REVISTA

FUNDAŢIILOR REGALE
ANULUI. i MARTIE 1936 N R . 3.

N. DAVIDESCU D i n ciclul « E v u l M e d i u » . . 483

VICTOR ION POPA . . . . M a t e i rămâne c u ochii la mine . 494
GHERGHINESCU VANIA . Audiţie din S a i n t - S a e n s . . . 504
LUCIA DEMETRIUS . . U l t i m e l e zile ale Ioanei L a z ă r . 506
CICERONE TEODORESCU. .Ciclu din « C l e ş t a r » . . . . 536
IONPETROVICI Padova 539
THEODOR SIMENSCHY . Fapta şi D e s t i n u l 555 V
G. C Ă L I N E S C U Erotica eminesciană . . . . 565 W
C. C. T E O D O R E S C U . . . Şcoala Politehnică din T i m i ­
şoara 588
EM. BUCUŢA Scrisorile trimise de D u i l i u
Z a m f i r e s c u lui T i t u M a i o -
rescu 610
N. ARGINTESCU V e r m e e r din Delft 629
D R A G O Ş P R O T O P O P E S C U . Kipling 643
ŞERBAN CIOCULESCU . . A s p e c t e epice contemporane . 652

C R O N I C I
M A T E I I. C A R A G I A L E de VlaHmir Streinu (669); I O N G H I C A SCRII­
T O R U L de Mircea Eliade (675); N O T Ă L A U N R O M A N P R O L E T A R de
- Mihail Sebastian (679); R Ă S C O A L A L U I HORIA Î N A R T A EPOCEI
de Z. Pâclişanu (684); C R O N I C A M U Z I C A L Ă de Radu Georgescu (685);
A C T U A L I T Ă Ţ I C U L T U R A L E E U R O P E N E de D. I. Suchianu (691);
A C T U A L I T Ă Ţ I I T A L I E N E de Alexandru Marcu (695); A C T U A L I T Ă Ţ I
F R A N C E Z E de Alexandru Vianu (700); C Â T E V A O B I E C Ţ I I L A S T U D I I L E
P L A T O N I E N E A L E D - L U I A L . C L A U D I A N de Petru Comarnescu (705).

REVISTA REVISTELOR
N U M Ă R U L — 240 P A G I N I - 2 5 L E I
 R E V I S TA
FUNDAŢIILOR REGALE
R E V I S T Ă L U N A R Ă D E L I T E R A T U R Ă , A R T Ă
ŞI C U L T U R Ă G E N E R A L Ă

COMITETUL DE DIRECŢIE :
I. A L . BRĂTESCU-VOINEŞTI, O. GOGA, D. GUŞTI,
E. R A C O V I Ţ A , C RĂDULESCU-MOTRU, I. SIMIONESCU

Redactor şef: Redactori;

PAUL ZARIFOPOL CAMIL PETRESCU
(i.I - 1.V.1934) RADU CIOCULESCU

lllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllllHlilIIII

R E D A C Ţ I A
ŞI ADMINISTRAŢIA:
B U C U R E Ş T I I I I
39, B-DUL LASCAR C A T A R G I , 39
TELEFON 2-40-70

IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIMIIHIilIIIIIUIIIINIIIIIIIIIIIIIilIlllllllllllllllllllllllll

A B O N A M E N T U L A N U A L L E I 3 0 0
PENTRU INSTITUŢII ŞI ÎNTREPRINDERI PARTICULARE LEI 1.000

E X E M P L A R U L 25 L E I

C O N T C E C P O Ş T A L NR. 1210

A B O N A M E N T E L E S E P O T F A C E Ş I A C H I T A P R I N O R I C E
O F I C I U P O Ş T A L D I N Ţ A R Ă

M A N U S C R I S E L E N E P U B L I C A T E N U S E Î N A P O I A Z Ă

E D I T A T Ă D E S E C R E T A R I A T U L G E N E R A L

A L F U N D A Ţ I I L O R C U L T U R A L E R E G A L E
 REVISTA
FUNDAŢIILOR REGALE
A N U L I I I , N o . 3, M A R T I E 1936

B U C U R E Ş T I

M O N I T O R U L O F I C I A L ŞI I M P R I M E R I I L E S T A T U L U I

I M P R I M E R I A N A Ţ I O N A L Ă
DIN CICLUL «EVUL MEDIU»
CREPUSCUL ÎN VALHALA

Bea V o t a n d e - o săptămână
In ceţoasa lui V a l h a l ă
Şi Valkirii lângă el
î ş i tot trec din mână 'n mână
Şi din sală-şi trec în sală
Ploştile cu h i d r o m e l .

T a t ă l fulgerului cere
Băuturii întărire
Şi virtuţi de luptător,
Şi ia cupa c u putere
Ş i - o goleşte cu'ndârjire
D e lichidu 'ntăritor.

S e m n e g r o a z n i c e se-arată
Cunoştinţei lui d e - o v r e m e
Şi 'ncruntatei lui p r i v i r i ,
Ş i ' n adânca-i j u d e c a t ă
C h i b z u e ş t e l u n g să c h e m e
A l e cerului oştiri.

Z e i i V a n i din miază-noapte
Ii ameninţă puterea
D â n d întregului pământ
G r â u , păşuni şi fructe coapte,
V i n u l , laptele şi mierea
Şi parfum purtat d e v â n t .
E i sunt însă în Valhala
Zeii luptelor semeţe
Şi-ai grozavei biruinţi,
Ş i c u - o mână-apucă pala
Ş i p e luciile-i feţe
P l i m b ă mângâieri fierbinţi.

î ş i aşează-apoi pe frunte
C a s c a lui din solzi de aur
Ş i c u lancia G u n g n i r
I n t r ' u n p u m n greu cât u n munte,
S e trezeşte ca u n taur
I n împărătesc delir.

C a d e după-aceea-alene
P e u n scut masiv drept scaun
P e trei piscuri sprijinit,
Şi-i ard ochii p e sub gene
Ş i p u p i l e l e ' n ei ca u n
S o a r e n e g r u de granit.

Ş t i e c e - o să i se'ntâmple
Ş i crepusculul de sânge
A l înaltei soarte-a lor,
Ş i neliniştea'ntre tâmple
I se z b u c i u m ă şi-i strânge
Creştetul îngrozitor.

Hotărît e însă ca să
*Tină piept şi să primească
L u p t a zeilor vrăjmaşi,
Ş i purtaţi de v â n t să iasă
Ş i ' n ţinută 'mpărătească
S ă se-arate toţi ostaşi.

P â n ă una alta însă

C e r e 'ntr'una băutură
Şi c u g â n d u l încruntat
S i m t e inima 'n el strânsă
Ş i tăciuni aprinşi în gură
Ş i ' n gâtlejul lui uscat.

M o a r t e a ' n s c h i m b şi-a ei aripă

Viforîtă de zăpadă
II găsesc nepăsător,
I n s ă ' n cea din u r m ă clipă
Ţ i n e braţul lui să cadă
P e d u ş m a n biruitor.

C A T E D R A L A

A ţâşnit din noi semeaţă

Catedrala
In azur
C a o caldă dimineaţă
Şi-un murmur
In Valhala
D e năvalnică viaţă.

N ' a mai fost însă beţie

Şi pahare
Zgomotos
Sparte 'n aspră veselie,
C i pios
Z b o r în zare
D e lăuntrică-armonie.

Sufletele refăcute
N e - a u fost toate
R â n d pe rând
Şi prin proaspătă v i r t u t e
Fumegând
A u fost poate
C a prin ordalii t r e c u t e .
 N o i l e - a m regăsit deschise
P e n t r u alte
Z b o r u r i noi
Ş i 'ncărcate g r e u de vise
D e eroi
I n înalte
Ş i necunoscute-abise.

Liniştea ei deşteptase
G â n d în piatră
Şi cuvânt
I n amestec de mătase
Şi pământ
Ş i din vatră
P e 'nălţimea-i ne c h e m a s e .

F o r m e l e ei ogivale
A u tăcere
Ş i contur
D e seniori s u b căşti şi 'n zale
In azur
C u putere
D u ş i în lupte triumfale.

S c u t u r i parcă-ameţitoare
D i n vitralii
Izbucnesc
C a u n ritual în soare
Creştinesc
In medalii
D e profundă sărbătoare.

C r u c i a ţ i vorbesc în z b o r u l
Ş i 'n avântul
E i în sus
Ş i e g â n d u l lor ca norul
C â n d s'au d u s
Spre mormântul
L u i Iisus M â n t u i t o r u l .
 C r e ş t e 'n catedrala noastră
Biruinţa
Tuturor
C a u n nufăr într'o glastră
Arzător
Ş i credinţa
N e 'nfloreşte 'n ea albastră.

A L G A R A D A

M i c u l rege-al M u r c i e i îmbracă
Zalele de fer
Damaschinat
Ş i făptura lui î n a lor teacă
E ca u n hanger
L a 'nceputul luptei fulgerat.

T r a g e peste faţă viziera

Căştii lui î n j o s
Neliniştit
Ş i păşeşte 'n sine ca pantera
D e misterios
Prin păduri de-argint î n asfinţit.

D u c e l e creştin de mai la vale

A pătruns la ei
C a u n tâlhar,
Ş i M a u r i i toţi a c u m în zale
A u în ochi scântei
U m e d e de-al răzbunării har.

Piaţa uriaşe din cetate

F r e a m ă t ă de-al lor
S e m e ţ alai,
Ş i 'n ecouri calde repetate
T r o p o t e de cai
C a l d a r â m u l bat b i r u i t o r .
Regele 'n sfârşit apare 'n capul
C u r ţ i i , marţial
Şi hotărît
Porcilor creştini să taie 'n trapul
C a l u l u i din rât,
Şi porneşte-al algaradei v a l .

P e n t r u u n u i însă n u m a i dintre
Cavalerii 'n z b o r ,
R e g i n a din
T u r n u l ei azvârle printre
Jaluzele-un crin
Şi priveşte 'n u r m ă visător.

G E N E Z A R U N I C A

O d i n , L o d u r şi c u H o e n i r porniră
Să vadă şi pământul pustiu încă,
Ş i paşii lor sunau din stâncă 'n s t â n c ă ,
Ş i m u r m u r e l e vorbei lor stârniră
Anticipate freamăte de liră
I n liniştea din j u r u l lor adâncă.

P ă m â n t u l era v ă d u v de suflare
Şi de simţire 'n sânu-i omenească,
Ş i cât puteau cu ochii să privească
D o a r vegetalele mişcau în zare
Ş i 'n apele doar rânduite 'n mare
G ă s e a u făptura lor dumnezeiască.

A v u r ă - a t u n c i u n simţământ de milă
Ş i de singurătate năbuşită,
Şi mintea lor primi ca p e - o ispită
I c o a n e fragede ca o zambilă
I n albă devenire de idilă
Ş i d e necunoscuta lor ursită.

U n trunchi uscat de arbore le ieşise

C u recea lui svelteţe înainte
Şi-alături altul tot aşa, c u m i n t e ,
C a două-altare fără z e i , deschise
I z v o r u l u i n e î n c e p u t de vise,
Solicitau suflarea lor fierbinte.

O d i n s'a aplecat atunci spre e l e ,

C u - a inimii şi-a minţii sale r o u ă ,
Şi trunchiurile 'n u m b r ă a m â n d o u ă ,
I n fibrele lor împietrit de g r e l e ,
A u presimţit coroană 'n sus de stele
Şi 'n m ă d u v a lor răsuflare n o u ă .

L o d u r le-a p u s în inimă căldură

Şi r u m e n e colori de dimineaţă
A hotărît să le deştepte 'n faţă,
Garoafe roşii le-a 'nflorit p e gură
Ş i - a 'nfierbântat întreaga lor făptură
C u prospeţime 'n aur de viaţă.

H o e n i r le-a hărăzit în u r m ă darul

Ş i năzuinţa 'n sus a cugetării
I n g o l u l şi 'n adâncul fiecării
A r u n c ă t u r i în nesfârşit cu z a r u l ,
Şi fiecare peşte şi pescarul
Să-şi fie sieşi în adâncul mării.

A u tresărit atunci cu 'nfiorare

C â n d s'au trezit alături în neştire
Ş i 'ntâia amândorura pornire
A fost u n gest şi-un freamăt de-adorare
Ş i - a fost o tragică îmbrăţişare
D r e p t zeilor necunoscuţi cinstire.

A R M O R I C A N A

M i s t r e ţ u l a ieşit din p ă d u r e
Ş i - a u început brazii să m u r m u r e
Şi-au sângerat rugerii de m u r e .
A năvălit al mărilor cal
C u coarnele de-argint triumfal
Destăinuite 'n fiece v a l .

A u tresărit apoi morţii şi

C â n d noaptea d i n c r e p u s c u l ieşi
Ş i 'ntr'însul ziua se săvârşi

I-a poticnit în zbor armăsarul

Ş i , scăpărând în stânci ca a m n a r u l ,
S'a fost de sub el smuls ca tiparul.

E l a rămas p e spate trântit

Ş i zalele i s'au risipit
I n p u l b e r e de fier ruginit.

V u l t u r u l căuta c u trufie,
N u carne d e hoituri în c â m p i e ,
C i , d u l c e , de creştin, să sfâşie.

L u n g i s e v u l p e a b o t u - i de-ardei
Ş i , galbenă ca floarea de tei,
P â n d e a dela răspântia e i .

M o c i r l a 'n adânc se deşteptase

Ş i broasca din v e r d e a ei mătase
Neobosita-i g u r ă căscase.

C u ghiarele lui asprul vultur

Ii duse c a p u l s m u l s în azur
C a să i-1 facă-acolo sus ciur.

Ii r u p e vulpea inima 'n ghiare

Ş i broasca c u sufletul lui sare
I n fundul smârcurilor m u r d a r e .

A l barzilor viers atunci în z b o r

A dat de veste Bretonilor
Pieirea contelui trădător.
Ş i - a râs rândunica 'n ea plină
D e cântece 'ntre fulgi şi l u m i n ă
Ş i s'a u m p l u t c â m p u l de sulfină.

A trebuit să fie r u p t , din

Pricină că s'a făcut creştin,
Semeţul Armoricului crin.

V I T R A L I I

F l u t u r ă 'n soare calde vitralii

D e catedrale
Ş i ' n triumfale
Jocuri de sânge prins î n medalii
S c o t î n c r e p u s c u l largi evantalii
D e luminoase 'n zbor osanale.

E plămădire grea de l u m i n ă
Ş i de'ntuneric
Ş i e feeric
C â n t e c de sevă c a l d ă ' n tulpină,
Z b o r în v ă z d u h u r i n e g r e de-albină
Ş i , prin prăpăstii, u m b l e t h i m e r i c .

O a m e n i în forme lungi de şopârlă

Ş i c u figură
F i n ă de z g u r ă
I e s din adânca flăcării gârlă
I n violete rochi şi se-azvârlă
P e - a 'nchipuirii stranie g u r ă .

Flutură-albastrul nuferi ca fumul

Ş i târnăcoape
V i n e t e -aproape
T a i e 'n adâncuri soarelui d r u m u l
S a u îi sfărâmă, r e p e z i , v o l u m u l
P e suprafeţe lucii de ape.
Sufletul nostru t r e m u r ă 'n z b o r u l
Sticlelor mate
Ş i 'naripate
D e mozaicuri stranii ca n o r u l
Ş i , c u m se duce toamna c o c o r u l ,
Pleacă 'ntre aripi iluminate.

Pasăre este tot şi mireasmă

I n strălucire
Ş i e 'ntâlnire
L i m p e d e dintre c u g e t şi plasmă
P e - o nesfârşită catapeteasmă
D e 'mbelşugate căi în suire.

R E V E L A Ţ I E

A sculptat în l e m n la o răscruce
P e Iisus
Şi-i s'au dus
G â n d u r i l e toate 'n sus
S p r e calvarul însemnat de-o c r u c e .

Bunătatea lui Cristos într'însul

Şi-a vărsat
înstelat
C e r u l de l-au apucat
D o r u l altui adevăr şi plânsul.

A privit în ochii lui ca c e r u l .

D e senini
Şi din spini
A simţit c u m pornesc crini
Şi din spor de inimă m i s t e r u l .

Rana coastei lui însângerate

L - a găsit
Răstignit
 Sufleteşte 'n asfinţit
I n adâncurile lui curate.

M e ş t e r u l atunci porni 'nainte

Ca un zbor
Arzător
D e vultur buimăcitor
C u d u m n e z e e ş t i în el cuvinte

N. DAVIDESCU
MATEI ILIE RĂMÂNE CU OCHII
LA MINE
S p r e D e a l u l - M a r e , sus, în naltul c e r u l u i , se prizăreşte ceaţă
alburie. E linişte şi fragedă răcoare de primăvară. C h e f n e t u l î n d e ­
părtat şi m o c n i t al câte unei puşti nu mai are n i m i c de spaimă
în e l . P a r e n u m a i că plesneşte scurt şi astupat o scândură uscată
din patul nopţii largi. C r a p ă întunericul, aşa î m i vine a zice,,
p r i v i n d c u m licărirea cerului zdrenţueşte negrimea pâlcului de
copaci din faţa b o r d e i u l u i .
M i - a m t r e c u t noaptea v e g h i n d la flăcăruia gazorniţei, făcută
dintr'o cutie de fasole-conserve, şi u n firişor de fitil răsucit d i n
pansament. A m citit u n caieţel liniat, plin de b u c h i m ă r u n t e şi
necutezătoare, u n d e , nu de m u l t , î m i irosisem inima tânără c u
credinţa în doi o c h i , c u atât mai chemători, cu cât mai mare le era
tristeţea.
M i - a m adus aminte de sufletul m e u , c u m ţi-ai aduce aminte
de altul, de u n copil care ţi-a fost drag şi care îţi stârneşte îndoită
d u r e r e . N u - 1 poţi c h e m a fiindcă nu mai v i n e , şi nu-1 poţi p l â n g e
fiindcă n'a m u r i t . Pluteşte între stări, ca nedesăvârşirea.
M ă simt încâinat, ca orice o m pârjolit de suferinţă şi nedreptatea
ei. C a l d ă şi acră î m i creşte peste inimă o ură aspră împotrivă a tot c e
e viaţă caldă, de tihnă, şi trebuinţă firească. L u n e c în iureş spre
înţelegeri pidosnice şi rele pentru biata m e a alcătuire o m e n e a s c ă ,
nemai î n g ă d u i n d u - m i să-mi ascult nici o chemare a t r u p u l u i .
M i - e silă să mănânc şi î m i place să-mi chinuesc făptura, lăsând-o
să geamă flămândă. M ă bat în parte cu s o m n u l şi-mi biciuesc
aţipirile, ca să mă b u c u r de i z b â n d ă asupra mea î n s u m i .
 Şi toate astea pentrucă vreau ceva, vreau altceva şi n u ştiu
c e v r e a u . N u ştiu decât u n singur l u c r u , dar pe acesta îl simt tare
şi drept, ca fulgerarea unei schije de granate î n carne. Ştiu că e ceva
neîntreg alcătuit î n mine şi că acest ceva e obârşia tuturor n e l ă m u ­
ririlor. I n sfârşit, că port în m i n e o hărăzire spre dureri, pornită
d i n t r ' u n fel de lipsă a curajului să-mi mărturisesc îndoielile, lipsă
care d u c e spre o molatecă încredere în o a m e n i .
N ' a m cătat î n ochii oamenilor. N ' a m adâncit niciodată n i m i c .
A m fugit de presimţirile mele şi de pornirile m e l e , răsădind d e a ­
supra unei moşteniri venite dela ţărani sănătoşi, întregi şi c h i b ­
z u i ţ i , o uşurătate trândavă, care vrea să aibă b u n ă p a c e c u alţii
şi c u sine, fugind de toate împuncişările amare ce-i pot fi prilej
de lămurire.
M ' a m minţit că oamenii sunt b u n i , pentrucă, de mi-aş fi m ă r t u ­
risit că sunt răi, ar fi trebuit să le stau împotrivă şi să lupt cu dânşii.
M i - e scârbă de ei, dar mi-e mai scârbă de m i n e . Şi dacă a m ajuns
până aici, a p o i , hotărît l u c r u , n u merit să-mi dau aceea ce eu
singur î m i c e r .

Şi c u toate astea, uite în ceasuri cuminţi c u m e mijirea asta

de z i , răcoarea blajină şi b u n ă a liniştii de afară strecoară în suflet
u n strop de împăciuială c u mine î n s u m i . E u şi eu facem un mic ar­
mistiţiu ca să î n g r o p ă m morţii, n u ? C a m aşa ar v e n i . C ă c i , p e
drept c u v â n t , îngropare de morţi a fost noaptea asta de v e g h e , când
a m stat să mai citesc rândurile prăfuite, în care m i - a m scris o d i ­
nioară — h e h e i ! m u l t e de a t u n c i ! — toate tremurările dulci d e
g â n d şi de inimă, avute în anul unei studenţii negrijulive şi g â n d i ­
toare, ca înseninarea albă a livezii care deschide ochi d e flori
către călătoarele D o m n u l u i venite de departe în b i n e vestirea l o r .

F l o a r e albă de cais,
F l o a r e albă, floare albă,
F a c e - m i - a ş din tine salbă
P e n t r u dulcele m e u v i s .
D a r să n u - i s p u i , floare a l b ă ,
C a r e mână te-a t r i m i s .
N i c i ce dor şi nici ce vis
In petala ta s ' a ' n c h i s . . .
 H m ! Ş i asta eu a m scris-o, eu a m g â n d i t - o ! E u cel de azi, care
stau aici, răzimat de uşorul bordeiului, c u bocancii până la g l e z n ă
în clisa m o a l e , c u rufele p e mine neschimbate de două săptămâni,
curelele cătărămite şi subţiorile foind de p ă d u c h i .

Floare albă de c a i s . . .

# *

Z v â c n e ş t e inima în loc ca o pasăre speriată din s o m n p e c r e n g u ţ a

ei, de p u n e t r e m u r în toate frunzele c o p a c u l u i . S i m t t r e m u r u l până
în vârful d e g e t u l u i , aşa m ' a ciocnit fără veste ivirea d e fantomă
a sergentului I a n c u .
— Ce-i?
— T r ă i ţ i , D o n ' , a m schimbat sentinelele!
— Cum ?...
— Sentinelele...
— S e n t i . . . ? A h a ! B u n . A p o i du-te de te c u l c ă . L e i n s p e c ­
tez eu.
Ş i a pierit tot aşa c u m v e n i s e . F ă r ă să-mi dau seama c â n d . . . M i e
m i se învârte în creer încet

F l o a r e albă de c a i s . . .
M ă scutur. L a u r m a u r m e i e o nerozie fără margini să m ă las
stăpânit de aşchiile astea nevrednice de amintiri, care n u p o t face
alta decât să-mi scrijelească inima din n o u . Ştiu eu bine cine-i
de v i n ă : liniştea şi dimineaţa aceasta fără t u n u r i şi fără m o r ţ i . . .
Poate şi primăvara, care a mustit p e toate dealurile, de parcă
tot v ă z d u h u l miroase a dragoste.
A p u c a gândi şi-mi vine să râd singur de g â n d u l m e u . M a i întâi
şi întâi că eu habar n ' a m c e - i aceea dragoste. A m zvârlit trei flori
unei fete şi a m tremurat ori d e câte ori a m întâlnit-o. D a , i - a m
sărutat o dată m â n a . D a r iată că habar n ' a m măcar c u m îi era
pielea mâinii. Ş'apoi ? A m primit o carte poştală ilustrată dela o
mănăstire, cu u n semn de întrebare prizărit î n t r ' u n colţ. A b i a
l-am găsit între mâzgăliturile păcătoasei de ştampile. . .
D a r mai a p o i ? N i m i c . . . D o a r odăiţa m e a , c u pereţii plini
de zeci de feţe ale aceluiaşi c h i p . . . — desene făcute de m i n e —
adică visuri, visurile m e l e .
A d i c ă e u . E u , eu şi m e r e u numai e u .
 Floare albă de cais
F l o a r e albă, floare albă
F a c e - m i - a ş din tine s a l b ă . . .

