Sunteți pe pagina 1din 5

FORMA ACTULUI JURIDIC Civil, ca simplu cuvnt definete cetatea (civitas) care constituia ntr-o vreme principalul argument

al vieii n comun ce necesita o permanent concesie din partea membrilor societii respective n scopul de a menine raporturi panice . Cetatea cu necesitile ei trebuie s se conduc dup un drept simplu aplicabil cetenilor si, care s prevad reguli pentru ornduirea celor mai importante evenimente din viaa individului: naterea, atingerea unei anumite vrste, cstoria, ncheierea actelor de dobndire sau nstrinare a unor bunuri cu efecte asupra patrimoniului, moartea. Toate acestea au rmas valabile de-a lungul istoriei inclusiv in zilele noastre. Astfel, dreptul civil trateaz aspectele legate intim de viaa ceteanului coordonndu-i atitudinile n orice categorie de raporturi care l induc pe acesta n viaa social. Din multitudinea acestor raporturi, dreptul civil reglementeaz raporturile patrimoniale civile i raporturile nepatrimoniale, i raporturi generate de creaia intelectual . Prin urmare, dreptul civil ocup o poziie central si n sistemul dreptului romnesc, contribuind la ocrotirea valorilor eseniale omului, att patrimoniale, ct i nepatrimoniale .De asemenea, dreptul civil reprezint o garanie a formarii unei contiine juridice corecte ,precum si a respectrii si ntririi moralei. Expresia "drept civil" poate fi luat n trei sensuri si anume:mai nti ea desemneaz ramura de drept civil a sistemului de drept romnesc.ntr-un al doilea sens, expresia "drept civil" evoc acea posibilitate sau prerogativ recunoscut de legea civil titularului dreptului civil. n sfrsit, ntr-o a treia acceptiune, prin drept civil se desemneaz o ramur a stiintei juridice, stiint ce are ca obiect dreptul civil; disciplina de nvtmnt. In concluzie, dreptul civil este ansamblul normelor juridice care reglementeaz raporturi patrimoniale i nepatrimoniale stabilite ntre persoane fizice i persoane aflate pe poziii de egalitate juridic. Institutiile dreptului civil sunt: raportul juridic civil, bunurile, izvoarele raportului juridic civil si dovada sau proba acestui raport; actul juridic civil, prescriptia extinctiv, subiectele dreptului civil, drepturile reale principale, obligatiile civile, contractele civile speciale dreptul de proprietate intelectual, succesiunile. Dintre acestea actul juridic civil este acea manifestare de voint destinat s produc anumite efecte juridice (s creeze, s modifice sau s sting un raport juridic civil) n limitele si conditiile dreptului obiectiv. Codul nostru civil nu se refer la actul juridic civil n general ci la prototipul su - contractul civil - stabilind n art. 948 regula potrivit creia "conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:capacitatea de a contracta; consimtmntul valabil al prtii ce se oblig;. un obiect determinat;. o cauz licit". Actele juridice civile se clasifica in felul urmator :acte juridice unilaterale (testamentul), bilaterale (contractul) si multilaterale(contractul colectiv de munca) ; acte juridice cu titlu oneros (vnzarea-cumpararea) si acte juridice cu titlu gratuit (donatia) ;acte juridice comutative si acte juridice aleatorii ; acte juridice ntre vii si acte pentru cauz de moarte ;acte juridice constitutive, translative sau declarative ;acte juridice de conservare, de administrare si de dispozitie ;acte juridice consensuale, acte solemne si acte reale ;acte juridice subiective si acte juridice conditie ;acte juridice principale si acte juridice accesorii ;acte juridice cauzale si acte juridice abstracte ;acte juridice patrimoniale si acte juridice nepatrimoniale ;acte

