Aplicarea legii

Aplicarea normelor juridice

în timp, spaţiu şi asupra persoanelor.
Context

 
Cel mai adesea, normele izvorâte din actele normative sunt cele care se succed
sau se suprapun în timp, spaţiu sau cu privire la persoane şi acesta este motivul
pentru care ne vom referi cu precădere la acestea.
Celelalte izvoare de drept – obiceiul şi principiile, sunt mai puţin generatoare
de dileme în privinţa timpului, locului sau a persoanelor în care ar urma să se
aplice deoarece pe de o parte însăşi crearea lor presupune un interval de timp
mai mare, o aplicare îndelungată, iar pe de altă parte pentru că, fiind izvoare
de drept nescrise, în aplicarea lor există o mai mare flexibilitate.
Codul civil actual reglementează aplicarea legii în timp şi spaţiu în articolele 6-
8 C. civ.
 Aplicarea actelor normative în timp

Actele normative se aplică pe perioada în care acestea sunt în

vigoare, adică pe intervalul de timp dintre intrarea și ieșirea lor din
vigoare.
 Aplicarea actelor normative în timp
Intrarea în vigoare
 
Intrarea in vigoare= începe aplicarea actului normativ

• Legile şi ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare intră în
vigoare la 3 zile calendaristice de la data publicării în Monitorul Oficial al României,
Partea I, dacă în textul lor nu este prevăzută o dată de intrare în vigoare ulterioară.
Uneori sunt publicate iar data intrării lor în vigoare se stabileşte ulterior, printr-un act normativ distinct.
• Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea I, sub condiţia depunerii lor prealabile la Parlament să fie
sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară.
• Celelalte acte normative, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al
României, Partea I, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară.
 Aplicarea actelor normative în timp
Ieșirea din vigoare
 
Un act normativ iese din vigoare = nu se mai aplică
• Abrogarea
Abrogarea expresă, care se realizează printr-un alt act normativ în care se dispune că „La data
intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă următoarele acte normative...” sau „la data
intrării în vigoare a prezentei legi îşi încetează aplicarea următoarele legi …” .
Abrogarea implicită, care are loc atunci când un act normativ nou contrazice un act normativ
existent. În acest caz, se consideră că actul normativ nou a abrogat implicit actul normativ
vechi. Uneori, legile cuprind chiar o dispoziţie de tipul unei abrogări implicite „la data intrării
în vigoare a prezentei legi orice dispoziţii contrare se abrogă.
• Expirarea termenului pentru care acestea au fost adoptate
• Deciziile Curții Constituționale de declarare ca neconstituțională a unei legi
 Aplicarea actelor normative în timp
Ieșirea din vigoare
 

• Aplicarea actelor normative în timp

• Principii
• 
• Dacă mai multe acte normative reglementează, unul după altul, aceleaşi relaţii sociale se plică principiile:
• - Principiul aplicării imediate a legii noi , potrivit căruia un act normativ nou de aplică imediat ce a intrat în vigoare, şi nu se vor mai aplica pentru viitor actele normative vechi.
• - Principiul neretroactivităţii legii, care afirmă că actul normativ nou, deşi este obligatoriu pentru viitor, nu se va aplica şi pentru trecut.
• 
• Pentru anumite situaţii de tranziţie, sunt prevederi speciale denumite dispoziţii tranzitorii
• 
• Aplicarea actelor normative în spaţiu
• 
• De principiu – pentru tot teritoriul țării
• Dacă sunt adoptate de autoritățile locale – pentru teritoriul lor administrativ
• Este posibil ca în anumite acte normative să se prevadă altfel.
• 
• Aplicarea actelor normative asupra persoanelor
• 
• De regulă se adresează tuturor oamenilor.
• Anumite acte normative sunt de interes pentru anumite categorii de persoane
 Aplicarea actelor normative în timp
Principii

 
Dacă mai multe acte normative reglementează, unul după altul, aceleaşi relaţii sociale se
plică principiile:
• Principiul aplicării imediate a legii noi , potrivit căruia un act normativ nou de aplică
imediat ce a intrat în vigoare, şi nu se vor mai aplica pentru viitor actele normative
vechi.
Exceptie: Ultraactivitatea legii
• Principiul neretroactivităţii legii, care afirmă că actul normativ nou, deşi este
obligatoriu pentru viitor, nu se va aplica şi pentru trecut.  
Excepție: legea penală mai favorabilă
Pentru anumite situaţii de tranziţie, sunt prevederi speciale denumite dispoziţii
tranzitorii
 Aplicarea actelor normative în spaţiu 

De principiu – actele normative se aplică pe tot teritoriul țării

Dacă sunt adoptate de autoritățile locale – pentru teritoriul lor

administrativ

Este posibil ca în anumite acte normative să se prevadă altfel ( ex.