A d i c ă tot e u . Şi care « eu »? E u , acela care n u mai sunt, care n u

m a i p o t f i . A t u n c i , pentru n u m e l e lui D u m n e z e u , să isprăvesc
o d a t ă cu minciuna asta, c u r o m a n u l ăsta prost şi banal, care n ' a
a v u t decât u n singur p e r s o n a j . . .
H a i mai de g r a b ă , să inspectez santinelele. A m în seamă p o s t u l
înaintat...

U r c anevoie prin m â z g ă , v â r î n d u - m i din când în când mâna

întreagă în talazurile reci, muiate de prelinsul încetişor al stro­
p i l o r de r o u ă .
— S t a i ! C i n e - i ? — taie ascuţit şoapta din n e v ă z u t .
— R o n d , — molfăi eu cu dinţii strânşi.
— Parola . . .
Stau o clipă, fără glas. P a r o l a ? C a r e D u m n e z e u o f i ? H a b a r
n ' a m care-i parola. C u ţ i t u l de glas fierbe noaptea ca o ţâşnitură
de abur.
— D ă p a r o l a ! Altfel trag I
M ă supăr:
— Ia du-te dracului şi lasă-mă'n p a c e !
Stă şi el o c l i p ă , fără să ştie ce are de făcut. A p o i , deodată, aproape
c a u n strigăt î n f u n d a t :
— D ă parola!
Apoi numaidecât: «Parola!...»
A b i a a p u c să-i r ă s p u n d :
— C e , m ă , eşti n e b u n ? . . . Ş i para puştii î m i trăzneşte în
u r e c h e , ţ i u i n d u - m i glonţul pe lângă c a p . « M o r ca B i n d e r ! »
î m i trece fulgerător prin c a p . D a r fulgerător îmi a d u c aminte
parola: « Vlad! »
— « Ţ e p e ş ! » răspunde ostaşul gâfâind şi scoate capul de d u p ă
s c o r b u r a î n care era ascuns, cercând să m ă lămurească î n
noapte.
— B i n e , m ă băiatule, tragi în mine ? . . .
A îngheţat c â n d m'a c u n o s c u t . Bolmojeşte câteva v o r b e la î n ­
tâmplare :
 — Nu v'am... Am crezut... N'am...
N u - i mai spun n i m i c . N i c i n ' a m ce-i spune, fiindcă la u r m a
u r m e i el are dreptate. S u f l u rar şi adânc să-mi aşez bătăile inimii
p e făgaş b u n şi plec mai departe cotind spre stânga la p o s t u l
înaintat.
I n d r u m , o u m b r ă neagră î m i astupă trecerea. N u mă v e d e ,
nu mă a u d e , nu mă s i m t e : G â l c ă . A intins coatele pe t a l u z , şi-a
culcat capul pe braţ şi parcă d o a r m e . M ă uit la faţa l u i . O c h i i
deschişi.
Ii p u n încet mâna pe spate, p e după g â t :
— C e - i , G â l c ă ? D e ce nu d o r m i ?
î n t o a r c e numai ochii şi,oftează liniştit.
— M i s'o spăriet s o m n u ' D o n ' E l e v ! D a ' îi ghine a i c i . . .
A p o i î n t r ' u n târziu s f i e l n i c : « Şi vine din vale o m i r e a z m ă d e
floare, care nu se mai a f l ă . . . trebue să fie v r e - u n merişor, ori u n
zarzăr c e v a . . . D a c ă vă-ţi uita mai b i n e , chiar licăreşte o albeaţă
încolo, în mâna d r e a p t ă . . . Niscaiva floare a l b ă . . . » .
— C u m ? întreb e u , de parcă n ' a m auzit b i n e .
Iar când î m i răspunde d o m o l : « F l o a r e a l b ă . . . » , mie î m i u r ­
mează în ureche cu acelaşi ton şi acelaşi r i t m :
. . .de cais
Floare a l b ă . . . F l o a . . . r e . . . a l . . .
— T u eşti însurat, G â l c ă ?
E l oftează:
— P ă i , d a . . . şi după o mestecare leneşe de g â n d , u r m e a z ă : .
« N u m a i c ă . . . era mai ghine să nu hi f o s t . . . »
— D e ce ?
î m i răspunde, s i m p l u , firesc şi totuşi ca u n fel de vaer g r e u :
— N u mai sânt o m , D o m ' E l e v . N u u . . . falca m e îi prav, care
va să z i c ă . . . , de mai n u pot m â n c a . L a chicior hăcuit, la m â n ă
h ă c u i t . . . C a r e femeie s'ar b u c u r a ? — A p o i mai î n c e t : « I a c a , d r e p t
să v ă spui e u matale, nu zic că aş v r e să m o r . . . d a ' mare u ş u r a r e
ar hi la inima m e de şi-ar afla pe oarecine — n u m a o m v r e ' n i c s ă
hie, să aibă mulţămire de c a s ă . . . ».
A m scrâşnit:
— C u m poţi să vorbeşti aşa ?
— P ă i , c u m alta să v o r g h i e s c !
— A p o i b i n e , nu ţii de loc la dânsa ?
 — V a z ' o M a i c a P r e c i s t ă ! C u m n'aş ţ i n e ?
— Atunci ?
A încheiat:
— T o c m a de a c e e a . . . că doar când a m l u a t - o , a m luat-o să
ţ i u casă cu ea, n u s p i t a l . . .
L - a m bătut încet p e u m ă r , rar, rar de t o t — d o m o l , tot mai
d o m o l , până m ' a m trezit că parcă-i păturesc încet înapoi un t r u p ,
Viaţă care începuse a-şi căuta alte c ă i .
D e la el î n c o l o , a m urcat foarte g r e u .

O sentinelă, d o u ă , trei, c i n c i . . . A c u m postul înaintat. M ă strecor

furiş afară din şanţ, pentrucă sentinela asta stă chiar în buza n e m ­
ţilor şi lunec încet pe b r â n c i , spre tufiş. N u mă opreşte n i m i c şi n u
a u d n i m i c . Stau o clipă mirat şi-mi î n c o r d e z ochii să desprind
prin nelămurirea zorilor, u r m a sentinelei m e l e .
M a i lunec u n p a s , d o i , trei. A c u m î m i pare o clipă că aud răsu­
flarea liniştită a o m u l u i , apoi n i m i c . Ii zăresc însă u m b r a p i c i o ­
r u l u i . D a r de ce nu mişcă ? N u c u m v a ? . . . M a i aproape, apoi
mai a p r o a p e . . . , lângă e l . . . D o a m n e ! N i c i o m i ş c a r e . - . î n t i n d
mâna încet spre o b r a z u l lui cu de mai înainte încreţire de piele şi
groază de răceala pe care o aşteptam. D a r o b r a z u l nu-i nici mai
cald nici mai rece ca mâna mea îngheţată. M ă uit să zăresc o u r m ă
de sânge şi nu v ă d . II v ă d în s c h i m b cine e : M a t e i I l i e , bătrânelul
cel liniştit şi c u m i n t e , căruia n u i-am auzit gura n i c i o d a t ă . . .
D a r ce s'a întâmplat ? Ii şoptesc în u r e c h e :
— Eşti rănit, M a t e i ?
N u răspunde. M a i tare n u pot v o r b i , căci m'ar auzi n e m ţ i i . Ş i
m i - i teamă să p u n mâna pe dânsul şi să-1 z g u d u i ; s'ar putea trezi
speriat, ar putea s t r i g a . . . D e altfel n u - m i dau bine seama d a c ă
este v i u , m o r t , sau numai leşinat. S ă plec înapoi în tranşeu, n u p o t .
A r însemna să las postul acesta câteva minute fără de santinelă. S ă
c h e m u n ostaş din tranşeu, iarăşi n u p o t fiindcă s'ar a u z i . N u - m i
rămâne decât să stau aici, întins lângă e l , şi să fac de santinela î n
locul lui până s'o l u m i n a bine şi v a veni vremea întoarcerii în şanţ.
C â t să fi trecut, D u m n e z e u mai ştie. L â n g ă u n m o r t şi lipit
d e - a - l u n g u l lui c u m stau, t i m p u l şi viaţa par oprite p e l o c .
D a i de-a-dreptul de veşnicie. Iar M a t e i parcă nici nu mişcă, nici
n u răsuflă.
 Pleoapele vineţii încep a se zbate în zgândărirea luminii s t r e c u ­
rate din frunze. M a i m u l t , mai v i u , mai r e p e d e . A p o i ochii se taie
deodată mari, ţâşnind pe faţa m e a , prea apropiată ca să-i fie c u n o s ­
c u t ă . Clipeşte scurt ca să alunge păinjenişul fumuiat al arătării
m e l e , depărtează c a p u l , mă cunoaşte, şi-i simt năvala sperieturii în
t r e m u r u l b u z e i de j o s . E speriat şi n u spune o v o r b ă . Speriat e l ,
v ă z â n d u - m ă lângă dânsul, dar poate mai speriat e u , d â n d u - m i seama
că adormise în post. Şi încă în care p o s t : la postul înaintat. V a să
zică în ceasul acela, nemţii, dacă ar fi a v u t norocul să-şi nimerească
trecerea pe la postul înaintat, puteau întoarce tot frontul r o m â n e s c .
A m ameţit g â n d i n d u - m ă la groznicia lucrului şi-am lunecat
c u faţa în iarbă, sub o sleire fără capăt.
M a t e i n'a mai suflat o v o r b ă . Rămăsese cu ochii la mine şi
l-am v ă z u t . D o i ochi cari n'aveau n i m i c de s p u s . N u mai aveau
nimic de s p u s . Şedeau lipiţi de ochii m e i , şi aşa de drepţi, încât
mi-a fost, îmi este şi toată viaţa mea îmi va fi peste putinţă să ştiu
ce voiau să s p u e . O r i dacă măcar voiau să spună c e v a . M ă c a r că e
fără nici u n înţeles, singurul l u c r u pe care aş putea să-1 s p u n , e
că avea nişte ochi de mort care totuşi mai trăieşte. I n sfârşit, ceva ce
— î m i închipui — ar trebui să fie la fel ochilor, cu care capetele
tăiate îşi privesc gâdele în cele dintâi clipe d u p ă ce au fost despăr­
ţite de t r u p şi au căzut de pe tăietor. S p u n aşa, p e n t r u c ă nu ţin
minte să fi v ă z u t pic de spaimă în privirea aceea. M a i de grabă
ceva ce părea că mă mustră şi totodată mă iartă. Fără de înţeles
deci şi una şi alta.
C ă c i , negreşit, M a t e i Ilie ştia bine ce înseamnă s o m n u l lui la
postul înaintat, în ceasul de sentinelă: u n s i m p l u raport făcut
de m i n e c u creionul p e u n colţişor de hârtie, d r u m u l până la
Pralea, la C u r t e a Marţială şi cinci minute d u p ă asta, î m p u ş c a r e a .
A m şoptit fără v o i e :
— Ştii ce te aşteaptă ?
D a r întrebarea mea era o copilărie. M i s'a p ă r u t că ochii lui
îşi bat j o c de m i n e :
— C e prostie! C u m să nu ştiu ? . . .

S e vânzoleşte în mine o ură surdă şi sângeroasă. E u , G â l c ă

şi alte mii şi mii de trupuri tinere ne sleim în v e g h e r i crâncene, î n
asuprire de noi înşine, pentru vini care n u sunt ale noastre, pentru
dureri ucigătoare, prăvălite în grăuntele de muştar al vieţii noastre,
iar bătrânul acesta, ajuns în capăt de d r u m , pluteşte în tihnă
împăcată cu sine. Ba încă atât de împăcat, încât poate să doarmă
î n t r ' u n post înaintat. M i - e inima răzvrătită c u m nu mi-a fost
niciodată, pentrucă simt limpede că nu pe M a t e i Ilie îl urăsc, ci
urăsc de moarte bătrâneţea l u i .
N ' a m decât u n g â n d : raportul p e n t r u C u r t e a M a r ţ i a l ă . II învârt
în creer, până se face plăcut şi dulce ca pâinea î n d e l u n g m e s ­
tecată. P e n t r u anii mei puţini, trimiterea cu mintea l i m p e d e , la
moarte a unui o m e o biruinţă care m ă creşte peste v â r s t e . '
N u - s aşa de g o l , încât să c r e d că v o i plăti cu viaţa lui o tresă
de aur. D a r m ă gândesc c'aş merita-o. A m acuma atâta bărbăţie,
atâta sălbatecă încordată în m i n e , încât o merit. E pentru firea
mea o depăşire, pe care numai o j u d e c a t ă strâmbă n'ar socoate-o
eroism.
T r e c dar încruntat pe lângă M a t e i Ilie şi n u - m i pasă de ochii
l u i g o i , rămaşi lipiţi pe m i n e . Ii simt privirile, dar n u vreau să i le
v ă d . V â r casca pe o c h i , întind cureluşa în bărbie şi plec la b o r d e i .

Comp.
Of. de serviciu către
Bat....

A m onoare a vă raporta că, azi la ora 4.32, inspec­

tând santinelele dela postul înaintat, a m găsit p e
soldatul M a t e i Ilie d o r m i n d .
Pedeapsa cu moartea ce se dă în asemenea î m p r e ­
jurări e de astă dată absolut necesară, trebuind să fie
o exemplifi...

A h a ! E x e m p l i f i c a r e ! Z â m b e s c groaznic de m u l ţ u m i t la g â n d u l
c u m p l i t care-mi vine în clipa aceasta. A n u m e , voi trimite chiar
p e M a t e i Ilie să ducă raportul care-i cere osânda cu î m p u ş ­
carea. Icoana este d e - o tragică măreţie, pentrucă î m i pare că-1
v ă d ducându-şi singur sicriul alb al sufletului.
Ş i totuşi, n u ştiu de ce aştept să-1 v ă d p e M a t e i v e n i n d în uşa
b o r d e i u l u i , p l â n g â n d , c e r ş i n d u - m i îndurarea. V a v e n i , nici v o r b ă ,
fiindcă « ştie ce-1 aşteaptă ».
 1
D a r iarăşi v o i fi tare, pentrucă el « ştie ce-1 a ş t e a p t ă , . . » . Iar
aceea «îl aşteaptă» şi trebue să-1 aştepte.
Isprăvesc raportul, îl lipesc, dar M a t e i n u se arată.
A p r i n d o ţigară, ies răsuflând g r e u în uşa bordeiului, dar M a t e i
n u se arată. N u se arată u n m i n u t , n u se arată d o u ă , z e c e , d o u ă ­
z e c i , u n ceas. N e g r e ş i t M a t e i Ilie ştia mai bine decât c r e d e a m e u ce
a n u m e îl aşteaptă, pentrucă, n e v e n i n d , mi-1 dovedeşte p r i c e ­
pător l i m p e d e că n'ar fi p u t u t ocoli cu nimic aceea ce t r e b u e
să-1 aştepte.
Iau dar plicul în mână şi urc eu spre e l . E r a m încredinţat că-1
voi găsi în acelaşi loc, în aşteptare şi pierdere de sine. D a r M a t e i
n u era acolo. C a o străfulgerare mă gândesc că îi rămânea o c a l e :
fuga, dezertarea. Ş i scrâşnesc în dinţi că a m uitat a-1 ţine între
santinele.
— U n d e e M a t e i Ilie ? — întreb pe cel dintâi care-mi iese în c a l e .
— N u ştiu D o m . . . O fi în bordeiul de al t r e i l e a . . .
G o a n a în bordeiul dela al treilea. Ş i încă goană zadarnică. M a t e i
nu-i nici acolo, dovadă l i m p e d e că a fugit.
N e h o t ă r î t încotro s'o a p u c , stau o clipă în uşă. D a r de u n d e v a ,
de deasupra vine până la mine o răzbufnire domoală de cislă.
R i d i c capul şi dau de-o ceată de soldaţi întinşi la soarele proaspăt,
p e malul î n v e r z i t . L â n g ă ei, turceşte, molfăind d o m o l şi fără păs
d i n t r ' u n hartan de pâine, M a t e i I l i e .
M ă v e d e , dar vederea mea nu-1 turbură, mestecă înainte, rar, şi
se uită la m i n e .
I n minuta aceea de privire m i - a m pierdut tresa pe care m i - o
d ă d u s e m singur. A m plecat înapoi spre b o r d e i , mototolind şi r u p â n d
bucăţică de bucăţică, raportul cel c u m p l i t cu cerere de m o a r t e . . .

D e atunci încolo însă ochii lui M a t e i Ilie n u s'au mai deslipit

de mine.
— C a r e se d u c e să aducă apă ?
— E u . . . — r ă s p u n d e a u n glas. E r a M a t e i Ilie.
— C a r e vrea să ţie rândul la sentinelă în l o c u l cutăruia ? . . .
— E u ! — r ă s p u n d e a u n g l a s . Era M a t e i I l i e .
— L a noapte t r e b u e să facem o patrulă care să taie reţelele
n e m ţ i l o r . C i n e vrea să m e a r g ă ?
— E u ! — răspundea întâiul glas. Ş i acela era M a t e i I l i e . . .
 M a i târziu, m u l t mai târziu, când e r a m întins î n t r ' u n pat alb
c u maldăr de sticluţe g r e u mirositoare lângă mine, cu foaie scrisă
m u l t la capăt şi p l u t e a m ca o arătare galbenă între stări, uşa c h i -
chineţii de scânduri a scârţâit l u n g şi încet, iar d u p ă trei călca­
turi ca de fulg, izbutite din bocancii c u tălpile ferfeniţă, a m v ă z u t
înainte-mi, p r i v i n d u - m ă ca ieri, ca alaltăieri şi parcă aşa c u m au
fost totdeauna, ochii lui M a t e i I l i e . . .
C r e d că a v r u t să spue c e v a , j u d e c â n d după buzele care s'au
frământat încet de câteva ori. N ' a m auzit însă n i m i c . Iar după
c e - a aflat dela ordonanţă în ce stare sunt, a luat-o înapoi d e - a -
d r e p t u l peste dealuri, ca să ajungă mai repede Ia tranşeea din care
fugise c u o seară mai înainte.
C â n d a m încheiat demobilizarea şi l e - a m dat tuturor drumul
acasă, au p l e c a t c h i u i n d .
I n poartă, m ' a u privit însă ochii lui M a t e i Ilie. S'a sculat greoi
de pe bârna p o d u l u i pe care se chincise şi a făcut u n « d r e p ţ i »
neîndemânatec şi nepotrivit cu straiele lui jumătate ţărăneşti, j u m ă ­
tate t â r g o v e ţ e . A m dat să trec.
— Dom...
M ' a m oprit.
— Ce-i, M a t e i ? . . .
A u m e z i t cu o limbă albă uscăciunea buzelor şi mai albe,
apoi a î n g ă i m a t :
— Vă r o g s ă . . . N ' a m să u i t . . . Să vă m u l ţ u m e s c . . .
— D e ce, M a t e i ? . . .
— P ă i . . . pentrucă... ştiţi matale - . . atunci... m'aţi lăsat
să h o d i n e s c . . .
VICTOR ION POPA
AUDIŢIE DIN SAINT-SAENS
T i m p u l , c u pas egal şi spornic,
î n s e a m n ă jumătate de noapte
In inima u n u i ceasornic.

C u u l t i m u l sunet, de-odată,
S e iscă nelinişti ca 'n preajma f u r t u n i i ;
O pasăre ţipă, de spaimă, încurcată
I n urzeala de raze a lunii.

V u e t e surde-'n v ă z d u h se 'ntretae
I z v o r â n d din adânc d e p ă m â n t ;
Peste cimitire creşte în vânt vâlvătae «
Ş i se deschide fiecare m o r m â n t .

Ies morţii. Zornăe oase,

Intre l u m i se nărue fantasticul d i g ;
înfiorat, aerul nopţii miroase
A umezeală şi a frig.

V â n t u l îşi schimbă ecoul ciudat,

întârziat prin scorburi de cranii,
I n hohot ce gâlgâe întretăiat
C u accente de panică, stranii.

Schelete grăbite întind largă horă

Ş i 'n aprigul j o c se ciocnesc la o c o l ;
P e furiş, se tot uită către auroră
Şi treptat, mai cu foc, bat pe loc, locul g o l .
T o ţ i câinii din l u m e se trezesc şi u r l ă ;
Scânceşte nevolnic M a r e l e S b i r ;
D a u chiote b u h e l e 'n t u r l ă ;
Freneticul dans e a c u m a delir.

D a r t i m p u l îşi cată de d r u m spre v i c t o r i i ;

Cocoşii aruncă în n e g u r i semnalul
Strident al solarelor glorii —
Şi 'n fiece u m b r ă împlântă p u m n a l u l .

