Familia și importanța ei în socializarea juridică

de azi
Baza societății umane: familia
Majoritatea sociologilor au fost preocupați în a clasifica grupurile sociale după
diferite criterii: mărime, gradul de intimitate dintre membrii grupurilor, nivelul de
solidaritate etc. Cele mai cunoscute grupuri sociale sunt: familia, colectivitățile de copii
cunoscute sub numele de grupuri de joacă, grupurile de vecini (mai ales în comunitățile
rurale), grupurile de bătrâni în diferitele lor forme de manifestare.
Unul din grupurile sociale primare îl reprezintă familia. Acest grup, care stă la
baza societății umane, are doua accepțiuni: una sociologică și alta juridică, accepțiuni
care sunt sensibil apropiate. Andrei Stanoiu definește astfel familia: grupul social primar
în care membrii săi sunt uniți prin căsătorie și descendență, legați între ei prin relații
biologice, economice, moral afectiv, spirituale și juridice, care au anumite drepturi și
obligații reciproce, legiferate sau nu și care desfășoară o serie de activități, îndeplinind
anumite funcții în folosul grupului cât și a societății.
În accepțiunea juridică, familia reprezintă grupul de persoane între care există
drepturi și obligații izvorâte din căsătorie, rudenie și înfiere, precum și alte raporturi
asimilate relațiilor de familie, ea facând parte din realitatea juridică.
Familia, ca grup social primar, se deosebește de celelalte grupuri sociale prin
câteva caracteristici proprii cum ar fi:
 este formată din persoane unite prin căsătorie și cu copii prin legături paternale;
  relațiile ce se stabilesc între membrii săi sunt mai întâi de ordin biologic apoi
morale, afective, spirituale și juridice care nu se mai întâlnesc și la alte grupuri;
 între membrii săi există un sistem precis de drepturi și obligații reciproce;
 au sarcini și funcții specifice.

Conceptul de socializare juridică

Prin socializare distingem procesul de achiziţionare a normelor şi valorilor sociale
de către individ. El este de fapt un proces de transfer al experienţei sociale de la vechea
generaţie la descendenţi, un proces de menţinere a culturii şi instituţiilor necesare
convieţuirii sociale. Este evident deja că normele ne domină întregul curs al vieţii – în
familie, în grupul de prieteni, la şcoală sau la locul de muncă trebuie să respectăm un set
de reguli şi să ţinem seama de comportamentul celorlalţi. Socializarea juridică este
procesul prin care indivizii învaţă să se conformeze normelor juridice şi îşi însuşesc
aceste norme şi valorile aferente lor. Socializarea juridică distinge două elemente:
1. însuşirea unui comportament în conformitate cu legea şi valorile juridice ale
statului
2. interiorizarea normelor juridice care sunt apoi suprapuse unei scări de valori
(politice, ideologice, morale).
Asa deci s-a stabilit faptul că orice comunitate, determinată fiind de condiţiile
concrete fizico-naturale, istorice, culturale, relaţionale etc, posedă un ansamblu de valori
sociale. Valoarea socială este o relaţie prin care comunitatea exprimă concordanţa dintre
lucruri, idei, fenomene, procese sociale şi trebuinţele condiţionate din punct de vedere
istoric. Valoarea nu este o noţiune strictă şi nu posedă un conţinut identic, acesta
modificîndu-se în funcţie de trebuinţele sociale, condiţionate de mai mulţi factori. Totuşi,
există un sistem de valori general-umane, pe care le împărtăşeşte în mod prioritar
comunitatea umană. Acestea se raportează la aprecierea adevărului, frumosului, binelui,
constituind un fel de „repere absolute", obiecte ale aspiraţiei fiecărui popor. Viziunea dată
a fost emisă şi împărtăşită de către adepţii şcolii filozofice axiologice 1.
1
Apud, Dicţionar de sociologie, coord. C. Zamfir, L. Vlăsceanu, Ed. Babei, Bucureєti, 1998, p. 661.

