Sunteți pe pagina 1din 173

Dreptul

Familiei(Curs)
Prefata

Viata - unui individ, a unei familii, a unei generatii sau a unui popor- e o sansS. O sansa ce poate fi
realizatS sau ratatS.

Generatia noastra a avut sansa de a redobandi suveranitatea si independenta, Tnsa reformele initiate de
noul stat - Republica Moldova sunt departe de a ne satisface. Dupa un deceniu de suveranitate, poporul
republicii noastre poate face doar o singura concluzie - independenta declaratS este doar o aluzie la
suveranitate. Pe zi ce trece devenim tot mai dependenti atat de sursele energetice strSine, cat si de
capitalul financiar strain. Populatia, care este resursa cea mai importanta a oricSrei natiuni, se confrunta
cu o serie de consecinte ale actualei crize economice: scSderea drastica a nivelului de trai a majoritatii
absolute a populatiei si cresterea nejustificatS a veniturilor minoritatii; deteriorarea constanta a stSrii de

1
sanatate a populatiei si deformarea proceselor demografice; baza materials a invStSmantului in continua
scSdere ceea ce afecteaza grav egalitatea accesului la educatie si informare etc.

Nedezmeticirea noastra, lipsa experientei manageriale si a consecventei politice ne pot duce la ratarea
sansei de a trai intr-un stat democratic, in care omul ca personalitate sa fie valoarea cea mai de pret.

Greutatile inerente perioadei de tranzitie au provocat haos si in cadrul familiei. Incapacitatea familiei de
a se adapta la o societate in continua dezvoltare, conjugatS cu mirajul modelelor extravagante, alienarea
spirituals, eul individual si colectiv din ce in ce mai depersonalizat au modificat fundamentul solid al
familiei. Valorile trecutului se prabusesc, iar odata cu acestea se diminueaza importanta si atasamentul
fata de institutia familiei, se redimensioneaza structura si functiile ei traditionale.

Realitatea impune necesitatea elaborarii unei politici stiintifice privind promovarea si ocrotirea familiei.
Un prim pas in aceasta direetie a servit adoptarea Constitutiei Republicii Moldova, care a ridicat la rang
constitutional atat problema ocrotirii familiei din partea statului si a societStii, cat si problema
cunoasterii de cStre fiecare om a drepturilor si indatoririlor sale. Dispozitiile constitutional privind
drepturile si libertatile omului se interpreteaza si se aplicS in concordantS cu Declaratia Universala a
Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

In spiritul prevederilor actelor normative internationale au fost adoptate un sir de acte normative
nationale, atat cu caracter general, cat

si special privind familia si copilul (cu referinta la: protectia sociala si juridica; sanatate si servicii
sanitare; educatie si invatamant, odihnS si sport; munca etc.). Un rol deosebit in reglementarea juridica
a relatiilor de drept familial ii revine noului Cod al familiei, adoptat de catre Parlamentul Republicii
Moldova la 26.10.2000 si intrat in vigoare de la 26.04.2001.

Insa, adoptarea unor acte normative, oricat de perfecte ar fi ele, nu inseamna, prin ea insasi, o degajare
a situatiei. Pentru ca prevederile legislatiei familiale sa fie eficiente si viabile, ele trebuiesc cunoscute,
constientizate si transpuse in viata, ceea ce presupune ridicarea culturii spirituale a societatii si, in primul
rand, a culturii juridice. Numai educatia juridica poate inalta constiinta individuals a omului panS la
constientizarea datoriei sale fatS de societate, fatS de familia sa, fata de urmasii sai; permite formarea
sentimentelor convingerii cS el este egal in drepturi cu toti ceilalti membri ai societStii si cS intotdeauna
va primi din partea statului ajutorul necesar in apSrarea drepturilor si libertStilor sale. De aceea, insistSm

2
asupra datoriei elementare a fiecSruia dintre noi de a face tot ce-i sta in putere pentru mentinerea
pulsului vietii spirituale, pentru a transforma situatia in care ne aflam intr-o nouS sansS de realizare.

ConceputS ca un demers privind formarea fiintei umane in scopul constientizarii statutului ei pentru
asigurarea unei vieti individuale optime in cadrul familiei si intemeiatS pe examinarea problematicii
juridice a institutiei familiei, lucrarea propusa nu ignora si aspectele nejuridice referitoare la casatorie si
familie. Normele juridice pot reglementa relatiile dintre membrii familiei pana la o anumitS limits.
Dincolo de aceastS limits conduita lor este reglementata de normele sociale nejuridice, gaipate in
obiceiuri, norme de convietuire, norme morale etc. De aceea, in lucrarea propusa, alaturi de familia
nuclearS care are o posibilitate sporitS de satisfacere a nevoilor de securizare, protectie si apartenentS
ale fiecSrui membru, precum si a nevoilor de comunicare si dezvoltare a personalitStii sunt indicate si
unele tendinte si mutatii in familia moderns, unele experimente neofamiliale si “simulacre” ale familiei
actuale.

Fiind printre primele lucrari din domeniul dreptului familiei in Republica Moldova, lucrarea propusS
poate fi privitS ca o incercare de a stabili criteriile definitorii ale dreptului familiei ca ramurS distinctS de
drept. Dreptul familiei e reflectat in toata complexitatea sa: ca ansamblu de normejuridice; drepturi
subiective si obligatii; relatii juridice; ordinc de drept in societate etc.

3
Pentru a scoate in evidenta radacinile prezentului in relatiile de familie §i a le prognoza pe cele ale
viitorului, evolutia dreptului familiei este reflectata din perspective istorica.

O atentie deosebita a fost acordata descrierii principiilor de drept al familiei ca fundament al sistemului
de drept familial si ca modalitate de coordonare a normelor juridice in jurul unor idei catalizatoare.

Lucrarea pune la dispozitia cititorului o descriere amanuntita a principalelor institutii ale dreptului
familiei, avand la baza atat prevederile legislatiei familiale in vigoare din republica, cat si un sir de
reglementari international, inclusiv din dreptul matrimonial canonic.

Este destinata studentilor facultatilor si colegiilor cu profil juridic, asistentilor sociali, dar poate fi de un
real folos pentru toti cei cointeresati.

Fiind constienti de faptul ca in lucrare sunt prezente unele lacune si ca ea este susceptibila de amplificari
si aprofundari, vom fi receptivi la orice sugestii rationale si propuneri constructive ale potentiator
cititori.

Autorii

PARTEA GENERALA

CAPITOLUL I

4
Notiunea, metoda §i sistemul dreptului familiei

§ 1. Notiunea dreptului familiei

Societatea umana constituie un sistem logic oranduit si bine inchegat de elemente care se afla in
raporturi si legaturi reciproce si care formeaza un tot intreg. Pentru a asigura ordinea si disciplina in
societate este necesara o reglementare sociala a organizarii si functionarii elementelor ei constitutive.
Reglementarea sociala poate fi de doua feluri: individuala si normativa. Daca reglementarea individuals
se face prin adresari personale concrete, pentru cazuri concrete si sunt valabile pentru o singura data,
atunci reglementarea normativa este cu mult mai complexa si presupune o dirijare a comportarii umane
prin intermediul anumitor modele, etaloane, adica prin intermediul unor reguli generale de conduita,
care se atribuie la toate cazurile de genul respectiv, reguli carora trebuie s3 se supuna toate persoanele
ce nimeresc in situatiile programate.

Dat fiind faptul ca relatiile sociale sunt extrem de variate, extrem de variate sunt si normele sociale ce
reglementeaza aceste relatii. In cadrul sistemului de norme sociale pot fi evidentiate urmatoarele
categorii de norme: etice (de morala), obisnuielnice (obiceiuri), religioase, juridice, politice, tehnice, etc.

O modalitate a normelor sociale o constituie normele juridice. In definitiile intalnite in literatura de


specialitate, cu privire la norma juridica, sunt evidentiate acele insusiri care permit deosebirea normelor
juridice de celelalte norme sociale. Astfel, in unele viziuni, in norma juridica se vede “regula sociala de
conduita generala si obligatorie, elaborate, recunoscuta sau acceptata dde catre stat si impusa, daca
este cazul, prin forta coercitiva a statului”.”

Dupa parerea lui I. Dogaru, “norma juridica este o regula de conduita generala, impersonala si
obligatorie care exprima vointa electoratului infatisat de organul legislativ, regula al carei scop este de a

10

5

‘ Boris Negru, Teoria generala a dreptului $i statului, Secjia Editare a AAP, Chisinau, 1999, p

134.

2 Gheorghe Lupu, Gheorghe Avornic, Teoria generala a dreptului, Chisinau, 1997, p. 64.

1I

asigura ordinea sociala §i care poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, la nevoie prin constrangere”.

Normele juridice intr-un stat, oricat ar fi de deosebite unele de altele prin continutul si forma lor.
reprezinta totusi, o anumita unitate in ansamblul lor, fiind legate intre ele sj organizate intr-un anumit
sistem. Ansamblul normelor juridice, organizate, structurate intr-un sistem pe baza anumitor principii,
urmand o anumita finalitate ni se infati§eaza ca dreptul unui stat. Astfel, sistemul dreptului apare ca un
obiect complex, alcatuit dintr-un numar de elemente indisolubil legate intre ele. Care sunt criteriile in
raport cu care se configureaza diversele componente de sistem ale dreptului?

Majoritatea autorilor, plecand de la obiectul reglementarii juridice §i metoda de reglementare in calitate


de criterii principale, opereaza cu distinctia ramuri de drept si institutii juridice.

Impartirea pe ramuri de drept trebuie sa porneasca de la obiectul reglementarii juridice ca un cr iter in


fundamental. Caracterul distinct si unitar, trdsdturile specifice ale relatiilor sociale dintr-un anumit

6
domeniu sau sector de activitate fac necesar sj posibil, ca ele sa fie reglementate de o categorie aparte
de norme.

Prin metoda de reglementare se are in vedere modul in care statul actioneaza asupra unor relatii
sociale. Astfel, se pot distinge metoda egalitatii juridice a subiectelor, metoda autoritara etc.

Se considers ca obiectul reglementarii (specified relatiilor sociale) reprezinta criteriul obiectiv de


formare a ramurii de drept, iar metoda, criteriul subiectiv, determinat de vointa legiuitorului. Prin
imbinarea acestor doua criterii se explica de ce in unele cazuri relatiile sociale de acelasj tip sunt
reglementate de ramuri de drept distincte sau de ce aceeasi metoda de reglementare se foloseste de
catre mai multe ramuri de drept, ori de ce in cadrul aceleiasi ramuri de drept se folosesc mai multe
metode. In viziune traditionala ramura de drept poate fi definita ca fiind un ansamblu distinct de norme
juridice, legate organic intre ele, care reglementeazd relatii sociale ce au acelasi specific, folosesc
aceeasi metoda sau acelasi complex de metode.

Reglementarea complexului de relatii sociale care se formeaza in legatura cu familia sj in cadrul familiei
se face de un ansamblu de norme

‘ Ion Dogaru, Elemente de teorie generala a dreptului, Craiova, 1994, p. 144.

4 loan Ceterchi, Ion Craiovan, fntroducere in teoria generala a dreptului, Editura ALL, Bucure$ti,

1998, p. 106.

5 Ibidem, p. 109.

juridice ce se grupeaza in cadrul dreptului familiei ca ramura distinctu

de drept Deci, prin obiectul reglementarii dreptului familiei trebuie sa intelegem domeniul specific de
relatii familiale asupra cdrora isi exercitd actiunea toate normele ce aledtuiese ramura dreptului familiei.

7
Relatiile sociale asupra carora isj exercita actiunea toate normele ce alcatuiesc ramura dreptului familiei
sunt evidentiate in art. 3 din Codul familiei (in continuare C.F.) care stipuleaza: “Prezentul cod stabileste
conditiile si modalitatea de incheiere, incetare si declarare a nulitatii edsatoriei; reglementeazd relatiile
personale nepatrimoniale si patrimoniale ndscute din casatorie, rudenie si adoptie; conditiile,
modalitatea, formele si efectele protectiei juridice a copiilor orfani si a celor rdmasi fdrd ocrotire
pdrinteascd sau aflati in alte situatii vulnerabile; precum si alte relatii sociale similare celor familiale “6

Putem distinge unele momente specifice relatiilor familiale si anume:

- ele apar din fapte juridice specifice - casatorie si rudenie, maternitate si paternitate, adoptie si
tutela etc;

- din aceste fapte apar atat relatii personale nepatrimoniale (de exemplu, dreptul la stima si sprijin
moral, la nume si domiciliu, la viata §i sanatate; obligatia de fidelitate conjugala, de educatie si protejare
a copiilor etc.), cat sj relatii patrimoniale (de exemplu, dreptul de proprietate, de abitatie; obligatia de
intretinere etc);

- reglementarea raporturilor patrimoniale dintre subiectele de drept familial nu-sj are temeiul
principal in consideratii de ordin patrimonial, ci in comunitatea si separarea de interese ale lor, relatiile
patrimoniale fiind o consecinta a relatiilor personale nepatrimoniale, si nu invers;

- drepturile si obligatiile familiale sunt legate de titularii lor §i nu pot fi cedate persoanelor terte etc.

Dreptul familiei, ca orisjee alta ramura de drept, reprezinta unitatea mai multor institutii juridice strans
legate intre ele prin obiectul lor §i prin anumite principii §i metode comune: institutia casatoriei,
rudeniei, filiatiei, adoptiei etc.

Tinind seama de cele expuse mai sus, putem defini dreptul familiei ca fiind totalitatea normelor juridice
care reglementeazd relatiile personale nepatrimoniale si patrimoniale ce rezulta din casatorie, rudenie,
infiere, precum si alte relatii sociale similare celor

6 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.47-48/210 din 26.04.2001, Codul familiei, art. 3. In
continuare nr. articolului din Codul familiei va fi indicat in text.

8
12

1I

familiale ce se stabilesc intre sabiectele de drept familial aflate pe pozitii de egalitate.

Consideram ca definitia data cuprinde toate elementele caracteristice dreptului familiei si anume:

- dreptul familiei este o ramura a sistemului de drept din tara noastra, adica o totalitate de norme
juridice. Normele juridice aplicate in dreptul familiei in majoritatea lor sunt imperative si mai putin
dispozitive. Ele sunt cuprinse in izvoarele dreptului familial (Constitutie, Codul familiei si alte acte
normative), acestea formand continutul dreptului familiei;

- al doilea element al definitiei dreptului familiei Tl constituie obiectul reglementarii. Dupa cum reiese
din definitie dreptul familiei reglementeaza relatiile familiale, adica relatiile personale nepatrimoniale si
patrimoniale ce rezulta din casatorie, rudenie, infiere, cat si raporturile asimilate de lege, sub anumite
aspecte, cu raporturile de familie;

- eel de-al treilea element se refera la subiectele relatiilor de familie. Subiectele dreptului familiei
necesita o calitate speciala - cea de sot, parinte, copil, ruda. Asa dar, acestea pot fi: soti sau fosti soti,
parinti si copii, frati si surori, nepoti si bunei, copil si educator, tutore, curator, autoritate tutelara etc.

- si in sfarsit, al patrulea element al definitiei se refera la pozitia


9
juridica a subiectelor dreptului familial de egalitate juridica, prin care se

intelege ca una din parti nu se subordoneaza celeilalte, adica in raportul

juridic de drept familial partile se afla pe pozitie de egalitate juridica.

Termenul “dreptul familiei” poate fi intalnit si in alte sensuri: “dreptul familiei” - ca stiinta; “dreptul
familiei” - ca obiect de studiu.

Dreptul familiei ca stiinta are ca sarcina crearea bazei stiintifico-ideologice pentru cadrul de reglementari
ce tin de domeniul dreptului familiei ca ramura. Deci, prin “dreptul familiei” ca stiinta intelegem
invatatura (studiul) despre dreptul familiei, adica sistemul de categorii, concluzii si conceptii despre
raporturile juridice familiale. Stiinta dreptului familiei studiaza o serie de probleme legate de raporturile
de familie in coraportul lor cu alte stiinte: juridice (de drept civil, penal, administrativ, al muncii si
protectiei sociale etc.); istorie, sociologie, psihologie etc. Ca si alte stiinte, stiinta dreptului familiei se
afla in continua dezvoltare, apar noi conceptii care reflecta evolutia familiei. Prin concluziile sale
stiintifice fundamentate, stiinta dreptului familiei ajuta practicii sa aplice corect legile si contribuie la:
ocrotirea familiei intemeiata pe stima si afectiune reciproca; realizarea egalitatii depline in

14

drepturi intre sot si sotie; exercitarea drepturilor parintesti si indeplinirea obligatiilor lor in interesul
copilului etc.

Dreptul familiei ca obiect de studiu (discipline didactica) are ca sarcina asigurarea, in baza noilor realizari
ale stiintei si a normelor existente, instruirii studentilor facultatilor de drept in acest domeniu, cat si a
informarii persoanelor cointeresate cu un sistem de cunostinte si informatii despre dreptul familiei.

Trebuie sa deosebim categoria “dreptul familiei” ca sistem de norme de drept de categoria “legislate
familiala”, care deseori sunt calificate drept identice. Termenul “legislate familiala” inseamna sistemul
de legi si alte acte normative ale organelor de stat in care sunt consfintite normele de drept familial.

§ 2. Metoda dreptului familiei

10
Daca obiectul dreptului familiei raspunde la intrebarea: care sunt relatiile sociale reglementate de
normele dreptului familiei, atunci metoda dreptului familiei raspunde la intrebarea, cum si in ce mod se
realizeaza aceasta reglementare. Asa dar, prin metoda de reglementare se intelege totalitatea de
mijloace, procedee cu ajutorul carora dreptul influenteaza relatiile sociale, comportarea oamenilor in
aceste relatii.

Ca ramura de sine statatoare de drept, dreptului familiei, pe de o parte, ii sunt proprii toate
caracteristicile dreptului ca atare, pe de alta parte, are specificul ei.

Asa cum, printre principalele metode ale cercetdrii juridice pot fi mentionate: metoda logica, metoda
istorica, metoda comparative, metoda sociologies, metoda experimentului, metoda cantitativa etc.,7
aceste metode generale sunt proprii si pentru dreptul familiei ca stiinta.

Potrivit metodei istorice dreptul familiei cerceteaza casatoria si familia in perspectiva si dezvoltarea lor
istorica. Urmarind particularitatile specifice modului de incheiere a casatoriei, a relatiilor personale
patrimoniale si nepatrimoniale dintre membrii familiei, a dimensiunii familiei etc. in anumite perioade
istorice, putem evidenfia nu numai evolutia acestor fenomene in timp, dar si anumite aspecte si legaturi
ale dreptului familiei cu celelalte fenomene si procese sociale.

Folosind metoda logica au putut fi stabilite conditiile necesare incheierii actelor juridice ale casatoriei si
adoptiei, conditiile desfacerii si nulitatii casatoriei sau adoptiei etc., precum si efectele incheierii,
desfacerii sau nulitatii acestor acte juridice. Toate actele juridice

7 Boris Negru, Teoria generala a dreptului §i statului. Sectia Editare a AAP, ChisinSu, 1999. p, 26.

15

familiale trebuie sa corespunda unui anumit continut sj sa aiba o anumita forma. Atat parintii, cat si
societatea sj statul participa la ingrijirea, educarea si protejarea copilului reiesind din realitatea vietii si
posibilitatea fiecaruia.

Pe fondul scenariilor dezvoltarii economico-sociale, in cadrul strategiilor dezvoltarii fenomenul


casatoriei, divortialitatii, natalitatii etc., se aplica pe larg metoda sociologies.
11
In ceea ce priveste metodele de reglementare a relatiilor familiale de catre normele juridice, acestea de
asemenea sunt multiple. Normele de drept pot interzice anumite actiuni din partea participantilor in
raportul juridic, pot prescrie un comportament concret al acestora ori pot permite partilor sa aleaga
singure caracterul relatiilor dintre ele. In comparatie cu normele morale, a caror respectare este
asigurata cu ajutorul mijloacelor obstesti de influenta, incalcarea normelor de drept presupune
posibilitatea constrangerii din partea statului. Aceasta trasatura este caracteristica pentru toate ramurile
de drept, inclusiv pentru dreptul familiei.8

Cu toate acestea, fiecare ramura de drept dispune de mijloace specifice de influenta asupra comportarii
partilor in raporturile juridice. Majoritatea absoluta a raporturilor juridice de drept al familiei au un
caracter complex. Acestor raporturi le este caracteristic faptul ca fiecare parte este titular atat de
drepturi, cat si de obligatii. Relatiile legale familiale se caracterizeaza prin aceia ca dreptiirile si obligatiile
subiectilor relatiilor date sunt prevazute de lege si nupotfi modificate voluntar9 Obligatia juridica a unui
subiect de drept familial nu este arbitrara. Ea este o Tndatorire ce corespunde dreptului subiectiv al
celeilalte parti a raportului juridic. Aceasta practic inseamna ca dreptului unei parti in raportul juridic Ti
corespunde in mod imperativ o obligatie a celeilalte parti. De exemplu: art. 51 C.F. prevede dreptul
copilului la abitatie §i educatie in familie, iar art. 74 C.F. prevede obligatia parintilor de asj intre|ine
copiii; dreptului copilului de a fi protejat (art.53 C.F.) ii corespunde obligatia parintilor de a apara
drepturile §i interesele copiilor (art. 61 C.F.) etc. Ca urmare, intr-un raport juridic de drept familial nu
poate fi vorba de vreun drept al subiectului daca celuilalt subiect nu-i corespunde o anumita obligatie.

Cu privire la obligatia de intretinere intre membrii familiei se poate constata ca este stabilita de lege §i
exista numai intre persoane prevazute de lege. De asemenea, aceasta obligatie are un caracter

Sergiu Baie§, Drept civil, Partea generala, Editura “TONER”, Chi§inau, 1994, p. 15.

A. M HenaeBa, Ceueuuoe npaeo. IfypcjieKtfiiu. M3aaTejibCTBO «K)pHCTb», MocKea, 2000, c. 13.

personal, adica este inseparabil legata atat de persoana cefui indreptatit a o primi, cat si de persoana
celui obligat sa o presteze; Ire un caracter succesiv, deoarece este destinata sa satisfaca nevoile actuale
ale beneficiarului, care se reinnoiesc zi de zi; are un caracter divizibil, cu referire la cazul cand mai multe
persoane sunt Tndreptatite la intretinere, in acelasi timp, din partea aceluiasj debitor §i un caracter
reciproc. Astfel, de exemplu; art. 87 C.F. prevede obligatia bunicilor de a-§i intretine nepotii, iar art. 88
C.F. - obligatia nepotilor de a-si intretine bunicii.

12
O particularitate generala al dreptului familiei este metoda calitatii juridice a partilor, in sensul ca in
raportul juridic familial o parte nu este subordonatd celeilalte, ele fiind pe picior de egalitate juridica.
Toate problemele vietii familiale se solutioneaza de catre soti in comun, in conformitate cu principiul
egalitatii lor in relatiile familiale (art. 16 alin. 1 C.F.) sau “parintii au drepturi §i obligatii egale fata de
copii, indiferent de faptul daca copiii sunt nascuti in casatorie sau in afara ei, daca loeuiese impreuna cu
parintii sau separat” (art. 58 alin. 1 C.F.).

Acest statut de egalitate se extinde asupra oric&rei schimbari produse de relatia celor doi. El continua sa
fie valabil §i in cazul separarii legale a sotilor sau a desfacerii casatoriei prin divort.

Egalitatea juridica, insa, nu inseamna ca nu sunt permise anumite abateri cu privire la recunoasterea
egalitatii in sfera raporturilor patrimoniale. Principiul egalitatii nu inseamna ca bunurile urmeaza sa fie
atribuite, intodeauna, in parti egale sotilor cu prilejul incetarii comunitatii de bunuri, deoarece criteriul
in raport cu care se determina partile sotilor este contributia pe care fiecare din ei a avut-o la
dobandirea si conservarea bunurilor, munca depusa in gospodarie sj pentru cresterea copiilor fiind o
asemenea contributie. Imparfirea bunurilor comune in cote-parti egale si nu in raport de contributia
prestata de fiecare dintre soti ar fi insemnat numai o impartire egala, dar nu si o impartire corecta.

Conform regulii generate, aparitia, modificarea sau stingerea relatiilor de drept familial sunt admise
printr-o procedurct juridica speciala, prevdzuta de lege (procedura de incheiere a casatoriei §i adoptiei,
a instituirii tutelei, a desfacerii casatoriei §i adoptiei etc.).

O alta metoda specified relatiilor de familie poate servi metoda acceptdrii statutului legal a casatoriei.
Pentru incheierea casatoriei este necesar acordul de vointa al viitorilor soti, dar, odata incheiata, ea
devine independents de acest acord de vointa, pentru a fi carmuita in

17

intregime de normele legale. Astfel, spre exemplu, in acest sens, C.F. la art. 17 prevede ca sotii aleg
numele de familie ce urmeaza a-1 purta “in timpul casatoriei”, iar la art. 19 prevede regimul bunurilor
dobandite de catre soti “in timpul casatoriei” etc. Deci, situatia juridica, in principiu permanenta a celor
casatoriti este determinate de reglementarea legala privind casatoria, care devine aplicabila prin
incheierea actului juridic al casatoriei si exista pe tot timpul cat dureaza raportul de casatorie. Deci, prin

13
incheierea casatoriei viitorii soti consimt sa li se aplice regimul legal al casatoriei, fara a avea
posibilitatea de a-1 modifica.

Inca o particularitate a metodei de reglementare a dreptului familiei consta in aplicarea combinatd a


metodelor nationale si international de instalare a drepturilor si obligatiilor subiectilor, metoda
aplicabila, conform Constitutiei care stipuleaza: “Dispozitiile constitutional privind drepturile si libertatile
omului se interpreteaza si se aplica in concordanfa cu Declaratia Universale a Drepturilor Omului, cu
pactele si celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la
care Republica Moldova este parte si legile ei interne, prioritate au reglementarile internationale”.10

In concluzie am putea spune ca prin metoda de reglementare a relatiilor dintre subiectele de drept
familial trebuie sa intelegem mijlocul specific cu ajutorul caruia statul, printr-un sistem de norme
juridice, impune participantilor la raporturile juridice de drept familial o anumita conduita. Cu alte
cuvinte, metoda de reglementare precizeaza pozitia partilorin raporturile juridice.

§ 3. Sistemul dreptului familiei

Dupa modul in care sunt conectate diferitele componente de sistem ale dreptului - norma juridica si
metoda de reglementare -deosebim o serie de diviziuni generale ale dreptului. Astfel, M. Djuvara
distinge intre normele de drept cele care se aplica numai statelor care le-au eliberat, in relatiile interne
si care formeaza dreptul intern de normele de drept care se refera la raporturile dintre state sau dintre
cetatenii unor state diferite si care formeaza dreptul extern.” A doua diviziune mentionata este cea de
drept determinator, care determina ce trebuie sa

10 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1 din 1994 Constitutia Republicii Moldova, art. 4.

In continuare nr. art. din Constitute va fi indicat in text.

” Mircea Djuvara, Teoria generate a dreptului, Vol. I, Bucurejti, 1995, p. 105.

14
18

faca persoanele si drept sanctionar, eel care organizeaza sanctiunile. Cea de a treia diviziune abordata
de M. Djuvara este aceea care imparte dreptul in drept public si drept privat, deosebirea dintre care este
foarte veche si care se gaseste formulata chiar si in dreptul roman si care depinde de faptul a cui interes
priveste norma - a unui particular sau a statului. Daca luam ca baza aceasta distinctie, atunci cu referire
la dreptul familiei putem afirma: dreptul familiei face parte din componenta dreptului privat intern si are
un caracter determinativ.

In viziune traditionala, ramura de drept este definita ca un ansamblu distinct de norme juridice, legate
organic intre ele, care reglementeaza relatii sociale ce au acelasi specific, folosesc aceiasi metoda, sau
acelasi complex de metode. in general, ramura de drept reprezinta unitatea mai multor institutii juridice
legate strans intre ele prin obiectul lor si prin anumite metode si principii comune. Institutia juridica
cuprinde normele juridice, mai detaliate, care reglementeaza o anumita grupa unitara de relatii sociale,
instaurand astfel o categorie aparte de raporturi juridice.

Asa dar, dreptul familiei ca ramura distincta de drept grupeaza ansamblul de norme juridice ce
reglementeaza complexul de relatii sociale ce se formeaza in legaturd cu familia si in cadrul familiei.
Institutiile juridice din cadrul dreptului familiei sunt: casatoria, rudenia, filiatia adoptia, tutela etc.

Din punct de vedere structural sistemul dreptului familiei se

divizeaza in doua parti:

1. Partea generald si

2. Partea speciala.

Partea generala si Partea speciala pot fi distinse fie in functie de normele juridice incluse, fie in functie
de ce fel de compartimente ale sistemului de drept se studiaza in partea respectiva. Asa cum norma
juridica este elementul de baza al sistemului de drept, sistemul juridic elementar (dreptul este
“pluralul”, norma de drept este “singularul”), ne vom opri la prima modalitate de sistematizare, adica in
functie de normele juridice incluse.
15
Partea generald a dreptului familiei include normele generale care exprima principiile si obiectivele de
reglare legitima a drepturilor si obligatiilor fundamentale a subiectelor de drept familial. Ea insumeaza
totalitatea de opinii teoretice, idei, concluzii referitoare la problemele de reglementare juridica a
relatiilor familiale. Un rol important revine normelor - principii si normelor - definitii.

19

Numeroase acte normative de drept familial si in primul rand Codul familiei, pe langa unele prevederi
reglementative foarte clare si normativ evidente, contin unele prevederi de principiu, prin care sunt
consfintite unele relatii ale vietii de familie. De exemplu, Titlul 1 al Codului familiei intitulat “Dispozitii
generale” defineste atat relatiile sociale reglementate de catre legislatia familiala, cat si principiile de
baza ale legislatiei familiale, principii care guverneaza toata materia. Aceasta inseamna ca toate celelalte
norme vor trebui aplicate si interpretate in lumina principiilor de baza.

Asa cum in partea generala se opereaza cu notiunile: norma juridica, dreptul familiei, principiile,
izvoarele, metoda, obiectul, subiectele dreptului familiei etc., concepte pe care fiecare le-ar putea
interpreta in felul sau, pentru a le da un sens unic aceste concepte sunt definite.

De asemenea, se gaseste lamurirea intelesului unor termeni -familie nucleara, monogamie,


consimtamant liber exprimat, etc.

Este ilustrata corelatia dintre normele de drept familial si actele normative in conformitate cu
dezvoltarea economics, politica si sociala a societatii in ansamblu. Sistemul normelor dreptului familiei si
a actelor normative sunt caracterizate si pretuite din punctul de vedere al democratiei lor, justitiei
sociale, comparandu-se sistemul de drept familial al Republicii Moldova cu sistemele de drept familial
ale altor tari de peste hotare (Romania, Federatia Rusa). In mod special se urmareste compatibilitatea
legislatiei familiale nationale cu prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, a Conventiei
cuprivire la Drepturile Copilului, a pactelor si tratatelor international la care republica Moldova este
parte (ce reglementeaza relatiile familiale) dupa cum si cu principiile de baza ce caracterizeaza dreptul
matrimonial canonic.

Normele partii speciale a dreptului familiei concretizeaza partea generala. Ele reglementeaza tipurile de
relatii sociale aparte si anumite elemente ale lor, gupandu-le in institutii: institutia casatoriei, rudeniei
sifiliatiei, a adoptiei, tutelei (curatelei), a obligatiei de intretinere etc.
16
Mai desfasurat sistemul acestor norme juridice sunt redate in Codul familiei al Republicii Moldova. De
aceea, studierea sistemului dreptului familiei e legata, intai de toate, de studierea structurii si
continutului legislatiei codificate, ceia ce se urmareste de fapt in Partea speciala a cursului.

Structura normelor juridice de drept al familiei. Analiza structurii normei poate fi facuta sub doua
aspecte:

20

a) structura logico-juridica si

b) structura tehnico-legislativa.

a) Structura logico-juridica a normei e stabila si in ea se disting urmatoarele elemente:

1) ipoteza, care determina cercul de persoane carora le este adresata norma, precum si
imprejurarile in care ea se realizeaza;

2) dispozitia, care exprima regula propriu-zisa de conduita, formulata ca determinare a indatoririlor si


drepturilor partilor in raportuljuridic);

3) sanctiunea, care indica masurile de constrangere de catre stat pentru nerespectarea dispozitiei.

1) In functie de precizia formularii sale in text ipoteza poate fi:

17
determinata, cand se stabilesc cu exactitate conditiile de aplicare a dispozitiei. De exemplu: «Instanta
judecatoreasca va declara nula casatoria daca aceasta a fost incheiata cand sotii sau unul dinte ei nu a
avut intentia de a crea o familie (casatorie fictiva)» (art. 41, alin.l, lit. b C.F.);

- relativ-determinata, cand nu este precizat continutul concret al imprejurarii in care se aplica dispozitia.
De exemplu: «Nu este necesar acordul parintilor pentru adoptia copilului daca acestia nu locuiesc
impreuna cu copilul si se eschiveaza nemotivat de la intretinerea si educatia acestuia mai mult de 6 luni»
(art. 125, lit. e C.F.).

2) In functie de caracterul conduitei prescrise, dispozitia, ca si

ipoteza, poate fi determinata si relativ-determinata.

Dispozitia determinata stabileste exact si fara posibilitatea unor derogari drepturile, obligatiile, conduita
persoanelor la care se refera. De exemplu: «Toate persoanele casatorite au drepturi si obligatii egale in
relatiile familiale, indiferent de sex, rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, opinie, apartenenta
politica, avere si origine sociala» (art. 5, alin. 1 C.F.).

Dispozitia relativ-determinata este dispozitia care prevede mai multe variante posibile de conduita,
lasand subiectii sa aleaga una din variantele prescrise. Ca exemplu: «La incheierea casatoriei, sotii, la
dorinta, isi aleg numele de familie comun, ori fiecare dintre ei isi pastreaza numele de familie pe care 1-a
purtat pana la casatorie, ori conexeaza numele de familie al celuilalt sot la numele de familie propriu»
(art. 17, alin. 1 C.F.).

3) Pentru reglementarea relatiilor personale nepatrimoniale si

patrimoniale dintre membrii familiei, nereglementate de legislatia

21

familiala, se aplica legislatia civila In masura in care aceasta nu contravine esentei relatiilor familiale. In
ceea ce priveste sanctiunile, Codul familiei prevede pentru neindeplinirea Tndatoriilor parintesti
urmatoarele sanctiuni: decaderea din drepturile parintesti, care se aplica pentru greseli grave in
exercitarea drepturilor ori indeplinirea indatoririlor parintesti cu privire la persoana copilului si luarea
copilului fara decadere din drepturile parintesti, sanctiune mai putin severa, aplicata in cazul
18
neandeplinirii adecvate a indatoriilor parintesti. In ceea ce priveste celelalte fapte ilicite savarsite de
catre membrii familiei, ele sunt sanctionate, in functie de natura $i gravitated lor, atat de legislatia civila
cat si, de la caz la caz, de cea administrative, disciplinara sau penala (sanctiuni civile, administrative,
disciplinare sau penale).

In functie de scopul urmarit de sanctiunea aplicata distingem: sanctiuni ce anuleaza actele juridice ce
contravin legii; sanctiuni ce au drept scop repararea prejudiciului cauzat prin incalcarea normei juridice;
sanctiuni disciplinare, contraventionale sau penale.

In functie de gradul lor de determinare, sanctiunile port fi: determinate; relativ-determinate; alternative
sau cumulative.

b) Structura tehnico-juridica a normei de drept al familiei se refera la forma exterioara de exprimare a


continutului si structurii logice a acesteia, la redactarea ei, care trebuie sa fie clara , concisa, concreta.
Normele juridice de drept al familiei sunt cuprinse in acte normative care pot fi: legi, hotarari,
regulament, statut, instructiune si alte acte normative adoptate in cazurile si in limitele prevazute de
Legea Republicii Moldova «Codul familiei». Acest act normativ, la randul sau, este structurat pe titluri,
capitole si articole. Articolul este elementul structural de baza al Codidui familiei care contine, in
principiu, prevederi de sine statatoare. Se cade de subliniat ca o norma nu trebuie confundata cu un
articol, deoarece foarte rar un articol contine o norma juridica. De cele mai multe ori, un articol ori
contine unele elemente ale normei, ori contine elemente ale mai multor norme.

Vorbind despre normele de drept al familiei trebuie de specificat modalitdtile de clasificare a normelor
juridice in articolele actelor normative de drept al familiei si, in primul rand, in Codul familiei.

Dupa sfera de aplicare fi gradul de generalizare avem norme generale (de exemplu, cele prevazute in
Titlul I al C. F.), norme speciale (cele prevazute in Titlurile II - V ale C. F.) si norme de exceptie (cele
prevazute in Titlul VI al C.F.)

Dupa modul in care sunt redactate se disting norme juridice complete (de exemplu: «Casatoria
inceteaza in urma decesului sau a

declararii pe cale judecatoreasca a decesului unuia dintre soti. Casatoria poate inceta prin divort
(desfacere), in baza cererii unuia sau a ambilor soti ori a tutorelui sotului declarat incapabil», art. 33 C.F.)

19
si norme juridice incomplete (de exemplu: «In cazurile prevazute la art. 36 alin. 1 si 2, casatoria se
desface de catre oficiul de stare civila, iar in cazurile prevazute la art. 36 alin. 4 si 5 si la art. 37 - pe cale
judecatoreasca», art. 35 C.F.).), care se completeaza cu trimitere la alte norme.

O clasificare de importanta deosebiia poate fi facuta din punctul de vedere al caracterului conduitei, a
naturii conduitei pe care o prescriu. In functie de aceasta, normele juridice sunt: norme imperative, care
prescriu comportamentul subiectilor si nu admit nici o abatere de la acesta si norme dispozitive, care
acorda posibilitatea unui larg comportament al subiectilor.

Normele imperative pot fi: onerative, care prescriu in mod expres obligatia savarsirii unei actiuni:
«Persoanele care doresc sa se casatoreasca sunt obligate sa se informeze reciproc despre starea
sanatatii lor» (art. 11, alin. 2 C.F.) si prohibitive, care interzic savarsirea unor actiuni: «Nu se admite
incheierea casatoriei intre: persoane dintre care eel putin una este deja casatorita; rude in linie dreapta
pana la al IV-lea grad inclusiv, …» (art. 15, alin. 1 C.F.).

Normele dispozitive pot fi: permisive, care permit o anumita conduita: «Prin contractul matrimonial sotii
pot modifica regimul legal al proprietatii in devalmasie stabilit la art. 20» (art. 29, alin 1 C.F.) sau
supletive, care acorda subiectului posibilitatea sa aleaga una din variantele de conduita prevazute de
norma: «la incheierea casatoriei, sotii, la dorinta, isi aleg numele de familie al unuia dintre ei sau eel
format prin conexarea numelor ambilor drept nume de familie comun, …»(art. 17, alin. 1 C.F.).

Un loc important il au normele de imputernicire sau de competenta, norme prin care se formuleaza
anumite drepturi, obligatii sau competente. Astfel: ^<Parintii sunt reprezentantii legali ai copiilor lor si
actioneaza in numele lor in rela^iile cu toate persoanele fizice si juridice, inclusiv in autoritatile
administratiei publice §i instantele judecatoresti, fara a avea nevoie de imputerniciri legale» (art.6l, alin.
2 C.F.) ori «Apararea drepturilor §i intereselor legitime ale copiilor se pune pe seama autoritatii tutelare
in cazurile de deces al parintilor, de decadere a lor din drepturile parintesti, de declarare a parintilor ca
fiind incapabili…» (art. 112, alin. 1 C.F.).

Ramura de drept al familiei reprezinta unitatea mai multor institutii juridice legate strans intre ele prin
obiectul lor si prin anumite

20
.’.’

23

principii si metode comune. Ansamblul de norme juridice care reglementeaza anumite grupe unitare de
relatii sociale - relatii de casatorie, de rudenie, de adoptie, de intretinere etc. (institutii juridice de drept
al familiei) este cuprins in partea speciala a Codului familiei, titlurile II - V.

§ 4. Corelatia dreptului familiei cu alte ramuri de drept

Desi fiecare ramura de drept are un obiect propriu de reglementare, ramurile dreptului nu sunt izolate
unele de altele, ele aflandu-se intr-o stransa legatura. Aceasta legatura este determinate de existenta
unor principii comune pentru toate ramurile dreptului, precum si de faptul ca fiecare ramura de drept
include nu numai raporturi specifice ramurii respective, ci si raporturi de alt gen, legate de cele specifice.

Dat fund faptul ca relatiile sociale reglementate de legislatia familiala sunt extrem de complexe, in multe
cazuri ele au caracteristici sau trasaturi proprii mai multor ramuri de drept. Astfel, normele cuprinse in
diferite ramuri de drept se aplica separat sau concomitent cu normele de drept familial, potrivit cu
materia care o reglementeaza, solutionandu-se in asa mod problema corelatiei ramurilor de drept.

Dreptul familiei prezinta stranse legaturi cu o serie de ramuri de drept, printre care putem aminti:
dreptul civil si dreptul de procedure civila; dreptul administrativ; dreptul protectiei sociale si dreptul
muncii; dreptul penal si dreptul de procedure penala etc. In cele ce urmeaza, vom puncta unele
interference ale dreptului familiei si alte ramuri de drept.

4.1. Dreptul familiei §i dreptul civil

21
Faptul ca dreptul familiei s-a desprins din ramura dreptului civil, devenind o ramura de sine statatoare
relativ recent (odata cu intrarea in vigoare a Codului casatoriei si familiei al Republicii Moldova, adoptat
la 26 decembrie 1969 si pus in aplicare de la 1 aprilie 1970), ne permite sa afirmam ca, intre aceste doua
ramuri de drept exista legaturi reciproce, in sensul ca normele de dreptul familiei se completeaza cu
numeroase norme ale dreptului civil, pe de o parte, iar pe de alta parte reglementarile codului civil se
completeaza cu unele dispozitii ale codului familiei. Astfel, in prima categorie putem include:

- calitatea de persoana fizica a subiectelor de drept familial care

este recunoscuta tuturor fiintelor umane privite in mod individual si care se bucura in mod egal de
posibilitatea de a participa la raporturile juridice. Identificarea persoanei fizice se face prin nume,
domiciliu, stare civila. Starea civila reprezinta un ansamblu de calitati personale de care legea leaga
anumite consecinte juridice cu ajutorul carora persoana fizica se individualizeaza. Ea cuprinde
urmatoarele elemente: nasterea, moartea, incheierea casatoriei, infierea, stabilirea paternitatii,
schimbarea numelui si prenumelui.

- capacitatea de folosinta a subiectelor de drept familial care reiese

din prevederea dreptului civil: “Capacitatea de a avea drepturi si

obligatii civile este recunoscuta in mod egal tuturor cetatenilor

Republicii Moldova…”. Capacitatea de folosinta incepe, de regula, de la

data nasterii, cu exceptia prevazuta in art. 564 C.C., cind capacitatea de

folosinta incepe de la data conceptiunii. Legislatia civila a Republicii

Moldova stabileste ingradiri cu caracter de protectie in domeniul

dobandirii proprietatii si dispunerea de proprietate de catre copii.

Capacitatea de folosinta inceteaza odata cu decesul persoanei fizice;

- capacitatea de exercitiu a subiectelor de drept familial -

aptitudinea lor de a-si dobandi prin actiunile proprii orice drept personal

nepatrimonial ori patrimonial si de a-si asuma orice obligatie, adica de

asi realiza capacitatea de folosinta care ii apartine. Capacitatea de

22
exercitiu deplina ia nastere la momentul atingerii varstei majoratului -

18 ani. Copiii au capacitatea de exercitiu restransa. in numele minorilor

pina la 15 ani actele juridice le incheie parintii, infietorii, tutorii. De sine

statator pot incheia mici acte juridice civile ce tin de viata de toate

zilele. Minorii intre 15 si 18 ani de regula incheie acte juridice civile cu

consimtamantul parintilor, infietorilor, curatorilor. Ca exceptie, pot de

sine statator sa: dispuna de salariul si bursa lor; sa exercite dreptul de

autor si inventator; incheie mici acte juridice civile ce tin de viata de

toate zilele.

