CURS 2

1. Mediul concurențial normal

- piața este cadrul în care diverși agenți economici își desfășoară operațiunile economice; de
aceea este și cadrul competiției dintre aceștia (sfera rivalității economice);
- concurența este de altfel indispensabilă existenței unei economii de piață; firmele și
indivizii trebuie să lupte pentru rezultate superioare; în mod normal, vor câștiga cei mai
eficienți, mai harnici, mai inventivi, mai competenți, mai întreprinzători;
- în cadrul acestei competiții este normal ca unii agenți economici să câștige, iar alții să
piardă;
- prin politica în materia concurenței, statul nu urmărește protejarea celor afectați negativ
de competiție, ci defășurarea competiției în condiții adecvate, corecte; scopul ultim este de
fapt acela de protejare a interesului consumatorilor în general;
- mecanismul economiei de piață funcționează pe baza cererii și ofertei, având ca ax central
prețul, care asigură autoreglarea echilibrului pieței; pentru a-și îndeplini acest rol, formarea
prețului trebuie să aibă loc într-un mediu concurențial normal („concurența este aceea care
impune impune un preț just mărfurilor și care stabilește raporturi corecte între ele” –
Montesquieu)
- mediul concurențial normal se caracterizează prin următoarele elemente:
a) existența mai multor producători și a mai multor cumpărători; se evită astfel situațiile
de monopol (unicitatea vânzătorului întru-un anumit domeniu) și de monopson
(unicitatea cumpărătorului întrun anumit domeniu);
b) existența diversificării sortimentale a diferitelor bunuri;
c) prețul este stabilit exclusiv de agenții economici, fără intervenții ale statului sau ale
altor agenți economici în formarea prețului;
d) intervenția statului în economie să se facă prin alte instrumente decât prețul;
e) agenții economici să aibă ca și obiectiv îmbunătățirea calității prestațiilor lor către
consumatori;
f) agenții economici, urmărind eficiența și profitul, să aibă un comportament loial față
de ceilalți concurenți;

1
- dreptul concurenței reprezintă tocmai acel set de norme impus de către stat pentru
instituirea unei discipline concurențiale și pentru asigurarea unui mediu concurențial
normal; - astfel, art. 1 din Legea nr. 21/1996 definește clar scopul acestui act normativ
„protecţia, menţinerea şi stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal, în
vederea promovării intereselor consumatorilor”.
- încălcarea limitelor unei concurențe corecte se poate realiza prin:
a) practici anticoncurențiale (Legea nr. 21/1996), prin care este restrânsă, împiedicată
sau denaturată concurența; aceste practici pot fi săvârșite de:
- întreprinderi sau asociaţii de întreprinderi - persoane fizice sau juridice – de cetă-
ţenie, respectiv de naţionalitate română sau străină, denumite în continuare
între-
prinderi;
- autorităţile şi instituţiile administraţiei publice centrale sau locale, în măsura în
care acestea, prin deciziile emise sau prin reglementările adoptate, intervin în
operaţiuni de piaţă, influenţând direct sau indirect concurenţa, cu excepţia situa-
ţiilor când asemenea măsuri sunt luate în aplicarea altor legi sau pentru apărarea
unui interes public major;
b) concurența neloială (Legea nr. 11/1991); constituie concurență neloială orice act sau
fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea industrială și de comercializare a produ-
selor, de execuție a lucrărilor, precum și de efectuare a prestărilor de servicii;
2. Relația dintre dreptul european și dreptul intern în materia concurenței
- principiul supremației dreptului UE față de dreptul național;
- politica în domeniul concurenței este una importantă pentru realizarea obiectivelor
contrucției europene; astfel, încă de la început (Tratatul de la Roma) obiectivul Comunității a
fost acela de a institui o politică comercială comună, o piață internă fără bariere în calea
liberei circulații a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor;
- în acest sens, a fost adoptat un sistem de norme juridice și instituții care să împiedice
denaturarea concurenței pe piața internă;
- în ceea ce privește stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței
interne, competența Uniunii Europene este exclusivă (art. 3 alin. 1 lit. b din TFUE);

2
- aceasta înseamnă că în acest domeniu numai Uniunea poate legifera și adopta acte cu
forță juridică obligatorie, statele membre putând să facă acest lucru numai în cazul în care
sunt abilitate de Uniune sau pentru punerea în aplicare a actelor Uniunii;

