Dreptul afacerilor

Curs
 Norma juridică
• Definiție – norma juridică este o regulă de conduită generală, impersonală
și obligatorie, impusă de Stat, prin care se impune o anume conduită
socială indivizilor pentru a asigura ordinea socială.
• Caractere:
✓ Generală – se aplică în toate situațiile prevăzute
✓ Impersonală – nu desemnează o anume persoană căreia să i se adreseze
✓ Obligatorie – dacă norma nu este respectată voluntar, statul va impune o sancțiune
 Structura normei juridice
1. Ipoteză – determină circumstanțele în care se va aplica
a. Determinată sau relativ determinată
b. Simplă sau multiplă
2. Dispoziție – descrie comportamentul pe care partea trebuie să-l aibă în situația descrisă în ipoteză
a. Poate obliga persoană să facă/să nu facă ceva sau poate permite subiectului să aleagă acțiunea pe care o
va întreprinde
b. Absolut determinată/relativ determinată
3. Sancțiunea – consecințele nerespectării normei juridice
a. Absolut/relativ determinată sau alternativă/cumulativă
b. Administrativă/disciplinară/penală/civilă
 Clasificarea normelor juridice
A. În funcție de ramura de drept – constituționale, penale, administrative, civile...
B. În funcție de forța juridică - Constituția, legea ordinară, ordonanțele și deciziile guvernului,
ordinele de ministru...
C. În funcție de modul de reglementare al conduitei:
1. Imperative – obligă persoana să aibă o anumită condutită
a) Prohibitive
b) Onerative
2. Dispozitive – permit persoanei să aleagă conduita pe care o vor avea
a) Permisive – persoana poate să...
b) Supletive – persoana poate deroga de la... (ex. Dacă părțile nu se înțeleg altfel/dacă nu este prevăzut altfel de un înscirs...)
 Clasificarea normelor juridice
(continuare)
D. După criteriul sferei de aplicare
1. Generale
2. Speciale
E. După criteriul structurii logice
1. Norme complete (conțin ipoteză, dispoziței și sancțiune)
2. Norme incomplete
1. De referință (la un act normativ)
2. În alb (fac trimitere la un act ce urmează a fi elaborat)
 Interpretarea normelor legale
1. În funcție de forța juridică
a) Interpretare oficială
i. Legală (sau autentică) de către instituția care a emis actul
ii. Judiciară – “RIL=recurs in interesul legii” – (ICCJ)
b) Interpretare doctrinară
2. În funcție de rezultatele obținute prin interpretare
a) Interpretarea literală
b) Interpretare extensivă
c) Interpretare strictă
 Aplicarea legii în timp
• Este important să stabilim data de intrare în vigoare a unei norme juridice (care nu
este același lucru cu data de adoptare) și data de la care norma juridică nu se mai
aplică.
➢ Intrarea în vigoare – de regulă la 3 zile după publicarea în Monitorul Oficial.
Există și excepții, cazuri în care legea prevede data la care norma va intra în
vigoare.
➢ Neretroactivitatea legii = legea nouă poate fi aplicată numai situațiilor/actelor/faptelor juridice
ce au fost născute/generate după intrarea sa în vigoare.
➢ Excepție – legea penală sau contravențională mai favorabilă, cu respectarea condițiilor legale
➢ Ultraactivitatea legii vechi = dispozițiile legii vechi se pot aplica numai în anumite situații sau
pentru anumite fapte/acte juridice care sunt expres prevăzute de legea nouă.
 Aplicarea legii în timp
Constituția României
ARTICOLUL 78
Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării
sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
ARTICOLUL 15
(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai
favorabile.

Codul Civil
Art. 6. Aplicarea în timp a legii civile
1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.
(5) Dispoziţiile legii noi se aplică tuturor actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori
săvârşite după intrarea sa în vigoare, precum şi situaţiilor juridice născute după intrarea sa în
vigoare.
 Aplicarea legii în timp
•Ultraactivitatea (supravieţuirea) legii civile vechi este o excepţie de la principiul
aplicării imediate a legii civile noi care presupune aplicarea legii civile vechi la unele
situaţii determinate apărute sub imperiul legii civile noi, ca urmare a unei prevederi
legale exprese.

•„Contractul de asigurare este supus legii în vigoare la data încheierii poliţei de
asigurare, a certificatului de asigurare ori a notei de acoperire, după caz”

„Dispoziţiile art. 1.558-1.565 C. civ. se aplică şi creditorilor ale căror creanţe s-au
născut înainte de data intrării sale în vigoare, dacă scadenţa se situează după această
dată”
 Aplicarea legii în timp (continuare)
• Ieșirea din vigoare a normei juridice – este momentul de la care norma juridică nu mai este
aplicabilă. De regulă, un asemenea termen nu este prevăzut în actul normativ, însă există și
excepții (ex. OUG asupra stării de urgență).
➢Ajungerea la termen
➢Desuetudinea
➢Abrogarea legii :
• Totală sau parțială
• Abrogare expresă = specifică că va abroga ceva
o Abrogare expresă directă – art. 76,77,78 din legea X vor fi abrogate
o Abogare expresă indirectă – toate dispozițiile contrare sunt abrogate
o Abrogare tacită = legea NU specifică că va aborga ceva, însă reglemenează același dispoziții ca
și legea veche. C atare, se va aplica legea mai nouă.
 Aplicarea legii în spațiu și asupra persoanelor

I. Aplicarea legii în spațiu – legea se va aplica conform principiului

teritorialității pe tot teritoriul statului.
• Există excepții pentru normele internaționale.
II. Aplicarea legii asupra persoanelor – legea va fi aplicabilă tuturor
persoanelor fizice sau juridice. Acest lucru nu înseamnă că toate normele
pot fi aplicate în același timp și persoanelor fizice și persoanelor juridice!
• Excepție: imunitate dimplomatică
Aplicarea legii în spațiu și asupra persoanelor
 Bibliografie obligatorie

• Catalin Sararu, Dreptul afacerilor : curs pentru invatamantul economic

• Link:
http://opac.biblioteca.ase.ro/opac/bibliographic_view/201607?pn=opac%2FSearc
h&q=dreptul+facerilor#multimediaArea

• cap. 2 Norma juridica (de la 2.1 la 2.6)