In a doua categorie putem include succesiunea legala. Mostenirea reprezinta ansamblul normelor
juridice care reglementeaza modul de transmitere a drepturilor fi obligatiilor decedatului la mostenitorii
acestuia. Mostenirea poate fi legala si testamentara. Legislatia civila prevede urmatoarele clase de
mostenitori legali: clasa I (copiii, sotul, parintii), clasa II (fratii si surorile, bunicul si bunica), clasa III
(nepotii si nepoatele de la frate si sore inapti de munca), persoanele care au fost intretinute de defunct
eel putin un an pina la deces.

Toate contractele incheiate de catre soti, inclusiv contractul matrimonial §i contractul privind plata
pensiei de intretinere sc

24

intocmesc in conformitate cu normele codului civil.

Cu toate ca dreptul civil si dreptul familiei au ca obiect de reglementare atat raporturi patrimoniale cit si
ne patrimoniale, relatiile familiale au unele momente specifice.

23
In primul rand, daca raporturile de drept civil apar din fapte juridice obisnuite (conventii), atunci relatiile
de familie apar din fapte juridice speciale: de casatorie, de rudenie si adoptie. Din aceste fapte apar atat
relatii personale nepatrimoniale (de exemplu - de educatie a copiilor), cit si patrimoniale, ca urmare a
casatoriei (obligatia de intretinere a sotilor) sau a rudeniei (obligatia de intretinere dintre parinti si copii,
frati si surori, bunei si nepoti). Deci, relatiile familiale apar Tntre persoane apropiate: soti, parinti, copii si
alte rude.

In al doilea rand, in relatiile de familie prioritare sunt relatiile personale nepatrimoniale (incheierea si
desfacerea casatoriei, statutul de soti, drepturile si obligatiile parintilor pentru educarea copiilor etc.) si
apoi cele patrimoniale (proprietatea comuna si proprie a sotilor, obligatia de intretinere), pe cind in
dreptul civil situatia este alta -prevaleaza relatiile patrimoniale in baza dreptului de proprietate si a
relatiilor de marfa - bani, iar cele personale au un rol nesemnificativ.

In al treilea rand, drepturile si obligatiile familiale sunt legate de titularii lor si nu pot fi cedate
persoanelor terte. Drepturile si obligatiile civile, insa, pot fi transmise persoanelor terte cu intoarcere
sau fara.

in ceia ce priveste metoda aplicabila pentru ambele ramuri de drept este specifics metoda egalitatii
juridice a subiectelor de drept.

in dreptul civil predomina normele de reglementare dispozitive, pe cind in dreptul familiei majoritatea
normelor sunt cele imperative.

4.2. Dreptul familiei si dreptul de procedura civila

§i intre aceste doua ramuri de drept exists o legatura stransS, cu referire la care am putea face
urmStoarele precizari:

- regulile cu privire la desfSsurarea procesului civil se aplica la

solutionarea litigiilor de drept familial, conform procedurii de drept

comun.

- in scopul ocrotirii mai eficiente a relatiilor de familie, prin

dispozitiile codului familiei si codului de procedura civila, in unele

24
materii, se aduc o serie de derogSri de la procedura de drept comun.

Aceste derogari se refers la urmatoarele aspecte: parintii minori care nu

au atins varsta de 16 ani pot cere stabilirea paternitatii pe cale

judecatoreasca (art. 59, alin. 2 C.F.); actiunile pentru plata pensiei de

:h>

intretinere si actiunile pentru stabilirea paternitatii pot fi intentate nu numai la instanta domiciliului
paratului, dar si la instanta domiciliului reclamantului (art. 119, alin. 4 C.P.C.); Luand in seama situatia
materiala a pSrtilor, judecStorul, daca este necesar, pina la solutionarea pricinii in fond, are dreptul sa
stabileasca cuantumul mijloacelor pe care unul din soti sau din fostii so|i trebuie sa le plateasca
provizoriu pentru intretinerea celuilalt sot sau fostului sot, cine din parinti si in ce proportie trebuie sa
plateasca provizoriu nijloace pentru intretinerea si educarea copiilor, precum si cine din cupii trebuie sa
plateasca provizoriu mijloace si in ce proportie pentru intretinerea parintilor.

§i procedura cu privire la adoptarea infierii reprezinta o procedura speciala derogatorie de la procedura


de drept comun. Prin articolele 2782-278:‘ C.P.C.. s-au consacrat dispozitii speciale cu privire la
competenta teritorialS a instantei judecatoresti; la actele ce se anexeaza la cererea de infiere; modul de
examinare a cererii de infiere; hotarirea instantei de judecata.

4.3. Dreptul familiei sj dreptul administrate

Dreptul familiei are multe legaturi cu dreptul administrativ, deoarece organele administrative de stat au
atributii privitoare la casatorie si familie. Asa, de exemplu, reducerea varstei matrimoniale a barbatului,
pentru motive temeinice (dar nu mai mult de doi ani), va fi incuviintata de autoritatea administratiei
publice locale in a carei raza teritoriala isi au domiciliul persoanele care doresc sa se casatoreasca, in
baza cererii acestora si a acordului parinfilor minorului.

inregistrarea actelor de stare civila: de nastere, de casatorie, de desfacere a casatoriei (de divort), de
schimbare a numelui si/sau a prenumelui, de deces este de competenta organului administrativ, care
are un serviciu special in acest sens - Serviciul de stare civila. De asemenea, art. 9 C.F. prevede ca,
drepturile si obligatiile juridice ale sotilor iau nastere numai dupa inregistrarea casatoriei la organele de

25
stare civila, iar in conformitate cu art. 12, alin. 2 C.F., seful oficiului de stare civila poate reduce termenul
de o luna din momentul depunerii declaratiei de casatorie si pana la incheierea casatoriei.

Apararea drepturilor si intereselor legitime ale copiilor ramasi fara ocrotire parinteasca se pune pe
seama autoritatii tutelare. Trebuie de precizat ca, autoritatea tutelara are atributii in domeniul
indrumarii, supravegherii si controlului exercitarii ocrotirii si a persoanelor majore, in cazul cand ele
necesita aceasta supraveghere.

Atribufiile ce tin de starea civila §i de autoritatea tutelara, precum

27

si asigurarea respectarii drepturilor si libertatilor omului pe plan local sunt exercitate de catre primarul
localitatii respective.

4.4. Dreptul familiei si dreptul penal

Dreptul familiei prezinta legaturi si cu dreptul penal. Astfel, Codul penal in partea generala cuprinde
prevederi speciale referitoare la: raspunderea minorilor; decaderea din drepturile parintesti; aplicarea
fata de minori a masurilor de constrangere cu caracter educativ; absolvirea de raspunderea penala si
incredintarea pe chezasie; privatiunea de libertate a minorului ce nu a Tmplinit 18 ani; circumstante
atenuante si agravante la stabilirea pedepsei pentru savarsirea infractiunii de catre un minor sau o
femeie gravida si respectiv, fata de un copil, batran, etc.

De asemenea, partea speciala a Codului penal prevede dispozitii privitoare la: omorul premeditat
savarsit asupra unei femei care era gravida; omorul pruncului de catre mama; viol; tortura; raportul
sexual cu o persoana care n-a implinit 16 ani; pervertirea unor persoane care nu au implinit 16 ani;
sustragerea de la plata pensiei alimentare sau de la intretinerea copiilor; sustragerea de la acordarea
ajutorului material parintilor si sotului; abuzul de drepturile sau obligatiile de tutore; abuzul parintilor si
altor persoane la infiere si transmiterea ilegala a copiilor; divulgarea secretului adoptiei; scoaterea
ilegala a copiilor de pe teritoriul Republicii Moldova; rapirea sau sustragerea unui copil strain; vinzarea si
traficul de copii; traficul ilicit de fiinte umane; atragerea minorului la betie si la consumare nemedicinala
a medicamentelor si a altor mijloace cu efect narcotic etc.

26
4.5. Dreptul familiei si dreptul procesual penal

Ocrotirea relatiilor de familie se realizeaza prin diverse norme ale dreptului procesual penal. Astfel:

din completul, care judeca cauza penala (judecator, procuror, interpret etc.), nu pot face parte
persoanele, care sunt rude intre ele;

instanta de judecata are dreptul sa inceteze procesul penal in privinta persoanei, care nu a implinit 18
ani si care a savarsit o infractiune, si sa trimita materialele spre examinare comisiei pentru minori;

participarea aparatorului la dezbaterile judiciare in cauza penala este obligatorie in procesele in care
figureaza minori, muti,

surzi, orbi sau alte persoane, care din cauza defectelor fizice sau mintale nu-si por exercita singure
dreptul de aparare;

sunt civilmente responsabili si pot fi chemati in proces parintii, tutorii, curatorii sau alte persoane, care
in virtutea legii poarta raspundere materiala pentru paguba pricinuita de invinuit;

pot participa la proces in calitate de reprezentanti ai partii vatamate, ai partii civile si ai partii civilmente
responsabile: rudele apropiate, rude apropiate fund parintii. copiii, infietorii, copiii infiati, fratii si
surorile drepte, bunicul, bunica, nepotii, precum si sotul.

invinuitilor minori care, la data savarsirii infractiunii, nu au implinit 16 ani, durata tinerii sub arest poate
fi prelungita numai pina la patru luni, iar invinuitilor ce nu au implinit 18 ani, durata tinerii sub arest
poate fi prelungita numai pina la sase luni;

daca persoana arestata are copii minori, care raman fara supraveghere, organul de cercetare penala,
anchetatorul penal, procurorul si instanta de judecata au obligatia sa-i dee in grija rudelor sau altor
persoane ori in grija unei institutii;
27
in cazul retinerii minorului, persoana care efectuiaza cercetarea penala, anchetatorul penal, procurorul
sunt obligati sa comunice imediat aceasta parintilor minorului sau persoanelor care ii inlocuiesc;

ascultarea martorului minor se face in prezenta pedagogului, care este chemat sa asiste si la audierea
martorului minor. Daca este necesar, sunt chemati si parintii sau alti reprezentanti legali ai minorului;

inainte de trimiterea sentintei spre executare, presedintele instantei are dreptul, la cererea rudelor
apropiate ale condamnatului aflat sub arest, sa le dee posibilitatea de a avea o intalnire cu el;

daca femeia condamnata este gravida sau daca are copii cu varste de pina la 8 ani, executarea sentintei
de condamnare poate fi amanata pina cind copilul eel mai mic v-a implini varsta de 8 ani, cu exceptia
persoanelor condamnate la privatiune de libertate pe un termen ce depasesc 7 ani etc.

4.6. Dreptul familiei si dreptul protectiei sociale

Multiple sunt legaturile dreptului familiei cu dreptul protectiei sociale, deoarece la baza generarii
raporturilor juridice in dreptul protectiei sociale sunt fixate astfel de evenimente ca nasterea

28

28
29

individului, decesul, boala, somajul, batranetea, precum si alte situatii cind persoana, in virtutea unor
evenimente majore, are nevoie de protectie. Asa dar, ca subiect al dreptului protectiei sociale poate
aparea persoana fizica, precum sj familia ei.

In noile conditii social-economice, ca urmare a mutatiilor politice si a tranzitiei de la o economie


supracentralizata si completamente etatizata la una de piata an apdrut probleme de adaptare a familiei
la o societate in continua transformare.

Una din problemele esentiale a protectiei sociale o constituie acordarea umti ajutor adecvat familiei in
scopul intretinerii si educdrii copiilor. Astfel, sunt prevazute indemnizatii: pentru concediul de
maternitate si concediul medical pentru ingrijirea copilului bolnav; indemnizatii unice la nasterea
copilului; indemnizatii lunare pentru ingrijirea copilului pana la varsta de 1,5 ani; indemnizatii lunare
pentru mame solitare, dupa cum $i inlesniri si compensatii.

O alta problema importanta in protectia sociala a familiei o constituie acordarea pensiei de invaliditate
celor doua categorii de invalizi din copilarie: a copiilor-invalizi de la nastere pana la 16 ani carora li se
stabileste gradul de severitate sj a copiilor-invalizi intre 16 si 18 ani, precum si a pensiei de urmas, in
cazul pierderii intretinatorului pentru: copiii pana la varsta de 18 ani (sau pina la 23 ani in cazul cand isj
continua studiile in institutiile de invatamint de zi); sotul supravietuitor, daca la momentul decesului
sustinatorului sau pe parcursul a 5 ani dupa deces a implinit varsta de pensionare sau a fost incadrat in
gradul I sau II de invaliditate, a avut eel putin 15 ani de casatorie cu persoana decedata si nu s-a
recasatorit; sotul supravietuitor sau persoana care are in ingrijire copii sub varsta de 3 ani ai
sustinatorului pe perioadele de neincadrare in munca.

Destul de frecvent dreptul la unul sau alt tip de protectie sociala a familiei se stabileste in baza activitatii
de munca a membrilor familiei si se efectueazd direct la locul de munca a lor. De exemplu, Codul muncii,
in afara de alte prevederi epizodice, contine doua capitole destinate expres protectiei muncii femeilor
(capitolul XI) §i protectiei muncii tineretului (capitolul XII).

In conformitate cu aceste prevederi este stabilita varsta, de la care se admite angajarea la lucru;
drepturile minorilor in relatiile de munca; lucrarile, la care este interzisa aplicarea muncii persoanelor
sub 18 ani; normele de productie pentru tinerii muncitori si retribuirea muncii salariatilor sub 18 ani;

29
desfacerea contractului individual de munca cu minorul la cererea parintilor lui sau a altor persoane etc.,
precum si se

30

interzice munca de noapte §i trimiterea in deplasare a femeilor care au copii in varsta de pana la 3 ani;
transferarea la o munca mai usoara a femeilor gravide §i a celor ce au copii sub 3 ani; concediile de
maternitate §i pentru ingrijirea copiilor; concediile pentru femeile care au infiat nou-nascuti; acordarea
inlesnirilor altor membri ai familiei care educa copii minori etc.

f}

‘:’■ ‘

■■

30
■■

31
‘ I ■■


Capitolul II RaportuI juridie de drept familial

§ 1. Notiunea, caracteristicile si structura raportului juridie de

drept familial

Notiunea raportului juridie de drept familial. Atat timp cat o relatie sociala nu este reglementata de
norme juridice ea nu poate fi o relatie juridiea. Din momentul in care apare o norma juridiea care o
reglementeaza, ea devine juridiea. De exemplu, relatiile ce se stabilesc intre persoanele ce si-au ales
drept mod de convietuire concubinajul, cu toate ea sunt cunoscute de-a lungul istoriei si sunt
reglementate de astfel de norme sociale cum ar fi: obiceiurile, traditia, morala, nu sunt relatii familiale.
Ele pot deveni relatii de drept familial din momentul in care concubinii se casatoresc, respectand
conditiile de fond si de forma prevazute de lege pentru incheierea acestui act juridie. Drept urmare,
contractul matrimonial incheiat intre concubini este privit ca un raport de drept comun. El va intra in
vigoare doar odata cu incheierea casatoriei. Daca persoanele care traiesc in concubinaj nu intentioneaza
sa incheie casatoria, atunci incheierea contractului matrimonial este lipsita de sens, deoarece el nu
poate intra in vigoare.

32
Deci, raportul de drept familial este o relatie sociala reglementata prin intermediul normelor de drept
familial.

Privite prin prisma normelor juridice, raporturile juridice de drept familial apar ca o realizare a normelor
prevazute in legislatia familiala. Aceste norme prevad anumite “modele” de comportament (de
exemplu, metodele de educare a copiilor, alese de parinti, vor exclude comportamentul abuziv, insultele
§i maltratarile de orice fel, discriminarea, violenta psihica si fizica, antrenarea in actiuni criminale,
initierea in consumul de bauturi alcoolice etc.). Dar conduita descrisa de norme devine realitate numai
atunci, cand se concentreaza in anumite raporturi sociale, cand se cunosc subiectii raportului, se
cunoaste in legatura cu ce a aparut acest raport, ce drepturi §i ce obligatii au subiectii raportului, care
vor fi consecintele abaterii de la modelul prescris de norma juridiea etc.

Subiectele de drept familial intra in raporturi juridice pentru ca urmaresc realizarea anumitor scopuri, fie
personale (nevoia de afectiune si sprijin moral, dorinta de a avea mo§tenitori pentru a transmite
bunurile familiale etc.), fie sociale (legate de instruirea si pregatirea

32

profesionala a copiilor, instituirea tutelei si curatelei etc.), fie impuse de normele juridice (obligatia de a
pastra secretul adoptiei, pastrarea dreptului copilului la pensie si indemnizatii etc.).

Dat fiind faptul ca la baza raporturilor de drept familial stau diferite scopuri, diverse sunt sj raporturile
juridice aparute.

Caracteristicile fundamental ale raporturilor juridice de drept familial. Numarul raporturilor juridice ce i-
au nastere intre subiectii de drept familial este destul de mare si, totu§i, aceste raporturi au anumite
trasaturi specifice ce le deosebesc de alte relatii sociale. Aceste trasaturi fundamentale ale raporturilor
juridice constau in urmatoarele:

/. Raportul juridie de drept familial este un raport social. Daca orice raport juridie este o relatie sociala,
atunci nu orice relatie sociala este raport juridie. Relatia sociala devine raport juridie numai in masura in
care a fost obiectul de preocupare a legiuitorului, sub forma adoptarii unei norme juridice care s-o
reglementeze.12 Caracterul social al raportului juridie de drept familial se manifests prin faptul ca el se
stabile§te intotdeauna fie intre oameni - soti ori fo§ti soti, parinti si copii, bunei §i nepoti etc., fie intre

33
ace§tia §i organele statului, organizatii, institutii (oficiul starii civile, autoritatea tutelara, comisia pentru
minori, instanta de judecata, organizatii neguvernamentale etc.).

2. Raportul juridie de drept familial este un raport volitional. Prin caracterul volitional al raportului
juridie se intelege: in primul rand, faptul ca el este reglementat de norme juridice, iar norma juridiea
(intr-un stat democratic, cum pretinde a fi Republica Moldova) inseamna vointa poporului ridicata la
rang de lege; in al doilea rand, caracterul volitional al raportului juridie se manifests si prin vointa
subiectelor ce participa la raportul dat ( de exemplu - consimtamantul liber al viitorilor soti la incheierea
actului juridie al casatoriei; pentru adoptarea copilului este necesar acordul parintilor, tutorelui
(curatorului), sotului adoptatorului, a copilului care a atins varsta de 10 ani; sotii, de comun acord,
poseda, folosesc sj dispun de bunurile comune etc.). In asemenea cazuri, se vorbe§te despre dublul
caracter volitional al raporturilor juridice de drept familial: eel exprimat de norma juridiea si eel
exprimat de subiectii raportului juridie concret.1

3. Raportul juridie de drept familial este un raport valoric. Intr-un raport juridie de drept familial T§i
gasese eoncretizarea valoriie esentiale

12 Boris Negru, Teoria generala a dreptului §i statului, Sectia Editare a AAP, Chijinau, 1999, p.

241

11 Maria V. Dvoracek, Gheorghe Lupu, Teoria generala a dreptului, Editura Fundatiei

“Chemarea”, Iasi, 1996, p.271.

33

ale familiei. Prin intermediul normelor juridice, statul incurajeaza, promoveaza si apara aceste valori. De
exetnplu, reglementand comunitatea si separarea de bunuri intre soti, Codul familiei nu a facut decat sa
traga consecintele necesare din raporturile personale la care casatoria da nastere intre acestia. Viata in
comun a sotilor, gospodarirea lor comuna si cresterea copiilor determina impletirea intereselor
patrimoniale ale celor doi soti atat cu privire la drepturi, cat si la obligatii. Comunitatea de bunuri este o
masa de bunuri destinate indeplinirii sarcinilor comune ce le revin sotilor in cadrul casatoriei. Pe de alta
34
parte, legea reglementeaza si bunuri le proprii fiecarui sot. Rezulta ca raporturile patrimoniale dintre
soti nu alcatuiesc o reglementare de sine statatoare, ci una care este subordonata finalitatii raporturilor
personale izvorate din casatorie, comunitatii si separarii intereselor dintre soti.

4. Raportul juridic de drept familial este o categorie istorica. Aparut la o anumita etapa de dezvoltare
istorica, odata cu aparitia familiei, raportul juridic de drept familial poarta pecetea epocii istorice
respective. Asa, de exemplu, la baza familiei in dreptul roman statea puterea capului de familie cu o
impatrita sfera de aplicare: putere parinteasca asupra copiilor, putere maritala asupra sotiei, putere
asupra sclavilor si asupra persoanelor cumparate, putere considerata ca o proprietate. Casatoria legala
putea aduce sotia in puterea sotului fie prin solemnitate religioasa, fie prin cumparare, fie prin
convietuire mai mult de un an. In perioada sec. IV-VIII, forma veche de cumparare a miresei nu este
recunoscuta legala de catre biserica crestina; incheierea casatoriei avea loc prin cununia in biserica (sau
prin binecuvantare religioasa, daca nu era prima casatorie); conditiile de incheiere a casatoriei erau cele
stabilite de monocanoanele bizantine si anume: consimtamantul viitorilor soti si al parintilor lor; o varsta
minima pentru viitorii soti; credinta crestina comuna etc. Astazi, pentru incheierea casatoriei este
necesar consimtamantul reciproc, neviciat, exprimat personal si neconditionat, al barbatului si femeii
care se casatoresc, precum si atingerea de catre ei a varstei matrimoniale (art. 11, alin. 1, C.F.), iar toate
persoanele casatorite au drepturi si obligatii egale in relatiile familiale, indiferent de sex, rasa,
nationalitate, origine etnica, limba, religie, opinie, apartenenta politica, avere si origine sociala (art. 5,
alin. 1, C.F.).

Structura raportului juridic de drept familial. Structural, raporturile juridice presupun trei elemente:

1) subiectele raportului juridic;

2) continutul raportului juridic;

3) obiectul raportului juridic.

Subiectele sunt partile intre care se incheie raportul juridic, continutul este format din drepturile
subiective ale partilor si din obligatiile corelative lor, iar obiectul il formeaza conduita partilor, actiunile
sau inactiunile la care sunt indrituite sau de care sunt tinute acestea.

§ 2. Subiectele dreptului familiei

35
Asa cum nu se poate concepe un raport juridic decat numai intre oameni, numai oamenii au calitatea de
subiect de drept. Insa omul in sine nu este subiect de drept, ci numai daca din punctul de vedere al
dreptului i se recunoaste si i se atribuie aceasta calitate, daca i se ofera capacitatea de a fi subiect de
drept - capacitatea juridica. Cele mai multe raporturi juridice apar intre persoane fizice (subiecte
individuale). Dar parti ale unui raport juridic pot deveni si anumite colective, organe de stat, organizatii
obstesti sau chiar statul (subiecte colective).

Fiecare ramura de drept se caracterizeaza printr-un cere propriu de subiecte, care de rand cu obiectul si
metoda de reglementare, determina specificul ramurii date in sistemul de drept. Aceasta inseamna ca
insusirea (calitatea) de subiect de drept al familiei este conditionata de recunoasterea capacitatii sale
juridice de drept al familiei. Ca subiecte de drept al familiei stiinta juridica ti recunoaste pe acei
participanti ai relatiilor sociale, care conform legislatiei familiale in vigoare poseda drepturi subiective si
obligatii corespunzatoare. Subiectele de drept familial necesitd o calitate speciald - cea de sot, parinte,
copil etc., adica de persoane apropiate, care in marea majoritate a cazurilor au un domiciliu comun, sunt
legate intre ele prin relatii de casatorie, rudenie sau infiere si care urmaresc un scop comun -
stabilitatea, bunastarea si prosperarea, atat a familiei in intregime, cat si a fiecarui membru al ei in
parte. Pot fi, deci, subiecte de drept familial sotii si fostii soti, parintii si copiii, buneii si nepotii, fratii si
surorile, adoptatorul si adoptatul, tutorele (curator) si persoana minora aflata sub tutela (curatela) etc.

Boris Negru, Teoria generala a dreptului $i statului, Sec(ia Editare a AAP, Chisinau, 1999, p. 242.

34

15 Genoveva Vrabie, Sofia Popescu, Teoria generala a dreptului, Editura “Stefan Procopiu”, Ia$i
1993,p.l31.

36
IS

Calitatea de sot apare odata cu inregistrarea casatoriei la oficiul de stare civila. Calitatea de fast sot
apare din ziua inregistrarii divortului (cind desfacerea casatoriei are loc la oficiul starii civile) ori din ziua
cind hotarirea instantei judecatoresti a ramas definitiva (in cazul desfacerii casatoriei pe cale
judecatoreasca). Calitatea de parinte si copil rezulta din provenienta copilului atestatd in modul stabilit
de lege, copil fiind considerate persoana de la nastere pana la implinirea varstei de 18 ani. In cazul
rudeniei civile drepturile si obligatiile adoptatorului si adoptatului (ca parinte si copil) iau nastere din
momentul cind a ramas definitiva hotarirea instantei judecatoresti privind incuviintarea adoptiei.
Persoanele care au dreptul la adoptie dupa cum si cele care pot fi numite tutori (curatori) sunt prevazute
in art. 121 si respectiv 143 C.F.

Drepturile si obligatiile subiectelor ce decurg din lege cu privire la

drepturile familiale, reprezinta statutul juridic al subiectelor de drept

familial: statut de sot, de parinte, copil, adoptator, bunel, nepot etc.

Fiecare categoric de subiecte ale dreptului familiei poseda un statut

juridic specific.

Garantarea drepturilor statutare si raspunderea pentru neindeplinirea obligatiilor asumate, fiind


categorii juridice, se exprima in forma de norme juridice. Apararea drepturilor si intereselor copiilor
minori revine parintilor lor, care sunt reprezentantii legali ai copiilor, fara o imputernicire speciala.
Astfel, copilul isi poate exercita dreptul de a fi protejat, la invatatura, la exprimarea opiniei etc. numai in
cazul in care parintii isi onoreaza obligatia si responsabilitatea de a proteja copilul, de ai acorda
sustinerea adecvatS in vederea dezvoltarii lui fizice, intelectuale, spirituale etc. Drepturile si obligatiile
parintilor nu pot fi exercitate in contradictie cu interesele copilului. Daca parintii nu-si pot exercita
responsabilitatea primara fata de copil, statul este eel care trebuie sa-si asume aceasta raspundere.
Responsabilitatea pentru ai acorda copilului protectia necesara o poarta, deci, familia, societatea, statul.
Deci, in relatiile juridice de drept al familiei statul, institutiile statului, organizatiile de stat si obstesti
apar ca subiecte colective de drept al familiei. Obligatia statului de a asigura protectia copiilor si
responsabilitatea lui pentru aceasta rezulta din prevederile art. 1, alin 3 din Constitutia Republicii

37
Moldova: “Republica Moldova este un stat de drept democratic, in care demnitatea omului, drepturile si
libertatile lui, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori
supreme si sunt garantate”.

36

Individualizarea subiectelor de drept familial se realizeaza prin anumite mijloace de identificare,


denumite si atribute de identificare si anume:

1) numele (cuvantul sau grupul de cuvinte prin care este identificata o persoana, compus din nume
de familie si prenume);

2) domiciliul ( locul unde persoana respective isi are locuinta sa statornica sau principals);

3) starea civila, determinata de anumite evenimente sau acte juridice ce sunt supuse inregistrarii in ”
Registrul de stare civila” si care poate fi dovedita prin : certificate de nastere, casatorie, deces etc.

In ceia ce priveste capacitatea de folosinta si de exercitiu a subiectelor de drept familial, putem afirma
urmatoarele:

- sotii, de comun acord, poseda, folosesc si dispun de bunurile comune;

- dreptul de proprietate al sotilor si al copilului este realizat in modul stabilit de Codul civil;

- copilul nu are drept de proprietate asupra bunurilor parintilor, iar

parintii - asupra bunurilor copiilor, cu exceptia dreptului la mostenire si

dreptul la intretinere;

38
- parintii si copiii care loeuiese impreuna poseda si folosesc bunurile fiecaruia dintre ei de comun
acord;

- capacitatea de exercitiu a persoanelor fizice apare odata cu implinirea varstei de 18 ani, adica
majoratul. In cazul in care casatoria a fost admisa inainte de implinirea varstei de 18 ani, minorul ce nu a
implinit varsta de 18 ani dobandeste capacitatea deplina de exercitiu din momentul incheierii casatoriei;

- in afara de capacitatea de exercifiu deplina cunoastem:

1) capacitatea de exercitiu a minorilor intre 15 si 18 ani si

2) capacitatea de exercitiu a minorilor pana la 15 ani.

Minorii intre 15 si 18 ani incheie conventii cu consimtemantul parintilor, infietorilor sau curatorilor. Ei au
insa dreptul de a dispune singuri de salariu (castigul) sau de bursa lor, de a executa drepturile de autor si
de inventator asupra operelor, inventiilor, propunerilor de rationalizare, precum si de a incheia mici
conventii ce tin de viata de toate zilele. Pentru minorii, care n-au implinit varsta de 18 ani conventiile le
incheie in numele lor parintii, infietorii sau tutorii. Minorii, care n-au implinit varsta de 15 ani, au dreptul
sa incheie mici conventii ce tin de viata de toate zilele.

In cazul in care cetateanul sufera de o boala psihica mintaia. care nu-i permite sa inteleaga insemnatatea
actelor sale, el poate fi lipsit de capacitatea de exercitiu. In numele acestor persoane toate conventiile
sunt savarsite de catre tutore (curator). Astfel, tutorele sotului declarat incapabil poate cere desfacerea
ori nulitatea casatoriei; Tl poate reprezenta si apara in instanta judecatoreasca etc.

Pentru reglementarea relatiilor personale nepatrimoniale si patrimoniale dintre membrii familiei,


nereglementate de legislatia familiala, se aplica legislatia civila in masura in care aceasta nu contravine
esentei relatiilor familiale. ■

39
§ 3. Continutul raportuiui juridic de drept al familiei

Continutul raportuiui juridic de drept al familiei este format din ansamblul drepturilor si obligatiilor
subiectelor ce participa la acest raport. Tocmai prin aceste drepturi si obligatii, care in cadrul raportuiui
juridic de drept familial sunt reciproce sunt legate subiectele.

Unele raporturi de drept al familiei sunt raporturi juridice simple, adica o parte este titularul dreptului,
iar cealalta parte este titularul obligatiei. De exemplu: Copilul are dreptui la educatie din partea
pSrintilor, la dezvoltarea capacitatilor intelectuale, la libertatea gandirii si constiintei, la apararea
demnitatii si onoarei (art. 51, alin. 3, C.F.), iar parintii sunt obligati sa-si educe copiii conform propriilor
convingeri, ei poarta raspunderea pentru dezvoltarea fizica, intelectuala si spirituals a copiilor si au
prioritate la educatia lor fata de oricare alte persoane (art.60, alin. 2, C.F.).

Majoritatea absoluta a raporturilor juridice de drept al familiei au, insa, un caracter complex. Acestor
raporturi le este caracteristic faptul ca fiecare parte este titular atat de drepturi cat si de obligatii. De
exemplu, in conformitate cu prevederile art. 74, alin. 1, parintii sunt obligati sa-si intretina copiii minori
si copiii majori inapti de munca care necesita sprijin, material, iar in conformitate cu art. 80, alin. 1, copiii
majori apti de munca sunt obligati sa-si intretina si sa-si ingrijeasca parintii inapti de munca care necesita
sprijin material.

Prin urmare, normele juridice de drept al familiei stabilesc pentru fiecare participant la raportul juridic
(pentru fiecare subiect de drept), anumite prerogative, anumite posibilitati individuale - drept subiectiv.
Trebuie sa facem deosebire intre dreptui obiectiv, ca ansamblu de norme si dreptui subiectiv, ca
indrituire Iegata de o persoana, ca posibilitate de a actiona in temeiul dreptului obiectiv si care se poate
apara, apeland la

justitie.

In cadrul raportuiui juridic de drept al familiei dreptui subiectiv permite titularului sau:

a) sa ia o anumita atitudine fata de dreptui sau (de exemplu, sa se


40
foloseasca de el sau nu);

b) sa pretinda o atitudine corespunzatoare din partea subiectului obligat;

c) sa poata apela la calea statala in apararea dreptului sau. Astfel, in conformitate cu art. 27 C.F.,
persoanele care doresc sa

se casatoreasca sau sotii, pot incheia benevol un contract matrimonial. Deci, incheierea contractului
matrimonial este un drept care poate fi folosit sau nu. In contractul matrimonial sotii (viitorii soti) sunt in
drept sa determine drepturile, dar si obligatiile privind intretinerea reciproca si modul de participare a
fiecaruia la veniturile obtinute de fiecare dintre ei si la chetuielile comune, bunurile ce vor fi transmise
fiecaruia dintre soti in caz de partaj, precum si sa se stabileasca alte clauze patrimoniale, inclusiv
sanctiuni patrimoniale pentru sotul culpabil de desfacerea casatoriei (art. 29, alin. 4, C.F.). Daca
contractul matrimonial contine clauze care lezeaza drepturile si interesele unuia dintre soti, ale copiilor
minori, ori ale altor persoane ocrotite prin lege, atunci, la cererea unuia dintre soti sau a procurorului,
instanta judecatoreasca este in drept sa declare nulitatea, totala sau partiala a contractului matrimonial
(art.31, C.F.).

Vorbind despre drepturile subiective ale subiectelor de drept familial este necesara efectuarea unor
distinctii intre diversele categorii de drepturi. In literatura juridica distinctiile sunt facute in functie de
mai multe criterii. Aceste criterii sunt valabile si pentru clasificarea drepturilor subiectelor de drept al
familiei.

Astfel, dupa criteriul provenientei lor drepturile subiective pot fi clasificate in 3 mari categorii:

- drepturi fundamentale, care deriva din apartenenta la societatea umana a fiecarui individ (dreptui la
viata, demnitate, libertate etc.);

- drepturi care decurg din insertia individului in viata sociala (dreptui la nume, la domiciliu, la o profesie
etc.);

- drepturi care deriva din insasi vointa indivizilor (dreptui de a intemeia o familie, de a infia un copil, de
a incheia contracte etc.).16

loan Cclerchi. Ion C raiovan. Introducere in teoria generala a dreptului, Editura ALL, Bucure?ti, 1998 n
41
38

Ul

Dupa intinderea efectelor lor drepturile subjective sunt clasificate in urmatoarele categorii:

- drepturi absolute, care sunt acele drepturi ce produc efecte fata de toate subiectele de drept.
Acestora le corespunde obligatia tuturor persoanelor de a nu face nimic de natura a Tmpiedica pe
titularul dreptului sa si-1 exercite. Sunt drepturi absolute: dreptul la viata. la sanatate, integritate
corporala etc.

- drepturi relative, care sunt acele drepturi ce produc efecte numai asupra titularului dreptului subiectiv
si titularul obligatiei. adica. numai intre partile raportului juridic concret. In aceasta categorie intra
numai drepturi patrimoniale.

O alta distinctie a drepturilor subiective poate fi efectuata in functie de continutul dreptului si anume:

- drepturi patrimoniale, care au un caracter economic si, in

general, pot fi exprimate in bani;

42
- drepturi nepatrimonile, care nu pot fi exprimate in bani.17

Dreptul familiei reglementeaza doua mari categorii de relatii

familiale: relatii personale nepatrimoniale si patrimoniale (art. 3C.F.). Particularitatile relatiilor personale
nepatrimoniale constau in

urmatoarele:

a) ele sunt lipsite de orice continut economic;

b) obiectul raporturilor personale nepatrimoniale Tl foreaza

urmatoarele bunuri nepatrimoniale: numele, cinstea, demnitatea.

fidelitatea conjugala, sprijin reciproc moral, grija pentru viata, sanatatea

si educatia copiilor etc.

c) raporturile (relatiile) personale nepatrimoniale sunt considerate

raporturile privind drepturile si obligatiile familiale care sunt legate de

titularii lor §i nu pot fi cedate persoanelor terte.

Categoriile de relatii personale nepatrimoniale reglementate de dreptul familiei sunt urmatoarele:

1) relatii de identificare, adica acele relatii care au in continutul lor drepturi cu ajutorul carora se
individualizeaza subiectul din dreptul familiei cum ar fi: dreptul la nume de familie la nastere sau ales la
incheierea si desfacerea casatoriei; la cetatenie; la domiciliu, la Tndeletnicire si profesie etc.

2) relatii referitoare la existenta si integritatea subiectelor de drept familial, adica acelea care au in
continutul lor drepturi personale

43
Genoveva Vrabie, Sofia Popescu, Teoria generala a dreptului, Editura “Stefan Procopiu” lasi 1993, p.138.

nepatrimoniale prccum sunt: dreptul la viata, la sanatate, la educatie, la ocrotirea oricaror forme de
abuz, la protectie sociala etc.

Este necesar sa deosebim doua categorii de raporturipatrimoniale reglementate de dreptul familiei.”


raporturi reale si raporturi obligationale. Raporturi reale sunt acele raporturi care au in continutul lor
drepturi reale, in cazul nostru - dreptul de proprietate a membrilor familiei. Raporturile patrimoniale
reale dintre soti apar odata cu incheierea actului casatoriei si sunt supuse regimului proprietatii in
devalmasie a bunurilor. Acest regim legal al bunurilor sotilor actioneaza in masura in care nu este
modificat de contractul matrimonial.

Caracteristic pentru drepturile reale este faptul ca ele sunt legate de posesie, folosinta si administrare
(dispunere) a bunurilor aflate in proprietate. Sotii. de comun acord, poseda, folosesc si dispun de
bunurile coinune (art. 21, alin. 1 C.F.), fiecare dintre ei fiind in drept sa incheie conventii prin care sa
dispuna de bunurile comune, cu exceptia bunurilor imobile (acordul celuilalt sot fiind prezumat).

Raporturile obligationale sunt raporturile legate de trecerea bunurilor de la un subiect la altul. Obligatia
subiectului de drept al familiei este indatorirea pe care acesta trebuie sa o indeplineasca. Ea poate
consta in a da, a face sau a nu face ceva, conduita care poate fi impusa. in caz de necesitate prin forta
coercitiva a statului. Astfel, Codal familiei prevede:

a) obligatia de intretinere dintre parinti sj copii;

b) obligatia de intretinere dintre soti si fostii soti;

c) obligatia de intretinere dintre alti membri ai familiei (dintre frati si surori, bunei si nepoti, copii si
parinti vitregi, copil si educator).

Dupa cum se observa, obligatia juridica a subiectelor de drept al familiei nu este arbitrara. ea reprezinta
o indatorire a unei parti care corespunde dreptului subiectiv al celeilalte parti a raportului juridic. De
aceea, obligatia juridica poate fi considerate drept “masura dreptului subiectiv”. Aceasta practic
inseamna ca dreptului unei parti in raportul juridic ii corespunde, in mod imperativ, o obligatie a
44
celeilalte parti. Ca urmare, intr-un raport juridic de drept al familiei nu poate fi vorba de vrcun drept al
unui subiect daca celuilalt subiect nu-i corespunde o anumita obligatie. Deci, o caracteristica definitorie
a continutidui raportului juridic de drept familial reprezintd faptul ca drepturile si obligatiile subiectelor
nu sunt rupte unele de allele , ele se presupun si se coordoneaza reciproc, mai mult, ceea ce poate
pretinde subiectul activ este exact ceea ce constituie indatorirea subiectului pasiv.

40

ii

in concluzie se poate afirma ca, drepturile si obligatiile partilor din cadrul unui raport juridic de drept al
familiei reprezinta o concretizare, o materializare a disponibilitatilor normelor juridice. Ele se prezinta
intr-o stransa corelatie. Raporturile dintre ele sunt determinate de reglementarile dreptului obiectiv si
de cerintele principiului echitatii, care guverneaza (mai corect-ar trebui sa guverneze) relatiile dintre
membrii familiei.

§ 4. Obiectul raportului juridic de drept al familiei

Obiectul raportului juridic reprezinta urmatorul element din structura raportului juridic. In privinta
obiectului raportului juridic in literatura de specialitate se intalnesc mai multe pareri. Unii autori
considers ca obiect al raportului juridic pot fi doar actiunile (interactiunile), adica comportarea
subiectelor. Conduita umand ce se realizeaza de cdtre subiectii raportului juridic ca urmare a exercitarii
drepturilor si indeplinirii obligatiilor constituie obiectul raportului juridic.

45
Alti autori vorbesc despre un triplu obiect al raportului juridic: obiectul juridic, adica conduita partilor;
obiectul ideologic, adica vointa partilor; obiectul material, adica lucrul (bunul) la care se refera.’9

Intr-o alta acceptiune, obiectul raporturilor juridice il formeazd anumite actiuni pe care titularul
dreptului subiectiv le efectueazd sau le poate pretinde sipe care celalalt subiect este obligat a le
savarsi.20

Dupa parerea mai multor autori, printre care si Boris Negru, obiectul raportului juridic este diferit,
precum diferite sunt si raporturile juridice. Ca urmare a diversitatii raporturilor juridice , obiecte ale
raportului juridic pot fi:

a) actiunile pe care titularul dreptului subiectiv le Tndeplineste ori le poate pretinde si pe care celalalt
subiect este obligat a le savarsi sau a se abtine de la savarsirea lor;

b) lucrurile si alte bunuri materiale;

c)valori nemateriale (cinstea, onoarea, demnitatea, numele,

sanatatea, integritatea fizica si psihica etc.);

■•

ii -

loan Ceterchi, Ion Craiovan, Introducere in teoria generala a dreptului, Editura ALL, Bucuresti, 1998, p.
102.

Genoveva Vrabie, Sofia Popescu, Teoria generala a dreptului, Editura “Stefan Procopiu”, Iasi, 1993, p.
140.

46
Maria V. Dvoracek, Gheorghe Lupu, Teoria generala a dreptului, Editura Fundajiei “Chemarea”, Ia§i,
1996, p.294.

42

d) rezultatul creatiei intelectuale (opera literara, artistica, stiintifica

TI

etc.).”

Acceptand ultima parere si raportand-o la raporturile juridice de drept al familiei, putem considera ca
obiecte ale raportului juridic de drept familial pot fi:

a) valorile nemateriale;

b) actiunile subiectelor; d) bunurile materiale.

a) Nici intr-o alta ramura de drept valorile nemateriale nujoaca un rol atat de semnificativ ca in ramura
dreptului familiei. Coexistenta simultana in familie a unui numar imens de obiceiuri, norme de
convietuire, norme morale, norme religioase etc. due la faptul ca anume valorile nemateriale
guverneaza relatiile de familie. Respectand intimitatea vietii familiale, precum si a vietii personale a
fiecarui membru al familiei, normele de drept pot regula relatiile familiale doar pana la o anumita limita.

Normele de convietuire: diferite reguli de cultura, igiena, de bunavointa si comportament “civilizat” etc.
sunt foarte numeroase si prezente in viata de zi cu zi. Calitatea sau trasatura distincta a acestor norme
este data de o anumita apreciere sau pretuire a personalitatii exprimata prin “stima”, “respect”,
“consideratie” etc. Astfel, Art. 16, alin. 4 C.F. prevede ca, relatiile dintre soti se bazeaza pe stima si ajutor
reciproc, pe obligatii comune de intretinere a familiei, de ingrijire si educatie a copiilor, iar art. 18, alin. 2
C.F. stipuleaza: sotii isi datoreaza reciproc sprijin moral si fidelitate conjugala. Aceste norme pot

47
contribui la intretinerea raporturilor familiale, insa aportul lor este redus, iar uneori superficial sau
numai formal, daca nu sunt dublate de puternice motivatii morale.

Preceptele si normele morale - reguli cu privire la bine si la rau, corect si incorect, just si injust etc.,
calauzesc conduita oamenilor, bazandu-se pe convingerea intima si constiinta personala a fiecarui
individ in comportamentul sau, care poate fi moral sau imoral. Sanctiunea exterioara a acestui
comportament poate fi manifestata sub forma de oprobiu public, iar sanctiunea interioara, fiind cea mai
eficienta- sub forma de regrete, pareri de rau, mustrari de constiinta sau scrupule. Este de notat
legatura stransa intre normele de morala si religie. Practic, fiecare religie a determinat formarea unei
morale, sacralizand preceptele etice si unele institutii sociale, in special cele

21 Boris Negru, Teoria generala a dreptului fi statului, Secfia Editare a AAP, Chisinau, 1999, p.

250.