G H E R G H I N E S C U V A N IA
 ULTIMELE ZILE A L E
IOANEI L A Z Ă R
Ioana asculta bătaia m i c ă , ascuţită ca u n v â r f de ac, a ceasului
brăţară p u s p e noptieră. Brăţara devenise prea largă pentru î n c h e ­
ietura prea subţire, ale cărei oase j u c a u ca nişte bile de fildeş s u b
pielea lividă. O d a i a albă era inundată de soare. V e n i s e p r i m ă v a r a ,
n u mai încăpea nici o îndoială. Ioana ceruse de dimineaţă sorei
să-i s c h i m b e căpătâiul, şi a c u m p r i v e a , înălţată pe p e r n e , bucata
d e curte prinsă între z i d u l din fund al pavilionului de boli m o l i p ­
sitoare, g a r d u l care închidea curtea bucătăriilor şi pavilionul ei,
secţia bolilor i n t e r n e .
Potecile lunecau însorite între p e l u z e l e v e r z i . U n o m cu o roabă
risipea nisip c u lopata pe p i e p t u l boltit al potecii. Z g o m o t u l uscat
al nisipului se auzea până în o d a i e . P e culoar răsunară paşi p e c i ­
m e n t , o uşă deschisă v i u , şi u n râs, râsul surorii. Intrase în b i r o u ,
p r o b a b i l , în odăi n u râdea niciodată aşa. Ioana n u putea s'o sufere,
c â n d se legăna, serviabilă şi z â m b i n d , roşie toată, grasă, c u păr
p u ţ i n , sărac şi şters sub legătura albă. Purta din odaie în odaie
o sănătate care i se părea Ioanei L a z ă r u n curaj, o înfruntare, în
faţa atâtor b o l n a v i . V e c i n a din dreapta fusese operată p e n t r u a
doua oară de c a n c e r ; cea din stânga aştepta o operaţie peste câteva
z i l e ; ea însăşi, Ioana L a z ă r , zăcea aici de trei l u n i , suferind tot mai
m u l t , slăbind mai m u l t , desnădăjduind mai adânc. T r a t a m e n t u l
n u ajutase la n i m i c . Starea de n e r v i se înrăutăţise.
A v e n i t primăvara, îşi repetă Ioana. A venit n u pentrucă e soare,
soare a fost şi iarna asta, soare m u l t , dar pentrucă miroase a aer
n o u . Profesorul a spus că poate ieşi, îmbrăcată bine, în c u r t e ,
imediat d u p ă masă, când e soarele mai cald. P e n t r u c ă zece m i n u t e
 n u se gândise deloc la e l , a c u m c u v â n t u l « profesorul » şi imaginea
l u i ţâşnită deodată, concretă şi violentă, îi d ă d u Ioanei u n rău, ca
pricinuit de o lovitură înăuntrul trupului ei îndurerat. A c u m ,
-dimineaţa, erau ceasurile cele mai rele. D u p ă - m a s a trecea c u
c r i z a obişnuită, c u anestezice, c u aşteptarea înceată şi uscată a zilei
u r m ă t o a r e , noaptea c u febră şi i n s o m n i e , c u nădejdea dimineţii,
l u m i n i i , z g o m o t u l u i , dar ceasurile astea de dimineaţă, c â n d vizita
doctorilor era aproape, dar putea să fie la II şi tot aşa de bine la
i o sau la i o % > era g r o z a v ă . Ioana începea să creadă că o să se simtă
atât de prost, încât n ' o să poată v o r b i , că va trebui să se roage în
g â n d să se isprăvească repede clipele astea atât de aşteptate, sin­
g u r e l e aşteptate. P e u r m ă , bănuiala se s c h i m b a în siguranţă, răul
se ivea. N u mai era ştiuta d u r e r e în stomac, era acel simţământ
de slăbiciune ca î n apropierea u n u i leşin, acea stare de topire în
c a r e voia să fie singură, în care n u putea să fie decât singură.
C â n d profesorul intra cu suita lui de doctori şi studenţi, răul
era uitat, pierea, dar p e n t r u asta nu înspăimânta mai puţin a doua
z i dimineaţa, când era mai t e m u t . Ioana se hotăra î n fiecare zi să
moară. A v e a , ascunsă în geanta p e care o ţinea în noptieră, d o z a
d e veronal care i-ar fi ajuns. M o a r t e a şi-o hotărîse într'o zi d u p ă
vizită, dar totdeauna era d u p ă vizita de m â i n e . Profesorul credea
c ă se v a face b i n e . D a c ă ar fi a v u t totuşi dreptate ?
Ioana se uită la c e a s . E r a II fără u n sfert. A v u în piept un
j u n g h i s c u r t , care se împărţi apoi ca o sută de şuviţe în tot tora­
c e l e , între c o a p s e . E r a răul care n u era d u r e r e , ci altceva. N e n o r o ­
c i r e a e că vizita doctorilor are loc dimineaţa. D u p ă masă, afară
d e criza de ulcer de totdeauna, n ' a v e a niciodată m o m e n t e l e
acestea de frică. D a r dacă această presimţire a răului n u e decât o
stare de n e r v i , pricinuită de emoţie ? D a c ă ar fi în stare să v r e a
tare, poate că răul ar t r e c e . C u cât se încordează, c u atât starea se
a d â n c e ş t e . I n i m a î n c e p u să se audă în gâtlej. O n e r ă b d a r e , o grabă
o c u p r i n s e . A r fi v r u t să nu mai fie aici, să poată să evite ceea ce
inevitabil avea să v i e . D a c ă ar şti cel p u ţ i n că poate amâna v i z i t a !
D a r ea v e n e a , neîntârziat, imposibil de îndepărtat. Ş i n ' o să se
p o a t ă b u c u r a de apropierea l u i ! M â i n i l e i se muiară ca î n t r ' u n leşin
a l lor p r o p r i u . î n c e r c ă să le frece una de alta, şi ele n'o ascultau,
indiferente, d e făină. î n c e r c ă să se ridice. D r e a p t ă în pat îşi simţi
t r u p u l ca o povară străină. S e c o b o r î şi făcu doi paşi. I se păru
că e nesfârşit de l u n g ă , de înaltă, în camera imensă deodată, î n
aerul rarefiat, care parcă n u îngăduia poziţia verticală a u n u i t r u p .
V r u repede să se simtă în pat, culcată, sigură că nu poate c ă d e a ,
luneca, c u r g e ca u n m u ş u r o i de n i s i p . S e c u l c ă iar. O panică î n g r o ­
zitoare o cuprinse de toate părţile, ca şi c u m ar fi fost î n c e r c u i t ă ,
urmărită. L u c i d i t a t e a , în acelaşi t i m p , se încăpăţâna să d u r e z e .
D e ce m i - e frică? se întreba Ioana. C e mi se poate î n t â m p l a ?
M i - e rău ? S u n t aici, în patul m e u , p o t leşina, nu e n i m i c , a m să
fiu trezită, sau n u , şi mai b i n e . D e ce groaza asta? Respiraţia i se
scurtă. S e simţi înfiorător de singură, de o singurătate mai mare
ca a u n u i o m singur în p ă d u r e . Ea însăşi se dezerta pe ea. S i n g u r ă ­
tatea dinăuntru pornea. I n ea, se despica, se împărţea, se risipea
c e v a , şi ceea ce dura înăutru şi era continuul sentiment al eului,,
se micşorase, se fărâmase. Inutil să s u n e , s ă c h e m e , să ceară a j u t o r ;
n i m e n i n u putea ajuta acolo u n d e se petrecea destrămarea. Oamenii,,
sprijinul lor rămânea exterior. N u te poţi agăţa c u mâna de m â i n i l e ,
de gâtul oamenilor ca să te scape de frica aceea care creşte ca u n
vârtej din tine. O clipă n u mai ştiu, cu ochii mari deschişi, c u
imaginea clară a odăii şi a ferestrei în faţa lor, dacă ea e ea, dacă aici
e aici şi a c u m e a c u m .
G r o a z a se epuizase. C u m se isprăveşte, ajunge la capăt forţa^
ajunsese la capătul ei şi lipsa de forţă. Ioana L a z ă r se simţi s c ă l ­
dată într'o sudoare caldă. I n mâini, sângele r e v e n e a . I n odaia de
alături se auziră v o c i . V i z i t a deci era alături. Peste o clipă avea să
fie aici. C u o mână grăbită şi b r u s c ă scoase batista de sub pernă,,
îşi şterse fruntea, g u r a , p o d u l p a l m e l o r . U ş a de alături se d e s c h i s e ,
z g o m o t u l de v o c i era pe sală. T i m p u l se o p r i , camera se goli de
aer respirabil. U ş a ei se încăpăţâna să n u se deschidă încă, ţ e a p ă n ă ,
albă, r e c e , duşmănoasă. Ioana ar fi v r u t să-şi înlăture părul de p e
frunte şi n u putea mişca mâna, ca şi c u m gestul ar fi oprit c e v a ,
ar fi deslănţuit c e v a . U n v â r f de pantof lovi uşa, o mână indiferentă
răsuci brutal clanţa, prin spărtura făcută în zidul dintre ea şi
l u m e , p ă t r u n s e r ă : profesorul g r a v şi înalt, doctorul V a r l a m cu
faţa lui d e cal, cei doi doctoranzi palizi şi b l o n z i ; fraţii I o r d a n ,
s t u d e n t u l T ă n ă s e s c u , sora şi, în sfârşit, în u r m ă , furişindu-şi întâi
şoldurile în o d a i e , apoi torsul şi c a p u l , studenta I e r e m i a .
— E i , ce e c u dumneata ? — vocea era binevoitoare, fără m o d u l a ţ i i .
— L a fel, d o m n u l e profesor.
 Profesorul privea foaia de temperatură de deasupra patului, cu
o c h i i strânşi, c u c a p u l înălţat. A întrebat f r u m o s , gândea Ioana, a
întrebat ca întotdeauna, c u acel glas încurajam:, c a l m , amical
a p r o a p e . D a , da, amiciţie p e n t r u toţi cei serios b o l n a v i . « C e mai
e c u dumneata ? » s p u s din odaie în odaie, p e r â n d , la fel, cu acelaşi
g l a s . Studenta Ieremia s'a apropiat de pat şi ea, şi priveşte tabloul
c u creşterile şi scăderile febrei, c u mâinile î n b u z u n a r e l e h a l a t u l u i ;
c u c a p u l c u b u c l e castanii date peste u r e c h i , aplecat atât d e tare
p e spate că ar putea atinge pieptul profesorului. S t u d e n t u l T ă n ă -
s e s c u strânge pleoapele, încruntă sprâncenele, încleştează g u r a , cu
suliţele privirii pornite spre gâtul ei a l b .
— Dureri ?
— Continuu.
— N o u l m e d i c a m e n t a făcut ceva ?'
— N u - m i dau seama.
— Nervii?
— L a fel.
— Ii resfeţi, te gândeşti prea m u l t la e i . G â n d e ş t e - t e la a l t c e v a .
V e z i , cu dumneata e c o m p l i c a t , ar trebui să ai o preocupare care să
n u fie în acelaşi t i m p o oboseală. V a r l a m , aş vrea o nouă analiză.
V a r l a m a p r o b ă c u c a p u l lui slab, l u n g şi îngust. Profesorul
v o r b e ş t e egal, cu ceva repezit şi aspru în v o c e , care vrea să dea
c u r a j , să c o n v i n g ă . Ioana se uită, c u m i se mişcă b u z e l e pline, cu
colţurile v a g ridicate pe arcul perfect al dinţilor albi, c u m agită
mâna mare, p u ţ i n prea legată, n u palidă, c a m roşie, dar c u capete
d e deget, c u u n g h i i aşa de ciudate, de scurte, de dezorientate
p a r c ă , de singure, că i se strânge inima de tandreţe pentru ele.
N u mai ştie ce s'a spus de câteva m i n u t e . Pe halatul a l b , curat,
l â n g ă b u z u n a r e o pată de cerneală. O supără pata. Profesorul a
b ă g a t u n deget sub marginea halatului, şi celelalte patru stau
c u m i n ţ i , alături, p e t i v u l c u butoniere. Ioana are sensaţia certă
c ă n ' o să uite niciodată imaginea asta a degetelor cu u n g h i i scurte,
c u r a t e , alături.
S e râde în j u r . Studenta Ieremia a spus ceva n o s t i m p r o b a b i l .
S e leagănă din u m e r i şi întredeschide b u z e l e peste interiorul
floral al g u r i i , p e care îl arată c a m m u l t , ciudat şi frumos în faţa
c a m lată şi g r e a . Profesorul şi-a îndreptat spre ea fulgerele m i c i ,
n e g r e ale ochilor apropiaţi şi râde p l i n , p l a n , fără u r c u ş . Ioanei i
se strânge gâtlejul ca de plâns m u l t t i m p stăpânit. S e simte z g r i ­
bulită, urîtă, putredă, aici, în fundul patului cu cearceafuri n e p l ă ­
cut calde, mototolite, groase. N u - ş i poate lua ochii dela g u r a
studentei. E o gură de o frumuseţe lubrică, aşa c u m e interiorul
unor flori. D a c ă ar mai spune ceva p r o f e s o r u l ! U i t e , dacă iese chiar
a c u m din odaie, în clipa asta, Ioana n ' o să-şi mai aducă a m i n t e , a
şi uitat, c u m îi e vocea şi mai ales acel l u c r u extraordinar care se
leagă ca o p u n t e între tine şi el când te priveşte. O să-şi aducă aminte
poate figura, fragmentar sau întreagă, dar privirea p e care ţ i - a
adresează, acel fluid fermecat p e care n u poţi să-1 respingi, e
pierdut odată cu plecarea lui şi pentru amintire. S u n t l a u ş e . « C e
bine m e r g toţi pe picioarele l o r ! » îşi spune Ioana, uitându-se la
studenta I e r e m i a , cu o privire care i-a supt parcă din toată figura
puterea fiecărei trăsături. A u ieşit. C â t v a t i m p , capul Ioanei e
între p e r n e , ca acele broaşte pe care nu le deosibeşti între frunze,,
mototolit, fără c o l o a r e , fără relief. E nesfârşit de obosită. P â n ă
mâine la ora asta atâtea ceasuri, l u n g i , c u soare desgustător, g a l b e n ,
cu sore m e r e u pe c u l u a r e ş i î n odaie, cu mâncare mirosind a m â n ­
care, cu vizita L a u r e n ţ i e i probabil (azi e Joi), cu n i m i c , cu toate
lucrurile astea mai rele decât n i m i c u l . A r e u m e r i i atât de laţi şi
siguri, p u ţ i n i ridicaţi, puţin încovoiaţi spre piept, u m e r i de o m
bătrân, emoţionanţi, înduioşători, obosiţi. A z i n u i-a luat mâna
să-i n u m e r e pulsul (se t e m e şi de tensiune), n'a a v u t acel adânc
sentiment de ruşine că îi e mâna slabă, neagră şi urîtă, nici acea
febră d u l c e , acel c u r e n t de siguranţă pe care îl simte de o b i c e i
câteva c l i p e , ca şi c u m ar fi singurele m o m e n t e în care e pusă
în legătură cu p ă m â n t u l , cu e c h i l i b r u l , căldura şi a d â n c i m e a
lui sonoră.
D a c ă g e a m u l din dreapta ar fi a c u m deschis, ar pătrunde, prin
g e a m u l ei dat de perete, frânturi din vocea l u i . Ioana L a z ă r s e
simte istovită. î ş i aduce aminte criza de n e r v i care a mistuit-o
înaintea vizitei. U n d e a fost răul acela p e u r m ă ? U i t a t , şters, î n
clipa când profesorul a intrat p e uşă. M â i n e , dacă ar mai îndrăzni
să vină, ei b i n e , mâine ar şti ea să-şi spună c u v â n t u l cu care să-şi
oprească nervii s'o ia aşa razna. Cufundarea asta într'o spaimă
lipsită de n o i m ă , c â n d lucrurile se petrec aşa de s i m p l u ! î ş i t r e c u
mâinile pe stomacul c ă z u t între coastele ridicate ca o c u ş c ă . N u
durea. U n fel de toropeală o cuprinse. î ş i făceau efectul vaîeriana,.
care n u putuse împiedica insomnia din noaptea trecută, şi oboseala.
N u , n u voia să d o a r m ă . Peste o oră, poate mai c u r â n d , profesorul
o să se întoarcă din c a p u l c u l u a r u l u i , dela ultima c a m e r ă , şi o să
intre ca totdeauna în b i r o u , să dea ultimele recomandaţii. I se
aude câteodată vocea în dreptul uşii. O d a t ă , într'o M i e r c u r i , luna
trecută, a mai deschis odată uşa odăii Ioanei şi a surâs, n'a spus
n i m i c , a surâs n u m a i . A r putea să se repete faptul ăsta minunat a z i
de pildă (de ce n u ? dacă 1-a făcut odată ar fi aşa de firesc să-1
repete), şi ea, Ioana, ar d o r m i , sau ar deschide la z g o m o t ochii
încruntaţi, care nici n u l-ar v e d e a b i n e .
D e afară s e aude iar foşnetul nisipului risipit c u lopata. O m u s c ă ,
prima m u s c ă ! Bâzâe p e jumătatea de portocală de p e masă. Ioana
închide ochii şi-i deschide iar. S ă n u uite să-i ceară L a u r e n ţ i e i
cărţi. D a c ă într'o lună ar fi sănătoasă, tot cu ea ar da copiii e x a m e n .
C i n e ştie cât au învăţat cu suplinitoarea aceea m i c ă şi stinsă.
A t â t a sănătate cât să-şi poată ţine e x a m e n e l e ş i . - .
O toropeală o c u p r i n d e . Parcă se cufundă în fulgi. î ş i spune m e ­
reu : « n u d o r m , a u d afară grădinarul, asta înseamnă c ă sunt trează »,
şi se cufundă iar. Paşi trec prin faţa uşii, uşa b i r o u l u i deschisă şi
închisă, paşii iar se aud spre ieşire, şi când s'ar p u t e a auzi v o c i s u b
g e a m , intră î n odaie sora, cu scufiţa pe ceafă, cu gingiile şi dinţii
foarte spălaţi afară din b u z e şi vorbeşte aşa de plin şi aşa de tare,
că nu se mai aude decât ea.
Ioana are iar impresia că e o haină, nu u n t r u p , o haină din care
a plecat t r u p u l . F i e c a r e respiraţie e penibilă. D e ce să mai respiri ?
Stai aşa, ştiind că ai picioare, coaste, intestine, g â t care doare
chinuit de p e r n e , şi pe u r m ă ţi se a d u c e mâncare p e care trebue
s'o mănânci, doctorie pe care o iei, şi p e u r m ă începe marea dovadă
că exişti, începe criza de u l c e r . U i t e , a c u m v i n p e alee, p e s u b
fereastră, servitorii cu ciubărul cel mare dela bucătărie. L i se a u d
paşii g r e i , vorba grea, şi miroase până aici a s u p ă .
I n cancelaria pavilionului central, doctorii îşi s c h i m b ă halatele şi
îşi îmbracă hainele. S t u d e n t u l T ă n ă s e s c u ţine paltonul studentei
Ieremia şi o întreabă, cu capul foarte aproape de urechea ei, dacă
m e r g e spre cantină sau spre c ă m i n . Profesorul vorbeşte cu d o c ­
torul V a r l a m despre inginerul G e o r g i a n , care a plecat azi v i n ­
decat. V a r l a m recunoaşte că a fost o m i n u n e săvârşită de profesor.
Profesorul are aerul să se s c u z e :
 — O r i c i n e ar fi reuşit în locul m e u , V a r l a m . L - a m v ă z u t a d i ­
neauri c â n d p l e c a , venise nevasta lui să-1 ia. F r u m o a s ă femeie 1
E i ! la r e v e d e r e . E u m ă d u c . M i - e tare f o a m e .
Şi pleacă, strâns în paltonul cafeniu, c u paşi prea m ă r u n ţ i p e n t r u
înălţimea l u i .
L a g a r d aşteaptă de p e a c u m deschiderea porţii o a m e n i săraci
c u legături şi pachete şi ţigance cu g h i o c e i .

