Curs 10 Drept

constituțional
CLASIFICAREA DF
PRINCIPIILE DF
 Cuprins

Caracterizare generală
Criterii de clasificare a drepturilor fundamentale
(DF)
 După modul de realizare
 După conținutul drepturilor
Principiile DF
 Caracterizare generală
Au existat mai multe criterii de clasificare a DF,
formulate în etape istorice diferite, având ca suport
concepții și legislații diferite
Clasificările după diferite criterii nu sunt lipsite de critică
Clasificările sunt operații cu consecințe teoretice și
consecințe practice – regim juridic, garanții juridice
Clasificările au fost realizate pentru anumite scopuri
Clasificarea drepturilor nu presupune o ierarhizare a lor,
toate drepturile având aceeași importanță
Toate drepturile sunt egale, ele formează un tot unitar –
indivizibilitatea drepturilor
 Clasificarea după modul de realizare

Drepturi individuale – titularul drepturilor este

persoana fizică, omul cetățeanul
 Dreptul de proprietate
 Libertatea presei
 Libertatea conștiinței
Drepturi colective – posibilitatea de exercitare rezidă
în apartenența la un grup social
 Dreptul popoarelor la autodeterminare
 Dreptul de asociere în sindicate
 Clasificare după conținut

Inviolabilități – dreptul la viață, dreptul la

integritate fizică și psihică
Drepturi și libertăți social economice și culturale –
dreptul la învățătură, accesul la cultură
Drepturi exclusiv politice – dreptul de vot, dreptul
de a fi ales
Drepturi social-politice – libertatea de exprimare,
dreptul de asociere
Drepturi garanții – dreptul de petiționare, dreptul
persoanei vătămate de o autoritate publică
 Principiile generale ale DF

Universalitatea drepturilor – art. 15 alin. 1 C

Neretroactivitatea legii – art. 15 alin. 2 C
Egalitatea în drepturi a cetățenilor – art. 16 C
Funcțiile și demnitățile publice pot fi ocupate de
persoanele care au cetățenia română și domiciliul în
țară- art. 16 alin. 3 C
Protecția cetățenilor români în străinătate și
obligațiile lor – art. 17 C
 Principii generale DF

Cetățenii străini și apatrizii se bucură în România de

protecție juridică – art. 18 C
Cetățenii români nu pot fi extrădați și expulzați din
România – art. 19 C
Prioritatea reglementărilor internaționale – art. 20 C
Principiul liberului acces la justiție – art. 21 C
Restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți
fundamentale – art. 53 C
 Universalitatea drepturilor
Are 2 sensuri:
 cetățenii beneficiază de toate drepturile și libertățile prevăzute de
Constituție și legi și sunt ținuți de toate obligațiile prevăzute de
aceste reglementări.
 toți cetățenii beneficiază de drepturile și libertățile prevăzute în
Constituție și legi și sunt ținuți de îndatoririle prevăzute de acestea
Universalitatea nu presupune că cetățenii își exercită
toate drepturile înscrise în constituție și legi
Principiu prevăzut la nivel constituțional, dar și la
nivelul principalelor reglementări în materia
drepturilor și libertăților omului
Presupune și universalitatea votului
 Neretroactivitatea legii
Consacrare - a devenit principiu constituțional în
1991, anterior fiind un principiu civil
Conținut - legea dispune numai pentru viitor cu
excepția legii penale sau contravenționale mai
favorabile.
Conflict de legi în timp presupune trei situații:
 Ultraactivitatea legii vechi – aplicarea principiului tempus regit
actum, norma juridică ieșită din vigoare continuă să se aplice
situațiilor, faptelor sau drepturilor care s-au născut sub
incidența legii vechi;
 Retroactivitatea legii noi – cazul legii penale sau
contravenționale mai favorabile;
 Aplicarea imediată a legii noi – admiterea efectului obligatoriu al
noii norme juridice.
 Caracterizare

