și cuprinde cele mai importante norme juridice aferente unei
ramuri de drept (de ex: codul civil, codul penal, codul muncii).
Clasificarea normelor juridice:
1. În funcție de ramura de drept în care se regăsesc, normele juridice pot fi:
norme de drept civil, drept constituțional, drept al muncii etc.
2. După conduita impusă părților, normele juridice pot fi:
2.1. Norme imperative – sunt acele norme de la care destinatarii lor nu pot
deroga. Ele trebuie respectate întocmai.
Normele imperative se împart în:
a. norme onerative – obligă destinatarii la o anumită conduită (de ex:
obligația de a plăti taxe și impozite;
b. norme prohibitive – interzic părților o anumită conduită (de ex: interdicția
de a traversa pe culoarea roșie a semaforului).
DREPTUL AFACERILOR – CURS 2: 11.10.2021

2.2. Norme dispozitive – sunt acele norme juridice care permit destinatarilor
să aleagă o anumită conduită pentru a le aduce la îndeplinire.
Ele se împart în:
a. norme permisive – permit părților adoptarea unei conduite (de ex:
posibilitatea stabilirii prețului în contractul de vânzare);
b. supletive – suplinesc voința destinatarilor când aceștia nu optează pentru o
anumită conduită (de ex: conform codului civil în lipsa unei revederi
contrare stabilită de către părți, cheltuielile vânzării sunt în sarcina
cumpărătorului).

TEMĂ CURS: De găsit 4 norme juridice: 2 norme imperative si 2 norme

dispozitive!

APLICABILITATEA ÎN TIMP, ÎN SPAçIU ÇI ASUPRA PERSOANELOR, A

NORMELOR JURIDICE

Aplicabilitatea în timp

Normele juridice intră în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial al

României după cum urmează:
1. Legile și ordonanțele emise de Guvern printr-o împuternicire specială
intră în vigoare în termen de 3 zile de la momentul publicării sau la o dată
ulterioară prevăzută în curpinsul actului normativ.
2. Celelalte acte normative (hotărârile emise de Guvern și altele) intră în
vigoare de la momentul publicării sau de la o dată ulterioară stabilită în
cuprinsul actului normativ.
Normele juridice se aplică în timp conform principiului neretroactivității
legii, conform căruia norma juridică se aplică numai pentru viitor
nereglementând și pentru trecut.
Norma juridică retroactivează numai în cazul legii penale și contravenționale
mai favorabile făptuitorului.
Normele juridice ies din vigoare prin ajungere la termen, abrogare sau
desuetudine.
Abrogarea reprezintă înlocuirea unei legi vechi cu o nouă lege. Abrogarea
este expresă atunci când noua lege menționează în mod clar (expres) că vechea
lege se abrogă.
Abrogarea tacită presupune intrarea în vigoare a unei noi legi care deși nu
menționează în mod expres că vechea lege se abrogă, conține prevederi contrare
acesteia.
DREPTUL AFACERILOR – CURS 2: 11.10.2021

Aplicabiliatatea în spațiu

Aplicabilitatea în spațiu a normei juridice este guvernată de principiul

teritorialității, conform căruia normele juridice se aplică în mod exclusiv pe
teritoriul statului emitent – excepții:
 pe teritoriul Ambasadelor se aplică legea statului titular al Ambasadei;
 la bordul navelor și aeronavelor se aplică legea pavilionului pe toată
durata croazierei.

Aplicabilitatea asupra persoanelor

Aplicabilitatea asupra persoanelor este guvernată de principiul specialității

persoanei, în sensul că unele norme juridice se aplică pentru toți cetățenii, iar
altele doar pentru anumite categorii.