* #
î n t i n s ă p e spate, Ioana L a z ă r se întreabă dacă n u e c u m v a
u m p l u t ă cu pietre. M i j l o c u l t r u p u l u i , stomacul îi e g r e u şi d u ş m a n .
A m i n t i r e a mâncării dezgustătoare e ca a unei băi murdare şi calde
din care ar fi eşit, aşa e de generalizată impresia de scârbă în tot
t r u p u l . Sora stă în picioare la c a p u l p a t u l u i , îşi curăţă din c â n d
în când dinţii cu limba strâmbând b u z e l e , c u braţele groase s p r i ­
jinite de tăblie.
— A c u m ar fi t i m p u l să ieşiţi la soare, dacă aţi v r e a .
— N u pot, soră, n u p o t să m ă m i ş c .
— M a i târziu n ' o să mai fie soare.
— A m să ies poate m â i n e . A s t ă z i chiar n u se p o a t e . E aproape
trei. L a câte se dă d r u m u l la p o a r t ă ?
— L a două. Aşteptaţi p e c i n e v a ?
— T r e b u e să v i n ă c u m n a t a m e a .
— Să vă schimb căpătâiul?
— N u , m u l ţ u m e s c . D a c ă v r e i , când p l e c i , ia şi c o m p o t u l că
adună m u ş t e .
— N u mai mâncaţi n i m i c , d o a m n ă . A ş a . . . n i m e n i n u se poate
v i n d e c a . D e asta nici n u v ă poate o p e r a .
— C e v r e i , soră, n u p o t . M ' a m plictisit de toate mâncările
astea. A u toate acelaşi g u s t , prea sunt la fel, de mălai, de leşie.
A ş v r e a altceva, n u ştiu nici e u , nu ce n u face parte din dietă, dar
ce n u se mănâncă d e o b i c e i , alte l u c r u r i , cu alt g u s t , flori, z ă p a d ă ,
sticlă...
Sora b u l b u c ă ochii n e d u m e r i t ă :
— C e spuneţi, d o a m n ă ? A s t a încă n ' a m a u z i t . Sticlă chiar v ' a r
trebui d u m n e a v o a s t r ă .
Ioana brusc nu mai p u t u s'o sufere.
— T e r o g , ia c o m p o t u l , soră.
 Fereastra î n c e p u s e să j o a c e uşor în b a l a m a l e . Ioana simţi p â n ă
p e o b r a z o adiere de v â n t şi, c u toate că era r e c e , îi făcu p l ă c e r e .
N u mai simţise v â n t , ploaie, arşiţă de soare p e pielea asta tăbăcită
d e cinci l u n i . T r a s e c u v e r t u r a s u b bărbie şi aşteptă cu ochii ţintă
p e c a d r u l g e a m u l u i , încă o aripă de v â n t . E a v e n i mai rece şi
Ioanei i se încreţi o b r a z u l . L a u r e n ţ i a întârzia. D o a r n ' a v e a să vie
c u E m i l . N u , n u se p u t e a ; Ioana spusese doar l i m p e d e că n u v r e a
să-1 v a d ă . N ' a v e a nici u n sens, a c u m c â n d n u - i mai p u r t a nici măcar
resentiment, să-i primească vizita caritabilă. D e ce să-1 v a d ă ?
N i c i n'ar şti ce să-1 întrebe despre a c u m , nici n'ar putea să-şi
a d u c ă aminte despre a t u n c i . A a u z i t că s'a îngrăşat, că i-a murit
m a m a între t i m p . Şi el s'o v a d ă aşa, c â n d o c u n o s c u s e frumoasă şi
atât de orgolioasă şi îndrăgostită de e l . C i n c i ani î n S e p t e m v r i e
d e c â n d n u 1-a v ă z u t ; doi ani de căsnicie, doi ani d e . . .
— I n t r ă . C r e d e a m că n'ai să m a i v i i , d r a g ă .
Laurenţia intră foşnind p a c h e t e , scoţându-şi mănuşile, v o r ­
bind grăbit.
— C u m să n u v i u , c â n d t r e b u e să p l e c m â i n e d i m i n e a ţ ă ? A t â t
c e - a m a v u t de făcut până să v i u ! C u m te simţi tu ?
— A n e m o n e ! L a u r e n ţ i o , m ă răsfeţi. A d o r florile astea.
— M i - a m a d u s aminte u n pasaj dintr'o scrisoare a ta din E l v e ţ i a ,
î n care vorbeai de a n e m o n e şi de asta l e - a m ales. î n c ă A d r i a n
ar fi v r u t să-1 p u b l i c e , aşa-i p l ă c e a .
— C o p i l ă r i i , totdeauna a c r e z u t A d r i a n că eu trebue să s c r i u ;
d a r ce d o v a d ă m a i b u n ă că n u sunt scriitor îi t r e b u e , decât că
n'am scris ?
— N u v o r b i atât, I o n i c o , ai să oboseşti. Ţ i - a m adus ceva care
c r e d că are să-ţi facă p l ă c e r e . N ' a m găsit n u v e l e l e l u i Schnitzler
şi l e - a m c o m a n d a t ; peste o săptămână ţi le trimete aici. D a r tot
a m luat ceva.
L a u r e n ţ i e i îi luceau ochii s u b b o r u l scurt al pălării. Desfăcea
c u mâini a l b e , subţiri, sfoara p a c h e t u l u i m a r e , plat.
— E u n a l b u m c u imagini din E l v e ţ i a .
— L a u r e n ţ i o dragă, nu p o t să te cert că ai cheltuit atât, pentrucă
p r e a m ă b u c u r . N u , n u m ă uit a c u m , a c u m stau de v o r b ă cu tine.
N u s u p r a p u n eu b u c u r i i l e , le v r e a u pe fiecare întregi. D ă - m i - 1 m i e .
Ioana îşi puse a l b u m u l p e p i e p t , de-asupra păturii, s u b mar­
g i n e a cearceafului şi—1 ţinea apăsat cu mâna.
 — Stai că ţi-a trimes şi A d r i a n c e v a . M i - a scris o scrisoare şi
mi-a t r i m e s p e n t r u tine o fotografie a L i v i c h i i .
— Draga mea! Dă-mi.
R e z e m a t ă de gardul scund al grădinii, c u b u c l e l e b l o n d e r ă v ă ­
şite de v â n t în j u r u l o b r a z u l u i r o t u n d , c u mânuţele grase d e - a -
l u n g u l rochiei invoalte, fetiţa surâdea spre aparat. Ioana simţi u n fel
de topire, de duioşie care durea, aproape de p l â n s . întoarse c a p u l ,
tuşi să alunge din glas slăbiciunea p e care i-o simţea. N u mai era
v o r b a de o emoţie, era d e - a - d r e p t u l o sensaţie fizică de sfârşeală,,
ca atunci când lua capul sau m â n u ţ e l e L i v i c h i i în p a l m ă şi-i era
frică să n u le zdrobească, să n u le frângă în pornirea violentă c u
care le strângea, le mângâia pripit, le grămădea la p i e p t . S e uluia
câteodată ca de u n l u c r u n o u şi extraordinar în faţa c a p u l u i fetiţei
aşa de potrivit, de fraged şi, m i n u n e ! aşa d e v i u . C ă o alcătuire
ca asta există, ochiul se deprindea să a c c e p t e , dar ca întocmirea
asta să clipească, să râdă, să scoată grai şi g â n d , i se părea d e o d a t ă
Ioanei fantastic, de n e c r e z u t . S e t e m e a s'o atingă, se e m o ţ i o n a , se
repezea s'o îmbrăţişeze, s'o îngroape la p i e p t . V o c e a p e care o
scotea L i v i a , r o t u n z i m e a cuvintelor chiar scâlciate, gândurile ei
m i c i şi uimitoare, toate erau noi de fiecare dată.
— D r a g a m e a ! repetă Ioana c u glas tăiat.
— O s'o v e z i , I o n i c o , peste o lună sau două. D a c ă ai v r e a n u m a i
să te hrăneşti, să-ţi î n c o r d e z i voinţa ca să n u te m a i sleiască
nervii.
— E o copilărie, L a u r e n ţ i o ! D e u n d e să scot voinţă, c â n d chiar
ea e b o l n a v ă ?
T ă c u r ă . Ioana privea fotografia în palma ei uscată, cu ochii mari,
cafenii, acoperiţi ca de o boare albastră. P ă r u l îi cădea o b o s i t ,
lins şi scurt, pe t â m p l e . T â m p l e l e se săpau ca două orbite seci.
—• M i - e r a teamă că vii c u E m i l .
— M ' a rugat el sărmanul încă şi a z i , dar dacă tu m ' a i o p r i t
să-1 a d u c .
— N u v r e a u , n u ! S ă mă lase, n ' a m ce-i s p u n e .
— B i n e , b i n e , nu te supăra. S p u n e - m i mai bine c u m t e
simţi t u . C e - a mai spus d o c t o r u l ?
— Profesorul a cerut o n o u ă analiză.
Ioanei i se sui sângele cald în obraji. E r a bine să v o r b e a s c ă
de e l , chiar aşa, nespunând n i m i c , n u m a i să fie v o r b a de e l .
 — A m v o r b i t cu doamna Birău de e l , adică m'a întrebat cine
te îngrijeşte, şi mi-a spus că îl cunoaşte b i n e . T a r e îl lăuda. S p u n e a
că e u n doctor e x c e l e n t şi nici n u se o c u p ă d e altceva decât de
m e d i c i n ă . N u - 1 v e z i nicăieri, doar la c o n c e r t e . A fost să se mărite
chiar sora ei c u e l , dar n u ştiu de ce 1-a luat pe u r m ă pe păcătosul
cela de c o l o n e l . Ţ i - e rău ?
— N u , te a s c u l t .
— Ţ i - e frig ?
— N u , mi-e bine, spune.
— C e să s p u n , nu ştiu de ce i-a luat pe ăsta.
— Şi despre profesor ce-a mai spus ?
— - N u mai ştiu, că e b u n m e d i c .
L - a u c u n o s c u t , a fost să se însoare, n u iese nicăieri. Câte lucruri
n o i ! Ioana are impresia că p ă t r u n d e deodată în viaţa aşa d e
neştiută a profesorului, şi imediat, p e n t r u c ă află a c u m puţin din
ea, viaţa asta se clădeşte dincolo de ce ştie ea mai mare, mai
complicată, mai de neghicit de c u m o bănuise vreodată. Ioana
L a z ă r simte c u m febra îi dă u n fel de beţie, de b u n ă dispoziţie
care e poate îngrijorare, de turburare care seamănă c u b u c u r i a .
Scoate braţele peste p l a p u m ă , se îndreaptă p e p e r n e , ochii îi
l u c e s c . Priveşte în j u r odaia, g e a m u l care a devenit c e n u ş i u , florile
de p e masă.
— A n e m o n e ! N ' a m să le uit niciodată pe cele din E l v e ţ i a ,
L ă u r e n ţ i o . M a i mari ca astea, d e u n vânăt mai întunecat, de u n
roşu mai amar, mai violet, c u petale groase, cu tulpini tari, aţoase,
noduroase, c u frunze sărace. F l o a r e care te face să te gândeşti la
dune de nisip, la ape t u r b u r i , la ţ ă r m u r i chinuite de v â n t . N u ştiu
u n d e cresc, n u l e - a m v ă z u t î n grădini niciodată, dar m i - a m î n c h i ­
p u i t că trebue să crească din nisip şi piatră, pe lângă ape.
— S u n ă ora şase. M ă m i r că n u m ' a u dat afară până a c u m .
F r u m o s vorbeşti, Ioano.
— D a de u n d e , literatură, dar n u b u n ă c u m crede A d r i a n c ă
aş face. T u pleci dar m â i n e . Şi c â n d ne mai v e d e m n o i ? A fost o
d u p ă masă b u n ă . E o m i n u n e că n u mi-a fost rău.
— L a r e v e d e r e , I o a n o . T e r o g m u l t îngrijeşte-te. A r e să v i e
A d r i a n la B u c u r e ş t i dacă o fi n e v o i e , dar mai curând a m v r e a să
vii tu la Sighişoara. N u duce grije de casă, m e r g eu s'o curăţ a c u m
c â n d ajung. B u n ă seara.
 O d a i a rămăsese î n u r m a L a u r e n ţ i e i mai m a r e , mai r e c e , cu u n
aer d e dezordine tristă, de dezorientare. S c a u n u l pe care stătuse
e a în mijloc, u n g h e m de hârtie aruncat pe j o s , coji de portocală
p e marginea ferestrei. L a m p a , de curând aprinsă, lumina slab,
descurajat. Ioana L a z ă r îşi simţi oboseala, încordarea destinsă, şi
deslânată. C a u n v i e r m e se t r e z i şi se răsuci în c a p u l p i e p t u l u i .
T r a s e mai j o s perna cu m â n a , îşi lăsă capul pe spate şi aşteptă c r i z a .
U n p u n c t în mijlocul stomacului îşi ţipă existenţa, din el se desprin-
seră altele ca u n p u m n de scântei care ardeau, scânteile se
prefăcură în raze l u n g i , în suliţe încăpăţânate, pornite toate din
acelaşi l o c .
Ioana v r u să se gândească la altceva, să-şi dea o p r e o c u p a r e .
A v e a la î n d e m â n ă o b u c u r i e şi o sursă de amintiri. î n t i n s e mâna
s p r e a l b u m u l de p e masă, braţul parcă trăgea d u p ă el funii d u r e ­
roase ţesute în tot p i e p t u l . U n peisaj de pe lacul L e m a n , o stradă din
Z u r i c h . T r e b u i a să ţie a l b u m u l c u a m â n d o u ă mâinile care se z g â r ­
c e a u , marginea lui îi apăsa s t o m a c u l . Peisajul rămânea în afară. Ioana
a v u u n fel de aversiune p e n t r u el ca p e n t r u mâncare, p e n t r u soră,
p e n t r u l u m i n ă în m o m e n t e l e de c r i z ă . L ă s ă a l b u m u l să lunece
p e pătură, lângă p e r e t e .
E parcă ţintuită c u u n p i r o n în mijocul t r u p u l u i de pat, ca
a c e l căpitan de corabie blestemat din « O mie şi u n a de n o p ţ i » ,
c u fruntea de catarg. Izbuteşte cu greutate să s u n e . Stă zgârcită în
p a t , c u g e n u n c h i i adunaţi, c u mâinile î m p r e u n a t e pe t o r a c e ,
c u faţa strâmbă şi încleştată. A c u m are u n brâu de jar şi cuţite în
talie, care o taie î n două părţi, una îngheţată şi inertă, alta chinuită
d e j u n g h i u r i , greaţă şi c o n v u l s i u n i .
D o c t o r a n d u l de serviciu îi face o injecţie de morfină. E f e c t u l
t r e b u e aşteptat. Ioanei i s'au învineţit b u z e l e şi i s'au adâncit
o c h i i . C e a r c ă n e mari îi taie faţa, nasul s'a ascuţit şi subţiat ca
nasul morţilor.
D o c t o r a n d u l v i n e pe culuar şi aprinde o ţigară.
— S ă te mai d u c i soră să v e z i ce face, poate mai t r e b u e o injecţie
m a i t â r z i u . S'o faci d u m n e a t a , eu p l e c . V r e i o ţigară?
— M u l ţ u m e s c , o păstrez p e n t r u d u p ă masă. N ' a m mâncat î n c ă .
C u n u m ă r u l 9 şi c u 12 n'ai linişte niciodată la ora mesei şi noaptea.
P a r c ă îşi aleg c â n d să le fie r ă u .
— E i , te măriţi c u e c o n o m u l ?
 — D a c ă o vrea D u m n e z e u , în I u n i e . N o a p t e b u n ă , d o m n u l e
doctor.
D o c t o r a n d u l pleacă f u m â n d , c u paltonul pe u m ă r , cu pălăria
p e u n o c h i , prin grădina r e c e , c u nisip scrâşnitor, c u straturi
d e p ă m â n t răscolite, cu o fărâmă de lună ca rămasă dintr'o lună
m a r e , spartă.
L a u r e n ţ i a , în odaia ei de h o t e l , îşi face geamantanele. A lăsat
g e a m u l deschis spre b u l e v a r d u l l u m i n o s şi z g o m o t o s . I n g e n u n c h i ,
lângă o valiză, înveleşte sticla m a r e de colonie în halatul de catifea
şi închide î n t r ' o cutie florile de organdi albe, p e care le-a c u m ­
părat pentru rochia de seară. Odaia se despodobeşte încet, d e tot
c e o făcuse mai puţin odaie t i p , impersonală, de hotel.
L a u r e n ţ i e i îi e s o m n , potriveşte ceasul să sune la şase, ca să poată
fi la o p t la gară, şi se c u l c ă . e

Ioana n u s'a mişcat de p e spate. î n c e t , anestezia îşi face l o c .

D i n p u n c t u l central se desfac c e r c u r i c o n c e n t r i c e , dar cu cât
sunt mai mari, centrul e mai şters, îşi p i e r d e adâncimea. Ioana îşi
simte toată carnea destinzându-se ca dintr'o răsucire parcă, scă-
m o ş i n d u - s e , lăţindu-se. E a toată se moaie şi se lăţeşte, pierde
limitele, e parcă u n m o r m a n de nisip, de mălai vărsat în pat, ia
forma saltelei, se aşează prin cutele p l a p u m i i . Şi faţa i s'a d e s ­
tins de parcă i s'a luat de pe ea o mască de p l u m b . S i m t e cât t r e b u e
să-şi fi încleştat fălcile până a c u m . N u mai doare n i m i c . E n u m a i
morfina sau ar fi t r e c u t şi fără ea ? E prea bine ca să fie m o r f i n a .
A r fi aşa de bine să poţi crede că e o încetare firească a durerii, aşa
d e firească şi de b u n ă , că făgădueşte parcă şi u n început de v i n ­
d e c a r e . C u m a fost durerea a c e e a ? A fost în a d e v ă r ? Poate că
i s'a p ă r u t că a d u r u t aşa de tare, c â n d a c u m nici n u mai ştie p r e c i s
l o c u l . Ş i mâine c u m o să mai fie iar d u r e r e , acolo u n d e a c u m e
topire, e odihnă fericită? î n c h i d e o c h i i şi i se pare că se cerne
c e v a . L i n i ş t e a ? T r u p u l ei ? S e c e r n e , c u r g e ca o zăpadă şi se aşează,
şi e pufos şi se cerne c o n t i n u u . N i n g e c u puf, cu p r a f de lună. P r a f d e
l u n ă ? S e poate spune asta? C e a ţ ă de l u n ă . Profesorul e făcut din
ceaţă de l u n ă . D i n ceaţă de lună, cristal şi ghiaţă. D a . N u e d e carne
şi haine ca ceilalţi o a m e n i . E de cristal. C r i s t a l ? C e înseamnă t a l ?
N u , n u r o m â n e ş t e , nemţeşte : T h a l . C i n e vorbeşte nemţeşte a c u m ?
O , L a u r e n ţ i o , ţi-am spus să n u vorbeşti cu sora n e m ţ e ş t e . E
singura noastră portiţă de scăpare. Portiţa de scăpare? E c o l o , î n
capătul grădinii, lângă lilieci. P e lilieci s'au aşezat o m u l ţ i m e de
albine. L a u r e n ţ i a se apleacă să le c u l e a g ă . L e culege ca pe cireşi
şi studenta Ieremia îi ajută şi râde tare. P e u r m ă aleargă ca să arate
ce sănătoasă e. S ă alerg ? E u n ' a m nevoie să a l e r g , eu z b o r . U i t a -
ţi-vă la m i n e , ridic n u m a i o mână, n u mă ţine d e haină, şi z b o r .
A i ! o creangă m ' a înţepat, c u m a p u t u t să m ă înţepe aşa de tare
prin rochie ? în s t o m a c . N u v r e a u să acoper rana cu m â n a , p e n t r u c ă
m i s'au făcut mâinile prea u r î t e . Z b o r s i m p l u , c u m v o i m e r g e ţ i .
L u n a e a c u m aproape, ţinută de sfoară, ca u n balon d e profesor.
S e uită la ea c u privirea precisă şi atentă c u care se uită la ter­
m o m e t r u . D i n c â n d în c â n d scutură sfoara şi luna se clatină şi
c u r g e d i n ea praf. C e r u l e plin de fulgi aurii. A u j u m u l i t - o ca
p e o pasăre. V â r t e j a l b .
S o r a , d u p ă ce a v ă z u t că bolnava Ioana L a z ă r d o a r m e adânc şi
sigur, a stins lampa şi a plecat.

# #

Ioana se trezi V i n e r i mai târziu ca de o b i c e i , se trezi c u o impresie

