Aplicarea normelor juridice

- în timp
- în spațiu
- asupra persoanelor

A. Aplicarea (actiunea) normei juridice în timp

Prin actiunea normei juridice în timp se înțelege perioada (durata) în timp în care norma
respectivă produce efecte de drept, adică este aplicabilă.
Pentru acțiunea normei juridice în timp sunt importante trei momente:
 intrarea în vigoare
 perioada de aplicare (acțiunea propriu-zisă);
 ieșirea din vigoare.

1. Intrarea in vigoare
- semnifică momentul de la care normele juridice încep să-și producă efectele (să se aplice)
- în legislația noastră acest moment diferă în funcție de tipul de act normativ în care sunt cuprinse
normele juridice; astfel:
 legile adoptate de Parlament şi ordonanţele (simple) emise de Guvern în baza unei legi speciale
de abilitare adoptată de Parlament intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul
Oficial sau la o dată ulterioară, dacă este prevăzută în textul lor;
Modul de calcul al termenului de 3 zile se calculează pe zile calendaristice. Legea şi ordonanţa simplă
intră în vigoare la expirarea termenului de 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial. Mai exact, dacă o
lege (care nu prevede în cuprinsul său un alt termen pentru intrarea în vigoare) este publicată în ziua de
31 decembrie, termenul începe să curgă din acea zi şi expiră la sfârşitul zilei de 2 ianuarie (ora 24,00),
deci legea respectivă va intra în vigoare o dată cu debutul zilei de 3 ianuarie (ora 0,00).
 ordonanţele de urgenţă ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial,
sub condiţia depunerii lor prealabile la Camera Parlamentului competentă să fie sesizată;
 celelalte acte juridice (hotărâri adoptate de Parlament, hotărâri de Guvern, actele normative
ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte
normative emise de organele administraţiei publice centrale de specialitate) intră în vigoare la
data publicării în Monitorul Oficial, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o altă dată
(ulterioară publicării).

2. Durata de valabilitate, de aplicare a normei

Această perioadă, de regulă, nu este prestabilită, de la momentul intrarii in vigoare. Cele mai
multe acte normative intră în vigoare pentru o durată nedeterminată.
Cu toate acestea, există și așa-numitele „legi cu termen” a caror actiune în timp este expres
determinată încă de la momentul intrarii lor în vigoare, precum și legile temporare sau excepționale care
sunt adoptate pentru situații deosebite cum ar fi: stare de necesitate, calamități naturale, epidemii,
invazii militare etc. și a caror acțiune în timp se extinde pentru durata acelei perioade excepționale.

3. Ieșirea din vigoare

Reprezinta momentul de încetare a acțiunii în timp a normei juridice (norma juridică încetează
să mai producă efecte juridice).

Page 1 of 3
Modalități de ieșire din vigoare a normelor juridice:
a.abrogare
 este modalitatea cea mai frecventă de ieșire din vigoare
 abrogarea poate fi:
o după efecte:
 totală - când întegrul act normativ își încetează efectele
 parțială - când numai o parte din acel act normativ încetează a mai produce
efecte de drept
o după modul de precizare:
 expresă – este precizată în cuprinsul actului normativ care intră în vigoare:
 directă - atunci când noul act normativ ce intră în vigoare arată în mod
expres, nominalizează actul normativ care se abrogă sau părțile din
acest act care își încetează aplicarea; (exemplu: La data intrării în
vigoare a prezentei legi se abrogă: a) Legea nr. 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu
modificările şi completările ulterioare, şi actele subsecvente
emise în baza acesteia;)
 indirectă - atunci când noul act normativ ce intră în vigoare nu
nominalizează concret ce anume se abrogă ci se limitează să precizeze
că se abrogă orice dispoziție contrară (exemplu: La data intrării în
vigoare a prezentei legi se abrogă orice dispoziții contrare)

 tacită (implicită) - este atunci când noul act normativ nu abrogă în mod expres
acte normative anterioare dar reglementează în alt fel acele raporturi sociale.
Deci, noile prevederi sunt incompatibile cu vechile reglementări, fără ca această
schimbare de reglementare să fie enunțată în mod expres în noua normă ce
intră în vigoare; este o formă neagreată de practică

b.ajungere la termen (în cazul legilor cu termen)

c.cădere în desuetudine (perimare) – nu mai corespunde realităților
d.ca urmare a unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se proclamă neconstituţionalitatea
acesteia.

