TEORIA DREPTURILOR SUBIECTIVE

ACTUL JURIDIC CIVIL

Noțiunea, clasificarea și delimitarea actelor juridice civile

Cuprins:

1. Noţiune; terminologie şi reglementarea actului juridic civil

2. Clasificarea actelor juridice civile

3. Teme de reflecție și grile recapitulative

1. Noțiunea actului juridic civil.

1.1. Definiție. Prin act juridic civil se înţelege manifestarea de voinţă, realizată în limitele și
condițiile legii (dreptului obiectiv, cf. M. Nicolae), făcută cu intenţia de a produce efecte
juridice, adică de a naşte, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.

1.2. Terminologie. Trebuie subliniat că termenul „act” poate avea două înţelesuri:

➢ primul sens este acela care se desprinde din definiţia de mai sus, deci de operaţiune
juridică. Pentru acest sens, se utilizează şi formula negotium iuris sau, mai simplu,
cuvântul negotium.

➢ atât în legislaţie, cât şi în doctrină sau în jurisprudenţă, prin „act” (uneori chiar prin
sintagma „act juridic”) se desemnează şi înscrisul constatator al manifestării de voinţă,
adică suportul material care consemnează sau redă operaţiunea juridică. Pentru acest
al doilea sens, se foloseşte şi expresia instrumentum probationis sau, mai simplu,
cuvântul instrumentum. Într-o exprimare riguros exactă, pentru cel de al doilea sens ar
trebui să se folosească termenul de înscris.

1.3. Reglemetarea actului juridic civil.

Codul civil nu reglementează general actul juridic civil, ca gen proxim, ci specii ale sale:
contractul (reglementat amănunțit– art. 1166 și urm) și actul juridic unilateral. Actul juridic civil
unilateral este reglementat de art. 1324 și urm. Cod civil, dar în esență, reglementarea

1
 generală a contractului se va aplica și actului juridic unilateral, în măsura compatibilității.

1.4. Delimitare. Actul juridic civil nu trebuie confundat cu faptul juridic, întrucât în cazul
actului juridic efectul nu se produce decât dacă partea l-a intenționat, în timp ce faptului
juridic legea îi atribuie efecte juridice automate, indiferent de existența intenției de a
genera efecte juridice (vz. gestiunea de afaceri).

2. Clasificarea actelor juridice civile

a) Acte juridice unilaterale, bilaterale şi multilaterale

Criteriu de clasificare. În funcţie de numărul și calitatea autorilor lor, actele juridice civile se
clasifică în unilaterale, bilaterale şi multilaterale.

➢ Actul juridic unilateral este rezultatul unei singure voinţe juridice. Categoria actelor
juridice civile unilaterale include: testamentul, acceptarea moştenirii, renunţarea la
moştenire, denunţarea unui contract de către una din părţi (în măsura în care legea permite
aceasta ori părţile au stipulat în contract posibilitatea denunţării unilaterale), oferta de a
contracta, promisiunea publică de recompensă, oferta de purgă, ratificarea unui act juridic
încheiat în lipsa ori cu depăşirea împuternicirii de a reprezenta, confirmarea unui act juridic
anulabil, mărturisirea etc. Atenție, o singură voință juridică nu înseamnă în mod necesar o
singură persoană, actul putând fi rezultatul voinței mai multor persoane (spre ex.
coproprietarii bunului pierdut realizează o ofertă publică de recompensă).

Subclasificare:
• acte juridice supuse comunicării – pentru că interesează terții (produc efecte numai
și de la comunicare) – e.g. opțiunea pentru cumpărare într-un pact de opțiune,
declarația de rezoluțiune, oferta etc.
și
• acte juridice nesupuse comunicării (produce efecte independent de comunicare) –
e.g. - testamentul.

Comunicarea este o condiție de eficacitate a actului, atunci când acesta este dintre cele supuse
comunicării.

➢ Actul juridic bilateral reprezintă voinţa concordantă (acordul de voinţă) a două părţi. Sunt
acte juridice bilaterale: contractul de vânzare-cumpărare, contractul de schimb, contractul
de donaţie, contractul de locaţiune, contractul de mandat etc.

➢ Actul juridic multilateral este rezultatul acordului de voinţă a trei sau mai multe părţi. Sunt
asemenea acte: contractul de societate civilă, dacă a fost încheiat de cel puţin trei asociaţi;
convenţia de împărţeală atunci când sunt trei sau mai mulţi copărtaşi; contractul de
tranzacţie încheiat de cel puţin trei părţi.

