MEMORIA OLTULUI

Revistă de istorie și cultură

Anul I, nr. 7, Septembrie 2012
Editată de Asociația Culturală MEMORIA OLTULUI
Director: Ion D. Tîlvănoiu
Comitetul de redacție:
Dr. Aurelia Grosu, Dumitru Botar, Floriana Tîlvănoiu, Vasile Radian.
Planșele noastre:
1. Monumentul eroilor din orașul Balș dezvelit la 12 septembrie 1930.
2. P.S.Radianu (n.2 martie 1854 Păroși, Olt- m.23 sept. 1921 București), dr. în științe
agricole la Paris, inspector general al Domeniilor, autor a numeroase scrieri în
domeniul agricol și a unei valoroase „Monografii a comunei Văleni”( 1904).
3 Monumentul funerar al boierului Răducanu Simonidi de la Cernica (foto Vasile
Radian).
4.Avram Iancu, „Craiul Munților” de la moartea căruia s-au împlinit 140 de ani.

Cuprins
România la Expozițiunea Universală de la Paris-1867/ 2
Calendarul Memoriei Oltului- Septembrie/ 4
Contribuții ale boierilor și negustorilor din județele Olt și Romanați la „Azilul Elena Doamna”
și Eforia Spitalelor/ 6
Case frumoase ale Caracalului/ 13
Clerici ortodocși olteni în temnițele comuniste (II)/ 18
Pentru biblioteca dumneavoastră/ 23
140 de ani de la moartea lui Avram Iancu/ 25
Un oltean în oastea lui Iancu/ 25
Oltul de acum 100 de ani…/ 30
Aspecte privind evoluţia numerică a populaţiei comunei Brebeni-Olt/ 32
Publicaţii Periodice din Olt și Romanați/ 40
Eroi și monumente din Olt și Romanați. Eroii din Primul Război Mondial, Brebeni-Olt/ 47
Primul Mitropolit al Olteniei – Nifon Criveanu/ 50
Știri culturale/ 64

ISSN 2284 – 7766

Tiparul executat la Editura Hoffman
Tehnoredactare Editura Hoffman
www.EdituraHoffman.com
Tel./fax: 0249 460 218
0740 984 910
 ANUL I, NR. 7
MEMORIA OLTULUI SEPTEMBRIE 2012

România la Expozițiunea Universală

de la Paris-1867
„[…]Expozițiunea din 1867 are să fie așezată bine preferă a nu expune decât a expune
pe Câmpul lui Marte. Forma localului este cu Turcia la un loc. Comisiunea imperială
ovală; în centru se află o grădină și de acolo n-a ținut seama de pretențiunile Turciei
încep către circumferință drumulețe. Toată și drept răspuns la cererea ambasadorului
expozițiunea este împărțită în galerii de formă turc și hotărâ că Principatele Unite Române
ovală. Mergând cineva pe o galerie, vizitează sunt primite în aceeași linie cu statele din
expozițiunea de jur împrejur și vede aceleași toată lumea; cu alte vorbe, că România va fi
producte din lumea întreagă; mergând reprezentată direct la Expozițiunea din 1867.
pe drumulețele care taie expozițiunea de Astfel, Turcia se înșelă în speranțele sale care
la centru spre circonferință, vede atunci o făceau să creadă că va găsi la Paris aceeași
toate productele uneia și complezență ca la Londra. Și
aceleiași națiuni. Împrejurul de astă dată, buna și generoasa
expozițiunii este un parc în Franța dovedi înaintea
care s-a dat fiecărei națiuni lumii întregi simpatiile sale
o parte. În acest loc are să-și pentru România; și de astă
construiască fiecare popor câte dată consacră în mijlocul
o fermă cu toate accesoriile popoarelor libere autonomia
sale. La împărțirea locurilor țării noastre. Onoare și
în palatul expozițiunii și în recunoștință eternă din partea
parc, comisiunea imperială românilor către această mare
însărcinată cu lucrările și generoasă țară, care are
expozițiunii a rezervat și mândria atât de nobilă de a
țării noastre un loc special vedea pe fiecare popor liber și
care are 2 metri și jumătate independent.
lărgime și 162 metri P.S. Aurelian (n. 12 dec. 1833 Acum că am dobândit pentru
lungime. Locul nostru se Slatina-m. 25 ian. 1909 București) prima oară un loc pe seama
află între staturile papale și noastră la o expozițiune
Turcia. De abia se hotărâse locul rezervat care va întruni pe acei mai deosebiți dintre
României și guvernul otomanicesc ceruse producătorii globului, rămâne să înțelegem ce
ca productele țării noastre să fie amestecate avem de făcut și să corespundem cu demnitate
cu ale Turciei; aceeași pretențiune pe care a așteptării guvernului francez. Să notăm bine
avut-o și la expozițiunea de la Londra din că participarea noastră la expozițiunea de
1862. Guvernul român prin delegatul său la Paris are o însemnătate tot atât de mare
la Paris D. Al. Odobescu, declarase că mai politică cât și economică. Pentru multe alte

2 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
P.S. Aurelian
state care au figurat de sine-le în anterioarele
expozițiuni, participarea la aceea care se face
în 1867 are un interes cu totul economic;
pentru noi însă, lucrul este cu totul altfel.
Pentru întâia oară suntem chemați ca popor
independent ca să arătăm lumii ce avem și
ce putem avea cu timpul. Pentru prima oară
avem a intra în luptă cu celelalte popoare;
înțelegem dar cât de mare este răspunderea
noastră înaintea lumii civilizate? Noi credem
că românii au îndestul patriotism pentru
ca fiecare să-și pună toate silințele astfel ca
țara să figureze cu toată demnitatea posibilă
între celelalte state. Să nu ne intimidăm sub
pretext că la noi industria și agricultura sunt
încă înapoiate, și că prin urmare nu avem ce
expune. La expozițiunea de la Paris nu se cer
lucruri extraordinare; se cer toate productele
fiecărei națiuni atât naturale cât și produse de
om oricât de neînsemnate ne-ar părea. Apoi,
noi oare nu avem nimic? Cine ar crede aceasta
www.memoriaoltului.ro
MEMORIA OLTULUI
nu trăiește în țară. […] Noi, grație cerului,
avem multe și multe obiecte de expus. Mai
întâi vin productele agriculturii[…] apoi vin
productele industriei noastre care deși este la
început totuși are multe de expus; productele
minerale precum sarea, cărbunii de pământ,
păcura și altele.[…]
Știm că guvernul a luat măsurile cele mai
urgente pentru a se strânge producte; însă
să fie bine înțeles că el nu va putea reuși fără
concursul tuturor. Încheind această mică
notiță, ne place a spera că românii au atâta
mândrie și inteligență pentru ca să priceapă ce
interese avem ca să figurăm la expozițiunea de
la Paris; și că cu toții își vor pune toate silințele
pentru ca România să nu aibă să roșească în
mijlocul națiunilor globului. Roșirea mumei
cade asupra fiilor, să luăm bine aminte.”
(Petre S. Aurelian în revista „Atheneul
Român” iunie 1866, p. 89-92. Impresionează
prin caldul patriotism cuvintele scrise cu
10 ani înaintea obținerii independenței
României de autorul născut la Slatina ).
Atheneul Român, iunie 1866
(Biblioteca Academiei Române)
3

MEMORIA OLTULUI
Calendarul Memoriei Oltului- Septembrie
➢ 7 sept. 1508, prima atestare documentară a
satului Brâncoveni.
➢ 16 sept. 1519,prima atestare documentară a
localităților Negreni–Olt, Criva–Romanați și a
m-rii Seaca Mușetești–Olt.
➢ 13 sept. 1602, m. Stroe Buzescu în urma
luptei cu tătarul. Înmormântat la Stănești–
Vâlcea.
➢ sept. 1632, Matei Basarab din Brâncoveni
devine domn al Țării Românești.
➢ 20 sept. 1688, Constantin Brâncoveanu
termină zidirea bisericii Mogoșoaia.
➢ 8 sept. 1689, Constantin Brâncoveanu
termină pictura M-rii Mamul-Vâlcea.
➢ 8 sept. 1693, sfințirea m-rii Horezu–Vâlcea,
ctitoria lui Brâncoveanu.
➢ 30 sept. 1705, după cum indică pisania,
Constantin Brâncoveanu termină de zugrăvit
m-rea Gura Motrului.
➢ 30 sept. 1722, Safta Crețulescu, fiica
lui Constantin Brâncoveanu și Iordache
Crețulescu termină zidirea bisericii Crețulescu
din București.
➢ sept. 1727, Inochentie, fost egumen la
Brâncoveni devine Episcop de Râmnic.
➢ 15 sept. 1736, conform pisaniei Nicola
Slătineanu termină zidirea bisericii „Adormirea
Maicii Domnului” din Slatina .
➢ 1 sept. 1741, ia ființă școala Domnească de
la Slatina.
➢ 14 sept. 1756, m. boierul Matei Morunglav,
ctitorul schitului Șerbănești–Vâlcea.
➢ 15/26 sept. 1774, Al. Ipsilanti devine
domn al Țării Românești deși o delegație a
boierilor ceruse domn pe marele vornic Ștefan
Pârșcoveanu.
➢ 20 sept. 1787 se sfințește biserica Ionașcu din
4 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
Slatina.
➢ 19 sept.1841, C. Stanciovici e numit profesor
la Școala Ionașcu din Slatina.
➢ 22 sept. 1845, n. Profira Slătineanu, al treilea
copil al lui Barbu Slătineanu. Se va căsători cu
Nicolae Hagi Mosco (1863).
➢ 13 sept. 1848, lupta din Dealul Spirii unde se
remarcă eroul caracalean Dincă Bălșan.
➢ 30 sept. 1857, se deschid lucrările Divanului
ad-hoc al Munteniei unde s-a remarcat
învățătorul C-tin Tănase din Izvoarele.
➢ 27 sept. 1865, n.C-tin Alimăneștianu
(căsătorit cu Sarmiza Bilcescu).
➢ 23 sept. 1868, n. la Crăciunei preotul și
publicistul Haralambie Constantinescu.
➢ 7 sept. 1871, P.S. Aurelian devine membru al
Academiei Române.
➢ 1 sept. 1872, s-a înființat la Slatina Școala
Primară de băieți nr. 2 „Șt. Protopopescu”.
➢ 5 sept. 1873, n. Al. Darvaris , fiul Elencăi
Buzescu de la Strejești.
➢ 25 sept. 1876, m. profesorul și revoluționarul
slătinean Iancu Ionașcu.
➢ 19 sept. 1881, n. Ilie Mărculescu, cunoscut
librar din Caracal.
➢ 14 sept. 1882, n. eroul maior Dumitru
Morjan la Slatina.
➢ 14 sept.1888, n. la Mihăești g-ralul Radu
Băldescu.
➢ sept. 1889, apare „Dicționarul Geografic al
județului Romanați” de I. Locusteanu, lucrare
premiată de Societatea Geografică Română.
➢ 4 sept. 1892, G. Poboran devine institutor la
Școala Ionașcu din Slatina.
➢ 1 sept. 1904, apare la Balș revista „Vorbe
Bune”.
➢ 6 sept. 1906, n. la Corabia compozitorul N.
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
Buicliu.
➢ 9 sept. 1907, apare la Slatina revista „Fetița
dulce”.
➢ 14 sept. 1908, C. Poroineanu lasă prin
testament întreaga sa avere orașului Caracal. A
doua zi se sinucide.
➢ 14/27 sept.1910, Aurel Vlaicu zboară de
la Slatina la Piatra Olt în cadrul manevrelor
armatei. Primul raid aviatic din România
(Memoria Oltului 3 /2012).
➢ 7 sept. 1912, n. la Caracal Nellu Cristescu,
poet.
➢ 27 sept. 1913, n. la Rădești–Olt folcloristul
Ion Nijloveanu.
➢ 22 sept. 1914, n. la Slatina poeta Alice Botez.
➢ sept. 1916, cad pe front învățătorii Mihai
Nestorescu (Dranovățu) și Ioan Gh. Florescu
(Spineni).
➢ 2 sept. 1916, n. poetul Ion Potopin (Ion
Magnea).
➢ 18 sept.1916, n. la Aluniș–Olt Mircea
Tomescu, bibliograf.
➢ 2 sept. 1917, n. Corabia C-tin Atanasiu,
medic, membru al Academiei Române.
➢ 1 sept. 1919, G. Kitzulescu devine medic
al spitalului din Slatina fiind transferat de la
Drăgășani.
➢ 1 sept. 1919, ia ființă la Slatina Școala
Normală „Preda Buzescu”.
➢ 12 sept. 1920, n. la Comănița Ion Băcănaru,
geograf.
➢ 23 sept.1921, m. P.S. Radianu.
➢ 26 sept.1922, n. g-ral de brigadă Vinicius
Florescu la Caracal.
➢ 24 sept. 1926, cpt. Emanoil Ionescu (n.
Tâmpeni-Olt) zboară pe ruta Paris–București.
➢ 25 sept. 1926, n. medicul Apostol Turbatu la
Rotunda–Romanați.
➢ 10 sept. 1930, N. Titulescu devine președinte
www.memoriaoltului.ro
MEMORIA OLTULUI
al Societății Națiunilor.
➢ 12 sept. 1930, s-a dezvelit monumentul
eroilor din Balș.
➢ 20 sept. 1930, apare la Slatina „Biruința
Oltului” (Memoria Oltului, 3/2012).
➢ sept. 1931, apare la Slatina „Gazeta Nouă”.
➢ 9–15 sept. 1931, Octav Oculeanu zboară
București–Londra–București.
➢ 30 sept. 1931, apare la Caracal „Libertatea”.
➢ 13 sept. 1934, n. pictorul Spiru Vergulescu
la Slatina.
➢ 1 sept. 1936, apare la Slatina revista „Itinerar”.
➢ 21 sept. 1939, Gh. Argeșanu devine prim–
ministru la asasinarea lui Armand Călinescu
(Memoria Oltului 4/ 2012).
➢ 19 sept. 1944, m. aviatorul George Basarab
Brâncoveanu, fiul Principelui C-tin Basarab
Brâncoveanu.
➢ 27 sept. 1945, m. poetul Florin Dumitrana de
la o congestie pulmonară.
➢ 1 sept. 1947, ia ființă la Caracal Pinacoteca
„Marius Bunescu”.
➢ 27 sept. 1949, se înființează „Muzeul
Romanațiului” din Caracal.
➢ 20 sept. 1952, m. la Poarta Albă în deteneție
Ioan I. Băldescu, senator P.N.L. de Olt în 1933.
➢ 30 sept. 1958, ia ființă la Caracal Casa
Memorială „Iancu Jianu”.
➢ 29 sept. 1964. m. Ilie Popescu Spineni, fost
prof. univ. la Iași.
➢ 18 sept. 1997, inaugurarea monumentului
eroilor din Mărunței.
➢ sept. 1998, apare la Slatina revista „Oltul
Cultural”.
➢ 16 sept. 1999, m. istoricul N. Stoicescu (n. la
Slatina 1924).
➢ 19 sept. 2000, Liceul Economic din Slatina ia
numele „P.S.Aurelian”.
5

MEMORIA OLTULUI
Contribuții ale boierilor și negustorilor din județele Olt
și Romanați la „Azilul Elena Doamna”
și Eforia Spitalelor
Vasile Radian
În anul 1902 este publicată lucrarea prof.
C. Melonescu, „Istoria Cotrocenilor,
Lupescilor (Sf. Elefterie) și Gozăvescilor”,
nr. 1739, Ed. Doctoria Sufletului, J.
Popescu Bajenaru, 1902, București.
Volumul este structurat pe 24 capitole, în
care sunt prezentate, după un studiu de 7
ani, istoria amănunțită a construcțiilor din
zona Cotrocenilor– București, până în anul
1902 și nu în ultimul rând, personalitățile
care s-au implicat în definitivarea acestui
ansamblu material și spiritual al societății
românești. După o scurtă introducere,
autorul reface trecutul perimetrului
Cotrocenilor, începând cu vechiul schit
(bisericuța), aflat în mijlocul unei păduri
seculare, ante 1598, dărâmat ulterior de
Șerban Vodă Cantacuzino, care a zidit
Mânăstirea Cotroceni (1679-1682) pe
locul fostului schit(C. Melonescu „Istoria
Cotrocenilor, Lupescilor...”, pag. 18, 31).
Pagini semnificative sunt dedicate daniilor
făcute de domnitorul Șerban Cantacuzino
(Idem, pag. 38–40), modului în care
au administrat egumenii greci averile
Mânăstirii, jefuirii Mânăstirii Cotroceni
de către turci și ruși la 1801, descrierii
aceluiași complex după cutremur și
reconstruirea lui de egumenul Visarion
6 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
etc. Un capitol important este rezervat
Azilului Elena Doamna. Așa cum arată și
numele, azilul a fost construit la initiațiva
Elenei Cuza (1825-1909), care, după
căsătoria cu A. I. Cuza, se dedică acțiunilor
filantropice. Nucleul constituirii azilului a
fost casa soacrei dr. Carol Davila, Sultana
Marsil, iar ulterior, după moartea primei
soții a doctorului, Maria Marsil, azilul
este mutat în casa celei de-a doua, Ana
Racoviță, lângă Palatul Cotroceni, unde au
fost cazate 40 de fete orfane. După vizita
(12 iulie 1862) la casa dr. Davila(Idem, pag.
246), Elena Cuza hotărăște înființarea unui
azil pentru creșterea și educarea copiilor
defavorizați( în timpul lui Carol I, azilul va
intra sub patronajul reginei Elisabeta, care
continuă acțiunea Elenei Cuza). Piatra de
temelie a fost pusă la 29 iulie 1862, iar în
timpul acestui eveniment, Elena Cuza a
lansat un apel către toți oamenii de bine
din țară pentru a ajuta la construirea și
susținerea materială a azilului (Idem,
pag. 209). Printre cei care au răspuns
chemării Doamnei Elena Cuza și mai
târziu celei făcute de regina Elisabeta, au
fost și boieri sau negustori a căror viață
a fost legată de județele Olt și Romanați:
Răducanu Simonidi și soția sa, Elena,
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
Răducanu Simonide
Dobre Carcalețeanu și Iorgu Anghelescu.
Raducanu Simonidi s-a născut în București
și a avut strânse legături cu oamenii și
locurile din spațial actual al comunei
Brebeni, jud. Olt (vezi și „Memoria
Oltului”, Anul I, Nr. 4, Iunie 2012, pag.
50). Fiind foarte bogat și neavând copii,
prin testamentul scris înainte de moarte,
dona aproape întreaga avere statului, care
urma să fie folosită pentru susținerea
învățământului românesc și a sistemului
de sănătate din România. Tatăl său, Sima
Simonidi, a fost grec din Adrianopole
și ajuns în Țara Românească, a devenit
comerciant angrosist (C. Melonescu
„Istoria Cotrocenilor, Lupescilor…”, pag.
268). În timp, bogăția acestuia a sporit,
deținând pe strada Sfinților din București
5 băcănii, de care până în 1847 s-a ocupat
fiul său, Răducanu Simonidi. Strada
Sfinților din București a fost locul unde
www.memoriaoltului.ro
MEMORIA OLTULUI
acesta avea în proprietate numeroase
imobile, o parte dintre ele aflându-se în
apropierea bisericii cu Sfinți, căreia i-a fost
un enoriaș devotat (la 8 februarie 1870, lasă
bisericii cu Sfinți, prin testament, „ecaretul
cu prăvălii cu locul lor, de sub nr. 69, ce
vine alăturea cu casele noastre… ca să le
stăpânească biserica pe veci… și venitul
acestor ecareturi să se întrebuințeze pentru
untdelemn și lumânări și altele ce va face
trebuință pentru sfânta biserică” (Dumitru
I. Ioniță, Biserica cu Sfinți din București,
Ed. Seminarului de Istoria Bisericii de la
Fac. de Teologie din București, 1938, pag.
21,22). După 1847, Răducanu Simonidi
a ocupat diferite dregătorii până în anul
1866 (Primăria București, Tribunalul
sau Curtea de Apel), an când s-a retras
din toate funcțiile publice și a trăit ca
rentier. Trebuie subliniat faptul că, în cele
câteva lucrări în care apar date despre
Răducanu Simonidi, este menționat anul
1847 ca fiind anul când începe să dețină
diferite funcții în instituțiile publice.
Adevărul este că, boierul grec a avut un
rol important în dregătoriile bucureștene
încă din anul 1846, mărturie stând în acest
sens documentul de acceptare de către
„Judecătoria Comerțială București”, la data
de 18 martie 1846, a zapisului de vânzare a
unei case și a unui loc din Olari, Vopseaua
Neagră–București (vânzători, Marghioala
sin căpitan Lazăr și Enache, iar cumpărător,
un anume Kir Petre), unde apare și
semnătura lui Răducanu Simonidi ca
reprezentant al judecătoriei, alături de care
7

