APLICAREA LEGII

PENALE ÎN TIMP
RM22M
RUSANOVSCHI MIHAIL
Consideratii generale.

■ Din problema aplicarii legii penale in timp se nasc multe

discutii care în linii mari se rezumă la situația în care exista
mai multe legi penale in vigoare.
■ Doctrina jurdica spune că regulă de aur este principiul
activitatii.
■ O lege este activa din momentul intrarii în vigoare și până la
ieșirea din vigoare, dacă o infracțiune a fost săvâșită în acest
interval de timp atunci se va aplica această lege.
Intrarea în vigoare a legii penale

■  Conform art. 76 al Constituție, actele normative intră în

vigoare la data publicării în   Monitorul Oficial al RM, sau
la o altă dată prevăzută în textul actului normativ, începând
cu această data actul începe să produca efecte juridice.
■ De la data intrarii în vigoare statul invocă prezumția de
cunoastere absolută a actului normativ de către populatie.
Ieşirea din vigoare a legii penale
■ Ieșirea din vigoare a actului normativ semnifică încetarea acțiunii
acestuia precum și incapacitatea actului normativ de a reglementa
relațiile sociale și de a produce efecte juridice.
■ Legea privind actele legislative nr. 780 prevede următoarele căi de
ieșire din vigoare:
■ —Abrogarea – ieșirea din vigoare a unui act normativ învechit
parțial sau total, prin substituirea acestuia cu un alt act normativ
corespunzător necesităților sociale. (scoaterea din circuit cu
substituirea cu act corespuzător).
După volum deosebim: abrogare totală și parțială.
După formula sau expresia de abrogare
deosebim: abrogarea expresă direct; abrogarea expresă indirectă;
abrogarea tacită(implicită).
■ —Ajungerea la termen – data expirării actului normativ,adică
ajungerea la limita normei, este procedeul de ieșire din
vigoare a actelor normative temporare.
■ —Declararea nulității actului normativ – este calea de ieșire
din viagoare a actelor declarate nule prin hotărîrea organelor
competente de stat (curtea constituțională, judecătorești).
■ —Caducitatea – este o cale de ieșire din vigoare a actelor
normative care își pierd obiectul de reglementare.
■ —Consumarea actului normativ- procedeu de ieșire a
actului normativ, care și-a atins scopul.
Timpul săvârşirii infracţiunii
Conform art. 9 Timpul săvîrşirii faptei se consideră timpul cînd a fost săvîrşită acţiunea
(inacţiunea) prejudiciabilă , indiferent de timpul survenirii urmărilor.

Este necesar de a determina şi timpul săvîrşirii infracţiunii , fiindcă :

1) Pentru a cunoaşte dacă infracţiunea se încadrează în limitele de timp ,
în care a activat legea penală.
2) Este necesară pentru constatarea ilegalităţii faptei prejudiciabile.
3) Este necesară determinarea timpului pentru apariţia raportului juridic
penal.
4) Pentru stabilirea premiselor răspunderii penale — responsabilităţii şi
atingerii vîrstei prevăzute de legea penală pentru a fi recunoscut subiect
al infracţiunii.
5) Pentru stabilirea prescripţiei tragerii la răspundere penală.
Extraactivitatea legii penale
Deşi principiul activităţii legii penale constituie regula generală , există situaţii
determinate de succesiuni a legilor penale , în care cu necesitate legea penală
extraactivează.
Prin efectele pe care le produce, extraactivitatea legii penale, se manifestă în
două forme, retroactivitatea și ultraactivitatea legii penale.
Retroactivitatea legii penale - constă în faptul că în unele împrejurări ,anumite legi
penale îşi extind activitatea în trecut , asupra infracţiunilor săvîrşite înainte de
intrarea lor în vigoare.
 În legislaţia penală a R.M. au efect retroactiv, doar legile penale mai blînde. Şi
anume :
1) Legile dezincriminatoare, care exclud din sfera ilicitului penal anumite fapte.
2) Legile penale, care prevăd condiţii de tragere la răspundere penală mai
uşoare. (de ex. Legea penală veche prevedea de la 2-5 ani, iar legea penală
nouă de la 1-3 ani, în acest caz legea penală va retroactiva).
3) Legile penale mai favorabile după condiţiile de incriminare.
4) Legile penale care uşurează pedeapsa ,adică micşorează mărimea maximă sau
minimă a pedepsei principale sau complementare, stabilesc o pedeapsă alternativă
mai blîndă , abrogă pedepsele complementare care anterior erau obligatorii.
(prevede o pedeapsă alternativă mai blîndă)
5) Legea penală care ameliorează în alt mod situaţia persoanei ce a comis
infracţiunea . De ex. legile penale care uşurează regimul executării pedepsei
(categoria penetenciarului), extind posibilităţile liberării de răspundere şi pedeapsă
penală, reduc termenile de prescripţie etc.
Retroactivitatea legii penale mai blînde implică două modalităţi :
1)retroactivitatea simplă - nu a fost pronunţată o sentinţă definitivă a instanţei de
judecată.
2)retroactivitatea de revizie - există o sentinţă definitivă a instanţei de judecată.
Ultraactivitatea legii penale
Ultraactivitatea semnifica aplicarea legii dupa iesirea ei din vigoare, în conditia
că fapta a fost comisa in perioada aflarii in vigoare a legii.
■ În legislația R.M. principiul ultaactivităţii legii penale nu este admis , decît în
cazuri speciale şi anume:
1) Au caracter ultraactiv legile penale temporare sau excepţionale care pot fi
aplicate şi după scoaterea lor din uz.
2) O altă excepţie de ultraactivitate reiese din aplicarea legii penale mai
favorabile , în cazul cînd o infracţiune a fost săvîrşită sub imperiul legii vechi,
care prevedea o sancţiune mai uşoară ,dar pe parcusul urmăririi penale sau al
judecării cauzei, ea a fost abrogată şi înlocuită cu o lege nouă care prevede o
sancţiune mai aspră. În acest caz se va aplica ultraactiv legea veche.