juridice pure si simple si acte juridice afectate de modalitati ;acte juridice principale si acte juridice accesorii ; acte juridice strict personale si acte juridice care pot fi incheiate prin reprezentant ; acte juridice cu executare dintr-o data si acte juridice cu executare succesiva ; acte juridice numite si acte juridice nenumite. Elementele din care este alctuit un act juridic civil poarta numele de conditiile actului juridic civil. Acestea se impart dupa cam urmeaza :dup criteriul aspectului la care se refer conditiile de validitate ale actului juridic civil, pot fi:conditii de fond ,conditii de form , si conditii de publicitate ;in functie de importanta lor pentru existenta actului, conditiile sau elementele structurale ale actelor juridice civile pot fi: conditii esentiale si conditii neesentiale (ntmpltoare) ;in privinta izvorului lor formal, conditiile de validitate pot fi:conditii legale si conditii conventionale sau voluntare ;dup criteriul legturii lor cu actul la care se refer, conditiile de validitate pot fi:conditii intrinseci si conditii extrinseci ;in ceea ce priveste efectelor pe care lipsa lor le produce, conditiile pot fi:conditii de validitate si conditii de eficacitate si in ultimul rand, in functie de vocatia lor mai pot fi clasificate in conditii generale(privesc toate actele juridice civile) si conditii speciale (privesc numai anumite acte civile). Prin ncheierea de acte juridice civile, subiectul de drept civil devine titular de drepturi si obligaii civile. Capacitatea de a ncheia acte juridice civile este o condiie de fond,eseniala, de validitate si generala a actului juridic civil. Reglementarea capacitaii de a ncheia actul juridic civil este rspndit in mai multe norme juridice, din diferite acte normative. Este suficient s amintim c, n principiu, toate persoanele au capacitate civil de exercitiu cu exceptia celor pe care legea le declar n mod expres ca fiind lipsite sau restrnse n aceast capacitate. Acest principiu este consacrat de textul art. 949 C. civ. potrivit cruia "poate contracta orice persoan ce nu este declarat necapabil de lege". Art. 950 C. civ. - indic si exceptiile de la acest principiu dispunnd c: "Incapabilii de a contracta sunt: 1. Minorii; 2. Interzisii; 4. n genere toti acei crora legea le-a prohibit oarecare contracte" (textul pct. 3 care prevedea incapacitatea femeii mritate a fost abrogat n 1932). Dispoziii privind capacitatea de a ncheia acte juridice se mai gsesc si in alte acte normative , de exemplu , in Codul familiei- art. 105 alin.1 ,art. 129 alin 1, art. 133 alin. 3,etc. Un alt element important al actului juridic civil este voina juridica. Aa cum rezulta din insasi definiia actului juridic civil, voina juridica reprezint un element fundamental al acestuia. Ea este un fenomen complex att din punct de vedere psihologic cat si din punct de vedere juridic. Sub aspect juridic, voina reunete in structura sa doua elemente: consimtamantul si cauza (scopul). Aadar, intre voina juridica si consimtamant exista o corelaie de tipul ntreg-parte. Prin consimtamant se nelege exteriorizarea hotrrii de a ncheia un act juridic civil. Consimtamantul este o condiie de fond, eseniala, de validitate si generala a actului juridic civil. Trebuie subliniat ca termenul consimtamant este folosit in doua sensuri diferite. Intr-un prim sens, prin consimtamant se nelege manifestarea unilaterala de voina, adic voina exteriorizata a autorului actului juridic unilateral sau a uneia dintre prtile actului juridic bilateral sau multilateral. Acest sens este folosit, de exemplu, in art. 953 C.civ. Intr-un al doilea sens, care este mai apropiat de semnificaia etimologica a cuvntului (cum sentire) , prin consimtamant se desemneaz acordul de voina al parilor in actele juridice bilaterale sau multilaterale (concursus voluntatum).Acest sens este utilizat, spre exemplu, in art. 969 alin. 2, C.civ. Pentru a dobndi valoare juridic, deci pentru a fi valabil, consimtmntul trebuie s ndeplineasc urmtoarele conditii:s provina de la o persoan cu discernmnt,s fie exteriorizat,s fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice, s nu fie alterat de vreun viciu de consimtmnt.

