Faptele juridice licite [1] sunt actiuni omenesti savarsite fara intentia de a da nastere la raporturi

juridice de obligatii, care totusi produc asemenea efecte in puterea legii, fara ca prin acestea sa se
incalce normele de drept in vigoare.
Noul Cod Civil consacra trei fapte licite ca izvoare de obligatii:
- Gestiunea de afaceri
- Plata nedatorata
- Imbogatirea fara justa cauza
De mentionat ca anterior intrarii in vigoare a actualului Cod civil, erau reglementate doar doua
fapte juridice si anume gestiunea de afaceri si plata nedatorata. Imbogatirea fara justa cauza a
reprezentat o creatie a doctrinei si jurisprudentei, creatie consacrata legislativ ca urmare a intrarii
in vigoare a Codului civil actual.
II. Gestiunea de afaceri
1. Reglementare. Definitie. Notiune.
Gestiunea de afaceri este reglementata amplu si expres de catre legiuitor in textele art. 1.3301.340 C. civ. in capitolul III ``Faptul juridic licit``, Titlul II al Cartii a V-a.
Acest fapt juridic licit da nastere unui raport de obligatii mutuale intre gerant si gerat.
Astfel, ``Exista gestiune de afaceri atunci cand, fara sa fie obligata,o persoana, numita gerant,
gestioneaza in mod voluntar si oportun afacerile altei persoane, numita gerat, care nu cunoaste
existenta gestiunii sau, cunoscand gestiunea, nu este in masura sa desemneze un mandatar ori
sa se ingrijeasca in alt fel de afacerile sale.``(art. 1.330 (1), C.civ.).
Cu alte cuvinte, gestiunea de afaceri poate fi definita ca fiind un fapt juridic licit si voluntar
care consta in aceea ca o persoana, numita gerant, din proprie initiativa si fara sa
fie obligata, incheie acte juridice sau savarseste fapte materiale licite, care sunt
necesare sau, dupa caz, utile, in favoarea sau interesul altei persoane, numita gerat.
Exemplul caracteristic al acestui fapt juridic este acela in care o persoana se ingrijeste de imobilul
invecinat proprietatii sale, facand reparatiile de urgenta ale acelui imobil aflat in ruina, in timp
ce proprietarul sau este plecat pentru o perioada indelungata.
2. Conditiile gestiunii de afaceri
Pentru ca gestiunea de afaceri sa produca efectele sale specifice, aceasta trebuie sa indeplineasca
anumite conditii pe care le putem desprinde din textul art. 1.330 C. civ.
De asemenea, mai trebuie observat ca ele pot fi conditii obiective, care privesc obiectul
gestiunii si caracteristicile actelor de gestiune, si subiective, cu referire la atitudinea persoanelor
care devin obligate juridic prin efectul acestui fapt juridic.
Asadar, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii pentru a ne afla

in cazul gestiunii de afaceri:

