Actiunea normei juridice: c3v16vj

A. IN TIMP: perioada de timp in care norma juridica produce efecte juridice.

Principiile actiunii normei juridice in timp:

1) Norma juridica produce efecte juridice atata timp cat este in vigoare.
2) Principiul aplicarii imediate a normei juridice.
3) Principiul neretroactivitatii normei juridice, in sensul ca norma juridica se aplica numai
pentru viitor si doar pana in momentul incetarii actiunii ei in timp.
Pentru actiunea normei juridice in timp avem in vedere trei aspecte: a) Momentul intrarii in
vigoare a normei juridice, adica la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei sau la data
prevazuta de lege. b) Perioada de timp in care norma juridica produce efecte juridice. De
regula, normele juridice sunt reglementate pentru perioade nelimitate in timp.
Exceptii: Normele care prevad si faptul ca se aplica pe perioada limitata in timp:
- Legile cu termen -; legile a caror data de incetare a actiunilor in timp este expres mentionata
in cuprinsul lor.
- Legile temporare -; legile care sunt adoptate pentru anumite situatii al caror moment final nu
il cunosc.
Ex. Legile din timpul calamitatilor naturale, starii de necesitate, razboiului. c) Momentul
incetarii actiunii normei juridice in timp.
Se face prin trei modalitati:
A. Abrogarea sau iesirea din vigoare care este un act de dispozitie ce poate fi luat fie de catre
organul emitent al actului care se abroga, fie de catre un organ ierarhic superior si numai
printr-un act juridic identic sau ierarhic superior actului care urmeaza sa fie abrogat.

Exista doua tipuri de abrogari:

1. Dupa intinderea efectelor abrogarii: a) totala -; cand se abroga un intreg act normativ b)
partiala -; cand se abroga doar articole sau parti dintr-un act normativ
2. Dupa modalitatea de realizare a abrogarii: a) Abrogare expresa:
- Direct -; situatia in care este prevazut in mod expres actul normativ care se abroga
- Indirect -; situatia in care nu este prevazut actul normativ care se abroga, ci se apeleaza la
formula: “Orice dispozitie contrara se abroga”. b) Abrogare tacita: situatia in care in cuprinsul
actului normativ nu se face nici o mentiune privind abrogarea, dar actul normativ nou adoptat
reglementeaza in alt mod raporturile juridice la care se refera. Abrogarea tacita se bazeaza pe
principiul: “Legea noua are intodeauna prioritate fata de legea veche”.

B. Ajungerea la termen sau implinirea termenului. Aceasta intervine in situatiile in care avem
de-a face cu legile cu termen sau legile temporale.

C. Desuetudinea sau caderea in desuetudine. Situatia care intervine atunci cand o lege nu mai
are camp de aplicare, intrucat raporturile care le reglementa nu mai exista.

Exceptiile de la principiul neretroactivitatii normei juridice:

Retroactivitatea -; acea situatie in care o norma juridica poate sa produca efecte juridice si
pentru perioada anterioara intrarii ei in vigoare in anumite situatii prevazute de lege.
1. Legea penala mai blanda (mai favorabila)
2. Prevederea expresa a legii
3. Situatia legilor interpretative

Ultraactivitatea legii -; Situatia in care aceasta poate sa produca efecte juridice si dupa iesirea
din vigoare a legii, numai in cazurile expres prevazute de legiuitor. a) Ultraactivitatea legii
penale mai favorabile (mai blande) b) Ultraactivitatea legii penale temporare (Art. 16 -; Cod
Penal)

B. IN SPATIU SI ASUPRA PERSOANEI:

Principii:
1. Principiul suveranitatii teritoriale -; potrivit caruia norma juridica produce efecte juridice pe
intreg teritoriul cuprins intre frontierele statului respectiv.
2. Principiul personalitatii -; Normele juridice se adreseaza, trebuiesc cunoscute si aplicate de
catre toate persoanele care se afla pe teritoriul statului respectiv. a) Imunitatea diplomatica -;
Se stabileste la modul reciproc. Persoana care se bucura de ea beneficiaza de scutiri de taxe si
impozite. b) Statutul juridic al consulilor -; Similar imunitatii diplomatice. c) Statutul juridic
al unor categorii de straini:
1. Regimul national aplicat
2. Regimul special -; potrivit caruia un stat poate recunoaste cetatenilor straini anumite
drepturi, in plus fata de cele de care beneficiaza alti straini.
3. Regimul natiunii celei mai favorizate -; potrivit careia cetatenilor unui stat strain li se
recunosc toate drepturile de care beneficiaza cetatenii unui stat tert.