Prietenia se termină acolo unde începe neîncrederea

CUPRINS:

1. Noțiune și înțelesuri
2. Importanța actului juridic civil
3. Clasificarea actelor juridice civile

1. Noțiune și înțelesuri
Actul juridic este parte componentă a existenţei noastre, şi tocmai din această
perspectivă, cunoaşterea detaliată şi aprofundată a particularităţilor sale devine extrem de
importantă şi pe deplin justificată, în contextul unei societăţi ce poartă amprenta
transformărilor şi prefacerilor perpetue, a unei tot mai evidente rapidităţi în încheierea actelor
juridice şi permanente diversificări a sferei acestora.
Definiţia legală a actului juridic civil o regăsim în cuprinsul art. 1166 C. civ., potrivit
căruia „contractul este acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a
constitui, modifica sau stinge un raport juridic”. În completarea acestui text de lege vine şi art.
1324 C. civ. conform căruia „este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea
de voinţă a autorului său”.
Actul juridic este definit drept “manifestarea de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte
juridice, adică de a naşte, modifica sau stinge un raport civil concret”1
Din definitia actului juridic civil se desprind elementele definitorii ale acestuia:
 prezenta unei manifestari de vointa care provine de la unul sau mai multe
subiecte de drept civil;
 manifestarea de vointa trebuie sa fie exprimata in intentia de a produce efecte
juridice civile;
 efectele juridice urmarite de manifestarea de vointa pot consta in a da nastere, a
modifica sau a stinge un raport juridic civil concret.
Expresia de act juridic are doua accepțiuni.
 "negotium juris" sau "negotium" respectiv operatiune juridica este desemnat
tocmai sensul ce intra in obiectul de studiu al capitolului de fata desemnand
manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile.
 "instrumentum probationis" sau "instrumentum", determinand suportul material
care consemneaza operatiunea juridica, pentru acest sens folosindu-se si
termenul de inscris constatator.

