Lucian Blaga

Rugăciune
Prea lungă-i noaptea
pentru o singură viață.
Cuprinsă-n scrum ca jarul
încearcă inima să dăinuiască
pînă s-a face dimineață.
Rugat să fie Dumnezeu,
rugate Vîntoasele și fiece boare
cenușa apărătoare
de orice suflare,
să mi-o ferească.

Noi, cântăreții leproși

Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem prin veac.
Din când în când ne mai ridicăm ochii
spre zăvoaiele raiului,
apoi ne-aplecăm capetele în și mai mare tristețe.
Pentru noi cerul e zăvorât, și zăvorâte sunt și cetățile.
În zadar căprioarele beau apă din mânile noastre,
în zadar cânii ni se închină,
suntem fără scăpare singuri în amiaza nopții.

Prieteni cari stați lângă mine,

încălziți-vă lutul cu vin, desfaceți-vă privirile printre lucruri.
Noi suntem numai purtători de cântec
sub glia neagră a tăriilor,
noi suntem numai purtători de cântec
pe la porți închise,
dar fiicele noastre vor naște pe Dumnezeu
aici unde astăzi singurătatea ne omoară.
Călugărul bătrân îmi șoptește din prag
Tinere, care mergi prin iarba schitului meu,
mai este mult pân-apune soarele?
Vreau să-mi dau sufletul
deodată cu șerpii striviți în zori
de ciomegele ciobanilor.
Nu m-am zvârcolit și eu in pulbere ca ei?
Nu m-am sfredelit și eu în soare ca ei?
Vieața mea a fost tot ce vrei,
câteodată fiară,
căteodată floare,
căteodată clopot  -  ce se certa cu cerul.
Azi tac aici, și golul mormantului
îmi suna în urechi ca o talangă de lut.
Aștept în prag răcoarea sfârșitului.
Mai este mult? Vino tinere,
ia țărână un pumn
si mi-o presară pe cap în loc de apa si vin.
Botează-mă cu pământ.
Umbra lumii îmi trece peste inimă.
Facing It 

BY YUSEF KOMUNYAKAA

My black face fades,

hiding inside the black granite.
I said I wouldn't
dammit: No tears.
I'm stone. I'm flesh.
My clouded reflection eyes me
like a bird of prey, the profile of night
slanted against morning. I turn
this way—the stone lets me go
I turn that way—I'm inside
The Vietnam Veterans Memorial 
again, depending on the light   
to make a difference.   
I go down the 58,022 names,   
half-expecting to find   
my own in letters like smoke.   
I touch the name Andrew Johnson,    
I see the booby trap's white flash.   
Names shimmer on a woman's blouse   
but when she walks away   
the names stay on the wall.   
Brushstrokes flash, a red bird's   
wings cutting across my stare.   
The sky. A plane in the sky.   
A white vet's image floats   
closer to me, then his pale eyes   
look through mine. I'm a window.   
He's lost his right arm   
inside the stone. In the black mirror   
a woman’s trying to erase names:   
No, she's brushing a boy's hair.