MEMORIA OLTULUI
mai semnează: N. Cămărășescu, grefier,
L. Gerasi, Scarlat Ghica și J. Triandafil
(Potra George, „Documente privitoare
la istoria orașului București 1800-1848”,
Ed. Academiei R.S.R., 1975, pag. 509). În
anul 1859, R. Simonidi ajunge unul dintre
cei mai importanți negustori din țară,
fiind membru al „Cazinului Comercial”,
o asociație a negustorilor bucureșteni,
cu sediul într-un apartament al fostului
„Han al Grecilor” și care reunea pe cei
mai mari comercianți din București–Al.
Kalifaru, Lazăr Kalenderoglu, Ion Stancu,
Ioan D. Bacaloglu, Crist Polihroniade, Ion
N. Triandafil… P. S. Hristu, R. Simonide,
M. Gherasi (Potra George, „Istoricul
hanurilor bucureștene”, Ed. Științifică și
Enciclopedică, București, 1985, pag. 90).
A fost un mare creștin și om de binefacere,
participând cu donații importante la
construirea și susținerea materială și a
Azilului Elena Doamna. Ca o recunoaștere
a meritelor soților Simonidi în sprijinirea
instituției create de Elena Cuza, autorul
lucrării le rezervă 4 pagini, inclusiv cele
două fotografii inedite, fiind considerați
printre cei mai importanți donatori.
Dacă Iorgu Anghelescu a folosit o mare
parte din avere pentru construirea unei
biserici impozante în orașul Slatina,
Răducanu Simonidi a donat din averea
sa statului român, pentru a sprijini cu
resurse mai ales tinerii dotați, capabili
de a studia în străinătate. Conform Art.
4 din testamentul boierului Raducanu
Simonidi, scris la 30 ianuarie 1869, „Moșia
8 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
Brebeni din Districtul Olt” o lăsa „danie
la Școala Națională din București”, însă
școala va intra in posesia acestei moșii,
„după încetarea din viață a soției” sale,
Elena, „iar până atunci se va bucura de
tot venitul acestei moșii”. După 1892,
an când legatul testamentar al boierului
privitor la moșia Brebeni, este acceptat
de instituțiile statului (V. Atanasiu
„Monografia Fondurilor Răducanu
Simonidi și Iosif Niculescu”, Ed. Institutul
de Arte Grafice, str. Doamnei, București,
1909, pag. 9), viitoare personalități ale
culturii românești vor beneficia de bursele
și ajutoarele Fondului Răducanu Simonidi
(creat pe baza veniturilor proprietății
din Brebeni, jud. Olt): Octavian Băncilă,
primește o bursă pentru a studia pictura
la München(1895), Simion Mehedinți,
mare geograf și întemeietorul geografiei
moderne în România, este beneficiarul
unei burse de studii (1898) pe timp de un
an, bursă cu ajutorul căreia a continuat
studiile și a definitivat doctoratul în
filosofie etc (Idem, pag.14). După trecerea
Fondului în administrarea Casei Școalelor
(1896), numărul celor care primesc
ajutoare crește semnificativ, ajungând în
anul 1898 la 25 de tineri, iar între 1900
și 1904, 73 de studenți au fost sprijiniți
pentru a pleca sau a-și continua studiile în
străinătate (Idem, pag. 14,15).
Elena Simonidi, fostă Savopol, era născută
la Constantinopole, nepoata paharnicului
Antonache, căsătorit cu o Rahtivan (familie
de orgine greacă). A întreprins numeroase
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012 MEMORIA OLTULUI
acțiuni de Filantropia - București, în curtea căruia a
b i n e f a c e r e construit la 23 aprilie 1881 un pavilion cu
alături de soțul două săli pentru bolnavi, pavilion purtând
său, Răducanu numele „Elena și Răducanu Simonidi” și
Simonidi, iar unde au fost pictate portretele celor doi.
după 19 februarie În baza art. 3 din testamentul boierului
1892, data Simonidi, „moșia Gogoșarii Vechi, ce
decesului Elenei îi zice și Cacaleții Vechi, din districtul
Simonidi, legatul Vlașca” pe care a „moștenit-o de la tatăl”
t e s t a m e n t a r său „Sima Ion”, o lăsa „danie la spitalul
al boierului Filantropia”… „din venitul acestei moșii, să
R ă d u c a n u aibă să ție în ființă 20 paturi cu bolnavi, cu
Simonidi, prin toate îndestulările și trebuincioasele”… „și
Elena Simonide care dona o în odăile unde vor fi așezate aceste paturi
parte din avere se va pune de asupra ușilor titlul următor,
statului, inclusiv adică Spitalul lui Răducanu Simonide
proprietatea Brebeni, jud. Olt, este atacat și Elena R. Simonide”…„Prea sfinția Sa
de Ministerul Instrucțiuni Publice. Părintele Mitropolit al Ungro-Vlahiei, cel
Dispariția Elenei Simonide este anunțată de acum Mitropolit, precum și Prea sfinția
Ministerului de strănepoata acesteia, lor, cei după vremi Mitropoliți ai Ungro
Antoinetta G. Delegeanu, pe 6 martie 1892, Vlahiei”… „vor avea dreptul să privegheze
printr-o petiție în care ruga instituția să și să revizuiască și socotelile atât la spital
intre în posesia moșiei Brebeni și să rezolve cât și la școală, ca să păzească întocmai cele
problemele legate de arendare (Idem pag. orânduite”. Deoarece la spitalul Filantropia
9). Testamentul olograf întocmit în două din București nu era spațiu pentru
exemplare, a creat o serie de controverse cele 20 de paturi, iar veniturile moșiei
atât după moartea boierului Răducanu
Simonidi, cât și după cea a soției sale, mai
ales în ceea ce privește proprietatea din
Brebeni (a fost arendată de mai multe ori,
ultima dată lui Ion Scărlătescu din Giurgiu).
După moartea soțului său (1878), Elena
Simonidi a dus la îndeplinire unele dintre
prevederile testamentului: l-a publicat
în Monitorul Oficial nr. 89 din 19 aprilie Monumentul funerar–Răducanu Simonidi
1879 și s-a ocupat de donația către spitalul (Cernica)

www.memoriaoltului.ro 9
 ANUL I, NR. 7
MEMORIA OLTULUI SEPTEMBRIE 2012
Gogoșarii Vechi erau foarte mari, s-a Mânăstirea Cernica, biserica cu Sfinți etc. și
hotărât începerea construirii (anul 1880) este considerat unul dintre marii susținători
unui pavilion separat, care să cuprindă ai ortodoxismului din Transilvania, în
cele 20 paturi menționate în testament perioada dualismului Austro-Ungar, un
(Al. G. Galeșescu, Eforia spitalelor exemplu fiind biserica din Vâlcele, din
civile, Tipografia G. A. Lăzărescu, str. fostul județ Trei Scaune), – prin tot ceea ce
Epitropiei, nr. 3, București, 1900, pag.680). a realizat, a constituit un exemplu pentru
Fotografiile soților Simonidi, publicate mulți dintre semenii săi, – testamentul lui
de C. Melonescu în anul 1902, poate este o mărturie peste timp a flosofiei sale
despre viață, o viață dedicată în întregime
bisericii și oamenilor, – a fost unul dintre
cei mai mari filantropi din România,
ajutând nu numai oameni năpăstuiți, dar și
numeroși tineri cu perspective intelectuale
și creative deosebite, însa lipsiți de
posibilități materiale (C. Brâncuși, Octav
Băncila, Simion Mehedinți, Dimitrie
Gerota, Sava Atanasiu etc), – a fost și este
Inscripția de pe monument încă menționat ca „piosul”, „binefăcătorul”,
„omul de bine”, „creștinul”, „iubitorul
singurele aflate în circulație, au constituit de oameni”, „milostivul”, „smeritul”,
modele după care au fost pictate portretele iar localnicii mai în vârstă din Brebeni,
celor doi pe unul din pereții bisericii cu păstreză încă față de boierul Simonidi un
hramul Adormirea Maicii Domnului
din com. Brebeni, Olt (vezi și „Memoria
Oltului”, Anul I, Nr. 3, Mai 2012, pag.
30 ). Printre cei care s-au aflat în cercul
familiei Simonidi, s-au numărat și unele
personalități ale istoriei jud. Olt : Alexe
Nicolau, Ion Kalinderu, Alessandri Hagi
Georgi etc.
Câteva concluzii despre R. Simonidi: – a
fost un mare creștin (ctitor al bisericii
Adormirea Maicii Domnului din Brebeni,
a contribuit material pentru numeroase
lăcașuri de cult din Vechiul Regat– Piatra funerară a lui Răducanu Simonide

10 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
respect adânc și o admirație deosebită,
citindu-se pe chipurile lor o anumită
solemnitate atunci când vorbesc despre el,
solemnitate izvorâtă și din mândria că în
acest spațiu a trăit un asemenea om. Locul
de veci al lui R. Simonidi se afla în cimitirul
Alessandri Hagi Georgi și soția sa, Elena
mânăstirii Cernica, nu departe de cavoul
Mitropolitului Ungro-Vlahiei, Nifon. Pe
monumental funerar se află inscripția:
„An eterna memoria a familii Simonidi.
Anălțatu sau acestu monument dupe
ultimele dispositiuni ale lui Raducanu
Simonidis n. la an 1798. Deced. La 1
decemb. 1878.”
Un apropiat al boierului grec Răducanu
Despina Hagi Georgi
www.memoriaoltului.ro
MEMORIA OLTULUI
Dobre Carcalețeanu
Simonidi a fost și Alessandri Hagi Georgi,
care deținea o moșie în Brebeni, moșia
Lupa, și a fost căsătorit cu o localnică, Elena.
Acesta mai este cunoscut și sub numele
de Alexandru Brebeneanu. Numele său
apare pentru prima dată menționat în luna
octombrie–1845, în pisania bisericii cu
hramul Adormirea Maicii Domnului din
Brebeni. La îndemnul și la stăruința acestui
creștin, Răducanu Simonidi va ridica din
temelie în anul 1845, biserica cu hramul
Adormirea Maicii Domnului din Brebeni.
Cel care s-a ocupat efectiv de organizarea
zidirii lăcașului de cult, pe cheltuiala
boierului Simonidi, a fost Alessandri Hagi
Georgi, Răducanu Simonidi aflându-se
în acea perioadă mai mult în București,
unde gestiona cele 5 băcănii ale tatălui său,
Sima Simonidi, aflate pe strada Sfinților.
11

MEMORIA OLTULUI
Generalul Alex. Carcalețeanu
Alessandri Hagi Georgi este un personaj
misterios, despre viața lui existând foarte
puține date. În afară de cele menționate
mai sus, elemente noi despre boierul Hagi
Georgi ne sunt dezvăluite de inscripțiile și
picturile aflate la biserica din Coteana, jud.
Olt: „Această Sfântă Biserică ridicată din
base in dilele suiri pe tron a Domnitorului
românilor Carolu I de Hohențolernu în
anulu 1866 și cu binecuventarea Prea
Sfințitului Episcopu de Argeșu Ghenadie.
S-a terminatu în anul 1868 Sânta Biserică
s-a făcutu cu cheltuiala D-lor Alesandri
Hagi Georgi din Brebini, a preoților și a
totoru locuitoriloru comunei Coteana care
împinși de amorulu pentru dumnedeire
și de unu delu ceștinesc a făcutu sacrificie
spre lunga aducere aminte”. La intrare
12
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
în biserica din Coteana, jud. Olt, se află
picturile murale care redau chipurile
ctitorului, Alessandri Hagi Georgi, soției
sale, Elena și al mamei sale, Despina.
Este posibil ca mormântul Despinei
(Săndița) Hagi Georgi să fie cel de lângă
biserica din Brebeni, unde pe o inscripție
a monumentului funerar apar două nume,
Demetre și Alessandri, copiii Săndiței
(vezi și Memoria Oltului, Anul I, Nr. 3,
Mai 2012, pag. 34) .
Dobre Carcalețeanu, s-a născut în anul 1816,
în comuna Leu din fostul județ Romanați.
În 1844 s-a căsătorit cu Anica Urianu și a
avut mai mulți copii, dintre care, în 1902,
mai erau în viață generalul Carcalețeanu
și Ion Carcalețeanu, proprietar. A avut
rangul de serdar. Deși a avut mulți copii,
Dobre Carcalețeanu a dăruit Azilului Elena
Doamna suma de 11500 lei pentru fetele
orfane, iar în anul 1893 donează Eforiei
Spitalelor suma de 260000, din care au
fost construite două pavilioane în cadrul
spitalului Colentina. A încetat din viață
la 13 august 1893 și se află înmormântat
la cimitirul Bellu (C. Melonescu „ Istoria
Cotrocenilor, Lupescilor…”, pag 263, 264).
Unul din fiii lui Dobre Carcalețeanu a fost
și viitorul general de brigadă, Alexandru
Carcalețeanu (n.1845). A participat la
Războiul de Independență ca șef de stat
major la divizia a 4-a din Armata de
Operații, iar intre 1901 și 1904 a fost șef
al Marelui Stat Major al Armatei Române.
www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012 MEMORIA OLTULUI
Case frumoase ale Caracalului
Dumitru Botar
Reședința fostului județ Romanați, Caracalul a fost și a rămas un oraș încărcat de istorie
unde au activat oameni de cultură, artiști, politicieni, magistrați, militari ce au făcut
cinste urbei. Orașul are și azi o arhitectură frumoasă, curat românească. Dl. Dumitru
Botar, cunoscând ca nimeni altul casele frumoase ale orașului, prezintă cititorilor noștri
câteva.
CASA PRICA–str. Iancu Jianu, nr 12 (1927), membru de drept al Camerei
Construcție aparținând ansamblului Agricole a județului Romanați, delegat al
arhitectural din fosta stradă a Libertății, Camerei de Comerț și Industrii (1928) și
azi Iancu Jianu, datând de la începutul sec. membru al Camerei de Comerț și Industrii
(1928).
Filip Prica (1888–1968) a fost tatăl
celebrului actor caracalean Virgil Prica
(1922-1947), apropiat ca valoare de Mircea
Crișan, dacă nu la fel de talentat, mult mai
natural. Unul din spectacolele de teatru cu
care Virgil Prica a avut un succes deosebit
s-a derulat în zilele de 23 și 24 ianuarie

Casa Prica

XX. Proprietar: Filip Prica, cel care prin anii

1927-1928 era consilier de drept la Primăria
Caracal, în timpul primariatului lui G.D.
Soreanu. Era, desigur, o personalitate activă
a Caracalului și Romanațiului, din moment
ce a ocupat și alte funcții: membru al
Consiliului Județean al Județului Romanați
D.G. Soreanu, primar al Caracalului

www.memoriaoltului.ro 13

MEMORIA OLTULUI
1945, sub auspiciile Societății Culturale
„H.G. Lecca”. Este vorba de piesa „Probleme
de rezolvat”, de Valery Hoopwod, unde
alături de el au fost aplaudați la scenă
deschisă și alte nume notabile ale teatrului
caracalean de atunci: Coca Gheorghiu,
Stelu Dumitrescu, Mina Sorescu, Nelu
Bantaș sau Adrian Dumitrescu. Muzica a
fost adaptată textului de către Radu Șerban.
Casa nu e monumentală, dar are eleganță,
aspectul exterior fiind dominat de portalul
cu coloane compozite și un fronton rotund
pe care sunt culcați lateral câte un îngeraș
(care parcă veghează intrarea), iar deasupra
un alt îngeraș. Elemente decorative sobre,
doar turla dă senzația de solemnitate
acestei case compuse dintr-un hol și două
camere, astăzi proprietatea familiei Pițigoi.
Demolată în 2010.
CASA DUȚESCU, str. Jean Dobrescu, nr. 12
Construcție de la începutul secolului XX,
proprietar Badea Constantinescu, care o
vinde în anul 1925 colonelului Duțescu și
soției sale, Lucilia Duțescu, fostă directoare Este cunoscută sub acest nume, deși
a Liceului de fete Caracal.
Casa Duțescu
14
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
Clădire solidă din cărămidă, cu un balcon
din fier forjat deasupra intrării principale,
iar în spate o terasă superbă cu stâlpi
sculptați (25 m.p), camere înalte și o
sufragerie de 8 m.p. Intrarea principală are
un ancadrament de tip bosaj. Avea subsol,
parter și un beci deosebit, din beton, foarte
mare și un sistem de scurgere. Cândva fusese
în acest imobil restaurant și depozit de var.
Demolată după cutremurul din 1977.
CASA MARDALOESCU, str. Cuza Vodă,
nr. 25
Casa Mardaloescu
proprietarul ei a fost Costică Ionescu (patron
de frizerie), ale cărui inițiale s-au păstrat
multă vreme deasupra intrării principale.
Construită la începutul secolului XX ,casa
are mai mult aspect de cazemată solidă,din
cărămidă, cu hol și trei camere,sobe de
epocă cu modele florale, pereții cu picturi
în ulei tot cu motive florale. Din păcate, nu
este întreținută în condiții corespunzătoare
de actualul proprietar, Floriță Mihai, care a
cumpărat-o de la nepoata avocatului Ștefan
www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
Ștefan Mardaloescu
Mardaloescu (Cireașa).
Căt timp a fost locuită de Ștefan Mardaloescu,
casa arăta superb (interior și exterior),
acesta fiind o personalitate a Caracalului și
Romanațiului. Era avocat de meserie, dar
și un poet sensibil, fiind membru fondator
al Societății Scriitorilor Olteni (1936). A
făcut politică liberală,apoi țărănistă,după
1944 fiind arestat de comuniști. A scris și a
publicat mult,a donat Muzeului din Caracal
63 de acte vechi de mare valoare și 7 monede
românești și străine. De la el ne-a rămas în
manuscris „Monografia orașului Caracal”
în versuri, pe care o posed în biblioteca
mea. A decedat în 1964, iar astăzi nimeni
nu mai vorbește de el și de casa căreia i-a
dat viață și care îmbătrânește tot mai urât,
fără ca nimeni să intervină.
www.memoriaoltului.ro 15
MEMORIA OLTULUI
CASA VLĂDESCU, str. Craiovei, nr. 1
Casa Vlădescu
Construită în anul 1890 din cărămidă,
lemn și fier forjat. Proprietar a fost Tache
Vlădescu, comerciant, deputat, fost ajutor
de primar, absolvent al Școlii superioare
de Comerț din Viena. Între 1903–1904 este
deputat după care se retrage din politică, dar
în perioada 1915-1919 îl găsim ca director
al Băncii Romanați; îl atrage iar politica în
1928 când este ajutor de primar și membru
al delegației permanente din primăria
Caracal, în timpul primariatului lui D.
Soreanu. Prin testament, lăsa singura lui
avere (casa din strada Craiovei) Primăriei
Caracal, cu obligația de a fi înmormântat
și de a i se împrejmui mormântul, lucru de
care Mișu Chintescu, atunci președinte al
Comisiei interimare a orașului, se achitase
oarecum. Decedează în anul 1931.
Familia Vlădescu a avut 4 copii, morți
de mici din cauza cameristei care, din
neglijență, a pus în apa de baie o substanță
care le-a fost fatală. Această tragedie i-a
afectat mult pe cei doi soți, care nu au
mai găsit o cale de comunicare, fiecare
 ANUL I, NR. 7
MEMORIA OLTULUI SEPTEMBRIE 2012
prin vechimea ei și stilul construcției–
dreptunghiulară, este una de patrimoniu.

CASA ȘPAK, str. Libertății, nr. 23

Casa Spak

Mișu Chintescu (deputat 1911, senator 1914 Face parte din ansamblul arhitectural al
trăindu-și o altă viață. Ulterior, chiar în zonei Libertății (azi Iancu Jianu), fiind
timpul vieții doamnei Vlădescu, casa a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea.
folosită de primăria Caracal drept locuință Clădire solidă din cărămidă, cu trei holuri
socială pentru unele familii din oraș, iar mai și șapte camere, cel de la intrarea principală
spre zilele noastre, aici a funcționat secția fiind cel mai mare, iar în exterior se remarcă,
T.B.C. a Spitalului Caracal, Laboratorul de în partea stângă a fațadei, o mică terasă, un
Epistemologie Caracal, iar în 1992 localul fel de pridvor cu coloane circulare, care
a fost atribuit Grădiniței cu program dă imobilului
prelungit din Caracal. o siluetă
În vremurile bune, clădirea arăta superb, mai plăcută.
în special interiorul. Holul cel mare de la C a m e r e l e
intrarea principală avea un candelabru de sunt înalte și
o mare frumusețe și valoare artistică iar luminoase, la
plafonul era pictat. Toate camerele aveau fel și geamurile,
plafonul pictat în ulei, în culori diferite și toate având
motive florale la fel de diferite. Remarcabil formă de
era salonul casei, de 5x5 m cu o pictură potcoavă. La
rafinată pe tavan și mobilier de epocă, vremea ei a fost
unde familia Vlădescu organiza serate o construcție
sau aniversări. Deși nu se află pe lista elegantă, de bun
monumentelor istorice, această clădire, gust, dealtfel și
Iuliu Spak și soția

16 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
astăzi se păstrează în condiții bune.
A fost naționalizată prin Decretul 92/ 1950,
aici funcționând mai multe instituții din
oraș: Camera Agricolă Romanați (1946),
Securitatea, Administrația Financiară iar
din 2007 A.P.I.A. Caracal. Până la reforma
administrativ-teritorială din 1968, când
s-a revenit la județe, în această clădire, o
perioadă a fost și sediul Arhivelor Raionale
Caracal și al fostului județ Romanați,
eliminat atunci abuziv de pe harta țării.
Din cercetările noastre, am aflat că în anul
1946 proprietar era Olimpia Pia Georgescu,
soția locotenent-colonelului Dumitru
Georgescu, care rămânând văduvă, vinde
în acel an imobilul respectiv, cu acordul
fiicei sale, Elisa Colonel Popp, lui Iuliu
Șpak, măcelar de lux din Caracal, și soției
Ilonka, aceștia cumpărând-o pentru fiica
lor Victoria Șpak.
Clădirea de patrimoniu aflată pe poziția 335
pe lista monumentelor istorice, are codul de
identificare OT-II-m-B-08746.
CASA CÂNDEA, B-dul N. Titulescu, nr. 2
Casa Cândea
Construită din cărămidă, acoperită cu tablă,
aparținea familiei Cândea, originară din
www.memoriaoltului.ro 17
MEMORIA OLTULUI
Conducerea Ocolului Silvic Caracal (1930)
Băbiciu, județul Romanați, fiind dată în
folosință în 1910. Prin 1946, clădirea aparținea
familiilor Cândea, Pârvulescu și Stamatopol,
în conformitate cu relațiile de căsătorie.
Astfel, cele două surori născute Pârvulescu,
Viorica și Margareta, se căsătoresc, prima
cu Nicu Stamatopol, având ca fiu pe Dorel,
iar Margareta cu Tăchiță Cândea, având doi
băieți, Mircea și Radu.
Inițial, a fost compusă din 4 camere de locuit
la intrarea principală și un hol de 2X3 și alte
trei camere pe un hol de 6 m, cu ieșirea pe ușa
care dădea în curte.
După naționalizare (1948), aici a funcționat
Ocolul Silvic Romanați și apoi al Raionului
Caracal iar în prezent Grădinița cu program
prelungit nr. 1 Caracal. În anul 1966, clădirea
s-a extins cu un coridor de 10 m lungime, o sală
de mese, bucătărie, vestiar etc. În vremurile
ei bune, casa arăta foarte frumos (este bine
întreținută și astăzi), era împrejmuită cu gard
din stejar, în interior liliac de jur împrejur, iar
în curte se mai află încă un nuc mare, cu o
vechime de peste 150 de ani, care ar putea fi
declarat monument al naturii.
Impresionează intrarea principală, în formă
de potcoavă, cu ancadrament și deasupra un
fronton dreptunghiular. Construcție plăcută
pentru urbanistica din Caracal, cu un confort
interior deosebit.

MEMORIA OLTULUI
Clerici ortodocși olteni în temnițele comuniste (II)
Drd. Ana-Maria Rădulescu
Tânăra cercetătoare Ana-Maria Rădulescu
a încredințat redacției noastre rezultatul
cercetărilor sale în arhivele Mitropoliei
Olteniei, ale Episcopiei Râmnicului, ale
Consiliului Național pentru Studierea
Arhivelor Securității precum și în câteva
arhive personale.Aceste mărturii–în
bună parte necunoscute până acum–vin
să completeze informațiile din lucrări
anterioare cum este lucrarea lui Vasile
Manea intitulată „Clerici ortodocși în
temnițele comuniste”. Autoarea depășește
greutățile provocate de arondările succesive
ale unor părți din actualul județ Olt la
Arhiepiscopia Bucureștilor și Arhiepiscopia
Craiovei căci o bună parte din dosarele
personale ale clericilor olteni au rămas
în arhiva Episcopiei Râmnicului unde au
putut fi cercetate. Județul Olt ca județ de
graniță a fost supus unei supravegheri foarte
atente de către organele de represiune care
au impus ca pe o rază de 8 km de graniță
să nu se stabilească „elemnte dușmănoase”.
Beneficiind de o suprafață de teren fertilă,
proprietarii de pământ din Olt–în rândul
cărora erau numeroși preoți–au avut de
suferit de pe urma nepredării cotelor.
Dintr-un raport al Episcopiei Râmnicului și
Argeșului către Comitetul Central al P.M.R.
reiese amploarea pesecuției: „Preoții din
comunele Piatra-Olt, Mărgheni, Doba,
Cârlogani, Cepari, Greci și Pleșoiu au fost
arestați sub pretextul că nu au îndeplinit
18
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
planul de cultură și nu au predat cota de
grâu. Țin să adaug că întreaga recoltă li s-a
luat, nelăsându-se nici de sămânță. Au fost
duși din post în post, unii la Caracal, alții
la Slatina. Preotul de la Cârlogani a fost
pălmuit de președintele Sfatului care s-a
exprimat de a termina mai repede biserica
ce este în reparație trebuind să facă un
cinematograf în ea. Preotul de la Găneasa
a fost arestat pentru motivul că a făcut
parastas sâmbăta. Cu președintele Sfatului
de la Doba am stat personal de vorbă și mi-a
spus că lor nu le trebuie biserică, că mai
sunt câteva zile și termină și cu aceasta”.
Teroarea comunistă nu a încetat nici
după 1964 când au fost eliberați deținuții
politici.Unora dintre preoți nu li s-a mai
permis să profeseze, soțiile și copiii lor nu
beneficiau de promovări și chiar în ultimii
15 ani de comunism, fiilor și fiicelor de
preoți, indiferent dacă părinții lor fuseseră
deținuți politici, le era interzis accesul la
anumite facultăți considerate a fi cu profil
ideologic (științe economice și juridice,
istoria, filosofia).
În ciuda acestor realități, Biserica Ortodoxă
Română a rămas în acea epocă o biserică
vie, dinamică, antrenându-i pe enoriași
în repararea, pictarea ori construirea de
lăcașuri de cult.
Prezentăm cititorilor Memoriei Oltului
experiențele câtorva clerici olteni din acea
sumbră epocă.
www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012 MEMORIA OLTULUI
Celăreanu Lucian s-a născut în ziua de 5
martie 1906 în orașul romanațean Balș, azi
județul Olt, ca fiu al învățătorului Dumitru
Celăreanu și al Elenei.