43

privitoare la viata de familie (casatoria, nasterea copilului, sfintirea locuintei etc.). De fapt, biserica
crestina a fost cea care a prevazut in canoanele ei necesitatea consimtamantului la casatorie, a varstei
minime pentru casatorie, obligatia parintilor pentru cresterea si educarea copiilor, interdictia casatoriei
intre rude pana la un anumit grad de rudenie etc., precepte ce au fost preluate de normele de drept.

b) Pentru ca sa apara (sa se modifice, sa se stinga) un raport juridic de drept familial, in afara de norma
juridica, mai sunt necesare anumite imprejurari de fapt (fapte juridice). De exemplu: aparitia raportului
juridic de casatorie presupune, in prealabil, ca fapt juridic, incheierea casatoriei, iar aparitia raportului
juridic de rudenie civila, presupune in prealabil incheierea adoptiei. In dependents de caracterul
volitional, faptele juridice se clasifica in evenimente si actiuni. Evenimentele sunt faptele juridice care se
produc independent de vointa omului, dar de petrecerea carora legea leaga producerea unor efecte
juridice. Cele mai frecvente evenimente care au o semnificatie juridica sunt: nasterea (de ea legea leaga,
de exemplu, dobandirea calitatii de subiect de drept al familiei); decesul (de el legea leaga fie stingerea
unor raporturi juridice, de exemplu, de casatorie, fie aparitia unor raporturi juridice noi, de exemplu
dreptul la pensionare pentru pierderea intretinatorului). Actiunile umane ca fapte juridice sunt
manifestari de vointa ale oamenilor care nasc, modified sau sting raporturi juridice. Ca exemple de
actiuni a subiectelor de drept al familiei pot fi mentionate: casatoria, divortul, adoptia, instituirea tutelei
(curatelei), incheierea contractului matrimonial sau de plata a pensiei alimentare etc. In functie de

48
raportul actiunilor cu legile in vigoare, ele pot fi licite si ilicite. De exemplu, pentru ca actul juridic de
casatorie sa fie valabil sunt necesare respectarea anumitor conditii de fond (consimtamant liber
exprimat, varsta matrimoniala, stare a sanatatii etc.) si de forma (sa fie inregistrata la organele de stare
civila cu respectarea procedurii special prevfeuta cu aceasta ocazie), dupa cum §i lipsa impedimentelor
la casatorie. Daca casatoria a fost Tncheiata cu Tncalcarea conditiilor enumerate, ea va fi declarata nula
de catre instanta judecatoreasca. De asemenea, si casatoria fictiVa (cand sotii sau unul dintre ei nu a
avut intentia de a crea o familie) este tot o actiune ilicita.

c) In ceea ce priveste bunurile materiale, conform legislatiei, bunurile dobandite de soti in timpul
casatoriei apartin ambilor cu drept de proprietate in devalmasie. Sotii, de comun acord, poseda, folosesc
si dispun de bunurile comune. Bunurile care au apartinut fiecaruia dintre soti pana la incheierea
casatoriei §i bunurile primite in dar, obtinute prin

mo§tenire sau in baza altor conventii gratuite de catre unul dintre soti in timpul casatoriei, sunt
proprietate personala a fiecaruia dintre soti. Fiecare sot, raspunde pentru obligatiile proprii cu bunurile
proprietate personala si cu cota-parte din proprietatea in devalmasie.

44

45

49
Capitolul III Principiile dreptului familiei

§ 1. Privire generala asupra principiilor dreptului familiei

Termenul “principiu” provine din limba latina “principium” ceia ce inseamna “inceput”, “element
fundamental”. Orice principiu este, deci, un inceput in plan ideal, el poate fi de asemenea o sursa, o
cauza a activitatii. Prin principii in drept intelegem acele idei catalizatoare, in conformitate cu care se
reglementeaza relatiile sociale si care stau la baza activitatii juridice. In literatura de specialitate se
intalnesc mai multe formulari a definitiei principiilor de drept. Traditionala este considerate urmatoarea
formulare: “principiile dreptului sunt acele idei generate, postulate calauzitoare sau precepte
directoare, care determina Tntregul complex al normelor de drept ca un tot intreg in domeniul unui
sistem de drept sau intr-o sfera anumita a relatiilor sociale”.22 O alta formulare sustinuta de unii
specialist poate fi adusa urmatoarea: “in domeniul dreptului prin principii intelegem atat un fundament
al sistemului de drept, cit §i o modalitate de coordonare a normelor juridice in cadrul sistemului in jurul
unor idei calauzitoare”.23

Este imposibil ca legea sa prevada toate particularitatile reglementarii relatiilor dintre oameni. Dreptul
reglementeaza doar relatiile tipice. Dezvoltarea vietii politice, economice, culturale conduce la aparitia
unor situatii netipice, genereaza relatii noi care nu sunt reglementate de lege. Cu toate acestea, orice
litigiu aparut trebuie sa fie reglementat. In aceste situatii ne vin in ajutor principiile dreptului.

Vorbind despre principiile dreptului B. Negru evidentiaza urmatoarele lor trasaturi:

- principiile dreptului difera de la un sistem nation la altul. In acelasi timp insa, anumite principii pot
fi caractenstice mai multor sisteme nationale de drept;

- principiile fundamentale ale dreptului, de regula, sunt reflectate in Constitutie;

- principiile fundamentale ale dreptului sunt idei diriguitoare, idei de baza si isi gasesc reflectare in
intreaga legislatie;

- principiile dreptului se pot infatisa fie sub forma unei axiome,

50
fie sub forma unei deductii, fie sub forma unei generalizari de

fapte experimentale;

- principiile dreptului sunt mobile, stabilirea lor fund relativa.24

In ceea ce priveste clasificarea principiilor dreptului majoritatea

specialistilor in domeniu sunt de parerea ca exista:

- principii generale, care sunt comune pentru toate ramurile de drept; Principiile generale ale dreptului
sunt idei de baza ce se regasesc in intreaga legislatie a Republicii Moldova. Aceasta categorie include
urmatoarele principii: principiul democratiei, legalitatii, egalitatii in fata legii etc. Aceste principii
generale sunt si principii ale dreptului familiei.

- principii interramurale, ce sunt comune pentru doua sau mai multe ramuri de drept (drept exemplu
poate servi principiul ocrotirii familiei de catre stat propriu si pentru dreptul protectiei sociale);

- principii ramurale, specifice numai unei singure ramuri de drept (de exemplu - prioritatea educatiei
copilului in familie);

- principii intraramurale, care sunt specifice numai unor institutii ale unei anumite ramuri de drept (ca
exemplu poate fi privit principiul monogamiei);.

Caracteristic pentru un principiu fundamental de drept familial estefaptul ca el guverneaza toate regulile
de drept familial.

Continutul principiilor dreptului familial se afla nemijlocit in normele dreptului familial (art. 2 C.F.), in
Constitutie (art. 48), dupa cum pot fi deduse si din alte legi. In sistemul Partii generale a dreptului
familiei, institutia principiilor se studiaza impreuna cu asemenea institutii ca obiectul, metoda, structura,
istoria dezvoltarii dreptului familiei, izvoarele dreptului familiei formand alaturi de ele elementele de
baza ale ramurii dreptului familiei.

Sistemul principiilor dreptului familiei, dupa cum rezulta din izvoarele indicate, cuprinde urmatoarele
principii:

51
- ocrotirea familiei din partea statului;

- monogamia;

- casdtoria liber consimtita intre bdrbat sifemeie;

- egalitatea in drepturi a sotilor in familie;

- sprijinul reciproc material si moral;

- fidelitatea conjugald;

- prioritatea educatiei copilului in familie;

22 loan Ceterchi, Ion Craiovan, introducere in teoria generala a dreptului, Editura ALL, Bucure§ti,

1998, p. 30.

52
23 Nicolae Romandas, Dreptul protecfiei sociale, Editura Universitas, Chisjnau, 2001, p. 49.

46

24 Boris Negru, Teoria generala a dreptului si statului, Sec{ia Editare a AAP, Chisinau, 1999, p. 127.

47

- manifestarea grijii pentru intretinerea, educatia si apdrarea drepturilor si intereselor membrilor


minori si a celor inapti de munca;

- solutionarea pe cale amiabild a tuturor problemelor vietii familiale;

inadmisibilitatea amestecului deliberat in relatiile familiale, accesul liber la apdrarea, pe cale


judecdtoreasca, a drepturilor si intereselor legitime ale dreptului familiei, etc.

§ 2. Principiul ocrotirii familiei din partea statului

Statul este obligat sa ia masuri pentru ca orice om sa aiba un nivel de trai decent, care sa-i asigure
sanatatea §i bunastarea, lui si familiei lui, cuprinzand hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea
medicala, precum si serviciile sociale necesare. Cetatenii au dreptul la asigurare in caz de somaj, boala,
invaliditate , vaduvie, batranete sau in celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta in urma
unor imprejurari independente de vointa lor (art.47 din Constitute).

In conformitate cu art. 16 alin.3 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea


Generala a ONU la 10 decembrie 1948, care a proclamat familia drept element natural si fundamental al
societatii ce are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului, Constitutia Republicii Moldova, in
art. 48 alin. 1 prevede: “Familia constitute elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la

53
ocrotire din partea societatii si a statuluf\ iar art. 49 alin. 1 : “Statul faciliteaza, prin masuri economice
siprin alte masuri, formarea familiei si indeplinirea obligatiilor ce ii revin “,

Aceste prevederi constitutional sunt reafirmate si in art. 2 alin.l al Codului familiei: “Familia si relatiile
familiale in Republica Moldova sunt ocrotite de cdtre stat”. Pentru a asigura o stabilitate in raporturile
de familie in Codulfamiliei sunt reglementate strict conditiile de fond si de forma la incheierea actelor
juridice familiale, drepturile si obligatiile personale §i patrimoniale ale sotilor, relatiile dintre parinti si
copii etc.

Copiii constituie o categorie de persoane care inca nu dispun de capacitatea de munca si respectiv de
mijloace de existenta proprii. Izvoarele de intretinere a copiilor in societatea noastra le constituie
salariile si alte venituri provenite din munca ale parinti lor, precum si veniturile provenite din gospodaria
familiala. Cu toate ca o parte considerabila din bugetul familial este formats din anumite parti acordate
unui sau altui membra in interioral familiei, ele isi pierd

48

caracterul individual si sunt indreptate la satisfacerea necesitatilor tuturor membrilor. Din aceste
considerente, volumul beneficiilor materiale ce i se cuvine fiecarui membra al unei familii concrete
depinde atat de venitul total al familiei, cit §i de corelatia dintre membrii apti §i inapti de munca.

Analizand legislatia in vigoare putem face concluzia ca inprezent in republica existd un sistem integral de
protectie sociald a generatiei tinere, a persoanelor in etate si a altor membri ai familiei inapti de munca.
Datorita faptului ca copii, de regula sunt educati in familie, asigurarea lor sociala se exercita pe calea
acordarii de ajutor familiei. Ajutorul acordat de stat familiei pentru cresterea si educarea copiilor se
exprimd atat in forma bdneascd, cit si sub forma de servicii. Astfel, potrivit art. 12 din Legea privind
drepturile copilului “statul stimuleaza §i sustine material crearea unor institutii extrascolare, edificii
sportive, stadioane, cluburi, tabere de odihna §i alte objective ce contribuie la intremarea sanatatii
copiilor, stabilefte inlesniri pentru frecventarea institutiilor de cultura si invatamint, a celor sportive de
intremare si a bazelor de odihna in timpul vacantei”.

Deoarece familiile difera dupa numarul de persoane care se afla la intretinere, ele totodata difera sj
dupa volumul necesitatilor materiale ale membrilor. Spre deosebire de familiile tipice, in familiile
numeroase concomitent se educa 5, 6 sau chiar mai multi copii. Aceste familii necesita acordarea unui

54
ajutor banesc suplimentar din partea statului pentru intretinerea copiilor. Asemenea ajutor actualmente
se prezinta sub forma de indemnizatii, compensatii si inlesniri.

Indemnizatiile constituie diferite plati care, in functie de caracterul si destinatia lor, sunt stabilite sj
acordate de catre stat. Dupa parerea profesorului I. R. Ivanova, indemnizatiile sunt plati social-
alimentare, periodice, banesti, care poarta un caracter de ajutor de stat cetatenilor si sunt acordate in
cazurile §i in conditiile prevazute de lege in scop de compensatie, precum si in alte scopuri. Normele
juridice prevad nu numai posibilitatea acordarii indemnizatiilor, dar §i cuantumul lor, fie in marime fixa,
fie in marime procentuala. Totalitatea indemnizatiilor prezinta un sistem inchis cu o structura specifica
doar lui. La N. Romandas intalnim urmatoarea clasificare a indemnizatiilor de asigurare

sociala:

Dupa temeiurile social-utile de acordare: indemnizatii pentru incapacitatea temporara de munca; pentru
invaliditate; pentru batranete; pentru nastere; pentru ocrotirea bugetului familiei in cazul unor
imprejurari exceptionale.

49

Dupa scopul cu care se acordd pot fi diferentiate indemnizatiile: care au drept scop acordarea ajutorului
in locul salariului pierdut din motive intemeiate in decursul unei perioade scurte de timp (indemnizatiile
de boala, sarcina si nastere, in cazul starii de carantina etc.); acordate ca ajutor suplimentar pe lingS
izvoarele principale de existenta: plata muncii (salariul), pensii sau indemnizatii din prima grupa
(indemnizatii acordate la nasterea copilului, indemnizatii unice si lunare mamelor singure sau cu multi
copii, indemnizatii copiilor din familiile nevoiase etc.); acordate in calitate de ajutor persoanelor care nu
au izvoare sau mijloace de existenta.

Dupa termenul de plata al lor, indemnizatiile pot fi impartite In: unice (acordate la nasterea copilului,
pentru inmormantare, pentru tratament baleno-sanatorial, pentru mame unice sau cu multi copii etc.);
periodice (se platesc in cazuri de boala, sarcina sau nastere, in cazurile de carantina, recalificare,
protezare etc.); lunare (plata indemnizatiilor pe viata sau pe timpul invaliditatii, indemnizatii persoanelor
in varstS si invalizilor de gradul I si II care nu au surse de existenta si dreptul de pensionare).

Insa uneori, pentru anumite categorii de familii nici aceste

55
indemnizatii nu sunt in stare sa satisfaca necesitatile curente ale

membrilor ei. Din aceste considerente, legislatia Republicii Moldova

mai prevede si alte masuri stimulative, si anume: compensatiile si

inlesnirile. Astfel, in scopul perfectionarii si reglementaiii sistemului de

inlesniri stabilite unor categorii de persoane, la 14.04.2000 a fost

adoptata Legea Republicii Moldova cu privire la protectia sociala

speciala a unor categorii de populatie, care printre categoriile de

populate care au dreptul la compensatii nominative prevede si

urmatoarele categorii de subiecte de drept familial: copiii invalizi sub 16

ani; invalizii din copilarie; familiile (parintii sau sotiile nerecSsatorite

sau copiii pina la atingerea majoratului); familiile cu 4 si mai multi

copii; etc. Aceste compensatii nominative se platesc pentru: serviciile

comunale, energia electrics, gazele naturale, carbune si lemn de foe etc.

Pentru familiile care au in componenta sa cativa invalizi, compensatia la

56
plata pentru serviciile comunale se stabileste pentru fiecare beneficiar de

compensatie. Compensatiile nominative se platesc nemijiocit

beneficiarilor din mijloacele bugetului de stat, prin intermediul fondului

asigurarilor sociale. Cuantumurile concrete ale acestor compensatii se

stabilesc de Guvern, in baza prevederilor legii, tarifelor^i preturilor la

M Nicolae Romanda§, Dreptul protectiei sociale, Editura Universitas, Chijinau, 2001, p. 195. 50

serviciile comunale, carbune, lemn etc. in vigoare, si se revSd pe masura modificSrii tarifelor si preturilor
mentionate.

Realizarea dreptului constitutional la protectie sociala alfamiliei si copilului este pusa in sarcina mai
multor organe, printre care: institutii guvernamentale; autoadministratia locala; organizatii
international; organizatii nonguvernamentale locale etc.

Institutii guvernamentale. La nivel guvernamental lipseste o structure executiva unica, care ar avea in
sarcina sa toate activitStile de protectie, in deosebi a copiilor. Acestea sunt lasate in sarcina a mai multor
ministere si departamente, fiecare avind drept obiective anumite aspecte ale educatiei, sanatatii sau
protectiei sociale, fara ca problema sa poata fi privita in ansamblul ei. Principalele institutii
guvernamentale care au printre obiectivele statutare protectia familiei si copilului sunt: Ministerul
Muncii si Protectiei Sociale; Ministerul Educatiei si §tiintei; Ministerul Sanatatii; Ministerul Afacerilor
Interne; Casa Nationals de Asigurari Sociale; Consiliul National pentru Protectia Drepturilor

Copilului etc.

57
Ministerul Muncii si Protectiei Sociale. In cadrul acestui minister exista doua directii ce abordeaza
problemele care tin de instiUrtia familiei si anume: Directia Politici Familiale si Oportunitati Egale si
Departamentul Asistenta Sociala. In teritorii activeaza Directii de Asistenta Sociala si Protectie a Familiei,
care la nivel local au in components un inspector in problemele familiei, ce se ocupS nemijiocit de
evidenta copiilor aflat’i in situatii dificile, intocmirea anchetelor sociale si intretinerea relatiilor
permanente cu autoritatea tutelarS.

In prezent activitatea ministerului de sustinere a familiilor si copiilor aflati in situatii de rise se HmiteazS,
in special, la acordarea de indemnizatii familiilor numeroase, copiilor cu handicap, orfani, mamelor
singure si altor categorii. Aceste indemnizatii, insa, nu pot ameliora substantial situatia familiilor,
deoarece sunt extrem de mici.

Anume Directia Politici Familiale si Oportunitati Egale a fost coordonatorul si autorul principal al
proiectului Strategiei de Reforms a Sistemului de Asistenta Sociala, elaborarea cSruia a fost sprijinita de

UNICEF.

Ministerul Educatiei si Stiintei. In cadrul ME§, problemele protectiei copiilor sunt impartite intre douS
structuri: Directia Institutii de Tip Internat si Departamentul Tineretului si Sportului. De asemenea, ME§
are in sarcina sa reglementarea si solutionarea problemelor legate de adoptia internationals. Printre
obiectivele statutare ale Directiei Institutii de tip Internat sunt: educarea, instruirea si recuperarea
socials a

si

copiilor ramasi din diferite motive fara ingrijirea parintilor sau cu deficiente fizice, senzoriale, de
comportament; plasarea copiilor orfani, ramasi fara tutela, in institutii de tip familial; organizarea infierii
copiilor ramasj fara tutela (orfani).

Pentru realizarea obiectivelor mentionate, in subordinea ME§ se aria urmatoarele categorii de institutii:
scoli-internat de tip general pentru copiii orfani sau ramasi fara ingrijirea parintilor; scoli-internat de tip
general; §coli auxiliare pentru copii cu retard mental; scoli speciale pentru copii cu maladii cronice,
deficiente fizice, senzoriale, devieri de comportament; scoli de meserii pentru surzi si hipoacuzici; clase
de meserii pentru orbi si slab vazatori.

58
Faptul ca nu au fost facute eforturi pentru a dezvolta alternative, mai multe modele de
dezinstitutionalizare a copiilor si de prevenire a separarii lor de familie a dus la pastrarea, pe parcursul
tuturor anilor de tranzitie, a numarului excesiv de mare a copiilor din institutive de stat. In fiecare dintre
cele 64 de institutii ale MES sunt internati de la 60 la 700 de copii. Copiii educati in cadrul acestor
institutii de tip inchis nu sunt socializati in mod firesc, ceea ce duce la limitarea capacitatilor lor de
integrare ulterioara in comunitate, la retard in dezvoltarea lor generala.

Departamentul Tineretului si Sportului are drept objective: insertia socio-profesionala a tinerilor;


educatia tinerilor; combaterea delicventei juvenile; orientarea moral-civica a tinerilor; dezvoltarea
relatiilor internationale ale tinerilor sportivi. Cu sprijinul acestui departament, mai multe organizatii
studentesti au demarat un proiect de combatere a §omajului in randurile tinerilor, sprijinit de Banca
Mondiala, la realizarea caruia colaboreaza Consiliul National al Tineretului si unele organizatii de tineret
din Germania.

Ministerul Sanatatii. Familia are dreptul la ocrotirea sanatatii membrilor ei. Pentru ocrotirea sanatatii
persoanelor care se casatoresc si a urmasiior lor, unitStile medico-sanitare acorda consultatii
prenuptiale referitoare la casatorie si la planuirea familiei, efectueaza, cu consimtamantul lor, examene
medicale. Modul lor de efectuare este stabilit de Ministerul Sanatatii. In cadrul Ministerului Sanatatii
activeaza Sectia Asistenta Medicala a Mamei si Copilului. Pina in prezent asistenta medicala adresata
copiilor a fost oferita de medicul pediatru. in prezent are loc procesul de trecere la serviciile acordate de
medicul de familie. Ministerul Sanatatii are in subordine patru case pentru copii (inclusiv o institute in
regiunea din partea stanga a Nistrului), cu un contingent de aproximativ 600 de copii orfani de 0-5 ani,
abandonati in

52

maternitati sau lipsiti de tutela parinteasca. Dupa implinirea varstei de 5-7 ani, copiii care nu au fost
infiati sunt distribuiti in casele de copii si scolile internat ale Ministerului Educatiei si Stiintei §i
Ministerului Muncii, Protectiei Sociale si Familiei.

Conform Legii privind minimul de asistenta gratuita, garantata de stat din 03.02.99, Pachetul Minim de
Servicii de Baza Garantat de Stat cuprinde: asistenta medicala primara acordata de catre medicul de
familie, in conformitate cu normativele aprobate de Ministerul Sanatatii; asistenta medicala specializata,
acordata de specialisti din sec^iile consultative ale spitalelor, la solicitarea medicului de familie;
asistenta medicala de urgenta la etapa prespitaliceasca §i spitaliceasca in caz de stari acute care pun in
59
pericol viata, timp de 3 zile; asistenta medicala acordata pacientilor cu tuberculoza, boli psihice
endogene, diabet zaharat si insipid, boli contagioase, S1DA, sifilis, alcoolism, narcomanie §i toxicomanie;
asistenta medicala in stationar copiilor de pina la 5 ani, copiilor invalizi, orfani, bolnavi in stare grava, cu
traume, intoxicatii, care necesita terapie intensiva.

Implementarea Pachetului de Baza de Servicii Garantate de Stat este deocamdata tergiversata de


dificultati financiare cu care se confrunta sistemul si trenarea reabilitarii sistemului de asistenta
medicala primara.

Ministerul Afacerilor Interne. O subdiviziune importanta a Ministerului Afacerilor Interne este Directia
Politiei de Ordine Publica a Inspectoratului General de Politie, in cadrul careia activeaza Sectia Minori §i
Moravuri.

O alta subdiviziune a MAI, care activeaza ca serviciu independent, in regim non-stop este Centrul
Republican de Triere a Minorilor, in sarcinile caruia intra: intretinerea si ingrijirea temporara a copiilor
de la 3 la 18 ani aflati in situatii de rise soldate cu r&manerea fara supraveghere; studierea cauzelor
situatiei de rise in care se afla copilul, identificarea acestuia §i a parintilor sau institutiei in care s-a aflat
anterior; activitati cu caracter educativ-profilactic; examinarea profilactica a copiilor; incredintarea
copiilor institutiilor de resort (familiei, scolilor-internat etc.).

Copiii sunt primiti la Centru in regim non-stop, initial pentru o perioada de pina la 30 zile, care poate fi
prelungita cu circa 30 de zile in baza deciziei judecStore§ti. Termenul de plasare a copiilor nu include
timpul aflarii lor la tratament sau la examene medicale, sau perioadele de aflare in carantina.

53

Consiliul National pentru Protectia Drepturilor Copilului. Consiliul, fund o structura interministeriala, a
fost creat in scopul elaborarii si promovarii politicilor de stat in interesul copiilor si §i-a declarat drept
obiective:

- asigurarea respectarii prevederilor Conventiei ONU cu privire la Drepturile Copilului in Republica


Moldova;

60
- elaborarea politicilor guvernamentale vizand realizarea drepturilor copiilor la nivel national;

- consolidarea coeziunii sociale in domeniul protectiei drepturilor copiilor.

Din pacate, fiind constituit din persoane de prim rang din ministerele implicate in protecjia copiilor,
Consiliul este supus schimbarilor de components de fiecare data cind se schimba cabinetul de ministri.
Astfel, lipseste continuitatea in activitatea sa si se reuseste relativ putin.

Autoritatea locala. Pe plan local, atributiile ce tin de starea civila si de autoritatea tutelara, asigurand
respectarea drepturilor si libertatilor omului, sunt exercitate de catre primar.26

In structura organizatorica a primariilor exista subdiviziuni create

in scopul sprijinirii familiilor cu multi copii, familiilor social

vulnerabile, copiilor orfani, invalizi, mamelor solitare cu copii, a

prevenirii delicventei juvenile. Astfel Directiile pentru Ocrotirea

Copilului, Reintregire si Sprijin Familial de pe linga primarii

indeplinesc urmatoarele sarcini: crearea bazelor de date privind familiile

nevoiase si necesitatile lor (tratament, suport material, financiar,

scolarizare etc.); depistarea familiilor social vulnerabile si intocmirea

proiectelor de sprijin; acordarea de sprijin material familiilor;

consilierea familiilor; facilitarea tratamentului si procurarii de


61
medicamente de catre familiile sprijinite; facilitatea accesului copiilor

din familiile numeroase sau nevoiase in gradinite ( inclusiv prin

achitarea platii pentru intretinere); tutela si curatela copiilor orfani,

ramasi ram parinti; participarea la procesul de infiere locala a copiilor;

aranjarea copiilor abandonati in case de copii.

Organizatii Internationale. Printre organizatiile internationale care au o activitate foarte fructuoasa pe


teritoriul republicii noastre este Fundatia Soros - Moldova, ce sustine directiile prioritare orientate spre
constituirea unei societati deschise. Fundatia isi concentreaza eforturile asupra domeniilor, care sunt
determinante pentru viitorul tarii si care au

26 Maria Orlov, Drept administrate, Editura EPIGRAF, Chi$inau, 2001, p. 73.

54

ca scop dezvoltarea capacitatilor umane. (Fundatia Soros - Moldova, Raport anual 2000, Editura ARC,
Chisinau, 2001, p. 7.)

Printre multiplele programe initiate de catre Fundatie pentru copii si tineret s-ar putea de mentionat:
Programul “Modernizarea invatemantului preuniversitar”; Programul “Pas cu Pas”; Programul de
sprijinire a invatamantului superior; Programe pentru doctoranzi, asistenti si cadre didactice tinere
universitare; Programul intercultural de schimb de elevi si studenti; crearea Centrului educational PRO
DIDACT1CA §i a Centrului de Dezvoltare a tineretului (CDT) etc., in cadrul carora sunt realizate diferite
proiecte ce isi propun sa solutioneze diverse probleme ce contribuie la formarea si educarea tinerii
generatii in spiritul valorilor general-umane si pregatirii ei pentru o viata decenta si adecvata cerintelor
noului mileniu.
62
In cadrul programului “Sanatate publica” a fost creat Centrul National de Informatie Medicala “Med
Net”; sunt sustinute initiativele in domeniile: sanatatii publice, sprijinirii persoanelor cu dereglari
mentale, incurajarii paliative, prevenirii dependentei alcoolice si a abuzului fata de copii. Fundatia Soros-
Moldova a devenit fondatorul Fundatiei pentru Dezvoltarea Asistentei Medicale Primare (Fundatia
AMP), care sustine activitatea si incurajaza calitatea asistentei medicale primare din republica prin
acumularea mijloacelor financiare necesare si cofinantarea extrabugetara a Centrelor Medicilor de
Familie, Centrelor de Sanatate si Oficiilor Medicilor de Familie din republica.

Programul pentru femei are ca scop promovarea incontinua a drepturilor femeilor in vederea obtinerii
unui statut social, economic si politic egal cu eel al barbatilor. Sunt initiate programe de fortificare a
sanatatii femeii; de combatere a traficului de fiinte umane; de abordare integrate a egalitatii genurilor;
de combatere a violentei manifestate impotriva femeii etc.

Se cade mentionat si rolul destul de important al programelor: de drept, dezvoltare economics,


societate civila, biblioteci etc.

Fondul Natiunilor Unite pentru Copii ( UNICEF). UNICEF §i-a deschis reprezentanta in Republica Moldova
in 1995. A activat pe parcursul a doi ani in regim de asistenta de urgenta. Din 1997 acorda asistenta
tehnica Guvernului Republicii Moldova in baza Acordului -Cadru de Colaborare pentru anii 1997 - 2001,
semnat in octombrie 1996. Mandatul UNICEF este de a asista Guvernul in asigurarea supravietuirii,
protectiei si dezvoltarii copiilor, in special a celor aflati in situatii dificile.

v>

•JNICEF desfasoara Programele de Educatie si Sanatate, divizate la randul lor in mai multe proiecte si
sub proiecte.

Programul de Sanatate are drept obiective principale: reducerea mortalitatii infantile si materne prin
controlul maladiilor; reducerea malnutritiei; dezvoltarea unor mijloace mai eficiente de asistenta

63
medicala primara: crearea modelelor de reformare a asistentei medicale primare; implementarea
standardelor si tehnologiilor OMS/UNICEF in Tngrijirea medicala a mamei si copilului etc.

Programul de Educatie are drept obiective: stimularea unor schimbari comportameiitale si de atitudine
in societate, comunitati. scoli, gradinite si lamilii fata de sanatatea si dezvoltarea copiilor; imbunatatirea
capacitatilor umane in domeniul educatiei; implementarea unui model national de educatie timpurie
individualizata; reorientarea politicilor si strategiilor de institutionalizare a copiilor cu nevoi speciale spre
reintegrarea lor in comunitate; crearea si consolidarea unor servicii sociale pentru familiile aflate in
dificulrate si copii care provin din familiile de rise; prevenirea abandonului si a institutionalizarii copiilor
prin crearea modelelor alternative de ingrijire; crearea modelelor de protectie a copiilor aflati in afara
familiei etc.

In domeniul dezvoltarii politicilor UNICEF isi propune : expertiza legislatiei existente si elaborarea
propunerilor privind perfectionarea iegislatiei in domeniul protectiei sociale si juridice a copiilor;
sprijinirea Guvernului pentru crearea unui nou sistem de asistenta sociala pentru familie si copil:
elaborarea de programe. manuale, materiale instructive in asistenta sociala pentru universitati;
organizarea de conferinte. seminare, ateliere de lucru; pregatirea cadrelor universitare pentru
specialitatile de asistenta sociala etc.

Trustul European pentru copii (TEC). Trustul European pentru Copii, organizatie britanica, isi desfasoara
activitatea in or. Hincesti, Cahul, Tiraspol si mun. Chisinau. Programul este sustinut financiar de donatori
din Marea Britanie (Scotia) si urmareste urmatoarele obiective; asistenta sociala a familiilor numeroase
aflate in dificultate; integ u ea in familia nucleara a copiilor abandonati si institutioializati in case de
copii, maternitati, clinici; crearea unor centre de reabilitare; crearea unui centru de plasament familial
de tip “Foster”; instruirea asistentilor sociali.

TEC ofera servicii beneficiarilor selectati de Directiile pentru Ocrotirea Copilului, Reintregire si Sprijin
Familial. Asistentii sociali ofera urmatoarele servicii: mediaza legatura dintre familiile nevoiase si TEC;
determina necesitatile familiilor in asistenta ( sanatate, hrana,

56

imbracaminte, consiliere, etc.); ajuta la distribuirea rationala a mijloacelor fmanciare, primite de la TEC;
ingnjesc copiii la domiciliu; instruiesc mamele tinere in educarea, ingrijirea copiilor, prepararea hranii
pentru copii mici; reintegreaza copii abandonati in familiile proprii sau cele de plasament.

64
Organizatii neguvernamentale locale (ONG)

A sporit considerabil rolul ONG-urilor in solutionarea problemelor cu care se confrunta familia, femeia si
copilul in perioada tranzitiei. Printre programele traditionale, initiate de aceste organizatii. care si-au
demonstrat efectul binefacator asupra societatii, pot fi enumerate: programe de fortificare a sanatatii
femeii si copiilor: programe de eliminare a violentei impotriva femeii si copilului; de combatere a
traficului cu femei si copii; acordarea asistentei informationale pentru femei si copii; sustinerea si
promovarea reformei legislative, mobilizarea comunitatii in activitatea de integrare a persoanelor
disabilitate etc. Printre cele mai cunoscute organizatii nonguvernamentale ce activeata in vederea
realizarii acestor programe pot fi remarcate: Centrul de lnformare si Documentare in Drepturile
Copilului; Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova; Centrul National al Femeilor; Asociatia
Femeilor de Cariera Juridica; Centrul National de Studii si lnformare pentru Problemele Femeii etc.

§ 3. Principiul Monogamiei

Conform acestui principiu. cetatenii Republicii Moldova pot sa fie concomitent numai intr-o singura
casatorie, care este inregistrata in modul si ordinea stabilita de lege. Art. 15 alin. 1 lit. a C.F. prevede
expres ca, nu se admite casatoria intre persoane dintre care eel putin una este deja casatorita.

In cadrul familiei monogame, atat in republica Moldova, cit si in majoritatea tarilor lumii, s-au
individualizat trei structuri:

a) Familia extinsa;

b) Familia nucleara;

c) Familia derivata.

Familia extinsa este modelul patriarhal de tip traditional. Ea include relatii relative si nonrelative intre
membrii care loeuiese in acelasi spatiu (camin) si care reprezinta doua - trei generatii reunite si, uneori,
colaterale (fratii). Familia extinsa subordoneaza familia nucleara, fiind formata, adesea, din eel putin
doua familii nuclcare (bunici, parinti si copii) si dispunand de un sistem de norme si reguli dc

65
convetuire care se perpetuiaza de la o generatie la alta. Caracteristica ei functionala este
conservatorismul, pastrarea traditiilor, obiceiurilor si stilului familial dominant, pe cit se poate.
Functionand prin reguli oarecum rigide, menite sa asigure stabilitatea si “spiritul de clan”, ea nu este
lipsita de “dramatism interactional”, favorizand frecvent aparitia conflictelor Tntre generatie. In linii
generale in familia extinsa, sistemul valorilor etico-religioase si chiar culturale au un grad de inertie si
transmisibilitate mai mare. Influentele educationale sunt, in consecinta mai rigide, iar cerintele
(asteptarile) intregii familii fata de fiecare membru al sau, mai uniforme, mai previzibile. Acest tip de
organizare familiala pare a trai dupa regula circularitatii (istoria se repeta), ceia ce confera membrilor sai
un sentiment de apartenenta si securitate relativ inalt.

Familia extinsa, desi angajeaza conflicte intra si intergenerationale, ridica adesea bariere psihologice de
netrecut in calea destramarii nucleelor familiale sau tendintelor centrifuge ale acestora. Propunandu-si
pastrarea coeziunii si stabilitatii la nivelul intregului sistem familial, defavorizeaza adesea evolutia si
calitatea relatiilor intime, proiectandu-le si confirmandu-le mai mult din perspectiva scopurilor de
perpetuare, de pastrare a filonului familiei prin urmasi, si mai putin din perspectiva experientei
subjective de crestere si dezvoltare a personalitatii sotilor in rolurile masculine si feminine. Avind drept
scop de baza reproducerea grupului social, familia traditionala actioneaza dincolo de indivizi, ca o
modalitate institutional^ ce se bizuie pe solidaritate mutuala elementara. “Ea isi asuma, la un moment
dat, trecutul colectiv si garanteaza viitorul”, devenind spatiul in care cuplurile parentale transmit copiilor
lor “riscul si sansa existentei”.27

Familia nucleara (conjugald), redusa numeric la soti $i copiii lor necdsdtoriti (proprii sau adoptati), este,
in variantele ei armonioase, sanatoase o structura democratica, bazata pe consens, egalitate si
complementaritate a rolurilor de sot, sotie, precum si pe o participare crescdndd a co]>iilor. Alegerea
partenerului in cadrul acestui tip de familie este motivata de afectiune mutuala si de libertatea optiunii,
scopul sau fiind fericirea ambilor soti si a copiilor lor. Cuplul modern este profund marcat de libertatea
alegerii si de exercitarea dreptului la autodezvoltare, iar cind sentimentul iubirii dispare cuplul isi pierde
ratiunea de a fi si, de cele mai multe ori, se separa. Asa se explicS de ce cuplul modern este mai expus
instabilitatii, divortul survenind cu o frecventa mereu in crestere in lumea contemporana. In conditiile
vietii

27 L. Roussel, La familie incertaine, Paris, 1989, p. 245. 58

moderne, in special in localitatile urbane, familia nucleara isi construieste un nou stil de viata,
caracterizat prin: concentrarea afectiva, comunicationala si actionala; separarea treptata si, uneori,
66
rapida de la intreaga ramificatie de rudenie, ceia ce ii confera o independents proprie, cu marcata
posibilitate de autoconducere si autodezvoltare.

Familia nucleara este o structura preferata de majoritatea oamenilor in cea mai mare parte a globului
terestru, ea fiind apta sa asigure eel putin patru functii esentiale: cooperarea economica intre soti,
relatiile sexuale, reproducerea si socializarea copiilor. §i din punct de vedere psihologic familia nucleara
are o posibilitate crescuta de asigurare a suportului emotional de satisfacere a nevoilor de securizare,
protectie si apartenenta a fiecarui membru, precum si a nevoilor de comunicare si crestere a
personalitatii. Aceasta nu inseamna ca toate aceste nevoi sunt satisfacute automat pentru fiecare
membru al nucleului familial, doar ca urmare a apartenentei lui la acesta. Crescand in intimitate, relatiile
interpersonale in acest caz sunt totodata mult mai complicate si presupun un grad de competenta
relationala, bazat pe flexibilitate si creativitate care sa le permita sotilor sa se interadapteze optim, iar
copiii lor sa evolueze sanatos din punct de vedere psihic si social. Creativitatea personals in cuplul
marital devine o conditie indispensabila a dezvoltarii capacitatii familiei de a face fata stresurilor externe
si interne, de a rezolva cu succes problemele firesti ale vietii cotidiene. Incapacitatea nucleului familial
de a se autoregla “aici si acum” pericliteaza treptat si chiar stopeaza “cursa maritala” si, implicit, pe cea
a autodezvoltarii personalitatii.

Forme derivate ale familiei. Ne vom opri la urmatoarele forme derivate:

a) familia mixta;

b) familia monoparentala.

Familia mixta este o structura bazata pe casdtoria dintre doi parinfi (singuri sau divortati) cu copii proprii
si, eventual, copii comuni. Astfel, relatiile de fratie vitrega sau prin alianta sunt specifice familiilor mixte,
deobicei coabitand in acelasi spatiu. Problemele de adaptare interpersonala privesc eventuale dificultati
prin intoleranta sau desincronizari mutuale intre fratii vitregi si naturali, pe de o parte, intre parintii
vitregi si copii, pe de alta parte. Cuplul marital este eel care detine balanta relatiilor familiale, care se pot
usor dezechilibra in aceste

conditii.

Problemele familiei mixte, ale parintilor si copiilor vitregi, tin de specificul relatiei din sistemul familial
structurat dupa recasatorie, de

67
59

riscul repetarii anumitor erori din mariajele anterioare §i de relatiile cu ex-consortii. Ace§tia din urma
raman de cele mai multe ori in relatii (mai mult sau mai putin reglate juridic si psihologic cu copiii lor).
Adeseori parintii vitregi au un comportament inadecvat fata de copiii vitregi, mai ales legat de atitudinile
si relatiile acestora cu parintii naturali. Pe de alta parte, pentru copil recasatoria parintelui creeaza
cateva probleme reale, cum ar fi: copilul se confrunta cu situatia de a-si imparti afectiv parintele cu noul
sot al acestuia; copilul se poate teme de o modificare a regulilor in noua familie, ceia ce este, dupa
terminarea divortului, o idee §i a§teptare realista; copilul poate resimti din partea parintelui vitreg,
asemanator sau diferit, modul de disciplinare pentru comportamente, moduri de a face si gandi cu care
s-a deprins sau care erau tolerate de parintele natural; copilul se poate invinovati daca se simte atras
sau iubeste parintele vitreg, deoarece s-ar simti simultan neloial fata de parintele necustodial; copilul
trebuie sa renunte la visul sau de a-sj revedea parintii impreuna, si aceasta nu-i u§or de facut. In
consecinta, el poate avea tendinta sa-si creasca ostilitatea fata de parintele vitreg.

Pentru ambii parinti care isi aduc proprii copii in remariaj, situatia poate deveni mult mai complicate §i
dificila mai ales daca noul cuplu va avea un nou copil. DesJ obstacolele parinte - copil vitreg sunt reale,
totusi multi dintre ace§tia reu§esc sa ajunga la un rezultat satisfacator, contribuind la structurarea
noului sistem familial §i chiar la fericirea noii casatorii. Indicele ridicat al casatoriilor dupa divort
favorizeaza, in ultimii 20 de ani, proliferarea familiilor “comasate”, “largite” sau “mixte”.

Familia monoparentald este structura parentald asimetrica formata dintr-un pdrinte si copilul (copiii)
sau (sdi), fie prin decesul celuilalt parinte, fie prin divort, fie prin abandonarea familiei de cdtre un
pdrinte, fie prin decizia de a nu se cdsdtori, fie prin adoptia, adopfiunea realizata de o persoand singurd,
fie prin nasterea “intdmpldtoare ” a unui copil dintr-o relatie libera in afara cdsdtoriei cu refer ire in
special la parintii adolescenti.28 Ca urmare a cre§terii numarului de divorturi familia cu un singur parinte
este din ce in ce mai frecventa. Experienta de a fi parinte singur nu este neaparat devastatoare pentru
adult sau pentru copii, dar nu este confortabila in permanenta. Ea ramane o experienta particulars de
tip familial, ce duce la schimbari in raporturile dintre parinti sj copii. Desi sunt cu mult mai semnificative,

schimbarile pot depinde de timpul pe care il consacra mama sau tatal familiei; de modul in care efectele
separarii au marcat atat adultii, cit §i copiii; de modul in care ambii adulti §i copiii dezvolta strategii de a
face fata problemelor, noi stiluri de viata. Pentru multi indivizi aceste adaptari sj ajustari pot fi relativ
temporare, cata vreme majoritatea parintilor singuri reu§esc sa se recasatoreasca.

68
Majoritatea pdrintilor singuri sunt femei (aproximativ 88%), ele asigurandu-§i custodia copiilor din
ratiuni nu numai naturale dar §i culturale. Putine dintre femeile divortate incredinteaza custodia copiilor
tatalui. Mamele singure exercita un rol extins parental, incluzand simultan componente concurentiale in
conducerea familiei, de aici rezulta o serie de schimbari in relatiile cu copiii, care pot fi observate in
slabirea grani^elor dintre rolurile previzibile de adult §i de copil, copilul fiind nevoit sa-§i dezvolte
maturitatea in devans, in timp ce nu sunt pregatiti inca s-o faca. Multe femei gasesc extrem de stresant
acest statut, dar incearca sa se adapteze printr-o varietate de cai.

Familia monoparentald condusd de tatd constitute o minoritate in cadrul acestui tip de familie
(aproximativ 12%). In ultimii 20 de ani ea a devenit mult mai frecventa. Motivatiile care ii determina pe
barbati sa doreasca sau sa accepte postura de parinte-singur sunt diferite. Pe de o parte se situeaza acei
barbati care sustin dreptul lor de a-§i exercita parentalitatea, intrucat se simt capabili §i motivati afectiv
pentru aceasta. Pe de alta parte, cei care sunt obligati sa consimta la exercitarea custodiei, ca urmare a
pozifiei instantei judecatore§ti sau a mamei, care se dovede§te incapabila sa-§i ingrijeasca copiii, atat
fizic, cit §i emotional. In general, se apreciaza ca experienta monoparentalitatii la tati este mai putin
distructiva pentru stilul de viata decit in cazul mamelor, a§a cum factorii economic! afecteaza femeile
intr-o masura mai mare decit barbatii.

§ 4. Principiul liberului consimtamant la casatorie

In comentariul Canonului 1057, § 1 §i 2 este spus: “casatoria -institute care face parte din ordinea naturii
§i a harului - este opera lui Dumnezeu, insa fiecare casatorie concreta, chiar daca este o comunitate de
iubire, ia na§tere din consimtamantul liber §i con§tient al celor doua parti. Nici o putere omeneasca, nici
chiar Biserica nu poate suplini consimtamantul partilor”.29

28 Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Psihologia relatiilor dintre sexe, Editura Alternative, 1997, p.41.