2
 ! Posibile confuzii.

a) În ceea ce priveşte criteriul acestei clasificări, subliniem că nu trebuie pus semnul egalităţii
între noţiunile de parte a actului juridic civil şi de persoană care participă la încheierea actului
juridic, întrucât o parte poate să fie formată şi din două sau mai multe persoane. Sau, cum am
văzut în cazul actului unilateral, dacă doi coproprietari fac o ofertă de vânzare, suntem în
prezenţa unui act juridic unilateral, deoarece, deşi este vorba de două persoane, ele formează
o singură parte (ofertantul). De asemenea, alți participanți, precum reprezentantul unei părți
(legal sau convențional), ori notarul instrumentator al actului nu sunt părți ale actului.
Instrumentul de distincție este verificarea cumulativă (a condițiilor) dacă acea persoană:

(i) exprimă/nu exprimă o voință proprie prin raportare la calitatea de parte;

(ii) efectele actului se/nu se produc în persoana (actele nepatrimoniale)/patrimoniul lor

(actele patrimoniale).

b) Atragem atenţia că nu trebuie confundată nici clasificarea actelor juridice civile în unilaterale
şi bilaterale cu clasificarea contractelor civile în contracte unilaterale şi contracte bilaterale
(sinalagmatice), prevăzute de art. 1171 NCC. Clasificarea actelor juridice în unilaterale şi
bilaterale se face după criteriul numărului voințelor juridice expreimate, pe când clasificarea
contractelor în unilaterale şi bilaterale se face după criteriul conţinutului lor, mai precis după
caracterul reciproc şi interdependent al obligaţiilor născute între părţi. Toate contractele, deci
şi contractele unilaterale, fac parte din categoria actelor juridice bilaterale sau multilaterale, în
schimb, actele juridice unilaterale nu sunt contracte, deoarece nu sunt consecinţa unui acord
de voinţă, ci sunt rezultatul manifestării unilaterale de voinţă.

Subclasificări ale actului bi/multilateral.

▪ Contractul unilateral este acel contract care dă naştere la obligaţii numai pentru una
dintre părţi, cealaltă parte având numai calitatea de creditor, cum este cazul:
contractului de donaţie, al contractului de împrumut de folosinţă (comodat), al
contractului de împrumut de consumaţie (mutuum), chiar şi atunci când ar fi cu dobândă
(întrucât atât obligaţia de restituire, cât şi obligaţia de plată a dobânzilor revin
împrumutatului), al depozitului cu titlu gratuit (neremunerat), al promisiunii unilaterale
de vânzare sau de cumpărare (afară de situaţia când beneficiarul promisiunii, în
schimbul dreptului de opţiune ce i se conferă, se obligă la plata unei sume de bani) etc.
Tot unilaterale vor fi și contracte care dau naștere la obligații în sarcina ambelor părți,
fără ca acestea să fie și reciproce și interdependente.

▪ Contractul bilateral, numit şi contract sinalagmatic, se caracterizează prin

reciprocitatea obligaţiilor ce revin părţilor şi prin interdependenţa obligaţiilor reciproce,
deci fiecare parte are atât calitatea de creditor, cât şi calitatea de debitor, cum este
cazul în: contractul de vânzare cumpărare, contractul de antrepriză, contractul de
schimb, contractul de locaţiune, contractul de închiriere a suprafeţelor locative,
contractul de arendare, contractul de depozit cu titlu oneros, contractul de întreţinere,

3
 contractul de tranzacţie, promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, contractul de
concesiune etc.

b) Acte juridice patrimoniale și acte juridice nepatrimoniale.

Este patrimonial actul juridic civil care are un conținut evaluabil în bani. Ex. contractele de
vânzare, de donaţie, de împrumut etc. Este nepatrimonial actul juridic civil care are un conţinut
neevaluabil în bani. Ex. convenţia părinţilor unui copil din afara căsătoriei ce privește stabilirea
numelui de familie al acestuia.

b.1. Subclasificarea actelor patrimoniale. Acte cu titlu oneros, acte juridice cu titlu gratuit
și acte neutre.

Criteriu de clasificare. După scopul urmărit la încheierea lor, deosebim actele juridice civile
cu titlu oneros, actele juridice civile cu titlu gratuit și acte neutre.