...și la maturitate
mitropolit al Olteniei. Părintele Lucian
Pr. Lucian Celăreanu în tinerețe...
Celăreanu a fost slujitor între anii 1940-
1943 și 1946-1950 la Centrul Parohial Balș,
După absolvirea Seminarului „Sfântul
subprotoiereu(1942),misionarul Fabricii
Grigore Decapolitul” din Craiova a
metalurgice „Balșul”,unde a îndrumat
devenit preot pe seama parohiei „Maica
lucrătorii, apropiindu-i de Biserică. În anul
Domnului” din Balș, fiind hirotonit în anul
1931 a reparat biserica „Maica Domnului”
1930 de arhiereul Nifon Criveanu, viitor
Vârtina din Balș, a
înființat un cor, a fost
confesorul formațiunii
premilitare din Balș,
iar între anii 1931-
1938, la Balș, a asigurat
catehizarea în școală
și biserică. Ca urmare
a acestei activități,
episcopul Vartolomeu
Mitropolitul Olteniei Nifon Criveanu la Balş. În imagine mai apar:
Stănescu, în anul 1933,
prefectul T. Căpitănescu şi doamna, preoţii Fl. Tudorănescu, D. Stancu, i-a acordat gradul
Lucian Celăreanu şi D. Celăreanu. onorific de sachelar.

www.memoriaoltului.ro 19

MEMORIA OLTULUI
În noaptea de 26 iunie 1959, a fost arestat
pentru uneltire de 3-4 indivizi sub
pretextul că a vorbit în biserică împotriva
cooperativizării.
Conform sentinței 226 din 4 mai 1960
a Tribunalului Militar Craiova, a fost
condamnat pentru infracțiunea de uneltire
contra ordinii sociale prevăzută de
articolul 209, aliniatul 2, litera U, la 5 ani
închisoare corecțională, 4 ani interzicerea
unor drepturi și confiscarea totală a averii
personale. Recursul din 23 iunie 1960 a fost
respins. Detenția a executat-o în închisorile
și taberele de muncă de la Jilava, Poarta
Albă și Aiud. Eliberat la 7 iunie 1963,
părintele Lucian Celăreanu a rămas fără
nicio sursă de venit, bolnav și internat în
spitale ca urmare a relelor tratamente din
detenție, până la 1 septembrie 1964, când a
fost reîncadrat la parohia Osica de Sus, Olt.
După mai multe demersuri, la 1 iulie 1968,
cu prilejul trecerii de la Mitropolia Olteniei
la Episcopia Râmnicului și Argeșului, prin
bunăvoința episcopului Iosif Gafton, a
revenit la Balș, de unde s-a pensionat în
ziua de 1 mai 1985
A trecut la cele veșnice în ziua de 14 iunie
1989.
Ceparu Octavian Gh.(1919-?)
S-a născut la 9 mai 1919 in comuna
Cârlogani, în fostul județ Romanați, având
ca părinți pe țăranii fruntași Gheorghe
si Angela(tatăl decedând pe câmpul de
luptă în 1942). După absolvirea studiilor
teologice, la 9 martie 1942, de ziua Celor
20
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
40 Mucenici, a fost hirotonit ca preot de
P. S. Atanasie Dincă Bârlădeanul pe seama
parohiei Cepari-Olt. Același arhiereu,la
8 noiembrie 1942, la Mănăstirea Căluiu,
ctitoria Buzeștilor, l-a hirotonit ca diacon.
Aici a slujit zilnic peste 4 ani. Tată a cinci
copii, nu s-a dat la o parte de la nici o muncă
pentru întreținerea familiei sale.
În ziua de 24 septembrie 1959, părintele
Octavian Ceparu a fost ridicat de organele
de Securitate din locuința sa. Conform
sentinței Tribunalului Militar Craiova
nr. 144/ 16 octombrie 1962, a fost absolvit
de orice penalitate referitoare la uneltire
contra orânduirii sociale. Până la data
amintită si ulterior, părintele Octavian
Ceparu a avut domiciliul obligatoriu la
Bărăgan, în fostul raion Brăila, așa cum
se remarca din buletinul său de identitate.
De la 29 martie 1964 a revenit la Cârlogani
iar la 1 iunie 1964 i-a fost recunoscută
reîncadrarea de către Departamentul
Cultelor. Iată ce spunea părintele Octavian
Ceparu: „Pe data de 29 ianuarie 1964 mi
s-a înmânat buletinul de identitate, seria
K, nr. 004862, de către Miliția raionului
Brăila, unde am stat pâna la această dată cu
domiciliul obligatoriu” (de la 16 octombrie
1962-n.n.-până la 29 ianuarie 1964 când am
revenit la Cârlogani).
Dinamic, ca și înainte de detenție, în anul
1970 a electrificat biserica din Cârlogani,
a împrejmuit cimitirul parohial. La 1
martie 1975, părintele Octavian Ceparu s-a
transferat în localitatea natală, Cepari, iar la
1 decembrie 1989 s-a pensionat.
www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
Corlățeanu Gheorghe (n. 1916)
S-a născut la 20 ianuarie 1916 în satul
Pristol Mehedinți în casa părintelui Ion
Corlățeanu și a soției sale Nela, născută
Căzănescu, ambii provenind din familii care
au dat numeroși preoți, monahi și monahii.
Între 1927-1934 a urmat cursurile celui
mai prestigios liceu mehedințean, Colegiul
Național Traian din Drobeta Turnu-Severin,
și apoi pe cele ale Facultății de Teologie din
București, la încheierea căreia a susținut
lucrarea de licență intitulată „Doctrina
despre biserică în Noul Testament”, avându-l
ca îndrumător pe cunoscutul profesor de
teologie Haralambie Rovența. Calitățile sale
intelectuale și spirituale l-au impus în fața
profesorilor Mihai Bulacu și Ion Coman,
care au depus toate eforturile pentru ca el să
își poată continua studiile la Strasbourg, ca
bursier al Facultății de Teologie Protestantă,
în anii 1938-1939. Din nefericire începutul
războiului i-a schimbat destinul care părea
atât de promițător.
În ziua de 26 octombrie 1942 a fost
hirotonit diacon în Catedrala Mitropolitană
Sf. Dumitru din Craiova, iar două zile
mai târziu a fost hirotonit preot pe seama
bisericii „Sf. Nicolae” din Filiași–Dolj de
către mitropolitul Nifon Criveanu.
Deși vremurile erau grele datorită
războiului, fiind un bun organizator,
părintele Corlățeanu a reușit să repare
biserica din Filiași care fusese afectată de
cutremurul din noiembrie 1940.
După 23 august 1944 a folosit pentru
tâmplăria bisericii și îndreptarea bolților
www.memoriaoltului.ro 21
MEMORIA OLTULUI
un meșter german pe care nu l-a predat
armatei sovietice și care ulterior a reușit să
plece în țara sa. În anii 1946-1951 a slujit
în satul natal la biserica Sf. Nicolae, apoi s-a
transferat la Pârșcoveni-Romanați.
În memoriile sale părintele Corlățeanu
a descris în felul următor mutarea sa
forțată, arestarea de către autorități,
precum și experiența de detenție: „La 1
octombrie1951 am fost suit în două care,
cu familia și cu ce lucruri am putut lua,
seara, și dus la halta Maglavit, la 45 km și
de-aici, într-un vagon duși la halta Braneți
și apoi în satul Pârșcoveni. Nefiind de ajuns
această mutare forțată, în noaptea de 18-
19 iulie 1952, doi ofițeri de securitate și un
soldat au intrat în odăițele în care stam,
cu arma automată întinsă spre noi, și au
făcut percheziție amănunțită. M-au luat
în mașină și m-au dus la Craiova, iar de la
Craiova am fost dus la București, în lagărul
Ghencea. După 15 zile am ajuns la Canal,
la Galeșu, o colonie de muncă așezată pe
un deal. Câteodată eram puși să urcăm
coasta în fugă, la întoarcerea de la șantier.
De aceea, după 8-10 ore de muncă silită,
cei mai bătrâni cădeau când urcau coasta în
fugă și cei mai tineri erau obligați să-i care
în spate. Îmi amintesc de preotul Bâldescu,
din Tr. Măgurele, care, fiind închis cu fiul
său a căzut pe coastă și a murit… După 3
luni am fost mutați la Peninsula,tot pe
Canal, la începutul lui noiembrie 1952,
unde am lucrat mai mult cu concasorul
(spărgător de pietre), zis Moara dracilor,
până la oprirea lucrărilor de pe Canal, la 18
 ANUL I, NR. 7
MEMORIA OLTULUI SEPTEMBRIE 2012
decembrie 1953. În august 1953 am fost duși sale: „După trei ani, în seara zilei de 23 iunie
la Borzești, închiși în vagoane de vite. Acolo 1959, am fost luat de trei militari și dus la
am lucrat la termocentrală și la fabrica de primărie. Acolo am fost legat la ochi cu un
la Onești, precum și la locuințe. La 25 iunie șervet pe care mi-l luaseră de acasă și apoi
1954 m-am înapoiat la Pârșcoveni unde suit într-o dubă cu alți doi consăteni”. Au
am stat până la 1956, când m-am întors la fost duși la Craiova, și de acolo, noaptea, în
domiciliul meu de la Prislop…” Periprava, în Delta Dunării, fiind mânați pe
În perioada detențiilor, conform mărturiilor o punte îngustă și împinși în magazia unui
părintelui Corlățeanu, slujba de duminică șlep întunecos. La Periprava a cunoscut alți
se făcea stând în pat, fără pâine și vin, iar preoți, precum Marin Popescu din Drănic,
cuvintele erau cântate în surdină, pentru a Gheorghe Mateucă din Lipov, Ion Bălașa de
nu fi auzite de gardieni. Dacă venea vreun la Dobriceni, tatăl pictorului Sabin Bălașa,
gardian, deținuții vorbeau despre altceva. și fratele lui Ion Bălașa, Dumitru Bălașa,
La slujbă participau cu toții, uneori cei care Marcel Turbatu din Dăbuleni ș.a. Tot la
îi păzeau se prefăceu că nu aud ceea ce se Periprava a cunoscut și bătăile torționarilor
întâmplă, iar la o Înviere au cântat chiar Lungu și Molnar. Din cauza muncii grele
și gardienii „Hristos a înviat !”, alături de la stuf, părintele Corlățeanu s-a îmbolnăvit
deținuți. și într-o zi a leșinat, iar „cu două-trei zile
La Canal și înainte, comandantul bacului sg. major
Borzești s-a Lungu, lângă alt maldăr fiind, slobozise
întâlnit cu asupra mea un câine lup, dar cu botniță.
alți preoți: Câinele mă doborâse, ceea ce în starea mea
Alexandru de atunci nu era greu și sergentul mă lovea
Cioltan din cu biciul, căci nu puteam face numărul
Mătăsari- cerut de maldăre”.
Mehedinți, După eliberare a fost preot la Întorsura,
A u r e l Dolj, apoi la Smadovița, Mehedinți.
Mihailovici, A continuat să fie anchetat de căpitanul de
d i n Securitate Popa, care îl acuza de apartenență
Banat,preotul la Oastea Domnului.
Troița eroilor din Pârșcoveni
(mai 1943) unit Aurel În anii 1966-1975 a fost preot la Vârvor,apoi
Marcu din între anii 1975-1982, la Goicea Mare, Dolj.
jud. Alba, Iacob Panga din Zalău și preotul După pensionare, în 1986, s-a mutat la
Ciolbaru din Constanța. Craiova, unde figurează printre ctitorii de
În 1959, părintele Corlățeanu a fost arestat la biserica Ziua Crucii.
din nou, după cum povestește în memoriile

22 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012 MEMORIA OLTULUI
Pentru biblioteca dumneavoastră

Dumitru Botar-Virgil Carianopol (1908-1984),Ed. Didactică şi

pedagogică, 1997,252 p. Viaţa şi opera poetului aşa cum a fost
receptată de critica de specialitate între 1938-1996 şi fotografii din
arhiva familiei.

Dumitru Botar- Fiii Romanaţiului, Ed. Lotus-Co ,Craiova,

1996,134 p.Prezentare selectivă a personalităţilor (scriitori, artişti,
politicieni,gazetari) născuţi în Romanaţiul istoric sau pe care drumul
vieţii i-a purtat pe meleaguri romanaţene.

Ion Popescu Negreni-portret sentimental, Ediţie coordonată de dr.

Aurelia Grosu, ed. Alutus, Slatina ,2007, 64 p. Viaţa şi activitatea
maestrului evocată de rude, critici de artă şi artişti cu numeroase
fotografii din arhiva familiei, reproduceri după tablourile maestrului
şi un arbore genealogic al familiei.

www.memoriaoltului.ro 23
 ANUL I, NR. 7
MEMORIA OLTULUI SEPTEMBRIE 2012

Gânduri despre Spiru Vergulescu, ediţie îngrijită de dr. Aurelia Grosu,

Ed. Alutus, Slatina, 2009, 56 p. Evocări ale criticilor de artă, pictori,
colecţionari şi prieteni despre marele artist slătinean , ilustrată cu
reproduceri din tablourile maestrului.

Florea Bâciu, Ion Vârtejaru-Monografia oraşului Corabia,

2001,365 p. Lucrare temeinic documentată despre organizarea
administrativă, viaţa economică, culturală, învăţământul, evoluţia
demografică,activitatea sanitară, viaţa religioasă şi politică a oraşului
de la Dunăre.Un interesant capitol despre personalităţile oraşului şi
o vastă bibliografie.

Ion Bâlă, Ştefan Bâlă- Spineni Gh. Mihai, Sandu Olaru, Cristina Logofătu-
istorie şi contemporaneitate, Gh. Feteleanu-Monografia Monografia comunei
Bucureşti, 2000, 195 p. comunei Curtişoara, Ed. Vădastra, Ed. Arves,124 p.
Fundaţia ,,Universitatea pentru
toţi”, Slatina,72 p

24 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012 MEMORIA OLTULUI
140 de ani de la moartea lui Avram Iancu
Un oltean în oastea lui Iancu
Ion D. Tîlvănoiu

La împlinirea a 140 de ani de la moartea „Craiului Munților” găsim nimerit a evoca figura
eroului oltean Dincă Bălșan, pompierul care a declanșat lupta din Dealul Spirei din 13
septembrie 1848. Pompierul Constantin (Dincă) Bălșan (n. 15 martie 1817 la Caracal), făcea
parte din roata de pompieri a lui Pavel Zăgănescu la intrarea trupelor turcești în București.
După 13 septembrie 1848 ajunge în tabăra lui Gheorghe Magheru de la Câmpul lui Traian
iar după dizolvarea ei ,trece alături de alți revoluționari peste munți, în Transilvania ,spre a
lupta alături de tribunii lui Avram Iancu. Ziarul caracalean „Vocea Romanațului” din iulie
1883 găzduiește un interesant articol referitor la acest erou uitat. Articolul se intitulează „Un
veteran de la 1848”, este semnat „Un spectator” și laudă faptele lui Dincă Bălșan, citând un
„Testimoniu” al prefectului Axente Sever dat la Cisnădie, la 20 oct. 1849. Reproducem acest
text în grafia originală.
„Adevăratele inimi heroice, suflete nobile
și desinteresate rămân prin modestia lor
mai tot deauna necunoscute și mor în
întunericul unei ingrate uitări, mai cu
osebire, din partea celor cărora le-au servit
de proptă ca ei să easă la iveală. Pentru ce?
Pentru că aceștia au mai tot d-auna inima și
sufletul învăluit în mreaja egoismului. Câți
viteji de așa fel trebuie să numere mai toate
țările, și desigur că numărul lor întrece cu
mult pe acela al creatorilor lor,cari strălucesc
în lume și în istoria popoarelor, cari se
bucur de toate laudele, de toate răsplătirile
morale și materiale, hărăzite lor și numai
lor, egoiștilor.
Citiți vă rog iubitorilor în bine, testimoniul
ce urmează:

Testimoniu
Sub-scrisul prin aceasta fac tuturora cunoscut
Avram Iancu
în conștiința sufletului și a dregătoriei mele

www.memoriaoltului.ro 25

MEMORIA OLTULUI
cum că d-lui Const. Bălșan, fostul oficer
la compania de pompieri în România, din
15 dec. 1848 a servit cu toată căldura în
castrele mele până la 17 mai 1849, când
fiind demandat cu 50 feciori se însire în lanț
de flankeri asupra unei centuri ce se afla la
pravaria,atît se ținu de bine cu feciorii săi căt
cu ceilalți putură trece la Cetate nevătămațo.
În urmă tăindu-i ungurii intrarea în cetate, se
retrase înapoi fără nici o pierdere. Apoi fiind-
că noi eram kemați în Cetate ca să nu mai
eșim,și aceasta dânsul o știa,-cu feciori cu tot
s-a dus la Iancu, în drumul său întâmpină
niște fugari rătăciți din oastea lui Hatvani,-
pre aceștia-i prinse și dete în mâna orășenilor
din Zlathna.
Cum că, cât fu la Iancu încă se purtă destul
de eroește,o știe lumea.
Cât fu cu mine se deosebi într-o bătae ce o
avurăm în 5 ian. 1849 la Vințu de Sus,unde
fiind dânsul demandat în cel întâi foc, se ținu
cu atâta bărbăție, cât căzură din vrășmași
40 de feciori și mai mulți plesuriți (răniți); el
perdu 3 feciori,5 plusuriți și căpătă o gloanță
prin bundă.
Asemenea se purtă și la Blașiu (Blaj) în 1
febr. 1849,de unde însă bătându-ne ungurii
sprijini retirada cu o bărbățăe ne mai văzută.
Exemplu de un curaj personal dete la Doja
inde mă aflam cu 150 de feciori și supremul-
locotenent Apfler dela Max. Chew. Seg. cu 24
de feciori în 3 februarie, când cercă o patrulă
a lui Bem de 12 sinjuri a merge de la Sabeșiu
la Blajiu, se repezi d-lui cu 6 chew. asupra
patrulei ungurești,tăie 2 chiar,cu mâna sa
luă un cal, mai remân încă 3 unguri și pe cei-
lalți-i întoarse la fugă.
Meritele d-lui care le făcu în legiunea mea
cu deprinderea feciorilor,nu le poate cineva
prețui, cu atât mai puțin remunera. Ele sunt
26
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
mari în sine și vor rămânea monumente
eterne în inimile noastre care le știm.
Cisnădie, 20/8 oct. 1849
Sub-scris Axentie Severu, Prefect emerit”.
Atrag băgarea de seamă, în dăosebi a
meritoșilor luptători de tot soiul din 1848
uni astăzi potenți și guvernați a iubitei
noastre țări, clătinânde pe atunci, astăzi tare
și mândră putând a-i răsplăti în tot felul.
Atrag băgarea lor de seamă și-i rog a-și
îndrepta privirea către un vrednic de dânșii
dar modest herou, care dacă n-a lucrat
intelectual pentru fericirea țerei sale și a
neamului românesc,și-a jertfit ce a putut:
brațul și viața.
Greu bolnav și zdruncinat în adâncul
sufletului zace astăzi în Caracal bietul
veteran îmbătrânit obscur din 1848. Inima
lui se strânge la ideia că poate să moară
lăsând în urma-i o soție fără nici un mijloc
de viețuire și fără copii, căria legea nu
acordă dreptul a se bucura, nici pe jumătate,
din pensia miseră ce primește pe lună acest
viteaz.
S-a dat recompense naționale mari la cei
merituoși ce au știut să-și pună la iveală
mereu faptele săvârșite; să se dea și mici ori
cît de mici, și acelora ce nu știu, ori sunt prea
mândri a le cerși.
Un spectator”
Eroul oltean n-a mai apucat să se bucure de
vreo recompensă închizând ochii la 8 august
1883.
Cine a fost Dincă Bălșan?
Născut la 15 martie 1817 în orașul Caracal
își petrece copilăria pe ulițele prăfoase
ale mahalalei Sfântul Nicolae din Târg
într-o familie care se ocupa cu agricultura
și vânzarea diferitelor produse pe piața
www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
orașului, activități pe care și tânărul le va
desfășura până când, în aprilie 1836 se
înrolează ca voluntar în armata regulată a
Țării Românești. Pe parcursul celor aproape
40 de ani (1836-1874) cât a slujit în armată
a urmat regulamentele militare urcând
în ierarhia militară. Dincă Bălșan a fost
puternic influențat de ideile înaintate ale
epocii sale, astfel că declanșarea Revoluției
de la 1848 îl găsește în Roata de pompieri a
capitalei .
Guvernul revoluționar, ca răsplată a
contribuției aduse în fruntea companiei de
pompieri la restabilirea puterii revoluționare
prefectul Ioan Buteanu
după complotul din 29 iunie/ 11 iulie
1848, și a celui de-al doilea complot din 30
iunie/12 iulie, îl avansează pe Dincă Bălșan
la gradul de sublocotenent prin decretul 193
din 7 iulie 1848.
Guvernul Provizoriu emisese la 13 iulie
1848 un decret special pentru acordarea
de recompense militarilor companiei de
www.memoriaoltului.ro 27
MEMORIA OLTULUI
pompieri astfel: gradelor de jos–solda pe
4 luni; ofițerilor–solda pe două luni cu
excepția sublocotenentului Dincă Bălșan
care pentru merite deosebite este răsplătit
cu solda pe 4 luni. Aceste recompense sunt
date–după cum menționează Decretul–
pentru faptul că „Compania de pompieri,
în tot cursul timpului acesta din urmă s-a
purtat cu toată onoarea cuvenită unui corp
de oștire […], pentru încurajare […], și
pentru ca și pe viitor să-și îndeplinească
îndatoririle cu același zel.”
Pentru înfrângerea revoluției intervin
trupele otomane care trec Dunărea avansând
spre București.
La 13 septembrie 1848, trupele otomane
care intraseră în București au dorit să ia
în stăpânire cazarma din Dealul Spirii.
Căpitanul Pavel Zăgănescu, aflat în fruntea
roatei de pompieri, era însoțit de locotenenții
Dănescu și Starostescu și unterofițerul
Constantin Bălșan, fiind cu toții animați de
apărarea idealurilor revoluției. Căpitanul
Pavel Zăgănescu avea ordin ca la ivirea
turcilor, să pornească imediat de la Cazarma
Agiei către Dealul Spirii unde să se alăture
infanteriștilor în vederea executării
protocolului stabilit. Când observatorul
din foișorul Agiei a anunțat, după ora 14
că otomanii își croiesc drum spre capitală,
roata de pompieri condusă de căpitanul
Pavel Zăgănescu, însoțit de locotenentul
Nicolae Dănescu și sublocotenenții Pantelie
Stărostescu, Dincă Bălșan și Vasile Fochianu
s-au îndreptat spre locul fixat. Erau 165 de
ostași constituiți în două plutoane, din
care 150 de soldați, 6 sergenți, 2 gorniști, 2
toboșari și 5 ofițeri se grăbeau să-și ocupe
locurile la intrarea în cazarmă. Cazarma
se găsea sub ordinele colonelului Radu