Textul constituțional se referă la sensul noțiunii de lege în

sens larg
Textul constituțional vizează orice lege indiferent de
domeniul de reglementare, cu excepția celui penal și al
celui contravențional unde este posibilă retroactivitatea
potrivit principiului mitior lex.
Principiul neretroactivităţii legii civile este de rang
constituţional şi are o valoare absolută
 Facta praeterita – se aplică legea veche
 Facta pendentia – regula legea veche, excepția legea nouă (norme
tranzitorii)
 facta futura – se aplică legea nouă
 Caracterizare

Intrarea în vigoare a legii presupune aducerea

acesteia la cunoștința publică:
 publicarea într-o publicație oficială a statului care poartă
denumirea de Monitor Oficial, Jurnal Oficial sau Gazetă
Oficială.
 publicitatea actelor administrative cu caracter normativ într-
un monitor oficial local, potrivit prevederilor art. 197 alin. (5)
din Codul administrativ.
Intrarea în vigoare a legii în sens larg se realizează
conform prevederilor art. 78, 108 și 115 din
Constituție, precum și art. 12 din Legea nr.24/2000.
 Excepții

legea penală mai favorabilă

legea contravențională mai favorabilă.
Doctrină – legea interpretativă? – efecte doar pentru
viitor (jurisprudența CCR)
 Legea penală mai favorabilă

legea penală mai favorabilă se determină prin

compararea legilor succesive, stabilirea în concret a legii
mai favorabile şi, în final, aplicarea acesteia în ansamblu
Există două situații consacrate în Codul penal:
 1. Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a
cauzei - dacă de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea
definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se
aplică legea cea mai favorabilă în ansamblul său
 2. Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a
cauzei – cel condamnat se poate afla în mai multe ipoteze juridice
(începerea executării pedepsei, neînceperea executării) fiind
aplicabilă legea cea mai favorabilă
 Legea contravențională mai favorabilă

Prevăzută la revizuirea Constituției în 2003 - impusă

o situație simetrică reglementărilor penale, având în
vedere că sancțiunile contravenționale sunt similare
celor penale.
Art. 12 alin. 2 OG nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contravențiilor
 Dacă sancţiunea prevăzută în noul act normativ este mai
uşoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ
prevede o sancţiune mai gravă, contravenţia săvârşită anterior
va fi sancţionată conform dispoziţiilor actului normativ în
vigoare la data săvârşirii acesteia.
 Principiul egalității
Egalitatea în drepturi a fost analizată atât ca principiu
fundamental, cât și ca drept fundamental
Egalitatea este un principiu constituțional complex ce
se definește atât prin raportare la diferență, cât și prin
raportare la discriminare.
Egalitatea nu înseamnă uniformitate pentru că nu toți
oamenii sunt egali de la natură.
Art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi
între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în
favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi
fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic
asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor.
 Domeniu de aplicare

Principiul egalității se aplică raporturilor dintre

cetățeni
nu este aplicabil şi persoanelor juridice în mod
direct, ci numai în măsura în care, prin intermediul
persoanei juridice, cetăţenii îşi exercită un drept sau
o libertate constituţională, cum este, spre exemplu,
libertatea credinţei religioase, exercitată prin
intermediul unui cult religios
principiul egalității în drepturi nu poate fi extins la
egalitatea între cetățeni și autoritățile publice
 Forme
Egalitatea pur formală (absolută, nediscriminare) -
presupune oferirea de șanse egale tuturor
cetățenilor, legea trebuind să ofere astfel șanse egale
tuturor, în sensul care nimeni nu este mai presus de
lege
 Ex. orice salariat are dreptul la salariu
Egalitatea relativă –exprimă realitatea conform
căreia pentru situații sociale care, în mod obiectiv,
sunt diferite trebuie asigurate regimuri juridice
adaptate specificului fiecăreia dintre ele.
 Ex. dreptul la un nivel de trai decent este un drept cu un
conținut diferit pentru fiecare individ în parte.
 Forme
Discriminarea negativă -vizează discriminările
prohibite, nu şi pe cele admisibile – criterii de
nediscriminare prevăzute la art. 4 alin. 2 C
 Ex. Instituirea obligației de a purta mască de protecție doar pentru
femei, accesul la cursurile de pilotaj avioane doar pentru bărbați
 Nu poți ocupa funcții publice dacă ești condamnat penal
Discriminarea pozitivă – se aplică ţinând seama de
specificitatea unor situaţii sau de scopul realizării unei
justiţii distributive, pentru a anula sau pentru a
diminua inegalităţile obiective
 Ex. Pensionarea femeilor înainte de vârsta de 65 de ani dacă
solicită acest lucru
 Conținut