60

69
loan Tama?, Drept matrimonial canonic, Editura Presa Buna, Ia§i, 1994, p. 81.

Consimtamantul matrimonial nu este un act uman oarecare, ci unul cu totul special, in sensul ca, pe
lingdfaptul ca trebuie safie liber total ’si responsabil, e necesar sa fie adecvat obiectului, adica
legamdntului conjugal, care prin natura sa include obligatii si drepturi esentiale. Persoana care in
momentul incheierii casatoriei nu are uzul suficient al ratiunii sau discernamantul necesar pentru a
putea evalua in concret - Tntelegand si voind - drepturile si obligatiile esentiale ale daruirii si acceptarii
matrimoniale reciproce, sau se afla in imposibilitatea de a-si asuma obligatii conjugate esentiale este
lipsita de capacitatea necesara de a da un consimtamant valid.

Sunt incapabili sa incheie casatorie cei care sunt lipsiti de uzul suficient al ratiunii, adica acel grad de
ratiune cu ajutorul caruia sa poata indeplini nu numai un act uman in general, ci unul specific, adecvat
gravitatii alegerii matrimoniale. Cauzele acestei deficiente sunt numeroase si variate. Ele trebuie
analizate de la caz la caz. Practic este vorba de boli mintale si de alte tulburari psihice grave.
Jurisprudenta considers ca astfel de bolnavi, in cazul cind boala este incurabila, chiar daca sunt lucizi in
momentul in care ar trebui sa dea consimtamantul matrimonial, totusi nu sunt considerati capabili
pentru un asemenea consimtamant. Persoanele care in momentul exprimarii consimtamantului
matrimonial sunt afectate de tulburari psihice grave, datorate unor stari de drog, de alcoolism, de
hipnoza etc., pierd stapanirea de sine si a uzului facultatilor intelectuale si volitive, asa incit aceste
persoane nu pot incheia acte umane pe deplin libere si constiente.

Sunt incapabile sa incheie casatorie persoanele afectate de un grav defect de discernamant cu privire la
drepturile si obligatiile matrimoniale ce trebuie acordate si acceptate de catre ambele parti. In cazul
casatoriei, discernamantul este capacitatea “critica” a celor doi viitori soti de a chibzui si a aprecia in
concret responsabilitatile matrimoniale pe care ei le asuma pentru toata viata. Nu este suficient ca ei sa
cunoasca aceste responsabilitati in mod abstract, ci trebuie sa dispuna de o suficienta maturitate de
judecata cu ajutorul careia sa le poata evalua. Cind viitorii soti au implinit varsta prescrisa pentru a putea
incheia casatoria, se presupune ca au, nu numai uzul suficient al ratiunii ci si discernamantul necesar cu
privire la obligatiile si drepturile matrimoniale.

Viitorii soti trebuie nu numai sa cunoasca, sa doreascd in mod liber si sa evalueze principalele
responsabilitati matrimoniale, ci totodata safie si capabil sa si le asume. Experienta arata ca exista
persoane, care, desi le voiesc in mod liber si le evalueaza in concret, se
70
afla totusi in imposibilitatea de a si le asuma sau de a le indeplini, deoarece aceasta depaseste
posibilitatile lor. Jurisprudenta stabileste concret care anomalii psihice impiedica pe cineva sa-si asume
responsabilitatile matrimoniale. Cazurile cele mai frecvente de pina acum sunt cele ale persoanelor
homosexuale si nimfomane.

Pentru a putea incheia o casatorie valida, pe lingd capacitatea naturald, biologicd si psihicd cele doud
parti trebuie sa posede si un minimum de cunostinte cu privire la natura casatoriei, intrucdt nimeni nu
poate voi un lucru daca mai intdi nu-l cunoaste. Legiuitorul nu cere ca viitorii soti sa aiba cunostinte
ample si profunde despre casatorie, ci sa nu ignore esentialul. O persoana care ar considera casatoria
drept o comunitate exclusiv amicala sau de ajutor reciproc, ocazionala si trecatoare, sau ca nasterea
copiilor ar fi rezultatul unor simple manifestari afectuoase si ar acorda dreptul reciproc asupra trupului
numai in vederea acestor manifestari, fara a avea o idee chiar minima cu privire la cooperarea celor doi
soti, ar incheia o casatorie invalida, intrucat ar lipsi obiectul esential al consimtamantului.

Uneori vointa de a incheia casatoria, desi exista, poate fi viciata, adica persoana s-a decis in urma unor
circumstante care i-au alterat intr-un fel sau altul cursul psihologic moral. Fara aceste circumstante
alegerea ei ar fi fost total diferita. Exista trei vicii de consimtamant: eroarea, dolul si violenta sau teama.

Eroarea poate fi cu privire la persoana (persoana este alta) si in acest caz ea invalideazd casatoria.
Eroarea cu privire la o calitate a persoanei, chiar daca este cauza a contractului, nu invalideaza casatoria,
decit daca aceasta calitate este voita in mod direct si principal. Eroarea cu privire fie la unitatea, fie la
indisolubilitatea, fie la demnitatea sacramentala a casatoriei nu viciaza consimtamantul matrimonial, cu
conditia ca ea nu determina vointa.

Dolul (viclenia) este vointa deliberata si culpabila de a determina o persoana, prin inselaciuni, minciuni
sau reticente, de a savarsi o actiune pe care in alte conditii nu ar savarsi-o. In general, actul indeplinit ca
urmare a unei induceri in eroare de catre altcineva nu exclude vointa de a savarsi acel act si de aceia
este valid din punct de vedere juridic, dar poate fi anulat de catre normele dreptului in anumite conditii:
daca persoana simuleaza in mod constient si voit o calitate precisa; daca este provocat cu scopul de a se
obtine consimtamantul; daca se refera la o calitate a persoanei care se casatoreste; daca aceasta calitate
este de asa natura incit lipsa ei ar putea sa tulbure in mod grav viata conjugala.

71
62

u\

Libertatea consimtamantului poate fi diminuata sau chiar poate lipsi cu totul datorita violentei si fricii.
Violenta este constrdngerea din exterior a unei persoane, adica o constrdngere provenitd din partea
altei persoane, care nu poate fi respinsd si care provoacd teama. Violenta poate fi fizica (trupeasca) si
morala (psihica). Casatoria incheiata din constrangere fizica este nula in virtutea dreptului natural,
intrucat consimtamantul lipseste cu desavarsire. Este nula casatoria si in cazul cind ea se incheie in urma
violentei psihice sau morale ce da nastere fricii. Frica sau teama, adica amenintarea cu un rau iminent
sau viitor, produce in sufletul omului o tulburare, care nu-i permite sa actioneze cu deplina seninatate si
libertate. •

Dorind, conform Cartei Natiunilor Unite, sa favorizeze respectul universal si efectiv al drepturilor omului
si al libertatilor fundamentale pentru toti, fara deosebire de rasa, sex, limba si religie, la 7 noiembrie
1962 Adunarea Generald a Natiunilor Unite a adoptat Conventia privind consimtamantul la cdsdtorie,
varsta minima pentru cdsdtorie si inregistrarea cdsdtoriilor. Art. 1 al Conventiei mentionate dispune:
“Nici o cdsdtorie nu va puteafi contractatd in mod legal fara liberul si deplinul consimtdmdnt ale celor
doud parti, acest consimtdmdnt trebuind sdfie exprimat de ele direct, in prezenta autoritdtii
competente a celebra casatoria si a martorilor, dupd o publicitate suficientd, conform prevederilor legii.
“.

“Ca exceptie de la prevederile paragrafului 1, prezenta uneia dintre parti nu va fi ceruta daca autoritatea
competenta are dovada ca imprejurarile sunt exceptional si ca aceasta parte si-a exprimat
consimtamantul in faja unei autoritati competente si in forma prevazuta de lege si nu 1-a retras.”. In
lumina prevederilor Conventiei date statul ia masurile legislative necesare pentru stabilirea varstei
minime pentru casatorie. Nu vor putea contracta legal casatoria persoanele care nu au implinit aceasta
varsta, cu exceptia unei dispense de varsta acordata de autoritatea competenta pentru motive grave si

72
in interesul viitorilor soti, iar toate casatoriile vor fi inscrise de autoritatea competenta intr-un registru
oficial.

In Republica Moldova acest principiu este consfintit constitutional. Art. 48 alin. 2 din Constitute prevede:
“Familia se intemeiazd pe casatoria liber consimtitd intre bdrbat si femeie “, care este sustinuta si de
prevederile art. 11 alin. 1 C.F.: “Pentru incheierea casatoriei este necesar consimtamantul reciproc,
neviciat, exprimat personal si neconditionat, al barbatului si femeii care se casatoresc, …”.

Potrivit acestui principiu, viitorii soti consimt la incheierea casatoriei in baza afectiunii si dragostei
reciproce, fara ca decizia lor sa fie influentata de vre-un factor extern. Nici parintii, nici rudele si nici
orice alta persoana nu poate interveni in alegerea de catre un viitor sot, al celuilalt sot sau partener de
viata. La fel, nimeni nu poate interveni in nici un fel la exprimarea consimtamantului de catre viitorii soti
la incheierea actului juridic al casatoriei. Viitorii soti isj exprima vointa de a se casatori personal si
simultan, aceasta vointa trebuie sa fie actuala, neviciata si, ca^o ultima conditie, sa fie constatata in mod
direct de catre persoana ce oficiaza incheierea actului juridic al casatoriei.

Pentru a fi valabil si a produee efecte juridice consimtamantul, la casatorie trebuie sa indeplineasca


urmatoarele conditii:

a) sa nu fie alterat de vre-un viciu (eroare, dol sau violenta);

b) sa fie actual;

c) sa fie dat personal si simultan de catre viitorii soti;

d) sa fie constatat in mod direct de catre functionarul oficiului de stare civila, de primarul sau
secretarul de 1^ nrimarie, care oficiaza celebrarea incheierii casatoriei.

De fapt dreptul familiei prevede prezenta liberul ui cons,ifntdmdnt nu numai la incheierea actului juridic
al casatoriei. frincipiul consimtamantului liber al subiectelor de drept familial guverneazd majoritatea
relaliilor familiale. In sustinerea afirmatiei date pot fi aduse prevederile art. 36 alin. 1 C.F.: “In baza
acordului comun al sotilor care nu au copii minori comuni sau infiafi … casatoria poate fi desfacuta de
catre oficiul de stare civila …”, sau ale art. 21, alin. 4 si 5 C.F.: “… Conventia incheiata de unul dintre soti
73
poate fi declarata nula de catre instanta judecatoreasca, la cererea celuilalt sot, daca se va stabili ca
cealalta parte a conventiei a §tiut sau trebuia sa fi stiut ca al doilea sot este impotriva, inqheierii
conventiei respective. … Unul dintre soti nu poate, fara consimtamantul expres al celuilalt sa rezilieze
contractul de inchiriere a spatiului de locuit, sa instraineze casa sau apartamentul ori sa limiteze prin
acte juridice dreptul la locuinta a celuilalt sot”.

Consimtamantul (acordul) persoanelor implicate la incheierea actului juridic al adoptiei este una din
conditiile de fond determinante pentru incheierea actului respectiv. Astfel, pentru adoptia copilului se

cere:

a) acordul parintilor copilului, exprimat printr-o declaratie scrisa, autentificata de notar sau de
autoritatea tutelara in a carei raza teritorit. ,a se afla domiciliul copilului ori al parintilor;

64

b) acordul scris al tutorelui (curatorului) la adoptie (in cazul cind copilul se afla sub tutela sau curatela),
autentificat de notar sau de autoritatea tutelara in a carei raza teritoriala se afla domiciliul minorului sau
al tutorelui (curatorului). Acordul poate fi exprimat de tutore (curator) si personal in instanta
judecatoreasca;

c) acordul scris al sotului adoptatorului, autentificat de notar sau de autoritatea tutelara (in cazul cind
copilul este adoptat numai de unul dintre soti). Acest acord poate fi exprimat personal in instanta
judecatoreasca;

d) acordul copilului adoptat, care a atins varsta de 10 ani, exprimat in instanta judecatoreasca.

§ 5. Principiul egalitatii in relatiile familiale

74
In timpul casatoriei sotul si sotia au drepturi si responsabilitati

egale in cadrul familiei. Acest statut de egalitate se extinde asupra

oricarei schimbari produse in relatia celor doi, ea continua sa fie valabila

in cazul unor aranjamente privind separarea legala sau desfacerea

casatoriei, tutela copilului, dreptul la vizite, pierderea sau recuperarea

autoritatii parintesti si este recunoscut atat de dreptul international si eel ,

national, cit si de dreptul canonic.

Astfel, ambii soti au drepturi si indatoriri egale cu privire la comunitatea de viata, stabileste Canonul
1135 CDC. Egalitatea dintre barbat si femeie se bazeaza pe insasi natura umana creata de Dumnezeu
dupa chipul si asemanarea Sa. Barbatul si femeia care, prin pactul conjugal “nu mai sunt doi, ci un singur
trap”, isi ofera unul altuia ajutor si slujire prin unirea intima a persoanelor si actiunilor lor. Depasind
principiul superioritatii tatalui asupra mamei, CDC stabileste, de exemplu, ca locul de origine al copilului
este locul in care parintii isi aveau domiciliul, cind copilul s-a nascut, iar daca parintii nu aveau amandoi
acelasi domiciliu, locul de origine este locul unde mama isi avea domiciliul. Totusi, principiul egalitatii in
drepturi si datorii nu trebuie sa fie in dauna complementaritatii celor doi soti, dimensiune esentiala a
aliantei si vietii matrimoniale, care se bazeaza pe modul diferit in care ei participa la asemanarea cu
dumnezeu si o manifests.30

Declaratia Universald a Drepturilor Omului, adoptata si proclamata de Adunarea Generald a ONU din 10
decembrie 1948, in art. 1 proclama: “Toate flintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in
drepturi… ” Fiecare se poate bucura de toate drepturile si

loan Tamas, Drept matrimonial canonic, Editura Presa Buna, laji, 1994, p. 142. 66

de toate libertatile proclamate in Declaratie, fara nici o deosebire, in special de rasa, de culoare, de sex,
de limba, de religie, de opinie politica sau de orice alta opinie, de origine nationals sau sociala, de avere,
de nastere sau decurgand din orice alta situatie.

“Cm incepere de la varsta nubild, barbatul si femeia fara nici o restrictie in privinta rasei, cetdteniei sau
religiei, au dreptul sa se casdtorea.scd si sa intemeieze o familie. Ei au drepturi egale la incheierea

75
casatoriei, in decursul casatoriei si la desfacerea ei” (art. 16, alin. 1 din Declaratia Universald a
Drepturilor Omului).

Conventia asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare fata de femeie, in art. 15, recunoaste
egalitatea femeii cu barbatul in fata legii. “Egalitatea in fata legii” include si aspectele ce tin de casatorie
si familie si care sunt specificate in art. 16 al conventiei mentionate. Astfel, in sensul acestui articol:

- Statul trebuie sa asigure egalitatea in casatorie si in relatiile familiale;

- Femeile trebuie sa dispuna de acelasi drept la casatorie ca si barbatii, in baza consimtamantului liber,
si sa beneficieze de libertate la alegerea sotului;

- Statele se obliga sa stabileasca varsta minima de casatorie si inregistrare a tuturor casatoriilor.


Logodna Tntre copil nu are putere juridica;

- Femeile trebuie sa aiba drepturi egale cu barbatii atat in perioada casniciei, cit si la desfacerea ei;

- Femeile au aceleasi drepturi asupra propriilor copii, numarului lor, asupra planificarii nasterilor, au
acelasi acces la informatii si la mijloacele necesare pentru exercitarea drepturilor sus-mentionate. Ele
trebuie sa se bucure de drepturi egale cu barbatii in materie de tutela, curatela si adoptie;

- De asemenea, femeile vor avea aceleasi drepturi ca si sotii lor la alegerea numelui, profesiei sau
ocupatiei, precum si in materie de proprietate si administrare a bunurilor.

Luand nota de actele normative internationale, Republica Moldova opteaza pentru o egalitate deplina
dintre barbat si femeie in toate domeniile politic, social, economic, cultural, familial etc. legislatia
Republicii Moldova, mai ales dupa 1990, incearca a aduce in concordanta prevederile nationale cu cele
internationale.

Constitutia Republicii Moldova in art. 16 alin. 2 prevede: “7b// cetatenii Republicii Moldova sunt egali in
fa(a legii si a autoritatilor publice, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba,

67

76
religie, sex, opinie, apartenentd politico, avere sau de origine sociald “. Egalitatea in drepturi dintre
barbat si femeie este prevazuta si in art. 48 al Constitutiei.

Aceste prevederi constitutional sunt confirmate si in Codul familiei care in art. 5 alin. 1 stipuleaza:
“Toate persoanele cdsdtorite au drepturi si obligatii egale in relatiile familiale, indiferent de sex, rasa,
nationalitate, origine etnicd, limbd, religie, opinie, apartenentd politicd, avere si origine sociald.”". Toate
problemele vietii familiale se solutioneaza de catre soti in comun, in conformitate cu principiul egalitatii
lor in relatiile familiale (art. 16 alin. 1 C.F.).

In modelul traditional al familiei sotul detinea autoritatea. Comportamentul traditional masculin consta
intr-o constelatie de caracteristici si orientari de scopuri, cum ar fi: competitivitatea, agresivitatea,
increderea in sine. El lua deciziile privind bugetul si alte chestiuni importante si avea forta de a impune si
copiilor respectul fata de deciziile lui. Pe de alta parte, constelatia rolului feminin traditional consta in
caracteristici expresive, cum ar fi: grijulie, compasiva, afectiva, sensibila la nevoia altuia.
Responsabilitatile de baza ale sotiei erau: ingrijirea casei, a copiilor si asigurarea confortului si satisfacerii
nevoilor sexuale ale sotului.

Noul ideal marital este egalitarismul in toate dimensiunile vietii maritale. Aceasta implica o participare in
masura egala a sotilor, intr-o cooperare privind suportul financiar, ingrijirea domestica si ingrijirea coj.
Jlor. Studiile efectuate dupa eel de-al doilea razboi mondial consemneaza modificari importante legate
de optica sociala, dar si a permisivitatii sau restrictiilor impuse de familie, religie si morala.

Unul din rezultatele majore ale acestei schimbari este faptul ca ambii soti au libertatea de a-si urma
propriile interese, fara a avea sentimentul ca sunt presati. De exemplu: “noul barbat” poate sa imparta
cu sotia indeplinirea unor sarcini domestice sau de ingrijire a copiilor fara a se resimti neaparat
demasculinizat. Si invers “noua femeie” poate sa se investeasca in anumite preocupari privind afacerile
sau chiar in profesii ca ofiter de politie, fara a resimti o pierdere a feminitatii. Aceste schimbari, vizand
egalitatea dintre sexe, modifica atat relatiile familiale, cit si cele premaritale. Asa, de pilda, se accepta
acum ca o femeie sa propuna o intalnire unui barbat, sa ia initiativa in comportamentul sexual, sa
participe ca un egal in luarea deciziilor si chiar sa propuna o casatorie unui barbat. Barbatul nu mai are
intodeauna dreptate cu orice pret, dar acum este liber sa-§i exprime sentimentele, sa-si imparta§easca
temerile durerile si tipurile de activitati. Barbatii preiau din ce in ce mai

68

77
mult activitati domestice (gatit, spalat, ingrijirea copiilor etc.); femeile se simt atrase tot mai mult si
practica activitati, destinate pina atunci doar barbatilor (legislate, administratie, medicina, pilotaj etc.).

In ultimii ani se remarca o tendinta generala de apropiere si stergere a diferentelor comportamentale


dintre barbat si femeie, creand uneori ambiguitate si discomfort in asumarea rolurilor acceptate social.
Adolescentii de azi nu sunt suficient polarizati feminin sau masculin, ceia ce ridica unele probleme
privind acceptarea lor sociala dar si autoacceptarea. Schimbarile radicale in conduita barbatilor §i
femeilor care au zguduit puternic standardele de rol au aparut in anii 60 -70, odata cu miscarea “hippy”
ca o manifestare a respingerii restrictiilor sociale si a standardelor impuse de societate. Astfel,
vestimentatia si stilul estetic atat al barbatilor, cit si al femeilor s-au modificat semnificativ. Intr-o mare
masura, procesul de prefacere al rolurilor masculine si feminine este datorat modificarilor, frustatiilor.
Atat barbatii cit si femeile au primit mesaje contradictorii din partea societatii: femeia a fost incurajata
spre cariera profesionala, competenta, competitivitate si chiar agresivitate. Totusi, daca ea obtine un
nivel crescut de succes in cariera, in lumea noastra dominata de barbati, se asteapta ca ea sa fie
considerate “nefeminina”; in acelasi mod, barbatul a fost stimulat sa fie grijuliu, emotional, expresiv §i
sensibil la sentimentele manifestate de altii. Dar, daca el merge prea departe in aceasta directie, se
asteapta sa fie considerat drept “un imbrobodit”. Incotro ne va duce aceasta tranzitie a rolurilor, vom
vedea.

Se asteapta ca primul pas in dezvoltarea acceptabila a rolului barbatului si a femeii sa se sprijine pe


cucerirea unei egalitati intre sexe, in zona educationala, ocupationala, politica §i interpersonala. Totusi
aceasta egalizare se va baza, in cea mai mare parte, pe recunoa§terea ca, desj suntem barbati si femei,
inainte de orice altceva suntem fiinte

umane.

Insumand cele expuse mai sus putem afirma ca, noul ideal familial este egalitatea deplina in drepturi
intre sot si sotie, insa, pina la atingerea unei egalitati, care sa fie confortabila si pentru barbati si
pentrufemeie, este un “drum lung”, care se asteapta sa continue prin extinderea si cucerirea
compatibilitdtii si armoniei in casatorie.

. - ■ ■■

78
§ 6. Principiul prioritatii educatiei copilului in familie

“…/«ra iubire copiii ajung sa moara. Copilul care nu a fast iubit estefoarte diferit din punct de vedere
biologic, fiziologic si psihologic de eel care a fast iubit. Primul chiar se va dezvolta diferit de celalalt.”

A.Montagn

Familia este cea mai importanta celula a influentei sociale asupra formarii personalitatii copilului: anume
aici crescand, copilul isi formeaza pentru prima data deprinderile elementare de munca; insuseste
valorile si normele de comportare recunoscute de toti; invata limba si normele de gandire care-i dau
posibilitatea de a se familiariza cu valorile general-umane ale culturii; anume aici el Tncepe sa-si formeze
o anumita intelegere a vietii ca fenomen obstesc; in familie incepe procesul de socializare a omului.31

Unul dintre principalele efecte ale casatoriei este si acela privind dreptul si obligatia parintilor de a se
ingriji in eel mai inalt grad de educatia copiilor lor. Despre aceasta trateaza canonul 1136, CDC: “Parintii
au obligatia foarte grava si dreptul primar de a se ingriji, fiecare dupa parerea sa, de educatia, atat fizica,
sociala si culturala, cit si morala a copiilor”. Educatia este evolutia progresiva si armonioasa a
facultatilor, prin care copiii se transforms treptat si metodic in oameni desavarsiti. Se stie ca prin
oranduire naturala si divina, datoria si dreptul de a educa copiii apartin in primul rand acelora care, prin
nastere, au fost initiatorii lucrarii naturii si carora li se interzice pierderea lucrarii incepute, lasand-o
neterminata.32

In primul rand, spune CDC, parintii, deoarece au dat viatd copiilor, au obligatia foarte grava de a-i educa,
si de aceia trebuie considerati primii si principalii educatori. Aceasta functie educativa este atat de
importanta, incit, acolo unde lipseste, cu greu poate fi suplinita. In al doilea rand, educarea copiilor este
un drept primar al parintilor, Tntrucat societatea familiala este, din punct de vedere natural si istoric,
anterioara societatii statale.33

Importanta familiei este subliniata si in preambulul Conventiei cu privire la drepturile copilului, unde
aceasta este vazuta ca: “… uniunea fundamentala a societatii si mediul natural pentru cresterea si

” Spirchin, Bazelefilosofiei, p. 393. 32 Pius 11, Enc. Casti connubit AAS 22 (1930) p. 535. loan Tama;,
Drept matrimonial canonic, Editura Presa Buna, Iasi, 1994, p. 145.

79
70

bunastarea tuturor membrilor sdi, in mod deosebit a copiilor, care trebuie sa beneficieze de protectie si
asistenta de care au nevoie pentru ca ei sa-sipoatdjucape deplin rolul lor in societate”. Mai mult decit
atat, “copilul trebuie sa creased intr-un mediu familial, intr-o atmosfera de fericire, dragoste si
intelegere “. Familia devine, incetul cu incetul, cadrul ideal al primilor pasi in exercitarea unor experiente
democratice pentru fiecare in parte si pentru toti membrii sai laolalta, inclusiv pentru copii. Mediul
familial este decisiv pentru exercitarea dreptuulor copilului. Anume de aici incep drepturile civile ale
copilului. Anume mediul familial este agentul fundamental pentru constientizarea drepturilor omului si
respectarea acestora, precum si a valorilor umanitatii, a identitatii si traditiei culturale proprii sau ale
altor civilizatii. In acest sens, stabilirea unui echilibru intre autoritatea parinteasca si aplicarea
drepturilor copilului reprezinta o necesitate ce trebuie indeplinita prin toate metodele posibile.

Daca dezvoltarea fizica, psihologica sau intelectuala a copilului este diminuata din neglijenta parintilor,
in acest caz se considers ca parintii nu si-au indeplinit responsabilitatile. In cazul in care parintii nu isi pot
Tndeplini responsabilitatile fundamental fata de copil, statul trebuie sa intervina, acordand ajutorul
necesar pentru a asigura indeplinirea drepturilor si necesitatilor copilului. Statul are si indatorirea de a-i
indruma si de a-i invata pe parinti care le sunt responsabilitatile. Investitiile in educatia parintilor, de tip
facultativ, sunt tot mai mult recunoscute ca find eficiente. Directivele Natiunilor Unite pentru prevenirea
delicventei juvenile (Directivele Riyadh) stipuleaza: “se vor lua masuri si vorfi initiate programe care sa
dea ocazia familiilor de a afla mai multe despre rolul si obligatiile parintilor in ceia ce priveste ingrijirea si
cresterea copilului, pentru a promova o relatie pozitiva intre parinte si copil, pentru a sensibiliza parintii
laproblemele copiilor si ale tinerilor si pentru a incuraja impUcarea acestora in activitatile familiale si
comunitare ” (§ 16).

Anumiti parinti, aflati in conditii extreme de saracie, violenta sau conflict armat, isi pot abandona copiii
sau pur si simplu pot pierde legatura cu ei, date fiind imprejurarile; uneori copiii fug de acasa si aleg sa
traiasca in strada, ca urmare a violentelor sau exp’uatarii parintilor. In consecinta, in populatiile tot mai
multor orase ale umii exista grupuri numeroase de copiii ce traiesc separati de parinti. Statul incearca sa
le ofere acestora posibilitatea de a-si regasi familia si parintii si de a

,4 Culegere de acte normative, Drepturile familiei fi copilului, vol. 1, Editura MUSEUM, Chisinau, 2001, p.
91.

71

80
ramane impreuna cu ei. Pentru unii copii, acest lucru nu este posibil, iar pentru altii este in interesul
copiilor sa nu fie inapoiati in familie. In momentul in care se constats ca este in interesul copilului sa fie
separat de parinti, statul trebuie, inainte de a apela la plasarea copilului intr-o institute de stat, sa
incerce a incredinta copilul rudelor familiei sau in alta familie - prin adoptie. Deseori, copiii fara familie
au nevoie de mai mult decit simpla garantare a unui centra de plasament. Pierderea afectivitatii familiei
sj a identitatii, impreuna cu instabilitatile si incompatibilitatile fata de noul mediu de viata, pot ridica
impedimente in dezvoltarea fizica, intelectuala si afectiva a copilului. In aceste situatii copiii sunt mai
vulnerabili in fata abuzului sj expluatarii. Ingrijirea institutionalizata, in mod special nu este recomandata
in cazul copiilor foarte mici, ale caror nevoi de dezvoltare necesita relatia directa adult-copil cu o
persoana adulta care in permanenta sa aiba grija de acesta. Politica de institutionalizare a copiilor este
extrem de costisitoare sj nu acopera decit in mica masura nevoile de ingrijire a copilului.

Legislatia Republicii Moldova cu referire la dreptul copilului la abitatie si educatie in familie este in
concordanta cu prevederile internationale. Astfel, Constitutia stipuleaza dreptul si indatorirea parintilor
de a asigura cresterea, seductia si instruirea copiilor (art. 48 alin. 2). Toate preocuparile privind
intretinerea, instruirea sj educatia copiilor orfani si a celor lipsiti de ocrotirea parintilor revin statului si
societatii. Statul stimuleaza si sprijina activitatea de binefacere fata de acesti copii (art. 49 alin. 3).

Codid familiei in acest sens, in art. 51 prevede: “fiecare copii are dreptul sd locuiascd in familie, sa-si
cunoasca pdrintii, sa beneficieze de grija lor, sa coabiteze cu ei, cu exceptia cazurilor cind aceasta
contravine intereselor copilului.

Copihd are dreptul la educatie din partea parintilor, la dezvoltarea capacitatilor intelectuale, la libertatea
gdndirii si constiintei, la apdrarea demnitdtii si onoarei.

In cazurile cind copilul este lipsit de grija parintilor (acestia sunt decdzuti din drepturile pdrintesti,
declarati incapabili sau dispdruti, precum si in alte cazuri), drepturile copilului la educatie sunt asigurate
de autoritatea tutelarff\

Autoritatile tutelare depisteaza copiii ramasi fara ocrotire parinteasca, tin evidenta acestora sj, in fiecare
caz aparte, in dependenta de circumstantele concrete in urma carora copiii au ramas fara ocrotire
parinteasca, aleg forma de plasament al copiilor in scopul protectiilor, asigurand controlul sistematic
asupra conditiilor de intretinere, educatie

81
si instruire a acestora (art. 112 alin. 2 C.F.). Codulfamiliei stabueste sj o ierarhie a optiunilor in vederea
plasamentului copiilor ramasi fara ocrotirea parinteasca. Astfel, copiii ramasj fara ocrotirea parinteasca
pot fi plasati pentru ingrijire si educatie:

a) adoptatorului sau sotilor adoptatori;

b) sub tutela (curatela);

c) in casele de copii de tip familial;

d) in institutiile de stat pentru copiii orfani si cei ramasj fara ocrotirea parinteasca, de orice tip
(educative, de instruire, curative, de asistenta sociala), daca nu exista alte posibilitati (art. 115 alin. 1
C.F.).

Adoptia unui copii care este cetatean al Republicii Moldova poate fi efectuata in urmatoarea succesiune:

a) de catre rudele copilului, indiferent de cetatenia lor;

b) de catre alte persoane, cetateni ai Republicii Moldova;

c) de catre cetateni straini sau apatrizi cu domiciliu in Republica Moldova.

§ 7. Principiul de sprijin moral reciproc si fidelitate conjugala

Sotii isi datoreazd reciproc sprijin moral si fidelitate conjugald, dispune art. 18 alin. 2 C.F. Aceasta
obligatie reciproca a sotilor este mai mult de natura morala decit juridica. Fara atmosfera de grija
reciproca, fara o cauza familiala comuna, iubirea sotilor nu poate sa se pastreze intre ei sj sa creeze intre
toti ceilalti membri ai familiei atmosfera de deschidere unui fata de altul. De sanatatea spiritual-morala
a sotilor, sustinuta prin sentimentul de dragoste, stima, prietenie depinde in mare masura atat
sanatatea copiilor, cit sj relatiile reciproce sj starea psihica a sotilor. Cercetarile speciale au demonstrat
ca stresurile si supraincordarile psiho-sociologice constituie una din cele mai acute probleme, generate
de contemporaneitate, sj ele depind in multe privinte de climatul psihologic - moral in familie.
82
Cum se manifestd concret sprijinul moral ? Mai putem vorbi de fidelitate conjugald astazi, cind se pune
problema legiferarii prostitutiei ? Ar putea familia sd mai fie o oazd, in mijlocul unei societdti agresive si
nevrotice ?

Sunt intrebari care ne aduc la concluzia ca familia strabate o etapa critica, ca ea manifests semne de
criza, datorate, in mare parte, schimbarilor din mediul social. Cu toate acestea familia este o realitate

72

vie, care fiind supusa cu violenta dezordinii cotidiene, continua sa-si pastreze sensul fundamental sacru.

Viitorii soti, prezentandu-se in fata altarului si incheind actul casatoriei, deseori sunt supusi riscului
deziluziei ulterioare, datorita “flamei emotionale” care le blocheaza capacitatea de a dezvolta un punct
de vedere realist asupra partenerului. Legea morala suprema a casniciei - dragostea, duce la
hiperbolizarea calitatilor pozitive ale persoanei, omului iubit. Relatiile Tntre indragostiti nu mai sunt
reglate, ca in existenta obi§nuita, prin obiceiuri, calcule, gratitudine, stima, pe scurt - prin sentimente
rezonabile. Fiinta iubita apare ca o bogatie inepuizabila: ea este necunoscutul, neasteptatul, cea careia
partenerul nu-i poate sesiza totalitatea nici macar odata cu trecerea timpului.

83
Aceasta “dragoste romantica” are o evolutie previzibila, in sensul ca poate sa nu fie definitiva. Ea
debuteaza, de obicei, cu o irezistibila atractie, urmata de o intensificare si aprofundare a relatiei
(partenerii devenind tot mai interdependent!) ptna la un “punct culminant” al plinatatii si satisfactiei in
doi, dupa care urmeaza o diminuare progresiva a intensitatii trairilor, o moderare pina la erodare (ceia
ce inseamna sfarsitul cuplului erotic).

Insa, trebuie de avut in vedere ca dragostea este un talent, iar oamenii sunt uimitor de eterogeni, adica
diversi in manifestarea talentelor lor. Ca si alte capacitati creatoare ale omului $i dragostea isi asteaptd
exprimarea si inflorirea. Posibilitatea de a-si dezvolta calitdtile sufletesti, inclusiv capacitatea de a iubi,
este acel camp nobil, pe care se cultiva cultura personalitatii, se slefuiesc laturile esentei cu adevdrat
omenesti, umanistice. Dragostea romantica poate fi imbogatita si transformata progresiv intr-un alt tip
de iubire - iubirea matura. Aceasta nu inseamna ca iubirea romantica este imatura, ci doar faptul ca ea
este traita intr-un mod de intensitate deosebita , In care accentul cade mai mult pe fuziune §i mai putin
pe autonomie psihologica.

Daca dragostea nebuna si cea romantica inseamna mai mult a simti pe cineva, dragostea matura
inseamna, mai ales, a te sprijini pe cineva, a te bizui pe cineva, a sta cu cineva. Stabilitatea este nota ei
defmitorie. Din acest motiv, in relatia afectiva de parteneriat intervin componente majore ca: respectul,
admiratia, increderea, sensul mutual al valorii personale, grija fata de celalalt, atasamentul si obligatia
autoasumata. Stabilizarea cuplului care experimenteaza dragostea matura, depinde nu at at de
comportamentul individual al partenerilor, cit de comportamentul lor interpersonal (in c? mdsurd
reusesc ei sa-si satisfacd reciproc nevoid aspiranile si ay drile). Nevoia de altul

74

este acoperita pe masura ce comportamentul relational cu partenerul satisface nevoia si dorinta


acestuia de mentinere a cuplului. Din acest motiv, dragostea matura este evolutiva, este “construita”
prin imbinarea rezonabilitatii §i rationalitatii cu placerea si generozitatea. Ea devine un drum existential,
al carui plan de baza include puterea de a accepta §i depasi impreuna obstacolele sau situatiile
exceptionale. Partenerii fiind responsabili, impart intre ei atat castigurile, cit si pierderile, atat succesele,
cit si insuccesele, atat bucuriile, cit si suferintele.

A iubi matur echivaleaza cu un mod activ de a se simti bine unul cu altul, de a raspunde si a veni fiecare
in intampinarea nevoilor celuilalt, de a-i “simti” nevoile si problemele inainte ca celalalt sa le comunice,
de a-i respecta individualitatea si a-1 percepe si evalua suficient de corect, pentru a nu-ti alimenta
sentimentele din erori de cunoastere.

84
Problemele cele mai dificile apar intr-o casatorie atunci cind fiecare se gandeste la propriile lui nevoi si
nu la ale celuilalt. Care sunt acele “nevoi de intampinare”, de a caror satisfacere in cuplul marital
depinde continuitatea acestor probleme.

Pentru femei acestea sunt:

- nevoia de siguranta, care necesita ca sotul sa fie un suport constant prezent in momentele importante
§i sa rezolve cu intelepciune diversele probleme ale familiei, impreuna cu sotia;

- nevoia de camin si dorinta de a avea copii, carora sa le creeze un mediu placut, constituie a doua
nevoie de baza a unei femei. Neglijarea femeii in ingrijirea si amenajarea casei care se cere sa fie pentru
cuplu si copii o oaza binecuvantata, este un semn ca nevoile femeii nu sunt sustinute.35

Pentru barbati sunt specifice:

- nevoia de respectare si apreciere a Eu-lui. Multe dintre

conflictele maritale se dezlantuie prin incalcarea acestei reguli de aur. O

femeie inteleapta nu-si va critica niciodata barbatul mai ales fata de

copii sau in public. Arta maritala a femeii consta in puterea ei de a-i

consolida sotului increderea in sine insusi, autorespect;

- nevoia de confort fizic si psihosexual. Hrana si sexul nu sunt

separate evident de confortul psihologic relational al sotului, iar zicala:

“cea mai buna cale spre inima unui barbat trece prin stomac”, include o

parte consistenta din adevar.

______________ __^_

•’5 Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Psihologia retafiilor dintre sexe, Editura Alternative, 1997,

85
p. 170.

36 Ibidem, p. 172.

75

Asa dar, iubirea se descoperd, se invatd si se dezvoltd - aceasta trebuie s-o cunoascd fiecare cuplu ce
doreste sdfiefericit.

§ 8. Principiul grijii pentru intretinerea,

educatia si apararea drepturilor si intereselor membrilor minori

si ale celor inapti de munca ai familiei

“.. .E imposibil progresul si

armonia vesnica cu pretul

copiilor suferinzi si chiar a

unei singure lacrimi de copil”.

F.Dostoevski

86
In spiritul Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului, parintii sunt cei care au obligatia de a crea un
mediu< favorabil pentru asigurarea, in intreaga masura a posibilului, a supravetuirii si dezvoltdrii fizice,
psihice, spirituale, morale, psihologice si sociale a copihdui, intr-o manierd demnd si care sd-l
pregdteasca pentru viata intr-o societate libera. Preambulul Conventiei reia prevederile Declaratiei
Natiunilor Unite asupra Drepturilor Copilului, conform careia: “din cauza lipsei sale de maturitate fizica si
intelectuala, copilul are nevoie de protectie si ingrijiri speciale, in principal de protectee juridica
adecvata, inainte si dupa nastere”. Primii responsabili pentru cresterea si dezvoltarea copilului sunt
parinfii. Conceptul de “dezvoltare” nu se refera doar la pregatirea copilului pentru maturitate, ci
inseamna asigurarea de conditii optime in prezent pentru deplina exercitare a drepturilor sale.

Indiferent de faptul daca parintii locuiesc impreuna cu copilul sau separat, ei poarta raspundere pentru
dezvoltarea fizica, intelectuala si spirituala a copiilor si au prioritate la educatia lor fata de oricare alte
persoane. Obligatia de crestere, intretinere, educatie reprezinta cea mai importanta caracteristica a
ocrotirii parintesti de care se bucura copilul minor.

Mediul familial este considerat decisiv pentru exercitarea drepturilor copilului, deoarece drepturile civile
ale copilului incep din familie. Anume familia este agentul fundamental pentru constientizarea
importantei drepturilor omului si respectarea acestora, precum si a valorilor umanitatii, a identity si
traditiei culturale proprii sau ale altor civilizatii. In acest sens, stabilirea unui echilibru dintre autoritatea
lb

parinteasca si aplicarea drepturilor copilului reprezinta o necesitate ce trebuie indeplinita prin toate
metodele posibile.

Pentru evaluarea deplinei dezvoltdri a copilului sunt relevante indeplinirea responsabilitatilor pdrintilor
legate de ocrotirea sanatatii copilului, deformarea aptitudinilor si capacitatilor mentale si fizice ale
copilului la nivelul potentialului lui maxim, de crearea unui nivel de viata satisfdcator pentru dezvoltarea
psihica, spirituala, morala si pregatirea copilului pentru o viata responsabila in societate.

Aceste responsabilitati sunt amplificate in cazul, cind in familie creste un copil cu cerinte educative
speciale, deoarece parintii sunt obligati sa-si intretina si copiii majori, inapti de munca, care necesita
sprijin material. Notiunea inapt de munca include capacitatea de munca limitata ce permite stabilirea
invaliditatii. Conventia cu privire la drepturile copilului, in art. 23, recunoaste dreptul copilului
handicapat mintal sau fizic de a se bucura de o viata plina si decenta, in conditii care sa-i garanteze
demnitatea, sa-i promoveze autonomia si sa-i faciliteze participarea activa la viata colectivitatii, dupa
cum si dreptul copilului handicapat de a beneficia de ingrijiri speciale. Statul incurajeaza si asigura, in

87
masura resurselor disponibile, la cerere, copiilor cu deficiente si celor handicapati, persoanelor ce ii au in
grija un ajutor adaptat situatiei copilului si situatiei parintilor sau a celor care ii ingrijesc.

Declaratia asupra Drepturilor deficientului mintal adoptata la 20.12.1971 si Declaratia asupra dreptului
persoanelor handicapate, adoptata la 9.12.1975, cer sa fie indeplinite actiuni pe plan international si
national, in scopul ca Declaratiile mentionate sa constituie o baza si o referinta comuna pentru protectia
acestor drepturi. Astfel, in 1982 Adunarea Generala a Natiunilor Unite a adoptat Programul mondial de
actiune privind persoanele cu deficiente in care se sublinia ca persoanele cu deficiente psihice, fizice sau
cu deficiente senzoriale trebuie sa beneficieze de aceleasi drepturi ca si orice alta fiinta umana si sa li se
ofere oportunitati egale. Prea des vietile lor sufera din cauza unor bariere fizice si sociale impuse de
societate si care le impiedica astfel implicarea totala. Din aceasta cauza, milioane de copii si adulti din
toate partile lumii deseori infrunta o viata izolata si degradanta. Regulamentul standard privind
egalizarea oportunitatilor pentru persoane cu deficiente a fost adoptat de Adunarea Generala la 20
decembrie 1993. In introducerea la Regulament se subliniaza: “Persoanele cu deficien(e sunt membri ai
societatii si au dreptul de a ramdne in cadnil comunitdtilor locale. Acestia trebuie sa primeascd ajutorul
de care au

ii

nevoie, in cadrul structurii existente de educatie, sdndtate, forta de muncd si servicii sociale “.

In ceia ce priveste legislatia nationals, art. 51 din Constitute prevede: “Persoanele handicapate
beneficiaza de o protectie speciala din partea intregii societati. Statul asigura pentru ele conditii normale
de tratament, de readaptare, de invatamint, de instruire si de integrare sociala.”, iar legea cu privire la
drepturile copilului stipuleaza in art. 24: “Statul garanteazd copiilor invalizi si copiilor cu handicap flzic
sau mental asistenta medicaid gratuitd, ajutor psihologic special, instruire generald si profesionald,
plasare in cdmpul muncii potrivit capacitdtilor, resocializare pentru a se putea bucura de o viata decentd
in conditii care sa le faciliteze participarea activa la viata sociala, statul asigura copiii invalizi cu pensii de
invaliditate “.

Drepturile si interesele legitime ale copiilor sunt aparate de parintii lor, care sunt reprezentantii legali ai
copiilor lor si actioneaza in numele lor in relatiile cu toate persoanele fizice si juridice, inclusiv in
autoritatile administratis publice si instantele judecatoresti, fara a avea nevoie de imputerniciri speciale.
Drepturile parintilor nu pot fi exercitate contrar intereselor copilului. Iar interesul superior al copilului cu
disabilitati este ca el sa nu fie internat intr-o institute specializata.

88
In majoritatea statelor occidentale copiii cu disabilitati sunt educati in familii. Dezvoltarea, conducerea,
organizarea si planificarea educatiei speciale sunt puse la punct, totul este realizat la nivel local si
regional.