3. Instituții naționale și europene cu atribuții în domeniul concurenței.

A. Dreptul național. Consiliul Concurenței
- autoritățile administrative autonome sunt acele autorități care au un rol important de
control, de reglementare sau de administrare în unele domenii în care este necesară o
„neutralitate” politică, adică o limitare a influenței Guvernului, care este un organ cu un
pronunțat caracter politic;
- nu numai prin autonomia lor, dar și prin specializarea de care dispun, aceste autorități pot
contribui la o administrare mai eficientă;
- pot avea rol de reglementare, în sensul că pot emite acte administrative normative în
domeniul lor de activitate; prin astfel de acte se reglementează anumite raporturi sociale
extrem de specializate, precum piața de capital, concurența etc.
- ele pot emite, în limitele competenței lor, și acte administrative individuale;
- legalitatea actelor acestor autorități poate fi verificată de către instanțele judecătorești;
municipiului Bucureşti şi un secretariat general;
- Consiliul Concurenței este autoritate administrativă autonomă în domeniul concurenţei, cu
personalitate juridică și cu sediul în municipiul București;
- plenul Consiliului Concurenţei este un organ colegial şi este format din 7 membri, după
cum urmează: un preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi 4 consilieri de concurenţă;
- numirea membrilor Plenului Consiliului Concurenţei se realizează de către Preşedintele
României, la propunerea Colegiului Consultativ al Consiliului Concurenţei, cu avizul
Guvernului şi după audierea candidaţilor în comisiile de specialitate ale Parlamentului;
respingerea unei nominalizări se poate face doar cu condiţia prezentării motivelor pe care
aceasta se bazează;
- durata mandatului membrilor Plenului Consiliului Concurenţei este de 5 ani, acesta putând
fi reînnoit o singură dată;
- Consiliul Concurenţei îşi desfăşoară activitatea, deliberează şi ia decizii în plen sau în
comisii:

3
 - plenul Consiliului Concurenţei se întruneşte valabil în prezenţa majorității membrilor în
funcție, dar nu mai puțin de 3 din aceștia, iar hotărârile se adoptă cu votul majorităţii
membrilor prezenți;
- comisia se întruneşte valabil în prezenţa celor 3 membri, hotărârile fiind adoptate cu
majoritatea voturilor membrilor; componenţa comisiilor este stabilită de preşedintele
Consiliului Concurenţei, pentru fiecare caz în parte, şi îl desemnează pe unul dintre
membri pentru a conduce lucrările acesteia;
- pe baza hotărârilor luate în de plen sau de comisie, preşedintele Consiliului Concurenţei
dispune efectuarea de investigaţii şi desemnează raportorul pentru fiecare investigaţie;
- printre atribuțiile Consiliului Concurenței se numără și următoarele:
- efectuează investigaţiile privind aplicarea prevederilor legii concurenței, precum şi a
prevederilor art. 101 şi 102 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene;
- ia deciziile prevăzute de lege pentru cazurile de încălcare a dispoziţiilor legale și
europene în materia concurenței, constatate în urma investigaţiilor efectuate de
către inspectorii de concurenţă;
- ia deciziile prevăzute de lege pentru cazurile de concentrări economice;
- asigură aplicarea efectivă a deciziilor proprii, inclusiv monitorizarea măsurilor
dispuse şi a efectelor concentrărilor economice autorizate condiţionat prin decizii;
- efectuează, din proprie iniţiativă, investigaţii privind un anumit sector economic sau
un anumit tip de acord în diferite sectoare, atunci când rigiditatea preţurilor sau alte
împrejurări sugerează posibilitatea restrângerii sau denaturării concurenţei pe piaţă;
- sesizează Guvernul asupra existenţei unei situaţii de monopol şi propune acestuia
adoptarea măsurilor necesare pentru remedierea disfuncţionalităţilor constatate;
- urmăreşte aplicarea dispoziţiilor legale şi a altor acte normative incidente în
domeniul de reglementare al prezentei legi şi poate recomanda autorităţilor
competente modificarea actelor normative care au sau pot avea impact
anticoncurenţial;
- sesizează Guvernului cazurile de imixtiune a organelor administraţiei publice
centrale şi locale în aplicarea prezentei legi;
- emite avize sau puncte de vedere pentru proiectele de acte normative, proiectele
de documente de politici publice, care pot avea impact anticoncurenţial, şi poate
recomanda modificarea acestora;

4
 - face recomandări Guvernului şi organelor administraţiei publice locale pentru
adoptarea de măsuri care să faciliteze dezvoltarea pieţei şi a concurenţei;
- propune Guvernului sau organelor administraţiei publice locale luarea de măsuri
disciplinare împotriva personalului din subordinea acestora, în cazul în care acesta nu
respectă dispoziţiile obligatorii ale Consiliului Concurenţei;
- în exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul Concurenţei adoptă regulamente şi instrucţiuni,
emite ordine, ia decizii şi formulează avize, face recomandări şi elaborează rapoarte în
aplicarea prevederilor prezentei legi; Consiliul Concurenţei poate face recomandări de bună
practică în diverse sectoare economice şi îndrumări privind diverse aspecte generale ale
aplicării legislaţiei în domeniul concurenţei, cu luarea în considerare a practicii instanţelor
naţionale şi a celor de la nivelul Uniunii Europene, precum şi a practicii Comisiei Europene;
B. Dreptul european
- regulamentele sau directivele utile în vederea aplicării principiilor referitoare la concurență
se adoptă de către Consiliu, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului
European;
- la cererea unui stat membru sau din oficiu și în cooperare cu autoritățile competente ale
statelor membre, care îi acordă sprijin, Comisia investighează presupusele cazuri de
încălcare a principiilor referitoare la concurență; în cazul în care constată existența unei
încălcări, Comisia propune măsuri adecvate pentru ca aceasta să înceteze;
- în cazul în care încălcarea nu încetează, Comisia constată încălcarea principiilor printr-o
decizie motivată; Comisia poate publica decizia și poate autoriza statele membre să ia
măsurile necesare pentru remedierea situației, măsuri ale căror condiții și norme de aplicare
le stabilește;