d e grabă, c u o nevoie de ordine. P e c â n d sora o ajuta să se
spele, p e când apa, când prea caldă, c â n d prea r e c e , o înfiora.
Ioana ^nu izbutea să-şi p r i n d ă g â n d u l într'o formă. Spălată
şi palidă între p e r n e , ostenită de efort şi împrospătată, se p r e ­
găti să-şi limpezească gândurile, aşa ca să facă loc î n mijlocul
lor unei imagini n o i . T r e b u i a să-1 vadă azi p e profesor ca p e n t r u
p r i m a oară. Imaginile lui suprapuse o dimineaţă după alta r ă m â ­
neau periferice sufletului şi m i e z u l u i l u i , care îl închidea p e e l ,
n u p e aceea ce v e d e a Ioana zilnic din e l . A v u dintr'odată, violent,
impresia că n u 1-a v ă z u t pe profesor niciodată. N u . E r a p e n t r u ea ca
u n o m zărit odată p r i n t r ' u n g e a m , auzit din altă odaie, u n o m
d e s p r e care i se povestise, îi v ă z u s e poate odată o fotografie, îl
visase poate într'o noapte. N u , nu-1 întâlnise niciodată. V r u , c u
câtă p u t e r e mai putea aduna î n ea, să-1 v a d ă , să-1 primească c u
o c h i i , c u a u z u l clar, tot, să ştie c u m e. D a c ă ar putea păstra î n a m i n ­
tire vocea l u i , clară şi dreaptă, pornind din piept fără efort ca
u n cântec, p u ţ i n strânsă î n gâtlej fără să fie întunecată, sau pri­
virea ochilor acelora al căror desen îl ştie, mici şi apropiaţi, care
sunt aşa de altfel când îţi adresează privirea, decât c â n d citesc
foaia de temperatură sau privesc pe altcineva. V o c e a lui când
îi vorbeşte, sau c â n d o aude din altă odaie, ca raza u n u i far pe
c a r e o v e z i desenată cu cretă galbenă p e întuneric, dar care te î n -
n e a c ă î n ea când i-ai intrat î n zonă, vocea lui în care intră ca în altă
atmosferă de altă temperatură şi densitate, e pierdută u n m i n u t
d u p ă ce profesorul iese din odaie. Ş i toată m i n u n e a prezenţei l u i
c a u n climat imposibil de realizat în amintire. Ioana v r u să se uite
la ceas. M â n a îi era vânătă, vinele se desenau în relief, degetele t r e ­
m u r a u v a g . Ş i o trase repede înapoi şi o v â r î s u b p l a p o m ă . Ii era
silă s'o v a d ă . A r fi v r u t totuşi să ştie cât e ceasul. î n c e r c ă să ridice
c a p u l , sprijinindu-se în coate pe p e r n e , dar ceasul era prea departe.
T r e b u i a să fie z e c e . Vizita avea să î n c e a p ă . Poate că era z e c e fără
u n sfert. M a i era de aşteptat. M a i bine ar fi fost să creadă că e
mai d e v r e m e , să se pregătească p e n t r u aşteptare l u n g ă , decât
s ă socotească mai p u ţ i n decât ar f i . M u l t mai bine ar fi fost să
întindă mâna şi să ia ceasul, dar imaginea încheieturii slabe, a
c ă r n i i violete, o înfiora « c a mâna sfântului D u m i t r u » , gândi
I o a n a . D a c ă a c u m ar fi z e c e fără u n sfert şi aş izbuti jumătate d e
c e a s să n u m ă gândesc deloc la e l , să-1 p r i m e s c ca pe o imagine
c u totul proaspătă, fără pregătire şi fără spaimă, daca s'ar
p u t e a să n u - m i fie frică de venirea l o r ! U i t e , inima a şi î n c e p u t
s ă bată
D i n c u r t e , prin g e a m u l larg deschis, pătrunseră v o c i , râs, paşi.
I o a n a înălţă g â t u l . D i n fundul aleii, printre straturile de iarbă
n o u plantată, în halate albe, se apropia g r u p u l doctorilor. In d i m i ­
neaţa clară şi liniştită, vocile lor erau aşa de libere, pătrundeau
a e r u l ca apa cuţitele, că u n sentiment de n e a d e v ă r , de irealitate a
d e s c o m p u n e r i i ei latente o cuprinse p e I o a n a . Străine îi fură boala,
liniştea, nemişcarea, şi aproape şi cunoscut tot ce era d e m u l t
p i e r d u t , mişcarea, viaţa vie şi sgomotoasă. Poate că t r e b u e numai
s ă creadă, să fie sigură şi să î n c e r c e , ca mâna, piciorul să asculte
d e alt r i t m , t r u p u l să stea d r e p t . î n c o r d a spatele, talia, î n c e r c ă
s ă se ridice b r u s c ; firul de fier care o p ă t r u n d e a şi o fixa de pat se
î n v â r t i î n pântec, ca u n b u r g h i u . R ă m a s e întinsă. Respiraţia i
s e rărea, devenea în fiecare m o m e n t mai penibilă. A l ă t u r i se auzea
s g o m o t . M a i erau câteva clipe până să vie vizita în odaia e i . A e r u l
d e v e n i n e p l ă c u t ca u n m i r o s g r e u , imobilitatea de nesuportat,
mişcarea imposibilă. E r a ca o c o n d a m n a r e de neînlăturat, această
vizită oribilă. « T r a c », b o m b ă n i Ioana, făcând o sforţare să tragă
aer în piept.
V o c i l e alături se continuară pe culuar, uşa se deschise. V i n e ,
s u r â d e , e î n afară sau înăuntru ? V i n e î n adevăr sau îl proiectează
ochii Ioanei, g â n d u l ei t o t ? A r e o realitate, aşa înalt, surâzător,,
în a l b , material s'ar c r e d e , dacă n'ar fi atât de c u n o s c u t , de a s e m ă ­
nător imaginii p e care i se pare Ioanei că a făcut-o din b u c ă ţ i
î n d e l u n g gândite, dorite, făurite din dragoste f i e c a r e ; are o r e a l i ­
tate o b i e c t i v ă , sau e o halucinaţie ? Prea e perfect, prea e frumos,,
sau n u f r u m o s , dar aşa c u m n u p o ţ i să-1 vrei altfel. Prea n u mai vrea
Ioana n i m i c în afară de această i m a g i n e . I n j u r u l lui sunt o a m e n i
în halate. E destul să-i v e z i ca să-i cunoşti, c u figurile lor şterse
şi corecte asemănătoare între ele, concrete şi neanimate ca nişte
g h e t e , ca nişte l e g u m e . U n u l dintre ei înfăşoară braţul Ioanei
într'o curea lată, c o m u n i c â n d c u u n fel de ceasornic, ca să-i ia
tensiunea, altul pretinde nedistinct (nedistinct i se pare ei t r u -
dindu-se să-1 asculte) că îi e căpătâiul prea înalt şi că poziţia
aceea n u e b u n ă p e n t r u muşchii s t o m a c u l u i . Sora culcă s u b ea
căpătâiul. Profesorul n ' o priveşte. A citit rezultatul noii analize
p u s p e noptieră. A privit creşterea febrei la capul patului, a privit
tensiunea pe ceas. S'a întors c u spatele, vorbeşte fraţilor I o r d a n .
A scos stiloul şi le desenează ceva pe carnetul pe care 1-a p u s p e
marginea ferestrei. D o c t o r u l V a r l a m îi vorbeşte Ioanei de operaţie.-
— I n mai p u ţ i n de două săptămâni t r e b u e s'o f a c e m . Iţi m a i
d ă m z e c e zile să te î n t r e m e z i . Injecţiile pe care ţi le fac a c u m
n u se poate să nu te î n v i e .
V o r b e ş t i , v o r b e ş t i ! îi strigă în g â n d Ioana. M ' a ţ i obosit, e inutil,
sunteţi prea mulţi, şi nici u n u l n u ştie n i m i c . Profesorul le explică
lângă g e a m , acolo, băieţilor ăstora. Studenta I e r e m i a se alătură l o r .
Profesorul se întoarce către ea şi, e x p l i c â n d mai departe, îi p u n e o
mână p e u m ă r . Singurătatea asta e de nesuportat, toţi o a m e n i i
aceştia străini, care îţi intervin aşa în viaţă cu pretenţia să ţ i - o
limpezească şi care ţi-o î m b â c s e s c , sunt de nesuportat, tot e
h i d o s . S o a r e l e , care râde prosteşte la g e a m , e nesuferit. Soare m a i
lipseşte a c u m ! I n p ă r u l cenuşiu al profesorului pune u n praf l u m i ­
n o s . E l se întoarce, surâde amabil, către Ioana.
— M a i bine azi decât eri şi mâine are să fie şi mai b i n e , n u ?
L a revedere.
 Ioana tace, cu b u z e l e albe, strânse. S ă se ducă cu studenţii l u i ,
c u surâsul lui de cucoană în salon, să se ducă la toţi bolnavii p e
r â n d , nu cu asemenea repertoriu se încurajează u n bolnav d e ­
moralizat. A rămas odaia goală, au plecat c u larma lor, cu viaţa,
cu atitudinile lor de oameni importanţi şi ştiutori. E a e la p e r i ­
feria vieţii, e neimportantă, e u n n u m ă r î n t r ' u n spital plin de
n u m e r e , e u n bolnav care poate o să fie operat peste zece z i l e ,
ca să trăiască sau să moară, ca să p l e c e iar în oraşul acela ca o
scuipătoare, în Sighişoara, să fie profesoară de n e g h i o b i sau isteţi
impertinenţi.
•Să trăiască pentru alţii, p e n t r u alţii de care n'are n e v o i e , lângă
cine ? p e n t r u ce ? O i u b e s c , auzi ? o iubesc şi A d r i a n şi L a u r e n ţ i a şi
L i v i c a . T r e a b a l o r ! N u trăieşti p e n t r u dragostea altora, trăieşti
sau n u . p e n t r u a ta. Ş i urîtă şi obosită, şi sunt şi o a m e n i veseli, sau
f r u m o ş i , sau puternici pe l u m e . T r e b u e să se isprăvească. G e s t u l
e doar s i m p l u . E mai g r e u să-ţi tragi u n g l o n ţ în cap şi fireşte
m u l t mai greu să te s p â n z u r i . A s t e a sunt gesturi p e care în viaţa
d e toate zilele nu le faci, şi ai fi obligat să te gândeşti precis la ele
c â n d le-ai î n c e r c a , p e c â n d să b e i u n pahar de ceai e u n l u c r u
repetat de trei ori p e z i . N ' a i decât să nu te gândeşti la ce faci.
V e r o n a l u l n'are nici u n gust. D a r dacă te găseşte sora sau u n u l din
doctoranzi ? Imbecilii sunt în stare să-ţi facă şi spălaturi stomacale
sau injecţii, c â n d eşti în halul ăsta. Preţios l u c r u viaţa ta, pe care
n u sunt în stare s'o facă mai b u n ă . Z e c e pastile ajung. L e topeşti î n
ceai c a l d , ca să se dizolve mai iute. Isprăveşti cu boala, cu inerţia
şi durerea, c u vizitele m e d i c a l e , mai ales c u e l e . S e uită la ea c u m
ar întoarce u n iepure vânat gata, p e care îl răsuceşti c u r i o s , v o r b e s c
alături de ea î n termenii lor medicali, c u m vorbeşti franţuzeşte
în faţa slugilor, să n u te înţeleagă. Şi e l , care e între toţi ceilalţi,
o m v i u între automate, atât de deştept, de f r u m o s , de g r a v , de p e r ­
fect, el n'a v ă z u t - o niciodată pe Ioana L a z ă r , el a v ă z u t u n c a z
d e ulcer la stomac şi o anemie care n u îngădiie operaţia. A şi găsit
Ioana de cine să se îndrăgostească, de cel mai minunat şi ales o m ,
a a v u t curajul ăsta ea, care e a c u m urîtă, o m u m i e p u t r e d ă , d e s -
gustătoare ca o pisică râioasă, inexistentă ca o piatră. C â t d e altfel
t r e b u e să fie femeile printre care el trăieşte, femei din l u m e a foarte
b u n ă , ciocoi care au altfel de v o c i , altfel d e p i e l e , de t r u p u r i ,
nefabricate în serie.
 Sora intră c u tava pe care e aşezat p r â n z u l .
— S ă v ă aştern şervetul pe g e n u n c h i sau p e masa de noapte ?
— P e fereastră. M i r o a s e a supă.
— D a r c u m o să-1 luaţi de acolo ?
— A m să sun e u , c â n d o să vreau.
S ă p l e c e n u m a i d e c â t sora, s'o lase. S ă - i ceară u n ceai ? A r e să
ceară p e n t r u veronal o ceaşcă de c e a i . O să iasă pe u ş e , dacă nu-i
cere i m e d i a t . S ă n'aibă vocea s u g r u m a t ă , p e n t r u c ă o s'o b ă ­
nuiască. Sora a ieşit.
A r e să sune p e u r m ă , i m e d i a t . D e c e să-i fie mai bine mâine
decât a z i ? C e se poate î n t â m p l a ? O să se v i n d e c e peste n o a p t e ?
O să capete subit, de prea m u l t b i n e , poftă de mâncare şi o să fie
operată (mare b u c u r i e ! ) curând, ca să p l e c e teafără înapoi acasă ?
L a frumoasă viaţă o să p l e c e !
A z i v a să zică 1-a v ă z u t p e n t r u ultima oară. N u 1-a privit mai
m u l t , nu-1 ştie b i n e , e iar c u toate contururile şterse, fără privire
î n mintea e i , şi e l , tocmai azi n u s'a uitat de loc la e a . M â i n e la ora
vizitei, o să fie rece şi violetă, întinsă pe masa din camera dela spa­
tele sălii d e operaţie, acoperită c u u n cearceaf. Ş i p i e p t u l ăsta cald
a c u m , şi mâinile ale căror degete l e m i ş c ă , reci şi s c ă z u t e . B u z e l e au
să se strângă şi dinţii au să se v a d ă a l b i . N u ştie d e c e , dar îşi în-
c h i p u e că o să s e m e n e c u u n câine m o r t , al cărui cap 1-a v ă z u t
rânjit în marginea u n u i trotuar, într'o vară şi pe care se adunaseră
furnici.
î ş i simte lacrimi în o c h i , gâtlejul i se strânge. O să fie mai urîtă,
mai singură ca a c u m . A c a s ă au să primească t e l e g r a m ă , au să-şi a s ­
c u n d ă plânsul d e L i v i c a , să n u ştie atât de d e v r e m e ce e m o a r t e a .
C ă s'a sinucis o să i se spuie m u l t mai t â r z i u , c â n d o să fie m a r e .
U n d e a p u s fotografia L i viei ? E într'o carte p e masă. C e d r ă g u ţ ,
D o a m n e , ce l u c r u d r ă g u ţ e u n c o p i l . D a c ă ar fi a v u t u n c o p i l ! D a r
L i v i c a n u e ca şi a e i ? E mai m u l ţ u m i t ă c u ea fetiţa, decât cu
maică-sa. D a c ă s'ar fi făcut b i n e , ar fi făcut p o a t e , afară de orele d e
l i c e u , o grădină de c o p i i . D a c ă s'ar face b i n e , ar mai putea s'o facă.
C u m să se v i n d e c e ? E prea g r e u , n u mai are r ă b d a r e . O grădină
d e copii e u n l u c r u admirabil, când îi iubeşti, şi se şi p r i c e p e .
S o r a intră iar.
— C u m , n'aţi mâncat ? E p a t r u . S e p o a t e , d o a m n ă , s ă n u mâncaţi ?
H a i d e ţ i , măcar c o m p o t u l .
 Ioana îşi mănâncă î n c e t c o m p o t u l din castroneluî pe care sora
i-1 ţine sub b ă r b i e . S o r a adună farfuriile şi iese. S ă citească c e v a ?
A î n c e p u t să se î n t u n e c e . E încă iarnă, primăvara păcăleşte.
Ioana stă pe pat, c u o b r a z u l cufundat în p e r n ă , g r e u şi inert.
P r i v i r e a îi cade pe vasul d e flori. Ii cunoaşte desenul mai m u l t
decât a c u n o s c u t vreodată u n o b r a z . Ii urmăreşte fiecare linie, fiecare
c e r c plin înconjurat de trei c e r c u r i g o a l e , m e r g e c u ochii p e r o t u n d u l
l o r , până osteneşte. î ş i m u t ă ochii p e p e r e t e , şi acolo se învârteşte
u n cerc n e g r u pe a l b . Ii mută iar p e v a s . D a c ă strânge pleoapele,
c e r c u r i l e toate sunt u n cap c u o c h i r o t u n z i , c u nas r o t u n d , c u
g u r a r o t u n d ă . Ş i îl ştie mai bine decât pe însuşi c h i p u l ei în o g l i n d ă .
Ioana nu-şi poate î n c h i p u i c u m ar fi să mai întorci vreodată c a p u l
spre dreapta şi să n u v e z i vasul albastru c u c e r c u r i şi linii d r e p t e ,
albe.
A ! A uitat de a l b u m u l adus de L a u r e n ţ i a . U n m i c efort, o durere
î n tot pieptul ca o şopârlă, şi trage spre ea, a l b u m u l .
Ioana î n c e p u să întoarcă paginile a l b u m u l u i g r e u , pe braţul
slab şi n e g r u . Fotografii o b i ş n u i t e : u n lac l i m p e d e , dealuri î n j u r ,
pete mari, albe, de zăpadă. E l v e ţ i e de carte poştală. N u ştiu o a m e n i i
s ă fotografieze d e c â t lacurile elveţiene, uită oraşele. B a n u , uite
aici o fotografie din M e l l i n g e n p e R e u s s . S e oprise aici în d r u m
spre B a d e n . Stătuse p e strada asta d i n fotografie sau p e alta la fel
î n t r ' o casă ca asta, c u p a t r u etaje, bătrână, curată, c u acoperişul de
ţ i g l e î n v e r z i t e , tras peste obloanele u l t i m u l u i cat. E r a u obloane
la ferestrele apropiate şi m i c i , perdele albe, podeaua lucitoare,
curăţată î n fiecare zi de proprietăreasa c u coade b l o n d e p e c a p , c u
d a n t u r ă falsă. D e d e s u b t era o prăvălie, o lăptărie p a r c ă . D a , da,
c o b o r a şi c u m p ă r a pâinişoare m i c i de secară. Lăptăreasa avea o
fetiţă mioapă, c u obrajii graşi, c u ochelari g r o ş i , puşi după urechile
mari şi roşii, c u u n şorţ r o z de pichet care o învălea toată. A v e a şi o
c ă r u ţ ă m i c ă trasă de u n cal înalt, p e care pleca dimineaţa cu b i d o a ­
n e l e lucitoare de z i n c , pline de lapte, c u coşuri de pâinuţe. Stătuse
a c o l o aproape o lună, n u mai putea p l e c a . Stătea ceasuri întregi p e
marginea ferestrei p r i v i n d î n stradă v e c i n e l e , p e care le cunoştea
a c u m p e toate, z i d u l înalt al clopotniţei de p e care se desprinsese
tencuiala b u c ă ţ i mari, î n desenul cărora deosebise o c ă m i l ă ; cadra­
n u l ceasului v e c h i c u cifrele lui mari de smalţ albastru. O r a
1 1 lipsea. Peste d r u m , deasupra uşii librăriei era u n cap de moşneag
de g h i p s . C e a s o r n i c u l suna la fiecare sfert o bătae şi la fiecare c e a s
n u m ă r u l o r e i . N u mai ieşea din casă, n u mai cerceta p a r c u l şi strada
principală, rămăsese în odaie, pe fereastră, p r i v i n d strada. S i n g u ­
rătate fericită de o m b o g a t sufleteşte, de o m sănătos. E r a i m e d i a t
d u p ă divorţ şi uitase atât de r e p e d e , p r i m e a tot atât de proaspăt.
Plecase pe u r m ă spre B a d e n şi coborîse iar în S u d , spre lacul
L e m a n . S e oprise într'o fermă lângă M o n t r e u x . O fi v r e - o v e d e r e
din M o n t r e u x în a l b u m ? Uite-1 « Narzissenfeld bei M o n t r e u x ».
O , a n e m o n e l e p e care le a v e a . a c o l o , la fermă. T o t d e a u n a p e masa
albă, î n odaia c u z i d u r i v ă r u i t e şi c u tavan j o s d e b â r n e , u n b u c h e t
proaspăt de a n e m o n e . Stătea culcată p e pat, nu v e d e a decât c a d r u l
ferestrei, c e r u l ţipător de albastru şi, profilat pe el b u c h e t u l de
flori cărnoase, a m a r e , m a r i . A n e m o n e l e v i n e t e , c u ace negre în
m i e z u l lor, c u tulpinele groase şi tari, anemonele roşii cu v i n e c e n u ­
şii, c u frunze subţiri, cu î n c e p u t u l petalelor g r o s şi v i o l e t . C â n d
trecea t r e n u l , catul de l e m n al fermei t r e m u r a . Şueratul t r e n u l u i
se repezea spre cer ca o ciocârlie, soarele invada odaia prin p e r ­
delele de creton înflorat. E a cobora în pădure şi culegea g h i o c e i
v i n e ţ i , c u tulpini subţiri, a l b e , apoase. Seara se î n c h i d e a u p e n t r u
s o m n şi dimineaţa îi găsea treziţi înaintea e i , deschişi ca nişte
mâini de c o p i l , revărsaţi peste marginea p a h a r u l u i . F e r m i e r a avea
patru fete care păreau aceeaşi la diferite v â r s t e . S e j u c a în grădină,,
s u b merii pitici, cu e l e .
Şi A a r a u , cu străzile lui egale şi v e c h i , şi Z u g cu lacul lui r e c e , ş i
S t e c k b o r n p e malul lacului Constanţa, u n d e închiriase o b a r c ă
m i c ă . C o b o r a din casă în b a r c ă . D u p ă S t e c k b o r n a trebuit să s e
întoarcă. A c o l o s'au isprăvit b a n i i . N ' a mai p u t u t să facă d r u m u l
proectat d e - a - l u n g u l R o n u l u i . I n m i e z u l munţilor n'a fost. D a c ă
ar mai pleca odată, ar alege oraşele cele mai muntoase. S'ar o p r i
de pildă aici. A'Iâna Ioanei căută t r e m u r â n d î n a l b u m . A i c i , n u , n u
la D a v o s , e prea multă l u m e , e prea clasic E l v e ţ i e p e n t r u străini..
M a i b i n e la C e l e r i n a , sau mai departe la V i c o s o p r a n o . C e f r u m o s
se c h i a m ă : V i c o s o p r a n o . Fotografia arată o casă albă, masivă, c u
ferestre largi, casă italiană, în mijlocul u n e i grădini c u tufişuri
înflorite, cu ziduri nalte în j u r . D o a m n e , ce largă e l u m e a , ce m i n u ­
nată e ! D a c ă ar putea să n u mai fie dureri acolo u n d e sunt acum,,
ar putea realiza poate, peste u n an o călătorie ca asta. T o t aşa de-
rău doare ? Coastele se simt s u b degete ca nişte clape înţepenite;.
s t o m a c u l între ele e c ă z u t şi fierbinte. î n ă u n t r u l t r u p u l u i se simte
suspendat şi izolat ca u n mărţişor g r e u , d e d u r e r e . Ioana se răsu­
c e ş t e p u ţ i n . Partea p e care a stat doare, p e jumătate moartă. L a
C e l e r i n a , la V i c o s o p r a n o sau aici, la S a c o m o , î n cartierul de lângă
lacul M a g g i o r e , u n d e grădini înaintează în apă, sau să stea p e
strada asta îngustă, pietruită c u dale mari, c u fântâni în firide,
c u ziduri s t r â m b e , aplecându-şi peste stradă ferestrele c u gratii.
A t â t e a oraşe, atâtea sate, atâtea d r u m u r i p e care ar putea m e r g e
încă.
Braţul t r e m u r ă şi s'a răcit. N u mai poate susţine a l b u m u l .
Ioana îl închide şi îl p u n e pe masa de alături. î m p i n g e î n c e t cu
c o l ţ u l lui vasul albastru, care scârţie u ş o r pe tablă.
L a S t e c k b o r n avusese ultimele zile b u n e de străinătate. P r i m i s e
s e a r a scrisoarea lui A d r i a n , că n u - i mai poate c e r e valută. O găsise
p e masă, c â n d se întorsese dela p l i m b a r e . S e plimbase î n j u r u l
o r a ş u l u i , era frig, era o atmosferă l i m p e d e şi r e c e , cenuşie. S e
o p r i s e p e u n p o d m i c , peste o apă aproape inexistentă, săpată
a d â n c între două dealuri. P e dealuri iarba era de u n v e r d e n e g r u .
S u s , în vârful uneia dintre coline, se ridica înaltă o vilă de u m b r ă
d e n s ă , c u margini neprecise. O fereastră se aprinsese sus, apoi alta
j o s , la colţul o p u s . L u m i n a văii îşi pierdea cenuşiul, se înnegrea.
P e p o d , la spatele Ioanei, trecea rar câte u n o m grăbit să ajungă
î n oraş. S e făcea frig. Ioana îşi ridicase g u l e r u l , îşi strângea una în
alta mâinile, fără m ă n u ş i . N u - i venea să p l e c e . I n vilă se mai l u m i ­
nase u n g e a m . Părea să fie cald, b i n e , acolo înăuntru. Ioana p r e s u ­
p u n e a în dosul fiecărei l u m i n i o odaie b u n ă , intimă. C u m o r fi
fost oamenii dinăuntru ? I n fiecare odaie erau alţii, toţi aprindeau
l u m i n a , tuturora le era cald, n u erau singuri, erau mulţi, erau
î n c h i ş i în casa aceea înaltă, caldă, se uitau poate pe fereastră spre
valea neagră şi r e c e , se întorceau spre c u p r i n s u l odăii, unii spre
alţii, îşi v o r b e a u , erau liniştiţi. Ioana îngheţase c u mâinile p e b a l u s ­
t r a d a de piatră, c u obrajii şi urechile amorţite de v â n t , cu privirea
agăţată de vilă. A c u m toată casa exista, creată de l u m i n i din toate
c o l ţ u r i l e ei, b l o c d e căldură şi b i n e . S e desprinsese de p o d şi plecase.
A c a s ă primise chemarea în ţară. A doua zi plecase. Sighişoara,
şcoala. I n lipsa ei, L a u r e n ţ i a o născuse p e L i v i c a . L i v i c a crescând,
L i v i c a p r e o c u p a r e de căpetenie, pentrucă a spus u n c u v â n t , p e n ­
t r u c ă s'a î m b o l n ă v i t , pentrucă m e r g e .
 Ş i a c u m boala e i . I n clipa asta n u doare, e ca o scămoşare î n â u t r u ,
•un echilibru şubred pe care nu trebue să-1 atingi, ca să n u se d ă r â m e .
Şi iar intră sora, şi iar Ioana t r e b u e să mănânce şi să aştepte
somnul.
C u l u a r e l e sunt g o a l e . L u m i n i l e rare ale becurilor foarte s u s
au c e v a apos, livid. C â t e o soră traversează dela o odaie la alta
sau trece spre b i r o u . I n laborator cineva lucrează î n c ă .
I n c a m e r e , bolnavele a d o r m . D e l a N o . 7 se a u d până pe sală
g e m e t e . Bolnavei i s'a scos azi u n rinichi şi a c u m , seara t â r z i u ,
s'a deşteptat. Ş i şoseaua departe, dincolo de curţile interioare şi
pavilioanele care le î n c h i d , s'a liniştit. Profesorul, care a avut azi c u r s
şi u n consiliu, şi a luat cina la nişte prieteni, se desparte a c u m
de ei şi se d u c e acasă să se c u l c e . C o n d u c e întâi cu maşina o
d o a m n ă care pleca şi ea şi, d u p ă ce au v o r b i t în faţa porţii ei
despre dirijorul care va veni săptămâna viitoare în B u c u r e ş t i ,
se despart.

U ş a Ioanei se deschide iar.