La noi, Tnsa, in Republica Moldova, situatia in acest sens este departe de a ne face onoare. In scolile
speciale mai avem inca multi copii suferinzi de un anume handicap, desi exista principiul nestramutat al
normalizarii: persoanelor desabilitate trebuie sa li se asigure un mediu de viata cat mai normala, daca se
doreste cu sinceritate ca acesti copii sa ajunga eel putin la o stare aproape de cea normala, ca mai apoi
sa fie integrati in invatamantul general. Integrarea si normalizarea handicapatilor presupune ajustarea ,
la nevoile elevilor, a sistemelor de invatamint special si obisnuit, in vederea construirii unei scoli unice
pentru toti copiii. Formarea copiilor intr-o perspective inclusive corespunde atat nevoilor individuale de
valorizare si potentare, cit si a celor sociale de participare si dezvoltare. Factorii activi ai educatiei
inclusive sunt: scoala, profesorii, familia, comunitatea etc. Educatia inclusiva constituie o investitie in
viitor. O vor face-o oamenii de buna credinta, oamenii cu viziuni constructive.

78

Nu exista un mediu mai favorabil pentru dezvoltarea armonioasa a copilului decat familia. In familie sunt
alaturi parintii si buneii, surorile si fratii sanatosi care il iubesc pe eel disabilitat asa cum este el, cu toate
deficientele si neajunsurile sale. II inteleg si ii transmit caldura sufletului, bunatatea si dragostea. Noile
indatoriri orienteaza spre bine relatiile dintre membrii familiei. Ei devin mai rabdatori, mai grijulii, mai
atenti unii fata de altii, mai intelegatori.

§i daca parintii constientizeaza faptul ca copilul cu disabilitati are calea sa specifica de dezvoltare, ca
aceasta dezvoltare decurge incet (poate chiar prea incet), daca au rabdare sa cunoasca aceasta cale a
propriilor copii, sa descopere alaturi de ei lumea si impreuna cu acestia sa participe la toate fazele lui de
dezvoltare, atunci numaidecat va veni o zi cand vor fi remunerati pentru devotamentul si dragostea
parinteasca. Utile si necesare in acest sens sunt intrunirile parintilor care au copii cu disabilitati,
deoarece impreuna e mai usor de rezolvat numeroasele probleme.

Un program special de recuperare activa si integrare sociala a tinerilor cu disabilitati il are Centrul
Comunitar pentru Copii si Tineret care si-a inceput activitatea la Chisinau din 29 octombrie 2001.37

89
§ 9. Principiul liberului acces la apararea,

pe cale judecatoreasca, a drepturilor §i intereselor legitime

ale membrilor familiei

In preambulul la Declaratia Universald a Drepturilor Omului se afirma ca drepturile omului trebuie sa fie
ocrotite de autoritatea legii, pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga, ca solutie extrema, la revolta
impotriva tiraniei si asupririi. Iar in articolul 7-12 este prevazut modul in care se ocroteste acest drept al
persoanei:

- toti oamenii sunt egali in fata legii si au fara nici o deosebire, dreptul la o egala protectie a legii;

- orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale impotriva
actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sunt recunoscute prin Constitute sau Lege;

- nimeni nu trebuie sa fie arestat, detinut sau exilat in mod

■■■.■■■:.■ ;* ‘5

arbitrar;

yl Asociafia pentru Persoane Handicapate Mintal HUMANITAS din Moldova, Vocea ptiriii/ilor, Fundatia
SOROS - Moldova, 2001, p. 61.

,”>

90
- orice persoana are dreptul in deplina egalitate de a fi audiata in mod echitabil si public de catre un
tribunal independent si impartial care va hotSri fie asupra drepturilor si obligatiilor sale, fie asupra
temeiniciei oricarei acuzari in materie penala indreptata Tmpotriva sa;

- orice persoana acuzatS de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa
nevinovatS pana cand vinovatia sa va fi stability in mod legal in cursul unui proces public in care i-au fost
asigurate toate garantiile necesare apararii sale;

- nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personals, in familia sa, in domiciliul lui sau in
corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei §i reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la
protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

In concordanta cu aceste prevederi, Constitutia Republicii Moldova in articolul 20 stipuleaza: “Orice


persoana are dreptul la satisfactie efectiva dinpartea instantelorjudecatoresti impotriva actelor care
violeaza drepturile, libertatile si interesele sale legitime. Nici o lege nu poate ingrddi accesul lajustitie. “.

Reiesind din prevederile international si cele constitutional, Codul familiei postuleaza in art. 2, alin. 3
principiul liberului acces la apararea, pe cale judecatoreasca, a drepturilor §i intereselor legitime ale
membrilor familiei, care guverneazS majoritatea relatiilor familiale. Astfel, subiectii de drept familial se
pot adresa cu cerere in instanta judecatoreasca:

- in caz de neintelegere, pentru a se determina cota-parte in proprietatea in devSlmS§ie, precum si


impartirea acesteia in natura;

- pentru desfacerea casatoriei, cand pastrarea familiei in continuare este imposibilS;

- pentru declararea nulitatii casatoriei;

- pentru stabilirea paternitatii;

- pentru decaderea din drepturile parintesti;

- pentru a pretinde intretinere;

91
- pentru incuviintarea sau desfacerea adopfiei etc.

O situatie specifics apare in cazul cand necesitS aparare, pe cale judecatoreasca, copilul minor. Protectia
drepturilor copilului este asigurata de organe competente respective de pe langa autoritatile
administratiei publice locale sj de organele de drept.

Retinerea sau arestarea copiilor sunt aphcate doar ca masuri exceptionale si numai in cazurile prevazute
de legislate. In cazul retinerii sau arestarii copilului parintii sau persoanele subrogatorii legale ale
acestora sunt informati de indata.

Copiii retinuti sau arestati sunt tinuti sub arest separat de adulti si de copii condamnati. Nici pedeapsa
capitals, nici inchisoarea pe viata nu pot fi aplicate pentru infractiunile comise de persoana sub varsta de
18 ani. In procesul dezbaterilor judiciare in care figureaza copiii este obligatorie participarea
aparatorului §i pedagogului.

Codul civil prevede raspunderea parintilor, pentru dauna cauzata de un minor care n-a implinit 15 ani
(art. 481 C.C.) iar raspunderea parintilor pentru dauna cauzata de un minor intre 15 si 18 ani - in art. 482
C.C.

Fata de persoana in varsta de la 16 - 18 ani, care a comis contraventie administrative se aplica masurile,
prevazute de Regulamentul Comisiilor pentru minori, aprobat de Prezidiul Parlamentului.

Art. 10 C.P. dispune ca sunt supuse raspunderii penale persoanele care in momentul savarsirii
infractiunii au implinit varsta de 16 ani, dupa cum si enumera situatiile pentru care minorii sunt supusi
raspunderii penale. La stabilirea pedepsei penale, savarsirea infractiunii de catre un minor se considers
circumstantS atenuanta.

Art. 173 C.P.C.. si art. 139 C.P.P.. prevSd audierea martorului minor, iar art. 43 C.P.P.. prevede
participarea apSrStorului la procedura judiciarS penalS. Aparatorul ales sau numit de oficiu este admis sa

92
participe la proces din momentul punerii sub invinuire, iar in cazul retinerii sau arestSrii bSnuitului sau
invinuitului, din momentul comunicSrii lui a procesului-verbal de retinere sau prezentSrii mandatului de
arest. DacS prezentarea apSrStorului ales de bSnuit sau invinuit este imposibila, persoana care
efectueazS cercetarea penalS, anchetatorul penal si procurorul propun banuitului sau invinuitului sS
invite un alt apSrStor ori ii asigurS un apSrStor prin intermediul biroului de asistentS juridicS.

‘ .–VI B^.;I(*J 11«»* >”‘–’., ■«.- »H

80

Capitolul IV Izvoarele de drept §i evolutia dreptului familiei

§ 1. Izvoarele dreptului familiei

Asa cum normele juridice reprezinta reguli de conduita generala, impersonala si obligatorie a caror scop
este de a asigura ordinea sociala, ele trebuie sa imbrace o anumita “haina juridica”, sa ia o anumita
forma datorita careia sunt aduse la cunostinta intregii societati. “Dreptul, scria Hegel, trece in existenta
faptica mai intai prin forma, prin faptul ca este pus ca lege…”. Forma de examinare a alegerilorjuridice,
modalitatea generala prin care dreptul devine cunoscut de cei al cdror comportament ilprescrie poartd
denumirea de izvor de drept.38

In teoria dreptului, precum si in stiintele juridice in general, si in dreptul familiei, in particular, conceptul
de izvor al dreptului este folosit in mai multe sensuri: izvor material si izvor formal al dreptului; izvor
direct si izvor indirect (medial) al dreptului; izvor scris si izvor nescris al dreptului; izvor intern si izvor
extern al dreptului; izvor creativ si izvor interpretativ.

Izvoarele materiale ale dreptului familiei, denumite uneori si “reale” sau “sociale”, desemneaza sistemul
de factori sociali, materiali, politici si ideologici, precum si cadrul natural, uman, social-politic etc., care
determina actiunea legiuitorului sau dau nastere unor reguli, izvorate din necesitatile practice de
reglementare prin norme juridice a relatiilor sociale de drept familial. Drept exemplu: izvoarele de
intretinere a copiilor in societatea noastra le constituie salariile si alte venituri provenite din munca a
93
parintilor, precum si veniturile provenite din gospodaria familiala. Deoarece familiile difera dupa
numarul de persoane care se afla la intretinere, ele difera si dupa volumul necesitatilor materiale ale
membrilor. Spre deosebire de familiile tipice, cu unu sau doi copii, in familiile numeroase apare
necesitatea acordarii unui ajutor material suplimentar din partea statului pentru intretinerea copiilor.

Aceste imprejurari au determinat legiuitorul sa ia masuri suplimentare de protectie sociala a familiilor cu


multi copii. Astfel, la 15.05.1997, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotararea nr. 456 prin care a
fost aprobat Regulamentul cu privire la modul de stabilire si

-,8 Boris Negru, Teoria generala a dreptului si statului, Sectia Editare a AAP, Chisinau 1999 p 158.

plata a indemnizatiilor familiilor cu copii, iar la 14.04.2000 a fost adoptata Legea Republicii Moldova cu
privire la protectia sociala speciala a unor categorii de populatie. Actele normative mentionate servesc
drept izvor formal al dreptului familiei, deoarece izvorul formal al dreptului se concepe ca forma de
adoptare sau sanctionare a normelor juridice, modul de exprimare a normelor, adicS sursa in care
normele juridice sunt reflectate.

Izvorul formal caracterizeaza mijloacele speciale pe care statul le aplica pentru ca vointa guvernantilor
sa capete un vesmant juridic. De obicei acest rol le revine actelor normativ-juridice. Caracteristice
pentru actele normativ-juridice sunt urmatoarele trasaturi generale:

- ele sunt acte ale activitatii de elaborare a dreptului se catre

organele statului si includ prescriptii juridice obligatorii cu caracter

general prioritar pentru conduita oamenilor si organizatiilor - normele

juridice, precum si prescriptiile privind instituirea, modificarea sau

suspendarea actiunii normelor juridice;

- actele normativ-juridice nu isi extind actiunea asupra unui raport

concret, dar asupra unui sau altui tip de raporturi sociale si asupra

tipului de actiuni ale oamenilor, care alcatuiesc continutul lor;

94
- acrele normativ-juridice sunt adresate oricarui subiect ce

participa la aceste relatii, pot fi aplicate in mai multe randuri, adica de

fiecare data cand este vorba de tipul respectiv de raporturi, si isi mentin

actiunea indiferent de faptul daca au aparut sau au incetat raporturile

individuale prevazute in acest caz.

Cheia §i baza reglementdrii relatiilor familiale o constituie legislatia - totalitatea actelor normative
obligatorii, adoptate de organele puterii de stat cu respectarea procedurii si modului de adoptare a
acestor acte normative. Organele legislative si cele executive centrale adopta norme juridice in limitele
competentei lor.

In legatura cu sistemul izvoarelor formale ale dreptului familial si ierarhizarea lor sunt necesare doua
precizari. Prima este aceia ca elementul central al acestei ierarhizari il constituie suprematia legii. Legea
este actul normativ cu valoare juridica superioara, eel mai important izvor al dreptului ce emana de la
Parlament, organul suprem legislativ. Din punct de vedere al fortei juridice deosebim urmatoarele
categorii de legi: constitutionale, organice si ordinare.

A doua precizare este ca ierarhia actelor normative priveste raportul dintre ele caci, fata de cei la care se
aplica toate actele normative sunt obligatorii in aceiasi masura.

82

UI

95
Acestea fiind spuse, pot fi indicate categoriile de acte normative ce constituie izvoare formale ale
ramurii de drept familial:

1. Constitutia Republicii Moldova;

2. Legile,

3. Actele normative subordonate legilor.

1. Legile constitutionale ocupa primul loc in ierarhia legilor, atat

prin continutul lor, cat si datorita procedurii speciale de adoptate a

acestora. Legile constitutionale sunt: Constitutia si toate legile care

modifica Constitutia. Fiind Legea Suprema a Societatii si a Statului,

Constitutia serveste ca baza pentru constituirea tuturor ramurilor de

drept, inclusiv a dreptului familiei. Normele Constitutiei au putere

juridica suprema in sensul ca toate celelalte norme de drept trebuie sa

fie conforme cu prevederile normelor constitutionale. Prin prevederile

constitutionale sunt reglementate principiile fundamental ce stau la

baza intemeierii familiei, precum si a ocrotirii ei din partea societatii si a

statului. Astfel, familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre

barbat si femeie, pe egalitatea lor in drepturi, pe dreptul si indatorirea

parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor, iar copiii

sunt obligati sa aiba grija de parinti si sa le acorde ajutor. (Constitutia

Republicii Moldova, art. 48, alin. 2 si 4.)

Statul faciliteaza, prin masuri economice si prin alte masuri, formarea familiei si indeplinirea obligatiilor
ce le revin, ocroteste maternitatea, copiii si tinerii, stimuland dezvoltarea institutiilor necesare, iar

96
persoanele handicapate beneficiaza de o protectie speciala din partea intregii societati (art. 49 si 50 din
Constitute).

2. Legile organice ocupa locul secund in ierarhia legilor si

reprezinta o prelungire a materiilor constitutionale si pot interveni

numai in domeniile expres prevazute de Constitute (de exemplu: alin. 3

din art. 48 al Constitutiei stipuleaza: “Conditiile de incheiere, de

desfacere si de nulitate a casatoriei se stabilesc prin lege.”, iar alin. 2 din

art. 51 al Constitutiei prevede: ” Nimeni nu poate fi supus unui

tratament medical fortat, decat in cazurile prevazute de lege.”) sau

domenii pentru care Parlamentul considers necesara adoptarea de legi

organice.

Codurile (civil, penal, cu privire la contraventiile administrative, familial, al muncii, de procedure civila,
de procedure penala etc.) ca o forma anume sistematizata intr-un domeniu dat, sunt tot legi. De altfel,
in practica legislative din Republica Moldova adoptarea codurilor se lace prin legi.

Codul familiei, adoptat la 26.10.2000, ce stabileste principiile de baza a legislatieifamiliale; relatiile


familiale reglementate; conditiile si modalitatea de incheiere a actelor juridice familiale; raporturile
personale nepatrimoniale sipatrimoniale ndscute din edsatorie, rudenie si adoptie, conditiile,
modalitatea, formele si efectele protectiei juridice a copiilor orfani si a celor ramasi fdrd ocrotire
pdrinteascd sau aflati in alte situatii vulnerabile, precum si alte relatii sociale similare celor familiale,
ocupa un loc deosebit in cadrul legilor din domeniul dreptului familiei.

Legile ordinare intervin in orice domenii ale relatiilor sociale, cu exceptia celor rezervate legilor
constitutionale §i legilor organice.

Printre cele mai importante legi care cuprind diferite domenii ale dreptului familiei pot fi indicate
urmatoarele:

97
- Legea Republicii Moldova privind drepturile copilului (15.12.1994);

- Legea Republicii Moldova cu privire la tineret (11.02.1999);

- Legea Republicii Moldova cu privire la protectia sociala speciala a unor categorii de populatie
(14.04.2000);

- Legea Republicii Moldova - Legea ocrotirii sanatatii (28.03.1995);

- Legea Republicii Moldova privind minimul de asistenta medicala garantata de catre stat
(03.02.1999);

- Legea Republicii Moldova - Legea invatamantului (21.07.1995);

- Legea Republicii Moldova - Legea cetateniei (02.06.2000);

- Legea Republicii Moldova cu privire la proprietate (22.01.1991); etc.

Legea Republicii Moldova privind actele de stare civila (26.04.2001).

3. Toate celelalte acte normative poarta denumirea generala de acte normative subordonate legii. O
asemenea denumire e chemata sa sublinieze respectarea stricta a principiului de suprematie a legii in
procesul de elaborare a actelor normative , precum si in activitatea lor. Oricate eforturi se depun pentru
a cuprinde in lege o sfera cit mai larga de reglementare care sa fie totodata cit mai completa, viata a
aratat ca reman totusi unele aspecte care tin de traducerea in viata - realizarea si aplicarea legilor - ce
necesita interventia altor organe de stat. De altfel, realizarea atributiilor diferitelor organe, potrivit
competentei lor legale se face si prin acte cu caracter normativ, emise in vederea execularii legilor. La
actele normative subordonate legii pot fi atribuite hotanirilc

98
84

83

Parlamentului, decretele prezidentiale, hotararile Guvernului, actele organelor administratiei publice


centrale de specializare, actele autoritatilor publice locale.

Hotararile Parlamentului, de regula, sunt acte de aplicare a normelor juridice si, prin urmare nu contin
norme juridice si nu au caracter normativ. Totusi, se mai Tntalnesc hotarari ce contin anumite norme
juridice. Aceste hotarari , de cele mai multe ori, sunt emise in scopul executarii legilor si sunt
subordonate acestora. Ca exemplu pot servi: Hotararea Parlamentului Republicii Moldova cu privire la
necesitatea perfectionarii procesului de instnuire si educare a copiilor si a tineretului in domeniul culturii
si artelor, nr. 569-XII din 06.05.1991; Hotararea Parlamentului Republicii Moldova pentru aprobarea
Strategiei de reforme a sistemului de asistenta sociala nr. 416-XIV din 28.05.1999.

Hotararile Guvernului port avea atat cu caracter normativ, cat si aplicativ. Din faptul ca Guvernul adopta
hotarari normative nu rezulta ca lui i se recunoaste calitatea de organ legislativ, hotararile lui fund emise
pentru organizarea executarii legilor. Astfel, prin hotarari de Guvern au fost adoptate: Regulamentul
Comitetului pentru infiere al Republicii Moldova (27.02.1998); Regulamentul cu privire la activitatea
caselor de copii tip familial (11.03.1992); Programul National de asistenta in planificarea si protejarea
sanatatii reproductive (08.06.1999); Conditiile stabilirii si marimea indemnizatiilor acordate studentilor
(elevilor) orfani si celor ramasi fara tutela parintilor etc. De asemenea au mai fost adoptate:

- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la protectia sociala a familiilor cu multi copii
(22.03.1994);

99
- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la masurile suplimentare de protectie sociala a
familiilor cu copii (15.05.1997);

- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Programul national de sanatate orala a


copiilor pentru anii 1998-2007(22.12.1998);

- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Programului de Imunitati pentru anii
2001-2005;

- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Programul national de asistenta in


planificarea si protejarea sanatatii reproductive (08.06.1999);

- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova privind infierea copiilor de catre cetatenii straini
(03.02.1994);

- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova cu privire la crearea fondului invatamantului general si


asigurarii sociale a elevilor (23.08.1993);’

- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului cu privire la procedura


dobandirii si pierderii cetateniei Republicii Moldova (12.03.20001);

- Hotarirea Guvernului Republicii Moldova privind instituirea Consiliului National pentru Protectia
Drepturilor Copilului etc.

Un rol deosebit de important in categoria izvoarelor de drept familial le revine actelor normative
Internationale.

Art. 4 din Constitute dispune: “Dispozitiile constitutionale privind drepturile ’si libertatile omului se
interpreteaza si se aplica in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cupactele si
celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.
100
Dacd existd neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la
care Republica Moldova este parte si legile ei interne, prioritate au reglementdrile internationale. “

Tinind cont de faptul ca suprematia conventiilor internationale este acceptata in doctrina si


jurisprudents, putem afirma ca normele internationale care stipuleaza anumite drepturi si obligatii
pentru parinti si copii sunt parte component! a legislatiei interne a Republicii Moldova, chiar si in cazul in
care nu exista un act normativ intern :are ar stipula dreptul sau obligatia respectiva. Printre actele
normative internationale, care reglementeaza anumite drepturi si libertati ale familiei si copilului, sunt
urmatoarele.

- Declaratia Universala a Drepturilor Omului (10.12.1948);

- Conventia ONU privind drepturile copilului (20.11.1989);

- Conventia privind consimtamantul la casatorie, varsta minima pentru casatorie si inregistrarea


casatoriilor (07.11.1962);

- Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale (03.12.1986);

- Conventia OIM privind sansele egale si tratamentul egal pentru lucratorii barbati si femei: lucratori
cu responsabilitati familiale (23.06.1981);

- Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale siculturale( 16.09.1966);

- Pactul international cu privire la drepturile civile si politico (16.12.1966) etc.

Izvorul direct al dreptului prezinta modalitatea prin care normele nidice sunt exprimate (actele si
contractele normative), iar indirecte

101
86

.v

sunt considerate acele izvoare care, pentru a deveni juridice , trebuie sa fie validate, sanctionate de o
autoritate publica competenta (obiceiurile sau normele elaborate de organizatii nestatale).

Scrise sunt considerate izvoarele care necesita o formulare stricta, determinate de principiile legiferarii.
De exemplu, actul normativ se prezinta totdeauna sub forma scrisa, pe cand obiceiul poate fi transmis si
pe cale verbala.

Izvoarele creative apar ca un rod al activitatii autoritatilor publice. Locul predominant revine actelor
normative. Izvoarele interpretative apar ca un rezultat al operatiilor logico-rationale, care are drept scop
lamurirea intelesului exact al normelor juridice ce se contin in izvoarele creative si care , continand
interpreted oficiale, au un caracter general si obligatoriu.

. ■■ § 2. Evolutia dreptului familiei


102
2.1. Legitatile dezvoltarii istorice a dreptului familiei

“Istoria sociala a oamenilor nu este altceva decdt istoria dezvoltarii lor individuale”

K. Marx

“Istoria ne-o faurim noi insine,

dar o faurim, in primul rand,

in cadrul unor premise si conditii

bine determinate”

F. Engels

Dreptul familiei in Republica Moldova este recunoscut ca o ramura de drept de sine statatoare, ce are
menirea de a reglementa totalitatea relatiilor sociale nascute din casatorie, rudenie si adoptie, relatii ce
apar intre subiectii de drept familial. Dreptul familiei s-a desprins din ramura dreptului civil, devenind o
ramura de sine statatoare, odata cu intrarea in vigoare a Codului casatoriei si familiei al Republicii
Moldova, adoptat la 26 decembrie 1969 si pus in aplicare de la 01 aprilie 1970. Este evident faptul ca
dreptul familiei nu a aparut dintr-o data, prin punerea in aplicare a Codului mentionat.

Aparitia si formarea dreptului familiei, ca si a dreptului in general, este un proces complex caruia nu i se
poate stabili o data precisa de nastere, iar normele din perioada inceputurilor societatii omenesti sunt
Tnca destul de difuze, impletite cu multitudinea de obiceiuri, datini,

88

103
practici religioase etc.

Asupra conditiilor, a momentului aparitiei dreptului, profesorul francez Maurice Duverger arata ca
dreptul apare cand oamenii dintr-un grup social incearca sa regleze raporturile dintre ei printr-un
echilibru intre avantaje si dezavantaje pe care le trage fiecare din aceste raporturi.39

Odata aparut, dreptul nu ramane imobil, dar se dezvolta, se modifica. Vorbind despre evolutia continua
a dreptului, Boris Negru afirma ca evolutia nu reprezinta o schimbare absolute, deoarece starii de
dezvoltare a dreptului ii sunt caracteristice si anumite elemente constante, printre care pot fl
evidentiate:

a) un anumit respect al personalitatii umane;

b) o anumita limitare a libertatii individuale.

Asa cum reglementarea sociala inseamna a determina comportamentul oamenilor, al colectivitatii de


oameni, a impune activitatea umana in anumite limite acceptabile societatii, ea se caracterizeaza prin
urmatoarele trasaturi:

- fiecarui tip istoric de societate ii sunt caracteristice o anumita masura de reglementare sociala;

- pe masura dezvoltarii societatii umane creste nivelul socializarii vietii, adica tot mai multe relatii
dintre oameni necesita o reglementare sociala;

- pe masura dezvoltarii vietii sociale, au loc schimbari calitative ale mecanismului de reglementare
normativa;

- o tendinta de dezvoltare a reglementarii sociale o constituie formarea unor mecanisme de


reglementare normativa a relatiilor sociale. Dat fiind ca relatiile sociale sunt extrem de variate, extrem
de variate sunt si normele sociale ce regleaza aceste relatii, o modalitate a lor fiind si normele juridice.

104
Din cele spuse rezulta ca fiecare pas in progresul social genereaza noi forme de organizare sociala si
respectiv noi forme de reglementare normativa a relatiilor sociale.

Fiind un fenomen social, dreptul isi circumscrie trasaturile in functie de anumiti factori de configuratie,
prin care se identifica “cauzele care ii determina aparitia, existenta, evolutia, determinarile -

loan Ceterchi, Ion Craiovan, Introducere In teoria generala a dreptului, Editura ALL, Bucure§ti, 1998, p.
19.

40 Boris Negru, Teoria generala a dreptului fi statului, Sectia Editare a AAP, Chisjnau, 1999, p. 119.

89

intr-o societate, comparativ cu alta sau cu altele - etc.”41

Factorii de configurare a dreptului reprezinta importante surse din care dreptul isi trage obiectul,
subiectele, continutul, forma, finalitatile etc. Plecand de la examinarea rolului lor, pot fi identificati mai
multi factori de configurare a dreptului, fiecare cu o anumita pondere in procesul acestei identificari si
care pot fi grupati in urmatoarele categorii: factorul natural; istoric; social-politic; social-economic;
cultural-ideologic; uman; international.42

Urmarind evolutia reglementarilor normative ale relatiilor familiale din perspectiva dezvoltarii istorice a
societatii umane pot fi evidentiate urmatoarele trasaturi principale ale acestui proces:

- evolutia dreptului familiei reprezinta o trecere de la elaborarea spontana, inconstienta, la elaborarea


deliberate, constienta a lui;

- reglementarile cu privire la drepturile si libertatile subiectelor de drept familial tot mai pronuntat tree
de la particularitate la universalitate, adica, tot mai frecvent se intalnesc norme ce tin de interes general
- uman;

105
- evolutia dreptului familiei reprezinta o trecere de la motive psihologice inferioare la motive
superioare. Daca la inceput dreptul se naste din impulsuri imediate, instinctive, cum ar fi, de exemplu
-instinctul sexual, frica de pericol si necunoscut, la etapele mai avansate tot mai mult se evidentiaza
motivele argumentate - afectiune reciproca, comunitatea de interese, necesitatea de sprijin moral si
material, grija pentru asigurarea continuitatii patrimoniului familial etc.

Vom incerca a ilustra aceste afirmatii in baza studierii originii si dezvoltarii dreptului familiei autohton.

2. 2. Primele inceputuri

Cea dintai forma de convietuire a stramosilor oamenilor a fost hoarda. Hoarda reprezenta un grup de
indivizi fara nici o regula de convietuire stability, care, avand un mod de viata nomad, nu era legata de
un loc de trai permanent. Principalele mijloace de existenta erau insusite de la natura si rezultau din
vanatoare si pescuit.

In acea perioada a comunitatii umane, cand omul abia se desprindea din starea animalica, domina
instinctul sexual, interactiunile

41 Maria Dvoracek, Gheorghe Lupu, Teoria generala a dreptului, Editura Fundajiei Chemarea, Ia§i,

1996, p. 45.

42 Boris Negru, Teoria generala a dreptului §i statului, Sec(ia Editare a AAP, Chisinau, 1999, p.

119.

90

sexuale erau neinfranate si nedescriminatorii, adica, fiecare femeie putea sa apartina oricarui barbat, iar
fiecare barbat - oricarei femei. Legaturile de sange nu jucau nici un rol, contactele sexuale fund permise
intre parinti si copii, frati si surori. Cu alte cuvinte, contactele sexuale erau permise atat pe verticala, cat
si pe orizontala. Nu exista nici familie, nici casatorie, exista numai hoarda, unitatea de baza a societatii

106
primitive. Dupa parerea istoricilor, aceasta situatie s-a mentinut sute de mii de ani. (sau poate
milioane?).43

Depasind acest stadiu al promiscuitatii, apar primele forme ale familiei, reprezentand casatoria dintre
cativa barbati si cateva femei (casatoria in grup). Concomitent cu primele forme de organizare in familie,
ginta, trib, au aparut evident in mod spontan primele norme rudimentare ce s-au impus treptat ca
deprinderi, obiceiuri, traditii. Legaturile de casatorie (grupele de casatorie) se construiau in functie de
generatii: fiecare generatie (generatia parintilor, generatia copiilor lor) formand un cere in interiorul
caruia erau permise interactiunile sexuale (parintii traiesc in grupa lor de casatorie, iar copiii - in grupa
lor). Cu alte cuvinte, contactele sexuale erau permise pe orizontala si interzise pe verticala. Practic, in
aceasta situatie fratii si surorile erau soti si sotii, iar aceasta situatie nu era in contradictie cu obiceiurile
si normele morale din epoca respectiva.

Normele de conduita au evoluat, perfectiondndu-se si adaptdndu-se stadiului dezvoltarii sociale. Un pas


progresist, in comparatie cu casatoria in grup, 1-a constituit familia poligama. Esenta acestui tip de
familie consta in faptul ca din cercul persoanelor intre care se permitea casatoria sunt excluse nu numai
parintii (ca la casatoria in grup), dar si fratii si surorile. Deci, contactele sexuale erau limitate nu numai
pe verticala, dar si pe orizontala - in interiorul aceleiasi generatii. Comunitatea sotilor si a sotiilor in acest
tip de familie de asemenea se pastra, insa din interiorul acestui cere erau exclusi frafii de sange a sotiilor
si surorile de sange a sotilor. De fapt, barbatii locuiau si munceau in familia de origine (a mamei), iar in
familiile sotiilor veneau numai ocazional, neavind nici un fel de pretentii cu privire la bunurile din familia
sotiilor.

Practic, in cadrul casatoriei in grup, era imposibil de a stabili cine era tata copilului nascut. Era cunoscuta
numai mama. De aceea, provenienta copilului (rudenia de sange) se stabilea pe linie materna: copiii isi
cunosteau numai mama, iar mama ii considera copii proprii. Daca femeia deceda, atunci averea ei era
mostenita de copiii ei, de

K). H. CeMeHOB, npoHcxroimeHHe 6paica h ceMbH, MocKBa, 1974, c. 69.

mama ei, de surorile si fratii de sange. Toate aceste persoane (surorile, copiii lor, fratii de sange si alte
rude) se grupau in jurul mamei, cu reguli de inviolabilitate reciproca, de aparare naturala, de munca in
comun si de intretinere reciproca. Probabil din acest cere familial, in care toti membrii aveau un
ascendent comun (mama), erau rude pe linie materna si de aceea nu puteau sa se casatoreasca intre ei,
a aparut ginta. Apartenenta la o ginta sau alta nu este conditionata de prezenta oamenilor pe un anumit
teritoriu, ci de relatiile lor de rudenie de sange, la inceput reale, iar mai apoi simbolice, din descendenta
lor din acelasi stramos feminin, iar mai apoi masculin.
107
Baza materials a casatoriei in grup era gospodaria casnica, care era colectiva. Femeia detinea rolul
principal in aceasta gospodarie, deoarece barbatii se ocupau mai mult de vanat si pescuit. Asa cum in
jurul casei se afla o gospodarie relativ stabila, greul principal cadea pe umerii femeii, de unde urmeaza si
rolul determinant al femeii in ginta, pozitia ei solida si independents. Iar “dreptul” neamului era “dreptul
matern”, cu toate ca “la aceasta etapa de dezvoltare a societatii TncS nu se poate vorbi despre drept in
intelesul juridic”.44 Perioada matriarhatului, dupa cum sustin istoricii, a durat zeci de mii de ani.
Dezvoltarea de mai departe a familiei consta in faptul ca cercul, in interiorul caruia se permiteau relatiile
de casatorie, se micsora din ce in ce mai mult: dupa fratii si surorile de sange din acest cere au fost
excluse rudele de gradul doi, apoi de gradul trei, alte rude. Ca urmare, cSsStoria in grup devine
imposibila si in locul ei apare casatoria pereche. In comunitatea primitive casatoria pereche, bazata pe
convietuirea temporara a unui cuplu, era inca destul de instabila, fund permise posibilitSti si de alte
relatii (poliandrie, poligenie) si promovand in continuare sistemul matrilocal si matrilineal de rudenie.

Casatoria pereche nu trebuie confundata cu casatoria monogamS, caracteristica formelor de organizare


superioara a societatii. Pentru ca familia pereche sa se dezvolte panS la familia monogama au fost
necesare anumite conditii social-economice. Care au fost aceste conditii?

Odata cu importanta pe care o capata cresterea animalelor, prelucrarea pamantului si mestesugurile,


sporeste avutia familiei si apare un surplus de bunuri care a permis ca familia pereche sa devina o
uniune separata. Asa cum sotul se ocupa de aceste indeletniciri, surplusurile capatate erau asumate de
catre el, sotia continuand sa se

ocupe de gospodaria casnica care nu aducea venit adaugator. Sporirea avutiei familiei a fost insotita si
de nevoia de aparare a ei, ceea ce a condus la o sporire si mai mare a rolului barbatului in familie si la
instaurarea patriarhatului. Ginta matriarhala cedeaza locul gintei patriarhale, unde tatal devine centrul
vietii sociale, caput familiei, eel care in casa define proprietatea, si nu numai asupra bunurilor, ci si
asupra persoanelor, de la care se stabilesc legaturile de rudenie.

Cu timpul acest regim se transforms in regim familial. Genul se descompune, divizandu-se in familii.
Capii lor conduc viata familiilor. Insa familiile din acel timp nu se aseamana cu familia de azi. In
componenta lor intrau nu numai bunicul, bunica, tatal, mama, fiii si fiicele, nepotii, fratii si surorile, ci si
nevestele, ginerii, persoanele inflate, copiii vaduvei casatorite cu un membru din unitatea familiala etc.
Numarul membrilor unei asemenea familii se ridica de la 10 pina la 50 de persoane.

108
Insumand cele spuse putem afirma ca, primele raporturi de drept familial apar odata cu aparitia familiei
§i a proprietatii private. Filozoful german Hegel mentiona: ” Inceputul adevarat si prima fundatie a
statului consta in introducerea agriculturii, alaturi de introducerea casatoriei, Tntrucat primul din aceste
principii aduce cu sine prelucrarea solului si o data cu aceasta proprietatea privata exclusiva, reducand
viata ratacitoare a salbaticului care-si cauta in peregrinari subzisten|a, la stabilirea dreptului privat si la
asigurarea satisfacerii trebuintelor; de aceasta tine limitarea raporturilor sexuale in casatorie si, prin
urmare, transformarea acestei legaturi intr-o alianta durabila, universale in sine, tot astfel a nevoii
subjective in grija de familie si a posesiei in averea familiei”.

Familia in statul geto-dac. In statu! geto-dac se consolideaza familia monogama. Pe Columna lui Traian
familia e reprezentata ca fiind alcatuita din sot, sotie si copii. Poetul Ovidiu descria starea de
subordonare si inferioritate a femeilor, carora le reveneau sarcini grele in gospodarie. Horatiu proslavea
fidelitatea sotiilor, aratand ca infidelitatea se pedepsea cu moartea. Tot Horatiu mentiona ca sotia locuia
la sot ( familia e patrilocala) si descendenta se stabilea dupa tata (familia e patriliniara), iar copiii
ramaneau in familia tatalui si dupa moartea mamei, fiind ingrijiti de mama vitrega.

Casatoria se incheia prin cumpararea miresei, pretul careia varia in functie de frumusetea si castitatea
fetei.46 In caz contrar, mirii erau

<I>. 3Hrejibc, npoHCXO)KaeHHe ceiwsH, HacraoH co6cTBeHHOCTM h rocy^apcTBa, Co<MHeHHH, t. 21,


c. 46.

92

Hegel, Principiile filosofiei dreptului, Bucure§ti, 1969, p. 232.

109
Elena Arama, Istoria dreptului romanesc, Editura S. A. “Reclama”, Chi?inau, 1998, p.8.

93

cumparati de mirese. Exista obiceiul de a inzestra fetele cu avere mobila, pe care o duceau in casa
sotului. Cuvantul “zestre” este unul din putinele cuvinte geto-dace care au fost pastrate si in limba
romana.

Averea se^ transmitea prin mostenire in cadrul familiei prin dispozitii orale. Inca Herodot scria, ca
feciorii puteau primi parte din averea parintelui.

In Dacia Romana familia era monogama, patrilocala si patrilineala, in cadrul unei rudenii care putea fi
civila, de sange sau de neam. La baza ei statea puterea capului de familie, cu o impatrita sfera de
aplicare: putere parinteasca asupra copiilor, putere maritala asupra sotiei in casatoria cum manu, asupra
sclavilor si asupra persoanelor cumparate, putere considerata ca o proprietate.

Casatoria legala putea aduce sotia in puterea sotului cu sau fara putere maritala. Prima forma se realiza
prin solemnitate religioasa, cumparare sau convietuire mai mult de un an. Sotia intra in randul agnatilor
sotului, era considerata loco filiae, in raport cu propriii copii loco soraris, si cu socrul loco neptis si
trebuia sa renunte la cultul domestic al familiei de origine, sotul avand asupra ei adevarat drept de
proprietate, in timp ce in casatoria fara putere maritala avea asupra ei numai drept de posesiune.

Casatoria inceta prin moartea unuia dintre soti, prin pierderea libertatii sau a cetateniei sotului ori prin
divort in cazul casatoriei cum manu, prin actul contrar de difarreatio, iar la casatoria sine manu, prin
acordul contrar al sotilor, cu anumite restrictii, in ultima perioada, sub influenta crestinismului. Alte
forme de uniune erau cele dupa dreptul national, concubinajul considerat ca o casatorie de rang
inferior, cu efect de detentiune asupra sotiei sau simplele legaturi ocazionale.47

2.3. Dreptul in perioada medievala §i moderna

110
Printre izvoarele dreptului eel mai vechi este dreptul cutumiar -”legea tarii”, care avea sensul de
ansamblu de norme nescrise , legate prin convingere, credinta si constiinta, o legatura interna, ceea ce
la romani era obicei. Un rol deosebit de important a avut cutuma, atdt in perioada timpurie, cit si mai
apoi de-a lungul epociifeudalismului. Este cunoscut sub acest aspect obiceiul jus Valachorum, adica
dreptul romanilor (valahilor) ca reglementare obisnuielnica recunoscuta in randul populatiei, atat in
tarile Romane, cit si la romanii din statele din

jur (Polonia, Ungaria, Serbia, Bulgaria). Odata cu formarea statelor

——– ——————-

47 Pierre Petot, Histoire du droit prive francais, La Familie, Editions Loysel, Paris, 1992, p. 111. 94

romanesti feudale, jus Vallachicum este recunoscut ca obiceiul pamantului.

Conform rezultatelor cercetarilor de majoritatii istoricilor in problema originii principatelor, la jumatatea


veacului al XlV-lea (mai precis in anul 1359, in timpul domniei lui Bogdan I) este creat statul feudal
romanesc - Moldova.48 Asa cum una din trasaturile specifice ale normelor juridice este legatura
dreptului cu statul (ele apar, exista, se schimba si dispar in acelasi timp, ca rezultat al unora si acelorasi
cauze), putem afirma: constituirea dreptului ca o entitate conturata are loc odata cu constituirea puterii
pub lice ca putere de stat.

In pofida faptului ca s-au format mai multe principate, legea tarii avea un caracter unitar dupa continut.
Acest lucru se explica prin originea etnica comuna, radacini institutionale comune, organizarea politica
similara si conditiile social-economice asemanatoare de dezvoltare.

In materie de drept familial legea tarii era puternic influentata de religie si biserica crestina. Incheierea
casatoriei avea loc prin cununia in biserica (sau prin binecuvantarea religioasa, daca nu era prima
casatorie). Forma veche de cumparare a miresei nu este recunoscuta legitima de biserica, de aceea
raman doar unele ramasite ale acestui obicei in ritualul de nunta, la petit (aveti marfa, noi avem
negustori…-formula petitorilor). Miresei i se faceau daruri inainte de nunta, ceea ce este de asemenea o
amintire vaga a vechii cumparari a miresei. Conditiile de incheiere a casatoriei erau cele stabilite de
nomocanoanele bizantine si anume: consimtamantul viitorilor soti si a parintilor lor, o varsta minima

111
pentru viitorii soti, credinta cre§tina comuna. Religia ortodoxa veghea destul de strict ca viitorii soti sa
nu fie rude pana la a patra generatie, nu numai rude de sange dar si spirituale.

Desfacerea casatoriei (divortul)era admisa pe larg pentru motive pe care le socotea legitime biserica
crestina. Initiativa desfacerii casatoriei apartinea atat sotului, cat si sotiei si motivele puteau fi: boala
unuia dintre soti, calugarirea, lipsa de acasa a sotului timp de 5 ani si a sotiei timp de o zi si o noapte,
infidelitatea conjugala a sotiei etc. Copiii si parintii aveau obligatii de intretinere reciproca in caz de
necesitate. Sotul supravietuitor avea dreptul asupra unei parti din averea familiei.

Predica nuptiala, rostita la Iasi in 1645 de catre inaltul ierarh Petru Movila, cu prilejul casatoriei domnitei
Maria, fiica lui Vasile Lupu, cu printul lituanian lanusz Radziwill, a fost calificata de curand, de catre

A. Boldur, Istoria Basarabiei, Editura Victor Frunza, Bucure^ti, 1992, p. 137.

Elena Arama, Istoria dreptului romanesc, Editura S. A. “Reclama”, Chisinau, 1998, p.23.

9S

inaltul ierarh al Bisericii Ortodoxe, mitropolitul Ardealului dr. Antonie Plamadeala drept “un fel de tratat
teologic despre Taina Nuntii cu argumente biblice si patristice”, iar cu alta ocazie, o califica drept “un
tratat teologic despre Taina Cununiei, bine documentat pe baza Vechiului si Noului Testament”.50
Imprejurarile in care s-a produs aceasta casatorie, (descrise cu lux de amanunte de catre (de exemplu,
Miron Costin in Letopisetul Tdrii Moldovei, C. Gane in “Trecute vieti de doamne si domnite” si multi alti
autori), dupa cum si Cuvdntarea la cununie, rostita de Petru Movila, sunt o dovada elocventa a
obiceiului de nunta din acea perioada, si a principiilor ce stateau la baza Tncheierii casatoriei.

Pentru a nu perturba sensul celor relatate, vom incerca sa folosim o secventa din cuvantare in original:
“… Trebuie ca legamintele pe care vi le faceti unul altuia sa le pastrati intocmai. Deci: mai intai, dragoste
reciproca, pentru ca dragostea dintre soti nu numai ca oranduieste totul in casa §i ca si cum in dies face
binele, dar este placuta si Domnului celui de sus, asa cum spune intelepciunea divina: “Cw trei lucruri m-
am impodobit si m-am sculat frumoasd inaintea Domnului si inaintea oamenilor: unirea fratilor si
dragostea intre prieteni si barbatul cu femeia carre se inteleg unul cu altur. Apostolul Pavel, insufland
sotilor o iubire spirituals tecjproca, spune: “Barbatilor iubiti pe femeile 1′iastre1”’. §i totodata este

112
descris felul acestei iubiri spirituale, ca sa nu fie inchipuita si nici pr^a trupeasca, ci sa izvorasca din inima
curata si sincera si dintr-o adevafata pornire crestineasca: “Dupa cum si Hristos a iubit biserica”.