2.1 Sa existe o gerare oportuna a intereselor altuia.
Gerantul trebuie sa incheie acte juridice sau sa savarseasca fapte materiale necesare sau utile in
interesul geratului.
De asemenea, art. 1.339 C. civ. prevede ca gestiunea este inoportuna atunci cand actele si
cheltuielile facute pe perioada gestiunii nu au fost necesare sau utile. In alti termeni, intr-o
formulare consacrata in doctrina si jurisprudenta, interventia gerantului trebuie sa fie utila, adica
actele juridice incheiate si faptele materiale savarsite sa fi fost necesare sau utile, altfel spus,
acestea sa fi avut ca urmare evitarea unei pierderi patrimoniale ori un anumit bun sau
patrimoniul geratului sa fi inregistrat un spor de valoare .
Sunt fapte materiale descarcarea unor marfuri, stingerea unui incendiu, repararea unei conducte,
efectuarea unor lucrari, asistenta medicala ce se acorda victimei unui accident de circulatie,
salvarea unui animal.
Actele juridice de gestiune sunt diverse: plata unei datorii, actul incheiat cu un tert pentru
efectuarea unor reparatii, contractul de asigurare, intreruperea unei prescriptii, chemarea unui
medic in caz de boala a geratului, inchirierea unui bun.
In mod traditional, se afirma ca actele juridice de gerare a intereselor altuia nu pot depasi sfera
actelor de conservare si actelor de administrare.
Totusi, sfera actelor pe care le poate incheia gerantul poate fi extinsa, in unele situatii, la actele
de dispozitie, in masura in care prin acestea se evita producerea unui prejudiciu sau se stinge o
obligatie scadenta a geratului, in felul acesta evitandu-se consecinte juridice sau materiale
negative. Un exemplu in acest caz poate fi vanzarea unor bunuriperisabile, supuse stricaciunii sau
alterarii.
In orice caz, este inadmisibila incheierea de catre gerant de acte juridice in care persoana nu
poate fi reprezentata, indiferent ca sunt acte de conservare, de administrare sau de dispozitie.
2.2 Actele de gestiune sa fie savarsite, fara imputernicire si fara stirea geratului sau,
cu stirea geratului, dar fara ca acesta sa poata desemna un mandatar sau fara a se
putea ocupa de afacerile sale. (art. 1.330 C. civ.)
In principiu, actele de gestiune trebuie sa fie savarsite din propria initiativa a gerantului si
fara stirea geratului. Asadar, interventia este spontana.
Daca geratul ar cunoaste iminenta interventie a gerantului, fara sa se opuna, se poate interpreta
ca a fost de acord cu incheierea actului si deci nu mai poate fi vorba de o gestiune de afaceri, ci de
un contract de mandat. Aceasta era solutia sub imperiul vechiului Cod civil. Art. 1.330 alin. (1)
partea finala din noul Cod civil prevede ca ne gasim in prezenta gestiunii de afaceri si in ipoteza in
care actele de gestiune sunt facute chiar cu stirea geratului, daca acesta nu a fost in masura sa
desemneze un mandatar ori sa se ingrijeasca de afacerile sale.
Cu toate acestea, nu trebuie ignorata vointa geratului. El poate sa se opuna acelor acte si fapte .
Daca gerantul are cunostinta de opozitia geratului la gestiune, este evident ca nu mai avem de a
face cu o gestiune. Opozitia face ca gestiunede afaceri sa fie considerata o imixtiune ilegala in

afacerile sale. In acest caz, garantul are obligatia de a se abtine de la gestiune. Neabtinerea sa
reprezinta o fapta juridica ilicita si atrage raspunderea delictuala.
2.3 Gestiunea sa fie voluntara: actele si faptele sa fie facute cu intentia de a gera
interesele altuia.
Aceasta conditie rezulta implicit din analiza textului art. 1.330 alin. (2) C. civ. Astfel, in toate
cazurile in care o persoana actioneaza fara intentia de a gestiona afacerile sau interesele altuia, nu
putem fi in prezenta gestiunii de afaceri.
In acest context trebuie subliniat ca nu este obligatoriu si necesar ca gerantul sa fi cunoscut
persoana ale carei afaceri le gestioneaza voluntar si nici ca geratul sa fie o persoana determinata.
De exemplu, avem de a face cu o gestiune de afaceri in ipoteza in care o persoana face reparatiile
necesare la casa invecinata pentru a evita ruina acesteia, desi nu stie cine este proprietarul actual
al acesteia deoarece vechiul proprietar a decedat.
Fata de cele aratate, este de retinut ca art. 1.330 alin. (2) si (3) C. civ. prevede expres doua situatii
in care nu suntem in prezenta gestiunii de afaceri:
a) In cazul persoanei care lucreaza in interesul alteia fara sa stie. Astfel, daca, de exemplu, o
persoana face cheltuielipentru repararea unui bun, pe care din eroare il considera al lui, nu
actioneaza in calitate de gestor de afaceri. Cu toate acestea, are dreptul de a cere obligarea
proprietarului acelui bun sa-i restituie cheltuielile facute pe temeiul imbogatirii fara justa cauza.
( art. 1.330 alin. (2) partea finala C. civ.);
In cazul in care o persoana actioneaza atat in interes propriu, cat si in interesul altei persoane,
ramane o gestiune de afaceri interventia sa in afacerile tertului. De exemplu, daca o persoana
desfunda pe propria cheltuiala santul care separa proprietatea sa de cea invecinata, pentru a evita
inundarea ambelor fonduri sau repara conducta comuna de apa, desi a actionat si
in interes propriu a gerat si afacerile altuia.
b) In cazul persoanei care actioneaza in interesul alteia cu scopul de a o gratifica. Intr-o astfel
de ipoteza suntem in prezenta liberalitatilor sau, dupa caz, a actelor dezinteresate.
Legat de aceasta conditie , este necesar sa subliniem faptul ca, pentru a fi in prezenta gestiunii de
afaceri, nu este obligatoriu ca interventia gerantului sa fie facuta exclusiv in interesul altei
persoane; el poate lucra, in acelasi timp, ininteres propriu si in interesul altuia; gestiunea de
afaceri va exista numai in ceea ce priveste efectele produse de actele sale in interesul acelei
persoane. Astfel, este cazul unui coproprietar care face acte de conservare sau administrare
asupra bunului indivizibil ori al codebitorului solidar care plateste, din propria initiativa, intreaga
datorie.
De asemenea, conform art. 3.330 C. civ., actele de gestiune trebuie efectuate cu intentia de a-l
obliga pe gerat la restituirea cheltuielilor facute in interesul sau. Daca geratul nu ar fi obligat la
restituire, ne aflam in prezenta unui act juridic cu titlu gratuit (liberalitate ori act dezinteresat).
2.4 Gerantul sa aiba, in principiu, capacitatea de a contracta.
Atunci cand gestiunea de afaceri se obiectiveaza prin incheierea de acte juridice pentru
gerat, gerantul trebuie sa aibacapacitate de a contracta; in caz contrar, actele juridice
in cauza sunt anulabile, chiar fara dovedirea unui prejudiciu (art. 44 C. civ.). In ipoteza in care