— D o m n u l doctor V a r l a m a v ă z u t l u m i n ă la d u m n e a v o a s t r ă
din laborator şi a trimes v o r b ă să stingeţi şi să v ă c u l c a ţ i . Z i c e
că iar o să aveţi temperatură, dacă n u d o r m i ţ i , şi că d u m n e a l u i
vă dă u n somnifer dacă t r e b u e .
— B i n e soră, a m să sting, noapte b u n ă .
— S ă sting e u .
—- M u l ţ u m e s c , n u , a m să mă c u l c n u m a i d e c â t , lasă-mă şi
n'avea grije.
T r e b u i a să stingă, trebuia să renuţe la a n e m o n e până m â i n e ,
la încă o seară. C â t e seri mai putea să a i b ă ? Şi chiar dacă ar mai
avea încă m u l t e , c e era a c u m , poate n ' a v e a să mai fie la fel m â i n e
şi niciodată. A c e a s t ă V i n e r i seara, această noapte de 3 M a r t i e
n ' a v e a să se mai repete. C h i a r dacă mâine are să fie la fel ca a z i ,
mâine v a fi altă z i , azi e p i e r d u t , înghiţit, îngropat.
M a i privi odată florile, desenul albastru al glastrei, c e a s u l .
A r ă t a 1 1 şi 1 0 . D a c ă ar fi luat azi la 1 v e r o n a l u l , a c u m s o m n u l
s'ar fi schimbat în moarte. întinse mâna spre b u t o n u l l ă m p i i , o
trase înapoi. T r e b u i a să stingă, să doarmă, să î n c h e e o z i . T o a t e
l u c r u r i l e astea au u n aer atât de c a l m , de sigur. Ioanei i-ar părea râu
chiar dacă noptiera ar fi schimbată de partea cealaltă a patului şi
d u l a p u l dus dela u ş e la fereastră; ar fi ceva care ar înceta să fie
aşa c u m e, ca să înceapă altceva, s'ar pierde ceva din ordinea şi
siguranţa o d ă i i . E odaia ei în f o n d , î n care a trăit, a d u r u t - o ,
în care a intrat în fiecare z i profesorul, în care a simţit acel rău
care seamănă cu fericirea. T o a t e trebue să r ă m â n ă c u m sunt. S ă le
vadă b i n e , cine ştie pe u n d e se poate strecura schimbarea. Şi t r e b u e
să stingă a c u m , p e n t r u pregătirea unei noi zile, care poate n ' o
s'o repete p e cea de a z i .
î n t â i e întuneric, pe u r m ă lumina felinarului dela u ş e , care e n e ­
v ă z u t în dreapta ferestrei Ioanei L a z ă r , dar îşi trimete razele până
la ea, pune spaţii şi siluete în odaie. C a d r u l ferestrei închide u n
cer cu nori care fug peste o lună foarte sus şi foarte rar ivită, iar
p e n t r u Ioana n u m a i ghicită.* P e z i d u l din dreapta g e a m u l d e s e ­
nează acelaşi cadru mare, g a l b e n , şi pe el se sbate u m b r a u n e i
crăci.
E f r u m o s ! îşi spune Ioana. S ă m ă uit c u m se z b a t e . A u z i a c u m
de departe şi u n t r a m v a i . N u c r e d că e u l t i m u l , s u n t e m aproape
de d e p o u , t r e b u e să mai vină multe tramvaie în noaptea asta. A ş
vrea să mai a u d t r a m v a i e , să mai aud câteva. U n c l a x o n ! C e bine e
noaptea, c â n d e aşa de linişte, p r i n d şi eu ceva din viaţa de afară.
C â n d a m să ies din spital, n ' a m să-mi mai u c i d aşa nopţile d o r m i n d .
S ă citeşti m ă c a r , şi nu-ţi trece noaptea de-a-surda. î n c ă u n c l a x o n !
A c u m norii t r e b u e să fie ca o baltă de lapte î n j u r u l lunii. C r a c a
se agită şi u m b r a ei m â n g â e peretele. N u m ă doare a z i . Injecţia
lui V a r l a m a făcut m i n u n i . N u m a i de n'aş a d o r m i . S ă a u d toate
t r a m v a e l e , să v ă d u m b r a ramurii. Odaia parcă e brodată cu aju-
ruri de lumină p e u m b r ă .
T r e c două maşini, claxoanele lor parcă se chiamă ca două animale
în b e z n ă . A u ! parcă a înjunghiat în capul p i e p t u l u i . D a c ă apăs,
poate trezesc d u r e r e a ; să n'apăs, să-mi fie încă b i n e , să aud s g o -
motele de afară, să v ă d u m b r e l e astea pe z i d . A n e m o n e l e parcă
sunt de funingine a c u m . C e simt a c u m e s o m n . A c a s ă , la Sighişoara,
sergentul flueră când ajunge în capul străzii şi a m totdeauna i m ­
presia că flueră de frică şi cu frică. A ş a a şuerat a c u m tramvaiul
acesta. S'a întunecat m u l t , s'au adunat p r o b a b i l norii peste l u n ă .
C e poate să facă a c u m profesorul ? L a u r e n ţ i a spunea că duce o
viaţă foarte regulată. A z i e V i n e r i , azi a fost simfonicul. T r e b u e
să se fi isprăvit a c u m . A străbătut oraşul într'o maşină, d r e p t ,
g r a v , singur. O ! D o a m n e , c r e d că e singur, şi s'a d u s să se c u l c e .
Stă. a c u m în pat, întins ca şi ea, Ioana L a z ă r , poate a şi a d o r m i t .
E liniştitor să fi aflat că d u c e o viaţă atât de retrasă. E liniştitor
să ştii că a c u m d o a r m e . A trecut prin noaptea rece, senin şi g r a v ,
pe străzi g o a l e , î n t r ' o maşină luminată, m u l ţ u m i t şi c a l m . E b i n e ,
e bine că e a c u m acasă, că n u t r e b u e să-1 urmăreşti c u g â n d u l
agitat, t u r b u r e , să n u poţi să-ţi i m a g i n e z i ce e c u e l . T r e b u e să r e s ­
pire prin s o m n , egal şi curat, aşa c u m îi e vocea c â n d v o r b e ş t e .
C l a x o n ! repetat ca u n lătrat, tare. S u n t oamenii g r ă b i ţ i . U n fel
d e toropeală depărtează parcă lucrurile de Ioana, le înveleşte
î n t r ' u n a b u r lânos. T ă c e r e a între s g o m o t e se întinde ca o pânză
p e r ă z b o i , trasă parcă d e două capete, gata să v i b r e z e . A c u m însă
se a u d z g o m o t e mici şi rare, p e u r m a dese. P i c ă , plouă, da, p l o u ă .
C e b i n e ! îşi spune Ioana, a c u m plouă, ce noapte b o g a t ă . S ă p l o u ă ,
să p l o u ă , să a u d bine ploaia, mâine poate o să fie senin, sau v â n t ,
sau mie o să-mi fie rău, şi n ' o să mai aud n i m i c , sau o să d o r m
poate î n u r m a u n e i d o z e d e morfină mai mari şi tot are să-mi
fie pierdut. E ca într'o barcă trasă pe mal, în j u r apele c r e s c .
E ca în odaia din vila aceea, c u m se chiema ? « M o n R e p o s », de
p e m a l u l lacului M a g g i o r e . A ş a sunau valurile noaptea, dar c u
sunete mai pline, mai dintr'o bucată, n u aşa fărâmiţate. C a nişte
f r u n z e de p l o p . T r a m v a i e , n u mai trec t r a m v a i e ? N u se mai aude
n i m i c . N u se aude ? A , da, a u z i m u z i c a , asta e orchestra din parc,
s ă m e r g e m d i n c o l o , u n d e sunt cuştile, dar să aibă grije A d r i a n să
n u calce L i v i c a pe straturi, c â n d are să adune nasturi.
D u p ă m i e z u l nopţii, Ioana se trezi c u inima bătând t a r e : fusese
cineva şi fugise, sau ea fugise, sau ceva se prăbuşise, sau căzuse
chiar ea. In j u r era foarte întuneric. O cuprinse o frică g r o a z n i c ă .
A r fi v r u t să sune sau să aprindă, dar îi era frică să ridice mâna, s'o
înainteze în n e g r u l nesigur, poate plin, poate g o l , c e - o înconjura.
A r fi v r u t să-şi aducă aminte poziţia patului în o d a i e , poziţia ei faţă
d e odaie, şi n u putea. U n d e erau pereţi, u n d e era g o l ? G e a m u l era
la picioare sau la cap ? A v e a parcă mai j o s capul decât t r u p u l .
O c h i i se loveau de u n întuneric ca o boltă neagră, goală. I n m i j ­
l o c u l bolţii era parcă u n p u n c t clar. I n mijlocul g o l u l u i . N u era
d e p a r t e . E r a o pată albă, rotundă ca u n c a p . U n c a p . U n cap de
ceară, u n cap palid. U n o m stătea în mijlocul odăii. Stătea în
picioare şi nu i se vedea decât faţa albă. Hainele erau una c u
u m b r a . T r e b u e să fie foarte înalt. A c u m se v e d e clar de tot. A r e
o c h i i negri şi apropiaţi, fruntea înaltă. S u r â d e . E profesorul. N u
se apropie, n u vorbeşte, stă acolo ca o spaimă, ca u n sfredel î n
întuneric şi surâde foarte p u ţ i n , mai m u l t cu ochii, c u care pri­
v e ş t e f i x . G u r a îi rămâne nemişcată. D e ce stă aşa? A venit ca să
se uite c u m d o a r m e N o . 9. A intrat poate pe r â n d în toate sălile.
Ceilalţi n u l-au v ă z u t . Ş t i u ei să-1 v a d ă ? Ş i când îl privesc îl
c o n f u n d ă poate c u doctorul V a r l a m . Ş i toată l u m e a care îl p r i ­
v e ş t e n u ştie să-1 v a d ă . T o ţ i îl c r e d la fel c u ceilalţi. Ş i totuşi el
se poartă c u Ioana, care îl deosibeşte de alţii, la fel c u toată l u m e a .
Ioana se crispase, v o r b e a c u b u z e u m e d e , convulsionate, d e g e ­
t e l e mototoleau cămaşa pe piept.
— P r i c e p i ? n i m e n i n'a p u t u t să te vadă aşa. C â n d a m să m o r
e u , tu aşa, ăsta, ai să te isprăveşti. E u te fac cu fiecare clipă a vieţii
mele. Dobitocule!
Strigase, se înălţase pe p e r n e . C h i p u l se încăpăţâna să privească.
S t ă t e a suspendat î n întuneric, t r u p u l n u se v e d e a de coloarea
n o p ţ i i , c a p u l şi gâtul străluceau ca literele de fosfor ale ceasului
d e pe masă. In surâs, î n j u r u l ochilor, în cearcănele m i c i , era
u n fel de tristeţe.
— Eşti trist ? întrebă Ioana. D e c e eşti trist, d o m n u l e profesor ?
D u m n e a t a n u t r e b u e să fii trist ca m i n e , ca toate fiinţele ordinare.
Faţa Ioanei se scâlcie, lacrămi r e p e z i îi îmbrăcară obrajii şi
v o c e a . G l a s u l se topea, u d şi răguşit, slăbea.
— E ş t i tot ce a m v ă z u t vreodată mai f r u m o s , mai perfect.
P l â n g p e n t r u c ă eşti l u m i n o s , este ca şi c u m m ' a ş topi de l u m i n ă .
E ş t i departe, faţa ţi s'a micşorat, sunt kilometri între noi, a c u m
eşti cât o gămălie de ac, şi te v ă d totuşi atât de l i m p e d e .
C a p u l se depărta r e p e d e , ca r o t u n d u l g u r i i de t u n e l î n care
ai intrat şi care rămâne î n u r m ă , m e r e u mai m i c ă . E r a d e p a r t e ,
d e p a r t e de tot.
— U n d e te d u c i ? strigă Ioana tare ca s'o audă d e d e p a r t e .
Sora d o r m e a în odăiţa ei m i c ă , c u tavanul coborît spre ferestre,
c â n d o sonerie încăpăţânată o deşteptă. S e descurcă g r e u din
păturile încolăcite şi d i n t r ' u n v i s în care m â n c a p e iarbă, dintr'o
farfurie mare macaroane, şi aprinse. P l e c ă cu coadele pe spate, c u
halatul alb mototolit de s o m n u l s t r â m b p e canapeaua n e a ş t e m u t ă
{era de serviciu azi şi nu trebuia să doarmă) şi se duse spre odaia
N o . 8, de u n d e se suna aşa de disperat. Bătrâna doamnă care
suferea de cancer se plânse că fusese deşteptată de strigăte n e ­
c u r m a t e , ca o ceartă, care se auzeau de alături dela N o . 9.
Sora o găsi pe Ioana L a z ă r cu ochii sticloşi, dezvelită, arzând
tare, cu faţa u m e d ă şi încinsă. S e uită l u n g la l u m i n a palidă aprinsă
de soră, îşi trecu mâna peste frunte şi c e r u apă. P e u r m ă a d o r m i ,
istovită.
#

S o m n u l se risipea ca s c r u m u l pe care II sufli ici şi se aşează

c o l o . R â n d p e rând o parte de înţelegere se l u m i n a şi alta se î n t u ­
neca î n mintea Ioanei. A p o i , ce se l u m i n a s e , cădea iar în u m b r ă .
Sensaţia că se cufundă necontenit o stăpânea, ca şi c u m la fiecare
m o m e n t patul s'ar fi lăsat de p ă m â n t s u b greutatea ei. U r e c h i l e îi
vâjâiau, în faţa ochilor pereţii păreau făcuţi din furnici albe, c a r e
roiau necontenit. î n c h i s e ochii.
— S ă v ă salt p u ţ i n , d o a m n ă , altfel o să v ă u d .
S ' o salte, s'o spele şi aşa, ce s'o mai ridice ?
Sora îi ridică p e rând braţele, i le şterse c u buretele u d . E r a u
fierbinţi, slabe, c u cotul n o d u r o s , grele şi inerte în mâna ei. N u - i
dădea niciun ajutor, spălatul întârzia. B o l n a v a stătea c u ochii î n c h i ş i ,
c u c a p u l puţin s t r â m b , c u m i se îndoise la întâmplare g â t u l , c â n d
o ridicase. D u p ă ce se chinui să-i s c h i m b e cămaşa, sora îi p u s e
t e r m o m e t r u l . A v e a temperatură m a r e . Ioana v e d e a a c u m l i m p e d e
l u c r u r i l e , agitaţia sorei, dar n u putea să v r e a măcar să se î n v i o r e z e .
T o t î n c e p u s e să-i fie foarte indiferent. A r fi v r u t să poată d o r m i ,
n u e n i m i c , chiar a c u m , înainte de vizită, dar n u p u t e a . Prea m u l t ă
l u m i n ă invada odaia. I se părea că d e v i n e , şi suflet şi t r u p , l e m n ,
lână, piatră, ceva insensibil, i n f o r m . S o r a o anunţă că v i n e vizita
doctorilor, vestea venea ca de departe, Ioana şi-o repeta, n u putea
să-i dea o greutate. A u să v i e doctorii, au să fie aici, are să fie î n t r ' o
clipă profesorul aici, uite chiar e, c â n d a i n t r a t ? A r trebui să dea
însemnătate, să simtă faptul acesta. Par toţi foarte îngrijoraţi, se
v o r b e ş t e de operaţie, de amânare, de u l c e r u l ei, care poate să p e r ­
foreze. E i îi e frig, îi e s o m n . S t r â n g e o c h i i , îi deschide. Profesorul l
U i t e p r o f e s o r u l ! D o a m n e , vrea să p l e c e . Pleacă şi n u 1-a v ă z u t încă
a z i . E c u spatele, înaintează spre u ş e , îi v e d e g â t u l înalt, p ă r u l
t u n s scurt, u m e r i i mari, o mână pusă pe u ş e . A plecat c u toţi
ceilalţi în u r m a l u i . Ioana începe să se trezească. S o m n u l , nevoia de
a d o r m i se continuă, oboseala insomniei şi febra de peste n o a p t e ,
febra de a c u m , o sfârşesc, dar profesorul, imagina, plecarea lui, se
furişează ca u n b u r g h i u de luciditate în somnolenţa asta. T o a t e
gândurile d o r m , u n u l singur trăieşte şi creşte c u o l i m p e z i m e
tot mai m a r e .
A p l e c a t . C u m era azi ? N u ştiu. Ba da, a c u m v ă d mâna p e care
a p u s - o p e mâna m e a , m ' a întrebat dacă durerea e precis localizată
şi i-am răspuns « n u »; a m spus parcă şi « m u l ţ u m e s c », n u ştiu
de c e , şi el mi-a surâs. A c u m p e r c e p acel surâs, atunci nu l - a m
văzut.
E înconjurat parcă de o pătură de aer curat, ca o haină de ghiaţă
transparentă, r e c e , izolatoare. S u r â d e , e amabil, câte u n c u v â n t
al m e u îl a m u z ă , altul are aerul să-1 întristeze, şi totuşi simt c u m
toate astea, sunt aşa, deasupra sufletului, în anticamera spiritului.
A d e v ă r a t a lui tristeţe, veselie, n ' o s'o cunosc niciodată. S u n t aici,
î n patul m e u , la fel cu cele din toate sălile, în camera mea N o . 9,
o imagine văzută numai în clipa c â n d îşi apleacă privirea p e m i n e ,
lăsată în spital odată cu halatul la c u i e r . C â n d te gândeşti că sunt
femei care îl întâlnesc pe stradă, care îl v ă d î n saloane! C u m se
simte o femeie c â n d el îi s p u n e : « v o i a m să te v ă d , v o i a m să ştiu
c e crezi d e s p r e . . . » sau « mi-era dor de dumneata şi te-am c ă u ­
tat ? » . S ă poţi m e r g e pe stradă, a c u m când v i n e primăvara, să-ţi
simţi t r u p u l uşor, î n t r e g , şi după u n colţ, neaşteptat, să-ţi răsară
profesorul, să n u te privească cu ochi de doctor, să spue « f a c e m
câţiva paşi î m p r e u n ă ? » . Şi sunt, e inimaginabil, oameni cărora li
li se întâmplă asta! D a c ă ar fi cel puţin u n « c a z », o formă e x t r a ­
ordinară de boală, ceva care să-1 urmărească, să-1 p r e o c u p e c e l
p u ţ i n în acest c h i p . D a r n u , nici acest oribil noroc nu l-am a v u t ,
a m cel mai ordinar u l c e r .
Ioana v r u să se întoarcă p e cealaltă parte şi durerea îşi trimese
razele în piept, în p â n t e c e . R ă m a s e l o c u l u i şi durerea t ă c u , ca
u n câine care, trezit, ameninţă c u u n lătrat şi adoarme iar. G â n d u l
se prinse de u n d e se rupsese.
« D a , da, e ceva izolator între acest o m şi spaţiul din j u r . A b i a
c â n d îl v e z i îţi dai seama câte aderenţe, câtă contopire e între noi
toţi şi atmosferă, l u c r u r i . E singurul o m pe care l-am v ă z u t atât
d e cuprins în e l , detaşat de preajmă, c u c o n t u r u r i absolute. C u m
e oare c â n d desmiardă u n copil, c â n d se apleacă asupra unei f e m e i ,
c â n d i se t u r b u r ă ochii şi i se crispează g u r a ? C â n d rămâne c u l c a t ,
c u respiraţia grea ? C u m e c â n d cade de p e el severitatea, i m p o r ­
tanţa, c â n d se trezeşte din s o m n dimineaţa, p u ţ i n lucios, c u g u l e r u l
cămăşii mototolit ?»
A r fi v r u t să-1 v a d ă aşa, s o m n o r o s şi destins, sau t u r b u r a t şi
m u r d a r . V o i a asta a c u m c u mai multă intensitate decât vroise
vreodată să se însănătoşească, să înceteze durerea.
Soarele se ridicase mare î n faţa g e a m u l u i î n c h i s . Ioana îşi trase
p l a p u m a peste o b r a z . P e r n a era dură s u b c a p , neprimitoare ca
o f a r f u r i e . . . Salteaua, căreia îi cunoştea c u fiecare coastă, c u
fiecare m u ş c h i , nodurile, văile şi ridicaturile, era ca u n al doilea
t r u p de intimă. Ioana se întoarse pe o parte, dar o supără braţul
d e s u b ea. II trecu în faţa p i e p t u l u i ; o e n e r v ă u m ă r u l ; o t r e c u la
s p a t e : îşi strivea pieptul, p e n t r u c ă u m ă r u l tot trecea la spate.
S e răsuci iar, se întinse dreaptă, c u faţa în s u s . Braţele d e - a - l u n -
g u l t r u p u l u i atârnau g r e l e , trăgeau u m e r i i d u p ă e l e . P a l m a era
înspăimântată de precizia c u care simţea ţesătura groasă a cearcea­
fului, căldura saltelei, făcu mâna p u m n , i se p ă r u efortul m a r e .
î n c r u c i ş a braţele şi i se părură prea grele p e stomac. E r a u n c h i n
p e care toate nopţile de i n s o m n i e , din copilăria ei plină de friguri,
pojar şi m i g r e n e îl c u n o s c u s e . S e gândise la 7 ani că D u m n e z e u
a făcut prost t r u p u l , când nu 1-a lăsat să se d e m o n t e z e seara ca u n
ceasornic. A d o r m i însfârşit c u braţele sub ea.
Ş i c â n d se deşteptă la mijlocul d u p ă - m e s e i Ioana, pe care sora
o lăsase să doarmă fără s'o trezească la p r â n z , fiecare respiraţie
îi trecea ca u n fierăstrău prin stomac. M â i n i l e i se răciseră până la
c o a t e . D u r e r e a asta de a c u m n ' o să mai treacă niciodată. E r a altceva
d e data asta, era o r u p e r e , o sfâşiere, era ceva de isprăvit. S u n ă .
S o r a v e n i , aduse u n doctorand, acesta mai aduse u n u l , apoi v e n i d o c ­
torul V a r l a m . S e uitau unii la alţii, se înţeleseră c u puţine c u v i n t e .
— C u m , a c u m i m e d i a t ? întrebă sora.
— N u , n u se p o a t e , e ocupată sala, răspunse doctorul V a r l a m .
Ioana p r i c e p u s e . M a i î n t r e b ă , ca să fie s i g u r ă :
— Sala de operaţie ? Vasăzică a perforat ?
V a r l a m plecase, sora încerca s'o c o n s o l e z e .
— R e u ş e s c şi operaţii d e astea câteodată. Ş i anul trecut am
a v u t u n caz la fel, şi a scăpat.
 — C â n d se liberează sala? mai întrebase Ioana, mai mult cu
răsuflarea decât cu v o c e a .
— Peste o oră, c r e d .
Rămăsese în cenuşiul serii, cu pleoapele închise având în tot t r u ­
p u l sensaţia pe care o ai î n t r ' u n picior pe care ai stat şi-a amorţit.
L i m b i de foc porneau d i n t r ' u n p u n c t al s t o m a c u l u i , care era şi
cuţit de f o c . T i m p u l trecea r e p e d e sau î n c e t , sau n u trecea d e l o c ,
t i m p nu mai era, n u mai era aşteptare, era n u m a i în l u m e a întreagă
u n p u n c t dureros î n g r o z i t o r , care exista chiar în mijlocul Ioanei,
şi era ea şi tot, ea topită î n t o t , î n j u r u l acestui p u n c t . O d a i a iar e
plină de e i . C i n e sunt ei ? A , d a ! îi ştie de aici, de azi şi eri, c r e z u s e
u n m o m e n t , că a intrat cineva de d e m u l t de a c o l o .
S o r a intră şi iese cu u n aer n ă u c . Capela albă îi e pe ceafă, nasul
îi l u c e ş t e . T e r m o m e t r u l s'a urcat la 39A D o c t o r u l V a r l a m a î n c r u ­
cişat o c h i i privindu-1 aproape de l a m p ă . D o c t o r a n d u l d e serviciu a
dispărut. E probabil în sala de operaţii, u n d e pregăteşte i n s t r u ­
m e n t e l e . Ioana îşi ţine palmele pe s t o m a c . D u r e r e a e atât de intensă
că i se pare că are să se adune toată deasupra ei, cu toată masa
t r u p u l u i , ca u n e l e frunze bolnave sau ca o m â n ă . G â n d e ş t e clar.
î ş i controlează g â n d u l în fiecare m i n u t c u groaza că ar putea
să-şi piardă luciditatea. A r e nevoie să fie lucidă. C e a mai m a r e
nenorocire a c u m ar fi o injecţie cu morfină, ar însemna s o m n
d e a c u m până d u p ă operaţie, sau s o m n de a c u m p e n t r u t o t d e a u n a .
A r e siguranţa că n ' o să mai trăiască mai d e p a r t e . N u trebue să
a d o a r m ă a c u m . A r t i c u l e a z ă g r e u , actul m e c a n i c al vorbirii refuză
r i t m u l inegal şi grăbit al g â n d u r i l o r .
— S'a şi telefonat profesorului ?
Bagă de seamă că e n u m a i sora lângă ea. A ieşit deci d o c t o r u l
V a r l a m , fără să-1 o b s e r v e . N u e dar c o m p l e t lucidă. Ioana L a z ă r
face eforturi să-şi limpezească m i n t e a , şi îşi aude şi mai clar s â n ­
g e l e în u r e c h i , îşi simte ochii fierbinţi, de parcă ar fi scăldaţi î n
sânge.
— D a , dar nu l-au găsit acasă.
A răspuns sora, a înţeles g r e u ca de o b i c e i .
— Şi atunci?
— II caută telefonic la prieteni, la b o l n a v i . Fără el nu se p o a t e .
O să-1 găsească fireşte. V a r l a m o fi operat vreodată ? E prea
lungă fraza, c u m să î n t r e b e ? N u , n u se poate. Profesorul operează
totdeauna. S ă facă eforturi să nu leşine. A c u m îşi pierde c o m ­
plet puterea, parcă lunecă, m e r e u înainte şi mai j o s ca î n t r ' u n tunel
p o v â r n i t . L u m i n a e prea m i c ă . N i c i n ' o să-1 vadă bine la faţă.
Poate că în sala de operaţie e mai multă l u m i n ă . N a t u r a l , t r e b u e
să fie. N u m a i de n u i-ar face a c u m injecţia potolitoare. T r e b u e n e a ­
p ă r a t să ajungă trează în sala de operaţie, să-1 vadă b i n e , b i n e ,
î n t r e g , p r e c i s . F i e c a r e respiraţie e ca o ghiară convulsionată. I n
j u r u l taliei u n brâu de cuie aprinse. D i n aşa ceva n u se mai s c a p ă .
D e aici începe moartea. Ioana se întreabă insistent dacă îi pare
r ă u . F a p t u l că n u îi pare rău, i se pare o lipsă de l i m p e z i m e , o
inconştienţă. î ş i caută motive de preţuire a vieţii, de regret. N u
găseşte. L a u r e n ţ i a ? Parcă a fost desenată pe u n g e a m aburit şi s'a
t e r s . L i v i c a ? O să crească, o să î n v e ţ e . C i n e ? S t a i , L i v i c a , o fetiţă
c u părul b l o n d , cu mânuţe subţiri, asta era u n prilej de duioşie,
d e dragoste. N u e n i m i c , se poate şi fără de e l e , şi fără ea, da, da
şi fără ea, pe care o durea aşa de teribil c â n d trăia, care era aşa de
tristă şi de singură când trăia. E totuşi înduioşător, parcă simte
lacrămi pe pomeţii care a r d , dar nu de asta e v o r b a a c u m . înainte de
moarte parcă are ceva mult mai important. T r e b u e să vie profeso­
r u l . D a c ă n u vine profesorul ?
— S o r ă , s'a telefonat?
— D a . N u l-au găsit.
— N u ( D o a m n e , ce efort fiecare c u v â n t ) , de a t u n c i . . . pricepi ?
i a r . . . întreabă.
Sora a potrivit p e lampa de p e masă o batistă în dreptul c a p u l u i
I o a n e i . Ioana n u mai v e d e aproape n i m i c . C l i p e ş t e c u privirea
la batistă şi sora n u înţelege. Pleacă spre u ş e . O să se întoarcă poate
c u profesorul. O să vorbească o a r e ? D o c t o r u l V a r l a m de pildă
n'a scos u n c u v â n t din pricina îngrijorării. A c u m , c â n d moartea
e peste u n ceas sau o j u m ă t a t e , Ioana ar putea spune orice. I se
pare moartea u n prilej admirabil, fericit, de spus lucruri oprite,
gândite m u l t , devenite esenţiale. S ă poţi s p u n e , să poţi v o r b i !
S ă - i poţi spune profesorului de p i l d ă : a m trăit la u m b r a făpturii
d u m i t a l e de l u m i n ă cele mai intense clipe din viaţă. E îngrozitor,
aiurează. C e înseamnă ideea asta de fetiţă de pension şi prost g u s t ?
A s t a înseamnă că pierde şirul gândurilor şi proporţia faptelor.
D a c ă a c u m , aici, î n ă u n t r u , u n d e s'a p r o d u s ruperea, materia se
ş i d e s c o m p u n e ? S i m t e parcă dezagregarea fierbinte a ceea ce a
fost t r u p u l ei. D a c ă mai întârzie m u l t , are să moară aici în pat. Poate
e mai bine aşa, de ce s'o mai m u t e , s'o adoarmă, s'o taie ? I n u t i l ,
viaţa s'a isprăvit. E făcută din d o u ă b u c ă ţ i v i i , despărţite de o
fâşie de moarte activă şi dinamică. A devenit c e v a , din care ni ci o­
dată n ' o să se mai facă u n o m .
U ş a se deschide de p e r e t e . S o r a î m p i n g e u n pat ce lunecă şi
lângă ea sunt mulţi o a m e n i î n a l b . C e oboseală să încerci să le
descurci f i g u r i l e ! Ioana ar vrea să spună să aibă grije să n ' o rupă
c â n d o ridică, dar n'are t i m p . E pusă, b u c ă ţ i şi fulgere între e l e ,
p e pat şi dusă prin săli c u l u m i n ă mică şi colţuri n e g r e . D e toate
tavanele atârnă cârpe cenuşii. E a c u m în sala foarte albă. U n d e
e profesorul?
— A venit profesorul?
— D a , se spală pe m â i n i .
S ă vie odată, uite se pregăteşte masca c u c l o r o f o r m . U i t e c u m se
grăbeşte d o c t o r u l V a r l a m . Stai p u ţ i n , p o t să m o r şi mai t â r z i u ,
staţi p u ţ i n , n u v r e a u , staţi, u n d e e ? P o t să d is p u n de moartea mea ?
N ' a m spus t a r e ? a m spus î n g â n d ? C a r e e mijlocul să s pun t a r e ?
N u mai pot v o r b i , u m b l ă c u mâini reci de cauciuc pe m i n e . Staţi
să intre în sală, n u m a i o clipă să-1 v ă d , în fond v o u ă v ă e egal, nu ?
D u ş m a n i , o b a n d ă de d u ş m a n i , î n c ă d o u ă clipe, ce D u m n e z e u !
A intrat pe u ş e ? N u , nu e e l ! D a r să v i e şi c u mâinile m u r d a r e , e
v o r b a aici de încă o clipă de viaţă, c u mâinile, o ! mâinile să n u
i le fi avut niciodată în mâini. D e asta e v o r b a a c u m ? Şi toţi c e i ­
lalţi? şi a c o l o , î n E l v e ţ i a niciodată? şi a n e m o n e , c o p i i ? A s t a î n ­
s e a m n ă moartea şi ăştia toţi se aferează r i d i c o l . U i t e - 1 ! N u - 1 aco­
p e r i , doctore V a r l a m ! V i n o mai aproape, n u te v ă d destul, eşti tot
c e cunosc mai f r u m o s ! O , n u trebue să plângi a c u m , I o a n o , uite a c u m
e ceţos tot. U i t ă - t e , uită-te la mine odată, la privirea m e a , încă te
v ă d , uită-te o d a t ă ! N u încreţi faţa, v r e a u să f i i . . . ăsta e c l o r o ­
f o r m u l , a c u m , gata, a aplecat c a p u l , n u . . . m a i . . . n i m i c . . . e . . .

