MIHAI EMINESCU

“Moment poetic”

Crearea unei ambiante adecvate: Pe tabla, in stanga, portretul poetului sub care se scrie vizibil
data nasterii si a mortii. In spatiul rams se scriu versuri care sa-l reprezinte pe poet:
“Traind in cercul vostru stramt
Norocul va petrece,
Ci eu in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece.”

Prezentator: Sarbatorirea poetului national al Romaniei, Mihai Eminescu, la 15 ianuarie, ziua

nasterii sale, este o datorie de suflet pentru fiecare roman, este ziua- si nu singulara- cand fiecare
elev din tara noastra trebuie sa afle tot ce varsta frageda sau adolescenta poate percepe despre
trecerea meteorica a omului care ne-a dat acea unicitate a poeziei eminesciene, intr-o limba
bogata, frumoasa si expresiva.
Mihai Eminescu, luceafarul poeziei romanesti, s-a nascut la 15 ianuarie 1850, in comuna
Ipotesti, nu departe de Botosani. Aici si-a petrecut frumosii ani ai copilariei, strabatand zglobiu si
visator poienile si padurea din apropierea satului, ascultand soaptele izvoarelor si freamatul
codrului, dupa cum marturiseste in versurile urmatoare :

Recitare : FIIND BAIET PADURI CUTREIERAM

Fiind baiet paduri cutreieram
Si ma culcam ades langa izvor,
Iar bratul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa suna-ncetisor :
Un freamat lin trecea din ram in ram
Si un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopti intregi am mas,
Bland inganat de-al valurilor glas.

Rasare luna,-mi bate drept in fata :

Un rai de basme vad printre pleoape,
Pe campi un val de argintie ceata,
Sclipiri pe cer, vapaie peste ape,
Un bucium canta tainic, cu dulceata,
Sunand din ce in ce tot mai aproape...
Pe frunze-uscat sau prin inaltul ierbii,
Parea c-aud venind in cete cerbii.
……………………………………..

Prezentator: Se presupune ca a facut clasele I si a II-a primara la Ipotesti sau Botosani dupa
care tatal sau, caminarul Gheorghe Eminovici il duce cu alti patru frati ai sai la scoala la Cernauti,
oras din Bucovina care, acum se afla in Ucraina.

1
 La Cernauti face clasa a III-a si a IV-a primara apoi frecventeaza clasele I si a II-a de
gimnaziu dupa care Eminescu intrerupe scoala, alaturandu-se unei trupe de actori cu care merge
in turneu.

Recitare : DIN STRAINATATE

Cand tot se-nveseleste, cand toti aci se-ncanta,

Cand toti isi au placerea si zile fara nori,
Un suflet numai plange, in doru-i se avanta
L-a patriei dulci plaiuri, la campii razatori.

Si inima aceea, ce geme de durere,

Si sufletul acela, ce canta amortit,
E inima mea trista, ce n-are mangaiere,
E sufletu-mi, ce arde de dor nemarginit.

As vrea sa vad acuma natala mea valcioara,

Scaldata in cristalul paraului de-argint,
Sa vad, ce eu atat iubeam odinioara :
A codrului tenebra, poetic labirint ;
..................................................................
As vrea sa am o casa tacuta, mititica,
In valea mea natala ce undula in flori,
Sa tot privesc la munte, in sus cum se ridica,
Pierzandu-si a sa frunte in negura si nori.
....................................................................

Prezentator : Avea 15 ani cand, reintors la Cernauti pentru continuarea studiilor,

locuieste la profesorul sau Aron Pumnul, care era un bun profesor dar si un mare patriot. Aron
Pumnul moare. Indurerat de moartea profesorului iubit, Mihai Eminescu scrie si publica la 16 ani
poezia’’ La mormantul lui Aron Pumnul’’.

Recitare : LA MORMANTUL LUI ARON PUMNUL

..........................................................................................

Te-ai dus, te-ai dus din lume o ! geniu nalt si mare,
Colo unde te-asteapa toti ingerii in cor,
Ce-ntoarna tainic, dulce a sferelor cantare
Si-ti impletesc ghirlande, cununi mirositoare
Cununi de albe flori !