aplicarea universală a unor prevederi ale legii penale)
Aplicarea actelor normative asupra persoanelor 

• De regulă, actele normative se adresează tuturor oamenilor de pe

teritoriul de aplicare

• Anumite acte normative sunt de interes pentru anumite categorii

de persoane
Ex.: legile de organizare a anumitor profesii
 Interpretarea normei juridice
 Clasificare

 
După autorul interpretării interpretarea poate fi:
• Interpretarea oficială, care este realizată de către emitentul actului normativ. Această interpretare
este obligatorie, fiind ea însăşi la nivel normativ. Cu toate acestea, ea se aplică numai pentru viitor,
respectiv după data emiterii interpretării oficiale.
• Interpretarea judiciară, realizată de către instanţele de judecată, cu ocazia aplicării legii. Această
interpretare este obligatorie numai pentru situaţia respectivă, anume numai pentru cazul particular
în care se pronunţă acea hotărâre judecătorească, iar nu şi pentru alte situaţii ulterioare .
• Interpretarea doctrinară, efectuată de specialiştii în drept în cărţile, articolele sau opiniile juridice
ale acestora. Această interpretare nu este obligatorie, ci poate servi numai ca mijloc de convingere
pentru instanţa de judecată, în măsura în care argumentele pe care se bazează sunt solide.
 
 Interpretarea normei juridice
Metode de interpetare

 
Metode de interpretare
• interpretarea gramaticală, prin care se realizează lămurirea înţelesului unui act normativ pe baza
regulilor gramaticii limbii române;
• interpretarea sistematică, care are în vedere lămurirea înţelesului unui act normativ funcţie de
legăturile pe care acesta le are cu celelalte acte normative.
• Interpretarea logică, prin care lămurirea sensului unui act normativ se face pe baza raţionamentelor
logice. Principalele reguli de interpretare logică sunt:
• - excepţia este de strictă interpretare, adică norma care priveşte o anume împrejurare specială nu poate fi aplicat prin
analogie şi la alte situaţii, ci se interpretează strict;
• - unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă, adică acolo unde în lege nu sunt prevăzute excepţii de la
o anume regulă, interpretul nu are voie să nu aplice textul în toate situaţiile;
• - legea se interpretează în sensul aplicării ei, iar nu în sensul neaplicării, adică acolo unde o lege este neclară, trebuie
interpretată în aşa fel încât să aibă sens, să se poată aplica la o anume situaţie, iar nu în sensul în care să fie inaplicabilă.
 
Ramurile de drept. Disciplinele de studiu juridic

Din punct de vedere al ştiinţei dreptului, sistemul juridic este împărţit în mai multe ramuri, adică ansambluri de norme juridice cu
privire la o anumită sferă a relaţiilor sociale, care sunt guvernate de principii specifice şi, de cele mai multe ori, are izvoare de drept
principii. Sunt exemple de astfel de ramuri de drept:
• dreptul civil, care cuprinde norme juridice privitoare la relaţiile dintre oameni în care aceştia se află pe poziţii de egalitate;
• dreptul penal, care cuprinde norme juridice privitoare la relaţiile dintre oameni privitoare la încălcarea unor normele importante de
convieţuire socială;
• dreptul administrativ, care cuprinde norme privitoare la relaţiile dintre oameni în raportul lor cu administraţia de stat;
• dreptul muncii, care cuprinde norme juridice referitoare la relaţiile de muncă dintre patron-salariat;
• dreptul constituţional, care cuprinde norme juridice deferitoare la regulile de organizare a statului şi puterile publice, precum şi
normele considerate esenţiale, principiile care stau la baza celorlalte norme;
• dreptul fiscal, care cuprinde norme juridice referitoare sistemul de taxe si impozite datorate statului;
• dreptul procesual civil, penal sau fiscal, care cuprinde normele juridice de procedură aplicabile în soluţionarea litigiilor specifice de
drept civil, penal sau fiscal etc.

Discipline de studiu a dreptului, care reunesc problematici specifice unor anumite relaţii sociale. Pot fi regăsite astfel discipline de
studiu cum sunt dreptul bancar, dreptul asigurărilor, dreptul profesiilor liberale (arhitecţi, avocaţi etc.).
 Definiția dreptului afacerilor

Dreptul afacerilor, ca disciplină de studiu universitar, are în vedere

ansamblul de norme generale de drept privat şi norme speciale de drept
privat şi public aplicabile profesioniştilor comercianţi persoane fizice
autorizate şi societăţi comerciale, în activitatea lor de afaceri, respectiv de
producţie, administrare de bunuri sau de prestare de servicii a
întreprinderilor cu scop lucrativ.

Sunt incluse noţiuni elementare de drept privat în genere, drept civil, precum
şi unele noţiuni de dreptul muncii, drept administrativ, fiscal şi penal.