2.Importanța actului juridic civil

1
2 G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii de drept civil în reglementarea noului Cod civil, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2001, p. 77
 Actele juridice sunt instrumente și documente foarte importante care reglementează
relațiile dintre persoane fizice și juridice, precum și relațiile acestora cu statul și cu alte
organizații. Actele îi ajută pe ambele părți să își determine anumite obligații și
responsabilități, precum și să foste protejați împotriva abuzurilor și abuzurilor unuia dintre
actori.
Prin natura sa, un act juridic oferă dovezi clare asupra relației dintre părți și furnizează
un indice legal clar al modului în care are loc schimbul.
3.Clasificarea actelor juridice civile
Clasificarea actelor juridice constituie o operaţiune a cărei importanţă şi utilitate nu pot
fi ignorate, fără însă a scăpa din vedere faptul că „valoarea ştiinţifică a clasificării depinde, în
primul rând, de respectarea celor două reguli fundamentale stabilite de ştiinţa logicii pentru
orice clasificare: să fi e exhaustivă, adică să nu lase, pe cât posibil, niciun reziduu, iar între
cele două acte cuprinse în aceeaşi clasă să existe mai multă asemănare decât între două acte
rânduite în clase diferite”.
A.În funcţie de numărul manifestărilor de voinţă implicate în încheierea actului
juridic
a. acte juridice unilaterale.
Acestea cuprind o singură manifestare de voinţă, aceea a „autorului său”, după cum se
exprimă legiuitorul în conţinutul art. 1324 C. civ. Termenul utilizat, acela de autor, este menit
să desemneze „persoana sau persoanele care exprimă o voinţă unică, în intenţia de a produce
efecte juridice”2 nefi ind aşadar echivalent cu acela de persoană.
Categorii: – acte juridice unilaterale supuse comunicării şi nesupuse comunicării; – acte
juridice unilaterale numite şi nenumite; – acte juridice unilaterale patrimoniale şi
nepatrimoniale; – acte juridice unilaterale statutare şi non-statutare
Uneori, actele juridice unilaterale se mai numesc şi angajamente unilaterale de voinţă 3
b. acte juridice bilaterale. Acestea exprimă manifestarea de voinţă a două părţi.
Exemplifi căm cu contractul de donaţie, de schimb, de vânzare etc. Doctrina face referire la
actele juridice bilaterale şi prin folosirea termenului de „convenţie”, termen care „prin
etimologia sa indică tocmai bilateralitatea voinţelor, acordul şi concursul mai multor voinţe”
c. acte juridice multilaterale. Acestea sunt rodul manifestării de voinţă a trei sau
mai multe părţi. Contractul de societate este exemplifi cator în acest sens, însă doctrina mai
enumeră şi alte acte juridice aparţinând acestei categorii, respectiv contractul de tranzacţie sau
contractul de joc sau prinsoare, în toate cazurile fi ind necesar ca actul să cuprindă
manifestarea de voinţă a cel puţin trei părţi.
B.. În funcție de importanța lor
a) acte juridice de consevare, prin care se urmărește preîntâmpinarea pierderii unui drept
subiectiv civil (de ex. întreruperea unei prescripții, înscrierea unei ipoteci etc.);
b) acte juridice de administrare, prin care se urmăreşte punerea în valoare a unui
bun/patrimoniu (de ex. asigurarea unui bun, închirierea unui bun etc.);
c) acte juridice de dispoziție, care au ca rezultat ieşirea unui bun din patrimoniul părţii
care încheie actul (de ex. vânzarea, donaţia) sau grevarea lui cu sarcini reale (de ex.
constituirea unei ipoteci, a unui gaj etc.).
C. În funcție de raportul dintre ele
a) acte juridice principale, care au o existență de sine statatoare, soarta lor nedepinzând
de soarta altui act juridic (de ex. împrumutul).
b) acte juridice accesorii, care au o existență de sine statatoare, soarta lor depinzând de
soarta altui act juridic (de ex. ipoteca față de împrumut).
D. În funcție de scopul urmărit la încheierea lor
2
C. JUGASTRU, Dreptul persoanelor. Dreptul obligaţiilor, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013, p. 165.
3
I. Dogaru, Valenţele juridice ale voinţei, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986, p. 195.
 În funcție de scopul urmărit la încheierea lor, actele juridice civile se clasifică în:
a) acte juridice cu titlu oneros, prin care fiecare parte urmărește obținerea unui avantaj
în schimbul obligațiilor asumate.
La rândul lor, actele jurice cu titlu oneros se subclasică în:
- acte comutative, în care existența/întinderea drepturilor și obligațiilor este certă
/determinată /determinabilă la momentul încheierii lor (de ex. contractul de vânzare-
cumpărare, contractul de locațiune etc.);
- acte aleatorii, care oferă cel puțin uneia din părți șansa unui câștig, expunând în același
timp părțile la riscul unei pierderi în funcție de un eveniment viitor și incert ( de ex. contractul
de asigurare, contractul de rentă viageră etc.).
b) acte juridice cu titlu gratuit, prin care una din părți urmărește să ofere un beneficiu
celeilalte părți, fără a urmări obținerea unui avantaj în schimb.
La rândul lor, actele jurice cu titlu gratuit se subclasică în:
o acte dezinteresate, prin care cel care dispune oferă un beneficiu celeilalte
părți fără a-și micșora patrimoniul ( de ex. contractul de
comodat/folosință gratuită, mandatul gratuit etc.);
o liberalități, prin care cel care dispune oferă un beneficiu celeilalte părți
micșorându-și patrimoniul ( de ex.contractul de donație, legatul etc).
E. În funcție de efectul lor
a) acte juridice constitutive, care dau naștere unui drept subiectiv civil ( de ex: ipoteca,
gajul etc.);
b) acte juridice translative, care au ca efect transmiterea unui drept subiectiv din
patrimoniul unei persoane în patrimoniul altei persoane ( de ex. contractul de vânzare
