Mihai Eminescu: Dorinta

Vino-n codru la izvorul

Care tremura pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Si n bratele-mi intinse
S alergi, pe piept s-mi cazi,
S-ti desprind din crestet valul,
S-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei sedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar n par infiorate
Or s-ti cada flori de tei.
Fruntea alba-n parul galben
Pe-al meu brat ncet s-o culci,
Lasind prada gurii mele
Ale tale buze dulci...
Vom visa un vis ferice,
Ingina-ne-vor c-un cnt
Singuratice izvoare,
Blinda batere de vint;
Adormind de armonia
Codrului batut de ginduri,
Flori de tei deasupra noastra
Or s cada rinduri-rinduri.
GB:Plumb
Dormeau adnc sicriele de plumb,
i flori de plumb i funerar vetmnt Stam singur n cavou i era vnt
i scriau coroanele de plumb.
Dormea ntors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, i-am nceput s-l strig Stam singur lng mort i era frig
i-i atrnau ariple de plumb.

George Bacovia: Lacustra

De-attea nopi aud plound,
Aud materia plngnd...
Snt singur, i m duce un gnd
Spre locuinele lacustre.
i parc dorm pe scnduri ude,
n spate m izbete-un val -Tresar din somn i mi se pare
C n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se ntinde,
Pe-acelai vremuri m gsesc...
i simt cum de atta ploaie
Pilotii grei se prbuesc.
De-attea nopi aud plound,
Tot tresrind, tot ateptnd...
Snt singur, i m duce-un gnd
Spre locunele lacustre.

L. Blaga:
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
i nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntlnesc
n calea mea
n flori, n ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrum vraja neptrunsului ascuns
n adncimi de ntuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii tain i-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micoreaz, ci tremurtoare
2

mrete i mai tare taina nopii,

aa mbogesc i eu ntunecata zare
cu largi fiori de sfnt mister
i tot ce-i neneles
se schimb-n nenelesuri i mai mari
sub ochii meicci eu iubesc
i flori i ochi i buze i morminte.