Te plange Bucovina, te plange-n voce tare,

Te plange-n tanguire si locul tau natal ;
Caci umbra ta mareata in falnica-i zburare
O urma-ncet cu ochiul in trista lacrimare
Ce-i simt national!

2
Prezentator: Poetului nu-i este indiferenta soarta tarii sale, injumatatita de vecinii care au
impartit-o cum au vrut. Desi avea numai 17 ani compune frumoasele si nemuritoarele versuri
‘’Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie !’’. El ureaza Romaniei o soarta mai buna si un trai fericit.

Auditie disc : ‘’ Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie !’’

Prezentator : In toamna anului 1869 merge la studii in strainatate, mai intai la Viena, apoi la
Berlin unde audiaza cursuri universitare de filologie, de filozofie, de drept, de economie dar si de
medicina. Doreste sa cunoasca mult, sa aiba cunostinte cat mai temeinice.
In tot acest timp citeste foarte mult din literatura universala si din cea din tarile romane si
scrie foarte mult compunand in acest timp unele dintre cele mai valoroase creatii.
Nu-i este indiferenta istoria tarii sale si scrie versuri stralucitoare in Scrisoarea III, dupa
lupta de la Rovine dintre Mircea cel Batran si Baiazid- sultanul turcilor. Niciunde nu pot fi mai
bine caracterizate ingamfarea sultanului turc si modestia plina de maretie a domnitorului roman.

SCRISOAREA III
- Dialogul selectiv dintre Mircea si Baiazid
- Lupta dintre romani si turci
- Sfarsitul luptei

Prezentatorul : In 1872, o cunoaste inca in strainatate fiind, pe Veronica Micle. Poeziile lui
incep sa fie inchinate acelei femei frumoase, destepte si culte si care ea insasi scrie versuri.
Imaginea Veronicai Micle se confrunta in mintea marelui poet cu imaginea ideala a femeii iubite
careia, Mihai Eminescu ii inchina multe din versurile sale :

Recitare : ATAT DE FRAGEDA

Atat de frageda, te-asemeni Din incretirea lungii rochii

Cu floarea alba de cires, Rasai ca marmura in loc-
Si ca un inger dintre oameni S-atarna sufletu-mi de ochii
In calea vietii mele iesi. Cei plini de lacrimi si noroc.

Abia atingi covorul moale, O, vis ferice de iubire,

Matasa suna sub picior, Mireasa blanda din povesti,
Si de la crestet pan-in poale Nu mai zambi ! A ta zambire
Plutesti ca visul de usor. Mi-arata cat de dulce esti.

Recitare : DORINTA

Vino-n codru la izvorul Vom visa un vis ferice

Care tremura pe prund, Ingana-ne vor c-un cant
Unde prispa cea de brazde Singuratice izvoare.
Crengi plecate o ascund. Blanda batere de vant ;

3
 Si in bratele-mi intinse Adormind in armonia
Sa alergi, la piept sa-mi cazi, Codrului batut de ganduri.
Sa-ti desprind din crestet valul, Flori de tei deasupra noastra
Sa-l ridic de pe obraz. Or sa cada randuri-randuri.
..................................................................................................................

Prezentatorul : Veronica Micle il obsedeaza pe poet. El scrie, inspirat de imaginea ei, alte
si alte versuri pline de dorinte si asteptare, simtindu-se mereu singur si neinteles.

Recitare : LACUL

Lacul codrilor albastru Sa sarim in luntrea mica,

Nuferi galbeni il incarca; Inganati de glas de ape,
Tresarind in cercuri albe Si sa scap din mana carma
El cutremura o barca. Si lopetile sa-mi scape ;

Si eu trec de-a lung pe maluri, Sa plutim cuprinsi de farmec

Parc-ascult si parc-astept Sub lumina blandei lune-
Ea din trestii sa rasara Vantu-n trestii lin fosneasca,
Si sa-mi cada lin pe piept ; Unduioasa apa sune !

Dar nu vine...Singuratic
In zadar suspin si sufar
Langa lacul cel albastru
Incarcat cu flori de nufar.