cumpărare, contractul de donație etc.);
c) acte juridice declarative, care au ca efect definitivarea/consolidarea unui drept
subiectiv civil preexistent ( de ex. partajul, tranzacția etc.).
F. În funcție de conținutul lor
În funcție de conținutul lor, actele juridice civile se clasifică în:
a) acte juridice patrimoniale, care au un conținut evaluabil în bani (de ex. vânzare-
cumpărare);
b) acte juridice nepatrimoniale, care nu au un conținut evaluabil în bani (de
ex. convenția parților cu privire la incredințarea copiilor dupa divorț, întelegerea părinților
privind numele copilului din afara căsătoriei etc.).
G. În funcție de modul de formare
a) acte juridice consensuale, care iau naștere în mod valabil prin simpla manifestare de
voință a părții/părților, voinţă ce poate fi exprimată şi printr-un comportament care, potrivit
legii, convenţiei părţilor, practicilor stabilite între acestea sau uzanţelor, nu lasă nicio îndoială
asupra intenţiei de a produce efectele juridice corespunzătoare, fără a fi nevoie de alte
formalităţi speciale (de ex. conform art.1781 din Codul civil, contractul de locaţiune se
consideră încheiat îndată ce părţile au convenit asupra bunului şi preţului, iar conform
art.2013 alin.1 din Codul civil, contractul de mandat poate fi încheiat în formă scrisă,
autentică ori sub semnătură privată, sau verbală);
b) acte juridice solemne (formale), care trebuie să îmbrace o anumită formă prescrisă
de lege, simpla manifestare de voință a părților nefiind suficientă pentru valabilitatea acestor
acte (de ex. testamentul, donația, vânzarea-cumpărarea de imobile etc.);
c) acte juridice reale, care nu se pot forma valabil decât dacă manifestarea de voință
este însoțită de predarea bunului, aceste acte luând naștere decât din momentul predării (de
ex: împrumutul, depozitul gajul etc.).
H. În funcție de modul de executare
 a) acte juridice cu executare dintr-o dată, care presupun o singură prestație din partea
debitorului (de ex.donația);
b) acte juridice cu executare succesivă, care presupun mai multe prestații eșalonate în
timp (de ex. contractul de închiriere, rentă viageră, întreținere etc.).
I. În funcție de modalitate încheierii
a) acte juridice strict personale, nu pot fi făcute decât personal fără a putea fi încheiate
prin reprezentare (de ex. testamentul, recunoașterea unui copil din afara căsătoriei etc.);
b) acte juridice încheiate prin reprezentant (prin mandatar).
J. În funcție de momentul în care își produc efectele
a) acte juridice între vii, care își produc efectele necondiționat de moartea autorului sau
autorilor acestora.
b) acte juridice pentru cauză de moarte, care nu-și produc efecte decât la moartea
autorului (de ex. testamentul, asigurarea de viață).
K. În funcție de reglementarea și denumirea lor legală
a) acte juridice numite, care au o denumire stabilită de legea civilă, precum și o
reglementare proprie;
b) acte juridice nenumite, care nu se bucura de o denumire legală și de o reglementare
proprie (de ex. contractul hotelier reuneşte elementele contractului de locaţiune, în privinţa
camerei închiriate, precum şi ale contractului de depozit, în privinţa lucrurilor călătorului
aduse în hotel). Mai mult, în ceea ce privește regulile aplicabile contractelor
nenumite, art.1168 din Codul civil prevede următoarele: „ Contractelor nereglementate de
lege li se aplică prevederile prezentului capitol, iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare,
regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mult.”
L. În funcție de legătura lor cu modalitățile (termen, condiție, sarcină)
În funcție de legătura lor cu modalitățile (termen, condiție, sarcină), actele juridice
civile se clasifică în:
a) acte juridice pure și simple, care produc efecte fără a depinde de vreun termen, de
vreo condiție ori vreo sarcină (de ex. adopția, căsătoria);
b) acte juridice afectate de modalități, care cuprind un termen, o condiție sau o
sarcină. (de ex. contractele de asigurare ale căror efecte se produc atunci cand se realizeaza un
eveniment viitor incert, contractul de rentă viageră, contractul de întreținere etc.).
M. În raport de rolul voinței părților în stabilirea conținutul actelor
a) acte juridice subiective, care au conținut determinat prin voința părților ce stabilesc
ele însele, în mod liber, conținutul raportului juridic care le leagă (marea majoritate a actelor
civile intră în această categorie);
b) acte juridice condiție, la a căror încheiere părțile își exprimă voința doar în privința
nașterii actelor, conținutul lor fiind predeterminat de norme de la care nu pot deroga (de ex.
căsătoria, adopția, recunoașterea filiației etc.).
N. După legătura cu cauza (scopul)
a) acte juridice cauzale, a căror valabilitate implică analiza cauzei lor (scopului lor). În
cazul în care cauza lipseşte, este falsă, ilicită sau imorală, însuşi actul juridic este lovit de
nulitate (cele mai multe acte juridice civile sunt acte cauzale);
b) acte juridice abstracte, în cazul cărora nu se pune în discuţie valabilitatea lor din
punctul de vedere al cauzei. Executarea lor nu cere o analiză a scopului sau cauzei actului
juridic, debitorul neputand invoca excepția nevalabilității cauzei pentru a refuza executarea
( de ex. titlurile de valoare).
 BIBLIOGRAFIE

G. Boroi, L. Stănciulescu, Instituţii de drept civil în reglementarea noului Cod civil, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2001
C. JUGASTRU, Dreptul persoanelor. Dreptul obligaţiilor, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2013
I. Dogaru, Valenţele juridice ale voinţei, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986
Note de curs, Drept civil, anul I, Conf. Univ. dr. Bazil Oglindă