actele de gestiune sunt acte materiale, capacitatea de a contracta a gerantului nu este oconditie a
existentei gestiunii de afaceri. Spre deosebire de gerant, geratul nu trebuie sa indeplineasca
nicio conditie de capacitate; interventia vointei acestuia nu este necesara pentru existenta
gestiunii de afaceri pe toata durata ei; de asemenea, actele juridice incheiate
de gerant cu tertii sunt valabile, independent de consimtamantul geratului.[24]
3. Efectele gestiunii de afaceri
Desi gestiunea de afaceri este un fapt juridic unilateral licit, aceasta da nastere la
obligatii reciproce intre gerant si gerat. Aceste obligatii sunt prevazute expres de
dispozitiile art. 1.331- 1.335 si art. 1.337 C. civ.: unele incumba gerantului si altele sunt in sarcina
geratului.
3.1 Efectele gestiunii de afaceri intre gerant si gerat
A. Obligatiile gerantului. Gerantul are urmatoarele obligatii:
Obligatia de instiintare. Art. 1.331 C. civ. dispune: ``Gerantul trebuie sa il instiinteze pe gerat
despre gestiunea inceputa de indata ce acest lucru este posibil.``. Asadar, faptul interventiei
gerantului in afacerile geratului trebuie adus cat mai repede la cunostinta acestuia din urma,
pentru ca el sa poata hotari preluarea lor.
Obligatia de perseverenta. Cf. art. 1332 C. civ., gerantul este obligat sa continue gestiunea
inceputa pana cand o poate abandona fara riscul vreunei pierderi ori pana cand geratul, personal
sau prin reprezentant, ori, dupa caz, mostenitorii acestuia sunt in masura sa o preia. Mai mult,
daca gerantul decedeaza, mostenitorii sai, care cunosc gestiunea, sunt tinuti sa continue afacerile
incepute de autorul lor, in acelasi conditii ca gerantul (art. 1.333 C. civ.).
Obligatia de a se ingriji de afacerile geratului cu diligenta unui bun proprietar (art.
1.334 C. civ.). In actele de gestiune, gerantul este dator sa depuna diligenta unui bun proprietar in
administrarea propriei averi. In situatia in care gerantul a intervenit si a inceput actele
de gestiune in scopul dovedit de a evita pentru gerat o paguba iminenta, raspunderea gerantului
se limiteaza la pagubele pricinuite geratului in mod intentionat sau din culpa grava. Atat
interventia, cat si culpa trebuie dovedite de gerat.
Obligatia de a da socoteala geratului si de a-i remite toate bunurile obtinute cu
ocazia gestiunii (art. 1.335 C. civ.). La fel ca mandatarul, gerantul trebuie sa prezinte o dare de
seama geratului pentru a-l informa cu privire la tot ceea ce a facut in cursul interventiei sale in
afacerile acestuia din urma. Daca geratul ratifica gestiunea, ea se transforma in mandat, fiind
incidente regulile aplicabile contractului de mandat . De asemenea, daca gerantul a primit sume
de bani sau alte bunuri in temeiul afacerii gestionate, acestea trebuie sa fie remise geratului; de
aici si obligatiasubinteleasa si implicita pe care o are gerantul de a conserva bunurile primite pana
in momentul predarii lor in posesiageratului.
B. Obligatiile geratului. Geratul are urmatoarele obligatii:
Obligatia de a plati gerantului toate cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut in
cursul gestiunii.[art. 1.337 alin. (1) si (3), C. civ.].