MEMORIA OLTULUI
Pavel Zăgănescu
Golescu. Kerim Pașa, conducătorul oastei
otomane l-a somat pe colonelul Golescu să
predea cazarma. Acesta a refuzat, pretextând
că nu avea ordin de la superiorul său,
spunând: „Datoria unui soldat este
să moară cu arma în mână decât să
se lase dezarmat”. Kerim Pașa, iritat
de atitudinea colonelului Golescu,
și-a continuat însă drumul spre
cazarmă unde s-a întâlnit cu roata
de pompieri pe care a încercat să îi
oprească și făcându-le pompierilor
semn să se întoarcă. Fără a lua în
seamă avertismentele, pompierii și-
au tăiat drum prin mijlocul coloanei
otomane.
În învălmășeala creată, în aripa
stângă a companiei de pompieri
s-a creat o busculadă. Un martor al
evenimentelor relata că „La podișca
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
de lângă cazarmă fiind postată infanteria
și artileria otomană și spațiul de trecere
fiind strâmt, sublocotenentul Bălșan din
roata de pompieri, atingând cu cotul pe un
artilerist turc, acesta căzu în șanț. Un maior
otoman de artilerie, văzând aceasta, lovește
cu latul săbiei pe sublocotenentul Bălșan:
acesta ripostează cu pistolul și omoară pe
maior. Cu alt pistol vizează pe Kerim Pașa
și-i ucude numai calul. De aici izbucnește
încăierarea între turci și pompierii români”.
Pompierii s-au luptat cu oastea otomană
mult superioară numeric și doar grupa lui
Dincă Bălșan a reușit să-și croiască drum
până la cazarmă.
Dovedind stăpânire de sine, el reușește să-
și conducă trupa în interiorul cazărmii de
unde cu toții declanșează un foc necruțător
împotriva turcilor. Nicolae Bălcescu l-a
numit pe Dincă Bălșan „Eroul bătăliei de la
București cu turcii” iar într-o scrisoare către
Ion Ghica din 22 octombrie 1849, trimisă de
la Paris, Bălcescu descrie faptele lui Dincă
Bălșan și îl apreciază în mod deosebit. Eroul
Avram Iancu și prefecții săi: Ioan Buteanu, Petru Dobra,
Simion Balint și Nicolae Solomon
28 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
oltean era cunoscut și peste munți, astfel,
„Gazeta de Transilvania” scria referindu-se
la lupta din Dealul Spirii că: „…tânărul ofițer
Dincă Bălșanu tăie șase soldați și omorî un
ofițer turc și îl dădea ca exemplu soldaților
ardeleni din oastea lui Avram Iancu.
După „Baia de sânge de la București”, cum
a fost denumită această luptă, Dincă Bălșan
alături de alți revoluționari s-a îndreptat
către tabăra militară de la Câmpul lui Traian
condusă de generalul Gh. Magheru, spre
a scăpa de represaliile otomane. Ajuns în
tabăra generalului, va asista la dizolvarea
acesteia trecând apoi cu alți revoluționari
în Ardeal spre a lupta alături de Avram
Iancu și tribunii săi. L-a însoțit pe Nicolae
Bălcescu în acțiunile sale de apropiere a
celor două tabere, română și maghiară.
Arestat de autoritățile maghiare, reușește
să scape și ajunge în tabăra subprefectului
Axente Sever, aici primind diferite misiuni
între 15 decembrie 1848 și 17 mai 1849.
Eliberându-l de sub ordinele sale, Axente
Sever îi eliberează o dovadă prin care
se arată mulțumit de serviciile aduse
revoluției din Transilvania de Dincă Bălșan
recunoscându-i meritele în luptele cu
Lupta din Dealul Spirii (litografie de D.Papazoglu)
www.memoriaoltului.ro
MEMORIA OLTULUI
Veterani ai luptei din Dealul Spirii în 1901
Hatvany, ofițer ungur pe care l-a învins la
Vințu de Sus, Alba.
Nicolae Bălcescu scria din exil la 6 aprilie
1850 lui Ion Ghica cum că nu știe „nimic de
Dincă Bălșan”.
Dincă Bălșan s-a întors în țară în 1850
unde, recunoscându-i-se meritele i se
încredințează comanda dorobanților din
județul Mehedinți prin decretul domnesc
din 23 octombrie 1851 „ pentru silința
ce a pus la formarea dorobanților, […]
feldvebelul C. Bălșan al județului Mehedinți
se înalță în grad de praporcic”. La 17
decembrie 1860, domnitorul Alexandru
Ioan Cuza, prin înaltul ordin de zi nr.
245 îl avansează la gradul de căpitan,
numindu-l apoi comandantul escadronului
de dorobanți al județului Mehedinți iar
în 1877 era comandantul
garnizoanei Craiova.
A murit la 8 august 1883 fiind
înmormântat în cimitirul
orașului Caracal.
Dincă Bălșan a fost un
patriot, un reprezentant de
seamă al generației de la 1848
pornit de pe meleagurile
noastre, căruia se cuvine să
îi cinstim memoria.
29
 ANUL I, NR. 7
MEMORIA OLTULUI SEPTEMBRIE 2012
Oltul de acum 100 de ani…

Kati Gerichtslerhrer,profesoară la pensionul Este inaugurat în comuna Cezieni Romanaţi

de fete Negreanu din Caracal monumentul eroului Osiceanu Ilie

Dr. Badea Cireşanu scoate vol. III

din „Tezaurul liturgic”;

30 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012 MEMORIA OLTULUI

C.Şaban Făgeţel înfiinţează la Craiova Apare al doilea anuar al

Tipografia ,,Ramuri” devenită în 1915 Liceului „Radu Greceanu” din Slatina
,,Institutul Ramuri”

Gazeta Oltului–cel mai cunoscut ziar

din judeţul Olt, citit zilnic de peste 3000
de cititori, atât în ediţia scrisă, cât şi
on-line. Pentru ediţia tipărită dispunem
de tipografie proprie în Slatina. Difuzarea
ziarului se face în toate localităţile din
judeţul Olt (104 comune, 2 municipii şi
6 oraşe). Gazeta Oltului –cotidianul judeţului Olt, cel mai cunoscut şi longeviv ziar, ziarul
de care ai nevoie.Slatina, str. Jianu, nr. 39, vis-a-vis de Banca Comercială Română. Tel/
fax:0249/414300. E-mail : gazetaoltului@yahoo.com .Web site: www.gazetaoltului.ro
Gazeta Oltului şi Memoria Oltului, parteneri în slujba adevărului.

Puteţi redirecţiona 2% din impozitul anual către Asociaţia Culturală Memoria Oltului,
cont RO02CECEO0130RN0581998 Sucursala C.E.C. Slatina, C.I.F. 28429585.
Detalii pe www.memoriaoltului.ro

www.memoriaoltului.ro 31
 ANUL I, NR. 7
MEMORIA OLTULUI SEPTEMBRIE 2012
Aspecte privind evoluţia numerică a populaţiei comunei
Brebeni-Olt
prof. Vasile Radian, prof. Pârşan Nistora
Sc. cu clasele I – VIII, Brebeni
Spațiul actual al comunei Brebeni a fost Descoperirilor aheologice au fost făcute în
populat din cele mai vechi timpuri. Au cea mai mare parte în apropierea sau pe valea
fost identificate urme materiale aparținând pârâului Oboga, vale deosebit de pitorească
culturilor Sălcuța (două așezări neolitice), (cu păduri și în trecut cu fânețe bogate), care
Verbicioara (o așezare spcifică perioadei străbate teritoriul comunei de la N la S, fiind
mijlocii a epocii bronzului, 2300-1900 î.e.n.), paralelă cu cursul meandrat al râului Dârjov.
Coțofeni (în punctul numit La Miloveanu, la Pe valea Oboga, în apropierea Ghizdavului,
1500 m est de V. Teiușului au fost descoperite a luat naștere satul Ordorești, considerat cel
fragmente ceramice din pastă cu nisip și mai vechi sat al com. Brebeni, însă depopulat
pietriș, cu ornamente specifice acestei culturi, treptat după al Doilea Război Mondial (în
cultură care exprimă sinteza etnică dintre prezent mai există o singură gospodărie). În
autohtoni și iondoeuropeni), dar și dovezi anul 1831, din cele 12.843 familii ale județului
materiale ale epocii La Tene (fragmente Olt, 90 familii alcătuiau satele Brebeni și
ceramice, vase de culoare cenușie închisă, Ordorești - 76 familii în Brebeni și 14 familii
lucrate la roată în epoca dacilor), ale culturii în Ordorești( Tablourile întocmite de marele
Chilia din sec. II- III e.n.(obiecte ceramice și vistier din iulie 1831, Anuarul județului Olt
un cuțitaș din fier aparținând dacilor liberi) și pe 1924, Slatina, 1924, pag. 11). Între 1832
nu în ultimul rând urme materiale ale culturii și 1838, când satul Brebeni se afla pe moșia
protoromanești din sec. VI-VII e.n, Ipotești- clucerului Nicolae Trăznea, parohia bisericii
Cândești (Mihai Butoi, D. Berciu, Materiale și Sf. Nicolae, păstorită de preoții Matei sin Ion
cercetări arheologice, VII, 1962, p. 139-143). Popescu, Dumitru sin Tudor, Dumitru sin
Andrei Croitoru, iar țârcovnic, Trică sin
popa Ion Dodârlea, cuprindea 84 familii
cu 348 de suflete, dintre care 3 familii de
țigani (Catagrafia 1832-1838, Mitropolia
Olteniei, pag.382, 383). După 1845, an
când în satul Brebeni a fost construită din
temelie biserica cu hranul Adormirea Maicii
Domnului(au slujit în perioada de început,
preot Maftei duhovnicul sin Ion, hirotonit
Echipa de arheologi condusă de Mihai Butoi făcând pe 22 iulie 1831 și Iordache sin popa
săpături la Brebeni (1966) Dimitrie, țârcovnic), numărul de familii

32 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012 MEMORIA OLTULUI
București, 1899, pag 642). Denumirea de
sărbi, bulgarii refugiați la nord de Dunăre
în Oltenia și Muntenia, și-au luat-o, poate,
pentru a se feri de incursiunile otomane,
frecvente la sfârșitul secolului al XVIII–
lea și începutul secolului al XIX–lea. În
prezent nu beneficiază de învățământ sau
liturghie în limba maternă, fiind supuși
unui proces de asimilare. Totuși în multe
familii din satul Brebeni Sârbi s-a vorbit
intens limba bulgară, mărturie stând în
acest sens Raportul de activitate nr. 376
Document din 7 martie 1906 de numire a dr. Osias din 22 aprilie 1950, întocmit de înv. Selu
Zaharia Teodor, în care se menționa faptul că, la
a crescut, ajungând la 118(Catagrafia de la Școala Brebeni Sârbi se întâmpinau mari
1845, Mitropolia Olteniei, pag. 84). greutați la învățătură și din cauză că în familie
La sfârșitul secolului al XIX-lea, în anul se vorbea limba bulgară, mai ales de elevii de
1896, satul Brebeni Români avea o populație la ciclul I (C.L. Brebeni, Dosar - probleme
de 110 locuitori, în majoritate români, iar agricole\ 1950, fila 43). Bulgarii din Brebeni
Brebeni Sârbi, mai bine populat, prezenta sunt, probabil, descendenți ai bulgarilor care
un număr total de locuitori estimat la 865 s-au refugiat de opreliștea otomană începând
persoane, mai toți locuitorii având origine cu secolul XV și până în sec. XIX. Migrația
bulgară. În Oltenia, ca și în Muntenia, bulgarilor la nord de Dunăre s-a intensificat
bulgarii sunt denumiți sârbi (Gh. I. Lahovari, mai ales in timpul războaielor ruso-turce, la
Marele dictionar geografic al Romaniei, Ed. sfârșitul secolului al XVIII–lea și începutul
Stab. Grafic I. V. Socecu, str. Berzei nr. 59, secolului al XIX–lea. Un moment important
în migrația bulgarilor, l-a constituit și apariția
unui stat independent la sud de Dunare cu
capitala la Vidin, creat de Osman Pazvantoglu,
iar bulgarii pentru a scăpa de persecuții, s-au
refugiat în număr mare în zona Olteniei și a
Munteniei. Numărul estimat al bulgarilor
din Romania, conform datelor ultimelor
recensăminte, este de aproximativ 10000,
majoritatea fiind răspândită în județele Timiș,
Arad, Dambovița, Constanța și Tulcea – ceea
ce reprezintă 0,04 din populația României.
Piramida vârstelor (1973) S-a constatat că, în județul Olt, a existat

www.memoriaoltului.ro 33

MEMORIA OLTULUI
un număr foarte redus de persoane care să
declare la recensăminte apartenența la etnia
bulgară, deși există sate a căror denumire
atesta și atestă prezența locuitorilor bulgari (la
recensământul din 2002 un singur locuitor din
Brebeni s-a declarat bulgar). Celelalte două
sate, Puturoasa și Ordorești, prezentau, tot la
sfârșitul sec. al XIX–lea, un număr mare de
locuitori pentru acele vremuri, 124 locuitori
în satul Puturoasa și 107 în Ordorești. Într-o
hartă intitulată „Densitatea și repartiția
naționalităților în România (1910–1912)”,
la sud de Slatina apare un areal colorat in
violet, areal căruia i se integrează și comuna
Brebeni, culoare reprezentând repartiția
bulgarilor, cu o densitate medie de sub 25 loc\
km2. Dacă la sfârșitul secolului al XIX–lea,
populația din Brebeni era de 1206 locuitori,
peste 26 de ani aceasta aproape se va dubla,
ajungând în 1924 la 2296 locuitori, dintre
care 425 cetățeni erau capi de familie, iar
populația comunei reprezenta 1,27 la sută din
populația totală a județului Olt, județ care în
1923 avea 180.433 locuitori. Acest interval de
dublare a populației com Brebeni nu va mai fi
atins până în prezent (Anuarul judetului Olt,
Actorul Emanoil Petruț în timpul filmărilor (Tudor
Vladimirescu) alături de călăreți figuranți din
Brebeni–1960
34
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
Slatina,1924, pag. 141). Un an mai târziu, în
1925, în primele 8 luni ale anului, au fost 75
de nașteri, 26 decese și 9 căsătorii (Anuarul
județului Olt, Slatina, 1925). Recensământul
general al populației României din 29
decembrie 1930, a înregistrat în satul Brebeni
Sârbi 254 clădiri, 278 gospodării și 1320 de
locuitori, iar în Brebeni Români 122 clădiri,
126 de gospodării și 674 locuitori. În celelalte
două sate, în același an, situația se prezenta
astfel: Ordorești – 29 clădiri, 29 gospodării
și 138 de locuitori, Puturoasa – 60 clădiri,
59 gospodării și 344 de locuitori. Populația
ajungea în 1930 la 2476 locuitori. Mișcarea
populației comunei Brebeni în intervalul 1
ianuarie 1931 – 1 ianuarie 1936 s-a caracterizat
printr-un număr total de 465 nașteri și 256
decese, rezultând un spor la 1 ianuarie 1936
de 209 persone. Numărul nașterilor și al
deceselor în comuna Brebeni (intervalul
1931-1936) se prezenta astfel: 1931–nașteri=
89, decese= 59, 1932– nașteri= 102, decese=
51, 1933 – nașteri= 85, decese= 61, 1934–
nașteri= 92, decese= 52, 1935- nașteri = 97,
decese= 63 (Anuarul județului Olt, Slatina,
1936).
Între 1908 si 1955 numărul cel mai
mare de decese a fost în 1919 (103
persoane), decese determinate de
Primul Război Mondial și epidemia
de gripă spaniolă, apărută imediat
după marea conflagrație. Deși la acea
vreme societatea românească a privit
cu detașare pandemia de gripă, alte
evenimente ocupând prima pagină a
ziarelor, numărul mare al deceselor
vine însă să confirme gravitatea
situației: dacă în primul război
www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012 MEMORIA OLTULUI
mondial, la nivel palanetar, au pierit peste au fost vaccinați în intervalul 10 martie– 11
12 milioane de oameni, epidemia de gripă aprilie 1906, 75 de copii cu vârste cuprinse
spaniolă a secerat viețile a peste 40 milioane între 0–3 ani din 116 înscriși și revaccinați
de oameni, rata mortalității estimându-se 54 cu vârste cuprinse între 7 și 16 ani, din
între 2,5 - 5 la mia de locuitori (A. Craciun, 155 înscriși), de control amănunțit al tuturor
V. Stoicescu–Amintiri despre ravagiile gripei produselor destinate comercializării etc. (Arh.
spaniole 1918-1919, Evz. din 03 iunie 2008). Nat. Olt, primăria Coteana, Dosar–registrul
Se constată, de asemenea, numărul mai redus de procese verbale de epidemii\ 1906, filele
de decese înregistrate în anii 1908, 1910 și 15, 16). Osias Zaharia a absolvit Fac. de
1911, un element important al acestei scăderi Medicină București in 1901, obținând titlul
constituindu-l și numirea, începând cu data de doctor cu teza „Despre tratamentul arterei
de 7 martie 1906, în noul post de medic la pulmonare” (Evrei în prima universitate din
circumscripția sanitară nr. 3 Dobrotinet, a dr. România, 1860–1950, Comunitatea evreiască
Osias Zaharia, care imediat de la numire a luat din România, www.romanianjewish.org\
o serie de măsuri de vaccinare a populației moșteniri ale culturii iudaice).
comunelor arondate (numai în com. Coteana După al Doilea Război Mondial și mai ales în
Tabel, casătorii și decese 1908 – 1955
Com. Brebeni -Olt
An căsătorii decese an casatorii decese an casatorii decese
1908 7 31 1924 19 38 1940 18 68
1909 20 50 1925 19 50 1941 23 48
1910 21 27 1926 14 52 1942 35 42
1911 20 29 1927 18 42 1943 21 59
1912 lipsa 46 1928 11 35 1944 28 65
1913 29 38 1929 18 48 1945 33 53
1914 33 48 1930 15 51 1946 26 39
1915 6 66 1931 24 59 1947 38 48
1916 8 48 1932 23 51 1948 42 53
1917 lipsa 36 1933 27 61 1949 39 45
1918 8 69 1934 40 52 1950 44 39
1919 22 103 1935 33 63 1951 26 36
1920 39 67 1936 26 70 1952 27 33
1921 21 40 1937 46 44 1953 31 29
1922 26 53 1938 28 42 1954 36 26
1923 13 51 1939 19 38 1955 60 33
(Arh. Primariei Brebeni)

www.memoriaoltului.ro 35

MEMORIA OLTULUI
anii ‘60, se constată o creștere semnificativă
a sporului natural al populației comunei
Brebeni, pe fondul unei natalități ridicate
și a unei mortalități în scadere. Astfel, în
semestrul I al anului 1963 s-au născut în
comună 39 de copii, 38 la domiciliu și
numai unul la maternitate și au decedat 13
persoane, din care 8 la vârsta de peste 65
ani, decese determinate în primul rănd de
boli cardiovasculare. Mortalitatea infantilă
era destul de mare, peste media pe țară, în
trimestrul I al anului 1963 înregistrându-se
3 decese, unul la domiciliu și două la spitalul
din Slatina (C.L. Brebeni, Dosar cu ședințele
ordinare ale Comitetului Executiv din 1963 -
Raport de sănătate, fila 11).
Este meritul dr. Neagoe Nicolae, care începând
cu anul 1962, când s-a înființat Circa Sanitară
Teritorială Brebeni, a declanșat o serie de
măsuri temeinice, antiepidemiologice și de
igienă, de prevenire și eradicare a unor focare
de boli infecțioase, încă prezente în comună.
Până în anul 1962, locuitorii comunei Brebeni
primeau asistență medicală de la Circa
Sanitară Coteana, aceștia fiind obligați să se
deplaseze câțiva km pentru consultații, cu
toate că în anul 1951 doctorul Popescu Cornel
vizita comuna de două ori pe săptămână, fiind
ajutat în munca sa de către agentul sanitar-
pensionar Mărculescu Mihai și o moașă
comunală (C.L. Brebeni, Dosar - carnet
copier al ședințelor Sfatului Popular\ 1951-
proces verbal, fila 55). În luna iulie a anului
1963, la un an și jumătate de la înființare,
Circa Sanitară Teritorială Brebeni deservea
un numar de 4 sate: Brebeni–Români, Brebeni
Sârbi, Puturosa și Ordorești, însumând la
acea dată cca. 3500 locuitori. De asemenea,
36
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
toți salariații de la GAS - Brebeni, în număr
de 330, primeau asistență sanitară, aceștia
aflându-se în evidențele circumscripției
sanitare (C.L. Brebeni, Dosar cu ședintele
ordinare ale Comitetului Ex. \ 1963 –dare de
seamă asupra activității personalului sanitar,
24 iulie 1963).
Dispensarul comunal, în anul 1963, se afla la o
depărtare de 0,5 km de centrul administrativ
al comunei. Spațiul folosit și nu numai, total
necorespunzător (lipseau sobele, o parte din
personal fiind necalificat, cu moașe aduse din
rândul populației etc.), era compus din două
camere, folosite ca sală de tratamente și punct
de consultații. Personalul sanitar era alcătuit
din doi medici, Dr. Neagoe Nicolae și Dr.
Neagoe Elisabeta, un oficiant sanitar, o soră
de ocrotire, o moașă, un agent dezinfector și
un vizitiu. Cinci ani mai târziu, în anul 1968,
aceeași circă sanitară deservea un număr
de 5 sate: Brebeni Sârbi, Brebeni Români,
Ordorești, Valea Teiușului și Săltănești,
însumând o populație de cca. 3600 locuitori
(C.L. Brebeni, Dosar\ 1968, ședințe de
Comitet Ex. Provizoriu., raport sănătate din
30 iulie 1968, fila 25). Sediul dispensarului se
afla tot într-o casă particulară, spațiul fiind
reprezentat de un antreu și 3 camere, împărțite
în cabinet de consultații pentru adulți și
copii, o sală de tratamente și o cameră mai
mică folosită ca magazie. Personalul încadrat
la Circa Sanitară Brebeni era format dintr-
un număr mai mare de angajați față de anii
anteriori: soră ocrotire, moașă, soră pentru
IAS, oficiant sanitar, moașă punct Ordorești,
felcer medical IAS, agent dezinfector, om
de serviciu și vizitiu. Creșterea numerică a
populației comunei Brebeni s-a datorat și
www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
măsurilor igienico–sanitare, măsuri care
au fost luate în aceasta perioadă, respectiv
eradicarea unor boli transmisibile, mai
ales difteria, tifosul exantematic și TBC-ul,
luându-se măsura vaccinarii tuturor copiilor
născuți în anul 1968.
Tot în programul igienico-sanitar au fost
incluse și moara din sat, brutăria, trei
cooperative de consum, un bufet, cele 4 școli
și o gradiniță sezonieră la IAS. Spre deosebire
de semestrul I al anului 1963, în semestrul
I al anului 1968 mortalitatea a atins valori
ceva mai mari, înregistrându-se în intervalul
1 ianuarie – 30 iulie 17 decese, iar numărul
nașterilor a fost de 44, din care două decese
sub un an (C.L. Brebeni, Dosar cu lucrările
ședinței de Comitet Ex. Provizoriu\ 1968,
raport sănătate din 30 iulie 1968, fila 26).
Intersant de remarcat este că, în anul 1964
la nivelul comunei Brebeni se înregistrau
în cadrul resurselor de muncă ale GAC
Brebeni, 927 familii înscrise, cu un număr
de 3097 membri de toate vârstele, din care
1386 bărbați. Dintre aceștia, în categoria
colectiviștilor apți de muncă (16 – 59 ani),
indiferent dacă participau sau nu la lucrări în
gospodărie, erau incluse 1828 persoane (801
bărbați), în afara gospodăriei activând 312
persoane (242 bărbați). Structura pe grupe
de vârstă a membrilor familiilor, aparținând
în anul 1964 Gospodăriei Agricole Brebeni, se
prezenta astfel: numărul membrilor de familie
de 60 de ani și peste era de 426 persoane, din
care 171 bărbați, cel al persoanelor în vârstă
de 14 - 15 ani de 362 (184 bărbați), iar cel al
membrilor de familie sub 14 ani reprezenta
324 persoane, din care 167 bărbați (C. L.
Brebeni, Dosar\1964-resursele de munca ale
www.memoriaoltului.ro 37
MEMORIA OLTULUI
gospodăriilor agricole la 31 dec. 1964)
În cadrul recensământul populației și
locuințelor din 15–22 martie 1966, s-a
înregistrat un număr total al gospodăriilor de
946 (441 gospodării – satul Brebeni Sârbi, 350
– Brebeni Români, 114 –Teiuș, 41- Ordorești),
iar numărul membrilor gospodăriilor era de
3513, din care 1678 persoane înregistrate în
satul Brebeni - Sârbi, 1287 în Brebeni-Români,
400 în satul Teiuș și 148 în Ordorești. La acest
recensământ, în actele oficiale, nu figurează
ca sat component al comunei Brebeni, satul
Saltănești, acesta aparținând statistic satului
Brebeni Români. În ceea ce privește numărul
locuințelor, la recensământul din același an,
s-au înregistrat 927 locuințe (349 în Brebeni
Români, 435 în Brebeni Sârbi, 100 în Teiuș și
43 în Ordorești), iar numărul total al camerelor
de locuit fiind de 2098 (C. L. Brebeni, Dosar
nr. 16\1970 - lucrări privind recensământul
populației, anul 1966)
Din analiza situației populației și resurselor
de muncă la 1 ianuarie 1973 se constată
că, numărul total al salariaților la nivelul
comunei Brebeni era de 895 persoane din
totalul unei populații de 3464 locuitori. La
CAP Brebeni, lucrau tot timpul anului 875
persoane, din care 227 bărbați și 648 femei.
Din totalul salariaților, 19 persoane salariate
lucrau în cadrul localității Brebeni, având
însă domiciliul stabil în altă localitate, în cea
mai mare parte în Slatina, dintre aceștia 11
erau încadrați la IAS - Brebeni (tehnicieni,
ingineri, medici veterinari), iar 395 persoane
salariate aveau domiciliul in Brebeni și lucrau
în această localitate, în majoritatea lor la IAS -
234 persoane și herghelia Brebeni -55 persoane
(angajați ai hergheliei Brebeni au participat