(i) Actul juridic cu titlu oneros este acela în care, fiecare parte urmăreşte obţinerea unui
avantaj în schimbul obligaţiilor asumate (art. 1172 NCC). Spre exemplu, în contractul de
vânzare cumpărare, vânzătorul urmăreşte să obţină preţul în schimbul bunului, iar
cumpărătorul urmăreşte să obţină bunul în schimbul preţului.

La rândul lor, actele juridice cu titlu oneros se subclasifică în acte comutative şi acte aleatorii.

➢ Actele comutative sunt acele acte juridice cu titlu oneros în care părţile cunosc sau pot
să cunoască, din chiar momentul încheierii lor, existenţa şi întinderea obligaţiilor ce le
revin. Sunt comutative, spre exemplu, contractul de vânzare-cumpărare, contractul de
locaţiune, contractul de antrepriză etc.

➢ Actele aleatorii sunt acele acte juridice cu titlu oneros în care părţile au în vedere, cel
puţin pentru una dintre ele, posibilitatea unui câştig şi riscul unei pierderi, datorită unei
împrejurări viitoare şi incerte, de care depinde întinderea sau chiar existenţa obligaţiilor
lor (art. 1173 NCC).

(ii) Actul juridic cu titlu gratuit este acela în care se procură un beneficiu fără a se urmări
obţinerea altui avantaj (art. 1172 NCC). Ca exemple de acte juridice civile cu titlu gratuit cităm:
donaţia, comodatul (împrumutul de folosinţă), împrumutul de consumaţie fără dobândă,
mandatul gratuit, depozitul neremunerat, contractul de voluntariat, legatul.

Actele juridice cu titlu gratuit se subdivid, la rândul lor, în acte dezinteresate şi liberalităţi.

➢ Actele dezinteresate sunt acele acte juridice cu titlu gratuit prin care dispunătorul
procură un avantaj patrimonial cuiva fără să îşi micşoreze patrimoniul. Sunt acte
dezinteresate: mandatul gratuit, comodatul, depozitul neremunerat etc.

➢ Liberalităţile sunt acele acte juridice cu titlu gratuit prin care dispunătorul îşi micşorează
patrimoniul cu folosul patrimonial procurat gratificatului. Sunt liberalităţi: legatul,

4
 contractul de donaţie, mecenatul.

(iii) actele juridice neutre - este neutru acel act juridic civil care nu are caracter oneros și
nici gratuit, ci urmărește satisfacerea unui interes deja născut (ex. plata, actele recognitive).

b.2. subclasificarea actelor nepatrimoniale.

(i) acte de individualizare a persoanei (ex. stabilirea numelui copilului, alegerea de domiciliu)
și acte de stare civilă (ex. căsătoria, recunoașterea de filiație) ;
(ii) alte acte nepatrimoniale (acordul pentru prelevarea de organe, consimțământul pentru
prelucrarea datelor personale).

c) Acte juridice constitutive, acte juridice translative şi acte juridice declarative

Criteriu de clasificare. Clasificarea actelor juridice civile în constitutive, translative şi

declarative se face după criteriul efectului lor.

➢ Actul juridic constitutiv este acela care dă naştere unui drept subiectiv civil ce nu a
existat anterior. Ca exemple de acte juridice constitutive menţionăm: instituirea unui
uzufruct, convenţia prin care se instituie un drept de gaj sau o garanţie reală
mobiliară, convenţia de ipotecă, partajul etc.

➢ Actul juridic translativ este acela care are ca efect strămutarea unui drept subiectiv
din patrimoniul unei persoane în patrimoniul altei persoane. Sunt translative, de
exemplu: contractul de vânzare-cumpărare, donaţia, cesiunea de creanţă etc.

➢ Actul juridic declarativ este acela care are ca efect consolidarea sau definitivarea
unui drept subiectiv civil preexistent. Fac parte din această categorie: actul
confirmativ, tranzacţia.

d) Acte juridice de conservare, acte juridice de administrare (şi acte juridice de

dispoziţie).

Criteriu de clasificare. În raport de importanţa sau gravitatea lor asupra patrimoniului, actele
juridice civile pot fi: de conservare, de administrare şi de dispoziţie. Este o subclasificare a
actelor patrimoniale.