Unii autori considera ca ar trebui indeplinite si alte cerinte , precum : consimtamantul sa fie serios si consimtamantul sa fie precis . S-a subliniat insa in mod justificat , ca nu este necesar sa se retina si aceste doua cerinte , intrucat : cerinta potrivit careia consimtamantul trebuie facut cu intentia de a produce efecte juridice o include si pe aceea de a fi serios; cerina de a fi precis vizeaz mai degrab obiectul (sa fie determinat sau determinabil )sau oferta. Manifestarea de voina poate sa fie nu numai expresa,ci si tacita , iar in acest din urma caz ea nu este intodeauna precisa , dar totui poate avea valoare de consimtamant. Prin forma actului juridic civil se nelege modalitatea de exteriorizare a manifestarii de voina fcuta cu intenia de a de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret. Pe langa aceasta accepiune restrnsa , expresia forma actului juridic civil poate avea si un sens larg , desemnnd trei cerine de forma :forma ceruta pentru insasi validitatea actului juridic (forma ad validitatem sau ad solemnitatem ), forma ceruta pentru probarea actului juridic (forma ad probationem ) si forma ceruta pentru opozabilitatea actului juridic fata de teri. Problema formei actului juridic civil este dominat de principiul consensualismului potrivit cruia un act juridic civil este valabil ncheiat prin simpla manifestare de voint a prtilor, indiferent de forma n care ea se exteriorizeaz ( solo consensu). In legislaia actuala, nu exista o consacrare expresa, cu caracter general, a acestui principiu. Pentru clasificarea condiiilor de forma a actului juridic civil se pot folosi doua criterii : dup consecinele nerespectrii lor si dup izvorul lor. Dup consecinele nerespectrii lor , condiiile de forma se mpart in :forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil (ad validitatem) a crei nerespectare atrage nulitatea absoluta a actului juridic civil ; forma ceruta pentru probarea actului juridic (ad probationem) a crei nerespectare nu atrage nevalabilitatea actului juridic civil ,ci, in principiu, imposibilitatea dovedirii lui cu un alt mijloc de proba; forma ceruta pentru opozabilitatea fata de teri , a crei nerespectare atrage sanciunea inopozabilitii fata de teri , acetia din urma fiind in drept sa fac abstracie de actul juridic civil ce trebuia sa le fie adus la cunostiinta. Dup sursa (izvorul )lor , se poate distinge intre forma legala (impusa printr-o dispoziie legala ) si forma voluntara (convenionala,impusa de parti ,nu de lege). Forma - cerina de validitate a actului juridic civil :actele juridice pentru validitatea crora se cer ndeplinite, sub sanciunea nulitii absolute, anumite condiii de forma se numesc acte formale sau solemne. La actele formale sau solemne, forma constituie o condiie de validitate alturi de celelalte condiii de validitate prevzute de art. 948 C.civ. Forma, ca o condiie de validitate a actelor juridice civile, consta n necesitatea ndeplinirii formalitilor prestabilite de lege ori de parti privind exteriorizarea voinei cu ocazia ncheierii actului juridic. Raiunea formei ca o condiie eseniala de validitate a actelor juridice civile este determinata, n primul rnd de nevoia asigurrii deplinei libertati si certitudinii manifestrii consimmntului, n al doilea rnd, de a ateniona prtile cu privire la importanta deosebita pe care o au actele ce necesita ncheierea lor ntr-o anumita forma si, n al treilea rnd, de a asigura un control din partea statului cu privire la respectarea condiiilor de validitate a unor acte juridice civile care depesc prin coninutul lor interesele strict personale ale partilor.