MEMORIA OLTULUI
ca figuranți călăreți la realizarea unor filme
care au marcat istoria cinematografiei
românești: “Tudor Vladimirescu”, cu Emanoil
Petruț -1960, iar murgul din acest film a
fost selectat de la Brebeni, „Haiducii”, regia
Dinu Cocea- 1965, 1966, „Columna”, regia
Mircea Drăgan-1968 etc) (C. L. Brebeni,
Dosar – situația populației și a resurselor de
muncă la 1 ian. 1973, filele 1-4). Un număr
semnificativ de locuitori care domiciliau
în comuna Brebeni, lucrau fie în localități
din județ, 460, fie în localități din exteriorul
județului, 40 ( Dosar\ 1973, balanța forței de
muncă, anexa B, fila 66). Din prima categorie,
453 persone erau angajate ale întreprinderilor
industriale din Slatina (IPA, Intreprinderea
de Aluminiu, Utilaj alimentar, IJCM, ITA,
IGO, PTTR, IREA, SMT etc.), iar din cea de-a
doua mulți lucrau ca salariați în orașul Pitești
la Combinatul Chimic, Textila, Argeșeana,
ITA etc. De asemenea, în gospodăria casnică
lucrau, în anul 1973, 239 persoane în vârstă
de muncă, toate din categoria feminină, din
care 207 proveneau din familii de salariați, iar
diferența (32) era reprezentată de personalul
din familiile membrilor cooperatori (Dosar\
1973–Situația populației și a resurselor de
muncă, fila 4). Deși în anii 50 a inceput
procesul de alfabetizare în com. Brebeni,
rezultatele nu au fost conforme cu așteptările,
pentru că, la peste 20 de ani de la declanșarea
eradicării neștiintei de carte, în comuna
Brebeni mai existau înca analfabeți. Astfel,
numai dintre persoanele casnice un număr
de 59 figurau la rubrica pregătirea școlară ca
fiind neștiutoare de carte, cei mai numeroși
în grupa de vârstă cuprinsă între 44 - 72 ani,
iar alte 33 aveau între 1-2 clase (Dosar balanța
38
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
forței de muncă\1973, anexa D, filele 67-82).
Grupa de populație reprezentată de studenți și
elevi care domiciliau în Brebeni și învățau în
alte localități, a avut o creștere semnificativă
comparativ cu anul 1924. Daca in anul 1924
aceasta grupa de populație era reprezentată
de numai 7 persoane ( 6 elevi la școlile
secundare și un student universitar), în 1973
s-a ajuns la un număr de 186 persoane, dintre
care 10 studenți: Constantinescu Nicolae –
Inst. Politehnic București, Ghergu A Felicia-
Universitatea Timișoara, Mierleșteanu Emilia-
Facultatea de Știinte Naturale, Craiova, Ivan
Gh. Florea – Fac. de Zootehnie, București,
Scaiete D. Maria - Facultatea de Zootehnie,
Cluj, Leanca Gh. Teodor- Facultatea de
Filologie, Cluj, Petculescu P. Elena - Fac.
de Farmacie, București, Stancu M. Petre -
Institutul Politehnic, Brașov, Ifrim V. Nicolae
- Fac. de Zootehnie, București, Florea M. Ion
- Inst. Politehnic, Brașov și 176 elevi (66 elevi
de liceu și 110 elevi la școlile profesionale,
sanitare, militare sau postliceale) (Anexa
C4, filele 146- 149, Dosar balanța forței de
muncă\1973). O altă categorie a persoanelor
în vârstă de muncă, era reprezentată de
bolnavi sau invalizi temporar, numărul
acestora ajungând la 20 persoane, 6 dintre
aceștia fiind neștiutori de carte. (Idem, anexa
D4, fila 86-88). La aceasta, grupa persoanelor
în vârstă de muncă, se mai adăugau și cetățeni
care nu lucrau din alte cauze (50 persoane, cu
vârste cuprinse între 18 - 49 ani) și cei care
erau în căutare de lucru sau mai lucraseră,
însumând 36 de cetățeni (Anexa D3, filele
83-84, dosar balanța forței de muncă\ 1973).
Tot în anul 1973, numărul de salariați care
aveau locul de muncă în Brebeni ajungea la
www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
309 persoane, repartizați astfel: 267 salariați
în agricultură ( 239 bărbați și 28 femei), 29 în
învățământ, 5 în administrație, 4 în circulația
mărfurilor și tot 4 salariați în industria locală
( Dosar\ 1973- balanța forței de muncă, fila
30). Doi ani mai târziu, în anul 1975, numărul
salariaților angajați în comuna Brebeni era de
414 persoane (341 bărbați și 73 femei), 395 de
salariți având domiciliul stabil în localitate, 18
în localități din județul Olt și unul cu domiciliul
în alt județ. Majoritatea acestor salariați lucrau
în sectorul agricol, reprezentând 85,26 la sută
din salariați, iar restul în industria locală (1,45
la sută), în servicii, respectiv telecomunicații,
circulația mărfurilor, învățământ, sănătate,
administrație (12,81 la sută) și în celelalte
ramuri de activitate (0,48 la sută) (Dosar\
1973-balanța forței de muncă, fila 36). La
1 iulie 1973 populația comunei Brebeni
ajungea la 3545 locuitori (1811 femei si 1734
bărbați), pe sate populația fiind repartizată
astfel: Brebeni 88,6 la sută și Teiușul 11,4 la
sută. Se constată în intervalul 1 ianuarie 1973
- 1 iulie 1973 o creștere numerică a populației
localității cu 81 de locuitori. Fondul locativ,
în anul 1974, cuprindea 925 de locuințe,
repartizate pe sate astfel: Brebeni 825, Teiuș
100.
Între 1977 și 1992 populația com. Brebeni a
înregistrat un proces de scădere numerică,
acest fenomen de depopulare a fost generat de
politica de dezvoltare economică a orașelor,
mai ales industrială, element ce a contribuit la
atragerea forței de muncă tinere din localitate
spre centrele urbane din județul Olt sau din
alte județe. Astfel la recensământul din 1977,
comuna Brebeni avea 3535 de locuitori, iar în
1992 populația a ajuns la 2877, constatându-
www.memoriaoltului.ro 39
MEMORIA OLTULUI
se o scădere numerică a populației la nivel de
comună cu 18,62 la sută, diferențiat pe cele
două sate Brebeni (17,45 la sută) și Teiușul
(27,43 la sută). Trebuie menționat faptul că,
această scădere numerică a populației comunei
Brebeni s-a datorat nu numai mișcărilor
migratorii (soldul mișcării migratorii negativ,
înregistrându-se valori absolute anuale de –
10 și chiar – 50 până în 1989), dar și sporului
natural cu valori scăzute, comparativ cu media
pe țară, cuprinse între 1,2 la mie și - 2,5 la mie
până în anul 1989. Migrarea forțelor tinere
apte pentru munca din localitatea Brebeni
spre centrele urbane industrializate, a generat
până în anul 1989 nu numai modificări
semnificative în structura populației pe
grupe de vârstă (a crescut ponderea grupei
15-59 ani și a scăzut ponderea grupei sub
15 ani, manifestându-se astfel un proces de
îmbătrânire demografică), dar și în valorile
sporului natural, foarte mici și chiar negative,
prin scăderea ponderii populației fertile (25
- 39 ani) și creșterea numărului populației
în varstă de 60 ani și peste. Dupa 1992 se
constată un proces de creștere numerică a
populației comunei, determinată în primul
rând de migrarea persoanelor plecate, dinspre
centrele urbane spre localitatea Brebeni
(măsurile de restructurare a industriei).
Astfel, dacă la recensământul din anul 2002
au fost înregistrați 2910 locuitori, dintre care
3 s-au declarat de etnie rromă și unul de etnie
bulgară, la cel din 2011 numărul de locuitori a
ajuns la 3080 (Prefectura jud. Olt, comunicat
de presă din 02. 02. 2012 privind rezultatele
provizorii ale recensământului din 2011, pag.
2)
 ANUL I, NR. 7
MEMORIA OLTULUI SEPTEMBRIE 2012

Publicaţii Periodice din Olt și Romanați

Prof. Ion D.Tîlvănoiu, Prof. Floriana Tîlvănoiu

Memoria Oltului își propune să facă o prezentare a celor mai importante publicații
periodice din Olt și Romanați. Plină de surprize, presa de altădată încântă cercetătorul,
aduce un plus de informație și de culoare, constituind un izvor istoric esențial pentru
cercetători. Apărute la Caracal ori la Slatina, periodicele dau informații despre apariția
primelor școli superioare din Slatina, despre preocupările corpului didactic între care se
desprinde figura colecționarului caracalean Ilie Constantinescu.

ESPUNEREA SITUAȚIUNEI au fost în vacanță din lipsă de învățători.

JUDEȚULUI OLTU, făcută de Comitetul
Permanent la deschiderea sesiunii ordinare
de la 15 oct.1885, Slatina, total 5 nr.
Tipografia „Ignoranticidul”, Slatina (1885),
Frații Benvenisti, Craiova, (1887), Tipo-
litografia Naționale Ralian și Ignat Samitca
(1888), Tipografia Societății (1900). Din
1901 devine MONITORUL JUDEȚULUI
OLT (1901-1916,1924-1930).
Nr. 6 din 1875 figurează la B.A.R. în
copie manuscris. Din capitolul referitor
la instrucție aflăm că în județ existau la
1875 60 de școli, 59 au funcționat iar 9
Școala de agricultură de la Strehareți (1906)
„Populațiunea elevilor a fost de 1566 dintre
care 1502 elevi și 64 eleve.” Școli private
au fost 3. Învățători publici de gradul I-9
iar de gradul II-42, „salariați cei dintâi cu
câte 50 lei mensualu iar cei din urmă cu 30
mensualu”.
Date interesante pentru starea județului
Olt la 1875 reies și din capitolele referitoare
la: agricultură, serviciul sanitar, serviciul
veterinar și epizootic, serviciul militar,
temniți poștă rurală, administrația, serviciul
drumurilor, serviciul grădini publice.
Mai aflăm că Școala practică de agricultură
de la Strehareț „a fost frecventată
în cursul anului școlar 1884-1885
de 54 de elevi”, iar gimnaziul
real „și-a început activitatea
la 21 sept. 1884 cu o singură
clasă, deosebitele sciințe au fost
predate de doi profesori unul de
partea literară și altul de partea
sciintifică. Numărul școlarilor
scriși a fost de 38 pe lângă cari
au mai frecventat cursurile și 4

40 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012 MEMORIA OLTULUI
se făcea acum în 5 școli primare
urbane și 103 școale rurale cu
15 institutori și 112 învățători.
Jandarmeria rurală număra 43 de
oameni și 40 de cai, repartizați în 8
secțiuni. Între cauzele afecțiunilor
care se înmulțesc sunt amintite
„necurățenia, lipsa de hrană
Spitalul din Slatina (1906)
suficientă și alcoolismul”.
(B.A.R. P.I. 12 915)
auditori: 11 din aceștia au părăsit școala în
decursul anului așa că afară de auditori până FACLA, revista Liceului nr. 1 din Caracal,
la finele anului au frecventat regulat 27 de 1969, număr festiv dedicat aniversării a 25
elevi din care 11 au fost promovați în clasa a de ani de la eliberarea României de sub jugul
II a. Prin urmare și această instituțiune […] fascist. Din colectivul de redacție fac parte:
n-a dat în destul un rezultat satisfăcător”. Florian Mihai Țițirigă, Filofteia Burlescu,
Județul Olt avea în 1885 232 biserici, un arest Silvia Dragu, George Cândea, Rodica
(502 arestați intrați în cursul anului, din Danciu, George Buzatu. Îndrumător–prof.
apr. până în oct. 1885), birouri de telegraf emerit Pătru Crăciun.
și poștă existau la Șerbănești și Vedea-Olt.
Nr. din 15 oct. 1887 oferă date suplimentare
privind bugetul general. Din capitolul
„Instrucțiune publică” aflăm că în acest
an s-au înființat școli la Coteana, Buzesci,
Bălțați, Turia Priseaca, Potcoava, Ursoia,
Tesluiul, Băresci, Mierlești, Perieți și
Ciriașovu”. Gimnaziul real are în anul școlar
1886-1887 trei clase cu 30 de elevi din care
au promovat 29. În anul 1888 au funcționat
în județ 68 școli, 20 învățători suplinitori,35
provizorii și 13 definitivi. Gimnaziul real
avea acum 4 clase, 7 profesori și 46 de elevi
la cursuri.
Din nr. pe 1900 reținem că până în oct.
s-au născut 2815 bărbați și 2606 femei.
Pe lângă spitalul din Slatina din 1900 mai Facla, revista Liceului nr. 1 din Caracal
exista unul la Drăgoești. Instrucția publică
www.memoriaoltului.ro 41

MEMORIA OLTULUI
Pictorul Marius Bunescu trimite un mesaj
Colegiului de redacție al revistei urându-le
„succes mare în descoperirea și dezvoltarea
talentelor, revista aceasta școlară constituind
prima treaptă pe scara valorilor spirituale.
Pictorul Marius Bunescu
Felicitări întregului colectiv de elevi și
profesori ai Liceului nr. 1 din Caracal.”
În cuprinsul revistei (nr. 1 din 1969 )apar
referiri la istoricul „Societății Culturale
Haralamb Lecca”–înființată la 1 nov. 1944.
În același nr. apare un medalion dedicat
pictorului I. Musceleanu (p. 28)și se face
mențiunea că în numerele precedente
au fost elogiate nume ca: Vasile Maciu
(istoric), Mihail Drumeș și Ion Potopin
42
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
(scriitori), Nicolae Buicliu și Radu Șerban
(compozitori).
În colecția B. A. R. există doar nr. 1/1969(An
V) deci revista a avut și apariții anterioare.
Alți colaboratori :Eugen Brumaru, Octavia
Liana-Ganea, Lodica Cristescu, Cornel
Tunsoiu, Silvia Grigorescu.
(B. A. R P. I. I. 35 993)
Bibl. „FACLA, revista Liceului nr. 1 Caracal”,
în OLTUL, nr. 1512 din 6 ian. 1973 .
FĂCLIA, revista membrilor corpului
didactic primar din județul Romanați,
Caracal apare de la 1 iunie 1922, ian.-apr.
1925. Tipo- legătoria de cărți Românească
Cooperativă și tipografia Unirea, str.
M. Eminescu (fost Negru Vodă), nr. 6,
Caracal. Apare lunar sub îngrijirea lui
Ioan I. Georgescu și Vasile Enescu, anul
40 lei. „Motivul determinant al apariției
acestei publicațiuni intitulată FĂCLIA își
are obârșia în profunda îngrijorare de care
credem că sunt cuprinși toți bunii români
care în clipe degajate de orice preocupări
mărunte cugetă la propășirea statului în
aceste timpuri când aproape toate țările de
pe glob se zbat într-o necurmată zvârcolire
spre a-și veni în fire din retrogradele dâre
săpate în viață-le, de crudul război prin
care au trecut. Și credem că noi, învățătorii
școlii poporane suntem cei dintâi cetățeni
ai statului, cărora le incumbă sarcina de
a-și ridica glasurile și dincolo de zidurile
în care sunt obligați a profesa apostolatul
lor fiindcă noi suntem primii promotori ai
educațiunii prin școală, pentru fragedele
www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
Vasile Enescu
generații care vor fi cetățenii de mâine.
[…] Recunoaștem că nu noi învățătorii
din acest județ suntem cei dintâi care
strigăm pentru întărirea neamului, dar
socotim că făclia noastră va avea parte și
ea de contribuție printre celelalte organe de
asemenea natură, devenind o mică pârghie
care să ajute la înălțarea țării. FĂCLIA
noastră […] va ridica chestiuni de școală,
sub toate raporturile,de biserică, de armată,
de administrație, chestiuni economice,
științifice și de ordin social, menite a
concurge la iluminarea și consolidarea
masei. […]Cetiți-ne! Prin citirea voastră,
lumina ei va deveni un izvor fără de secare
iar noi, învățătorii Romanațului, vom fi
deplin mulțumiți, văzând că apelul nostru
www.memoriaoltului.ro 43
MEMORIA OLTULUI
găsește ecou în sufletele voastre”–considera
I.N.Georgescu.
Publicația găzduiește articole pe teme
de istorie a pedagogiei, recenzii de carte
(„Icoane fugare” de H. Sanielevici), studii
și articole de specialitate. În nr. 3/oct.
1922 un anunț recomandă broșurile lui
I.N.Georgescu „Învățătorii”, „Copii în
război”(fasc. I, II), „Flori pentru copii”. În
nr. 4/nov. 1922 aflăm despre conferința lui
N. Iorga, susținută cu ocazia deschiderii
Ateneului din Caracal (7 nov.1922). Despre
dezvelirea plăcii comemorative (în amintirea
institutorului Gheorghe Nicolaescu, fost
revizor școlar, mort în război) la Școala nr.
2 de Băieți „C-tin Filipescu” din Caracal-
scrie în nr.5-6/dec. 1922-ian. 1923.
În nr.7/ febr.1923 Marin Rădulescu anunță
moartea pedagogului român Vasile Gr.
Borgovan, autor de lucrări pedagogice
și de manuale școlare. Din același nr.
aflăm că reprezentanții corpului ofițeresc
ai Regimentului 43/59 Caracal strâng
fonduri „pentru monumentul nemuritoarei
Ecaterina Teodoroiu, care a făcut parte din
acel regiment în momentul jertfei supreme”.
Exista–se pare–o strânsă legătură între
redacția FĂCLIEI și a revistei ȘCOALA din
Cernăuți (nr. 9-10/apr.-mai 1923), la fel ca
și cu ÎNVĂȚĂTORUL ROMÂN, organul
asociației generale a învățătorilor din
Ardeal, care elogiază FĂCLIA.
Mai reținem recenzia semnată de M.
Ionescu la volumul „Școala muncii”, de
Simion Mehedinți (nr. 1-2/sept.-oct. 1923)
și articolul lui Virgil Procopiescu „Theodor
 ANUL I, NR. 7
MEMORIA OLTULUI SEPTEMBRIE 2012
( B.A.R. P. I II. 6642 ,F.35X27cm )
Bibl. Publicații Periodice Românești, tom III,
p. 340.
P.P.R. , tom IV , p. 385.
„ Publicații din perioada interbelică” , de
Paul Lică , în ROMANAȚIUL , nr.47 din
martie 1991 , p.1-2.
Paul Lică – Istoria Presei Romanațene, p. 88 .