➢ Actul juridic de conservare este acela prin care se urmăreşte preîntâmpinarea pierderii
unui drept subiectiv civil. Actul de conservare este întotdeauna un act avantajos pentru
autorul său, deoarece presupune cheltuieli de o valoare mult mai mică decât valoarea
dreptului ce se tinde a fi salvat.

➢ Actul juridic de administrare este acel act juridic civil prin care se urmăreşte să se
realizeze o normală punere în valoare a unui bun sau patrimoniu. În legătură cu aceste

5
 acte, trebuie făcută distincţia între actul de administrare a unui bun singular (ut singuli)
şi actul de administrare a unui patrimoniu. Primul are semnificaţia de act de punere în
valoare a unui bun, fără să se ajungă la înstrăinarea lui. Cel de al doilea include însă
şi acte care, raportate la un anumit bun, reprezintă acte de înstrăinare, dar, raportate
la un patrimoniu, reprezintă măsuri de normală folosire, exploatare, valorificare a
patrimoniului respectiv. Ex. locaţiunea unui bun, asigurarea unui bun, trecerea lui dintr-
o masă patrimonială în alta etc.

➢ Actul juridic de dispoziţie este acela care are ca rezultat ieşirea din patrimoniu a unui
drept sau grevarea cu sarcini reale a unui bun. Pot fi incluse în această categorie:
vânzarea, donaţia, renunţarea la un drept, constituirea dreptului de uzufruct, de
superficie, constituirea unei ipoteci, a unui gaj (care reprezintă, totodată, grevarea unui
bun cu sarcini reale) etc. Uneori această ramură este trată în cadrul categoriei actelor
de administrare, reprezentând o subramură (administrarea deplină, sau administrarea
externă).

e) Acte juridice consensuale, acte juridice solemne – formale ( şi acte juridice reale)

Criteriu de clasificare. În funcţie de modul de formare, acte juridice civile se împart în

consensuale, solemne (formale) şi reale.

➢ Actul juridic consensual este acel act juridic care ia naştere în mod valabil prin
simpla ma nifestare de voinţă a părţii sau a părţilor, neînsoţită de nici un fel de formă.
Chiar dacă părţile înţeleg să însoţească manifestarea de voinţă de redactarea unui
înscris care să o consemneze, ele o fac nu pentru validitatea actului, ci pentru a-şi
asigura un mijloc de probă privind încheierea şi conţinutul acestuia. Trebuie subliniat
că, din punctul de vedere al formei în care se încheie actele juridice, actul juridic
consensual reprezintă regula, vorbindu-se astfel despre principiul
consensualismului (art. 1178 NCC).

➢ Actul juridic solemn (denumit şi formal) este acel act juridic pentru formarea căruia
simpla manifestare de voinţă nu este suficientă, ci aceasta trebuie să îmbrace o
anumită formă prescrisă de lege. Această formă (de regulă, forma autentică)
reprezintă o condiţie pentru însăşi valabilitatea actului juridic respectiv. Se
obişnuieşte să se spună că forma este cerută ad validitatem sau ad solemnitatem.
Sunt acte juridice solemne: testamentul, donaţia, contractul de ipotecă etc.

➢ Actul juridic real, care nu este decât o specie de act formal este acela care nu se
poate forma valabil decât dacă manifestarea de voinţă este însoţită de remiterea
(predarea) bunului. Deci, actele juridice reale nu iau naştere în mod valabil decât din
momentul predării (remiterii materiale) a bunului. Înţelegerea prealabilă predării
poate fi considerată ca având valoarea unei simple promisiuni (unilaterale sau, după
caz, bilaterale) de a încheia actul juridic real, dar nu se confundă cu acesta din urmă.
Fac parte din categoria actelor juridice reale: împrumutul, atât cel de folosinţă

6
 (comodatul), cât şi cel de consumaţie (mutuum), depozitul, darul manual etc.

f) Acte juridice pure şi simple şi acte juridice afectate de modalităţi

Criteriu de clasificare. După legătura lor cu modalităţile (termen, condiţie, sarcină), deosebim
acte juridice civile pure şi simple şi acte juridice civile afectate de modalităţi.

➢ Actul juridic pur şi simplu este acela care nu cuprinde o modalitate. De altfel, unele acte
juridice sunt incompatibile cu modalităţile, spre exemplu, actul de opţiune succesorală
(acceptarea sau renunţarea la o moştenire), recunoaşterea filiaţiei, căsătoria, adopţia
etc. În sesn strict actul pur și simplu este incompatibil cu modalitățile. Actul juridic simplu
nu are în concret modalități.