Prezentatorul : Eminescu revine in tara si indeplineste o multime de slujbe prost platite

care-l fac sa duca o viata mizera. Umbla prost imbracat, nu se hraneste cum trebuie si-si
neglijeaza sanatatea. Iata ce scrie in ‘’Cugetarile sarmanului Dionis ‘’.

Lectura : CUGETARILE SARMANULUI DIONIS

(fragment)

Ah ! garafa pantecoasa doar de sfesnic mai e buna !

Si mucoasa lumanare sfaraind seul si-l arde.
Si-n aceasta saracie, te inspira, canta barde...
Bani n-am mai vazut de-un secol, vin n-am mai baut de-o luna.

Un regat pentr-o tigara, s-umplu norii de zapada

Ce himere ! Dar de unde ? Scartie de vant fereastra,
In pod miauna motanii- la curcani vanata-i creasta
Si cu pasuri melancolici meditand umbla-n ograda.

Uf ! Ce frig... imi vad suflarea, -si caciula cea de oaie

4
 Pe urechi am tras-o zdravan- iar de coate nici ca-mi pasa,
Ca tiganul, care baga degetul prin rara casa
De navod- cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie.
...............................................................................................

Prezentatorul : Sufletul lui chinuit de indoieli si lipsuri, tanjind dupa caldura si

dragoste, imbibat de frumusetea si maretia naturii si l-a pus in versurile inchinate codrului in care
se simtea ca intr-un templu al linistii si al iubirii.

Recitare : FREAMAT DE CODRU

Tresarind scanteie lacul Cucul canta, mierle, presuri-

Si se leagana sub soare ; Cine stie sa le-asculte ?
Eu privindu-l din padure, Ale pasarilor neamuri
Las aleanul sa ma fure Ciripesc pitite-n ramuri
Si ascult de la racoare. Si vorbesc cu atat de multe
Pitpalacul. Intelesuri.
..........................................
Din izvoare si din garle Se intreaba trist izvorul :
Apa suna somnoroasa ; -“ Unde mi-i craiasa oare ?
Unde soarele patrunde; Parul moala despletindu-si,
Printre ramuri a ei unde, Fata-n apa mea privindu-si,
Ea in valuri sperioase Sa m-atinga visatoare
Se azvarle. Cu piciorul?”

Am raspuns:-“Padure draga,
Ea nu vine, nu mai vine!
Singuri, voi, stejari, ramaneti
De visati la ochii vineti,
Ce lucira pentru mine
Vara-ntreaga. ‘’
...............................................

Recitare : REVEDERE

- ‘’Codrule, codrutule, - ‘’ Codrule cu rauri line,

Ce mai faci, dragutule, Vreme trece, vreme vine,
Ca de cand nu ne-am vazut Tu din tanar precum esti
Multa vreme a trecut Tot mereu intineresti. ‘’
Si de cand m-am departat - Ce mi-i vremea, cand de veacuri’’ 
Multa lume am umblat.’’ Stele-mi scanteie pe lacuri,
- ‘’ Ia, eu fac ce fac de mult, Ca de-i vremea rea sau buna,
Iarna viscolul ascult, Vantu-mi bate, frunza-mi suna ;
Crengile-mi rupandu-le, Si de-i vremea buna, rea,
Apele-astupandu-le, Mie-mi curge Dunarea.
Troienind cararile Numai omu-i schimbator,

5
 Si gonind cantarile ;
Si mai fac ce fac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cararea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Implandu-si cofeile,
Mi-o canta femeile’’.
Pe pamant ratacitor,
Iar noi locului ne tinem,
Cum am fost asa ramanem :
Marea si cu raurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna si cu soarele,
Codrul cu izvoarele.’’

Prezentatorul : Legat cu fire nevazute fata de familia sa si mai ales de mama – o

fire iubitoare si sensibila care l-a iubit mult pe Mihai- copil- el scrie la maturitate versuri in fata
mormantului acesteia. Durerea si-o arata prin intermediul elementelor naturii care fac parte din
insasi fiinta sa.

Cor : O, MAMA...