In al doilea rand, sotii trebuie sa fie credinciosi in casnicie unul fata de celalalt. asa cum ne invata sfantul
apostol: “Femeia mi este stapana pe trupul sau, ci barbatul; asemenea nici barbatul nu este stapan pe
trupul sau, ci femeia”. Caci cine indrazneste sa incalce credinta in casnicie, acela, dupa cum spune
apostolul, va fi judecat de Dumnezeu.

In al treilea rand, sotii trebuie sa se respecte reciproc, caci asa a spus sotilor sfantul Pavel: “Barbatilor,
de asemenea, traiti intelepteste cu femeile voastre, ca fiind fapturi mai slabe, si faeeti-le parte de
cinste”. Sotii trebuie sa-si faca parte unul altuia, dupa cuviinta, de cinst.. si respect. Sofia fata de sot e ca
fata de cap, iar sotul ca fata de trupu’ sau, caci dupa cum spune apostolul, “nimeni vreodata nu si-a uri
trupul, ci fiecare il hraneste si il incalzeste, precum si Hristos biserica”.

50 Vasile Malanefchi, P. Movila Despre Taina Cununiei, Chi§inau, §tiin(a, 1996, p. 78 96

Asadar, asa trebuie sa-si iubeasca si sa-si cinsteasca fiecare barbat femeia ca pe sine insusi, iar femeia sa
se teama de barbatul sau.

In al patrulea rand pe linga aceste trei indatoriri reciproce, sotia este datoare sa dea sotului ei ascultare,
precum capului, dupa invatatura sfantului apostol, care spune: “Femeile sa se supuna barbatilor lor ca
Domnului, pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este capul bisericii”. Deci sotia trebuie
sa dea ascultare si supunere barbatului sau, dar nu orbeste, ci constient, asa cum si biserica da lui
Hristos, adica in tot ce concorda cu vointa lui Dumnezei si cu implinirea poruncilor sale si cu obiceiurile
bune si cucernice trebuie sa fie ascultatoare. Dar daca, Doamne fereste, sotul o impinge pe sotie,
folosindu-se de aceasta ascultare, intr-o credinta opusa, adica fie s-o indeparteze de la credinta
ortodoxa-catolica, fie s-o impinga spre faptuirea vreunui pacat, atunci nu trebuie sa fie ascultatoare.
Barbatul sa stie ca femeia nu este facuta din calcaiul lui, ci din coasta lui, si de aceea nu poate sa-i
porunceasca, ca unui sclav absolute si in chip neplacut, orice ar vrea, ci ca unui tovara§ sa-i ceara lucruri
care sunt in concordanta cu vointa lui Dumnezeu, iar ea lui, precum capului si stapanului, in toate aceste
privinte trebuie sa-i fie ascultatoare. Caci si Sara, dupa sfantul Petru, il asculta pe Avram numindu-1
domn.

113
In plus, sotia trebuie sa-1 indemne pe barbatul sau la smerenie, moderatie, blandete, la slujbe, post, rugi
dese, pomeni si alte fapte cucernice, ea fiind din fire mai inclinata spre aceste lucruri, sa-i fie exemplu,
sa-1 indemne si sa-i dea impuls, mai ales daca barbatul nu este de religie ortodoxa sau sovaie in
credinta, atunci trebuie sa depuna toata stradania pentru a-1 reduce la sfanta credinta, sau pentru a
intari credinta in el, si aceasta prin necurmate rugi catre Domnul Dumnezeu, rugandu-1 cu rugi fierbinti
si lacrimi pentru convertirea lui, postind, dand pomana si preotilor, pentru ca prin ofrandele aduse sa
jefuiasca fara de sange lui Hristos, pentru indreptarea lui. Unei asemenea cucernice sotii sfantul Pavel ii
aduce imbarbatare, spunand: “Barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa”, ca si cum ar
fi zis: se intampia adesea ca sotul necredincios sa fie readus la credinta cre§tina de catre sotia
credincioasa.

Sotia buna, pentru a putea evita certurile si necazurile, trebuie in supunere §i suferinta sa pastreze
tacerea, caci astfel indeparteaza toate tulburarile din casa. De aceea si sfantul Pavel eel mai mult cere
tacere de la femeie, cind spune: “Femeia sa se invete in liniste, cu toata ascultarea. Nu ingaduiesc femeii
nici sa invete pe altul, nici sa stapdneasca pe barbat, ci sa stea linistitd.”. Mai presus de toate

virtutile, ca crinul printre flori, tacerea o inalta pe femeie, caci aceea care-si tine gura inchisa, care nu e
certareata si vorbareata, care mai bine tace si sufera, decit sa vorbeasca, pastreaza pacea in casa.

lata, aveti pe scurt aici invatatura cum trebuie sa respectati legamintele pe care vi le faceti unul altuia, in
fata Domnului Dumnezeul nostra, Preacinstiti Miri, si cum puteti fi pe placul Domnului, traind in
stareacasatoriei”.51

Daca continutul Cuvdntarii duhovnice$ti ne vorbeste despre drepturile si obligatiile personale’


nepatrimoniale dinte soti, atunci ecourile pe care le-a avut aceasta casatorie in contextul social politic al
epocii ne dau posibilitatea sa intelegem atat imprejurarile si motivele ce au determinat incheierea
acestei casatorii ( “despre proiectul lui Vasile-Voda Lupu de a-si marita o fata dupa ducele Lituaniei” si
“despre inlaturarea conflictului dintre Moldova si Muntenia”), cit si despre obiceiurile de nunta din acele
timpuri (”dupa obiceiul nostra se da cinste nanasului si eel ce cununa se tine in mare cinste”, ori
“domnita Maria a primit lazi intregi de scule, de manufacturi, de pietre, de tacamuri de argint, de oglinzi.
Tatalui domnitei i s-a oferit o sabie de aur, o pusca minunata si diferite capodopere ale ceasornicariei. N-
au fost trecuti cu vederea nici ceilalti membri ai familiei: doamna Ecaterina, domnita Ruxanda si chiar
Stefanita, copil de trei ani” etc.).52

114
Orice incaicari ale principiilor formarii familiei, pastrarii si desfacerii ei se socoteau infractiuni contra
familiei si bisericii. Rapirea fecioarelor cu scopul de a se casatori era socotita crima, deoarece atenta la
autoritatea bisericii si la canoanele bisericesti, la fel era socotita si incheierea casatoriei intre rudele de
grade interzise. Atat violul si adulterul, cat si nasterea copilului de catre o femeie necasatorita erau
considerate actiuni contra moralei si bisericii.

La rand cu dreptul cutumiar se dezvolta legislatia domneasca, necesitatea codificarii careia era evidenta.
Primele acte normative scrise sant de fapt mai mult niste culegeri de cutume juridice si mai putin o
creatie constienta a legiuitorului. Printre primele culegeri de legi cunoscute cea mai larg difuzata a fost
Sintagma lui Matei Vlastares, alcatuita in 1335 de ieronomahul Matei Vlastares, care a repartizat
materialul in 24 de capitole conform literelor alfabetului grecesc. Sintagma a fost tradusa in Moldova din
porunca lui Stefan eel Mare in 1472.

In conformitate cu Sintagma lui Matei Vlastateres, incheierea casatoriei era socotita legitima daca se
facea prin cununie in biserica. Cununia trebuia iacuta in prezenta mai multor oameni. Cel ce nu desfacea
prima casatorie si se casatorea a doua oara urma sa fie pedepsit.Ca pedepse se prevedea surghiunul
pentru nobili si pedepsele corporale pentru cei de jos. Ca pedepse complementare se mai aplicau si un
numar de zile de post, inchinaciuni pe zi, mancare iara sare etc. Se admiteau trei casatorii consecutive
dupa desfacerea celei precedente. A patra casatorie se socotea nelegitima, iar copiii din aceasta
casatorie nu erau recunoscuti ca mostenitori legitimi. Exista principiul pastrarii separate a averii de pana
la casatorie, asa ca dupa divort sotia isi lua zestrea. Exceptie se facea doar in cazul in care divortul avea
ca motiv adulterul sotiei. Rapirea miresei, violul si adulterul erau socotite ca si mai inainte infractiuni
grave.53

In timpul dominatiei otomane in dreptul familiei sunt putine schimbari. Relatiile familiale erau
reglementate in conformitate cu Pravila lui V. Lupu, culegere de legi cunoscuta sub numele de “Cartea
Romaneasca de invatatura”, tiparita la Iasi in 1646 si care continea norme de drept civil, vamal, fiscal si
canonic si Pravila lui Matei Basarab cu denumirea “Indreptarea legii”, tiparita in 1652 la Targoviste, care
prezinta traducerea unor legiuiri grecesti dar si numeroase extrase din pravila lui V. Lupu.

Cu privire la casatorie in legiuirile medievale romanesti, indreptarea Legii din Tara Romaneasca (in
continuare I.L.) preciza in privinta logodnei ca prin “aceasta tocmeala… doi oameni se tocmesc sa se
insoare si dau arvuna; iara careia de intr-amindoi se v-a lepada, adica-i v-a parea rau, acela sa dea
indoita arvuna ce au luat” (gl.177). Aceasta legiuire arata ca “insurarea se cheama ca daca se impreuna
un om cu o muiere si care nici nu o au vazut, nice cu dansa au vorbit; iara daca se cununa cu ea, atunce o

115
ia la casa lui §i locuieste cu dinsul, adeca §ed amindoi intr-o casa… ca se impreuna si fac amindoi un trap,
dupa cum au zis domnul nostra Isus Hristos, cu molitve si cu cununie, pre lege de lapreot”(gl.l98).

Interdictiile la casatorie erau cele stabilite de canoanele bisericesti, sotii isi datorau ajutor unul altuia, iar
intr-o situatie mai dificila a barbatului “muiere este datoare sa mearga dupa dansul, oriupde v-a merge”
- prevede Cartea Romaneasca de invatatura (in continuare C.R.) in gl. 26, pr.l. Barbatul avea drept de
corectie asupra sotiei Ҥi inca sa o

Vasile Malane(chi, Petru Movila, Despre taina cununiei, Chisinau, Stiinta, 1996. p. 53-60. G.
Gane,Trecute Viefi de doamne si domnite, Editura “universitas”, Chisinau, 1991, p.223.

98

Elena Arama, Istoria dreptului romanesc, Editura S. A. “Reclama”, Chisinau, 1998, p.23. Dictionar
enciclopedic roman, vol.III, Editura Politica, Bucure§ti, 1964, p.

99

bata si cind va fi cu vina, dupa deala ce va fi facut, s-atunce cu masura, sa nu o prea treaca, ce cu
blindete, iara nu cu vrajmasie, fara vina si fara isprava ” (I.L.,gl.l85,zac.l),masura identica si in pravila
moldoveneasca ( C.R.,gl.23,zac.l). In continuare, se precizeaza ca ” nu se cheama barbatul vrajmas
muierii sale de o va bate o numai odata ” si “desi va bate nestine muierea cu pumnul sau cu palma, aceia

116
nu se cheama ca iaste cu vrajmasie asupra ei, de o ara bate cit de mult si de des” (C.R.,gl.23,pr.8 si 9; I.L.,
gl. 185, zac.8 si 9); pentru cazuri grave, sotia putea fi pusa ” in fiara sau sa o inchiza, cum ar fi in
temnita”.

Infidelitatea ducea la pierderea zestrei, barbatul putind sa repudieze sotia in anumite situatii ( C.R. gl.
25; I.L. gl. 187), iar pentru rau tratament sotia putea sa ceara si ea despartenia, legiuirile stabilind in
amanunt motivele divortului dupa model bizantin (C.R.gl. 17-21; I.L. gl. 172-184).55

Cu toate ca dreptul cutumiar continua sa fie unul din izvoarele dreptului, in timpul regimului fanariot o
importanta mai mare dobandeste legea scrisa si in primul rand legisla^ia domneasca, care se prezenta
ca o totalitate de hrisoave domnesti cu un continut foarte variat. In sec. al XVIII-lea aceste acte
legislative nu au fost sistematizate. O mare importanta au avut hrisoavele lui Constantin Mavrocordat, in
baza carora s-au infaptuit reformele administrative si fiscale, dupa cum si Pravilniceasca condica, pusa in
aplicare in 1780, alcatuitorii careia au folosit dreptul cutumiar romanesc, dreptul bizantin si chiar
doctrina juridica moderna (Beccaria, Montesquieu). Totusi, in dreptul familiei nu au intervenit schimbari
importante. Adulterul sotului devine motiv de desfacere a casatoriei, astfel, motivele de desfacere a
casatoriei devin aceleasi pentru sot si sotie. In 1754 a fost desfiintata asa-numita “sugubina de muieri”,
adica nu se mai socotea infractiune nasterea copilului de o femeie necasatorita. (arama p.75).

Familia in perioada de trecere de la evul mediu la perioada moderna. In aceasta perioada legiuirile
fanariote incearca o reluare a principiilor dreptului roman, Codul Calimach din 1817 defineste casatoria
astfel „ doua persoane arata cu chip legiuit al lor vointa si hotarire de a vietui intr-o legatura insotire…
de a naste prunci, a se ajuta intre ei dopa putinta in toate intamplarile ” ( § 63 ), iar Legiuirea Caragea
din 1818 preciza ca „ „nunta iaste tocmeala unirii barbatului cu femeia de a face copii” (II, cap. 16, §1).

Ca si in casatoria romana sine manu, o atentie deosebita se acorda stabilirii raporturilor patrimoniale
dintre soti. Pravilniceasca condica,

55 Adrian Pricopi, Casatoria in dreptul roman, Editura Lumina Lex,, Bucures,ti, p. 28. 100

culegere de legi intocmita sub domnia lui Alexandru Ipsilanti publicata si pusa in vigoare in 1780 si care
avea ca izvoare Bazilicalele, obiceiul pamantului §i alte randuieli, preciza ch „ zestre se zice averea
femeii, ce la casatorie da barbatului ei cu tocmeala, ca ea sa fie stapina zestrei totdeauna, iar el sa-i ia
venitul totdeauna” (cap. 16, §9 ).

117
Conceptia aceasta a fost dezvoltata de codul civil din 1864, care privea casatoria ca pe o „ asociatiune
conjugala ” ( art. 1223 C.C.), bazata pe un contract de casatorie, contract matrimonial sau conventie
matrimoniala : „ Cind prin acest contract se adopta regimul dotal, el se mai poate numi act dotal sau
foaie de zestre” - preciza doctrina care stabilea drept caracteristici caracterul solemn si public, imuabil,
liber al actului care este „ un contract accesoriu incheiat in vederea casatoriei; soarta lui fiind
subordonata aceleia a casatoriei, care este contractul principal”.

Dupa anexarea Basarabiei la Imperiul Rus in domeniul dreptului civil din Basarabia s-a admis aplicarea
legilor locale ale Basarabiei care, desigur, erau legile Moldovei care s-au aplicat pe teritoriul Basarabiei.
Aceste izvoare de drept erau:

1. Hexabiblul lui C. Armenopol (sau “Cele sase carti de judecata”) care avea o aplicare larga in
Moldova din sec. al XVIII-lea si prezenta extrageri din dreptul romano-bizantin;

2. Manualul de legi a lui Andronache Donici, publicat la Iasi in

1814;

3. Sobornicescul Hrisov de la 1785 al domnitorului Alexandru

Mavrocordat, care continea prevederi referitoare la dreptul de protimis

§i la holopii tigani;

4. Regulamentul din 1818 privind infiintarea regiunii Basarabia.

In conformitate cu aceste izvoare reglementarea relatiilor de

familie si casatorie nu au suferit schimbari esentiale. Familia in dreptul modern. Dupa unirea
Principatelor (1862), in domeniul legislatiei civile se cerea infaptuirea nu numai a unei codificari unice, ci
si a unei codificari moderne de drept civil. Codul Calimach §i Legiuirea Caragia in noile conditii erau
depa§ite. La cererea lui Alexandru Cuza a fost alcatuit Codul civil, folosind ca izvoare Codul lui Napoleon
si proiectul Codului italian. Codul civil a intrat in vigoare in 1865.

Privitor la persoane in Codul civil se indica: capacitatea juridica era in functie de varsta, sex, sanatate
psihica. Femeia avea o capacitate

118
■-

101

juridica restransa, nu putea incheia conventii, nu ea primea remunerafia pentru munca, ci sotul, injustice
era reprezentata de catre sot.56

Adoptiunea putea avea loc numai in cazul daca sotii n-aveau copiii lor si diferenta de varsta dintre
parinti si copilul adoptiv sa fie de eel putin 18 ani (adica, sa imite natura). Copiii adoptivi erau egalati cu
cei nascuti in casatorie, parintii avand obligatiuni de pensii alimentare, de intretinere si crestere a
copilului adoptiv.

Datorita Codului civil actele de stare civila au fost scoase din

competenta bisericii si au fost atribuite autoritatilor laice. La baza

casatoriei erau puse urmatoarele cohditii: liberul consimtamant al

partilor, iar pana la varsta de 21 ani era necesar si consimtamantul

parintilor; lipsa rudeniei, chiar si a rudeniei prin alianta. Sotii divortati

nu se puteau recasatori. Se pastra pozitia de egalitate a sotilor in

invocarea motivelor de divort, ceea ce nu era in Codul francez. Era

interzisa cautarea paternitatii sub pretextul apararii familiei legitime.

119
Copiii naturali aveau drepturi si obligatiuni numai in raport cu mama sa.

In conformitate cu Regulamentul cu privire la organizarea

funciara si sociala a taranilor din Basarabia (1868), spre deosebire de

guberniile rusesti, in Basarabia pamantul n-a fost transmis in folosinta

de obste, ci in folosinta pe familii si cu drept de transmitere prin

mostenire, toate familiile primind loturi egale, indiferent de numarul

membrilor lor. Acest mod de folosire a pamantului a constituit motivul

de baza al procesului de diferentiere mai rapida a satului, deoarece

oferea taranilor instariti posibilitatea de a cumpara pamant de la

familiile de tarani saraci, care se ruinau si deveneau argati. Dupa

reforma judecatoreasca din Basarabia (1869), chestiunile despre

desfacerea casatoriei erau ca si mai inainte de competenta bisericii. Un

consistoriu special in Chisinau examina astfel de cauze, dar decizia

urma sa fie confirmata de Sfantul sinod din Petersburg.

120
Asa cum multe prevederi ale legilor locale au fost inlocuite cu legislatia rusa, aceste schimbari au dus la
pierderea sensului legilor locale si la mentinerea unor dispozitii arhaice de drept civil ca: s-a desfiintat
dreptul sotului de a administra averea dotala, introducandu-se normele dreptului rus, conform caruia
sotul trebuia sa aiba procure de la sotie in aceasta privinta; a inceput sa se afirme principiul
masculinitatii la mostenire si chiar al majoratului; s-au introdus normele rusesti ale tutelei, conform
carora persoana de la varsta de 17 ani avea drepturi in administrarea averii etc.

Dupa unirea Basarabiei cu Romania (1918) a avut loc unificarea legislative, deoarece catre acel moment
existau diferite sisteme de guvernare, de administrare si de drept in Basarabia si in Vechiul Regat si
dezvoltarea de mai departe a Basarabiei este parte components a dezvoltarii Romaniei interbelice.
Ramane in vigoare Codul civil din 1865, insa unele dispozitii, considerate mai bune in legile Basarabiei au
ramas in vigoare. De exemplu: capacitatea femeii maritate, cautarea paternitatii si dreptul de mostenire
a sotului supravietuitor.

Au fost adoptate un sir de legi cu privire la protectia muncii femeilor si minorilor (14-18 ani),
interzicandu-se munca in subterana si in schimburile de noapte( legea din 1924), s-au prevazut niste
conditii minime de protectie a maternitatii femeii muncitoare, asigurandu-se concediu de maternitate
de 6 saptamani, pana si dupa nastere, intreruperi pentru alaptarea copiilor, amenajarea unei sali
speciale pentru aceasta etc.

Asa dar, economia de schimb si urbanizarea din epoca moderna au condus la un proces de „contractie”
a familiei, proces legat de individualizmul preconizat de reforma religioasa §i la constituirea familiei
conjugale moderne, avand urmatoarele avantaje : numarul persoanelor de acelasi sex este aproximativ
egal; asigura copilului cea mai buna protectie asupra vietii si educatiei; produce afectiuni si emotii
superioare; relatiile dintre membrii ei si dintre acestia si societate sunt bine definite; permite o
comunitate religioasa si transmiterea traditiilor; asigura sprijinirea parintilor in ultima perioada a vietii
lor.

Fiind la inceput o comunitate a cultului si indatoririlor, casatoria devine o uniune indestructibila pe viata,
capatand caracteristici ce se vor mentine multa vreme si anume: nu se mai reduce la simple stari
afective; consimtamantul parintilor se adauga la eel al viitorilor soti; societatea intervine la nivel de
promisiune, logodna si act juridic; ceremonia solemna, religioasa consacra casatoria si face din ea o
taina; prin actul sacramental, incompatibil prin natura sa cu orice natura de poligamie si divort, sotii isi
jura reciproc o iubire inviolabila si vesnica; sotul promite protectie si devotament, iar sotia ascultare;
uniti sub auspiciile familiei si ale statului, sotii formeaza intre ei §i impreuna cu viitorii copii un tot juridic

121
si solidar, embrion, imagine si parte integrants a marii societati, a carei soarta este legata de cea a
familiei.

56 Dumitru Firoiu, Istoria statului si dreptului romdnesc, Ia§i, 1994, p. 231. 102

KM

2.4. Perioada sovietica

■ Dupa crearea R.A.S.S. Moldovenesti in componenta Ucrainei (12 octombrie 1924), in R.A.S.S.M. se
aplicau actele normative ale Ucrainei si Uniunii Sovietice. Dupa proclamarea R.S.S. Moldovenesti ( 2
august 1940), pe teritoriul ei se aplicau legile unionale si legile proprii, incepand cu Constitutia R.S.S.M.,
adoptata la 10 februarie 1941 la Sesiunea I a Sovietului Suprem al R.S.S.M., si celelalte acte legislative.

Inceputul dezvoltari dreptului familiei socialist am putea consider a ca il constituie primele decrete ale
puterii sovietice despre casatorie si divort din anii 1917 - 1919. Care sunt principiile ce au determinat
relatiile familiale in conformitate cu aceste prime documente?

In primul rand familia, a fost declarata drept o uniune liber consimtita, interzicandu-se orice presiune
asupra deciziei de a se casatori. Pentru inregistrarea casatoriei erau necesare indeplinirea urmatoarelor
conditii: varsta respectiva, lipsa rudeniei apropiate, lipsa unei boli psihice, lipsa unei alte casatorii
inregistrate.

122
in al doilea rand a fost prevazuta libertatea divortului. Prin acordul comun al sotilor casatoria putea fi
desfacuta la organul de stare civila, iar in caz de neintelegere a sotilor - de judecatoria populara.
Judecatorul singur lua hotarirea de divort si elibera certificatul respectiv.

in al treilea rand - inlaturarea oricarei influence a bisericii asupra relatiilor de casatorie si familie. A fost
interzisa casatoria religioasa, fiind recunoscuta numai casatoria civila.

in al patrulea rand, a fost instituit principiul monogamiei, interzicandu-se bigamia, poligamia. Mai ales in
regiunile de est.

Al cincilea principiu a fost principiul egalitatii in drepturi a

barbatului si a femeii, a apararii intereselor copiilor. Copiii din afara

casatoriei au fost declarati egali in drepturi cu cei din casatorie.

Cu toata imperfectiunea si greselile admise e necesar, totusi, sa

mentionam, ca activitatea legislative in domeniul familial in primii ani

ai puterii sovietice a fost orientata spre consolidarea institutiei

casatoriei si familiei si nu la slabirea ei.

Istoria dezvoltarii si perfectionarii in continuare a dreptului familiei sovietic poate fi urmarit pe baza
urmatoarelor acte legislative mai importante:

/) Hotarirea CEC si SCN al URSS din 27 iunie 1936 “Despre interzicerea avortului, mar ire a ajutorului
material pentru mamele care

123
au nascut, stabilirea ajutorului de stat pentru familiile numeroase, largirea retelei de maternitati, crese
si gradinife pentru copii, inasprirea raspunderii penale pentru neplatirea alimentelor si despre unele
schimbari in legislatia cuprivire la divorf. “

Pentru prima data au fost interzise avorturile si au fost marite indemnizatiile pentru familiile
numeroase; s-a marit durata concediului de maternitate; s-a largit brusc reteaua de institutii pentru
copii; au fost stabilite normele fixe ale alimentelor pentru intretinerea copiilor (1/4 din salariu pentru
educatia unui copii, 1/3 - pentru 2 copii, 1/2 pentru trei si mai multi copii). Sotii care divortau trebuiau sa
se prezinte obligatoriu la organele de stare civila, in pasapoarte a inceput sa se faca mentiunea cu privire
la divort si se prevedea plata unei anumite sume pentru divort (de la 50 pina la 300 ruble, in functie de
numarul divorturilor).

2) Ucazul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 8 iulie 1944 “Despre marirea ajutorului din partea
statului acordat femeilor gravide, mamelor cu multi copii si solitare, intaririi protectiei mamei si
copilului, despre instituirea titlului emerit de “Mama-eroina” si decernarea ordinului “Slava maternitatii”
si a medaliei “Medalia maternitatii”.

Practica aplicarii ucazului respectiv a demonstrat ca, in principiu, el a indreptatit asteptarile


preconizate.57

Imediat dupa razboiul al doilea mondial, regimul socialist a incercat sa dezvolte o politica orientata in
mod accentuat spre copii, creand un sistem generos de suport social adresat copilului si familiei cu copii.
Copilul ca resursa umana a viitorului, garantul bunastarii viitoare a colectivitatii, a fost vazut drept o
unealta in crearea unei “noi societati”, a unui “om nou”, modelat in spiritul ideologiei socialiste. Astfel,
intr-o perioada istorica relativ scurta s-a cristalizat un sistem de protectie sociala a copilului si a familiei,
in special prin subventionarea bunurilor pentru familiile numeroase, distribuirea cu prioritate a
locuintelor, oferirea unui set de servicii universale gratuite: crese si camine, gradinite, educatie si
invatamint obligatoriu si gratuit, sistem gratuit de ocrotire a sanatatii, organizarea timpului liber - tabere
de vacanta, activitati culturale si sportive etc., precum si un sistem de institutii de stat pentru copiii
ramasi fara ingrijire parinteasca. Aceste servicii nu au inclus insa si un sistem paralel de fortificare a
familiei, prevenire a dezmembrarii acesteia, prevenire a abandonarii copiilor etc.

57 T. K. MaTBeeB, CoeemcKoe cejueunoe npaeo, «K)pHflH«iecKaji jiHTepaTypa», MocKBa, 1986, c. 29-


33.

124
104

105

Politica de suport a copiilor si familiei tindea sa realizeze §i alte deziderate, precum:

- egalizarea veniturilor si mentinerea acestora la niveluri scazute;

- stimularea mobilitatii verticale prin mijloace administrative (prin

promovarea copiilor din mediile muncitoresti si taranesti urma sa fie

creata o noua clasa conducatoare).

Aceasta politica a condus la urmari contradictorii. Astfel, pe de o parte, s-a produs o imbunatatire a
conditiilor de viata ale copiilor, mult mai rapida declt pentru alte categorii ale populatiei, s-au creat
conditii pentru o egalitate avansata a sanselor celor proveniti din diverse medii sociale, iar in unele
cazuri chiar o discriminare a copiilor proveniti din alte medii decit cele muncitoresti si taranesti.

Pe de alta parte, se dezvoltau si procese ce au condus la o degradare accelerata a situatiei copiilor.


Sistemul de protectie sociala, aliniat politicilor industrializarii si dezvoltarii extensive, care cereau un
volum tot mai mare de forte de munca, a determinat o crestere esentiala a natalitatii si un spor esential
al numarului populatiei urbane. Aceste transformari demografice au fost insotite si de aparitia unei
125
categorii de copii nedoriti, dar “utili” , caci conditiile de viata au impus o parte din familii sa profite de
inlesnirile oferite o data cu nasterea copilului, pentru a-si rezolva mai usor problemele (obtinerea
spatiului locativ, scutirea de anumite plati etc.).

Printre alte rezultate ale acestei politici au fost si: sporirea numarului nasterilor nedorite; cresterea
fenomenului abandonului copiilor; negarea sau camuflarea fenomenului copiilor abandonati sau ramasi
fara adapost, problema fiind rezolvata exclusiv prin institutionalizarea acestora. Codul casatoriei si
familiei aflat in vigoare in acea perioada se caracteriza prin interventia excesiva a statului in relatiile de
familie, autoritatea tutelara fiind Tmputemicita in luarea deciziilor privind cresterea §i educarea copiilor.
Problemele ce apareau erau tratate de regula prin doua metode: internarea copiilor in institutii;
sanctionarea parintilor copiilor care fugeau din mediul familial in mod repetat.

Tendinta de egalizare a veniturilor familiilor §i de mentinere a acestora la niveluri scazute cerea o


dependents totala a familiei de subventiile de stat, conducea la cre§terea numarului de copii in familiile
deja numeroase.

Odata cu trecerea timpului, unele prevederi ale legislatiei casatoriei si familiei necesitau schimbari §i
perfectionari. Aceasta a determinat elaborarea si adoptarea in 1968 a unui nou act legislativ -

Bazele legislatiei cu privire la casatorie si familie a URSS si a republicilor unionale.

3) Bazele legislatiei cu privire la casatorie si familie a URSS si a

republicilor unionale un sir de principii, iar in acelasi timp si sarcini

ale ramurii de drept respectiv, printre care:

intarirea de mai departe a familiei sovietice, bazate pe principiile moralei comuniste;

constituirea relatiilor familiale in baza unei casatorii liber consimtita intre barbat si femeie, a
sentimentelor de dragoste reciproca, prietenie si stima intre toti membrii familiei;

126
educatia copiilor in familie in stransa legatura cu educatia lor din partea societatii, in spiritul
devotamentului fata de Patrie, atitudinii comuniste fata de munca si pregatirea copiilor pentru
participarea activa in constructia societatii comuniste;

protectia multilaterala a intereselor mamei si copilului si asigurarea unei copilarii fericite pentru fiecare
copii;

inlaturarea definitiva a ramasitelor trecutului din relatiile familiei;

educarea sentimentului de raspundere fata de familie etc.

4) In concordanta cu Bazele legislatiei cu privire la casatorie si

familie a URSS si a republicilor unionale, intre anii 1969 - 1971, in

toate republicile unionale au fost elaborate si adoptate Coduri ale

casatoriei si familiei. Astfel, la 26 decembrie 1969 a fost adoptat Codul

casatoriei si familiei al Republicii Moldova, care, suferind mai multe

modificari si completari a fost in vigoare pina la adoptarea de catre

Parlamentul Republicii Moldova a Codului familiei din 26.10.2000,

intrat in vigoare la 26.04.2001.

Principiile fundamentale ale dreptului familiei prevazute de Codul casatoriei si familiei sunt:

deplina egalitate in drepturi a femeii cu barbatul in ce priveste drepturile personale si patrimoniale care
iau nastere din casatorie si rudenie;

lipsa totala a restrictiilor de ordin national, rasial sau religios in ce priveste casatoria;

manifestarea libera si nestingherita a vointei la incheierea casatoriei, pentru validitatea ei, precum si
problemele referitoare la desfacerea ei;

127
monogamia;

grija statului pentru mama si copii, ocrotirea si incurajarea maternitatii;

106

107

excluderea oricarui amestec al bisericii in reglementarea relatiilor de casatorie si familie.

5) O influentd deosebita pentru perfectionarea legislatieifamiliale in Republica Moldova a avut-o


Constitutia RSSM din 1978. Pentru prima data in legea fundamentala a statului a fast prevazutd datoria
statului de a ocroti cdsdtoria si familia.

2.5. Perioada de dupa 1990

Inlocuirea formatiunilor social-politice intotdeauna a urmarit scopul de a crea sisteme care prin
parametrii lor le-ar depasi pe cele precedente atat sub aspectul dezvoltarii economice si sociale, a
ridicarii nivelului bunastarii oamenilor, cat si a apararii drepturilor si libertatilor cetatenilor.

128
Dupa proclamarea suveranitdtii si independentei statale, Republica Moldova a trecut de la conducerea
centralizatd la economia de piata, de la totalitarism la un stat democratic bazat pe drept, de la
supraaprecierea apararii intereselor statului la apdrarea drepturilor si libertatilor cetatenilor. Insa
transformarea acestor lozinci in realitate a fost insotita de aparitia unui vacuum de putere, o slabire a
autoritatii publice, a ordinii de drept, creandu-se situatii cu totul nefiresti, de anomie, adica de lipsa de
reglementari sau reglementari contradictorii.

Greutatile inerente tranzitiei au provocat haos atat in societate cit si in familie. Criza economics in care a
intrat Republica Moldova dupa initierea tranzitiei la economia de piata, a fost insotita de scaderea
veniturilor reale ale populatiei si scaderea vizibila a suportului social acordat familiei. In lipsa unei
strategii clare de protectie sociala, in acest domeniu s-au facut progrese foarte mici in ultimul deceniu.
Din perspectiva sociala, tranzitia a devenit in Republica Moldova un “dezastru monumental”, o “tranzitie
catre saracie” dupa cum a fost apreciata de expertii Agentiei Suedeze pentru Dezvoltare si Cooperare
Internationala in studiul ” Costul devastator al tranzitiei inadecvate in Moldova”.58

Standardele de viatd ale majoritdtii familiilor cu copii au degradat sever. Majoritatea locuitorilor
Moldovei traieste sub nivelul unui trai decent. Somajul inregistrat, insotit de un numar si mai mare de
persoane aflate in concediu fortat sau in §omaj temporar din cauza stationarii intreprinderilor, ajunge
la rate impresionante. In aceste

5 Studiu elaborat in baza cercetarii sociologice USM, Copiii strazii in orcujil Chifinau, Chijinau, 2000, p.
12.

108

conditii, familiile numeroase , in special cele de la sate, formeaza una din cele mai sarace paturi sociale.
Saracia spore§te odata cu cresterea numarului membrilor familiei. Studiul Bancii Mondiale ” Strategii de
eradicare a saraciei” indica faptul ca aproape 1,2 milioane de persoane dintre cele mai sarace traiesc in
familii de 5 si mai multi membri ( din totalul de 4,3 milioane locuitori).

In ultimele decenii, familiile au suportat transformari profunde si sub aspect valoric. Insasi termenul
“familie” devine tot mai ambiguu, tinzand sa exprime relatii diferite de cele caracteristice generatiilor
precedente. Schimbarile se refera la trecerea de la familia nucleara la o diversitate de modele familiale,
ceia ce conduce la distrugerea “cuibului” cald si sigur, care ocrotea membrii ei de presiunile lumii
exterioare. In situatia in care statul si-a diminuat “sprijinul”, iar conditiile de viata devin tot mai dure,

129
creste proportia familiilor dezmembrate, monoparentale, familiilor supuse diferitelor forme de rise.
Eroziunea valorilor familiei este insotita de scaderea coeziunii familiale, pierderea capacitatii ei de a-§i
mobiliza resursele pentru asigurarea bunastarii comune si, in final, de cresterea numarului de divorturi si
scaderea numarului de nasteri.

Pentru a degaja situatia si a asigura protectia juridicd a familiei, legislatia familiald necesita o ajustare
adecvatd noilor cerinte si riscuri sociale, asigurarea cu mecanisme viabile de aplicare a legislatiei si cu
standarde de procedurd. In acest sens, au fost adoptate un §ir de acte normative cu caracter general
privind familia si copilul; protectia sociala a familiei; protectia copilului ramas fara ocrotire parinteasca
etc.

Un rol deosebit de important in procesul de faurire a legislatiei familiale 1-a constituit elaborarea si
adoptarea Constitutiei Republicii Moldova din 29.07.1994, care in art. 48, alin.l, prevede: “Familia
constituie elementul natural si fundamental al societatii, care are dreptul la ocrotire din partea societatii
si a statului “, iar in art. 49 stipuleaza principiul eel mai important al relatiei dintre stat si familie, §i
anume: “…statul prin mijloacele economice si de alta natura, contribuie la formarea familiei, precum si
indeplinirea de catre aceasta din urma a functiilor sale”. In art. 47, 48, 49, 50, 51 sunt stipulate
drepturile familiei, mamei si ale copilului la ajutor §i ocrotire specials, dreptul copiilor si tinerilor de a
beneficia de un regim special de asisten|a in realizarea drepturilor, dreptul la alocatiile necesare pentru
copii si ajutoare pentru ingrijirea copiilor bolnavi sau cu handicap.

Prin aderarea la Conventia ONU cu privire la Drepturile (’opilulut (12.12.1990), la Declaratia


Universald a Drepturilor Omului

Mi’)

(28.07.1990), la Pactul International cu privire la drepturile economice, sociale $1 culturale (26.04.1993),


la Parcul International cu privire la drepturile civile si politice (26.04.1993), la alte pacte si tratate,
Republica Moldova s-a obligat sa respecte prevederile internationale cu privire la drepturile si libertatile
fundamentale ale cetatenilor. Astfel, apare problema implementarii acestor prevederi in legislatia
nationals sau a compatibilitatii legislatiei nationale cu cea internationala.

In scopul respectarii angajamentelor interna|ionale si a prevederilor constitutional in domeniu,


Parlamentul Republicii Moldova a adoptat la 15.12.1994 ” Legea privind drepturile copilului” care
reglementeaza actualul cadru juridic cu privire la protectia copilului, stabileste statutul legal al copilului

130
ca subiect independent, prevede asigurarea sanatatii fizice si spirituale a acestuia, formarea constiintei
lui civice in baza valorilor nationale si general-umane, acordarea unei atentii deosebite protectiei sociale
a copiilor lipsiti temporar sau permanent de anturajul familial, sau se afla in alte conditii nefavorabile
sau extreme. Aceasta Lege nu a fost, insa, sustinuta de un program viabil de actiuni in favoarea copilului,
astfel, incit prevederile ei au ramas in mare masura declarative.

Actuala legislate familiala din Republica Moldova consta din Codul familiei, adoptat de Parlament la
26.04.2000, care a intrat in vigoare de la 26.04.2001, odata cu publicarea lui in Monitorul Oficial al
Republicii Moldova si din alte acte normative adoptate in cazurile si in limitele prevazute de acesta.

Guvernul este in drept sa adopte acte normative in domeniul dreptului familiei in cazurile prevazute de
Codul familiei, de alte legi si de decretele Presedintelui Republicii Moldova.

Daca exista divirgente intre Codul familiei si conventiile si tratatele ce reglementeaza relatiile familiale,
la care Republica Moldova este parte, au prioritate reglementarile internationale.

Pentru reglementarea relatiilor personale nepatrimoniale si patrimoniale dintre membrii familiei,


nereglementate de legislatia familiala, se aplica legislatia civila in masura in care aceasta nu contravine
esentei relatiilor familiale.

Pentru prima data in legislatia familiala din Republica Moldova, in Codul familiei este prevazut regimul
contractual al bunurilor sotilor, precum si contractul privind plata pensiei de intretinere.

110

Capitolul V Caracteristica generala a notiunii de familie

■i ■

§ 1. Notiunea si definitia familiei

131
■ ‘

Pornind de la adevarul ca pentru majoritatea dintre noi cea mai mare parte a vietii se desfasoara in
cadrul unei structuri familiale sau de model familial, recunoscute sau nu institutional, sub numele de
casatorie, este firesc de a acorda acestui fenomen social o atentie

deosebita.

Unindu-i pe soti si urmasii lor, familia e una din formele initiale ale comunitatii sociale a oamenilor,
grupul ei mic in care se realizeaza functiile de importanta vitala pentru societate.

Familia este un fenomen social si istoric. Ea a aparut la o anumita treapta a istoriei umane si s-a
dezvoltat impreuna cu societatea, modificandu-se in procesul succesiunii formatiilor social - economice,
purtand amprenta oranduirii sociale, culturale, juridice, politice etc.

Fiind o realitate sociala destul de complexa, familia a devenit -inevitabil - subiect si obiect predilect al
cercetarilor inter - disciplinare si multi - disciplinare, printre care putem evidentia urmatoarele: de
sociologie, psihologie, drept, psihologie sociala, sociologie judiciara, psihoterapie si psihopatologie etc.
Au aparut o serie de paradigme care incearca sa explice functionalitatea familiei, fiecare avand
concepte, pozitii si metode de investigare proprii.

Ce este familia? Cum poate fi ea definita?

Definirea notiunii de familie ridica dificultati. Daca am incerca sa definim familia, am fi influentati de
tipul de structura familiala in care am trait sau traim. In acest sens, Comentariul General al Comitetului
pentru Drepturile Omului lamureste: “…conceptul de familie poate diferi in anumite privinte de la stat la
stat, §i chiar de la regiune la regiune , in cadrul aceluia§i stat, nefiind astfel posibila stabilirea unei
definitii universal valabile..”, si, in continuare, tot cu referire la flexibilitatea definitiei date familiei: “este
interpretata pretutindeni ca o structura ce include toate persoanele inrudite din societatea

• m 59

respectiva .

132
Intr-adevar, pe parcursul evolutiei societatii nofiunea de familie a cunoscut mai multe definitii. Aceste
definitii, avand aceeasi esenta,

59 Ghid de aplicare practica a Conventiei cu privire la drepturile copilului, UNICEF, Editura CARTIER,
Chi§inau, 2001, p. 78.

Ill

variaza in functie de ramura stiintei, al carei obiect de cercetare 1-a constituit familia. Insa, chiar si in
interiorul aceleiasi ramuri, diferiti autori definesc familia in mod diferit, fiecare punand accentul pe unul
sau mai multe aspecte privind structura, functiije si caracteristicile familiei.

O definitie larg cuprinzatoare a familiei este cea data in preambulul Conventiei ONU privind drepturile
copilului: “…unitatea fundamentala a societatii, si mediul natural pentru cresterea si bundstarea tuturor
membrilor sdi, si in mod deosebit copiii, trebuie sa beneflcieze de protectia si de asistenta de- care are
nevoie pentru a putea sajoace pe deplin rolul sau in societate “60 Mai mult decat atat, “…copilul trebuie
sa creasca intr-un mediu familial, intr-o atmosfera de fericire, dragoste si intelegere”.

In art. 23 al Pactului International cu privire la Drepturile Civile si Politice, familia este vazuta ca
“elementul natural si de baza al societatii… avind dreptul de a fi ocrotita de catre societate si stat”, iar in
proiectul sau pentru Consfatuirea Generala cu privire la “Rolul familiei in promovarea drepturilor
copilului” Comitetul pentru Drepturile copilului declara: ” Familia este institutia de baza a societatii
pentru supravetuirea, protejarea si dezvoltarea copilului”.

In literatura romaneasca de specialitate, familia, ca forma de relatii sociale dintre oamenii legati intre ei
prin casatorie sau rudenie, este privita atat din punct de vedere sociologic, cat si juridic.

In sens sociologic, familia, fiind o forma specifics de comunitate umana, desemneaza grupul de persoane
unite prin casatorie, filiatie sau rudenie, care se caracterizeaza prin comunitate de viata, interese si
intrajutorare.61 Intr-o alta acceptiune se spune ca, familia este o realitate sociala prin comunitatea de
viata dintre soti, dintre parinti si copii, precum si dintre alte rude.62

133
Dictionarul de filosofie defineste familia ca “forma primara de comunitate umana care cuprinde un grup
de oameni legati prin consanguinitate si inrudire”, iar Dictionarul UNESCO intelege prin familie “forma
de comunitate umana intemeiatd prin casatorie, care uneste pe soti si pe descendentii acestora prin
relatii strdnse de ordin biologic, economic, psihologic si spiritual”. Aceiasi autori, analizand diferite
definitii date familiei, din punct de vedere sociologic, sunt de

60 Culegere de acte normative Drepturile familiei si copilului, UNICEF, Editura MUSEUM,

Chi§inau, 2001, p. 5.

61 Ion P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura ALL, Bucure§ti, 1993, p. 1. ■

62 I. Albu, Dreptul familiei, Bucure§ti, Editura didactica §i pedagogica, 1975, p. 7.

63 A. Stanoiu, M. Voinea, Sociologia familiei, T.U.B., 1983, p. 6.

112

parere ca familia este “un grup social realizat din casatorie, alcatuit din persoane care traiesc impreuna,
au gospodaria casnica comuna, sunt legati prin anumite relatii natural biologice, psihologice, morale si
juridice si care raspund unul pentru altul in fata societatii.64 Potrivit altor notiuni si definitii familia
reprezinta:

- o realitate biologica prin uniunea ce se realizeaza intre un barbat

si o femeie si prin procreare;

- o realitate sociala prin comunitatea de viata intre persoanele ce o

compun;

134
- o realitate juridica datorita reglementarii unei categorii

importante de relatii intre oameni prin norme juridice. in sens juridic familia a fost definita ca fund:

- o forma de organizare a vietii in comun a oamenilor legati intre

ei prin casatorie sau prin rudenie;

- un grup de persoane, intre care exista drepturi §i obligatii ce

izvorasc din casatorie, rudenie (inclusiv infiere), precum §i din alte

raporturi asimilate relatiilor de familie.65

Dictionarul de dreptul familiei defineste familia in sens larg §i in

sens restrains.