La situații diferite se aplică tratamente juridice diferite –

dreptul la diferență (situații obiective care justifică
tratament diferit, diferențierea să fie rezonabilă prin
prisma scopului urmărit și a rezultatelor la care se
ajunge)

Pentru aceeași situație juridică se aplică același

tratament juridic - nediscriminare

Discriminarea – aplicarea de tratamente diferite la

aceeași situație juridică
 Conținut

Discriminarea – presupune excluderea de la un drept –

remediul constituțional este acordarea sau accesul la
beneficiul dreptului
 Ex. Scutirea de impozit doar a persoanelor cu handicap grav sau
accentuat care obțin venituri din salarii și nu și a celor care obțin venit
din pensii sau din activități independente
Privilegiul – avantaj sau favoare nejustificată acordată unei
persoane/categorii de persoane – remediul constituțional
este eliminarea privilegiului nejustificat acordat
 Ex. lărgirea sferei de incidenţă a inviolabilităţii judecătorului
constituţional cu privire la măsura procesuală a începerii urmăririi
penale pe lângă trimiterea în judecată
 Ocuparea funcțiilor și demnităților publice

Demnitățile și funcțiile publice pot fi ocupate numai

dacă sunt îndeplinite două condiții constituționale :
 cetățenia română și
 domiciliul în România.
 Terminologie

Demnitatea publică Funcția publică

Funcție publică ce presupune un Orice funcție ce implică exercițiul
mandat din partea cetățenilor acordat autorității de stat
în vederea exercității suveranității și
pentru care persoana este obligată să
depună un jurământ

Ex. Senator, deputat, Președintele Ro Ex. Director general într-un minister

 Conținut

Dreptul de acces la funcţiile publice este unul

complex, fiind compus din cel puţin 3 elemente
esenţiale, şi anume:
 - accesul/ocuparea efectivă a funcţiilor publice prin concurs;
 - exercitarea atributelor de funcţie publică;
 - încetarea raporturilor de serviciu.
 Accesul liber la justiție

Conținut - dreptul oricărei persoane de a se adresa

justiției pentru apărarea drepturilor și libertăților
dar și a intereselor sale legitime.
 interesul legitim este acela care este conform cu ideea de
legalitate și cu ideea de stat de drept.
 noțiunea de justiție
 desemnează ansamblul instanțelor judecătorești: ÎCCJ, curți de
apel, tribunale, judecătorii, art. 21 din Constituție fiind coroborat
cu art. 126 conform căruia justiția se realizează prin ICCJ și
celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.
 desemnează activitatea de soluționare a litigiilor aflate pe rolul
instanțelor judecătorești, indiferent de natura lor
 Caracterizare
Accesul la justiție nu este un drept absolut, are limite- condiții
de exercitare a dreptului
Limitele nu pot fi acceptate dacă afectează dreptul
fundamental în chiar substanţa sa.
limitările aduse dreptului fundamental sunt admisibile doar
în măsura în care vizează un scop legitim şi există un raport
de proporţionalitate între mijloacele folosite de legiuitor şi
scopul urmărit de acesta
accesul la justiţie nu poate fi îngrădit prin lege: nu se poate
exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nici o categorie
sau grup social, dar legiuitorul poate institui, în considerarea
unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum
şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor
procedurale – de ex. instituirea unor căi diferite de atac
 Titular