Cheltuielile necesare sunt acele cheltuieli care sunt facute cu conservarea bunurilor si intereselor
geratului (cum poate fi repararea de urgenta a unei conducte avariate care poate cauza o
inundatie cu efectul distrugerii si a altor bunuri);aceste cheltuieli trebuie rambursate integral
gerantului.
Cheltuielile utile sunt acelea care au sporit valoarea bunurilor sau bunului geratului, fiind
asimilate cheltuielilor de administrare( e.g., gerantul ia masuri si face cheltuieli pentru
introducerea canalizarii la imobilul invecinat); ele trebuie rambursate doar in limita sporului de
valoare a afacerii.
Caracterul util sau necesar al cheltuielilor se apreciaza prin raportare la momentul la care
gerantul le-a facut [art. 1.337 alin. (3), C. civ.]. Mai trebuie retinut ca geratul este obligat sa
plateasca si dobanzile aferente acelor categorii de cheltuieli, calculate in ziua in care au fost
efectuate [art. 1.337 alin. (1), C. civ.].
De asemenea, in vederea garantarii obligatiei de restituire a cheltuielilor necesare facute de
gerant, art. 1.337 alin. (4), C. civ., instituie o ipoteca legala si ofera gerantului dreptul de a cere
instantei, in urma efectuarii unei expertize, inscrierea acesteia in cartea funciara.
In aceeasi ordine de idei, este bine sa avem in vedere si prevederea art. 1.339 C. civ., care, sub
titulul marginal``Gestiunea inoportuna``, dispune ca actele si cheltuielile care, fara a fi
necesare sau utile, au fost efectuate pe perioada gestiunii il obliga pe gerat la restituire numai in
masura in care i-au procurat vreun avantaj. In alti termeni, este vorba de asa numitele cheltuieli
``voluptuarii`` sau de infrumusetare, care, in lipsa ratificarii lor de catre gerat, in principiu, nu
sunt supuse rambursarii, cu exceptia cazului in care i-au procurat geratului un avantaj
sau beneficiueconomic, adica o imbogatire.
Si, in sfarsit, in cazul impotrivirii titularului afacerii la gestiune, cel care o incepe sau o continua,
cunoscand sau trebuind sa cunoasca aceasta impotrivire, are dreptul numai la restituirea
cheltuielilor necesare [art. 1.338 alin. (1), C. civ.]. Mai mult, art. 1.338 alin. (2) C. civ., dispune ca
cel care ignora impotrivirea titularului la inceperea sau continuarea gestiunii este raspunzator
pentru prejudiciile cauzate chiar si din culpa cea mai usoara.
Obligatia de a-l despagubi pe gerant pentru prejudicial pe care acesta, fara culpa sa,
l-a suferit dincauza gestiunii [art. 1.337 alin. (1) partea finala, C. civ.]. Gerantul poate suferi
un prejudiciu de acest fel in situatia in care, pentru a executa o lucrare urgenta in interesul
geratului, accepta unele interventii pagubitoare asupra unui bun aflat in proprietatea sa. El are
dreptul de a cere geratului repararea acelui prejudiciului.
Este util sa aratam ca geratul nu are obligatia de a-l remunera pe gerant pentru serviciile sale,
deoarece ele au un character dezinteresat. Principiul gratuitatii gestiunii de afaceri trebuie
interpretat si aplicat cu suplete. Asa se face ca obligatia de remunerare a gerantului exista totusi
in acele cazuri in care activitatile respective au fost indeplinite sau executate de catre gerant in
virtutea profesiunii sale, cum ar fi: tratamentul medical aplicat de catre un medic unei persoane
ranite, reparatiile la conducta de apa facute de un instalator etc.
3.2 Efectele gestiunii de afaceri in raporturile cu tertii
A. Raporturile dintre gerant si terti.