O, mama, dulce mama, din negura de vremi

Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi ;
Deasupra criptei negre a sfantului mormant
Se scutura salcamii de toamna si de vant,
Se bat incet din ramuri, ingana glasul tau...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Prezentatorul : Calator neobosit, Eminescu asculta si culege versuri populare pe

care apoi le prelucreaza si le da o frumusete noua.

Recitare : LA MIJLOC DE CODRU...

La mijloc de codru des

Toate pasarile ies,
Din huceag de alunis
La voiosul luminis,
Luminis de langa balta,
Care-n trestia inalta
Leganandu-se din unde,
In adancu-i se patrunde
Si de luna si de soare
Si de pasari calatoare,
Si de luna si de stele
Si de zbor de randunele
Si de chipul dragei mele.

Recitare : CE TE LEGENI...

- ‘’ Ce te legeni, codrule, Peste varf de ramurele

6
 Fara ploaie, fara vant, Trec in stoluri randunele,
Cu crengile la pamant ?’’ Ducand gandurile mele
- ‘’  De ce nu m-as legana, Si norocul meu cu ele.
Daca trece vremea mea ! Si se duc pe rand, pe rand,
Ziua scade, noaptea creste Zarea lumii-ntunecand,
Si frunzisul mi-l rareste. Si se duc ca clipele,
Bate vantul frunza-n dunga- Scuturand aripile,
Cantaretii mi-i alunga; Si ma lasa pustiit,
Bate vantul dintr-o parte- Vestejit si amortit
Iarna-i ici, vara-i departe. Si cu doru-mi singurel,
Si de ce sa nu ma plec, De ma-ngan numai cu el ! ‘’
Daca pasarile trec !

Prezentatorul : Poezia lui M. Eminescu se ridica pe culmi nemaivazute prin

poemul’’ Luceafarul ‘’, lucrare cunoscuta si indragita de toti romanii si tradusa in multe limbi ale
pamantului.
Aceasta poezie arata faptul ca poetul se simte neinteles intr-o lume nedemna, lipsita de
idealuri nobile...

LUCEAFARUL

Autorul : A fost o data ca-n povesti,

A fost ca niciodata,
Din rude mari imparatesti,
O prea frumoasa fata.
Si era una la parinti
Si mandra-n toate cele,
Cum e Fecioara intre sfinti
Si luna intre stele.

Din umbra falnicelor bolti

Ea pasul si-l indreapta
Langa fereastra, unde-n colt
Luceafarul asteapta.
............................................

Il vede azi, il vede mani,

Astfel dorinta-i gata :
El iar, privind de saptamani,
Ii cade draga fata.
..........................................

Fata : -‘’O dulce-al vietii mele domn

De ce nu vii tu ? Vina !

Cobori in jos luceafar bland,

7
 Alunecand pe-o raza,
Patrunde-n casa si in gand
Si viata-mi lumineaza !’’

Autorul : El asculta tremurator,

Se aprindea mai tare
Si s-arunca fulgerator,
Se cufunda in mare ;

Si apa unde-au fost cazut

In cercuri se roteste,
Si din adanc necunoscut
Un mandru tanar creste.

Usor el trece ca pe prag

Pe marginea ferestrei
Si tine-n mana un toiag
Incununat cu trestii.

Parea un tanar voievod

Cu par de aur moale
Un vanat giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.
............................................

Luceafarul : -‘’ Din sfera mea venii cu greu

Ca sa-ti urmez chemarea,
Iar cerul este tatal meu
Si muma-mea e marea.

Ca in camara ta sa vin,
Sa te privesc de-aproape,
Am coborat cu-al meu senin
Si m-am nascut din ape.

O vin’! odorul meu nespus,

Si lumea ta o lasa;
Eu sunt luceafarul de sus,
Iar tu sa-mi fii mireasa.

Colo-n palate de margean

Te-oi duce veacuri multe,
Si toata lumea-n ocean
De tine o s-asculte.’’

8
Fata : -‘’  O, esti frumos, cum numa-n vis
Un inger se arata,
Dar pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata.

Strain la vorba si la prot,

Lucesti fara de viata,
Caci eu sunt vie, tu esti mort,
Si ochiul tau ma-ngheata.’’