Forma ceruta pentru validitatea actului juridic civil se caracterizeaz printr-o serie de trasatori specifice ce in de esena formei si anume: este un element constitutiv al actului juridic, lipsa formei fiind sancionata cu nulitatea absoluta a actului; presupune manifestarea expresa de voina, ceea ce exclude manifestarea tacita a voinei partilor si este, n principiu, exclusiva, n sensul ca, de regula, actul se ncheie n forma autentica, si nu permite partilor posibilitatea unei opiuni, cu excepia testamentului. Actele juridice aflate n raport de interdependenta cu actele formale sau solemne, chiar daca ele, privite separat, nu trebuie sa ndeplineasc aceasta condiie, trebuie totui sa fie acte formale sau solemne, cum ar fi spre exemplu, mandatul pentru ncheierea unui act formal trebuie sa mbrace forma autentica. Tot astfel, actul juridic care determina ineficacitatea unui act formal sau solemn trebuie sa fie si el formal sau solemn. n dreptul nostru civil sunt acte formale: donaia, testamentul, revocarea expresa a legatelor, acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar, renunarea expresa la succesiune, subrogarea n drepturile creditorului consimite de debitor, ipoteca, nstrinarea prin acte ntre vii a terenurilor situate n intravilanul sau extravilanul localitilor, contractul de societate comerciala. Alte acte: convenia de contituire a unui drept de ipoteca, contractul de arendare scris, actul de mecenat care se ncheie in forma autentica, exprimarea in scris a consimtamantului de a dona organe , esuturi, si celule de origine umana in scop terapeutic, contractul de cesiune a drepturilor asupra mrcii care trebuie ncheiat in scris, contractul de voluntariat , care sub sanciunea nulitii absolute, trebuie ncheiat in scris, contractul de administrare a fondului forestier, actul constitutiv al cooperativei agricole, etc.. De asemenea, n dreptul familiei sunt acte solemne: casatoria, recunoaterea unui copil, etc. Forma - condiie de probaiune a actului juridic civil: forma ceruta actului juridic pentru a fi folosit ca mijloc de proba consta n cerina ntocmirii n scris a actului juridic civil, fara ca lipsa acestei forme sa afecteze validitatea actului juridic. Forma ceruta ca o condiie de probaiune a actului juridic, dei nu are nici o influenta asupra valabilitii acestuia, are totui caracter obligatoriu, deoarece, n principiu, este inadmisibila dovedirea actului juridic civil cu un alt mijloc de proba. Forma ad probationem a fost considerata n literatura de specialitate ca reprezentnd, fie o excepie de la principiul consensualismului, deoarece manifestarea de voina trebuie fcuta n forma scrisa , fie ca o limitare adusa aceluiai principiu n sensul ca nedovedirea raportului juridic nscut din actul juridic are drept consecina nsi ineficacitatea acestui raport juridic. Legislaia noastr civila si, n special, Codul civil, cuprinde doua categorii de norme juridice privind forma ca o condiie de probaiune. Astfel, ntr-o prevedere cu caracter general cuprinsa n art.1191 alin.1 C.civ. se arata ca dovada tuturor actelor juridice civile al cror obiect are o valoare mai mare de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face dect prin act autentic, sau prin act sub semntura privata. Cu alte cuvinte, prtile sunt obligate ca actele juridice a cror valoare depaseste suma de 250 lei sa le ncheie n forma scrisa sub sanciunea inadmisibilitii probei cu martori si prezumii. n afara acestei norme juridice de aplicaie generala la toate actele juridice, Codul civil cuprinde si prevederi ce se refera la numite categorii de acte juridice, cum ar fi spre exemplu, depozitul voluntar care, potrivit art.1597 C.civ., trebuie fcut prin nscris; tranzacia care, n conformitate cu dispoziiile art.1705 C.civ., trebuie fcuta prin act scris; contractul de asigurare, contractul de nchiriere a locuinelor,contract de locaiune,