LUCIA DEMETRIUS
CICLU DIN «CLEŞTAR»
CIMITIR CUNOSCUT

U n miel auriu şi p i e r d u t
A m u r g u l tăcut,
T r e c e a peste lespezi, cu s â n g e ' n copită.
O candelă sta
Sau inima ta
P e c r u c e , arzând liniştită.

T r ă g â n d u - s e nopţii din fund,

Mormântul rotund,
D i a m a n t , arde negru 'n inelul d e iarbă —
Ş i - o lacrimă eu
I n g e n e , cu g r e u ,
D i n funduri n o p t a t e c e , oarbă.

A l b a s t r e alei oglindesc
Pietrişul ceresc.
L u m i n a înaltă sucită 'n răcoare
Pe-un umăr, căzu,
D e înger, şi-acu
S e trece-atârnând ca o floare.

G R Ă D I N I

C a d e 'n z i g z a g u r i , peste herculele

C e - a 'ngenunchiat în piatră centaurul,
U r c ă , l u m i n a , fraged e a u r u l
C a libelulele.
F ă r ă tăcere, fără grădinile
C a r e , în floare, n u v o r mai ţine,
N ' a r şti spaima s'aştepte în m i n e
Poate ruinile,

T r e c e r e a m e a să înveţe sonorilor
E i clopoţei, umilinţa 'mpăcată,
Suavitatea îndelungată
A morţii florilor.

Î N D O I E L I

M â h n i r e a , ce c a l m , a luminii
— C a luciul săgeţii —
î ş i trece prin c l o c o t u - m i n e g r u , răceala.

M ă 'nţeapă spinii.
M ă ţin scaeiţii.
S â n g e 'n buricele
Degetelor
M i - a dat. S i m t bicele
Şi oboseala
Pregetelor.

M i - o sparge vinele
Ţ e a p ă veciei
Dragostea roşilor
M e l e înfrângeri —
U r ă s c destinele
Victorioşilor
A l b i l o r îngeri
A i poeziei.
T o t ce-am scris, gol,
A s e m e n e a lor
î m i răceşte, u d ă , o suflare de nor.
î m i acopăr, vânăt, c ' o bucată de ţ o l .
N e m u l ţ u m i r e a se uită 'ndărăt.
G â n d u l , e — de aci î n a i n t e . . .
Strălucirile c â t e - a m c r e z u t că arăt
î n c e p e , încet, să se desfierbinte.

S u r d , metal ascuţit mă p ă t r u n d e
D a r durerea e-a m e a
Bogăţie nesmulsă a bălţii i m u n d e
N u f ă r şi l i m p e d e stea.

Intărindu-şi, d i n p i c u r i , v e n i n u l fiolei
R e a l e , streine, în tine c u l c u ş u l ,
Iţi fu — sunetului — tot mai t r u d n i c u r c u ş u l ,
M e l o d i e l e m n rezignat al v i o l e i !
E u î n acest
Peisaj v u l g a r
D a u c u sufletul c u m aş da cu u n par,
S v â r l u sufletul
C u m aş lăsa lest.

Ş i , aştept,
D a c ă mai e ceva p u r
S ă se ridice c â n d v a d i n m i n e ' n a z u r
L i n , s i m p l u şi d r e p t .

CICERONE THEODORESCU
 PADOVA
— NOTE DE C Ă L Ă T O R I E —

I n d r u m u l V e n e ţ i a — F l o r e n ţ a se pot găsi cel puţin trei popasuri

însemnate, ispititoare pentru o călătorie pe î n d e l e t e : P a d o v a ,
F e r r a r a şi B o î o n i a . T u s t r e l e , localităţi istorice şi c u i b u r i de artă
autentică, pe care totuş , până a c u m , graba de a vedea centrele
cele mai vestite, m ' a făcut să le trec fără oprire. Şi de rândul
acesta mania de selecţie şi de triaj, care operează mai totdeauna,
ca u n instinct e c o n o m i c n e a d o r m i t , p r e c u m şi antipatia de-a
fracţiona prea tare plăcerea ce se leagă de-o oarecare durată a
c u r s e i , m ' a u determinat să jertfesc oraşul dela mijloc, scoborînd
n u m a i în P a d o v a şi în B o l o n i a .
D e l a V e n e ţ i a , pe care a m atins-o n u m a i prin oprirea trenului
la gară, ceea ce i m p l i c ă traversarea de două ori a lungului p o d
d e pe lagună şi contemplarea cetăţii ca p e pânza u n u i vast tablou
l u m i n o s , se ajunge la P a d o v a , în mai p u ţ i n de-o oră.
M ă apropiu de acest oraş italian, n u fără u n e l e dispoziţii p r e ­
c o n c e p u t e , în care m ă înfundă şi mai temeinic năvala de amintiri
îndepărtate, pe care m i - o ajută fuga rapidului. E interesant, p e n t r u
p r o b l e m a solidarităţii spaţiului c u t i m p u l , în ce măsură v a g a b o n ­
darea în spaţiu dezlănţue evadarea în t i m p !
F a p t e că m i - a d u c v i u aminte de cea dintâi împrejurare când
a m înregistrat c u v â n t u l P a d o v a , şi l-am păstrat de atunci în suflet,
c u s u m b r u l colorit al dramei în fruntea căreia mi-a a p ă r u t . Printre
v o l u m e l e pe care le căpătasem ca premi_în clasa întâiu secundară —
ş i r e v ă d în legănarea trenului, frânturi din sala A t e n e u l u i din
B u c u r e ş t i , u n d e a m primit răsplata silinţelor m e l e de şcolar,
d i n mâna tânărului ministru de Instrucţie, T a k e Ion eseu, căruia
e r a m sortit să-i d e v i n , într'o z i , coleg de M i n i s t e r , dar care d e o ­
camdată îmi apărea la incomensurabile înălţimi şi mă vrăjise c u
u n sprinten discurs de circumstanţă — au fost şi operele c o m p l e t e
ale lui Costache N e g r u z z i , în care figura, printre alte tălmăciri
din limbi streine, şi traducerea m e l o d r a m e i lui V i c t o r H u g o :
A n g e î o , tiranul P a d o v e i .
F u s e s e m cutremurat la lectură, de grozăviile acelor î n t â m p l ă r i
fioroase, petrecute în P a d o v a , pe care o v e d e a m necontenit s u b
a s p e c t u l unor grădini n e s i g u r e , al u n o r locuinţi sinistre, c u
trape şi cu uşi secrete, necunoscute bine nici de stăpânii lor, a
unor culoare obscure pe u n d e foiau spionii şi se strecurau a v e n ­
turierii, în sfârşit sub forma unei vieţi de primejdie şi de s p a i m ă
p e r m a n e n t ă , deasupra căreia atârna mâna necruţătoare a V e n e ţ i e i
cu zbirii Sfatului de Z e c e . . . Fireşte în mijlocul acestui iad d e
sceleraţi şi de capcane, se rătăceau şi suflete curate, tipuri î n g e ­
reşti de femei captive şi veşnic a m e n i n ţ a t e . . . D a r aceasta n u
făcea decât să sporească oroarea locului b l e s t e m a t . . .
I n această ipostază mi-a apărut atunci P a d o v a şi, cu î n d ă r ă t ­
nicia primelor impresii, continua să v e g e t e z e î n t r ' u n u n g h e r a l
amintirilor m e l e sub acelaşi chenar întunecat, oricât v o i f i
înţeles mai târziu că autorul piesei în chestiune — mare p l ă s m u i t o r
de situaţii neverosimile — n u poate fi luat ca îndreptar istoric
şi f i d e l povestitor al t r e c u t u l u i . . .
Ş i totuşi ceva în felul acesta trebue să fi existat cândva în P a ­
dova ca şi în alte cetăţi italiene, p e v r e m e a înduşmănirilor, aprinse,,
c â n d o vitalitate explozivă î m p e r e c h e a în forme stranii, c r u z i m i
infernale cu luminoase p r e o c u p ă r i de artă şi cultură, creându-se*
ca nicăieri aiurea, u n peisaj moral de ondulaţii a b r u p t e , p r ă ­
păstii d e m o n i c e alternând cu înălţări d u m n e z e e ş t i . N u d e g e a b a
Italia Renaşterii a constituit o preferinţă a romanticilor de o r i c e
naţie (cu precursorii şi epigonii lor), ce şi-au ales cu ostentaţie
c a d r u l , pentru viziunile lor eroice şi plăsmuirile lor dionisiace,,
în v r e - u n u l din oraşele italiene de p e atunci.
N u face excepţie nici Shakespeare, cu o întreagă serie de p e s e
(ca S h y l o c k , O t h e l l o , F e m e i a îndărătnică, R o m e o şi J u l i e t a , P o v e s t e
de iarnă, M u l t z g o m o t pentru n i m i c , e t c ) , nici G o e t h e ( T o r q u a t o
T a s s o ) , nici Schiîler (Conspiraţia lui F i e s c h i , L o g o d n i c a din M e s -
sina), nici V i c t o r H u g o ( A n g e l o , L u c r e ţ i a B o r g i a ) , nici A l f r e d d e
M u s s e t ( L a N u i t V e n e t i e n n e , L o r e n z a c c i o , A n d r e a del Sarto, L e s
C a p r i c e s de M a r i a n n e , C a r m o s i n e ) , nici M a e t e r l i n c k ( M o n a
V a n n a ) , p e n t r u a n u mai p o m e n i de glorii mai v r e m e l n i c e ca
V i c t o r i e n S a r d o u ( T o s c a , L a H a i n e ) , F r a n c o i s C o p p e e ( L e Passant,
S e v e r o T o r e l l i , L e L u t h i e r de C r e m o n e ) , sau C a t u l l e M e n d e s
( L a R e i n e F i a m m e t t e ) , şi alţii pe care n u i-oi fi ştiind e u , p e lângă
acei pe care poate i - a m u i t a t . . .
P â n ă şi R i c h a r d W a g n e r , atât de credincios trecutului germanic
şi i m p r e g n a t de legendele autohtone, şi-a aşezat aproape singura
l u i evadare din cadrul naţional, tot în Italia de pe v r e m u r i , c o m ­
p u n â n d opera R i e n z i .
N u e, c r e d , plausibil să se fi întemeiat pe o iluzie colectivă, p r e ­
ferinţa acestor r o m a n t i c i , — î n s ă p e măsură ce m i se scurtează
d r u m u l , parcă m ă cuprinde o teamă, ca n u c u m v a valurile v r e m i i
s ă n u fi ros prea tare întipăririle trecutului şi să n u fi spălat prea
m u l t funinginea satanicelor lui i n c e n d i e r i . . .
C u m v a fi oare P a d o v a actuală ?

O v a g ă încetinire a trenului şi o seamă de semne prevestitoare

ale sosirii iminente î n t r ' u n oraş mai mare î m i curmară cutreerâ-
rile e r u d i t e , p e n t r u a reveni la grija mai actuală, a descinderii cu
socoteală î n t r ' u n loc încă n e c u n o s c u t . N u trecu m u l t şi edificiile,
la î n c e p u t răzleţe, se concentrară în rânduri dense şi aliniate,
d e o parte şi de alta a liniei de d r u m de fier. M a i e puţin şi lumina
s e întunecă de odată d e intrarea într'o gară, al cărei p e r o n
stereotip şi stampilat de banalitatea epocii noastre î m i deşteaptă
u n z â m b e t de c o m p ă t i m i r e pentru toate aşteptările de ferocităţi
r o m a n t i c e , de spectri, de zbiri şi de tirani, pe care m i le depusese
în suflet, ca u n r e z i d u u nealterabil, vechea lectură de pe v r e m u r i
a piesei în cinci a c t e : A n g e l o , tiranul P a d o v e i . . .
#
# #

P a d o v a , oraş c u străveche Universitate la care a profesat odată

G a l i l e i ; c u n u m e r o a s e biserici m o n u m e n t a l e , gata să c o n c u r e z e
R o m a î n s ă ş i ; c u patronajul mistic al sfântului A n t o n , p r o v i d e n ţ a
p r u n c i l o r şi tovarăş al lui F r a n c e s c o d ' A s s i s i , care-şi revărsa sfânta
l u i milă şi asupra dobitoacelor necuvântătoare, — P a d o v a aceasta,
plină de amintiri şi de opere de artă ieşite din mâna meşteră a
lui Giotto sau Donatello, este, ca arhitectonică exterioară şi im­
presie de ansamblu, o vasală a Veneţiei, aş zice o Veneţie terestră.
Aceeaşi construcţie specifică a ferestrelor, aceleaşi arcade, aceleaşi
portiere roşcate sau castanii. Nu lipsesc nici ţânţarii Veneţiei,
împotriva cărora dormitoarele înarmează paturile cu polog, —
toate aceste gângănii fiind alimentate de apele leneşe ale unei
gârle verzui, care străbate încolăcit oraşul şi în a cărei dungă fluidă,
zidul edificiilor mărginaşe, poate tot în dorinţa imitării, se cufundă
întocmai ca pe canalele veneţiene, numai că în Padova nu se văd
gondole şi acostări de bărci la peroane, intrările aflându-se în
deobşte de partea uscatului.
Dacă artera dreaptă ce pleacă dela gară şi ajunge la marea cafenea
Perdrocchi îţi pare de sigur înnoită şi neapărat lărgită, — cu
observarea că tradiţia stilului a rămas în întregime respectată, —
în schimb uliţele înguste, care pornesc în toate sensurile, con­
ducând spre monumentele cele mai vestite, în genere ascunse
de înghemuiala caselor, până ajungi în preajma lor, — aceste
ulicioare tenebroase conservă fronturi întregi de vechi palate, cu
înfăţişarea pe care neîndoios au avut-o şi în secolii dispăruţi.
Adevărate fortăreţe fiecare, cu porţile ferecate, cu zidurile ma­
sive, cu gratii cât braţul la ferestrele parterului, cu invizibile curţi
interioare, care ascund indiscreţiilor stradei, viaţa din lăuntrul
lor. Câtă deosebire de forma locuinţelor şi-a ogrăzilor noastre,
de regulă expuse la vedere, şi de vraiştea care era la noi! Probabil
că simplitatea şi sărăcia noastră nu reclamau atâtea măsuri de
apărare, lipsiţi cum eram de acele comori artistice, care, cu tot
caracterul dezinteresat al artei, te fac şi ele egoist.
Deşi pentru vremea de astăzi, când individul nu se mai apără
singur — apărarea fiind trecută pe mâna organelor colectivităţii, —
palatele greoaie şi întunecoase nu mai răspund nici dorului
de lumină şi de sigur nici simplei utilităţi, cât farmec au totuşi
aceste clădiri vetuste, mărturii de viaţă istorică, cristalizări pal­
pabile ale veacurilor trecute, cu şiruri lungi de generaţii care au
suferit, sperat şi plăsmuit!
Şi de câte ori văd aevea aceste testimonii impresionante, prin
care parcă ne dăm mâna cu acei care au fost şi din care n'a mai
rămas nici pulberea poate, îmi strâng pumnii de ciudă, că la noi
în ţară — şi aceasta e un deficit enorm pentru frumuseţile ei
naturale — nu s'a putut păstra un singur palat domnesc, o singură
casă boierească, necum interioare cu vechi mobilier aşa cum
ţi se poate arăta aiurea. Fără să fi avut, fireşte, o civilizaţie stră­
lucită ca aceea a Italiei, un trecut totuşi avem şi noi, şi ar fi fost
de un farmec dintre cele mai simţite să ne putem împărtăşi şi la
noi acasă din moştenirea materializată a veacurilor dispărute.
Aşa cum stau lucrurile, dacă n'ar fi rămas pe ici pe colo câteva
biserici şi câteva mănăstiri, ai fi zis că n'am avut deloc viaţă
istorică, ci că am început pe o întindere pustie, fiinţare? noastră
naţională, abia de 50—100 ani.
Neapărat că vitregia vremurilor, cu oarbele lor fatalităţi, a fost
cauza principală care a risipit la cele patru vânturi urmele trecu­
tului nostru. Insă din păcate n'a fost numai dânsa, şi iarăşi o
comparaţie cu Italia va pune în evidenţă o a doua cauză, care
se poate ierta mai greu. Aş putea spune cu o vorbă: dacă am avut
nenorocul să ni se spulbere dâra trecutului de forţe prea mari
ca să le stăm în cale, nu ne batem însă nici capul de-a ne crea o
tradiţie, măcar de aci înainte.
Oraşele italiene, chiar cele mai vechi şi mai conservatoare,con-
struesc şi dânsele cartiere noi. Dar aceasta o fac, nu dărâmând
pe cele vechi, ci clădind alături de ele; iar în al doilea rând,
în noile construcţii — cu uşoare adaptări fireşte — se păstrează
cu sfinţenie tradiţia arhitectonică a vechiului stil naţional. Chiar
unde piatra se schimbă, tradiţia rămâne, şi n'am văzut nicăieri,
cu toată frenezia constructivă a Italiei contemporane, mon­
struozităţi cubiste fără trecut, şi am convingerea, fără viitor,
decât poate o casă-două, numai ca o şagă, într'un oraş întreg.
In schimb la noi, vedem ce se petrece, dacă ne raportăm mai
cu seamă la capitala României. La un moment izbutiserăm parcă
a ne crea un fel de arhitectură proprie, de case elegante şi armo­
nioase, cu unele motive din trecut, după cum se mai pot vedea
încă pe unele străzi aristocrate, care aşteaptă osândite, târnăcoapele
şi alinierea. Nimeni nu va contesta de sigur unei capitale moderne
să-şi deschidă artere spaţioase şi chiar pe alocuri să dărâme,
după cum nimeni nu va putea să protesteze în contra ridicării
a multe etaje în metropola unei ţări, care apropie 20 milioane
de locuitori. Dar aceasta nu ne împiedică totuşi — mai ales văzând
exemplele de aiurea — să fim dezolaţi realmente de părăsirea
completă a motivelor naţionale, sau de totala absenţă a silinţei
de-a se creea, încetul cu încetul, un stil arhitectonic românesc.
U n oraş nu poate trezi interesul vizitatorilor, numai prin animaţia
străzilor şi clocotul localurilor de noapte. Ii mai trebue o notă
personală care să-i definească individualitatea, în ceea ce dânsa
are mai specific şi mai adânc.
Unde e nota personală, sau măcar una românească a Capitalei
noastre, sortită în câţiva ani să devie un bazar monstruos de ine­
stetice blocuri cubiste, pe care nu avem nici măcar meritul de-a
le fi inventat noi cei dintâi?
Atari reflecţii amărîte mi-a sugerat priveliştea generală a Pa-
dovei, ea fiind din punctul acesta de vedere expresia simbolică
a unei obligaţii morale, adânc conştientă de sine, şi totodată o
lecţie sângeroasă pentru incorigibila noastră dezorientare...