Titularul - orice persoană, fără să facă distincție de

categoria juridică în care se încadrează aceasta,
respectiv cetățean, străin sau apatrid
 Conținut
dreptul de a avea acces la o instanță judecătorească
dreptul de a putea exercita căile de atac,
dreptul de a beneficia de o cale efectivă de atac
accesul la asistență juridică calificată ( inclusiv asigurarea
asistenței din oficiu pentru persoanele care nu au
posibilitatea de a-și alege un avocat),
accesul la dosar
înțelegerea procedurilor în fața instanței prin accesul la
interpret/traducere
adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură
clare, care să cuprindă cu precizie condiţiile şi termenele în
care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale.
Dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen
rezonabil
Existența unui tribunal independent și imparțial
prevăzut de lege.
Existența unor reguli de procedură clare și previzibile:
procedura în fața instanței trebuie să fie publică și
contradictorie, să asigure dreptul la apărare al părților,
egalitatea armelor, dreptul la apărare, dreptul la
interpret, dreptul la asistență juridică gratuită,
prezumția de nevinovăție, dreptul de a nu se auto-
incrimina.
Dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil
Obligația de motivare și obligația de executare a
hotărârilor judecătorești
 Jurisdicțiile speciale administrative

 Procedura administrativ-jurisdicţională constituie o

măsură de protecţie care nu poate avea ca scop, în
nici un mod, limitarea accesului la justiţie
Caracterul facultativ al jurisdicţiilor administrative
speciale este o garanţie a accesului liber la justiţie,
alegerea - electa una via - aparţinând cetăţeanului.
Sunt gratuite
Nu reprezintă instanțe speciale sau extraordinare,
sunt organe cu caracter administrativ-jurisdicțional
Ele nu sunt compuse din judecători, ci din anumite
categorii de personal care au scopul de a soluționa
litigii care apar ca urmare a emiterii unor acte
administrativ-jurisdicționale – de ex. comisiile de
disciplină
Ele pot interveni în diferite domenii -litigii
administrative, fiscale, contravenționale, de muncă
Ele nu se confundă cu procedurile prealabile
(plângerile adresate emitentului actului
administrativ) sau cu recursul grațios (plângerile
adresate organului ierarhic superior unui anumit
organ administrativ)
Competența organelor administrativ-jurisdicționale
este expres prevăzută de lege pentru anumite
categorii de litigii
Pronunță hotărâri care pot fi atacate la instanțele
judecătorești, neavând caracter definitiv și irevocabil
 Hotărârea acestor jurisdicții nu are caracter
executoriu
Existența lor nu presupune încălcarea accesului liber
la justiție, atâta vreme cât este permisă contestarea
în instanțele judecătorești a hotărârilor pronunțate
de aceste jurisdicții.
 Restrângerea exercițiului unor drepturi

Textul art. 53 permite restrângerea exercițiului unor

drepturi și libertăți fundamentale dar numai
condiționat și cu titlu de excepție
art. 53 vizează doar drepturile fundamentale și nu
orice drepturi subiective
Are caracter temporar
 Condiții de validitate

Restrângerea exercițiului unor drepturi se poate realiza

numai prin lege, ca act al parlamentului
Restrângerea exercițiului unor drepturi intervine numai
dacă se impune într-o societate democratică.
Restrângerea exercițiului unor drepturi poate interveni
numai în cazurile limitativ enumerate de legea
fundamentală: apărarea securităţii naţionale, a ordinii,
a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a
libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale;
prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale
unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav
 Condiții de validitate

Restrângerea exercițiului unor drepturi trebuie să fie

proporțională cu cauza.
Restrângerea exercițiului unor drepturi să fie
aplicată în mod nediscriminator.
Măsura restrângerii trebuie să fie aplicată fără a
aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.