Principiile generale ale dreptului concurentei

Notiuni introductive
Dreptul concurentei reprezinta ansamblul normelor juridice , prin care sunt reglementate raporturile
juridice dintre profesionisti, consumatori si stat ce au ca obiect desfasurarea ansamblului activitatiilor
profesionale , specifice unei economii de piata intr-un mediu concurential normal cu scopul promovarii
intereselor si apararii drepturilor consumatorilor .
Clasificarea concurentei :
Concurenta pura si perfecta care se caracterizeaza prin Atomicitatea pietei, Omogenitatea
produselor, Transparenta activitatii intreprinderilor, Pluralitatea de optiuni si
Mobilitatea factorilor de productie.
Concurenta eficienta : - Presupune ca piata sa fie una deschisa pe care intreprinderile beneficiaza
de libertate de actiune , iar consumatorii au un grad satisfacator de libertate in alegerea
furnizorului si respectiv a produsului dorit .
Concurenta licita presupune ca in domeniile deschise competitiei intre intreprinderi , acestea sa
beneficieze de dreptul de a se confrunta pe piata in respectarea normelor aplicabile , a bunei
credinte si a regulilor de deontologie profesionala.
Concurenta patologica , ilicita presupune pe de-o parte acapararea agresiva de catre
intreprinderi , o putere economica superioara a unor segmente de piata prin intermediul practicilor
anticoncurentiale sau monopoliste si pe de alta parte posibil exercitarea abuziva a concurentei , cu
scopul de a exclude de pe piata intreprinderile concurente , ori de a acapara clientela prin
intermediul unor fapte sau acte interzise.
Concurenta interzisa presupune existenta unor domenii de activitate pe care fie statul prin act
normativ ori alta forma de reglementare , fie intreprinderile pe cale conventionala le considera
excluse de la aplicarea regulilor concurentiale .



Izvoarele Dreptului Concurentei :
Tratatele fundamentale ( legislatia primara a Uniunii ) . Aici avem in prezent doua surse
normative : TUE ( Tratatul Uniunii Europene ) si TFUE
Legislatia secundara a Uniunii , in care sunt cuprinse regulamentele , directivele si deciziile
Jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Eurpene( CJUE ).

Principiile dreptului concurentei
1. Principiul concurentei libere si loiale
Presupune participarea intreprinderilor la desfasurarea activitatiilor specifice pe
piata , in conditiile respectarii depline a libertatii comertului si a normelor specifice pietei respective .

2. Principiul protectiei consumatorilor
Presupune ca activitatea subiectelor de drept ce pot avea calitatea de participant la raporturile juridice de
concurenta sa se realizeze cu scopul prefigurat de asigurare a unor conditii cat mai bune pentru
consumatori . In acest sens prin chiar art. 1 din legea concurentei 21 / 1996 , se instituie ca scop general al
reglementarii in materie , protectia , mentinerea si stimularea concurentei , in vederea promovarii
intereselor consumatorilor .

3. Principiul ocrotirii concurentilor
Se manifesta ca o rezultanta necesara a instituirii unor conduite generale , pentru a asigura pe piata
premizele desfasurarii activitatii specifice pentru orice intreprindere , indiferent de marimea acesteia ,
traditia , sau potenta economica pe care le-ar presupune .

4. Principiul asigurarii libertatii comertului
presupune ca interventia factorilor publici pe piata sa fie minima si sa se rezume la asigurarea unui cadru
de desfasurare a activitatilor cu respectarea regulilor concurentei.