➢ Actul juridic afectat de modalităţi este acela care cuprinde o modalitate, adică un
termen, o condiţie sau o sarcină. Unele acte juridice civile sunt esenţialmente acte
afectate de modalităţi, de exemplu, contractul de împrumut, contractul de rentă viageră,
contractul de întreţinere, contractul de donaţie cu sarcină, contractul de asigurare etc.

Ţinând cont de cele menţionate mai sus, poate rezulta şi o altă clasificare a actelor juridice în
funcţie de criteriul legăturii lor cu modalităţile şi anume:

- acte juridice incompatibile cu modalităţile - pure și simple, ex.: acceptarea moștenirii,

recunoașterea unui copil;
- acte juridice care pot fi sau nu afectate de modalităţi – simple sau afectate de modalități
prin voința părților;
- acte juridice inseparabile de modalităţi - ex. asigurarea, locațiunea.

Importanţa. Interesul acestei clasificări se manifestă în ceea ce priveşte:

- valabilitatea actelor juridice (de exemplu, în cazul actelor juridice de a căror esenţă este
existenţa unei modalităţi, lipsa acesteia conduce la ineficacitatea actului);

- modul de producere al/a efectelor actelor juridice (e.g. efectele condiționale depind de
condiție, executarea depinde de termen etc.).

g) Acte juridice principale şi acte juridice accesorii

Criteriu de clasificare. După raportul dintre ele, actele juridice civile pot fi principale sau
accesorii.

➢ Actul juridic principal este acel act care are o existenţă de sine stătătoare, regimul său
juridic nedepinzând de cel al altui act juridic. În circuitul civil, cele mai multe acte juridice
sunt acte principale.

7
 ➢ Actul juridic accesoriu nu are o existenţă de sine stătătoare, soarta sa juridică depinzând
de soarta altui act juridic, principal. Sunt acte juridice civile accesorii: clauza penală,
fidejusiunea, arvuna, contractul de gaj, contractul de constituire a unei garanţii reale
mobiliare, convenţia de ipotecă etc. Actul juridic accesoriu poate fi încheiat în acelaşi
timp cu actul juridic principal, dar şi într-un moment diferit; de asemenea, el poate fi un
act separat, dar poate fi inclus şi în actul principal, sub forma unor clauze.

Importanţa acestei clasificări constă în aceea că, pe când validitatea actului juridic principal şi
menţinerea lui se examinează numai în funcţie de propriile elemente, independent de alte acte
juridice, validitatea şi eficacitatea actului juridic accesoriu se apreciază nu numai în raport de
propriile elemente, ci şi în funcţie de validitatea şi eficacitatea actului juridic principal; soarta
actului juridic accesoriu urmează soarta actului juridic principal – accesorium sequitur
principale. Desfiinţarea sau încetarea, din orice cauză, a actului juridic principal atrage şi
desfiinţarea sau încetarea actului juridic accesoriu.

h) Acte juridice numite şi acte juridice nenumite

Criteriu de clasificare. După reglementarea şi denumirea lor legală, actele juridice civile se
clasifică în acte juridice numite (tipice) şi acte juridice nenumite (atipice).

➢ Prin act juridic civil numit (tipic) se înţelege acel act care are o denumire stabilită de
legea civilă, precum şi o reglementare proprie.

➢ Prin act juridic civil nenumit (atipic) se înţelege acel act care nu se bucură de o denumire
legală şi de o reglementare proprie. Aceste acte juridice dau expresie principiului
libertăţii actelor juridice, de care ne vom ocupa atunci când vom analiza principiile
voinţei juridice. De exemplu, contractul de întreţinere, nefiind reglementat de legislaţia
noastră, este un contract nenumit.

Este însă de reţinut că în categoria contractelor nenumite nu se includ şi contractele complexe,

adică acele contracte care reunesc elementele a două sau mai multe contracte numite (de
exemplu, contractul hotelier, ce reuneşte elementele contractului de locaţiune, în privinţa
camerei închiriate, precum şi ale contractului de depozit, în privinţa lucrurilor călătorului aduse
în hotel). Pentru asemenea contracte, în măsura în care nu ar exista o reglementare specială,
se vor aplica normele prevăzute de lege pentru elementele (contractele) componente.