tranzacia, contract de sponsorizare, acordul petrolier, contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale si contractul de reprezentare teatrala sau de execuie muzicala etc., care trebuie ncheiate n forma scrisa. c) Forma ceruta pentru opozabilitatea fata de teri a actului juridic civil: aceasta forma se refera la formalitile prevzute de lege pentru a face actul juridic civil opozabil si persoanelor care nu au participat la ncheierea lui. Formalitile prevzute de lege se refera, n primul rnd, la publicitatea actelor juridice civile prin care se constituie sau se transmit drepturi reale care, fiind drepturi absolute sunt opozabile erga omnes. Forma ceruta pentru opozabilitatea fata de teri a actului juridic civil este obligatorie. Nerespectarea acestei cerine de forma nu va fi sancionata cu nulitatea absoluta sau imposibilitatea dovedirii actului juridic civil prin alte mijloace de proba, ci cu inopozabilitatea actului fata de terele persoane, adic cu posibilitatea acestor din urma persoane de a ignora actul juridic ce li se opune de prtile care l-au ncheiat. Actul ncheiat este valabil si va produce efecte ntre parti, nsa el nu este opozabil terilor persoane fata de care actul este ineficace. Aplicaii ale acestei forme sunt: publicitatea imobiliara prin carti funciare (art. 20 i 21 din L nr. 7/1996), publicitatii constituirii gajului i a oricrei garanii reale mobiliare prin nscrierea in Arhiva Electronica de Garanii Reale Imobiliare (Titlul VI din L. nr. 99/1999), notificarea cesiunii de creana, acceptarea de ctre debitor prin nscris autentic sau nscrierea ei in Arhiva Electronica de Garanii Reale Imobiliare (Titlul VI din L. nr. 99/1999 art. 1393 C. civ.) , data certa a nscrisului sub semntura privata dobndita prin una dintre cele patru modalitati prevzute de art. 1182 C.civ., nregistrarea contractelor de arendare in condiiile prevzute de art. 6 din Legea arendrii nr. 16/1994, nscrierea in cartea funciara a contractelor de nchiriere si a cesiunilor de venituri pe un timp mai mare de trei ani (art. 19 L. nr. 7/1996), nscrierea in cartea funciara a contractului de leasing care are ca obiect utilizarea unui bun imobil (art. 21 alin. 1 din Ordonana nr. 51/1997), nregistrarea in registrele de publicitate imobiliara sau in Cartea funciara de ctre concesionar a contractelor de concesiune a terenurilor de orice natura (art. .71 din OUG nr. 54/2006 aprobata prin legea nr. 22/2007), nregistrrile publicitatea prevzute de Legea societatilor comerciale nr. 31/1990., nregistrarea in Cartea petroliera a actelor juridice de orice natura privitoare la perimetrele de exploatare de explorare (art. 54 ,lit. k din L. nr. 238/2004), meniunile cu caracter de protecie, precum nregistrrile in materia dreptului de autor a drepturilor conexe ( art.126,art. 148, din L. nr. 8/1996) nregistrarea contractelor de administrare a fondului forestier la inspectoratele silvice teritoriale in raza crora se afla fondul forestier ( art. 17 alin 2 din Ordonana nr. 96/1998). ntreaga via a omului, de la natere i pn la moarte este reglementat n aspectele sale eseniale de normele dreptului civil. BIBLIOGRAFIE: 1)O. Ungureanu, Drept civil. Introducere, Editura C.H.Beck, Bucureti,; 2)O. Ungureanu, C. Jugastru, Drept civil. Persoanele, Editura Hamangiu, Bucureti 3)G. Boroi, Drept civil.Partea generala.Persoanele, Editura Hamangiu 2008 4)I.Apetrei , R.O. Andone , Institutii de drept civil-Partea generala.Persoana fizica.Persoana juridica ., Editura Venus , Iai 2006 5)Internet