5. Principiul proportionalitatii
Rezulta din art. 2 alin. (1) din legea concurentei si presupune ca masurile sanctionatorii aplicabile unei
intreprinderi care a incalcat regulile concurentei prin activitatea sa in cadrul unei asocieri de intreprinderi ,
sa se realizeze in functie de gradul de implicare si respectiv de participare la conduita interzisa din punct
de vedere concurential .
Principiile generale ale dreptului concurentei
Principiul efectului direct al dreptului european
Efectul direct este una din caracteristicile eseniale ale ordinii juridice comunitare, o trstur ce exprim
originalitatea dreptului comunitar n raport cu dreptul internaional, unde efectul direct al conveniilor
dintre state rmne excepional.
n mod concret, efectul direct descrie:
a)aptitudinea dreptului comunitar de a crea drepturi sau obligaii n mod direct n patrimoniul persoanelor
fizice i juridice
b)posibilitatea pe care o au cei interesai de a invoca normele comunitare dotate cu acest efect n faa
jurisdiciilor naionale.
Trsturi :
Principiul efectului direct al dreptului comunitar prezint o serie de trsturi caracteristice :
- Efectul direct este o creatie jurisprudenial, nu este fondat pe dispoziii ale tratatelor constitutive, cel
puin n forma lor iniial. Trebuie precizat c acest efect, este validat de tratate, ns ntr-o maniera
indirect ( art 34 TUE stipuleaz c deciziile-cadru i deciziile adoptate n pilonul 3 nu produc efecte
directe).
- Efectul direct material se produce cu particulariti pentru diversele acte juridice comunitare. Aceste
particulariti depind de coninutul actului - criteriul folosit de Curte pentru a stabili dac o anume
dispoziie are sau nu efect direct.
- O alt trstur ine de intensitatea efectului direct. Acesta nu funcioneaz n mod identic n toate
situaiile.Unele dispoziii stabilesc drepturi i obligaii pentru toi subiecii de drept comunitar i pot fi
oricnd invocate n faa instanelor i n relaiile dintre persoane private. Ele se bucur de efect direct
orizontal sau complet.
- O alt trstura este reprezentat de aciunea practic a principiului aplicabilitii directe, ce variaz n
funcie de diferite categorii de norme comunitare precum i de caracterul efectului direct i eventualele
excepii care exist. Astfel, au efect direct necondiionat i complet, regulamentele, deciziile adresate
persoanelor particulare i principiile generale, efect direct condiionat i complet, tratatele de instituire a
comunitilor i tratatele internaionale, iar efect direct condiionat i restrns, directivele i deciziile
adresate statelor membre. Am dezvoltat aceast trstur a principiului, n capitolul 3 al acestui referat.

Principiul primordialitatii
Principiul primordialitatii dreptului comunitar fata de dreptul statelor membre a fost fundamentat de catre
Curtea de Justitie, prin interpretarea globala a normelor juridice comunitare.
Principiul prioritatii se refera la totalitatea surselor dreptului comnunitar, acestea avand deci toate o forta
juridica superioara dreptului intern, indiferent de categoria caroira le apartin.
Statul nu poaate invoca nici chiar dispozitiile sale constitutionale pentra a nu se aplica o norma
comunitara. Acest fapt este cu atat mai evident in cazul reglementarilor contractuale dintre subiectele
private de drept intern.
Consecintele aplicarii principiului primordialitatii sunt urmatoarele:
1. Regulile de drept comunitar au ca efect direct trebuie sa fie aplicate incepand de la data intrarii in
vigoare chiar daca se constata existenta unei legi nationale incompatibile
2. Neaplicarea legii nationale contrare se impune tuturor autoritatiilor nationale si competente inclusiv
celor ale administratiei
3. Statele membre sunt obligate sa repare prejudiciile cauzate particularilor prin violare dreptului
comunitar judecatorul national avand posibilitatea sa stabileasca in ce masura aceste prejudicii le sunt
imputabile.
4. Exista o legatura intre principiul primordialitatii si principiul integrarii dreptului comunitar, deoarece
aplicarea primului depinde de eefctul direct al dreptului comunitar;
5. Judecatorul national este obligat sa suspende aplicarea unei masuri nationale, chiar daca este o lege,
cand exista o indoaiala serioasa asupra compatibilitatii acesteia cu normele dreptului comunitar, pana la
solutionalrea problemei incompatibilitatii.
6. Interpretarea dispozitiilor nationale trebuie facuta prin prisma dreptului comunitar;
7. In cazul in care actul national contrar dreptului comunitar a avut consecinte financiare pt persoana
fizica sau juridica, care a platit cu acest titlu sume de bani autoritatile nationale sunt obligate sa-i
returneze aceste sume;
8. Statele membre ale Comunitatiilor au obligatia sa verifice aplicarea normelor de drept comunitar si sa
sanctioneze nepalicarea lor cu sanctiuni eficace, disuasive si proportionale cu cele aplicate in cazual
violarii de o natura si o importanta comparabila adreptului national.

Principiul unitatii de interpretare
Instantele nationale au facultatea sa solicite, atunci cand este cazul, o interpretare a tratatului si a actelor
derivate. In caz de obscuritate sau de ambiguitate a textului comunitar, instant nationala care urmeaza sa
pronunte o hotarare irevocabila are chiar obligatia sa solicite Comisiei interpretarea respectivelor
dispozitii. Toate instantele au obligatia sa se conformeze acestei interpretari. Cu toate acestea, in cazul in
care instanta nationala va aprecia ca interpretara data de Curte este discutabila va putea adresa o noua
solicitare Curtii pentru a reanaliza solutia data initial privind acele norme.