2
 Identificarea sensului juridic al noţiunii de familie nu poate face abstracţie de
principala caracteristică a familiei, identificată de sociologi, şi anume aceea de a fi un
grup de persoane. Ceea ce particularizează acest grup de persoane în plan juridic sunt
drepturile şi obligaţiile specifice ale membrilor săi, reglementate ca atare de diversele
acte normative - generale sau speciale - cu incidenţă asupra raporturilor de familie.
Drept urmare, şi din punct de vedere juridic, familia rămâne un grup de persoane fizice,
între care există drepturi şi obligaţii specifice, reglementate de legiuitor tocmai în
considerarea naturii speciale a raporturilor dintre acestea (raporturi de căsătorie, rudenie,
afinitate sau alte raporturi, asimilate de lege cu cele de familie. Cu alte cuvinte, în
abordarea juridică accentul nu se mai pune pe comunitatea de viaţă, interese, aspiraţii,
care caracterizează o familie, ci pe drepturile şi obligaţiile a căror exercitare şi, respectiv,
executare asigură sau ar trebui să asigure tocmai menţinerea existenţei comune,
împlinirea intereselor şi aspiraţiilor membrilor familiei.
Analizând reglementările legale în materie se constată că această noţiune este
prezentată atât în înţeles restrâns, cât şi în înţeles larg. Astfel, în primul caz, prin familie
se înţelege numai soţii şi copiii lor minori, în vreme ce în cea de-a doua ipoteză, pe lângă
persoanele amintite anterior, se mai includ şi alte categorii de persoane enumerate expres
de lege. De cele mai multe ori, legiuitorul are în vedere înţelesul restrâns al acestei
noţiuni.
Societatea contemporană creează condiţii pentru un contact permanent al culturilor,
care contribuie la interferenţa lor manifestată în împrumuturi libere, modificări şi
îmbogăţire reciprocă. În asemenea condiţii procesul de socializare a individului decurge
în forma unei asimilări de modele proprii şi alogene. Acest proces începe în familie şi
continuă în cadrul instituţionalizat — şcoală, grupuri profesionale etc. — în care
persoana intră în contacte directe şi de intensitate diferită.

Importanța familiei

3
 Familia - este primul și cel mai important grup social pentru un nou născut și copil.
Aici se stabilesc primele și cele mai rezistente relații intime: vorbirea, începută prin
învățarea limbii este alături de gestică, modul de comunicare specific familiei.Tot aici,
copilul ia contact cu elementele cheie ale culturii. Socializarea în familie se realizează în
situații concrete care duc la educație morală și la învățare cognitivă. Tot familia, asigură
identitatea socială inițială a copiilor în funcție de sex, clasă socială, rasă, religie etc. În
funcție de clasa socială căreia aparține familia, relațiile de interacțiune dintre parinți și
copii sunt diferite datorită valorilor diferite pe care părinții din clasele de mijloc și din
clasele muncitorilor le transmit copiilor lor. Kardiner ne spune că în familie se formează
și personalitatea de baza a copilului.
Ea este mediul prielnic pentru naşterea, dezvoltarea şi desăvârşirea fiinţei umane. În
organizarea sa proprie, ea oferă garanţii de moralitate, este prima şcoală care pregăteşte
pe copil pentru viaţa socială, deprinzându-l să-şi împlinească datoria, să-şi disciplineze
voinţa, dându-i simţul ierarhiei şi ordinii. Familia este un oficiu înalt al respectului, al
demnităţii, al libertăţii interioare. Mediul familial oferă siguranţă, linişte, afecţiune,
seninătate, care constituie o atmosferă prielnică pentru o dezvoltare normală şi
echilibrată.

Bibliografie:
1. Zamfir, Catalin; Chelcea ,Septimiu – Sociologie , Editura Economica
Preuniversitaria,Bucuresti,2006.
2. Mihailescu, Ioan – Sociologie generala , Editura Polirom,Iasi,2003
3. Curs de sociologie juridica,Universitatea „Dunarea de jos”,Galati
4. Cătălin, Zamfir; Lazăr, Vlăsceanu, Dicţionar de sociologie, Editura Babei, București,
1993.