In sens restrdns familia se reduce la soti si copiii lor minori. Insa familia exista si in lipsa copiilor, numai in
prezenta sotilor; un singur parinte si copii (ori un singur copil); mai multi frati §i surori fara parinti.
Definita in sens larg, familia cuprinde toate persoanele unite prin legaturi de casatorie, rudenie fireascd
sau civila, precum si persoanele intre care s-au stabilit relatii asemanatoare cu cele care rezultd din
casatorie sau rudenie. In aceasta acceptiune, familia grupeazd toate persoanele care descind una din
alta sau dintr-un autor comun, intre care exista o comunitate de sdnge sau civila, precum si sotii
acestora.

Comparand definitive sau notiunile sociologice date familiei cu cele date de speciali§tii in drept, se
observa ca, practic, in mod obisnuit, ele coincid. Sunt, insa, situatii in care aceasta corespondenta nu
exista. Astfel, de exemplu, in cazul desfacerii casatoriei prin divort, relatiile de fapt, in sens sociologic,
inceteaza intre soti, asa cum intre ei nu mai exista o comunitate de viata si de interese. Dar unele
drepturi §i obligatii, adica relatii de familie in sens juridic, continua sa existe. Printre ele sunt cele privind
intretinerea, dreptul la nume, bunurile comune, daca acestea nu au fost impartite la desfacerea
casatoriei. Tot

135
64 Ibidem, p. 16.

65 Gabriela Lup§an, Dreptul familiei (note de curs), Editura Fundatiei “Chemarea”, Ia§i, 1996, p.

6., Veaceslav Pinzari, Dreptul familiei (note de curs), Presa universitara balteana, Balti, 2000, p. 9.

113

astfel, cind copilul este incredintat unei institutii de ocrotire, inceteaza relatiile de fapt intre acesta si
parintii lui, nu insa si relatiile juridice care se exprima in obligatia de a plati contributia la intretinerea
copilului. In unele cazuri, raporturile juridice exista in afara familiei considerate din punct de vedere
sociologic. Astfel, daca fratii se casatoresc si fiecare isi formeaza propria familie, ei continua sa fie legati
prin raporturi de familie juridice (de exemplu, obligatia de intretinere), desi ei apartin unor familii, in
sens sociologic, diferite. Pe de alta parte, raporturile care se stabilesc intre concubini, care - in anumite
limite - au o comunitate de viata si interese, nu se exprima si in raporturi de familie juridice, deoarece
concubinajul este in afara de lege, statul sprijinind si ocrotind numai casatoria si familia. In cazul familiei
din afara casatoriei, tatal si copilul pot sa nu locuiasca impreuna, sa nu apartina aceleiasi familii, in sens
sociologic, dar sunt legati prin raporturi de familie juridice.66

In legislatia familiala din Republica Moldova intalnim definitia data familiei in art. 48, alin. 1 al Legii
supreme a societatii si a statului -Constitutia: “Familia constituie elementul natural si fundamental al
societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului”, definitie care corespunde intocmai
cu cea data in art. 16, alin.3 al Declaratiei Universale a Drepturilor Omului.

Codul familiei si celelalte acte normative privind familia si copilul, adoptate in republica in ultimul
deceniu, nu definesc familia, insa reglementeaza raporturile ce se stabilesc atat intre membrii familiei,
cat si intre familie si alte autoritati nationale si locale din stat, responsabile pentru protectia familiei si
copilului.

§ 2. Functiile familiei

Ca orisice institutie, institutia familiei isi are functiile ei, familia find o institutie multifunctionala. Daca in
aceasta privinta exista un acord unanim al specialistilor in domeniu, atunci parerile lor difera cand este
vorba de a stabili care sunt aceste functii. In faza initiala de constituire a familiei aceste functii erau mai

136
numeroase si mai ample decat cele acceptate actual, constituind in societatile prestatale nuclee sociale
autarhice, din care se vor dezvolta mai apoi formele superioare de organizare politico - juridica a
societatii, fapt pus in lumina, indeosebi, de promotorii teoriei patriarhale a originii statului. Pentru a se
putea face o comparatie si o analiza cantitativa, s-a propus un model ideal, cu zece functii si anume:
biologica, demografica, economica,

66 Ion P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura ALL, Bucure^ti, 1993, p. 2. 114

politica, juridica, etica, religioasa, educativa, psihologica individuals si psihologica sociala, model ce
poate lua forma unei diagrame polare functionale.67

In opinia exprimata in acest sens de catre I. Filipescu, familia indeplineste urmatoarele functii: de
perpetuare a speciei umane; economica si educativa. Aderam la parerea sustinuta de catre I. Mitrofan si
C. Ciuperca, in conformitate cu care distingem urmatoarele functii: biologica (sexuala si reproductiva),
economica, de socializare si de solidaritate.

Din perspectiva functionalitatii familiei am putea indica factorii care au puterea de a modifica sau de a
favoriza modificarea acestor functii. Acestia pot fi grupati in doua categorii si anume: factori externi si
factori interni.

Factorii externi sunt exteriori familiei, dar actioneaza foarte puternic asupra ei. Dintre cei mai
importanti, ar putea fi enumerati urmatorii:

- caracterul totalitar sau democratic al societatii, cu implicatii

majore asupra solidaritatii familiale si socializarii descendentilor;

- nivelul de dezvoltare economica al societatii, ce are repercusiuni

in principal asupra functiei economice si celei reproductive;

- legislatia si politicile sociale, cu impact asupra functiei

reproductive;
137
- nivelul general de instruire si educatie, cu rol in realizarea

functiilor de socializare si reproducere.

Factorii interni sunt interiori familiei si pot fi “incriminati” mai usor atunci cind se pune problema
disfunctiilor ce pot aparea. Printre cei mai importanti ar putea fi enumerati:

- dimensiunea familiei, cu implicatii in realizarea socializarii si a solidaritatii;

- structura familiei cu implicatii asupra functiei economice si reproductive;

- diviziunea rolurilor §i autoritatii, cu repercusiuni in principal asupra functiei de solidaritate.

Factorii amintiti nu actioneaza doar asupra functiilor enumerate. §i aceasta, pentru ca perturbatiile intr-
o functie antreneaza modificari in toate celelalte, desigur, intr-o proportie mai mare sau mai mica.

Functia biologica cuprinde doua componente - sexualitatea si reproducerea (procrearea). Analizand


raportul dintre aceste doua componente, J. Evola in lucrarea “Metafizica sexelor ” concluzionea/a

Adrian Pricopi, Casatoria in dreptul romdn, Editura LUMINA LEX, p. 14.

It%

ca sexualitatea §i reproducerea se gasesc intr-un report invers proportional: “cu cat e mai puternic unul
din cele doua elemente, cu atat celalalt e mai slab. Prin urmare, daca la limita inferioara se afla
Tnmultirea fara nici un fel de dragoste sexuala, la limita superioara se afla o dragoste sexuala asociata,
chiar cu o excludere completa a reproducerii”.68

138
Legat de componenta sexuala, putem evidentia faptul ca in ultimele decenii se acorda o importanta tot
mai mare performantelor sexuale, ceea ce are drept urmare adoptarea unor serii de comportamente, de
regula, vinovate , de satisfactia/nesatisfactia indivizilor fata de relatia de cuplu, de continuitatea §i
viabilitatea mariajului. La baza acestei “explozii” a fenomenului sexualitatii stau fie factori obiectivi (de
exemplu, maturizarea sexuala mult mai timpurie a generatiilor moderne, comparativ cu cele anterioare),
fie factori subiectivi (de exemplu, scoaterea in evidenta a caracteristicilor sexuale, care se practica la
diferite parti ale corpului: folosirea cordoanelor stranse ce accentuiaza linia soldurilor, dezvoltarea
sanilor prin diverse tehnici §i metode etc.).

Orgia sexului la care asistam astazi, filmele sexy, pornografia invadatoare, sex shopurile etc., reprezinta
o actiune a reprimarii unitatii dintre sex §i sentiment, fiindca atata timp cat sexul este vulgarizat,
fiziologizat, debarasat de orice obligatie, sexul nu mai este spirit, aventura, noutate, descoperire sj
daruire.

Fuasto Antoni precizeaza cu amaraciune: “toti exalta astazi viata, dar continua sa exalte si ceea ce
distruge viata, §i anume, sciziunea schizofrenica dintre sex §i sentiment, dintre dragostea sacra si
dragostea profana…”.69

Relatia sexelor, casatoria §i familia sunt astazi cuprinse in analize statistice §i observatii empirice,
oferindu-ne un tablou pe cat de diversificat, pe atat de confuz §i greu previzibil in evolutia sa.

Mi§carea generoasa a terapiilor de familie si multiplicarea strategiilor de asistenta §i consiliere


premaritala, maritala sau de mediere a violentei in familie, incearca sa ofere raspunsuri, posibilitati,
sperante.

In ceea ce priveste a doua componenta, procrearea a constituit o permanenta in evolutia institutiei


familiei. Aceasta functie, care se mai numeste de reproducere a populatiei, are la baza faptul ca familia
este o realitate biologica, formata prin uniunea dintre barbat si femeie §i prin

procreare.70 Atrac^ia catre sexul opus este inerenta naturii umane, dupa cum tot astfel este §i nevoia
de a avea §i a create copii. Copiii constituie, in cadrul familiei, un puternic factor de coeziune, de
echilibru moral sj juridic, de potentare a sentimentelor, de bucurie §i de incredere in viitor. La nivelul
cuplului conjugal, fertilitatea poate fi influentata de: varsta sotiei, durata casatoriei, starea de sanatate a
cuplului, dorinta cuplului de a avea copii, nivelul de instruire al partenerilor, angajarea profesionala a
sotilor, utilizarea mijloacelor contraceptive etc.

139
Dar conditiile naturale de dezvoltare a familiei trebuie sa fie privite in stransa legatura cu relatiile
sociale, atat din cadrul familiei, cat §i din societate. Aceasta functie asigura reproducerea populatiei,
deoarece fara perpetuarea speciei umane societatea este de neconceput. A§a cum copiii reprezinta
viitorul natiunii, cre§terea populatiei depinde, in mod nemijlocit, de structura economica a societatii, de
structura anumitor organisme sociale §i de politica societatii privind natalitatea. In aceasta privinta,
unele tari promoveaza o politica de stimulare a natalitatii, iar altele de franare a sporului populatiei,
politica demografica fund esentiala in elaborarea diferitor strategii. Sprijinirea §i stimularea cre§terii
natalitatii se realizeaza, in mare parte, prin mijloace juridice.

In ceea ce prive§te legislatia nafionala, in acest sens, s-ar putea mentiona Hotarirea Guvernului
Republicii Moldova cu privire la Programul national de asistenta in planificarea sj protejarea sanatatii
reproductive pentru anii 1999 - 2003.

La cele spuse se pot adauga §i motivele de ordin religios, legate de grija pentru sufletul celor decedati,
fapt cu valoare generala in trecutul omenirii §i care a imprimat familiei caracterul unei comunitati de
cult, grupate in jurul altarului domnesc. Vechii inzi considerau obligatorie prezenta copiilor in familie, la
fel populatiile din Orientul Apropiat sj Indepartat. Romanii stabileau ca principal obiectiv al casatoriei
dobandirea de urma§i. Nu ultimul rol il are §i asigurarea continuitatii patrimoniului familial.

Functia economica. Familia, pentru a exista, trebuie sa-§i asigure venituri suficiente (eel putin) pentru
satisfacerea nevoilor de baza. Atat timp cat reu§e§te acest lucru, ea se poate concentra mai multor
asupra realizarii celorlalte functii. In caz contrar, se pune in pericol, nu numai realizarea acestora, ci
insasj existenta familiei ca institutie sociala. Aceasta functie este eel mai strans dependenta de tipul de
societate, de

68 lolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Incursiune in psihosociologia §i psihosexologia familiei,

Editura PRESS “Mihaiela” SRL, Bucurejti, 1998, p. 180.

140
69 Ibidem, p. 14.

116

70 A. Iona§cu, M. Murejan, M. Costin, V. Ursa, Familia gi rolul ei in societatea …, Cluj, Editura Dacia,
1975, p. 5.

11/

nivelul ei de dezvoltare social-economica, evolutia ei fiind constants in timp. Societatea traditionala avea
ca principal criteriu al optiunii maritale calculul economic. §i societatea contemporana apeleaza la acest
calcul economic, daca nu ca fundament al constituirii unui cuplu, atunci ca interogatie privind
necesitatea formarii unei familii.

In practica, functia economica a familiei are mai multe aspecte, printre care: latura productive, ce
vizeaza asigurarea de venituri din activitati in cadrul familiei si evitarea de cheltuieli prin acoperirea unor
necesitati ale membrilor familiei de catre familie insasi, in interiorul acesteia; in ce masura si in ce mod
familia asigura sau nu insusirea unei profesii de baza de catre descendenti; latura financiar-contabila,
care consta in administrarea unui buget comun de venituri si cheltuieli, indiferent daca provin din
munca in gospodarie sau din activitati desfasurate in afara acesteia

Prin trecerea de la familia extinsa la cea nucleara s-au redimensionat componentele functiei economice,
atat in ceea ce priveste productia de bunuri, cat si in administrarea bugetului de venituri si cheltuieli.
Astfel, familia nu mai este o uniune productive autosuficienta, membrii ei fiind dependenti de veniturile
castigate in afara gospodariei. S-a modificat si componenta privind pregatirea profesionala a
descendentilor. Transmiterea ocupa^iilor de la parinti la copii se intalneste din ce in ce mai rar, iar
pregatirea profesionala in institutiile de invatamint devine din ce in ce mai costisitoare, latura financiara
suferind si ea importante modificari.

Criza economica in care a intrat tara noastra alunga sute de mii de parinti si tineri in strainatate in
cautare de mijloace de existenta, ceea ce a afectat destul de semnificativ familia si in primul rand -
141
femeile si copiii. Pe acest fundal al migratiei in masa s-au nascut si s-au intarit mai multe fenomene
negative, despre care ne vorbesc termenii “copiii strazii”, “traficul de fiinte umane” etc.

Responsabilitatea elementara a parintilor si a altor persoane care raspund de copil este reflectata destul
de explicit in prevederile art.27 al Conventiei cu privire la Drepturile Copilului: “Parintilor si oricaror alte
persoane, care au in grija un copil, le revine in primul rand responsabilitatea de a asigura, in limita
posibilitatilor si a mijloacelor lor fmanciare, conditii de viata necesare dezvoltarii copilului”. Este
important de amintit faptul ca, in cazul in care parintii nu dispun de cunostintele sau resursele necesare,
statul trebuie sa-i ajute pe parinti in exercitarea responsabilitafilor pe care le au, inclusiv prin furnizarea
asistentei materiale, cum ar fi alimente, imbracaminte si adapost.

118

In acest sens in Republica Moldova au fost adoptate un sir de acte normative, printre care: Legea cu
privire la protectia sociala a unor categorii de populatie (14.04.2000); Hotarirea Guvernului cu privire la
protectia sociala a familiilor cu multi copii (22.03.1994); Hotarirea Guvernului cu privire la masurile
suplimentare de protectie sociala a familiilor cu copii (15.05.1997) etc. Aici se cade sa mentionam ca,
desi legislatia s-a imbunatatit treptat, in acelasi timp, starea de fapt in vederea asigurarii materiale a
familiilor, in mare majoritate, a degradat continuu.

Functia socializatoare. Socializarea este un proces de transmitere-asimilare a atitudinilor, valorilor,


conceptiilor sau modelelor de comportare specifice unui grup, in vederea formarii, adaptarii si integrarii
sociale a unei persoane. Conform acestei definitii, preluata din Dictionarul de sociologie coordonat de C.
Zamfir si L Vlasceanu, parintii au rolul de a oferi copilului sansa formarii sale sociale, dobandirii
echilibrului emotional, integrarii sale in via^a sociala. Insa nu trebuie ignorat faptul ca parintii exercita
influente educationale asupra copiilor lor prin doua modalitati: in mod direct, prin actiuni mai mult sau
mai putin organizate si dirijate, utilizand o serie de metode si tehnici educative, si in mod indirect, prin
metodele de conduita oferite, precum si prin climatul psihosocial existent in grupul familial.

In cadrul functiei de socializare pot fi specificate urmatoarele subfunctii:

1. integral-formativa. Aceasta subfunctie se manifests mai ales in fazele de inceput ale ontogenezei,
cand copiii primesc raspuns la o intreaga avalansa de intrebari, fiind recunoscuta curiozitatea vie si setea
lor de cunoastere. Tot in cadrul familiei copiii primesc o ampla informatie in legatura cu utilizarea
diferitelor obiecte, unelte etc., formandu-se o serie de deprinderi, priceperi si chiar aptitudini.

142
Modalitatile de comunicare si posibilitatile intelectuale si afective sunt determinate in mare masura de
influentele exercitate de catre parinti.

2. psiho-morala. Pentru indeplinirea eficienta a acestei subfunctii, o mare importanta o prezinta


modelele de conduita oferite de catre parinti - pe care copiii le preiau prin imitatie si invatare, - precum
si climatul educativ in care se exercita influentele educationale. Parintii, intre care exista frecvente relatii
conflictuale sau care manifests atitudini egoiste, oricat vor incerca sa contureze la copiii lor modclc
comportamentale pozitive, nu vor putea sa obtina rezultatele scontate.

3. social-integrativa. Nivelul de adaptare si integrare este direct dependent de “achzitiile” realizate in


cadrul grupului familial de

IIV

apartenenta. Astfel, modul de abordare interpersonal, modul de raportare la diferite norme si valori
sociale, modul de implicare in viata si activitatea grupala pot fi mult influence de modelele educationale
parentale.

4. cultural-formativa. Consta in formarea si cultivarea gustului cultural-spiritual, a atitudinilor si


sentimentelor estetice, a spiritului critic in receptarea unor produse artistice, in dezvoltarea unor
capacitati creatoare, in cultivarea atitudinilor §i simtamintelor religioase etc.

Functia de socializare a fost afectata si ea de mutatiile lumii contemporane. Sistemul scolar a inlocuit, in
mare masura, procesul instructiv-educativ al familiei, inlocuire -datorata atat unor cauze subiective, cat
si obiective. In acest context putem aminti faptul ca parintii nu mai pot asigura transmiterea de
cunostinte copiilor lor, nu le mai pot satisface nevoia de instruire la standardul exigentelor actuale.

In alta ordine de idei, lucrand in afara familiei, parintii sunt mai putin timp impreuna cu copiii. Astfel, ei
nu numai ca nu dispun de timpul necesar realizarii unei scolarizaii firesti dar, de multe ori, nici nu au
constiinta necesitatii actiunilor educative. Din perspectiva educationala se pot contura trei tipuri de
familii: familii inalt educogene, care sprijina educarea copiilor si realizeaza o legatura stransa cu scoala
pentru a asigura controlul activitatilor din aceasta sfera; familii satisfacator educogene, care asigura
copiilor conditii de educatie familiala, dar nu organizeaza si controleaza sistematic activitatea in aceasta
directie; familii slab educogene, caracterizate prin lipsa educatiei familiale si a controlului parental.

143
Insa cea mai mare greseala ramane aceea a considerarii copilului ca o fiinta pasiva, socializabila dupa
voia fiecaruia, ignorandu-se faptul ca el este un subiect care gandeste si actioneaza, care intervine
constant si direct in procesul propriei sale dezvoltari. O alta greseala este aceea a ignorarii faptului ca
socializarea se manifesto pe tot parcursul vietii individului, parintii fund ei insisi supusi influen^elor
socializatoare, dincolo de influentele pe care le exercita asupra copiilor lor.

Functia de solidaritate. Solidaritatea este o functie complexa ce antreneaza toate momentele vietii
familiale §i pe toti membrii acesteia. Ea asigurS unitatea, intimitatea, coeziunea, securitatea emotionala,
protecfia si increderea grupului familial. Manifestarea solidaritatii se manifests inca din familiile de
origine ale partenerilor, prin modul in care ei au fost pregatiti, educati, orientati spre intelegerea
celuilalt, spre oferirea protectiei si afectivitatii. Totodata, solidaritatea familiala nu

120

este un dat, ea se construie§te, se perfectioneazS in procesul firesc al vietii de familie, prin concesii §i
ajustari reciproce ale vietii de familie.

La asigurarea solidaritatii conjugate contribuie o serie de factori, printre cei mai importanti numarandu-
se: factori anteriori casatoriei si factori posteriori casatoriei. Factori anteriori casatoriei pot fi: durata
convietuirii in concubinaj; aprobarea casatoriei de catre parinti; homogamie etnica si religioasa;
concordan^a varstelor si a nivelului de instruire. Drept factori posteriori casatoriei sunt considerati:
acceptarea modelului egalitar; satisfactia fata de viata sexuala; concordanta privind existenja si numarul
copiilor; complementaritate in planul aspiratiilor.

Functia de solidaritate familiala a cunoscut o diminuare in timp datorata - in special - mobilitatii sociale,
mobilitate ce a implicat ruperea locului de munca de eel rezidential. Acest lucru nu a facut decat sa
influenteze negativ solidaritatea familiala, macinata de separarea fizica si afectiva existenta intre
membrii familiei.

O familie poate fi coeziva, echilibrata, armonioasa si functionala numai in cazul, in care solidaritatea se
manifests la nivelul tuturor relatiilor familiale si anume: la nivelul relatiilor dintre soti; a relatiilor dintre
paiinji si copii si a relatiilor dintre alti membi ai familiei.

144
Relatiile de familie au un caracter de complexitate pe care nu-1 gasim la alte categorii sociale. In cadrul
acestor relatii apar aspecte morale, psihologice, fiziologice §i economice etc. intre cei care formeaza
comunitatea de viata si interese. Ele desemneaza raporturile juridice care izvorasc din casatorie,
rudenie, infiere, precum si cele asimilate relatiilor de familie. In mod obisnuit familia da na§tere la
urmatoarele relatii:

a) relatii dintre soti, care apar odata cu incheierea casatoriei si se contureazd, se consolideaza in
decursul mariajului. Pentru incheierea casatoriei este necesar acordul de vointa al viitorilor soti, dar,
odata incheiata, casatoria devine independents de acest acord de vointa §i urmeaza a fi carmuita in
intregime de normele legale. Deci, casatoria inseamna situajia juridicS, in principiu permanenta, a celor
casatoriti. Aceasta situatie juridica este determinata de reglementarea legala privind casatoria, care
devine aplicabila din momentul incheierii actului juridic al casatoriei si care exista pe tot timpul cat
dureaza raportul de casatorie. Incheind actul juridic al casatoriei, sotii dau nastere relatiilor de casatorie
in urma carora se intemeiaza familia. Toate persoanele casatorite au drepturi §i obligatii egale in relatiile
familiale, indiferent de sex, rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, opinie, apartenenta politica,
avere §i origine sociala. Drepturile si obligatiile familiale sunt

121

legate de titularii lor si nu pot fi cedate persoanelor terte. Realizarea drepturilor si indeplinirea
obligatiilor familiale nu trebuie sa lezeze drepturile, obligatiile, libertatile si interesele legitime ale altor
membri ai familiei si ale altor cetateni.

Odata cu incheierea casatoriei intre soti se intemeiaza relatii personale si patrimoniale. Relatiile
personale dintre soti cuprind un domeniu foarte vast. O parte din aceste relatii, care sunt reglementate
de catre normele dreptului familiei, dobandesc caracter de obligatii juridice Celelalte relatii personale ,
ca, de exemplu, acelea referitoare la stima si ajutor reciproc, au un caracter moral. Printre obligatiile
personale dintre soti pot fi mentionate urmatoarele: obligatia de sprijin reciproc moral; obligatia de
fidelitate; obligatia de a locui impreuna; indatoririle conjugale.

fn ceea ce priveste relatiile patrimoniale dintre soti, ele sunt carmuite de prevederile legale, in
conformitate cu care bunurile dobandite de soti in timpul casatoriei sunt supuse regimului proprietatii in
devalmasie. Capitolul al 13-lea al Codului familiei prevede obligatia de intretinere dintre soti si fostii soti.
De fapt, raporturile patrimoniale dintre soti, ca de altfel toate raporturile de familie patrimoniale, sunt
subordonate finalitatii relatiilor personale si sarcinilor principale ale familiei.

145
b) relatii intre parinti $$ copii, relatii care vizeaza modul de relationare cu copiii, strategiile educationale
utilizate, precum §i metodele fi mijloacele folosite in cre^terea §i educarea copiilor. Conceptiile privind
relatia parentala au evoluat semnificativ, rezonant tranzitiei familiei de la traditional la modern. In mod
traditional, copilul a fost considerat ca un membru dependent, pasiv si invizibil al familiei. Modelul
mamei traditionale se impune prin perseverenta si rigiditate, iar modelul tatalui traditional e acela care
asigura educatia propriilor copii de pe pozitia aceluia care are intotdeauna dreptate si ultimul cuvant in
orice problema.

Doar in ultimul timp copilul a inceput a fi “vazut”, ascultat si respectat. Modelul mamei moderne este
axat mai mult pe dezvoltarea capacitatilor instructiv-formative ale copiilor si mai putin pe constrangere
si schematism, iar modelul tatalui modern este mult mai flexibil si foloseste mult mai putin metode
restrictive. Parintii au dreptul si obligatia de ai da copilului, intr-un mod care sa corespunda dezvoltarii
capacitatilor acestuia, orientarea si sfaturile corespunzatoare exercitarii drepturilor pe care copiii le au.
Aceste drepturi §i obligatii a parintilor fata de copii, odata cu asumarea responsabilitatilor pentru

bunastarea acestora, trebuie sa fie exercitate in interesul superior al copiilor, care trebuie sa creasca
intr-un mediu familial, intr-o atmosfera de dragoste, intelegere §i fericire. Parintii poarta raspunderea
pentru dezvoltarea fizica , intelectuala si spirituals a copilului. Copilul trebuie privit ca un individ care “isi
exercita” in mod activ drepturile. Unul din obiectivele educatiei este dezvoltarea respectului pentru
parintii copilului.

c) relatiile dintre alte persoane care fac parte din familie. Un rol aparte in cadrul acestor relatii ii revine
ansamblului de relatii interpersonale dintre copiii ce apartin aceleiasi familii (relatii fraternale). Aceste
relatii au un rol important in procesul devenirii personalitatii, contribuind la formarea unor structuri
atitudinal-relationare necesare pentru adaptarea si integrarea in relatiile extrafamiliale. Relatia
fraternala poate genera doua tipuri de situatii: una in care fratii dezvolta o afectiune reciproca si o
solidaritate durabila, si alta in care fratii amplified rivalitatea si accentuiaza conflictualitatea. In cadrul
fratriei cu mai multi membri, relatiile pastreaza modelul “frate mai mare-frate mai mic”, dar se
diversifica, se nuanteaza in functie de o serie de factori(sex, varsta etc.). Pentru primul copii, care pana
la aparitia primului frate a fost copii unic, este dominant un puternic sentiment de frustratie, iar reactia
de rivalitate fata de noul nascut este deosebit de intensa. Ulterior, la nasterea altor frati, rivalitatea
copilului eel mare scade, el reactionand in rol “parental” fata de cei mici. Locul mijlociu in familie este
pozitia in care conflictele dintre identificari ating punctul maxim, deoarece el nu poate deveni nici “eel
mai mare” si nici “eel mai mic”. Ultimul nascut centreaza de obicei atentia mediului familiei, beneficiind
de indulgenta si bunavointa parintilor si fratilor mai mari, devenind preferatul si, deseori, rasfatatul
familiei.

146
Prin urmare, relatiile fraternale sunt foarte complexe si genereaza situatii uneori neprevizibile. Tocmai
de aceea, relatia parentala este foarte importanta, ea avind rolul de tampon al divergentelor ce pot
aparea intre frati.

Odata cu trecerea de la familia extinsa la familia nucleara s-a diminuat esential si relatiile dintre bunei si
nepoti. Totusi, aceste relatii continua sa persiste printre relatiile familiale, fiind expres reglementate in
Codul familiei. Astfel, art. 65, alin 1 prevede: ” Bunicii, fratii si surorile copilului au dreptul sa comunice
cu acesta. Daca parintii copilului (unul dintre ei) le refuza acest drept, autoritatea tutelara ii poate obliga
sa-1 respecte”. Fratii si surorile minore, care necesita sprijin material, in imposibilitatea intretinerii lor de
catre parinti, au dreptul la intretinere de

122

123

la surorile si fratii majori apti de munca, care dispun de mijloace suficiente. In imposibilitatea intretinerii
copiilor minori de catre parinti, aceasta obligatie cade si pe umerii buneilor, daca ei dispun de mijloace
suficiente, dupa cum si nepotii apti de munca au obligatia de a-§i intretine buneii inapti de munca.
Obligatia de intretinere exista si intre copiii §i parintii vitregi, intre copiii majori apti de munca si care
dispun de suficiente mijloace si educatorii lor, care i-au intretinut si educat cand erau minori.

§ 3. Evolutia structurilor de tip familial

147
3.1. De la promiscuitate la familia moderna

Pe primele trepte ale dezvoltarii, cand omul abia se desprinde din starea animalica, domina instinctul
sexual, ceea ce i-a determinat pe majoritatea cercetatorilor sa emita ipoteza promiscuitatii.

Promiscuitatea se refera la interactiuni sexuale nediscriminatorii, neinfrdnate, in afara cdsdtoriei („ sex


in afara regulilor”). In societatile promiscule, orice barbat poate fi eligibil pentru contactul sexual cu
orice femeie nefiind respectate barierele sau legaturile de sange. Relatiile promiscule ascund adesea
relatiile amintind de cele dintr-un grup de alienati. Supravietuirea fiecaruia, in acest caz, este problema
de baza. O data depasit, stadiul promiscuitatii, apare cea mai veche forma a familiei, reprezentand
casatoria intre cativa barbati si cateva femei.

Cdsdtoria in grup (poliginandria) este cea mai veche forma a familiei, reprezentand cdsdtoria intre cativa
barbati si cateva femei. Este putin probabil sa fi existat un orice societate o dominanta a acestui tip de
uniune (asociere) familiala, el fiind mai curand un construct teoretic, decat o forma matrimoniala
institutionalizata. Daca existenta relatiilor sexuale in grup se practica, totusi casatoria in grup este, in
fapt, inexistenta. §i aceasta din ratiuni de ordin practic, ea neavind nici un fel de avantaje in raport cu
alte forme maritale.

Daca facem abstractie de aceste doua forme de convietuire in care familia, ori nu exista, ori este pusa
serios sub semnul intrebarii, putem sustine ideea urmatoare: in istoria formelor de viata familiala,
variatia geografica a cutumelor, morale, factorilor religiosi si socio-culturali explica existenta unor forme
specifice de organizare a vietii familiale, dintre care poligamia si monogamia sunt cele fundamentale.
Criteriul de baza care le separa se refera la practicile sexuale §i maritale dominante.

Poligamia reprezintd un principiu acceptat de unele popoare,

conform cdruia cdsdtoria se poate realiza intre un partener de un sex si mai multi parteneri ai celuilalt
sex. Ea are doua forme - poliandria si poliginia.

Poliandria reprezintd “forma defamilie”, alcdtuitd din ofemeie-mamd, copiii ei si doi sau mai multi
barbati. In plus, pentru ca o femeie sa fie considerata poliandrica, fiecare dintre soti trebuie sa fie tatal al
eel putin unuia dintre copiii femeii. In acord cu aceasta definitie, poliandria este destul de rara. O
trasatura specifica in casatoria poliandrica este ca barbatii au avut, de regula, anumite relatii intre ei,

148
anterioare casatoriei. Cel mai frecvent ei sunt frati sau asociati in “afaceri”. In cazurile clasice, poliandria
este asociata cu conditiile grele de existenta, care favorizeaza o atitudine sociala pozitiva fata de barbati
(ca fiind mai apti sa faca fata conditiilor vitrege de viata) si descurajeaza nasterea fetelor. Ea serve§te
unui dublu scop: sa ofere o femeie mai multor barbati si sa se asigure subzistenta cu ajutorul mai multor
sustinatori economici barbati, situatie mai avantajoasa decat in cazul unuia singur. In afara factorului
economic, e greu de sustinut un alt beneficiu al poliandriei ca forma de familie. Determinarea
paternitatii devine o problema, iar sentimentul geloziei trebuie sa fie sub un control constant.

Poliginia reprezintd cdsdtoria unui barbat cu una sau mai multe sotii. Aceasta forma de convietuire este
foarte raspandita, uneori chiar si in societatile in care domina monogamia, dar care permit, alternativ,
poligamia. Ea este larg practicata in Africa, dar este condamnata de Biserica in tarile de religie crestina.
Deoarece un exces al femeilor singure este putin probabil in societatile poliginice, problemele cu care se
confrunta ele tin de cresterea rivalitatii, ostilitatii si geloziei intre sotii. De aceea, pentru a putea
supravietui, o familie poliginica trebuie sa functioneze dupa reguli stricte si clare, care sa guverneze o
diviziune corecta a sarcinilor si o afectiune egal distributive din partea sotului.

In anumite societati poliginice, echitatea poate fi intarita prin restrangerea casatoriei multiple la surorile
primei sotii. Aceasta este cunoscuta sub numele de “sororal polygyny” si se refera la un aranjament
contractual prin care un barbat se angajeaza sa-§i ia toate nevestele din acelasi grup familial. Cand o
sotie decedeaza sau este sterila, ea este inlocuita de una din surorile sale. In mod similar, exista o
practica prin care un barbat este obligat sa se casatoreasca cu vaduva fratelui sau decedat (un obicei
numit in engleza “levirate”).

Poliginia este considerata, de catre cei care o practica, o forma de prestigiu si de profit, dar numai
barbatii bogati isi permit casatoriile multiple, intrucat este necesar sa se achite un pret al logodnicei.

124

149
125

Monogamia reprezinta forma de casatorie intre un singur bar bat §i o singurd femeie. Ea a inregistrat pe
diferite trepte ale evolutiei istoriei societatii nuante specifice. Sociologul francez J. Stoetzel sublinia:
“asemanarile intre familiile monogame din diferite societati sunt pur formale, deoarece continutul,
structura, functiile, semnificatia lor sociala si culturala sunt diferite”. Familiile monogame cele mai
cunoscute si care au avut ponderea cea mai importanta de-a lungul timpului sunt - familia extinsa
(caracteristica societatii traditionale) si familia nucleara (caracteristica societatii moderne).

Familia extinsa include relatii relative si nonrelative intre membrii care locuiesc in acelasi spatiu (camin)
si care reprezinta doua-trei generatii reunite si, uneori, colaterale (fratii). Familia extinsa subordoneaza
familia nucleara, fiind formata, adesea, de eel putin doua familii nucleare (bunici, parinti si copii) si
dispunand de un sistem de reguli si norme de convietuire care sa perpetueze de la o generatie la alta.

Caracteristica ei functionala este conservatorismul, pastrarea traditiilor, obiceiurilor si stilului familial


dominant, pe cat se poate. In familia extinsa sistemul valorilor etico-religioase si chiar culturale au un
grad de inertie si transmisibilitate mai mare. Paternurile educationale sunt mai rigide iar “asteptarile”
intregii familii fata de fiecare membru al sau sunt mai uniforme si mai previzibile. Traind dupa regula
circulatiei (istoria se repeta), familia extinsa confera membrilor sai un sentiment de apartenenta si
securitate, relativ inalt. Desi angajeaza conflicte intra si intergenerationale, acest tip de familie ridica
bariere psihologice de netrecut in calea destramarii nucleelor familiale sau tendintelor centrifuge ale
acestora.

Propunandu-si pastrarea coeziunii si stabilitatii ea nivelul intregului sistem familial, defavorizeaza adesea
evolutia si calitatea relatiilor intime, diminuand perspectiva de “crestere si dezvoltare” a personalitatii
sotilor in rolurile masculine si feminine. Avind drept scop de baza reproducerea grupului social, familia
traditionala actioneaza dincolo de indivizi, ca o modalitate institutionala ce se bizuie pe solidaritate
mutuala elementara. “Ele isi asuma, la un moment dat, trecutul colectiv si garanteaza viitorul”, devenind
spatiul in care cuplurile parentale transmit copiilor “riscul si sansa existentei”.71

Familia nucleara redusa la soti si copiii lor necasdtoriti (proprii sau adoptivi), este (in variantele ei
armonioase, sanatoase) o structura

150
71 Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Incursiune in psihosociologia $i psihosexologiafamiliei, Editura
PRESS “Mihaiela” SRL, Bucure§ti, 1998, p. 25.

democraticd, bazata pe consens, egalitate si complementaritate a rolurilor de sot-sotie, precum si de o


participare crescdndd a copiilor. Alegerea partenerului in cadrul acestui tip de familie este motivate de
afectiunea mutuala si de libertatea optiunii, scopul sau fiind fericirea ambilor soti si a copiilor lor. Cuplul
modern este profund marcat de libertatea alegerii si de exercitarea dreptului la autodezvoltare, iar cind
sentimental iubirii dispare , cuplul isi pierde ratiunea de a fi si, de cele mai multe ori, se separa. Asa se
explica de ce cuplul modern este mai expus instabilitatii, divortul emotional fiind mult mai frecvent
decat divortul legal, dar ambele survenind cu o frecventa mereu in crestere in lumea contemporana.

In conditiile vietii moderne, in special in marile aglomerari urbane, familia nucleara isi construieste un
nou stil de viata, caracterizat prin concentrarea afectiva, comunicationala si actionals, separarea
treptata (uneori rapida) de intreaga ramificatie de rudenie, ceea ce ii confera o independents proprie, cu
marcata posibilitate de autoconducere si autodezvoltare. Desprinderea familiei conjugate de familia
extinsa implica o noua structura de raporturi a acesteia cu exteriorul si, in primul rand, cu familia de
origine.

Din punct de vedere psihologic, familia nucleara are o posibilitate crescuta de asigurare a suportului
emotional, de satisfacere a nevoilor de securitate, protectie si apartenenta ale fiecarui membru, precum
si a nevoilor de comunicare si dezvoltare a personalitatii. Aceasta nu inseamna ca toate aceste nevoi
sunt satisfacute automat pentru fiecare membru al nucleului familial, doar ca urmare a apartenentei lui
la acesta. Crescand in intimitate, relatiile interpersonale sunt mult mai complicate si presupun un grad
de “competenta relationala”, bazat pe flexibilitate si creativitate. Creativitatea interpersonala in cuplul
marital devine o conditie indispensabila a dezvoltarii capacitatii familiei de a face fata stresurilor externe
si interne.

3.2. Tendinte si mutatii in familia moderna

Daca societatea traditionala era relativ rigida in materie de stabilitate a valorilor familiale, a stilului de
viata conjugal, atunci societatea moderna modifica fundamentul solid al familiei, conferindu-i noi roluri
si destinatii. Evenimentele lumii contemporane ne pun in fata unei game orbitoare si stridente de noi
optiuni in materie de relatii familiale. Atat relatiile dintre soti, cat si relatiile dintre parinti si copii, devin
din ce in ce mai complexe. Prezentul impune si tinde sa

151
126

127

generalizeze variate tipuri de relatii dintre barbati si femeie. Putem fi casatoriti, divortati, vaduvi,
celibatari, putem trai “impreuna cu cineva”, “pe linga cineva” sau “printre relatiile cuiva”. Putem alege
un stil de viata fara copii sau putem ramane cu copilul, renuntand mai degraba la sot(ie).

Un lucru este limpede - societatea contemporana favorizeaza declinul familiei nucleare, oferind in loc o
mare varietate de alternative, care mai de care mai deosebite si puternic diferentiate. Drept urmare,
conceptului clasic de “structure a familiei”, teoretizat si operationalizat in literatura de specialitate, tot
mai insistent i se asociaza conceptul de “restructurare a familiei”. Acest nou concept se refera la noile
tipuri de familii (tot mai frecvente in ultimii ani in lume), la particularitatile si disfunctiile acestora.

Vom incerca in continuare sa prezentam, in linii generale, unele tipuri constitutive ale familiei.
restructurate, indicand doar unele elemente specifice fiecareia.

Celibatul reprezinta un model de menaj in care individualitatea se afirmd in deplind libertate. El a


crescut foarte mult in ultima vreme, mai ales in S.U.A., Germania, Franta etc. De exemplu, in S.U.A. intre
anii 1970 - 1978 numarul persoanelor in varsta de la 14-34 ani, care traiau singure, aproape s-a triplat,
crescand de la 1,5 milioane la 4,3 milioane. §ansele de a deveni celibatar dupa 35 de ani sunt mai mari,
insa ele trebuie analizate diferentiat. Aceste sanse sant mai scazute pentru barbatii cu studii superioare

152
decat pentru muncitori, pe cand pentru femeile care au o diploma, ele sunt mai mari decat pentru cele
fara studii.

O explicate a acestui fapt o ofera F. Singly, care considers ca barbatii evita femeile prea instruite,
deoarece se tern de pierderea unei parti din “puterea” lor in cadrul cuplului, in timp ce femeile
intelectuale evita casatoria, deoarece aceasta le ingreuiaza continuarea carierei profesionale.

Barbatii divortati sunt in mai mare masura dispusj sa-sj transforme celibatul intr-o casatorie, dar
recasatorirea femeii divortate ramane mai putin frecventa decat cea a barbatilor. Femeile raman singure
in numar mult mai mare §i pe perioade mai indelungate.

Cauzele extinderii fenomenului de celibat sunt atat de natura obiectiva, cat si subiectiva. Printre cauzele
de natura obiectiva ar putea fi: cauze de ordin sexual (impotenta sexuala, infantilism genital etc.); cauze
de ordin psiho-relational (lipsa unor aptitudini pentru parteneriat, stari depresive, complexe de
inferioritate etc.); cauze de ordin material

(constrangeri economice, lipsa locuintei etc.). Printre cauzele de ordin subiectiv ar putea fi: existenta
unor imagini deformate asupra familiei §i a sarcinilor ei; lipsa de curaj §i asumarea responsabilitatilor
familiale §i parentale; psihotraume, datorate conflictelor conjugate grave din familia de origine etc.

Totusi, o serie de avantaje fac preferabil celibatul, printre acestea numarandu-se: independenta
economica §i libertatea personala; varietatea §i schimbarea; accentul pus pe realizarea profesionala.

In acela§i timp, celibatul se confunda cu o serie de probleme de ordin psihologic sj social, cum ar fi:
sentimentul de frustrare in raport cu colegii, cunoscutii sau rudele care i§i au familiile lor; sentimentul
de culpabilitate fata de sine si fata de societate; sentimentul izolarii si abandonului, sentiment ce se
aecentuiaza odata cu inaintarea in varsta.

Consecintele celibatului sunt multiple sj complexe. In primul rand, se diminueaza nuptialitatea §i


natalitatea, ceea ce poate antrena dezechilibre demografice pe termen lung. In al doilea rand, este
maximalizata func^ia economica §i minimalizata functia de solidaritate, datorita faptului ca celibatarul
acorda o importanta deosebita varietatii si schimbarilor. Functia de socializare lipseste, pentru ca acest
model de menaj se caracterizeaza prin lipsa urmasilor, deci aceasta functie nu se poate manifesta.

153
Cuplul fara descendenti reprezinta o forma a restructurdrii familiei, un model spre cate se orienteaza o
parte semnificativa a populatiei tinere. Ponderea cea mai ridicata a familiilor fara copii este intalnita la
cuplurile urbane §i la care sotia urmeaza o cariera profesionala, statistic procentul acestor familii variind
intre 10 - 20%.

in societatea traditionala, cuplurile fara descendenti erau putin frecvente §i, in mod obi§nuit, erau fie
obiectul compatimirii, fie al dezaprobarii. In societatea moderna, cuplurile fara descendenti au depasjt
stadiul dezaprobarii deoarece s-a schimbat insasi filosofia asupra rolului copilului in cadrul vietii de
familie. Acum parintii traiesc mai mult pentru ei §i mai putin pentru realizarea in viata a copiilor lor, ceea
ce ii face sa extinda pe durata a cat mai multor ani posibili absenta unui copii in familie. A§a a ajuns sa se
impuna stilul de viata fara copii, care marcheaza mutatia de la “familia axata pe copii” la “familia axata
pe adulti”.