Autorul : Trecu o zi, trecura trei

Si iarasi, noaptea, vine
Luceafarul deasupra ei
Cu razele-i senine.

Ea trebui de el in somn
Aminte sa-si aduca
Si dor de-al valurilor domn
De inim-o apuca :

Fata : -‘’  Cobori in jos, luceafar bland,

Alunecand pe-o raza,
Patrunde-n casa si in gand,
Si viata-mi lumineaza !’’

Autorul : Cum el din cer o auzi,

Se stinse de durere,
Iar ceru-ncepe a roti
In locul unde piere.

In aer rumene vapai

Se-ntind pe lumea-ntreaga,
Si din a haosului vai
Un mandru chip s-ncheaga ;
........................................................

Luceafarul : - ‘’ Din sfera mea venii cu greu

Ca sa te-ascult s-acuma,
Si soarele e tatal meu,
Iar noaptea-mi este muma ;

O, vin’ odorul meu nespus.

Si lumea ta o lasa ;
Eu sunt luceafarul de sus,

9
 Iar tu sa-mi fii mireasa.

O, vin’, in parul tau balai

S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri sa rasai
Mai mandra decat ele. ‘’

Fata : - ‘’  O, esti frumos, cum numa-n vis

Un demon se arata,
Dara pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodata !

Ma dor de crudul tau amor

A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei ma dor,
Privirea ta ma arde .’’

Luceafarul : - ‘’  Dar cum ai vrea sa ma cobor ?

Au nu-ntelegi tu oare,
Cum ca eu sunt nemuritor,
Si tu esti muritoare ?’’

Fata : -‘’ Nu caut vorbe pe ales,

Nici stiu cum as incepe-
Desi vorbesti pe inteles,
Eu nu te pot pricepe ;

Dar daca vrei cu crezamant

Sa te-ndragesc pe tine,
Tu te coboara pe pamant,
Fii muritor ca mine.’’

Luceafarul : -‘’ Tu-mi ceri chiar nemurirea mea

In schimb pe-o sarutare,
Dar voi sa stii asemenea
Cat te iubesc de tare;

Da, ma voi naste din pacat,

Primind o alta lege ;
Cu vesnicia sunt legat,
Ci voi sa ma dezlege. ‘’
.....................................................

Autorul : Si se tot duce...S-a tot dus.

De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,

10
 Pierind mai multe zile.

Luceafarul : -‘’  De greul negrei vesnicii,

Parinte, ma dezleaga
Si laudat pe vaci sa fii
Pe-a lumii scara-ntreaga ;
....................................................

Reia-mi al nemuririi nimb

Si focul din privire,
Si pentru toate da-mi in schimb
O ora de iubire... ‘’

Creatorul : -‘’  Hiperion, ce din genini

Rasai c-o-ntreaga lume,
Nu cere semne si minuni
Care n-au chip si nume ;
..................................................

Iti dau catarg langa catarg

Ostiri spre a strabate
Pamantu-n lung si marea-n larg,
Dar moartea nu se poate...

Si pentru cine vrei sa mori ?

Intoarce-te te-ndreapta
Spre-acel pamant ratacitor
Si vezi ce te asteapta.’’

Autorul : In locul lui menit din cer

Hiperion se-ntoarse
Si, ca si-n ziua cea de ieri,
Lumina si-o revarsa.
.............................................

Ea, imbatata de amor,

Ridica ochii. Vede
Luceafarul. Si-ncetisor
Dorintele-i increde :

Fata : - ‘’ Cobori in jos, luceafar bland,

Alunecand pe-o raza,
Patrunde-n codru si in gand,
Norocu-mi lumineaza !’’

Autorul : El tremura ca-n alta dati

11
 In codri si pe dealuri,
Calauzind singuratati
De miscatoare valuri ;

Dar nu mai cade ca-n trecut

In mari din tot inaltul ;

Hiperion: - “ Ce-ti pasa tie, chip de lut,

Dac-oi fi eu sau altul ?

Traind in cercul vostru stramt

Norocul va petrece,
Ci eu in lumea mea ma simt
Nemuritor si rece.’’

