UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZAREA DREPT ZI

REFERAT LA DREPT CIVIL – TEORIA GENERALĂ A

OBLIGAȚIILOR

FAPTELE JURIDICE LICITE

PROFESOR DISCIPLINĂ : Prof. univ. dr. Adrian Stoica

CHERCIU, C. ALINA-
CRISTINA
GRUPA : 1
AN DE STUDIU : II
 CUPRINS

I. Introducere
II. Noțiuni generale privind faptul juridic licit
III. Faptul juridic licit
IV. Bibliografie
 I. Introducere

Actul juridic, constituie o manifestare de voință exprimată cu intenția de a

produce efecte juridice.
Deoarece efectul juridic pe care îl urmărim în obligația civilă, rezultă că izvoare
ale acestuia pot fi acele acte juridice capabile să producă asemenea consecințe.
Unul dintre criteriile de clasificare ale actelor juridice este și acela potrivit căruia
ele pot fi unilaterale și bilaterale sau sinalagmatice.
Este unilateral acel act juridic în care manifestându-și voința juridică, se obligă o
singură persoană.
Acest lucru rezultă din reglementarea art. 1324 din Noul Cod Civil, care prevede
că ” actul juridic unilateral, presupune o singură manifestare de voință care rezultă
numai din partea autorului său”.
Un asemenea gen de act juridic generator de obligație este de exemplu donația.
Tot acte juridice de factură unilaterală, producătoare de efecte juridice sunt în
egală măsură și cele ce privesc oferta publică de recompensă ori atribuirea unor
câștiguri prin tragere la sorți, cumpărătorilor unui magazin în scop de reclamă.
Actele juridice bilaterale sau sinalagmatice sunt acelea în care pârțile se obligă,
fiecare dintre ele urmărind în egală măsură obținerea unor contraprestații.
Este cazul contractului de vânzare-cumpărare în care vânzătorul se obligă să
transmită proprietatea pentru a obține prețul, iar cumpărătorul să plătească pentru a
obține bunul ce face obiectul vânzării.
Faptele juridice civile se produc ca urmare a voinței omului; deși voluntare,
faptele juridice licite si ilicite nu sunt săvârșite cu intenția producerii efectelor juridice.
 II. NOȚIUNI GENERALE PRIVIN FAPTUL JURIDIC LICIT

După cum am specificat anterior, contractul și actul juridic unilateral reprezintă actele
juridice cele mai relevante în materia obligațiilor.
Faptele juridice constituie sursa extracontractuală de naștere a obligațiilor.
Faptele juridice se împart în două categorii : fapte juridice licite generatoare de
obligații și fapte ilicite generatoare de prejudicii
Reglementarea faptelor juridice licite se regăsește în cuprinsul Capitolului III intitulat
”faptul juridic licit” , din Titlul II ”izvoarele obligațiilor”, Cartea a Va ”despre obligații”, în
art.1330-1348 din Noul Cod Civil.
Acest Capitol III cuprinde trei secțiuni dedicate următoarelor categorii de fapte
juridice licite : gestiunea de afaceri, plata nedatorata și îmbogățirea fără justă cauză.
Faptul juridic constituie o premisă esențială a apariției sau stingerii unui raport juridic.
Prin fapt juridic se înțelege acțiunea voluntara a omului, care naște, modifica sau
stinge raporturi ilicite, săvârșite fără intenția de a produce efecte juridice, dar care în temeiul
legii se vor produce împotriva voinței autorului.
În practică, faptele juridice licite sunt destul de rare, în comparație cu faptele juridice
ilicite.
Faptele juridice licite generatoare de obligații au o consacrare veche, încă din perioada
dreptului roman, când erau cunoscute sub denumirea de quasi-contracte. Mai precis,
Instituțiile lui Iustinian enumeră existența următoarelor cinci quasi-contracte : gestiunea
(administrarea) tutorelui pentru pupil, acceptarea unei succesiuni, plata lucrului nedatorat,
gestiunea de afaceri și indiviziunea.
Așadar, sursa principală a faptei ilicite generatoare de obligații o constituie dreptul
roman însă, de-a lungul timpului, din punctul de vedere al legiuitorilor sfera acestora s-a
micșorat și putem observa că în acest moment sunt reglementate mult mai puține fapte licite.
În acest sens, actualele dispoziții civile din România recunosc doar trei fapte licite
care pot fi considerate surse ale obligațiilor civile și anume : gestiunea de afaceri (gestiunea
intereselor unei altei persoane), plata nedatorată și îmbogățirea fără justă cauză.