Printre motivele ce determina aceasta mutatie a familiei pot fi specificate: dorinta partenerilor de a fi
independenti in rela^ia lor fata de copii, aparitia carora ar restrange sfera activitatilor, precum §i aparitia
unui sir de responsabilitati parentale fa^a de ace§tia; emanciparea femeii

128

129

154
- renuntand la pozitia de gospodina casnica, supusa sotului §i societatii, se pare ca multe femei au
renuntat si la maternitate; dificultatile economice cu care indivizii sunt confruntati in societate: somaj,
lipsa unci slujbe stabile, venituri foarte mici etc.

Deci, proliferarea familiilor fara copii este o alternative, in parte dorita, in parte impusa. Cuplurile fara
descendenti comporta o serie de particularitati. Ele nu satisfac sarcini semnificative ale familiei,
caracterizandu-se prin deficit de structure.

Astfel, cuplurile fara descendenti nu asigura reproducerea biologica, apreciata ca functie fundamentals a
cuplurilor. Apoi nu realizeaza functia de socializare, data fiind absenta descendentilor. Comparativ cu
familia nucleara, familia fara copii maximalizeaza functia economica §i sexuala. La prima vedere,
maximalizarea acestor functii ofera deplina satisfactie cuplului, care se vede in ipostaza unei vieti lipsite
de griji, in acelasi timp, inflacarate si pasionale. Dar nu pot fi ignorate frustarile si neimplinirile generate
de lipsa copiilor ( lipsa care, de cele mai multe ori, este ulterior regretata).

Concubinajul (uniunea libera) reprezintd un model de asociere, un mod de a trdi impreuna al cuplurilor
heterosexuale, in afara institutiei casatoriei. Nu se deosebeste foarte mult de familia nucleara, deoarece
realizeaza majoritatea functiilor si se confrunta cu aceleasi probleme cu care se confrunta cuplurile
casatorite. Preferinta pentru concubinaj a devenit atat de frecventa, incat a zdruncinat destul de
semnificativ atitudinile sociale steriotipe care nu acceptau acest mod de convetuire.

Popularitatea unei astfel de relatii are la baza o multitudine de cauze ce pleaca, fie de la constientizarea
faptului ca uniunea libera este un mod mai economic, mai placut si mai confortabil de a trai impreuna,
fie de la dorinta unei relatii intime emotionale nesubordonate vreunui contract legal. La acestea se
adauga si satisfacerea trebuintelor sexuale la un nivel superior. Optiunea pentru concubinaj incearca sa
satisfaca prin conjugare nevoia de dependents §i identificare cu cea de autonomic, angajand implicarea
afectiva plenara, negand aspectul institutional al relatiei §i exaltandu-1 pe eel al libertatii si plenaritatii
de manifestare, pe masura satisfactiei mutuale si a nevoilor autentice de a fi impreuna.

Care ar fi, totusi, avantajele ce au dus la angajarea frecventa a tinerilor in acest mod de convetuire?
Majoritatea speciali§tilor insista asupra urmatoarelor avantaje: o satisfactie sexuala crescuta, o mai
mare autodeschidere si sentimente mai intense de intimitate, comparativ cu

130

155
cuplurile de indragosti^i care nu coabiteaza; o mai mare posibilitate de a se intelege pe ei insisj, aceasta
“formula” evitand bruiajele §i parazitarile, atat de caracteristice intalnirilor conventionale §i curtoaziei;
o posibilitate crescuta de realizare a compatibilitatii si o familiarizare cu modurile diverse in care
partenerii reactioneaza intr-o varietate de situajii; dezvoltarea deprinderilor interpersonale si increderea
in construirea unor relatii stranse; un nivel de trai mai ridicat, rezultat din asocierea resurselor
economice.

In acela§i timp, concubinajul implica §i un §ir de dezavantaje semnificative, printre care: limitarea
prematura a experientei “intalnirilor”. Multi tineri se angajeaza in coabitare dupa ce au consumat un
numar relativ restrans de intalniri sau contacte interpersonale, ceea ce limiteaza pentru ei posibilitatea
de a intalni persoana cea mai potrivita; perpetuarea rolului traditional al femeii, constand in asigurarea
sarcinilor domestice, ceea ce poate conduce consecutiv la unele dificultati in continuarea invataturii si
formarea pentru viitoarea profesie, la o restrangere semnificativa a satisfacerii nevoilor proprii etc.
Uneori, coabitarea juvenila poate fi in beneficiul barbatului §i mai putin al femeii; investirea emotionala
inegala poate antrena unele tensiuni §i “raniri” narcisice pentru partenerul ce a investit mai multe
emotii in aceasta relatie; dezinteresul fata de functia reproductive, ce se manifesta o importanta
perioada de timp §i deseori are urmari nefaste mai ales asupra femeii; complicatiile legale, care sunt
posibile in coabitare mai mult decat in orice relatie amoroasa.

Familiile monoparentale se refera la menajele formate dintr-un singur pdrinte si copiii acestuia, menaje
ce pot apare fie in urma divortului sau abandonului familial, fie in urma decesului unui parinte, a
adoppei realizate de catre o persoana singurd sau a cresterii copiilor in afara casatoriei.

De-a lungul timpului au existat mai multe conceptii privind functionalitatea acestui tip de familie,
mentalitajile fund acelea ce au sustinut diversele pareri contradictorii. Astfel, societatea traditionala,
bazata pe familia extinsa, dezaproba monoparentalitatea §i incuraja tendintele de stigmatizare §i
etichetare fata de cei ce alegeau, voit sau nu, acest “stil de viata”. Pe de alta parte, in societatea
moderna, datorita generalizarii familiei nucleare (formata din ambii parinti §i copii), s-a putut realiza mai
u§or ruptura fa^a de comunitate, schimbandu-se sj viziunea asupra acestui tip de menaj. Cu alte
cuvinte, a fost inlocuita conceptia potrivit careia este dezavantajos pentru copii sa fie crescuti doar de
mama sau doar de tati.

131

156
Cercetarile recente au demonstrat ca familia clasica, din care fac parte doi parinti, nu este atat de
importanta pentru cresterea copiilor pe cat s-a crezut pina acum. Majoritatea psiho-sociologilor conchid,
in esenta, ca este mai indicata pentru copil o familie monoparentala, decat una bantuita de certuri si
probleme. De aceea, daca in trecut se considera ca familiile cu casatorii nereusite trebuie sa ramana
impreuna de dragul copiilor, in prezent multi cred ca este mai bine pentru copii daca parintii se despart,
in loc sa-i supuna unui permanent conflict in familie.

Familia monoparentala prezinta o serie de particularitati fata de tipul clasic complet de familie, aceste
particularitati vizand in special redimensionarea functiilor pe care ar trebui sa le indeplineasca. Cu alte
cuvinte, parintele ramas cu copiii nu mai poate realiza la un nivel optim functiile pe care societatea le
atribuie institutiei familiale. De exemplu, functia sexuala si cea reproductive sunt minimalizate, deoarece
separarea fizica dintre soti si greutatea parintelui ramas cu copiii in a-si gasi un partener care sa-i
accepte situatia data, sunt factori care impiedica manifestarea si exercitarea lor. Functia economics este
poate elementul eel mai vizibil care influenteaza viata familiilor monoparentale, costul ridicat al vietii
antrenand eforturi deosebite din partea parintelui ramas cu copiii. O situatie aparte implica functia de
socializare. Lipsa unui parinte are repercusiuni negative, plecand de la lipsa afectiunii si ajungand la
realizarea unei socialized si integrari firesti a viitorilor adolescenti. Insa nu trebuie ignorat faptul ca si
familiile complete se implica din ce in ce mai putin in procesul de socializare. §i aceasta din cauza ca
sistemul scolar inlocuieste, in mare masura, procesul instructiv-educativ al familiei, inlocuire datorata
atat unor cauze obiective cat si subiective - parintii nu mai asigura transmiterea de cunostinte
specializate copiilor lor; nu le mai pot satisface nevoia de instruire la standardele exigentelor actuale; nu
numai ca nu dispun de timpul necesar realizarii procesului instructiv-educativ, dar de multe ori nici nu au
constiinta necesitatii actiunilor educative.

Majoritatea parintilor singuri sunt femei. Putine dintre mamele divortate incredinteaza custodia copiilor
tatalui. Principalele probleme cu care se confrunta mamele singure ar fi: ele se pot astepta la experienta
dificultatilor financiare, copiii, deseori devenind un suport economic pentru aceste familii; datorita
faptului ca isi asuma sarcini nespecifice rolului ei de femeie, care ii cer eforturi suplimentare, ele nu pot
obtine performante in indeplinirea sarcinilor de la serviciu; se schimba manierele in relatiile cu copiii,
ceea ce voaleaza barierele dintre adult si copil, iar in multe cazuri mama isi imparte rolul parental cu

primul nascut, care este nevoit sa-si dezvolte maturitatea in devans, deseori nefiind pregatit s-o faca.

Familia monoparentala, condusa de tati, constituie o minoritate in cadrul acestui tip de familie. Totusi, in
ultimii ani ea a devenit mult mai frecventa si procesul este in ascensiune. In general, barbatii tati-singuri
dispun de o educatie mai completa decat femeile in aceasta situatie. Ei dispun de o mai mare libertate
financiara decat mamele singure; se implica, de obicei, mai putin in sarcinile domestice, iar ca urmare
mai putin este afectat rolul lor de baza. In ceea ce priveste viata personala, cei mai multi dintre barbatii,
157
tati-singuri nu isi fac imediat planuri de recasatorire pentru viitorul apropiat, fiind discreti in
comportamentul lor. Datorita implicarii lor emotionale in raportul cu copiii, apare un “declin” al
experientei lor in activitatile sociale, evitand activitatile sociale care implica prezenta unor cupluri
casatorite. Participarea lor la evenimentele sportive e mai redusa, dar creste implicatia in activitati
politice, de studiu.

Casatoria deschisd este un model de convietuire aflat intre concubinaj si familia nucleara. Ea se
suprapune peste valorile si stilul de viata al concubinajului, dar, in acelasi timp, se aseamana cu familia
nucleara prin oficializare si structura. Casatoria deschisa face loc posibilitatii de schimbare a
partenerului, daca aceasta este in interesul fiecaruia si al cuplului ca intreg.

Prin acest tip de casatorie, cuplul conjugal redevine cuplu, iar legalitatea si institutionalitatea il apara de
stigmatele si etichetarile ce-1 pot inconjura. Constientizarea acestui stil de viata poate avea efecte
benefice asupra indivizilor, daca plecam de la faptul ca aceasta forma de casatorie reduce stresul
cotidian, caruia ii suntem supusi inevitabil cu totii. Schimband principiile unei casatorii traditionale
clasice, persoana are o libertate pe care altfel nu o avea, poate decide singura intr-o lume care o obliga
sa adopte anumite comportamente, poate visa ca viitorul ii va aduce partenerul dorit in locul celui care
se plafoneaza in cotidian, poate schimba ceea ce crede de cuviinta, provocandu-1 in felul acesta si pe
celalalt sa se schimbe.

Cu toate acestea, casatoria deschisa ridica si unele semne de intrebare privind sensul fidelitatii mutuale
si al nivelurilor de acceptare a evenimentelor infidelitatii comise in numele “progresului” ambilor
parteneri. De asemenea, ea ridica multe “capcane psihologice” legate atat de socializarea copiilor, cat si
de solidaritatea conjugala §i filiala.

Familiile reconstituite sau comasate reprezinta modele de convietuire, in care partenerii au mai fast
casdtoriti si au descendenti

132

158
133

din mariajele anterioare. Cuplul reconstituit reuneste astfel copii din mai multe uniuni familiale, la
acestia adaugandu-se, deseori, descendenti comuni.

In aceste conditii, este de la sine inteles ca familia comasata se confrunta cu o multitudine de probleme,
complexe si dificile, din perspectiva functionalitatii si viabilitatii. Problemele familiei comasate fin de
specificul relatiei din sistemul familiei structurate dupa recasatorire; de riscul repetarii anumitor erori
din mariajele anterioare si de relatiile cu exconsortii. Adeseori, parintii vitregi au un comportament
neadecvat fata de copiii vitregi, mai ales legat de atitudinile si relatiile acestora cu parintii naturali. Pe de
alta parte, pentru copii recasatorirea parintelui creeaza cateva probleme reale, cum ar fi urmatoarele:

- copilul se confrunta cu situatia de “a-si imparti “afectiv parintele cu noul sot al acestuia. Problema
poate fi special dificila pentru baietii care au o atitudine inalt posesiva si protectiva fata de mama lor
divortata §i recasatorita;

- copilul se poate teme de o modificare a regulilor in noua familie, ceea ce este , dupa terminarea
divortului, o idee si o asteptare realista;

- copilul poate resimti din partea parintelui vitreg, asemanator sau diferit, modul de disciplinare pentru
comportamente, moduri de a face si gandi cu care s-a deprins sau care erau tolerate de parintele
natural.;

- copilul se poate invinovati, daca se simte atras sau iubeste parintele vitreg, deoarece s-ar simti
simultan neloial fata de parintele necustodial (care poate fi in postura de vizitator de drept);

- copilul trebuie sa renunte la visul sau de a-si revedea parintii impreuna, si aceasta nu-i u§or de facut.
In consecinta, el poate avea tendinta sa-si creasca ostilitatea fata de parintele vitreg.

159
Printre posibilile explicatii ale aparitiei familiei reconstituite ar fi acelea legate de “nevoia de celalalt”, de
nevoia de dragoste §i solidaritate. Doar o pasiune puternica pentru partener si/sau o protectie materials
§i afectiva ar putea justifica unirea a doua configuratii monoparentale, bantuite de greutati socio-
economice. De cele mai multe ori insa, cei doi factori nu actioneaza conjugat. De aceea, familiile
reconstituite, care au la baza componente afectiv-emotionale vor fi nevoite sa faca fata cu greu
dificultatilor economice la care vor fi supuse., iar familiile reconstituite ce isi au temeiul doar pe ratiuni
economice vor neglija latura afectiva, ceea ce - in timp - va duce la tensiuni, frustrari, conflicte.

Studiile facute asupra acestor familii au aratat ca, indiferent de cauzele care le-au generat, ele
accentuiaza functia de solidaritate, eel

134

putin in prima parte a existentei lor. Solidaritatea ii uneste, ii face sa treaca impreuna peste greutati le in
fata carora, in caz contrar, ar fi ramas singuri. In general, insa, latura economica este foarte mult
afectata, statistic putine fiind cazurile in care familiile reconstituite nu au probleme materiale. De cele
mai multe ori socializarea nu se deosebeste prea mult de aceea intalnita in cazul monoparentalitatii.
Astfel, in cazul familiei reconstituite, fiecare parte tinde sa-i acorde mai multa atentie propriului copii,
din diferite motive: se teme ca nu va fi acceptat de copilul partenerului de viata, mai ales daca acesta i§i
valorizeaza excesiv de mult parintele pierdut; nu vrea sa intervina peste modul de socializare al
partenerului, peste conduita si sistemul sau de valori care au ghidat, pina la acea varsta,
comportamentul copilului; cand banii sunt insuficienti, putini oameni ar accepta sa satisfaca doleantele
copilului vitreg, privand necesitatile propriului copii; nu are timp necesar socializarii, in general.

Desi obstacolele relatiei parinte-copil vitreg sunt reale, multi dintre acestia reusesc sa ajunga la un mod
de viata satisiacator, contribuind la structurarea noului sistem familial si chiar la fericirea noii c&satorii.

Familiile reorganizate se aseamana cu cele reconstituite, insa acopera o arie mai intinsa de configuratii.
Se numeste familie reorganizata, fie configuratiile alcatuite din doi parteneri divortati sau vaduvi, fara
copii, fie acelea in care unul dintre parteneri are descendenti din mariajele anterioare, fie acelea in care
doar un partener a mai cunoscut experienta unei relatii legal constituite.

Familiile reorganizate sunt mai dinamice si, din punct de vedere statistic, sunt mult mai frecvente decat
cele reconstituite. Din perspectiva functionala, cele doua tipuri de familii au atat puncte comune, cat si
160
puncte distincte. Ele sunt identice , daca avem in vedere functia de socializare, cea de solidaritate si cea
sexuala. Elementele divirgente apar in cadrul functiei economice, care apare mai apropiata de cea
caracteristica familiei nucleare. In ceea ce priveste functia reproductiva, familia reorganizata isi poate
pune problema propriilor descendenti mult mai usor, decat familiile reconstituite, mai ales in conditiile
in care partenerii nu au copii din mariajele anterioare sau atunci cand unul dintre ei se afla la prima
casatorie.

Dupa cum am incercat sa evidentiem cu ajutorul descrierilor facute, familia restructurata se


caracterizeaza printr-o functionalitate controversata. Astfel, toate configuratiile - desi foarte diferite - au
in esenta un punct comun: nici una nu indeplineste toate functiile atribuite

135

in mod clasic institutiei familiei. Mai mult decat atat, fiecare configuratie tinde sa maximalizeze unele
functii si sa minimalizeze altele sau chiar sa le ignore. E greu de spus daca aceasta situatie induce efecte
pozitive sau negative. La fel de dificil ar fi sa afirmSm ca, din perspectiva indeplinirii functiilor, familia
restructurata nu este o familie normala. Un lucru insS este cert: proliferarea familiei restructurate
justifica utilitatea acesteia, ceea ce inseamna ca acest tip de familie raspunde eel mai bine actualei relatii
sociale. Cu alte cuvinte, societatea care a determinat modificarea familiei nucleare, nu are argumente cu
ajutorul carora sa sustinS contrariul si sa condamne nefunctionalitatea sau anormalitatea familiei
restructurate.

3.3. Experiment* neofamiliale §i “simulacre” ale familiei actuate

Reasezarea si modificarea rolurilor bSrbatilor si femeilor In conjuncturile sociale psihosociopatogene


conduc la interactiuni modificate intre sexe care reflects distorsiuni ale asteptarilor mutuale, exalta
competitii, ostilitati si cereri nenaturale, falsificate, transformindu-i pe parteneri, din colaboratori
complementari, in doua fiinte ce-si descStuseazS mutual o perpetua criza de identitate, o pierdere si o
indepSrtare de sine.

Osciland intre teama de singuratate si nevoia de asociere, intre confuzie si cSutare de sens, multi
oameni dezamagiti sau doar incercati de viatS, intr-o lume in care pierderea si cautarea identitatii de
sine bantuie si ravaseste fiinta, experimenteazS sau sunt in cautarea unor noi stiluri de viata.

161
Natiunile avansate din punct de vedere tehnic sunt brazdate astazi de o uimitoare gama de tipuri de
familie: casatorii homosexuale, comune, grupuri de persoane mai in varsta care se aduna pentru a
imparti cheltuielile ( si uneori relatiile - sexuale ), grupari tribale in anumite minoritati etnice si multe
altele, coexists ca niciodata pinS acum. Exista casatorii pe baza de contract, casatorii in serie,
conglomerate de familii si o varietate de structuri intime.

Unele simulacre ale familiei, forme distorsionate de convietuire vor fi urmarite in continuare.

Semicasnicia este un experiment neofamilial, avdnd ca scop prelungirea casatoriei din punct de vedere
legal, in ciuda modificarilor si alterdrilor de esentd, care pericliteazd in fond continuitatea acesteia prin
degradarea semnificativa a complexului interrelational marital.

Aceasta formula de casatorie se intalneste frecvent in cuplurile cu relatii intensiv-conflictuale cronice si


constS in adoptarea si exercitarea incomplete a rolurilor maritale de catre unul sau ambii soti.

Asa de exemplu, unul dintre soti este implicat partial in viata familiala, atat ca sot, cat si ca parinte. El
poate fi angajat simultan intr-o relatie adulterina, evitand sau abuzand de partenerul conjugal, isi poate
exercita partial functiile parentale (asigura suport financiar, neglijand insa total suportul emotional
necesar copiilor) sau poate participa la exercitarea in comun al menajului, dar nu si la luarea deciziilor
financiare etc. O serie de variante ale semicasniciei pot fi urmatoarele:

- formula „ casa si copiii impreuna , sexul separat”;

- formula „ sexul impreuna, casa si copiii - mai mult tu, distractiile - separat”;

- formula „ sexul partial impreuna, casa numai tu, distractiile partial impreuna, copiii - mai ales tu,
banii - mai ales eu”.

In cadrul acestor variante si ale altora posibile se contureaza diverse structuri de cuplu disfunctional,
conflicte acute, rivalitati si violente cu impact negativ in socializarea copiilor si adesea in starea de
sanatate psihica a tuturor. Alcoolizmul si gelozia in contextul infidelitatii, lipsurile financiare si
dezordinea in programul de viata sunt frecvent asociate.

162
O alta variants a casatoriei cu roluri maritale incomplet exercitate o constituie situatia unor cupluri
( imatur - dependente), care sunt inlocuite sub aspectul exercitarii rolului parental si uneori casnico-
menager si administrativ - organizatoric de catre bunici ( parinti -socri). Cuplul tanar devene in acest caz
un „cuplu - copil” al unui „cuplu - adult” deja cristalizat. Cuplul-copil, tutelat de cuplul de parinti ( socri ),
este impiedicat practic In autodezvoltarea sa ca unitate independents, ca unitate de decizie si actiune
separatS. Aceasta influenteazS asupra gradului de maturizare si responsabilizare in adoptarea adecvata
a rolului parental-conjugal si alimenteazS frustratii, conflicte, uneori cu consecinte psihopatogene
pentru Intreg sistemul familiei. §i chiar dacS in intentii interventiile pSrintilor-bunici sunt pozitive, ele
pot greva buna functionalitate a noii familii nucleare si dezvoltarea armonioasS a copiilor acestora.

Adoptarea si exercitarea incompletS a rolului conjugal - parental conduce la o deteriorare treptatS a


relatiei conjugate, la o sSrScie si degradare a esentei sale de relatii bio-psiho-sociale, prejudiciind atat
personalitStile consortilor §i ale copiilor lor, cat si finalitStile sociale ale familiei in general.

136

137

Pseudocasnicia sau ,,vetile paralele” constitute forma de manifestare cea mai grava a psiho-socio-
patologiei maritale si consta in adoptarea si exercitarea falsa, aparenta a rolului conjugal-parental.

163
DacS in tipurile de disfunctii ale structurilor prezentate anterior sentimentul iubirii persista in forme
contorsionate, dramatice, imature, in pseudocSsnicie nu poate fi vorba de afectiune mutuala, ci doar de
un sistem de interese reciproce, de obicei economice si sociale, care determina in anumite situatii
optiunea unor indivizi de oficializare a casatoriei. Astfel de casStorii aparente sunt de obicei realizate sub
influenta sau hotararea unor terti ( pSrinti), pe baza unor intelegeri cu caracter material, situatii care
persista totusi in conditiile societatii contemporane.

Elementul prin care se justifies mentinerea oficiala a casatoriei, adoptand roluri simultane de autonomic
intra si extraconjugala, il constituie problema locuintei si a investitiilor materiale comune, efectuate intr-
o perioada initials, cand partinerii pretind ca „ s-au iubit si s-au inteles”; precum si pastrarea aparenta a
unor statute oficiale si de varsta avantajate de formula casatoriei. Un alt motiv care mentine cSsatoria
aparenta il constituie aparenta copiilor. Implicatiile educationale privind prevenire”a si impiedicarea
unor astfel de erori sunt deosebite. §i daca eel mai frecvent persoanele implicate in asemenea formule
de viata nu prezintS o patologie individuals semnificativa, relatiile lor, inclusiv cele conjugale, sunt
profund marcate psiho-socio-patologic, exercitand asupra celor din jur ( in special tineri ) influence
nocive si contribuid astfel la discreditarea institutiei casatoriei. Aceste familii ofera modele
comportamentele pseudomaritale, cu consecinte importante privind constituirea atitudinilor
antifamiliale.

Comunitatile si “mariajele” de homosexuali. Notiunea homosexual desemneazS preferinta pentru


persoane de acelasi sex. In contextul prefacerilor sociale mai largi din ultimele decenii, doua schimbSri
de atitudine si comportament care au generat doua “miscari” cu implicatii socio-politice, sunt: “miscarea
feminists” §i “miscarea pentru aprobarea si recunoasterea drepturilor populatiei minoritare
homosexuale”.

Grupul minoritar al homosexualilor, in special barbati, tinde sS-si circumscrie in prezent o noua
subcultura comunitara. Multe ora§e mari ale lumii ofera o serie de facilitati homosexualilor in a se
intalni si trai impreuna. Astfel comunitatea homosexualilor se concentreaza adesea in jurul barurilor,
cluburilor, bailor publice si teatrelor special destinate acestora.

138

Spre deosebire de heterosexuali, homosexualii (in special barbati) sunt mai putin orientati spre “cuplu”,
majoritatea practicand contactele sexuale impersonale, cu o diversitate de partineri. Cand o pereehe de
homosexuali se hotara§te sa coabiteze, relatiile lor, suportul legal al coabitarii sau “casatoriei” §i
limitarile procreative tind sa fie pe termen scurt si nonmonogame.

164
O minoritate de homosexuali traie§te in “mariaje heterosexuale” pentru o anumita perioada, multi
dintre ei avind copii in acel mariaj. Aceasta situatie naste o serie de probleme cu privire la evolutia §i
maturizarea psihologica a copilului.

Atitudinile sociale fata de homosexualitate sunt diverse, dar de cele mai multe ori descurajante si
dezaprobatoare in directs legatura, credintele, normele religioase si socioculturale. Cu toate acestea,
unele tari europene (Olanda) tolereaza homosexualitatea si chiar au legalizat mariajul homosexual,
raliindu-se la atitudinile altor ,”zone”, in care aceasta orientare a sexualitatii a fost dintotdeauna
acceptata (de exemplu - in Filipine, in tarile latino-americane etc.).

Pornind de la premisa ca mamele lesbiene ar fi instabile din punct de vedere emotional, iar copiii lor ar
putea de asemenea fi supusi molestarilor, lezati in dezvoltarea lor emotionala si sexuala, devenind ei
insisi homosexuali, adeseori tribunalele au avut o atitudine discriminativa in ceea ce priveste acordarea
custodiei copiilor acestor categorii de mame. Dupa ami 80 s-a conturat o tendinta de corectare a acestei
viziuni, apreciindu-se ca lesbianismul §i maternitatea sunt notiuni care nu neaparat se exclud reciproc.
Femeile lesbiene pot deveni mame prin diverse modalitati: adoptie, insamantare artificiala de la un
donator necunoscut, contact sexual in timpul unei casatorii sau relatie heterosexuals doar in scop
procreativ. Totusi, exista riscul ca ace§ti copii cu mame lesbiene sa fie traumatizati sau stigmatizati de
societate sau de colegii §i prietenii lor. Ironiile, criticile, tachinarile, rejectia sunt principalele
comportamente si atitudini sociale la care ei vor fi expu§i.

Grupul comunitar sexual. Dupa anii 60 - 70, ca o replica §i o formula de protest la adresa “restrictiilor
intru fidelitate si ipocriziei din familia strict monogama”, “tinerii furiosi” isi cauta o noua mistica - cea a
“comunitatii sexuale in grup”. Adeptii grupurilor comunitare familiale isi confera astfel iluzia unei
pretinse libertSti individuate si autenticitati, plecand de la ideea cS mariajul monogam induce de la bun
inceput “o castrare psihologicS sj sexuala a sotilor” prin respectarea fidelitStii, fie

‘• 4 *• .<(” v- <> ^ <\ i , -,, • ‘tut ‘

139

de teama opiniei publice, fie prin aderarea la principii educative, morale si religioase perimate.72

165
In ceea ce priveste implicatiile fidelitatii conjugale impuse si a coeziunii celulei familiale in dezvoltarea
armonioasa a copiilor, ele sunt, de asemenea, persiflate de adeptii grupurilor comunitare, pretinzand ca
“nu exista parinte bun” in conditiile in care intreaga lui gandire este reflexul familiei monogame in care
el traieste.

Acest nou sistem de convetuire comunitara, pe care il cauta unele cupluri moderne, ridica tot atatea
probleme, pe cat pretinde sau doreste sa rezolve. Intr-o viata moderna, care cultiva anonimatul si
superficialitatea, aceasta “neoformatie” familiala spera sa satisfaca nevoia de comunicare, caldura si
atentie, la care aspira fiecare persoana. Dar ea este, nu mai putin, o sursa de grave dificultati. Si oricat
de entuzia§ti ar fi adeptii grupurilor comunitare, noul stil de viata familiala nu previne intotdeauna
imixtiunea subversiva a geloziei in raporturile sexuale, si nici problemele relative la repartitia sarcinilor.

In special asa-numitele “comunitati deschise” oricarui nou-venit nu sunt de natura sa satisfaca nevoia de
confort afectiv, durabil, intrucat “schimbarile” raman superficiale sau limitate la “flame emotionale” ce
se sting la fel de repede cum s-au aprins.

Swingers (swinging - in limba engleza oscilant, ritmat) desemneaza un schimb voluntar si temporar intre
perechi, in scop sexual. “Schimbul” se produce intre doua persoane sau mai multe cupluri si, in mod
ocazional, poate fi inclusa in grup si o persoana fara partener (de obicei-o femeie). Dar, oricum,
combinatiile “schimburilor” sexuale au loc cu consimtamantul deplin al tuturor partilor implicate.

Swingers utilizeaza doua forme de “schimb”. In prima, doua cupluri petrec o seara linistita impreuna, in
timpul careia “schimbarea” perechii inlocuieste de fapt relatiile sexuale. Intr-o a doua forma, un numar
de cupluri se intrunesc pentru o petrecere, in timpul careia se practica progresiv o serie de schimburi
sexuale. Multi swingers incep printr-un aranjament de doua cupluri §i , mai tirziu, treptat, devin membrii
unui “grup secret”.

Dupa experienta initials a intalnirii cu alt cuplu, unele cupluri renunta definitiv la acest experiment. Altii,
dimpotriva, dezvolta o adevarata tendinta de “profesionalizare” in acest sens, dar informatiile detinute
sunt extrem de reduse, intrucat atitudinea lor este din ce in ce mai prudenta si discreta. Ceea ce e
discutabil sub aspectul motivatiilor si

“filozofiei” de viata a acestor persoane, este perspectiva lor asupra intimitatii, modul in care inteleg sa-si
revitalizeze relatiile sexuale erodate. Osciland intre duplicitate §i falsa coerenta morala, ei sustin ca sexul

166
extramarital este blamabil, intrucat antreneaza minciuna si deceptia partenerului, asa incat este
preferabil “schimbul” de perechi, in care investitia emotionala este foarte redusa sau absenta.

Cine sunt de fapt acesti oameni, care adopta un stil atat de neobisnuit de viata? Studiile, efectuate in
S.U.A., arata ca in general ei provin din clasele medii si inalte ale societatii; ca au un nivel de educatie in
general mediu; sunt predominant de rasa alba; au varste diverse, dar mai ales intre 35 §i 45 de ani; au
legaturi slabe sau absente cu parintii, cu religia si se plaseaza in afara conventiilor sociale.

Casatorii in serie, multiple relatii sexuale cu diversi parteneri, aparitia sistemului de “swingers”, respectiv
cupluri care isi schimba partenerii si se angajeaza in activitati uneori aproape de promiscuitate, grupuri
de fete si baieti care isi ofera serviciile sexuale denota deruta si demonstreaza ca de-a lungul vremii a
disparut conceptia de sacru, de altar, de supranatural. “S-au sters din minte aspectele de vrajitorie §i de
misticism §i a diminuat treptat ideea de virtute §i caracter, legata de o anumita conduita sexuala. Ce se
ofera in loc? Numai timpul ne-o va spune.”

3.4. Schimbari si tendinte in structura si functiile familiei in fara

noastra

In cele ce urmeaza vom incerca sa privim familia din republica noastra §i functionalitatea ei pe axa
traditionalitate - modernitate. Vom indica unele din avantajele si dezavantajele celor doua momente §i,
mai ales, ce a modificat societatea contemporana din sistemul traditional.

Familia traditionala era supusa unei presiuni externe din partea mediului social care, prin familie, i§i
asigura reproductia. Deciziile, scopurile unei familii erau strict reglementate de normele unanim
acceptate ale colectivitatii. Devierea de la aceste norme era sanctionata prin oprobiu social. Sentimentul
de insecuritate pe care l-ar fi generat asumarea unui asemenea oprobiu, facea preferabil conformismul.
Prin urmare, traditionalitatea are ca atribute esentiale; imobilismul, rigiditatea, conservatorismul.
Urbanizarea, extinderea familiei nucleare, reducerea functiei economice a familiei au creat un
element de

167
72 Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Incursiune in psihosociologia $ipsihosexologia familiei, Editura
PRESS “Mihaiela” SRL, Bucure§ti, 1998, p. 90.

140

73 Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Incursiune in psihosociologia si psihosexologia familiei, Editura


PRESS “Mihaiela” SRL, Bucure§ti, 1998, p. 91.

•4.

insecuritate, au redus posibilitatile de identificare a generatiilor tinere cu cele mature, au sporit


conflictul intre generatii. S-a creat o mobilitate familiala cu continut anomic, au aparut probleme de
adaptare a indivizilor la o societate in continua transformare. Indivizii au gasit modalitati proprii de
adaptare la acest tip de societate, prin planning familial sau prin alegerea celibatului. Familia poate deci
sa-si regleze in mare masura singura functiile interne. In schimb, individul a pierdut un mediu securizant.
Libertatea crescuta, platita cu un sentiment al insecuritatii, i-au impus eforturi sporite de adaptare, nu
numai la un dinamism social necunoscut inainte, dar §i la cerinta de a raspunde acestui mediu cu o mai
mare responsabilitate. Familia si-a pierdut mult din caracterul ei de institute sociala, cuplul familial fiind
interesat mai mult de satisfacerea propriilor interese si mai putin de realizarea functiilor pe care
societatea le atribuie institutiei familiale. Atributele esentiale ale modernitdtii au devenit: flexibilitatea,
individualismul, dinamismul.

S-au redimensionat componentele functiei economice, atat in ceia ce priveste producerea de bunuri, cat
si in administrarea bugetului de venituri si cheltuieli. Familia nu mai este o unitate productiva
autosuficienta, membrii ei fund dependenti de veniturile castigate in afara gospodariei, comunitatii,
republicii. S-a modificat si componenta privind pregatirea profesionala a descendentilor. Transmiterea
ocupatiilor de la parinti la copii se intalneste tot mai rar.

168
In ceia ce prive§te latura financiara, familia contemporana este caracterizata printr-un buget
dezechilibrat, datorat surselor sporadice de venit si/sau cheltuielilor exagerate intr-o anumita directie
(de obicei pentru alimentatie si plata serviciilor comunale). Drept exemplu, desi legislatia nationala cu
privire la invatamint declara ca invatamantul in Republica Moldova este gratuit, numarul mare de
institutii de invatamint private si platile exagerat de mari in comparatie cu veniturile din familii limiteaza
accesul la invatatura a copiilor din familiile numeroase. Situatiei materiale precare a unei parti
semnificative a populatiei i se adaoga lipsa unei modalitati viabile de protectie sociala a familiilor
defavorizate socio-economic, ceia ce contribuie la perpetuarea starii de marginalitate in care se afla,
precum si la defavorizarea familiei, casatoriei legitime, descendentei.

De la o vreme, oamenii au inceput sa se intrebe, daca nu cumva este necesar sa se schimbe ceva in via|a
lor si de unde trebuie inceputa aceasta schimbare. Aproape toti incearca sa-si modifice stilul de via^a, iar
acest lucru devine posibil prin modificarea relatiilor interpersonale,

142

fie ele conjugale sau nu. Tot mai multe persoane nu accepta ca o farm lie moderna sa fie guvernata de
principii si valori traditionale. Multi nu-si mai pun intrebarea daca e bine ceia ce fac, daca merita sa
incerce si altceva. Pentru ei a devenit mai importanta schimbarea. Traim o epoca a schimbarii, fiindca
suntem innebuniti dupa schimbare. Daca ceva nu merge, trebuie schimbat. Nu mai avem rabdarea
societatii traditionale si nici perseverenta ei. Acum viteza cu care se desfasoara evenimentele este prea
mare, iar daca nu ne adaptam la ea, riscam sa ramanem in urma si atunci, nu avem decat alternativa
schimbarii. Schimbam instalatii, colaboratori, prieteni si parteneri de viata … Din perspectiva vietii
familiale, aceste tendinte produc efecte dureros de negative. Nu putem ignora cat de subreda ar deveni
relatia conjugala, in conditiile in care individul §i-ar privi propriul partener cu o detasare care merge
pana la disolutie sau ruptura. Nu putem ignora cat de frageda ar deveni relatia parentala, in conditiile in
care copiii devin tot mai independenti in relatia lor cu parintii, de la varste din ce in ce mai timpurii.

Revenim la ideia de la care am plecat: oamenii experimenteaza stiluri de viata alternative, cu mai mult
sau mai putin succes. Dar nu trebuie ignorat faptul ca “in orice perioadd istorica, valorile familiale au
rdspuns unor comenzi sociale. Aceste comenzi sociale au jacut ca valorile adoptate sa lase o marjd mai
mare sau mai mica optiunii individuale. In cazul in care libertatea de opinie individuald este mai mica,
individul poate fi privit mai mult ca o persoand care raspunde si se conformeazd acestor valori, jard a
tine seama “decat in mica masura” de interesele proprii. Daca libertatea de optiune individuald este mai
mare, individul este mult mai activ, in sensul ca ceia ce intreprinde este, in cea mai mare masura in
interesul sau. El nu respinge valorile familiale, ci doar le trece prin fdtrul propriei personalitati,
adoptdnd, in cele din urmd, ceia ce i se potriveste in mai mare masura.”.

169
Cercetarea familiei traditionale a reliefat ca valoarea focala a stilului sau de viata il constituie
autoritatea. Ea este sustinuta indeosebi de urmatoarele valori: ierarhie, conformism, represiune.
Acestea definesc un stil de viata al familiei ce consacra superioritatea parintilor asupra copiilor, a
varstnicilor asupra tinerilor, a barbatilor asupra femeilor, a fratilor mai mari asupra celor mai mici etc.

Valorile familiei contemporane intemeiaza un stil de viata distinct de eel al familiei traditionale:
autoritatii i se substituie ca valoare focala

74 Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca, Psihologia relatiilor dintre sexe, mutafii fi alternative, Editura
Alternative, Bucure§ti, 1997, p. 310.

143

cooperarea. Ea este sustinuta de valori ca: egalitate, schimbare, comunicare.

Plecand de la aceste considerente si analizand actualele tendinte, ca o alternative la aceste stiluri de


viata, putem aprecia ca, in viitor, valoarea focala ar fi individualitatea, sustinuta de urmatoarele valori:
competi$ie, noncomformism, insingurare.

Schematic, aceasta trecere de pe axa traditionalitate-modernitate, pe cea a previziunii, ar arata ca in


figura urmatoare:

AUTORITATE
170
COOPERARE

INDIVIDUALITATE

Ce importance are schema data pentru aceasta discutie? Este o intrebare ce aduce cu ea o multime de
argumente in sustinerea ideii ca, in viitorul apropiat, conceptul de familie va trebui refacut.

Termenul “valori familiale” poate avea pentru diferiti indivizi sensuri diferite, insa comun pentru toti ar fi
acela ca familia nu este doar unul dintre mai multe stiluri de viata, ea nu este doar o bariera reactionara
si de moda veche si nu este nici doar rezultatul unor calcule economice. Ea este, pur si simplu, asumarea
unei raspunderi. Datorita faptului ca majoritatea oamenilor sunt constienti de acest lucru, presiunile
economice si culturale nu au distrus inca familia. Dar cat va rezista ea, oare? Cat timp isi vor asuma
oamenii raspunderea pentru altii? Va mai merita acest efort, in conditiile in care satisfactiile sunt prea
mici si eforturile devin tot mai mari? Ramane ca viata sa dea raspuns la aceste intrebari.

Iar viata ne vorbeste in graiul cifrelor (vezi anuarele statistice editate de Departamentul Statisticii al
Republicii Moldova) si ne spune ca in .prezent familia din Republica Moldova se confrunta cu mari
probleme: scade nuptialitatea si creste divortialitatea (un numar din ce in ce mai mare de cupluri
coabiteaza fara a-si legaliza casatoria); scade natal itatea si creste mortal itatea (incepind cu anul 1999
sporul natural al populatiei este negativ); este mare numeral copiilor nascuti in afara

casatoriei (in 2000 acest numar era de 7567); scade numarul persoanelor apte de munca si creste
numarul pensionarilor; creste numarul copiilor care parasesc casa si vagabondeaza sau cersesc etc.

Este greu de crezut ca societatea nu va impiedica manifestarea tendinfelor negative. Practica


demonstreaza ca societatea a constientizat faptul ca fenomenele si faptele realitatii sociale au avansat
intr-atata, incat orice intoarcere in trecut este de neconceput. De exemplu, orice incurajare a natalitatii
produce efecte asupra economiei. Din aceasta perspective, doar tarile cu o populatie imbatranita si cele
ale carui venit pe cap de locuitor este foarte mare sprijina cresterea natalitatii.

Sa nu uitam ca societatea a dezvoltat un sistem imens prin care a preluat o mare parte din functiile
familiei, sistem ce nu trebuie sa-si piarda vitalitatea.

171
Sa nu uitam ca societatea are nevoie de indivizi cat mai pregatiti, trecuti printr-o multime de ani de
studii, de specializari si aprofundari, cu alte cuvinte are nevoie de un individ care s& puna accentul mai
mult pe el insusi. §i aceasta va duce, probabil, la cresterea varstei medii la casatorie, tendinta fiind mai
accentuate in cazul barbatilor.

Sa nu uitam ca - din perspectiva cresterii varstei la casatorie -primul contact sexual va avea loc mai
devreme, iar tabu-ul virginitatii va ramane o amintire. Iar multimea contactelor interpersonale la care te
obliga societatea contemporana va face ca numarul partenerilor sa creasca, atat cantitativ, cat si
calitativ. Caci SIDA determine indivizii se fie mai prudenti si mai selectivi.

Tot mai multi indivizi au inceput se constientizeze faptul ce, de reguie, nasterea primului copil aduce cu
sine si multe dificultati si tulburari emotionale in cuplul taner, si aceasta pentru ca perioada 6-14 ani a
copilului este una de presiuni economice, psihologice, sociale. Costrangerile multiple se rasfrang, in
deosebi, asupra so^iei. De aici si urmetoarea presupunere - va creste varsta mamei din perspectiva
primei nasteri si se va micsora numerul mediu al copiilor in familie.

Am putea prelungi identificarea acestor schimberi si tendinte, inse vom reveni la ideia ce stilul de viata
este impus , deturnat sau deformat de ambianta cotidiane, de disponibilul de buget si de prejudecatile
coexistente aderente, deoarece anume din dualitatea relatiilor dintre familie si societate s-a nescut
conceptul de “politica familiale”, pentru ce politica familiale a unei tari este aceea care poate incuraja
sau descuraja existenta familiei ca institutie.

Motivatiile politicilor familiale sunt variate (spre exemplu: atunci cind spartanii aruncau in prapastie
copiii firavi si nesenetosi, ei

144

172
145

presupuneau realizarea unei populatii putin numeroase, dar viguroase; in schimb, cind musulmanii isi
propun ca ideal sa aiba noua copii - motiv pentrU care religia si dreptul accepta poligamia - este evident,
eel putin la origine, scopul unei atare politici este expansionist). Sunt variate si gradele de elaborare a
unor astfel de politici. Ele variaza de la simpla mentalitate referitoare la familie (care se reflects in
atftudinea statului fata de aceasta), pana la elaborarea unei politici stiintifice, vizand promovarea si
ocrotirea familiei.

Constitutia Republicii Moldova consacra direct ocrotirea familiei in art. 48: “Familia constituie elementul
natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului…”, precum
si in art. 49, 50, 51. Atat prevederile Constitutiei, cat si ale Codului familiei din 26.10.2000, dupa cum si
multitudinea Legilor, Hotararilor de Guvern, Regulamentelor, Instructiunilor etc. adoptate in ultimul
deceniu, ce vizeaza tema abordata. vorbesc desp e faptul ca in Republica Moldova se incearca
solutionarea problemelor complexe cu care se confrunta familia in conditiile actuale.

146

173