FĂCLIA, Gazeta Căminului Cultural

Județean Romanați, Caracal. Apare de la
15 oct. 1938 până la 1 sept. 1946. Director
Remus Scarlat. Apare de două ori pe lună,
100 lei pe an. Tipografia „Unirea” str. Regele
George Predețeanu (m. 1943), fiul Ferdinand I nr. 96, redacția și administrația
învățătorului T. Predețeanu de la Brastavățu str. Carol (Hotel Victoria).
Gazeta găzduiește poezii de S. Mardaloescu
Ribot-scurtă privire a vieții și psihologiei („Munca”, „Avatar. Lui Macedonski” – nr.14
sale” (nr. 7-8/apr.1924). din 20 mai 1939 ), Vasile I. Dumitrescu
Colabolatori: prof. Mihai Dimonie („Lui Octavian Goga”, nr. 4 din 1 dec.1938,
(Caracal), Ana Dinculescu (Balș), prof. „Întoarcere” nr. 7 din 1940 ), Nellu Cristescu
Șt. Dragnea (Caracal), Natalia Enescu (Ecoul eminescian”–nr.15 din 20 iunie 1939,
(Caracal ), M. Fota(învățător Apele-Vii,
Romanați), Ion N. Georgescu (Caracal )–
toți la primul număr; Ion I. Georgescu,
Zoe Georgescu, înv. Marin Georgescu și
Zenobia Georgescu (Celaru), Ștefan Iliescu
(Golfin-R-ți), I.Mihăescu (Șopârlița ), prof.
E.C. Predețeanu, înv. Ghe. Predețeanu
(Brastavățu), înv. Teodosie Predețeanu
(Brastavățu) Petru Rădulescu Tudoran,
Marin Rădulescu, înv. Grig. Rădulescu
(Balș), Ignat Stroescu, înv. Nicolae Stănășilă
(Stoenești), V. Șerban (Caracal), înv. D.C.
Tănase (Branețu), C. Uță (Cluj), I. Vilaia
(veterinar Caracal), Gr.Velea (Corabia)
Mihai Spiru (Paroschia, Teleorman). Făclia nr. 1/15 oct. 1938

44 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012 MEMORIA OLTULUI
Numeroase sunt în cuprinsul revistei
și articolele cu conținut istoric: „Hârtii
vechi. Două moșii de arendat în jud.
R-ții la 1847” (nr 3 din 15 febr. 1940) un
document romanațean din 1857 relativ
la unirea principatelor (nr. 2 din 1 febr.
1940), „Hotărnicia moșiei Dioști făcută la
1755 de boiari Matei Bârzeanu și Gheorghe
Vârceanul”, „Schițare istorică a satului
Dioști” ( nr. 13 din 1 sept 1940) „Actul
de donație al moșiei orașului Caracal de
boierul Constantin Filipescu, 1793” (nr. 4
din 31 mai 1941) , „Hotărnicia moșiei Redea
la 1736, iunie 18” (nr. 9 din 1 mai 1944)–
semnate de Ilie Constantinescu profesor
Ilie Constantinescu pensionar; „Originea Demetrienilor” de I.
S. Mazilescu (preot) în nr. 9-10 din 15 iunie
„Stejarul mort”–nr.16 din 1 sept. 1939), C. 1940.
Pârlea(„Parc provincial”–nr. 2 din 1940), Nr. 10 din 9 martie 1939 oferă informații
Tudor Măinescu („Drapele tricolore’’–nr. despre aniversarea Constituției la Caracal și
4 din 3 mai 1941, din vol. „Universal”), despre moartea patriarhului Miron Cristea,
Verona Brateș („Toamna târziu” ,nr. 7 din 1 fost regent. În același nr. Ion Potopin închină
sept.1941).
Petre Butucea recenzează volume ale
autorilor: Ilie Popovici, Ion Negescu,
Coriolan N. Chisanu, Teodor Sărac. Ion
Potopin semnează medalioanele: „Nellu
Cristescu, poetul anotimpurilor”, (nr. 11-
12 din 9 apr. 1939), și „Medalion liric S.
Mardaloescu”(nr. 10 din 9 mart. 1939). Nellu
Cristescu recenzează volumul „Pe cărări cu
aglice”, versuri de Iancu Constantinescu,
iar acesta din urmă semnează articolul
„Octavian Goga-monografia literară”.
Ion Ghe. Țalea semnează „Gânduri la
semicentenarul lui M. Eminescu ’’ (nr. 15
din 20 iunie 1939 ). Avocatul Remus Scarlat

www.memoriaoltului.ro 45
 ANUL I, NR. 7
MEMORIA OLTULUI SEPTEMBRIE 2012

Mormântul lui Remus Scarlat (Caracal)

Poetul Ion Potopin
un medalion lui C. Ș. Făgețel. Nr. 15 – 32 din Alți colaboratori: Șt. Mardaloescu, Gh.
1 oct. 1940 cuprinde necrologul poetului Cazacu (Comanca), Gh. Constantinescu,
C- tin I. Goga iar nr. 25 din 10 noiembrie Nellu Cristescu, Vasile Dumitrescu, ș.a. Sunt
1942 pe al profesorului caracalean N. recenzate publicațiile primite de redacție.
Săndulescu. În nr. 36 din 25 dec. 1940, C. G. (B.A.R. P. I.III. 17 519 F 47X31, 47X35 )
Uță dă detalii despre serbarea legionară de Bibl. P.P.R., tom III , p.340
la teatrul național din Caracal iar în nr.1 din Paul Lică – I.P.R. p.80
10 febr. 1941 este salutată apariția revistei
„Prietenia Literară”, director Nelu Cristescu.
Petre Vlad, profesor la Liceul Teoretic
„Ioniță Asan” scrie în nr. din 15 iulie 1943
despre eroismul învățătorilor romanațeni,
iar Pătru Crăciun face o descriere a
bibliotecii „N. B. Locusteanu” a profesorilor
aceluiași liceu (nr. 5- 6 din 15 martie 1944).
Același autor îl evocă pe profesorul Nicolae
Cartojan în nr. 1-2 din 1-15 ian. 1945 .
Colaborează cu poezii Har. Mihăilescu
(„Pastel”, nr 17 din 1 sept. 1944 ) și Eugeniu
Corado („Sonetul amintirii”, în nr. 22 din 15
noiembrie 1944”. Nellu Cristescu

46 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
Eroi și monumente din Olt și Romanați. Eroii din
Primul Război Mondial, Brebeni-Olt
Ion D. Tîlvănoiu, Floriana Tîlvănoiu, Vasile Radian
În localitatea Brebeni nu a fost ridicat încă un
monument în memoria eroilor din ultimele
două mari războaie. A existat o tentativă
spre sfârșitul anilor 60 a sculptorului Teodor
Selu, care a realizat un grup statuar intitulat
„Victoria”, însă acțiunea acestuia, deși aproape
de finalizare, nu a mai fost continuată de
autoritățile locale din acea perioadă. Numele
și prenumele eroilor din Primul Război
Mondial se găsesc pe unul din pereții bisericii
din Brebeni, cu hramul Adormirea Maicii
Domnului, la intrare, în partea stângă. Este un
tablou dreptughiular de culoare albă, pe care
sunt scrise cu litere majuscule, bisericești, în
vopsea neagră, numele eroilor. La începutul
înscrisurilor este pictată o cruce, iar la sfarșitul
lor este scris: „Pomenește-i Doamne întru
împărația Ta, căci pildă ne sunt nouă”.
În cadrul tabloului, eroii sunt menționați pe
Troița de la intrarea în Brebeni, Olt
www.memoriaoltului.ro 47
MEMORIA OLTULUI
13 rânduri:
R1 - Gheorghe T. Pană, Grigore Pintea,
Gheorghe Bărbuică, Marin Bărbuică, Simion
Gerguș, Marin S. Gherguș, Ion P. Roșu,
Gheorghe Alex. Enache, Gheorghe Truică.
R2 - Marin D. Pelcea, Gheorghe D. Roșu,
Năstase Ifrim, Toma N. Ioana, Ilie N. Dumitru,
Dumitru Cărămizoiu, Stancu Mitrache, Marin
R. Vlad.
R3 - Ion Mirea, Dumitru Truică, Tudor D.
Șerban, Marin Beleț, D-tru St. Durcă, Radu
P. Trifu, Ivan Bărcănescu, Ilie F. Georghiță,
Marin I. Petcu, Vidu C. Tanu.
R4 - Ioan Stângă, Dumitru C. Stângă, Grigore
C. Tanu, Petre Ungureanu, Marin S. Cânciu,
Ion Gr. Petcu, Marin Pătru, Savu P. Vlad, Petcu
I. Nicula, Gheoghe Tonu.
R5 - Nicolae Tonescu, Trifu Gheorghe, Ioan
Toșca, Gheorghe Iv. Vlad, Marin C. Ghergu,
Matei P. Crăciun, Gheorghe M. Vâlcu,
Ștefan D. Pelcea, Ioan Papuc, Nicolae
Văduva.
R6 - Florea L. Safciu, Iancu G. Safciu,
Ilie N. Nicula, Nicolae C. Crăciun,
Petcu I. Florea, Conea Razmir, Marin
P. Țecu, Vidu F. Ghercu, Tudor V.
Selea, Petcu T. Pârvan.
R7 - Petcu P. Crăciun, Goran F. Tudor,
Marin Diaconescu, Penea Jivcu,
Savu M. Tonea, Ivan I. Penciu, Radu
Ghercu, Tudor T. Jifcu, Crăciun Filcu,
Florea V. Selea.
R8 - Gigore Iv. Ninu, Dumitru
Țonescu, Lucan Fl. Tudor, Ioan Țonea,

MEMORIA OLTULUI
Marin Marinciu, Penea N. Penciu, Petre Fl.
Pilcu, Ioan Pilcu, Nicolae Tonea Țecu, Trifu
M. Jifcu.
R9 - Ivan Gaciu, Petre Marin Tița, Camen Fl.
Tonescu, Dumitru Ninu, Tudor Tonescu, Ilie
Conea Stancu, Penea N. Nicula, C-tin Petre
Penciu, Ioan Trifu, Ion Țonea Toader.
R10 - Florea V. Penea Selu, Vasile Ț. Dorobanțu,
Ioan Crăciun, Penea I. Petran, Petre G. Cârstea,
Marin Costache, Blagu Militariu, Raciu P.
Dumitru, Gheorghe I. Bălan, Grigore Șerban.
R11 - Florea Ion Ivan, Marin I. Ivan, Vîrban M.
Ninu, Petru D -tru Vîlca, Mihalache Coșleață,
Florea Stoicănescu, Tudor Stoicănescu, Marin
Stoicănescu, Florea Buică, Goran I. Dilof.
R12 - Ilie Stoicănescu, Savu P. Toader, Simion
St. Vîlca, Ioan Doran, Vasile Mladin, Penea
I. Țanu, Năstase D -tru Ghioca, Tudor P.
Nedelea, Florea Iv. Țonea, Marin Gr. Avram.
R13- Ion Țonescu, Ioniță Trifu, Ilie Ristea, Ilie
Nistor, Petran Ilie, Tudor Vasile.
PS. Imediat după al Doilea Război Mondial,
pensionarii IOVR(invalizi, orfani și văduve de
război) au fost supuși abuzurilor autorităților
comuniste, fiind vizați în primul rând cei care
beneficiau de unele drepturi din campaniile
de război 1941 și 1916. Prin dispozițiile legii
nr. 248 din 1947, publicate în Monitorul
Oficial Nr. 37 din 17 decembrie 1948, privind
revizuirea pensionarilor de război „pe suport
material” (C. L. Brebeni, dosar nr 4\1950-
1951, fila 177) și a Deciziei nr. 277 din 17
aprilie 1948, se hotăra ca drepturile de pensie
ale invalizilor, accidentaților, mutilaților și
urmașilor celor dispăruți sau morți în cele două
războaie, se vor acorda după starea materială,
profesiunea, procentajul de infirmitate, vârstă
și greutăți familiale, toate acestea înainte de
1 ianuarie 1948, iar schimbările survenite în
48
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
situația materială, ulterioare acestei date, nu
se vor mai lua în considerare (C. L. Brebeni,
Dosar\1950, probleme agricole, fila 155).
În urma aplicarii legii nr. 248 din 1947,
numeroși invalizi, orfani și văduve au pierdut
pensiile de război, pentru că dețineau suprafețe
agricole mai mari de 2 ha. Toate acestea au
făcut parte dintr-un set de măsuri, măsuri pe
care sistemul comunist le-a luat în procesul
de colectivizare, condiționând păstrarea sau
obținerea unor drepturi de suprafețele de teren
avute în proprietate. Cererile pensionarilor
de război din localitatea Brebeni, adresate
președintelui Secției de Muncă și Prevederi
Sociale, Raionul Slatina, sunt un exemplu clar
al umilinței la care au fost supuși:
Timbru fiscal
Tovarășe Președinte
Subsemnata xxxxxxxxxxxx din comuna
Brebeni, Raionul Slatina, vă aduc la cunoștință
următoarele: sunt văduvă de rasboi din
campania 1941, sunt femeie săracă, posed 2,50
ha pământ, locuiesc într- un grajd învelit cu
coceni, inventar agricol nu posed, am un copil
de 8 ani. Din anul 1947 nu am primit nici o
pensie. Cu lacrimi în ochi Tov. Președinte vă rog
a cerceta cazul și a dispune să mi se acorde și
mie o mică pensie ca să pot duce și eu o viață de
azi pe mâine.
Traiască RPR
xxxxxxxxxxxxxxx
Comuna Brebeni, Raionul Slatina
Tov. Președinte al Secției Muncă și
Prevederi Sociale, Raionul Slatina
(Dosar\ 1950, probleme agricole, fila 275)
Situația incertă a pensionarilor de război a
continuat și după 1950. Pe 15 ianuarie 1951,
www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
în cadrul sfaturilor populare, se înființează
în fiecare comună colective IOVR, pentru
a se deplasa și cerceta situația materială a
fiecărui fost pensionar de război. Colectivul
IOVR, după cercetarea la domiciliu a tuturor
pensionarilor, încheia un proces verbal
individual de constatare, acesta având însă
mai mult un caracter de recomandare, Secția
de Muncă și Prevederi Sociale - Raionul
Slatina, era cea care stabilea punctajul conform
deciziei nr. 7 din 1948 și hotăra dreptul la
pensie(Dosar nr. 4\ 1950-1951, proces verbal,
fila 240). În timp, soluția găsită de organele
regimului comunist din acea perioadă pentru
rezolvarea acestei situații a fost una mai greu
de imaginat. Astfel, avându-se în vedere că în
urma celor două războaie mondiale a rămas
un număr însemnat de invalizi( majoritatea
victimelor se aflau în mediul rural, fără alte
venituri, în medie pe comune la nivelul
României erau 10 invalizi și 20 văduve de
război), prin ordinul circular MMPS nr. 30293
din 26 ianuarie 1951 și trimis în copie de către
Sfatul Popular al Raionului Slatina sfaturilor
populare comunale, se trecea la organizarea
invalizilor în cooperative de producție pentru
ca aceștia “prin muncă să-și valorifice forțele în
activitatea productivă”(C.L. Brebeni Dosar nr.
4\ 1950-1951, fila 244). Sarcina de prelucrare
și valorificare a resurselor locale de invalizi
revenea, în mediul rural, Cooperativelor de
Consum, care trebuiau să organizeze pe lângă
ele secții productive : împletituri de nuiele,
papură, foi de porumb, creșterea viermilor
de mătase, albinărit, crescătorii de păsări și
porci etc. De aceste acțiuni, venite chipurile
în sprijinul invalizilor de război, se ocupau
Partidul Muncitoresc Român, Direcția
de Reeducare din Ministerul Muncii și
www.memoriaoltului.ro
MEMORIA OLTULUI
Prevederilor Sociale, cu sprijinul Crucii Roșii
și al Comisiei de Organizare a Cooperativelor
Meșteșugărești din RPR (C.L Brebeni, Dosar
nr. 4\ 1950-1951, fila 245).
Constituirea Asociației Naționale a Veteranilor
de Război (20 feb.1990), a marcat un moment
important în redarea drepturilor, respectului
și demnității cuvenite acestei categorii sociale.
După înființarea Asociației, la nivelul comunei
Brebeni erau în anul 1996, 172 veterani și
văduve din al Doilea Război Mondial, dintre
care 20 de veterani decorați (C. L. Brebeni,
Dosar evidența veteranilor și văduvelor de
război, 1996 -1997, nepag.)
Veterani decorați în ultimul război mondial
(situația 1996 - 1997)
1. Vitan C. Grigore n. 1923
2. Radu R. Petre n. 1921
3. Stan M. Gheorghe n. 1920
4. Ene C. Pandele n. 1917
5. Stănculescu S. Ion n.1922
6. Stoicănescu F. Marin n. 1915
7. Tâmpeanu Costea Mihai n. 1920
8. Tița P. Ilie n. 1914
9. Tonescu M. Florea n. 1908
10. Trifu D. Grigore n. 1923
11. Matei M. Ion n. 1923
12. Nedelea B. Gheorghe n. 1914
13. Ninciu Ivan Florea n. 1923
14. Petcu I. Velcu n. 1922
15. Ciobanu D. Ion n. 1920
16. Cârstea T. Constantin n. 1922
17. Crăciun S. Ion n. 1921
18. Ghergu M. Pavel n. 1920
19. Ghergu M. Vasile n. 1923
20. Ilie P. Florea n. 1917
49
 ANUL I, NR. 7
MEMORIA OLTULUI SEPTEMBRIE 2012
Primul Mitropolit al Olteniei – Nifon Criveanu
Pr. Constantin NEACŞA
„Şi iarăşi bucuria marii familii româneşti, a poporului român unit şi mulţumit ieri este,
de asemenea, întunecată prin atât de nedreapta ciuntire a hotarelor României Mari, prin
dureroasa despărţire de noi a milioane de fraţi români abia scăpaţi de jug străin şi acum
căzuţi iarăşi sub grea obidă a stăpânirii străine.”
Mitropolit Nifon Criveanu - ,,Romanaţul”, Caracal , an VI, nr. 13/14 aprilie 1941

se leagă înființarea școlii din satul natal și

apariția revistei „Țărăncuța”, unde mai întâi
este colaborator, iar mai târziu conducător,
în paginile acesteia ridicând fără frică glasul
împotriva nedreptăților sociale din lumea
satului.
Vlădica Nifon a urmat școala primară în
satul său, sub îndrumarea strictă a tatălui,
remarcându-se ca un copil deosebit, cu
o inteligență ieșită din comun. Datorită
înclinațiilor sale spre cele sfinte și în
concordanță cu educația primită, părinții
au hotărât să-l facă preot și l-au trimis să
urmeze cursurile Seminarului Central din
București (1902-1910), iar apoi pe cele
ale Facultății
de Teologie
Î.P.S. Nifon Criveanu (1910-1914),
absolvind
ÎPS Nifon Criveanu (pe numele său de ca șef de
mirean Grigore) s-a născut în comuna promoție. La
Slătioara din fostul județ Romanați, la doi ani după
20 februarie 1889, într-o familie cu mare încheierea
dragoste de credință și carte. A fost fiul studiilor
Bălașei Criveanu − o femeie simplă și universitare își
evlavioasă − și al învățătorului Ilie Criveanu întemeiază o
− om cu mare iubire de carte, cu o activitate familie și este
culturală deosebită. De numele tatălui său hirotonit ca

50 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
preot ajutător pe
seama bisericii
„Lucaci” din
București.
În 1922 este
transferat paroh
al bisericii „Popa
Soare”, făcându-
se remarcat
Ilie Criveanu pentru deosebita
sa activitate
misionar-pastorală și pentru colaborarea la
numeroase publicații.
La recomandarea Facultății de Teologie,
părintele Grigorie este trimis de Patriarhia
Română cu o bursă de studiu în Franța,
la Montpellier și Paris, intrând în contact
cu marii teologi occidentali din acea
vreme și continuând să publice articole în
diverse reviste cu caracter teologic. După
întoarcerea în țară, părintele Grigorie
Criveanu, la propunerea Patriarhului Miron
Cristea, este numit profesor și director
al Seminarului „Nifon Mitropolitul” din
Capitală.
După moartea prematură a soției sale,
s-a hotărât să îmbrace haina monahală,
devenind ieromonah la Mănăstirea Cernica,
sub numele de Nifon. Apoi, a fost hirotesit
arhimandrit, iar în septembrie 1928 Sfântul
Sinod l-a ales în demnitatea de Vicar al
Episcopiei Râmnicului Noului Severin.
În februarie 1929 a fost hirotonit arhiereu
și a primit în grijă conducerea Tipografiei
Episcopale „Cozia”, dezvoltând o bogată
activitate culturală și contribuind la
www.memoriaoltului.ro 51
MEMORIA OLTULUI
promovarea
valorilor teologice
prin numeroase
publicații. În
același timp, s-a
preocupat de
ridicarea nivelului
de pregătire
al elevilor
Seminarului Bălașa Criveanu
Teologic „Sfântul
Nicolae” de la Râmnic.
La data de 19 octombrie 1933 Arhiereul
Nifon Criveanu, Vicar al Episcopiei
Râmnicului, a fost ales prin vot sinodal
în funcția de Episcop titular al Episcopiei
Hușilor, primind investitura la data de 11
martie 1934. Aici, a fost iubit și prețuit,
implicându-se în mod deosebit în viața
religioasă a credincioșilor și a întregii
eparhii.
Cu sprijinul și la îndemnul său au fost
editate mai multe publicații: „Foi pentru
popor” − cum le denumea cu smerenie
− reviste care se străduiau să potolească
setea de cunoaștere și de informare a
credincioșilor. Putem enumera, astfel: ziarul
„Credința”, care devine mai târziu „Credința
strămoșească” , apoi „Cronica Hușilor”.
În octombrie-noiembrie 1933, apărea nr.
11-12 din „Credința”, care publica sub
semnătura preotului Anton Popescu −
conducătorul ziarului − editorialul „Episcop
nou la Huși”. În pagina a doua, sub titlul „Noul
Episcop al Hușilor”, era redată cuvântarea
rostită de după alegere a Preasfințitului
 ANUL I, NR. 7
MEMORIA OLTULUI SEPTEMBRIE 2012
Nifon Criveanu, Preoți să tălmăcim Scripturile, să înfățișăm
fost Episcop Vicar al viețile Sfinților, să povestim istorisiri morale,
Râmnicului. să împărțim ceea ce este de folos sufletelor, să
„ C r e d i n ț a ducem cuvânt de pace și de iubire între oameni
s t r ă m o ș e a s c ă ”, […]. „Este multă sete sufletească în zilele
foaie de zidire noastre după cuvântul Sfintelor Scripturi,
sufletească pentru după învățătura mântuitoare a Bisericii
popor, a apărut […]. Omul – amăgit acum de cuvintele
la Huși, la 20 mai meșteșugite ale vorbitorilor veacului […]
1934, cu un cuvânt cere, dezmeticit, hrana adevărului creștin
înainte al PS Nifon […]. Cine-i va da această hrană? Cine-i
P.S. Nifon, Episcop de Criveanu, intitulat va adăpa setea? Cine-i va arăta calea? Noi,
Huși, împreună cu
dr. N. Lupu „Către iubiții mei slujitorii Bisericii”, conchidea Preasfinția Sa.
fii duhovnicești”. Editorialul care purta semnătura PS
Încă de la înscăunare, acesta mărturisea: Nifon Criveanu era intitulat „Credința
„Abia aștept zilele când voiu putea merge în Strămoșească” și amintea deopotrivă pe
satele și orașele noastre, să-mi cercetez fiii cei care se ocupau de apariția acesteia,
duhovnicești la casele lor, să-i cunosc mai exprimându-și bucuria pentru „cât de
de-aproape, […] să le mângâi durerile, să așteptată este foaia Noastră în fiecare
le duc și să le tălmăcesc cuvântul luminos și duminică de cei peste zece mii de cititori care
hrănitor al Bunului și Blândului Învățător găsesc în ea îndestulare sufletească”.
Iisus Hristos, să-i îndrum în nedumeririle lor Tot în această publicație, Sfânta Episcopie
și să-i ajut în lipsurile lor”.
Continuând, încerca
să schițeze programul
publicației: „[…] Până
a putea merge în toate
laturile Eparhiei și a
propovădui față către față
Cuvântul lui Dumnezeu,
și a îndruma poporul
nostru dreptcredincios,
am chibzuit că este bine să
scoatem o foaie de zidire
sufletească pentru popor,
unde Noi și Frații Noștri Noii Episcopi: P.S.Nifon Criveanu, Episcop de Huşi şi
P.S.V. Lăzărescu al Caransebeşului (1934)

