MIHAIL

SADOVEANU
 S-a născut la 5 noiembrie 1880, la Pașcani.
 Primii ani ai copilăriei îi petrece în Pașcani, frecventează cursurile gimnaziului la Fălticeni.
 Rămâne repetent în clasa a 3-a din cauza decesului mamei lui.
 1 sept. 1897- Premiantul întâi de la Fălticeni. Continuă studiile la Liceul Național Iași.
 1900- În martie este exmatriculat din liceu. În octombrie se înscrie la Drept la București.
 Revine în Fălticeni, se căsătorește cu Ecaterina Bălu. Își satisface stagiul militar în Fălticeni.
 Posturi obținute:
 1903- Colaborează la Semănătorul.
 1904- Anul Sadoveanu
 1905- Funcționar la Casa Școalelor
 1906- Apare revista Viața Românească, la care Sadoveanu va fi colaborator permanent.
 1909- Este ales președinte la prima adunare generală a Societății Scriitorilor Români.
 1910- Este numit director al Teatrului Național din Iași.
 1921- 2 iunie. La propunerea lui Sextil Pușcariu, Academia Română îl alege pe Sadoveanu

membru al secției literare.

 1943- Se căsătorește cu Valeria Mitru.
 1955- Este numit Erou al Muncii Socialiste, cu ocazia împlinirii a 75 de ani.
 1961- Distins cu premiul Lenin pentru pace.
 19 octombrie 1961- Se stinge din viață și este înmormântat la Cimitirul Bellu, lângă Mihai

Eminescu.
 Poezia lui Mihail Sadoveanu
 Sadoveanu s-a apucat de făcut poezii, întâi în genul
pastelurilor lui Alecsandri, mai apoi, cu urme de
muzicalitate eminesciană. Până la douazeci de ani a
oscilat între vers și proză, compunând schițe și poeme,
unele chiar de dimensiuni mai mari.
 Către anul 1900, unele versuri, încă sentimentale, arată

sfârșitul acestei faze printr-o oarecare tendință de

concentrare artistică. În revista Pagini literare de la 1
aprilie 1899 apare o elegie, sub semnătura din acea
vreme, M.S. Cobuz.
 Cîntece de primăvară
Ochi albaștri plini de foc:
Mare fără de sfârșit
Unde-un suflet chinuit
Și-a-ngropat atât noroc
Ce frumoasă îmi răsare
Marea-n albe frumuseți.
Cum n-am rânduri de vieți
Să le-ngrop pe toate-n mare
Frunze cad pe ape sure
Peste chipul tău din val-
Aprinzând ca din caval
Tristul framăt de pădure.
Multe frunze-s pe pârâu
Ș-au să cadă câte, câte...
Parcă-s suflete amărâte
Ce s-au stins de dorul tău...
Nemiloși tulburători
Ochii tăi neînțeleși
Dorm în umbră de cireși
Sărutați de albe flori.
Ce pălită-i biata floare
Arsă-n focul tăinuit!
De sicriu m-am pregătit:
Cine te sărută moare.
 Volumul de poezii „Daim”
 La 60 de ani, Mihail Sadoveanu şi-a părăsit familia pentru
tânăra Valeria Mitru (20 de ani). I-a dedicat tinerei şi un volum
de poezii, DAIM „Doamnei alese a inimii mele“, ce a fost
publicat abia în 1980, la împlinirea a 100 de ani de la naşterea
marelui scriitor.  Sadoveanu a trăit alături de Valeria Mitru
aproape 21 de ani, până la moartea sa, în 1961. Scriitorul
Mihail Sadoveanu s-a îndrăgostit de o femeie cu 40 de ani mai
tânără decât el. Îi era secretară pe vremea când Sadoveanu era
director al ziarului „Adevărul“. S-au căsătorit în 1941, iar
Valeria i-a rămas alături marelui scriitor până în ultimele zile
de viaţă, când starea de sănătate a marelui scriitor s-a
înrăutăţit.
 1. Daim - „Îi vei spune Daim, și ea te va înțelege și te va
urma, Ești cărunt și într-al șaptelea ciclu, asta-i îndoiala pe
care din nou o citesc în tăcerea ta. ”
 2. Sfârșit de martie - „Ca o floare-n între flori ești, prea-iubita
mea/ Și mierea ta-i dulce pentru cerul gurii mele./ Cine-a venit
în pustia mea/Cine-a sosit în iarna mea/ Neliniștindu-mă și
fericindu-mă?Ca o pecete mi te-ai pus pe inimă.”
 3. La Hanul Alinării - „Mi-ai zis: Străinule pribeag/ De ani
te-aștept și te-am dorit./ Când mi-ai sosit în prag,/ E soarele la
asfințit./ Se lasă noaptea. E târziu./ La pieptul meu suspini
iubită./ E-o clipă dulce și mâhnită./ –Plecăm! Îmi strigă negrul
vizitiu. ”
 „ De când te aștept...‟
De când te-aștept aici, la apele minunate,
S-au împuținat stelele ș-au sporit norii.
Luna nu mai vrea să s-arate.
Și s-au oprit dincolo de gherdapuri cocorii.
 
De mâhnire, și-au sculat floarea alunii
Și cornii, pe costișe, au îngălbenit.
Vestitorii înaripați flutură ca nebunii,
Se-ntreabă și răspund: A venit? N-a venit!
Buruieni străine se cațără pe stei.
Altele-și schimbă numele...Bunăoară,
Stevia-și spune de-un timp drăgăvei
Iar toporașul tămîioară..
Un pui de mierlă gîngăvește-o baladă:
Cînd vei descinde, să ți-o servească;
Pînă-n plai pădurea și sălașele ei vor să te
vadă,
Să-ți facă primire împărătească.
Dar trec zilele, trec ceasurile,
Trece apa Cernii;
Vremea-și schimbă popasurile
Între primăveri și tristeți ale iernii.
Pentru atîtea ș-atîtea motive,
Află că de-o mie de ani am murit;
Pe albe table votive,
Citește cât am suspinat și cât te-am dorit.
 1. Iertare din nou vreau să-ți cer- , Quod temptabam
dicere versus erat  ( Ceea ce am încercat să spun a
devenit vers).
 2. Ivirea ta - Del mezzo del camin (În mijlocul

călătoriei).
„O clipă de dragoste face mai mult
decât o viață de mărire‟
Mihail Sadoveanu