Iustinian Institutiones Instituțiile lui Iustinian, V. Hanga, M. D. Bob (traducere și note), Ed. Universul juridic,
București, 2009, pp.325-328.
 III. FAPTUL JURIDIC LICIT

Constituie fapt juridic licit generator de obligații, faptul voluntar și licit (permis),
căruia i se recunoaște calitatea de a produce anumite efecte juridice.
Faptele juridice se clasifică în evenimente și acțiuni.
Evenimentele sunt acele împrejurări care nu depind de voința omului, dar al căror
rezultate conduc la nașterea sau modificarea unor raporturi juridice
Acțiunile sunt manifestările de voință ale omului, care produc efecte juridice.
La rândul lor, acțiunile se împart în două categorii : licite și ilicite.
Acțiunile licite sunt acele acte ale oamenilor prin care se încalcă prevederile normelor
juridice.
Codul Civil reglementează faptele juridice licite în dispozițiile art. 1330-1340
gestiunea de afaceri, art. 1341-1344 pentru plata nedatorată și art. 1345-148 îmbogățirea fără
justă cauză.
Cu referire la îmbogățirea fără justă cauză, reglementarea acestei fapte licite de către
noile dispoziții civile, reprezintă un element novator, întrucât în vechile norme de drept
material civil nu-i consacrau expressis verbis niciun text legal, chiar dacă această instituție a
existat dintotdeauna în dreptul roman
Îmbogățirea fără justă cauză reprezintă faptul juridic licit prin care are loc mărirea
patrimoniului unei persoane prin micșorarea patrimoniului altei persoane.
În urma acestei fapte juridice ia naștere un raport obligațional, ceea ce înseamnă că cel
care și-a mărit patrimoniul va trebui să restituie celui însărăcit, valoarea îmbogățirii sale.
Dacă debitorul nu-și îndeplinește obligațiunile de restituire, creditorul poate înainta o
acțiune în justiție prin care pretinde restituirea.
Pentru ca îmbogățirea fără justă cauză să dea naștere raportului obligațional de
restituire, trebuie îndeplinite următoarele condiții : materiale sau juridice.
A doua faptă licită, gestiunea de afaceri, reprezintă un fapt juridic prin care o persoană
numită gerant încheie din proprie inițiativă, fără acordul celeilalte persoane, acte juridice sau
săvârșește fapte materiale necesare și utile în favoarea persoanei respective, numite gerat.
Efectele gestiunii de afaceri se produc între : gerant și gerat, gerant și terț sau gerat și
terț.
Efectele, sau consecințele juridice ale gestiunii de afaceri prezintă un interes deosebit.
Acestea pot fi privite în primul rând din punctul de vedere al obligațiilor consacrate
gerantului, apoi din cele specifice geratului, dar și din perspectiva ratificării gestiunii de
afaceri de către gerat.
În opoziție cu gestiunea de afaceri, plata nedatorată reprezintă o structură mult mai
simplistă însă, la fel de importantă
 Plata nedatorată este faptul juridic licit prin care o persoană execută din eroare o
prestație la care nu era obligat și fără intenția de a plăti pentru altul.
Prin plată nu trebuie să ne raportăm numai la o sumă de bani, ci și la orice al bun care
ar face obiectul unei prestații.
Principiul restituirii unei plăți nedatorate este enunțat în conținutul art. 1341, alin. 1
din Noul Cod Civil : ”cel care plătește fără a datora are dreptul la restituire”,
Însă, în conținutul alin. 3 al art. 1341 din Noul Cod Civil, orice plată realizată creează
o prezumție unei intenții de stingere a unei datorii, iar dovada contrară poate fi făcută prin
invocarea excepției iuris tantum.
Creditorul este cel care plătește din eroare, iar debitorul primește plata din eroare sau
cu știință.
Există trei condiții pentru plăți nedatorate, când există o plată, când este inexistentă
datoria și când plata este făcută din eroare.
Sunt cazuri când nu se restituie plata primită nedatorat, de exemplu, când creditorul de
bună-credință desființează titlul creanței sale, sau, plata făcută unui incapabil de a primi plata.
BIBLIOGRAFIE

- Manual de drept civil, teoria generală a obligațiilor, Adrian Stoica, Valentin

Beleniuc, Universul Juridic, București, 2019
- art. 1324 din Noul Cod Civil
- art.1330-1348 din Noul Cod Civil
- art. 1330-1340 din Noul Cod Civil
- art. 1341-1344 din Noul Cod Civil
- art. 1345-148 din Noul Cod Civil
- art. 1341, alin. 1 din Noul Cod Civil
- alin. 3 al art. 1341 din Noul Cod Civil