52 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
aducea la cunoștință bunilor credincioși
că duminică, 15 octombrie 1939, avea a se
târnosi noua și frumoasa biserică a Schitului
„Vovidenia” de lângă Huși, ridicată cu
cheltuiala episcopiei. Cu acest prilej s-au
sfințit și celelalte multe, atât de frumoase și
de folositoare lucrări: „Azilul de bătrâni de
lângă schit, clopotnița de la Sfânta Episcopie,
Troița de lângă Catedrală, precum și toate
celelalte lucrări din curtea Sfintei Episcopii”,
se scria în „Credința Strămoșească” din
8 octombrie 1939, sub titlul de „Veste
Frumoasă”.
După 5 ani de păstorire ca Episcop al
Hușilor, la 30 noiembrie 1939 Vlădica
Nifon Criveanu se despărțea de cei
pentru care a ridicat atâtea construcții și a
mângâiat atâtea suflete, pentru a urca întâia
oară treptele scaunului mitropolitan din
cetatea în care odinioară porunceau Banii,
devenind primul Arhiepiscop al Craiovei și
Mitropolit al Olteniei, de după reînființarea
Mitropoliei. „Înălțarea Preasfântului
nostru Episcop la rangul de Mitropolit este
o răsplată a muncii sale necurmate; este o
cinstire deosebită, dar este și o chemare a
lui Dumnezeu la o muncă mai grea, pe ogor
mai întins”, aprecia Pr. Anton I. Popescu în
editorialul din 10 decembrie 1939, intitulat
„Ne vom despărți în curând”, care însemna
și o veste mare, de bucurie și de mândrie
pentru toți enoriașii Eparhiei Hușilor.
Nifon Criveanu încercase chiar să stabilească
data precisă a înființării Episcopiei de Huși,
din dorința de a stabili adevărul, instituind
în acest sens și un premiu de 20.000 lei
www.memoriaoltului.ro 53
MEMORIA OLTULUI
ce urma să fie acordat, prin Academia
Română, cercetătorului care se va apropia
cel mai mult de data exactă, însă acest lucru
a rămas necunoscut până astăzi.
Despre opera de binefacere în Eparhia
Hușilor, în cei cinci ani de păstorire,
mărturisea „Cronica Hușilor”:
„[…] Atenee populare, școli primare,
Seminar monahal, cămine culturale, Cerc
de gospodine, cercuri studențești, cantine
școlare, „Mila creștină” din Huși, cea din
Vaslui și Bârlad create de PS Sa, liceu de fete
la Vaslui, echipa regală Vaslui, Societatea
„Principele Mircea”, Azilul de copii din
Bârlad, Școala de cântăreți, Căminul
Pensionarilor Publici, Societatea Femeilor
Române, Frăția „Sfinții Apostoli” din Huși,
Liga culturală, Dispensarul „Principele
Mihai” din Huși, Legiunea de străjeri, Straja
Țării, coriști, Asociația creștină „Nifon
Criveanu” − Vaslui, Societatea de patronaj,
Societatea Mărăști, Jamboree, construirea
azilului de bătrâni de la Schitul din Huși,
Societatea pentru sprijinul orbilor, Asociația
Casei Cuza Vodă din Galați, revista
„Santinela ortodoxă”, Asociația preoților
tutoveni […]”, iar enumerarea o continuă
Pr. Anton I. Popescu, referent eparhial: „a
reparat și a sfințit 140 de biserici din cele
454 existente, ctitor al noului Schit de la
Vovidenia – inițiatorul juriilor de împăciuire
din fiecare parohie, care avea să premeargă
judecătoriilor de pace, din care preotul
nu lipsește, din fiecare comună, realizat
mai apoi prin noua lege judecătorească;
precursorul altei lucrări importante la sate −

MEMORIA OLTULUI
întemeierea căminelor culturale și obligarea
preoțimii să le înființeze și să lucreze alături
de învățători în ele; el a dat un nou grai, o
nouă atitudine, de respect și disciplină față
de Sfânta Biserică”.
În iunie 1935, cele 400.000 de suflete ale
Eparhiei erau păstorite de PS Episcop Nifon
ajutat de 299 preoți și patru diaconi, la care
se adăugau 498 cântăreți bisericești, dintre
care doi erau absolvenți de conservator și 6
de seminar. Existau În total 448 biserici.
„Hușenii știu cum a fost. Când Vlădica
Nifon a venit la Huși nu știm ce-a simțit
în sufletul său, la priveliștea ruinelor unui
schit de lângă scaunul episcopal, dar știm
ce-a făcut. A stăruit mai întâi ca Episcopia
să capete iarăși terenul fostului Schit, și
la stăruința sa Primăria l-a dat. Apoi, a
purces la construirea unui Azil de bătrâni și
bătrâne și a unei noi biserici pentru Schitul
Vovidenia” , spune Pr. Anton I. Popescu în
articolul său din „Credința strămoșească”
și adaugă: „și iată, de acum are și Episcopia
clopotniță […]; noua biserică este înălțată de
PS Episcop Nifon, ca un semn al credinței sale
Instalarea Mitropolitului Nifon
54
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
și ca un dar, ca cel mai ales dar făcut acestui
oraș, în care au sălășluit zeci de vlădici și tot
atâția voievozi”.
La scurtă vreme după numirea lui
Constantin Argetoianu Prim-ministru al
României, la 28 septembrie 1939, avea să
fie pusă în practică una din dorințele sale,
aceea de a înființa Mitropolia Olteniei, cu
acordul Patriarhului Nicodim Munteanu.
În referatul prezentat Consiliului de
Miniștri, Premierul Constantin Argetoianu
justifica necesitatea înființării Mitropoliei
Olteniei în primul rând din considerente
istorice, invocând înființarea în 1370 a
Mitropoliei Severinului, a cărei jurisdicție
se întindea asupra „Olteniei de astăzi și
asupra ținuturilor bănățene de peste munți”,
dar care nu a dăinuit decât cinci decenii,
întrucât, la moartea lui Mircea cel Bătrân,
Banatul Severinului a reintrat sub stăpânire
maghiară. Abia la începutul secolului al XVI-
lea avea să ia ființă Episcopia Râmnicului,
sufragană a Mitropoliei Ungrovlahiei.
Pentru a demonstra că este o reînviere și o
continuare a vechii Eparhii a Severinului,
aceasta își va lua titulatura de
„Episcopia Râmnicului−Noul
Severin”, titulatură perpetuată
până în 1939. În al doilea rând,
existau și considerente de ordin
religios, numărul credincioșilor
din această regiune crescând la 1,5
milioane. Pe de altă parte, s-a dorit
a se da satisfacție și solicitărilor
a numeroase personalități de
seamă ale vieții sociale, culturale
www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012 MEMORIA OLTULUI
cuprindea cinci mitropolii: Mitropolia
Ungrovlahiei, Mitropolia Moldovei și
Sucevei, Mitropolia Ardealului, Mitropolia
Bucovinei și Mitropolia Basarabiei. Cât
privește Mitropolia Ungrovlahiei, ea avea
cinci eparhii sufragane: Arhiepiscopia
Bucureștilor și Episcopiile Râmnicului−
Noul Severin, Buzăului, Argeșului și
Tomisului (Constanța).
Proiectul înființării Mitropoliei Olteniei va
căpăta forma unui Decret-lege, ce conținea
8 articole și era aprobat de Regele Carol al
II-lea la 7 noiembrie 1939. În primul articol
al acestui decret se preciza că se înființează
Mitropolia Ortodoxă Română a Olteniei,
Râmnicului și Severinului, cu reședința în
Mitropolitul Nifon la ieșirea din Craiova, având ca sufragane: Arhiepiscopia
Palatul Regal (1939)
Craiovei, care se înființa la aceeași dată, cu
județele: Vâlcea, Romanați, Dolj, Gorj și
și economice din Oltenia, care susținuseră
Mehedinți, precum și Episcopia Argeșului.
cu tărie ideea înființării unei Mitropolii cu
Cât privește catedrala Episcopiei Argeșului,
sediul la Craiova.
se stipula că aceasta va servi numai drept
Pentru a înlesni aprobarea proiectului, se
„Criptă a Familiei Regale a României”, sub
preciza în amintitul referat că înființarea
jurisdicția canonică a episcopului de Argeș,
Mitropoliei Olteniei nu necesită prea
„care până la zidirea unei noi catedrale
mari cheltuieli suplimentare de la bugetul
statului, „plata personalului
Arhiepiscopiei Craiovei fiind
asigurată prin prevederile
bugetului în curs, personalul
Episcopiei Râmnicului−Noul
Severin trecând în întregime la
noua Arhiepiscopie a Craiovei”.
Potrivit Legii și Statutului
de organizare din 1925, din
punct de vedere canonico- Sfințirea unei cantine din Craiova
administrativ Patriarhia
www.memoriaoltului.ro 55

MEMORIA OLTULUI
Ieșirea de la Palat
(Fototeca Ortodoxiei Românești)
episcopale își va alege și va folosi în acest scop
una dintre bisericile parohiale din Curtea de
Argeș”.
Arhiepiscopul Craiovei era concomitent
și Mitropolit al Olteniei, Râmnicului și
Severinului, având și un arhiereu vicar cu
titlul de „Râmniceanul” (art. 2), iar Biserica
„Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir” din
Craiova era declarată catedrală episcopală
(art. 3).
Odată cu publicarea Decretului-lege, se
desființa Episcopia Râmnicului−Noul
Severin, așezămintele și, în general,
toate bunurile mobile și imobile ce-i
aparțineau trecând de drept în patrimoniul
Arhiepiscopiei Craiovei (art. 4). Pe de
altă parte, statul își asuma obligația de
a completa Mitropoliei nou-înființate
terenurile de cultură și pădure ale fostei
Episcopii a Râmnicului−Noul Severin, până
la suprafețele prevăzute de art. 44 din Legea
de organizare a Bisericii Ortodoxe Române
(art. 5).
Se consemna totodată, în art. 6, faptul că
întregul personal administrativ, cleric și laic,
din serviciul fostei Episcopii a Râmnicului−
Noul Severin, va trece la Arhiepiscopia
56
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
Craiovei, păstrându-și funcțiile avute la
data respectivă, cu toate drepturile aferente.
Numărul membrilor Arhiepiscopiei
Craiovei în Adunarea Eparhială era de 60,
cu precizarea că organele reprezentative și
executive (Adunarea Eparhială și Consiliul
Eparhial) ale fostei Eparhii a Râmnicului−
Noul Severin vor continua să funcționeze
ca organe ale noii Arhiepiscopii a Craiovei,
până la expirarea mandatului lor.
Sosirea la Craiova
(Fototeca Ortodoxiei Românești)
Pentru organizarea și funcționarea
Arhiepiscopiei Craiovei, Ministerul de
Finanțe era autorizat să deschidă, până la
noul buget, credite extraordinare, inclusiv
pentru retribuirea, până la 1 noiembrie
1940, a fostului titular al desființatei
Episcopii a Râmnicului−Noul Severin (art.
7). Ultimul articol prevedea că Patriarhul
României va desemna un locțiitor de
arhiepiscop, ale cărui atribuții erau acelea
de a organiza și conduce nou-înființata
Arhiepiscopie a Craiovei până la alegerea și
instalarea titularului.
Întâistătător al noii Mitropolii a Olteniei,
Râmnicului și Severinului avea să fie
www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
ales Nifon Criveanu (1889-1970), care
se remarcase atât prin activitatea sa
științifică, în calitate de profesor și director
al Seminarului „Nifon Mitropolitul” din
București și autor a numeroase lucrări cu
conținut moralizator, cât și prin calitățile
sale de bun organizator, în funcția de
Arhiereu la Episcopia Râmnicului, cu titlul
de „Craioveanul”, și Episcop al Hușilor în
perioada 1934-1939.
Tânărul Mitropolit al Olteniei, care era
înzestrat cu o bogată experiență pastorală,
a căutat să vivifice în primul rând viața
culturală a eparhiei sale și a contribuit la
ridicarea calității învățământului religios din
școlile primare și din licee. De asemenea, a
accentuat foarte mult activitatea misionară
a Bisericii, prin organizarea de numeroase
cursuri în cadrul cărora erau pregătiți
misionarii laici care aveau să activeze alături
de preoți și monahi în spitale, în închisori,
precum și în lagărele de prizonieri politici
de pe tot cuprinsul Olteniei.
P e r i o a d a
păstoririi
Mitropolitului
Nifon nu a cu trăsăturile feții divin-armonioase, senine
fost deloc una
liniștită. Europa
era cuprinsă de
război, iar anul
1940 aducea
tragedia sfâșierii
Ziarul ,,Romanaţul” (Caracal)
h o t a r e l o r
din 30 mai 1940 despre României Mari.
vizita mitropolitului Nifon în Vlădica Nifon
judeţul Romanaţi
www.memoriaoltului.ro 57
MEMORIA OLTULUI
a fost martorul
acestor grozăvii
urmate de valuri
de refugiați,
preoți, învățători
și țărani. Pentru
fiecare trebuia
căutat un adăpost
și găsit un cuvânt
Revista de istorie
de îmbărbătare. Și Bisericească (1943),
aceasta în condițiile apărută cu sprijinul
Mitropolitului Nifon
grele ale dictaturii
militare a lui Ion Antonescu.
Publicațiile vremii − „Romanațul”, și
„Vremea” − îl prezintă pe mitropolit și
înălțătoarele sale fapte, astfel: „Clerul
oltean, și cel romanațean în special, l-a
cunoscut cu prisosință în timpul celor câțiva
ani de vicariat, iar noi, laicii, am avut în
câteva rânduri prilejul fericit să-l avem în
mijlocul nostru, să ne mângâiem sufletele
cu duhul blândeții Preasfinției Sale și să
ne înălțăm mintea și inimile spre culmile
luminate de strălucitoarea înțelepciune cu
care Dumnezeu l-a dăruit din belșug […].
Frumos, într-adevăr de o frumusețe angelică,
și cucernice, asemenea icoanelor zugrăvite de
către marii maeștri inspirați ai credinței, cu
ochi adânci, plini de înțeleapta și cucernica
blândețe a celor aleși ai Domnului, deși
relativ tânăr pe atunci, înfățișarea PS Sale te
impresiona prin contrastul adânc meditativ
de chibzuință și de înțelegere bătrânească a
rosturilor lumii acesteia, peste care harul lui
Dumnezeu îl chemase să păstorească. Fiu
 ANUL I, NR. 7
MEMORIA OLTULUI SEPTEMBRIE 2012
al Romanațului ni l-a răpit pentru alții […]. Astăzi însă,
nostru, născut când Dumnezeul nostru și al părinților
în comuna noștri, Care l-a inspirat să-și adauge la
Slătioara, din tată numele arhieresc și denumirea predestinată
învățător, făcând de „Craioveanul”, astăzi, când ne surâde
studii teologice nădejdea să-l avem iarăși între noi, împotriva
strălucite, dar mai tuturor speranțelor pierdute, cu cea mai
ales punându- curată și cu cea mai deplină fericire putem
se în evidență spune: Bucură-te suflet oltenesc! Bucură-te și
printr-o conduită veselește-te din plin, din tine suflete al nostru
Din scrierile Mitropolitului e x c e p ț i o n a l ă a fost rupt, dar Dumnezeu s-a milostivit de
Nifon Criveanu (Biblioteca
Academiei Române) de înaltă rana ta și ți l-a dăruit înapoi, mai strălucitor
spiritualitate și și mai împodobit, ca să-ți fie ție nu numai
neprihănită morală, PS Episcop Nifon, atunci spre vindecare, ci și spre fală și spre mare
când a fost ales și înscăunat la Huși, dacă veselie” .
ne-a adus o vagă bucurie de conjudețean Despre ceremonia instalării ÎPS Nifon
strălucit, ne-a rupt inima de îndurerare că Criveanu în scaunul de Mitropolit al Olteniei
Dumnezeu nu ni l-a dăruit nouă, ci soarta s-a relatat pe larg în revista „Vatra”, nr. 26-
29, din decembrie 1939, p. 16. În articolul
„Biserica Olteană în 1939. Instalarea ÎPS
Mitropolit Nifon al Olteniei la Craiova”, se
spunea: „Biserica Olteană a trecut în anul
1939 prin mari prefaceri, care au culminat
cu înființarea Mitropoliei de la Craiova,
pornită din atât de luminos și creștinesc
gând al Majestății
Sale Regelui Carol
II […]. Acesta
este evenimentul
care ocupă
întregul orizont
al Bisericii Oltene
în anul 1939.
Spre el s-au uitat
și au nădăjduit
binecredincioșii

58 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012 MEMORIA OLTULUI
din Ținutul Oltului cu adânc Dumnezeu să-mi dea putere
freamăt de bucurie, ce n-a de muncă, minte întreagă și
fost împuținată de viforoasele suflet iubitor, rog pe Domnul să
întâmplări din afara granițelor hărăzească țării noastre vremi
noastre […]. Mitropolia Olteniei de pace, Bisericii Oltene vremi de
a luat ființă într-o zodie fericită. înflorire, iar vouă pace, sănătate
În primul rând pentru că scaunul și întru toate bună sporire.
de mitropolit de la Craiova n-a Binecuvântarea Domnului peste
rămas multă vreme vacant. În voi toți, cu al Său har și a Sa
al doilea rând, pentru că atunci iubire de oameni, totdeauna și în
când s-a făcut alegerea, votul, vecii vecilor. Amin!”.
aproape unanim, s-a oprit asupra La 11 februarie 1940, cu ajutorul
PS Episcop Nifon al Hușilor, pe nemijlocit al vrednicului preot
care, cu drept cuvânt, marele nostru învățat Gheorghe Demetrescu de la biserica
– D-l prof. Nicolae Iorga − îl numește un „Sfântul Gheorghe – Vechi” din Craiova,
episcop de mari speranțe „. Mitropolitul Nifon a înființat cantina
În cuvântarea rostită cu acest prilej, ÎPS școlară „Iubirea Aproapelui” în curtea
Nifon Criveanu arată că dorește să fie „un bisericii, unde zilnic luau masa 120 de copii.
frate care vrea să lucreze cu toată priceperea
sa, cu toate puterile sale pentru mântuirea
sufletului românesc și creștinesc. Făgăduiesc
tuturor că voi păstori cu iubire și că voi lucra
frățește cu frățiile voastre, pe care vă chem
la datorie. Eu sunt încredințat că mă veți
urma întotdeauna
la datorie, ca să
facem din Biserica
Oltenească a
acestui popor, așa
de vioi și de inimos,
într-adevăr, o
Biserică bogată în
roade duhovnicești
[…]. În aceste
sentimente,
rugând pe

www.memoriaoltului.ro 59

MEMORIA OLTULUI
Despre activitatea unor cantine sociale
ca aceasta, fondate de marele Mitropolit,
părintele profesor Alexie Buzera, fostul
profesor de muzică al Facultății de Teologie
din Craiova, în calitate de martor al acelor
vremuri, mărturisește: „Îmi amintesc de acea
perioadă că, fiind elev la Școala primară din
localitatea Vâlceaua, comuna Câlnic, județul
Gorj, între orele 11-12 a.m., împreună cu
ceilalți colegi și cu doamna învățătoare
Maria Novac sau cu D-l Ion Puiu, mergeam
încolonați la cantina din Parohia «Sfântul
Nicolae» din Vâlceaua. Ne ospătam, apoi
mergeam fiecare la familiile noastre, aceste
activități repetându-se zilnic. De asemenea,
vrednicul vlădică, prin intermediul
parohiilor, dimensiona activitatea pastorală
și asupra armatei române, aprovizionând-o
60
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
cu obiecte de îmbrăcăminte din lână și
asistând-o religios prin preoții misionari,
însoțiți uneori și de corul Catedralei „Sfântul
Dimitrie” din Craiova, care a cântat la
Odessa, îmbărbătând ostașii și aducându-le
bucurie în inimi”.
La 22 iunie 1941, România intră în cel de-
al II-lea război mondial, pentru eliberarea
teritoriilor ocupate de U.R.S.S. În fața acestei
situații, Biserica Ortodoxă Română se va
orienta și către trimiterea de misionari, în
scopul revigorării ortodoxiei din teritoriile
ocupate și, în paralel, pentru a asigura
sprijin duhovnicesc răniților din spitalele
de pe întreg cuprinsul țării.
Pentru refacerea gospodăriilor distruse de
război în Basarabia, pentru asigurarea de
pensii invalizilor, văduvelor și orfanilor
de război, ca și pentru procurarea
de medicamente pentru bolnavi, ÎPS
Nifon Criveanu a susținut „Împrumutul
Reîntregirii”, o inițiativă a generalului Ion
Antonescu. Astfel, ziarul „Romanațul și
Oltul”, an. VI, nr. 36 din 20 sept. 1941,
publica pe prima sa pagină „Pastorala ÎPS
Nifon Criveanu, Mitropolitul Olteniei, către
clerul și credincioșii din cuprinsul Eparhiei
Râmnicului și Severinului”, în care citim:
„Țara având bani, poate înarma mai puternic
viteaza noastră armată, poate îmbrăca mai
bine pe ostașii noștri […], va putea îngriji
de bolnavii din spitale, va putea da pensii
invalizilor și orfanilor de război […]. Dând
bani țării, înlesnim cu o clipă mai devreme
rezidirea sfintelor lăcașuri pângărite,
dărâmate sau arse. Se va putea așeza din
www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
nou Sfânta Cruce pe turlele bisericilor. Se va
putea auzi glasul clopotului și se va putea
aprinde din nou candela de veghe și de pietate
[…]. Dând bani țării, vom ajuta pe frații
noștri basarabeni și bucovineni să-și refacă
gospodăriile risipite și în parte nimicite”.
Adevăratele probleme pentru mitropolie și
pentru arhipăstorul ei aveau să înceapă, însă,
odată cu instaurarea guvernului comunist
condus de Petru Groza care, printr-o
ordonanță de urgență, l-a pensionat forțat
pe Mitropolitul Nifon − la numai 57 de ani
−, Sfântul Sinod fiind obligat să accepte
hotărârea guvernului. Conform aceluiași
decret, avea să se reînființeze Episcopia
de Râmnic, unde a fost numit temporar
ca episcop locotenent Arhiereul Atanasie
Dincă Bârlădeanul.
www.memoriaoltului.ro 61
MEMORIA OLTULUI
După cum se vede, nici înainte de 1945
situația Bisericii Ortodoxe Române nu a
fost una tocmai fericită. Amestecul puterii
politice în treburile ei s-a petrecut adesea,
iar demiterea ierarhilor incomozi − prin
presiuni asupra Sinodului și lansarea de
acuzații de încălcare a canoanelor − era o
practică bine rodată. Tehnica înlăturării
episcopilor incomozi și alegerea unora
fideli era simplă, eficientă, verificată, nu
stârnea prea multe valuri și, mai presus
de toate, slujea minunat scopurilor puterii
comuniste.
Pentru controlul cât mai excesiv atât asupra
manifestărilor „mistico-obscurantiste”, cât
și asupra instituției bisericești în general,
Partidul Comunist, cu sprijinul nemijlocit
al organelor din represiune, a trecut la
punerea în aplicare a unui vast proiect de
control în interesul propriu. Încă din aprilie
1945, noua putere comunistă a desființat
Mitropolia Olteniei, în acest fel scoțând
din joc pe Mitropolitul Nifon Criveanu, un
ierarh care în timpul războiului prestase o
impresionantă activitate misionară bine
văzută de către regimul antonescian.
Deși a demonstrat că este nevinovat și a
obținut repunerea temporară în funcție,
Mitropolitul Olteniei a fost înlăturat pe
motiv că „a cântat prea tare împotriva
Uniunii Sovietice”. Mazilit, o vreme s-a
refugiat în comuna natală, frecventând
mânăstirile oltenești la cârma cărora încă
mai erau foștii săi colaboratori. După un
timp, Vlădica Nifon a fost nevoit să meargă
cu domiciliu forțat în Capitală. Aici i s-a