Prin activitatea pe care o desfasoara in interesul geratului, gerantul se obliga si fata de

terti. Cf. art. 1.336 C. civ. distingem doua ipoteze cu privire la obligatiile nascute prin incheierea
de contracte cu tertii:
- Gerantul contracteaza in nume propriu, caz in care raspunde personal pentru executarea
obligatiilor asumate, fara a fi afectat dreptul tertilor cocontractanti de a regresa impotriva
geratului;
- Gerantul incheie actul juridic in numele geratului, situatie in care autorul gestiunii nu
este responsabil fata de terti, cu exceptia imprejurarii in care tertii nu s-ar putea indrepta
impotriva geratului (acesta nu este obligat fata de terti).
4. Proba gestiunii de afaceri.
In privinta probei gestiunii intereselor altei persoane trebuie sa distingem dupa cum obiectul ei
consta in fapte materiale, acestea vor putea fi dovedite prin orice mijloc de proba .
AAA Daca gerantul a efectual fapte materiale, acestea vor putea fi dovedite prin orice mijloc
de proba .
AAA Daca obiectul gestiunii l-a constituit incheierea de acte juridice, se vor aplica regulile cu
privire la proba actelor juridice (art. 309, C. proced. civ).
Cu toate acestea, geratul este tert fata de aceste acte juridice deoarece nu a participat la incheierea
lor de catre gerant, si in consecinta, va putea sa le dovedeasca cu orice mijloc de proba .
5. Ratificarea gestiunii de afaceri
Daca geratul ratifica gestiunea, aceasta se converteste, retroactiv, intr-un contract de
mandat (ratihabitio mandato aequiparatur). In consecinta, intregii operatiunii juridice urmeaza
sa i se aplice regulile mandatului. Devenit mandat, geratul va trebui sa respecte si sa duca la
indeplinire toate actele pe care gerantul le-a incheiat in numele sau, fie ca i-au fost utile, fie nu.
III. Diferente si asemanari intre gestiunea de afaceri si imbogatirea fara justa
cauza/ mandat
1.Gestiunea de afaceri si imbogatirea fara justa cauza
AAA Ambele fapte licite se fundamenteaza pe ideea de echitate, potrivit careia nu se poate admite
ca o persoana sa se imbogateasca, fara drept, in paguba alteia.
- Eventuala imbogatire a geratului are un temei legal in interventia unilaterala si voluntara a
gerantului de a-i gera interesele;
- Imbogatitul este obligat sa restituie insaracitului numai valoarea imbogatirii sale, chiar daca
insaracirea reclamantului este mai mare;
- Eventualele despagubiri generate de imbogatirea fara justa cauza, au un temei legal subsidiar
fata de cel al gestiunii de afaceri.

- Geratul are obligatia de a restitui garantului valoarea integrala a cheltuielilor pe care le-a facut
cu gestiunea, chiar daca avantajele geratului sunt inferioare acesteia (numai in cazul gestiunii
necesare);
2.Gestiunea de afaceri si mandatul
- Si intr-un caz si in celalalt, o persoana incheie acte juridice in contul altei persoane .
- Atat gestiunea de afaceri, cat si mandatul pot fi cu sau fara reprezentare .
- Gerantul raspunde pentru prejudiciile cauzate geratului, atunci cand interventia sa a fost absolut
necesara, numai daca se face vinovat de dol;
- Daca gestiunea de afaceri nu a fost ratificata, obligatiile geratului fata de gerant vor exista numai
daca gestiunea a fost necesara sau utila;
- Gerantul nu poate renunta la gestiune, fiind obligat s-o continue pana cand geratul sau
mostenitorii sai, in caz de deces, o vor prelua;
- Mandatarul raspunde, fara exceptie, daca partile n-au convenit altfel, indiferent de forma si
gradul culpei;
- Mandatarul incheie acte juridice in baza imputernicirii acordate de mandant;
- Mandatarul incheie numai acte juridice in contul altei persoane;
- Mandantul este intotdeauna obligat prin actele incheiate de mandat in limitele imputernicirii
acordate;
- Mandatarul poate renunta la mandat, atunci cand continuarea executarii lui l-ar prejudicia;
- Gerantul actioneaza din proprie initiativa si fara stirea geratului;

- Gerantul poate incheia acte juridice si savarsi acte materiale;

Diferenta fundamentala este data de un singur aspect - consimtamantul mandantului face
din mandat un contractpe cand lipsa unui consimtamant expres in aceasta privinta din partea
geratului face din aceasta operatiune un fapt juridic producator de obligatii .