Prezentatorul : Locuind pe rand la Bucuresti, Botosani, Targu Neamt sau Iasi,

Eminescu munceste munlt, scrie articole pentru ziare si reviste indeplinind slujbe de bibliotecar,
revizor scolar, redactor de ziar si in timpul acesta scrie versuri, versuri bune, nemuritoare.

Auditie : SARA PE DEAL

Prezentatorul : In perioada cand statea la Iasi si se zbatea in lipsuri, doar casuta

umila a lui Ion Creanga cu care era prieten ii era deschisa.
Aici, in linistea casutei din Ticau, un cartier al Iasului, poetul l-a indrumat pe Creanga sa-
si scrie amintirile si frumoasele lui basme care ne-au incantat copilaria.
Intre cei doi mari scriitori s-a legat o mare prietenie, desi erau foarte deosebiti intre ei.

Lectura : DOI PRIETENI

Dupa Petre Dimitriu
Dupa ce Ion Creanga a avut succes cu scoaterea unui abecedar pentru scolarii clasei I, cu
banii obtinuti a putut sa-si cumpere o casuta in mahalaua Ticaului. Casa fiind mica i s-a spus
‘’bojdeuca’’.
Aici, in bojdeuca aceasta simpla, ascunsa intr-o verdeata ca aceea de la tara, din locurile
de unde venise, creanga si-a petrecut toata viata si tot aici si-a scris opera.
Acasa la Creanga, venea foarte des si Eminescu.
Amandoi, desi erau foarte deosebiti unul de celalalt, purtau discutii asupra vietii, asupra
neajunsurilor, a nedreptatii care guverna societatea in care traiau.
Eminescu, omul umblat prin lume, cultivat si cu un mare spirit de observatie, simte geniul
care se afla in taranul bucurestean si-l indeamna sa scrie, ceea ce Creanga si face. Asa s-au
nascut’’ Amintiri din copilarie’’ si nemuritoarele basme.
Intre cei doi se naste o prietenie care va dainui toata viata.
S-au pastrat scrisori ale lui Creanga catre Eminescu, din ele strabate o dragoste frateasca,
calda care inspira admiratia si care poate fi un exemplu de intelegere umana.

12
Prezentatorul : Munca istovitoare, lipsa de grija pentru sanatatea sa, face ca in anul
1883, adica atunci cand peoetul avea doar 33 ani sa se imbolnaveasca de o boala a mintii, de care
nu s-a mai putut vindeca.
Moare in anul 1889 si este condus numai de cativa prieteni, el care s-a simtit alaturi de
imtreaga suflare romaneasca, de intreaga tara cu toate problemele ei politice, sociale si de suflet.
Caci poetul si-a iubit nespus tara.
Poetul simtirilor curate, poetul naturii, a carui opera ramane nemuritoare, simte pana la
sfarsitul vietii chemarea padurii. Am inceput acest moment poetic cu versurile ‘’ Fiind baiet
paduri cutreieram’’. Sa ascultam acum chemarea padurii peste ani, chemarea la care poetul nu
mai poate raspunde.

Recitare : O, RAMAI

‘’O, ramai, ramai la mine, Eu te vad rapit de farmec

Te iubesc atat de mult ! Cum ingani cu glas domol,
Ale tale doruri toate In a apei stralucire
Numai eu stiu sa le-ascult ; Intinzand piciorul gol.

In al umbrei intuneric Si privind in luna plina

Te aseman unui print La vapaia de pe lacuri,
Ce se uit-adanc in ape Anii tai se par ca clipe,
Cu ochi negri si cuminti ; Clipe dulci se par ca veacuri.’’

Si prin vuietul de valuri, Astfel zise lin padurea,

Prin miscarea naltei ierbi, Bolti asupra-mi clatinand ;
Eu te fac s-auzi in taina Suieram l-a ei chemare
Mersul cardului de cerbi ; S-am iesit in camp razand.

Astazi chiar de m-as intoarce

A-ntelege nu mai pot...
Unde esti, copilarie,
Cu padurea ta cu tot ?