MEMORIA OLTULUI
admis să slujească la Mânăstirea Antim,
fiind folosit ca arhiereu ori de câte ori era
posibil. În ziua de 22 mai 1949, după ce a
oficiat Sfânta Liturghie la Biserica „Amzei”
din Capitală, fostul mitropolit a ținut o
predică virulentă împotriva regimului
comunist. După aceasta, situația sa s-a
agravat, fiind supravegheat îndeaproape
de către Securitate. În ultima perioadă a
vieții a fost forțat să petreacă la Mânăstirea
Cernica, unde a și fost înmormântat.
A plecat, însă, lăsând în urmă rezultatele unei
neobosite munci de cărturar, de ziditor al
credinței și de păstor iubitor, cu nenumărate
acte de caritate și multe publicații spre
folosul și ajutorul credincioșilor:
- „Calea vieții. Studii exegetice”, București,
1913, 61 p.
62
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
- „Spre fericire. Studii morale”, București,
1914, 157 p.
- „Patimile Mântuitorului”, Cernica, 1923,
36 p.
- „Puterea unui copil. Istorioare morale”,
București, 1927, 87 p.
- „Cugetări și maxime pentru viață”,
Râmnicu Vâlcea, 1929, 384 p.
- „Cugetări și maxime”, ediția a II-a,
București, 1968.
- „Culmi de viață”, București, 1969.
- „Pământ sfânt. Cuvântări ocazionale”,
Râmnicu Vâlcea, 1933, 164 p.
- „Pe drumul datoriei. Cuvântări ocazionale”,
Huși, 1935, 160 p.
- „Pace pre pământ. Meditații religioase”,
Huși, 1938, 197 p.
- „Împărăția muncii. Cuvântări”, București,
1939, 159 p.
- „Credința ta te-a mântuit. Pastorale”,
Craiova, 1941, 171 p.
- „În grădina Ghețimani. Meditații
religioase”, Craiova, 1943, 144 p.
- „Domnul este cu Tine. Cuvântări”, Craiova,
1944, 168 p.
A publicat, de asemenea, numeroase
articole în reviste care au fost înființate și
și-au desfășurat activitatea cu aportul și sub
îndrumarea Preasfinției Sale:
- „Biserica Ortodoxă”
- „Viitorul”
- „Duminica Ortodoxă”
- „Noua Revistă Bisericească”
- „Renașterea” – Craiova
- „Cronica Hușilor”
„În această lucrare n-am făcut decât lucrul
www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012
albinei, care culege nectarul și parfumul a
diferite flori, ca să-l depună într-un fagur de
miere. Am cules de pe plaiurile și câmpurile
literaturilor din întreaga omenire unele
din cele mai frumoase, mai râzătoare și
parfumate flori de gândire și cugetare
omenească, pe care le-am legat într-un
bogat mănunchiu, ce bucuros îl ofer tuturor
celor ce doresc să-l primească. Cu dorința
de-a fi primit cu același drag cu care-l ofer
și eu și de-a contribui, cu cât de puțin, la
întronarea în lume a mai multă bunătate,
dreptate, cinste, omenie și mărinimie” .
Mormântul Mitropolitului Nifon
de la Cernica
www.memoriaoltului.ro
MEMORIA OLTULUI
Bibliografie:
→ Pr. Prof. Univ. Dr. Mircea Păcurariu,
Dicționarul Teologilor Români, Ed. Univers
Enciclopedic, București 1996.
→ Anuarul Eparhiei, tipografia George
Cerchez, Huși, 1938.
→ Viața Cuviosului Nifon, editor
pr. Anton I. Popescu, tipografia George
Cerchez, Huși, 1938.
→ Eparhia Râmnicului și Argeșului,
vol. I, Râmnicu Vâlcea, 1976.
→ Colecția ziarului „Vremea”, Caracal,
1928-1933.
→ Colecția ziarului „Romanațul”,
Caracal, 1927-1940.
→ Colecția ziarului „Romanațul și
Oltul”, Caracal, 1941-1942.
→ Colecția revistei „Vatra”, Craiova,
1927-1940.
→ „Revista de istorie bisericească”,
Craiova, 1943.
→ Ziarul „Lumina”, „Mitropolitul
Nifon Criveanu și jertfa sa pentru
Biserica din Oltenia”, vineri 16
octombrie 2009.
→ Ion N. Oprea, „Hușul în presa
vremii − de la Melchisedec până în
zilele noastre-1869-2006”, Tipografia
Moldova, Iași, 2007.
→ „Martiri și mărturisitori ai Bisericii
din România (1848-1989) − Colecția
Cicerone Ionițoiu.
→ „Viața Bisericească în Oltenia”, în
Anuarul Mitropoliei Olteniei, Craiova,
Tipografia Sfintei Mitropolii a Olteniei,
Râmnicului și Severinului, 1941.
63
 ANUL I, NR. 7
MEMORIA OLTULUI SEPTEMBRIE 2012
Știri culturale
➢ Târgul de fete de la Cotenița, la cea de-a XV-a ediție

Primăria și Consiliul Local Coteana, în colaborare cu Consiliul Județean Olt, Centrul

Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale și Cultural Olt și Muzeul
Județean Olt au organizat pe 15 august, miercuri, de Sfânta Maria, cea de-a XV-a ediție a
Festivalului Național „Târgul Fetelor de la Cotenița”.
Manifestările au început la ora 09.00 cu partidele de fotbal ce s-au disputat pe stadionul
comunal între echipele din Coteana, Brebeni și Vîlcele. Între orele 15.00 – 16.00 a avut loc
Parada și jurizarea lăzii de zestre. Apoi, de la ora 16.00 – 17.30, timp de o oră și jumătate,
pe scena festivalului au evoluat Ansamblurile „Cotenița” din Coteana, „Rândunica” din
Vâlcele, „Dorofeiul” din Nicolae Titulescu, Ansamblul „Hora” din Drăgănești-Olt, dar
și Ansamblul „Flori de măr” din Curtișoara. Constantin Gaciu și taraful său au susținut
un recital. Pe scena amplasată pe stadionul comunal au urcat apoi cei de la Ansamblul
Profesionist „Doina Oltului”. Invitat de onoare a fost solistul de muzică populară Constantin
Enceanu.
Felicităm organizatorii și întrebăm: pe când și un muzeu Dumitru Tinu la Coteana ?

➢ Manifestări închinate Sf. Constantin Brâncoveanu – Ocrotitorului Episcopiei

Slatinei și Romanaților
În ziua de joi – 16 august 2012, la Mănăstirea Brâncoveni din jud. Olt, a avut loc slujba
de cinstire a Sfinților Martiri Brâncoveni – Constantin Vodă (Ocrotitorul Eparhiei),
dimpreună cu cei patru fii ai săi: Constantin, Ștefan, Radu și Matei și cu sfetnicul Ianache
Văcărescu.
Manifestările dedicate Ocrotitorului Eparhiei au debutat la ora 9:30 cu Sfânta Liturghie,
săvârșită în pridvorul bisericii mari a mănăstirii de către un sobor de ierarhi în frunte cu
ÎPS Irineu – Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, dimpreună cu PS Lucian –
Episcopul Caransebeșului, PS Nicodim – Episcopul Severinului și Strehaiei, PS Sebastian –
Episcopul Slatinei și Romanaților, PS Gurie – Episcopul Devei și Hunedoarei și PS Macarie
– Episcopul românilor ortodocși din Europa de Nord, înconjurați de un sobor de preoți și
diaconi. La slujbă au participat sute de credincioși, atât din cuprinsul Eparhiei, cât și din
afara ei, fiind însoțiți de către preoții lor, astfel aducând prinos de rugăciune și închinare.
Cuvântul de învățătură a fost ținut la sfârșitul Sfintei Liturghii de către ÎPS Irineu,
Mitropolitul Olteniei, care a subliniat importanța jertfei martirice a Sfântului Martir

64 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012 MEMORIA OLTULUI
Constantin Vodă Brâncoveanu, care cu sângele său și al fiilor săi au pecetluit o viață
mărturisitoare în Hristos, precum și necesitatea mărturisirii lui Hristos în orice împrejurare
a vieții noastre. La rându-i, Preasfințitul Părinte Sebastian a mulțumit tuturor celor
care au răspuns chemării, atât ierarhilor prezenți, cât și credincioșilor, făcând cunoscut
tuturor programul manifestărilor organizate în cinstea Ocrotitorului Eparhiei Slatinei și
Romanaților.
Totodată, Preasfinția Sa a conferit și distincția „Ordinul Sf. Constantin Brâncoveanu”,
instituită pentru promovarea valorilor creștine, d-lui Deputat Gigel-Sorinel Știrbu, d-lui
dep. Valeriu-Andrei Steriu și d-lui. dep. Nicolae Stan, pentru permanentul sprijin și desele
ajutoare date sfintelor lăcașuri din cuprinsul Eparhiei noastre.

➢ Începând cu orele 17.30, la sala de festivități a Primăriei Orașului Balș, a avut loc
programul cultural sub genericul „Istorie, Cultură și Creștinism la Acidava, Rusidava și
pe Valea Oltețului”. În holul sălii, Înalții ierarhi au putut vedea exponatele ceramice ale
meșterilor populari Ștefan Trușcă din Balș și Marin Ciungulescu din Oboga, reprezentativi
pentru această zonă, prezentarea acestora fiind făcută de D-na Rada Ilie, expert etnograf.
Comunicările susținute în cadrul acestui program cultural au
fost următoarele:
- D-na Cercetător Științific Dr. Aurelia Grosu, din cadrul Muzeului
Județean Olt: „Considerații asupra siturilor arheologice de la
Acidava (Enoșești – Piatra Olt) și de la Strejești (Rusidava?)”;
- D-na Expert Etnograf Rada Ilie: „Meșteșugul olăritului pe
Valea Oltețului”;
dr. Aurelia Grosu - D-l Prof. Univ. Dr. Dinică Ciobotea: „Solidarități boierești, sau
despre energii social-politice și culturale în Valea Oltului, sec.
XIII-XVII”;
- D-na Conf. Univ. Dr. Gabriela Rusu-Păsărin: „Troițele de la Pietriș – între receptarea
sentimentului de straneitate și receptarea esteticului”
Comunicările au alternat cu cântările coralei „Sfântul Constantin Brâncoveanu” a
Episcopiei Slatinei și Romanaților și cu interpretările D-lui Ion Crețeanu, rapsod și cobzar,
și a Tarafului din Morunglav, condus de D-l Ion Liu.

La finalul manifestării, PS Părinte Sebastian a mulțumit celor prezenți pentru participarea

la acest eveniment, totodată făcând cunoscută și locația de anul viitor a manifestărilor
dedicate Ocrotitorului Eparhiei noastre: zona Scornicești.

www.memoriaoltului.ro 65
 ANUL I, NR. 7
MEMORIA OLTULUI SEPTEMBRIE 2012
➢ Expoziția de la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale- Olt „România de acum
100 de ani. Oameni și locuri. Romanați.”

Asociația Mișcarea de Rezistență (președinte Marius Tucă) și Direcția Județeană Olt a

Arhivelor Naționale au organizat în perioada 25 iunie – 25 iulie 2012, la sediul Bibliotecii
Naționale a României (B-dul Unirii nr. 22, Mezanin), o spectaculoasă expoziție de
fotografie intitulată „ România de acum 100 de ani. Oameni și locuri. Romanați” , parte
a unui demers mai amplu al asociației, de recuperare sistematică a valorilor românești
autentice.
Expoziția a prezentat 199 de fotografii – realizate în perioada 1908-1936 – ale Caracalului
și ale împrejurimilor sale, surprinzând cele mai importante evenimente din viața
comunității, figurile de vază ale urbei, dar și ale cetățenilor obișnuiți și constituindu-se
într-un veritabil jurnal al acestui oraș reședință de județ și al altor câtorva localități aflate
pe teritoriul Romanațiului (unitate administrativă din Regatul României, ce se întindea
de-a lungul Oltului până la Dunăre).
Imaginile fac parte dintr-o spectaculoasă colecție de 30.000 de plăci fotografice pe sticlă
intrate din 1960 în posesia Direcției Județene Olt a Arhivelor Naționale, grație efortului
profesorului și marelui colecționar Ilie Constantinescu din Caracal.
Expoziția a putut fi văzută la Biblioteca Națională a României în perioada 25 iunie – 25
iulie 2012, de luni până vineri, între orele 10.00-18.00.
În 1948, an în care vechile instituții de cultură au fost desființate de regimul comunist,
profesorul Ilie Constantinescu a înțeles valoarea documentară a acestor mărturii ale unor
vremuri apuse, astfel că a decis să salveze de la distrugere cele 30.000 de plăci fotografice
care proveneau din patru ateliere foto din Caracal – Torok, Chaland, Foto Glob și Royal.
După moartea profesorului, în 1960, familia a vândut colecția Arhivelor Statului - Olt.
Cele 199 de fotografii prezente în expoziția „ România de acum 100 de ani. Oameni și locuri.
Romanați” surprind momente precum: sfințiri de fântâni și biserici, nunți și înmormântări,
petreceri câmpenești ori cazone; defilări în centrul Caracalului, cu ocazia Zilei Regelui;
militari germani la scăldat, în 1918; soldați ruși în prizonierat la Caracal, în 1917; trupe de
ocupație distribuind cereale populației înfometate, în timpul Primului Război Mondial.
Nu lipsesc din acest jurnal în imagini Regele Carol I, imortalizat în timpul trecerii în
revistă a unei unități militare din Caracal; personalități precum I. G. Duca, Octavian Goga
și Nicolae Titulescu, în mijlocul participanților la întrunirile politice organizate în oraș;
veterani din timpul Primului Război Mondial, dansatori, cizmari, funcționari ai Băncii
Naționale, jandarmi rurali, pădurari și avocați, hoți de cai și de găini, acrobați la 1908, Miss
Romanați 1932 și chiar un tambur-major din Regimentul 19 Infanterie – Caracal etc.

66 www.memoriaoltului.ro
ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012 MEMORIA OLTULUI
Arhivele Naționale Olt au început de câtva timp acțiunea de scanare a acestei valoroase
colecții. Cele 199 de fotografii prezente în „România de acum 100 de ani. Oameni și locuri.
Romanați” au fost expuse anterior la Festivalului de Teatru de la Caracal.
La parterul D.J.A.N. Olt, expoziția este deschisă în continuare publicului oltean.

➢ Comemorarea eroului cpt. aviator Alexandru Șerbănescu ( Memoria Oltului, nr.

3 / mai 2012)
Programul special consacrat împlinirii a 100 de ani de la nașterea căpitanului aviator
Al. Șerbănescu s-a încheiat sâmbătă 18 august 2012 odată cu tradiționala comemorare
de la mormântul eroului național.La 18 august 1944, Al. Șerbănescu era doborât de
aviația americană într-o luptă inegală iar ziua de 18 august este declarată Ziua Aviației de
Vânătoare.

G-ral (r) Ion Dobran, cititor al ,,Memoriei Oltului” şi d-na Eleonora Arbănaş , preşedinta
Fundaţiei erou cpt. av. Al. Şerbănescu la mormântul eroului

La mormântul eroului din cimitirul Ghencea militar a fost prezent ultimul supraviețuitor
al Grupului 9 Vânătoare, g-ral de flotilă aeriană (r) Ion Dobran care a spus:
„Eu am fost protejat de destin de fiecare dată, așa am și ajuns să povesteasc despre asta acum,
la 93 de ani. Cea mai grea zi dintre toate a fost 18 august 1944, ultima zi de bombardamente.

www.memoriaoltului.ro 67
 ANUL I, NR. 7
MEMORIA OLTULUI SEPTEMBRIE 2012
Mai rămăseseră cu totul 23 de vânători și căpitanul Șerbănescu avea să fie doborât. Lupta
se mutase în înălțime. Eram 13 inși din Grupul 9 Vânătoare față în față cu o formație de
138 de bombardiere. Eram copleșiți. Am rămas în linie, eu și Dârjan cu Șerbănescu la
mijloc, picăm, picăm, picăm… A fost de ajuns străfulgerarea unei clipe pentru a scrie un
destin. În spatele lui Șerbănescu și mai sus era un avion cu bot roșu. Din planul stâng se
prelinge o ușoară dâră de fum, avionul se înclină spre stânga, se întoarce pe spate și pică
sub verticală. Așa a căzut căpitanul Șerbănescu. Așa a căzut o stea! La sfârșitul războiului
doar trei piloți mai rămăseseră din promoția mea. Eu, Galea și Chițu Gavriliu. Mai erau
și câțiva camarazi din vestitul Grup 9 Vânătoare. Cu toții am fost alungați din armată.
Nu aveau nevoie de ofițeri adevărați. Ce s-ar fi întâmplat cu Șerbănescu dacă ar fi scăpat?
Cu firea lui vulcanică și personalitatea puternică cu siguranță ar fi sfârșit în pușcăriile
comuniste, umilit, batjocorit și aruncat la groapa comună. Avea puțin peste 32 de ani când
a căzut atunci la Rușavăț. Destinul lui a fost și bun. El a sfârșit ca un Erou pe cerul țării și
a rămas un simbol. Are un mormânt la care ne-am adunat an de an. Astăzi am mai rămas
doar eu. Este o dată cu semnificație în istoria aviației. Pentru mine 18 august este Ziua
Aviației de Vânătoare. Poate că voi veți continua tradiția asta…..”
Distinsul aviator veteran și cunoscutul scriitor Radu Theodoru care a asistat ca elev la
înmormântarea eroului din 21 august 1944 a evocat acel trist eveniment și și-a încheiat
alocuțiunea spunând: „Alexandru Șerbănescu este simbolul și chintesența aripilor
românești”.
D-na E. Arbănaș a spus: „În cele peste 560 de misiuni la inamic, căpitanul av.
Șerbănescu Alexandru datorită hotărârilor sale prompte, avântului său vulturesc, sigur de
victorie, cât și spiritului său de jertfă și fanatic luptător a reușit să doboare un număr de peste
50 de avioane inamice, în peste 200 de lupte aeriene, fiindu-i un postament de nezdruncinat,
iar statutul lui de comandant de Grup de Vânătoare românesc, l-au situat în vârful piramidei
zburătorilor români. Supus presiunilor de tot felul și nedreptelor acuze ale generalului
Gheorghe Vasiliu rostogolite mizerabil la adresa grupului în ziua de 17 august 1944, precum
și ale altui comandant care i-a cerut căpitanului av. Alexandru Șerbănescu să decoleze la
alarmă, dar să nu angajeze luptă cu inamicul, toate acestea au fost de neacceptat pentru
comandantul Grupului 9 Vânătoare.Ținea prea mult la onoarea sa de ofițer, de aviator și
nu admitea compromisiuri și fuga din fața inamicului și nici nu a făcut-o. A luptat ca un
adevărat soldat al armatei române, până la capăt, pentru că România nu era un sat fără
câini…. și apoi nu vroia ca istoria să consemneze fuga din calea inamicului , ci lupta dârză
a aviației române.”
La final a fost transmis un mesaj din Înaltul Ordin al Majestății Sale Regelui Mihai I de
România trimis pe adresa fundației de doamna Constanța Iorga, Secretar General al Casei

68 www.memoriaoltului.ro
 ANUL I, NR. 7
SEPTEMBRIE 2012 MEMORIA OLTULUI
Majestății Sale Regelui.
Mai multe avioane de vânătoare au survolat zona.
Evenimentul a fost organizat de Forțele Aeriene Române și Fundația Erou Căpitan aviator
Alexandru Șerbănescu.

Semnal…

Piatra funerară a lui Mihai Viteazul de la Mănăstirea Dealu profanată zilnic de pelerini

Am vizitat deunăzi Mănăstirea Dealu de lângă Târgoviște, locul unde și-a găsit odihna
de veci capul lui Mihai Viteazul. Știam că Radu Buzescu a așezat la căpătâiul eroului o
piatră funerară cu următoarea inscripție : „Aice zace cinstitul și răposatul capul creștinului
Mihail, marele voievod, ce-au fost domn Țării Rumânești și Ardealului și Moldovei ;
cinstitul trup zace în câmpii Tordei și când l-au ucis nemții , ani au fost 7109 [1601], în luna
avg. 8 zile. Această piatră o-u pus jupan Radu Buzescu i jupâneasa Preda”. Interesul nostru
pentru aceasă piatră de mormânt se datora nu doar faptului că era pusă pe mormântul
făuritorului primei uniri a tuturor românilor . Ne interesa și pentru că era făcută de Radu
Buzescu, boier oltean, căpitan al lui Mihai și care la rândul său își are locul de veci la
mănăstirea Călui. Nu mică ne-a fost mirarea când am constatat că piatra de mormânt
originală așezată de Radu Buzescu nu se afla nicăieri. În naosul bisericii se găsesc cele
două monumente funerare ale lui Radu cel Mare- ctitorul bisericii și al lui Mihai Viteazul.

Piatra de mormânt a lui Mihai Viteazul este sub preș

www.memoriaoltului.ro 69
 ANUL I, NR. 7
MEMORIA OLTULUI SEPTEMBRIE 2012
Ambele sarcofage sunt opera sculptorului Frederic Storck și au fost realizate în 1912-1913.
La insistențele noastre de a vedea piatra originală, una dintre măicuțe ridică mocheta din
dreapta naosului și descoperim astfel piatra funerară chiar sub picioarele noastre.
Credem că aceasta este o impietate de netolerat. Am fost la Câmpulung și am văzut
mormântul lui Nicolae Alexandru voevod, la Curtea de Argeș de asemenea pietrele
funerare ale lui Neagoe Basarab ori Radu de la Afumați sunt la vedere și ocrotite prin lanț
de protecție iar o candelă veghează asupra inscripțiilor. La Cozia, o bucată din vechiul
mormânt se află în muzeul mănăstirii, la vedere, mormântul doamnei Teodora și cel nou
al lui Mircea cel Bătrân făcut de Nicolae Iorga sunt înconjurate de lanț protector și vizibile.
La fel este la Comana unde este înmormântat Radu Șerban, la Arnota mormântul lui
Matei Basarab ori la biserica Sf. Gheorghe nou unde odihnesc oasele lui Brâncoveanu , la
Brâncoveni ori la Putna și așa trebuie să fie pretutindeni.
Cerem celor în drept să pună lucrurile în ordine la Dealu iar pe vizitatori îi rugăm să
ocolească partea dreaptă a naosului dacă nu vor să profaneze piatra de mormânt a lui
Mihai Viteazul. Și suntem curioși dacă traducerea inscripției lăsată de noi la Dealu se află
la vedere sau a ajuns și ea sub preș.
Memoria Oltului

Cititorii care doresc să trimită articole spre publicare redacției „Memoriei

Oltului” sunt rugați să trimită textul redactat cu diacritice românești și
însoțit de ilustrații . Articolele și studiile propuse vor trata aspecte privind
istoria și trecutul județului Olt. Întreaga responsabilitate pentru conținutul
științific al articolelor aparține autorilor.

Puteţi redirecţiona 2% din

impozitul anual către Asociaţia
Culturală Memoria Oltului,
cont
RO02CECEO0130RN0581998
Sucursala C.E.C. Slatina,
C.I.F. 28429585.
Detalii pe www.memoriaoltului.ro
Asociatia Culturală ,,Memoria Oltului”,
loc.Izvoru, com. Ganeasa, jud. Olt, str.
Libertății, nr.96.
Tel. 0727748101, 0724219925,
e-mail tilvanoiu.ionel@yahoo.com

70 www.memoriaoltului.ro