Principii care guvernează aplicarea (acțiunea) normelor juridice în timp

 principiul general - potrivit căruia norma juridică acționează atâta timp cât este în vigoare.
 principiul aplicarii imediate — înseamnă că de la data stabilită ca moment de intrare în
vigoare, acea normă (lege) începe să-și producă efectele pentru prezent și viitor, adică se
aplică faptelor săvârșite imediat după intrarea sa în vigoare.
Dar, în realitatea practică sunt numeroase situațiile în care unele raporturi sau fapte juridice s-
au săvârșit sub vechea lege și își continuă efectele și sub noua lege. De exemplu, un contract de
închiriere sau de locațiune, încheiat sub acțiunea vechii legi dar care continuă și sub acțiunea noii legi,
sau, o căsătorie încheiată înainte de modificarea dispozițiilor privitoare la divorț, iar divorțul se desface
în condițiile unor noi reglementări ș.a. ridică problema modului de înțelegere mai nuanțată a acestui
principiu, și anume:
În asemenea situații principiul aplicarii imediate presupune că pentru faptele și consecințele lor
produse sub vechea lege se va aplica legea veche, respectiv, efectele produse de către aceasta
(raporturile juridice încheiate sau drepturile câștigate sub imperiul ei) rămaân valabile, iar pentru faptele

Page 2 of 3
sau consecințele acestora produse sub noua lege se vor aplica prevederile noii legi, de la data intrării
acesteia în vigoare.
 principiul neretroactivității și neultraactivității legii (normelor juridice)
Acest principiu stabilește ca regulă generală că noua lege intrată în vigoare nu se aplică faptelor
săvârșite anterior acestui moment, adică nu retroactivează și nici nu ultraactivează, adică nu se aplică
după ieșirea ei din vigoare (art.15 p. 2 din Constitutie, Cod civil art.1, Cod penal art.10).
Excepțiile de la acest principiu sunt expres prevăzute în lege.
Retroactivitatea: Este situatia de excepție prin care se admite că anumite legi să se aplice totuși
și asupra unor fapte care s-au petrecut înainte de intrarea lor în vigoare.
În legislatia noastră actuală, prin prevedere constituțională expresă (art.15) legile nu pot fi retroactive —
exceptând legea penală sau contravențională mai favorabilă.
- Retroactivitatea legii penale sau contravenționale mai blânde sau mai favorabile - Ea
constă în situația în care noua lege penală sau contravențională mai blandă se aplică
unor fapte săvârșite anterior intrării ei în vigoare când acționa o lege penală mai aspră.
Noua lege penală sau contravențională mai blandă se va aplica acelei fapte indiferent de
stadiul sau faza de procedură în care se găsește, și anume: nu este încă pusă sub
urmărire; s-a pornit urmărirea penală; este în curs de judecare; este judecată definitiv
dar în curs de executare a pedepsei.
- Retroactivitatea legilor interpretative: se adaugă situației de mai sus atunci când actul
normativ nu reglementează conduite sau raporturi sociale ci realizează o interpretare a
a unor acte normative emise anterior, cu scopul de a clarifica conținutul lor sau modul
de aplicare. Asemenea acte normative sunt — în sistemul nostru juridic actual — mai
frecvente în sfera activității executive (guvernamentale) când acest organ emite acte
normative cuprinzând precizări, instrucțiuni, metodologii de aplicare a legii, lămuriri,
detalii etc. privind înțelegerea și aplicarea unor acte normative emise anterior.

Situatiile de exceptie ale ultraactivității legii— in legislatia noastră sunt si ele limitativ stabilite
la două :
- ultraactivitatea legii penale mai blânde: este situația în care legea penală mai blandă
deși abrogată și înlocuită cu o lege mai aspră, „supraviețuiește” abrogării aplicându-se
faptei săvârșite dar nesoluționate cât era în vigoare;
- ultraactivitatea legilor penale temporare (art. 16 Cod penal). Efectele acestor legi se
extind și după împlinirea termenului lor de acțiune în timp, aplicându-se faptelor
săvârșite dar nesoluționate cât timp au fost în vigoare.

Page 3 of 3