Prezentatorul : Poetul indragostit de plaiurile natale, poetul cu cele mai calde

sentimente pentru tara sa, poetul dragostei curate, poetul critic al societatii sale si vizionar al
societatii viitoare- nu mai este...
Fruntea lui inalta si senina, plina de ganduri, a apus. Ochii lui negri si stralucitorica doi
luceferi s-au stins de mult, dar continua sa arda in sufletele oamenilor care-i citesc poezia, ii canta
versurile sau le studiaza ca pe un izvor nesecat de unde ne vine tot ce are tara mai bun, mai senin,
mai de nadejde.
Modest, asa cum a trait, a dorit ca si mormantul sa-i fie pat de frunze, infratit cu mama
natura.

13
Corul : MAI AM UN SINGUR DOR

Mai am un singur dor :

In linistea serii
Sa ma lasati sa mor
La marginea marii :
Sa-mi fie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Sa am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi impletiti un pat
Din tinere ramuri

Generatii intregi care i-au urmat, ii cerceteaza opera, se confunda cu poezia sa sau scriu
versuri rodite de admiratie si dragoste fata de marele poet.

Lectura : LUI EMINESCU

De Alexandru Vlahuta

Tot mai citesc maiastra-ti carte

Desi ti-o stiu pe dinafara ;
Parca urmand sirul de sloave,
Ce-a tale ganduri semanara.

Ma duc tot mai afund cu mintea

In lumile de frumuseti,
Ce-au izvorat, eterni luceferi,
Din moartea tristei tale vieti.

Si te-nteleg, te simt aproape :

Cu-aceeasi suferinta-n fata,
Cu ochii ganditori si galesi,
Satul de trudnica-ti viata.

Prezentatorul : Iata ce spun despre Mihai Eminescu cativa dintre ilustrii nostri
scriitori.

Ion Luca Caragiale :

‘’Eminescu a suferit de multe, a suferit si de foame. Da, dar nu s-a incovoiat niciodata’’.

Mihail Sadoveanu:
‘’In viata lui scurta a dus arta poeziei la inaltimi neintrecute pana astazi, imbogatind
ritmul, rima si expresia artistica ; a dat cuvintelor simple valoare noua si armonii
surprinzatoare, sentimentelor adancime unica, viziunilor orizont nemarginit.’’

14
Prezentatorul: Si acum versurile inchinate poetului de o eleva.

EMINESCU E ALB SI TRAIESTE

De Ali Nirvana

Eminescu mai traieste

n-a murit,
cum spuneti voi,
insa nu-l recunoaste nimeni,
caci acum e alb.
Anii au nins peste el
Cu flori de lumina si glorie.

Eminescu e alb-alb...
Ca zapada de alb.
Numai versurile sale
Sunt colorate si tinere.
Eminescu e alb
Si colinda cu mine
Padurile,
Muntii,
Satele si orasele.
Am fost impreuna si la Ipotesti.
Mi-a spus :
-‘’Vezi, aici am copilarit eu’’.
Am intrat in casa lui...
Casa miroase frumos a Eminescu copil.
Miroase a Mihai…
Am iesit cu parere de rau,
Dar am plecat sa colindam mai departe tara.
Cand ne-am intors, a vrut sa colinde
Prin versurile me le stangace...
L-am lasat...
Si-a disparut alb,
Intr-o poezioara alba de-a mea...
N-a mai iesit,
Dar eu stiu si-asa
Ca Eminescu e alb

15
 Si traieste...

Prezentatorul : Sa cantam un cantec pe versurile marelui poet Mihai Eminescu ! Sa

cantam ca o inclinare a sufletului nostru in fata poetului si operei sale si ca un semn de ramas bun
al momentului nostru poetic :

Corul : SOMNOROASE PASARELE

Somnoroase pasarele
Pe la cuiburi se aduna
Se ascund in ramurele-
Noapte buna !

Doar izvoarele suspina

Pe cand codru negru tace ;
Dorm si florile-n gradina
Dormi in pace !

Trece lebada pe ape

Intre trestii sa se culce-
Fie-ti ingerii aproape,
Somnul dulce !

Peste-a noptii feerie

Se ridica mandra luna,
Totu-i vis si armanie-
Noapte buna !

16
17