Importanța. Pentru actele juridice numite, nu este necesar ca părţile să prevadă întotdeauna
întregul conţinut al lor, ci, în măsura în care nu au derogat de la dispoziţiile legale ce
reglementează actul juridic încheiat (sau nu puteau să deroge), acestea se vor aplica în mod
automat şi complet. Simpla calificare a actului juridic (încadrarea lui într-un anumit tip de act
juridic numit) este suficientă pentru cunoaşterea regimului său juridic. În schimb, în cazul
actelor juridice nenumite, se vor aplica regulile stabilite de părţi, iar pentru aspectele la care
părţile nu s-au referit în mod expres îşi vor găsi aplicare regulile generale care cârmuiesc

8
materia contractului (art. 1168 NCC), iar nu cele care guvernează actul juridic numit cu care
se aseamănă cel mai mult actul nenumit încheiat de părţi (analogia legii), aplicabile doar dacă
materia contractului nu este îndestulătoare.

Menţionăm că este posibil ca un act juridic nenumit să devină un act juridic numit, în măsura
în care se adoptă o reglementare corespunzătoare. Spre exemplu: după adoptarea Legii nr.
32/1994 privind sponsorizarea, contractul de sponsorizare, dintr-un contract nenumit, a devenit
un contract numit; ca urmare a emiterii Ordonanţelor nr. 51/1997 şi nr. 52/1997, contractul de
leasing şi contractul de franciză au devenit acte juridice numite etc.

i) Acte juridice cu executare dintr-o dată, acte juridice cu executare succesivă și acte
cu executare continuuă.

Criteriu de clasificare. Această clasificare are drept criteriu modul de executare a actelor
juridice civile.

➢ Actul juridic civil cu executare dintr-o dată (uno ictu) este acel act a cărui executare
presupune o singură prestaţie din partea debitorului. El se mai numeşte şi act cu
executare instantanee.

➢ Actul juridic civil cu executare succesivă este acel act a cărui executare presupune mai
multe prestaţii, eşalonate în timp. Pot fi incluse în această categorie: contractul de
locaţiune, contractul de arendare, contractul de închiriere a suprafeţelor locative,
contractul de societate civilă etc.

➢ Acte cu executare continuuă (asimilat de obicei actelor cu executare succesivă), se

execută fără întrerupere în timp – ex. livrarea de energie electrică.

j. Acte cauzale și acte acauzale (abstracte).

Criteriu de clasificare. După legătura cu cauza (scopul), actele juridice civile se împart în acte
cauzale și abstracte.

➢ Este cauzal (concret) acel act juridic a cărui valabilitate implică analiza cauzei ori
scopului său; dacă scopul este imoral, ilicit ori lipseşte, însuşi actul juridic este lovit de
nulitate.

➢ Este abstract (necauzal) actul juridic civil care este detaşat de elementul cauză,
valabilitatea sa neimplicând analiza acestui element. De aici nu rezultă că ele nu au o
cauză juridică, ci doar faptul că analiza acesteia nu este relevantă pentru valabilitatea
lor.

Sunt abstracte actele juridice constatate prin titluri de valoare, adică înscrisuri (instrumenta)

9
care încorporează operaţiuni juridice (negotia iuris), astfel concepute de lege încât debitorul
să nu poată ridica excepţia nevalabilităţii cauzei pentru a refuza executarea.

3.Teme de reflecție și grile recapitulative.

1. Care sunt semnificațiile termenului de act juridic în dreptul civil?

2. Care este diferența dintre act unilateral și contract unilateral?

3. Care este criteriul distincției dintre actul cu titlu oneros și cel cu titlu gratuit?

4. Actele juridice bilaterale cu titlu oneros:

a) includ contractul de împrumut cu dobândă;

b) sunt, în toate cazurile, contracte sinalagmatice;

c) includ legatul.

5. În cazul contractelor translative de drepturi reale având ca obiect:

a) un bun cert, dreptul real se transmite, în principiu, la momentul încheierii actului juridic,
dacă prin lege sau prin actul juridic nu se prevede altfel;
b) bunuri de gen, dreptul real se transmite, în principiu, la momentul încheierii actului juridic,
dacă sunt indicate felul bunurilor, cantitatea şi calitatea acestora;

c) bunuri de gen, dacă bunurile deţinute de transmiţător la momentul încheierii actului juridic
pier fortuit, obligaţia acestuia se stinge în toate cazurile.

10