# #

La oraşele italiene care închid atâtea nestimate, nu ajunge o

privire de ansamblu, fără a le subvalorifica.
Trebue să urmeze, îndată după aceasta, cercetarea indivi­
duală a tuturor lucrurilor de preţ. întâlnesc aproape de cafeneaua
Perdrocchi, pe profesorul Ramiro Ortiz, pe care nu-1 găsisem
la cocheta lui locuinţă din strada Giordano Bruno, într'un cartier
de vile cu aparenţă de nou. Fostul coleg dela Universitatea din
Bucureşti, strămutat la cea din Padova si devenit iarăşi cetăţean
al ţării lui de origine, este foarte bucuros să vorbească româneşte,
şi pentru a schimba cele dintâi cuvinte, mă invită într'una din
sălile luxoasei cafenele — una din mândriile oraşului — unde ne
instalăm în faţa unui perete împodobit cu o hartă a tuturor con­
tinentelor, dar care — supremă originalitate! — a fost ţintuită
răsturnat, amintindu-mi de crucificarea Sfântului Petru, răs­
tignit cândva şi dânsul cu capul în jos şi cu picioarele în sus!
Aici aflu că fostul meu coleg din ţară, care în România se ţinuse
departe de politică, acum e înrolat în partidul fascist, defilând
odată pe an, în cămaşă neagră, dimpreună cu toţi funcţionarii
Statului, pe una din pieţele oraşului.
De altfel n'are nici o căinţă, fiind mare admirator al Ducelui
şi al uriaşelor lui realizări. Puţină melancolie de patria lui dela
Dunăre, căreia i-au aparţinut cei mai rodnici ani ai vieţii, pare
că tot păstrează, — mai ales că Universitatea din Padova cu toată
gloria ei istorică, nu se compară ca viaţă cu acea din Bucureşti, —
având abia II profesori la facultatea de litere (dintre care mulţi
îşi caută mereu ocupaţii la Veneţia), şi un număr redus de stu­
denţi— care vin în Padova mai mult la examene, şi care încap
într'o sală de curs, de mărime mijlocie — una singură pentru
toate cursurile facultăţii.
Atât întâlnirea cu Ramiro Ortiz cât şi slăbiciunile mele pro­
fesionale fac să încep cercetarea mai amănunţită, cu o vizită la
Universitate. Aceasta mai ales că dânsa se găseşte chiar peste
drum de Perdrocchi, într'o clădire de-o vechime impresionantă,
cu toate că nu ştiu bine dacă este chiar aceea dela început (Univer­
sitatea din Padova şi-a luat fiinţă dela începutul secolului al
XlII-lea).
Păşesc mişcat pe sub gangul-tunel al acestei instituţii ilustre,
fără a da atenţie prea mare caricaturilor lipite la intrare, în care,
potrivit cu obiceiul locului, se satirizează în desen şi în slovă,
cei mai proaspeţi doctori ai Universităţii. Sunt alte lucruri care
îmi ocupă mintea: gândul de-a călca pe lespezi, pe care au păşit
aţâţi dascăli cu renume veşnic, din vremea de slavă a acestei şcoli,
în care au strălucit un Laurentius Valla sau un Pietro Pomponazzi,
filozofi erudiţi şi maeştri din epoca de fermentaţie a Renaşterii;
iar mai târziu, când studiul dialectic al conceptelor a fost înlocuit
cu construcţii matematice precise şi cu observarea temeinicăJL^,,
naturii, un Galileo Galilei, profesor şi dânsul aicia, spre sfârşitul
celui de al XVI-lea veac.
N'au fost numai capete mari aceştia, au fost şi oameni de curaj,
într'o vreme când libertatea de gândire era inflexibil îngrădită de
dogmele bisericii şi de păzitorii lor interesaţi. Trebue să fi fost
straşnic de adâncă nevoia de-a spune adevărul, pentru a se în­
frunta cumplita intransigenţă a catolicismului, trecându-se în
zborul cercetării, hotare riguros interzise. De altfel oarecare ana­
logie cu răzvrătiţii de atuncia, vor fi având în Italia contempo­
rană puţinii antifascişti de astăzi, care şi dânşii trebue să-şi pă­
zească pielea, când e vorba să-şi afirme convingerile în pofida
doctrinei oficiale. Atâta numai că pentru biruinţă ar trebui să
numere şi dânşii genii ca Galilei sau ca Giordano Bruno,—
martiri victorioşi până la urmă ai tiraniilor de altă d a t ă . . .
 In interiorul Universităţii ţi se arată două-trei săli de valoare
istorică. Una cu zidurile pline de embleme, ale tuturor caselor
nobiliare — autohtone şi străine — care au furnizat Padovei, la
epoci diferite, studenţi şi rectori, lămurindu-se că pe vremuri
rectorii nu se alegeau dintre profesori, ci pare-se tot dintre studenţi.
La o margine a aceleiaşi săli împodobite, un fel de tribună primi­
tivă — ai zice o improvizaţie de circumstanţă — cu o puzderie
de cicatrice în lemnul ei vechi şi ruinat: catedra de pe care a
profesat Galilei şi la care sue o scăriţă care pârâe din încheieturi.
O a doua sală, şi mai impresionantă, este aceea în care se ţineau
cursurile de Anatomie, cu folosiri de cadavre, aduse în taină,
întru cât biserica o vreme nu le îngăduia.
Are formă de butelie şi e prevăzută jos, în adânc, cu o trapă,
pe unde sosea cadavrul, iar profesorul îşi dădea explicaţiile sale
unui auditoriu care şedea mai sus în nişte galerii înguste, unde
abia putea să încapă omul în picioare. Studenţii deci nu atingeau
cadavrele, necum să opereze disecţii, ci numai se uitau la ele ca
într'un fund de puţ. A m cutreerat fireşte, pentru a-mi da seama
mai bine, toate ungherele încăperii, suindu-mă în galeriile răsucite
ca un melc, parcă gata să cadă, întru atâta lemnul lor subţiat de
vreme pare ajuns la marginea rezistenţei.
Dar fără îndoială această încăpere cilindrică şi arhivetustă e
unul dintre cele mai interesante lucruri care se pot vedea, nu
; jiumai în Padova, dar chiar în Italia întreagă.
Profesorul Ortiz nu vrea să mă lase fără să-i văd odăile Semi­
narului său de Romanistică (unde se studiază spaniola, portu­
gheza, româna) şi trebue să mergem în alt cartier al oraşului,
pentrucă nici vorbă să încapă atari institute, de dată recentă, în
vechea clădire a Universităţii, unde facultatea de litere abia a
putut să-şi găsească o singură sală de curs.
Cu o maşină ajungem destul de repede, şi dela prima cameră
în care pătrundem mă învălue o puternică mireasmă românească:
nu atâta dela biblioteca în care se înşiră una după alta operele
autorilor noştri, cât mai ales dela covorul de pe perete, autentic
românesc prin motivele, ţesătura şi specificul lui. Tovarăşul
meu mă roagă să-1 pipăi şi-mi întâmpină cu hohote surpriza mea
aiurită, constatând că scoarţa în chestiune nu era ţesută, ci numai
pictată.
 Astfel se înfrăţeau, într'o minunată conlucrare, talentele a două
naţii surori: acel de ţesut al ţărăncii noastre, cu acel de zugrăvit
al meşterului italian, şi le admiram cu nesaţ pe amândouă, căci
splendidă era şi inspiraţia ţesăturii, admirabilă şi reproducerea ei
picturală! Fiecare şi-a îndeplinit partea lui de minune şi poate
niciunul din cele două popoare n'ar fi putut să înfăptuiască bine
sarcina celuilalt...

Biserica uriaşă a sfântului Anton — sau mai pe scurt: Biserica

Sfântului — este de sigur monumentul de care Padovanii par a se
mândri mai înainte de orice. E un fel de Sfântul Petru al localităţii
sau un dom ca acela din Milan, — mult mai împodobit în interior
decât acesta din urmă, şi poate de asta părându-ţi şi mai mare,
tot aşa după cum grădinile cu pomi înverziţi le crezi totdeauna
mai întinse, decât îţi apar iarna, când crengile sunt goale şi uscate...
La biserica sfântului, se ajunge din centrul oraşului, apucând
pe una din acele uliţi lungi şi cotite, pe care palatele de pe vremuri,
clădite cu avere şi orgoliu, au rămas neschimbate în înfăţişarea
lor severă, semeaţă şi necomunicativă. Apariţia bisericii este pre­
cedată de superba ivire a acoperişului său de turnuri şi cupole,
care-ţi evoacă din prima clipă, de deasupra caselor, biserica San
Marco, din piaţa cu acelaşi nume, în cel mai magnific colţ al V e ­
neţiei.
începută în secolul al XlII-lea şi terminată după o sută de ani,
biserica sfântul Anton de Padova este un amestec ingenios de
motive gotice şi bizantine, care, dacă nu-i dau prea multă unitate,
nu dăunează însă bogăţiei ei ameţitoare. De cum ajungi în piaţa
unde Donatello a înălţat cu arta sa recunoscută statuia equestră
a unui condotier veneţian, — odată bărbaţii cei mai în vază pe
aceste meleaguri frământate, — se desface întreaga faţadă a acestei
biserici colosale, în care nu pot păşi, fără un stagiu de smerenie
încremenită, în faţa intrării ei. Abia după ce ai îmbrăţişat-o cu
ochii şi ţi-ai lărgit încăperile sufletului, să-i poţi face un loc vrednic
de ea, ţi se pun iarăşi paşii în mişcare, iar mâna îţi înlătură
portiera uneia din uşile laterale.
Neapărat că celor opt cupole exterioare — care nu par să fi
păzit o strictă simetrie — nu poate să nu le corespundă o analogă
complicaţie înăuntru, sporită de altfel şi prin be^ugul năvălitor
•
P5*
al ornamentelor: frescuri, tablouri pe pânză, sculpturi, crucifixuri,
sarcofage, candelabre şi câte şi mai câte, care ar reclama o volu­
minoasă monografie pentru a putea fi exact enumerate!..
Aproape dela intrare, un călugăr franciscan se oferă să mă
conducă şi mă întovărăşeşte, folosind limba originii sale, care
era germană. E un om priceput care cunoaşte pe degete tezaurul
bisericii şi la care sprinteneala intelectuală e asociată cu simpa­
tica înfăţişare a unui fizic svelt şi îngrijit. Pare de cel mult treizeci
de ani şi nu e avar la vorbă, fără a se îmbulzi cu fraze de prisos.
Mă las purtat pretutindeni: la altarul central şi la cele laterale,
la Capela sfântului Anton unde e şi mormântul lui (încorporate
tot marei biserici), în sfârşit într'o parte înnoită, la spatele altarului
suprem, unde pictura e mult mai proaspătă şi unde s'au întocmit
parcele separate, pentru toate naţiile catolice, — fiecare urmând
să-şi aibă sectorul ei deosebit.
In vastul port dela ţărmul necunoscutului — care ai putea zice
că este această biserică imensă — mai multe popoare îşi căpătaseră,
astfel, debarcaderul lor special!
O uşă din străfundul bisericii ne scoate într'un minunat careu
de arcade, la care se îmbină armonic arcul gotic şi coloana greacă.
A m păşit în cuprinsul mănăstirii care prelungeşte biserica şi care
însumează mai multe careuri de acestea, impregnate de pace şi
de nota patriarhală a unor pajişti interioare, cu sau fără fântână
veneţiană la mijloc, încadrate în chenarul celor patru cărări de
lespezi, pe care se boltesc arcadele. Prin ferestre bine închise şi
fără transparenţă, străbat acorduri profunde de orgă — exerciţii
dela şcoala de muzică religioasă — care ne întovărăşesc tot timpul
vizitării. E prea târziu si ne suim în bibliotecă şi ne mărginim
s'o roim în domeniul cărţilor, numai cu convorbirea. Interlocu­
torul meu doreşte să ştie ce meserie am, şi când află că mă ocup
cu Istoria filozofiei moderne, strâmbă din nas decepţionat. Nu
doar că ar fi principial împotriva filozofiei, însă nu recunoaşte
decât valoarea acelei vechi şi a celei medievale (Aristotel şi
sfântul Toma) — pe când în acea de mai târziu nu vede decât
influenţa demonică a ştiinţei pozitive, atee sau măcar indiferentă
faţă de preocupările religioase. Cât e de grozavă miopia oamenilor
instruiţi fără orizont şi încărcaţi de povara unui bagaj de preju­
decăţi, din care nu se pot elibera! Şi cât e de copilăresc să
socoteşti că ţi-ai putea păstra poziţia, ignorând o întreagă evoluţie a
cugetării, în loc să vezi ce ajutoare preţioase, pentru credinţa în
divin, îţi pot aduce însăşi progresele ştiinţei, bine înţeles inter­
pretate critic, tălmăcite filozoficeşte! Ştiinţa profană nu este o
vrăjmaşă, ci mai de grabă un suport al cunoştinţei divine,—tot
aşa cum în seara aceasta, când mă despart de pornitul, cu toate
că inteligentul franciscan, şi îi las la plecare în palmă, ca mulţumită
pentru osteneală, câteva lirete, banul laic ajuta şi dânsul, — dela
mine şi dela alţii — întreţinerea unei instituţii dumnezeeşti!..

Aş fi voit să pot vizita îndată « Muzeul civic » cu edificiul alături

de biserica Sf. Anton şi aşa de integrat în dependenţele ei, că ai
fi putut socoti că îi aparţine. Insă după-amiază muzeul se închide
foarte repede, aşa că trebue să amân. De asemeni trebueşte să
renunţ — şi aceasta complet — la cunoaşterea grădinii botanice
vestită în lumea întreagă pentru varietăţile sale de plante şi pentru
palmierul lui Goethe, aşezat mai de mult într'un fel de chioşc
de circumstanţă, de când avusese norocul să atragă privirea şi
menţiunea marelui poet călător.
Insă grădina este în refacere şi accesul ei e interzis. A m con­
statat-o eu însumi, făcând câţiva paşi numai dela Sf. Anton, în
a cărui vecinătate se găseşte. Nu-mi rămânea pentru încheierea
zilei, încă destul de luminoasă, decât să recurg la vizitarea altei
biserici — şi aceasta apropiată, dar nu numai ca distanţă, ci
pare-se şi ca stil: Chiesa di «Santa Giustina». O stradă perfect
rectilinie şi cu locuinţe de oameni bogaţi, noi-nouţe mai toate,
dar absolut fără defecţiune la stilul datinei statornicite, separă
piaţa sfântului, de aceea cu mult mai lată, — poate fiindcă nu
e prinsă, ci numai ţărmurită de biserica Santa Giustina, — piaţa
Victor Emmanuel. Cum mă găsesc în preajmă-i, îmi atrage aten­
ţiunea prin multe alte lucruri, mai înainte de-a ajunge la ţelul
meu iniţial, mai ales că pentru asta ar urma s'o străbat de-a-curme-
zişul. Drept în mijlocul pieţii, două rânduri de statui, două cercuri
concentrice de personaje de piatră care-şi întorc reciproc spatele,
în sensul că cercul cel mare are figurile cu faţa în afară, pe când
cercul cel mic, cu privirea înăuntru. Aş vrea să-i identific pe toţi,
mai ales că nu e vorba de glorii strict locale, ci de ilustraţii italiene,
printre care se mai strecuraseră şi unele streine, — însă după
puţin sunt nevoit să părăsesc ideea, din cauza şănţuleţului care
separă cele două rotocoale, şi în care zace apă cu ţânţari.
Statuile sunt de altfel micuţe şi fără mare valoare artistică,
iar în piatra lor ordinară alternează puzderie de puncte negre cu
altele pigmentate. Dar ca ansamblu merge, — iar ideea e simpatică
în orice caz. Mai trec pe lângă o loggie specific italiană, instalată
în marginea pieţii, de unde probabil se primeşte în zilele fixate
defilarea zeloasă a cohortelor fasciste, în care parcă zăresc, silin-
du-se la pas de paradă şi pe învăţatul meu coleg, Ramiro Ortiz.
In sfârşit, am răgaz să contemplu « Santa Giustina » şi să constat
asemănările cu biserica sfântului Anton, împinse aproape până
la pastiş. Acelaşi acoperământ umflat de cupole şi prevăzut cu
turnuri, aceleaşi veleităţi de mari proporţii, în sfârşit decoraţii
interioare valoroase, cum ar fi o pictură de Giordano şi alta de
Paul Veronese.
Totuşi această biserică, veche şi dânsa de patru sute de ani,
rămâne ceva mai simplă şi poate mai armonioasă, izbutind să
închege mai lesne unitatea, pe care o bogăţie prea mare de detalii
o pune continuu în primejdie. Dacă ar fi să găsesc o analogie cu
aceste două biserici, m'aş gândi la dramele lui Shakespeare în
raport cu adaptările lor franţuzeşti, acestea mai rotunde şi mai
coherente decât originalul, dar mai sărăcite în conţinutul lor
lăuntric şi în seva lor izbucnitoare. Rânduiala superioară dela
St. Giustina, nu poate arunca în umbră minunăţiile mai dezor­
donate, dar mai copleşitoare din biserica sfântului Anton!

E ultima zi de stat la Padova, — oraş care îmi aminteşte în

unele privinţe laşul: trecut mai glorios decât prezentul, linişte
adâncă după apusul soarelui (de o parte bruma de viaţă se con­
centrează toată în piaţa Unirei, de alta pe terasele dela Perdrocchi),
populaţie aproximativ egală, în fine cele mai vechi şi mai fru­
moase case patriciane, intrate în mâinele evreilor, meşteri în
strângerea şi păstrarea averii. Ar mai fi poate încă o asemănare
frapantă: numărul excepţional de biserici, tot pe atâta mărturii
istorice cât şi majestoase opere de artă. N'a fost decât firesc să-mi
reîncep colinda prin oraş, căutând să-mi completez cunoştinţa
lăcaşurilor de rugăciune, — dacă nu toată salba, cel puţin câteva
mărgăritare încă. A m mai vizitat deci Domul, înghesuit într'un
dedal de ulicioare şi fără nici o perspectivă, după cum şi luat în
sine, apare mai palid, faţă de celelalte două, văzute în ajun, cu
toate că e sporit de vecinătatea unui baptisteriu, interesant deşi
stereotip.
In fine, nu puteam de sigur omite cele două biserici situate pe
Corso del Popolo (artera modernă dela Perdrocchi la gară); « M a -
donna dell'Arena » mică şi mai ales îngustă, dar cu frescuri celebre
de Giotto, de-asupra uşii dela intrare, aşa că vizitatorii sunt obligaţi
să stea mai toată vremea cu spatele la altar unde de altfel nu cred
să se mai oficieze, din moment ce accesul bisericii se dobândeşte
numai cu plată şi bilet.
Nu departe de această biserică, ce parcă a început să aibă unele
solidarizări de bătrâneţe cu ruinele vecine ale unui amfiteatru
roman (deşi clădită cu atâtea veacuri în urma lui), se mri găseşte
încă una — tot de prin secolii X I I I şi X I V — biserica « Eremitani»,
pe care o cercetez de asemeni cu de-amănuntul şi în care aflu
deopotrivă frumoase realizări de artă.

Urmează o raită prin Muzeul civic, unde nu mă duc să descoper

arta italiană, pe care am sorbit-o prin toţi porii sufletului din
atâtea muzee ameţitoare şi care mi-e veche cunoştinţă, ci, dacă
se poate, să găsesc printre ciopliturile sau pânzele expuse, ceva
care să nu se amestece pe urmă într'o impresie globală sau tipică,
ci să-şi păstreze individualitatea precisă, chiar într'o memorie
robită deprinderii să contopească, în orice caz să estompeze dife­
renţialul notelor aparte.
Şi pot să spun că în anfilada încăperilor muzeului, bogat în
opere de maeştri şi de altele iscălite cu nume mai puţin ilustre,
am întâlnit câteva creaţii care se fixează pentru vecie în minte
şi care rămân astfel ataşate lotului personal al Padovei.
*i Este bunăoară de toată frumuseţea grupul de lemn al plângă­
toarelor, care jelesc la căpătâiul Mântuitorului coborît de pe cruce —
minune de artă anonimă — după cum se degajează din profuzia
de pânze ale lui Tintoreto, risipite la toate muzeele globului,
scena Spălării picioarelor precum şi Cina cea de taină din colecţia
muzeului padovan.
Dar mai ales îmi amintesc cu retrospectivă desfătare de cele
două perechi de sculpturi din secolul al*XIX-lea; una a lui Ugo
Zannoni ( 1 8 7 5 ) , care înfăţişează, la rând şi cu o desăvârşită artă
sugestivă, un copil care şi-a frânt degetul şi—1 suge strâmbându-se
de plâns, apoi pe un altul care se uită ştrengăreşte, cu un singur
ochi, printr'un geam; pe urmă perechea lui Pietro Magni ( 1 8 7 7 ) :
o doamnă care citeşte într'un fotoliu şi alta — dacă n'o fi tot
aceeaşi — care scrie o epistolă, păstrând în ambele ipostaze cea
mai veridică ţinută şi expresia cea mai adecvată.

Grăbesc pasul să ajung în Piazza delle Erbe, unde aveam să

găsesc una dintre cele mai originale construcţii din toată Italia,
cu adevărat unică în felul ei: Palazzo della Ragione, sau mai pe
scurt: II Salone, — operă a secolului al XH-lea şi cu înnădiri impor­
tante, două veacuri mai târziu. Fac un scurt ocol printr'un şirag
de piaţete ce dau una într'alta, constituind un ansamblu pitoresc
pe care n'ar avea decât să-1 reproducă neschimbat un regizor în
căutare de autenticitate pentru decoruri italiene şi medievale.
Palate vechi şi sumbre, dar de tipare elegante şi într'un stil
de epocă în adevăr halucinant, — atâta te transpun de puternic în
secoli ce nu-i cunoşti decât din cărţi. Nu lipseşte la o margine
nici o loggie prăfuită, dar de pe care colbul nu se mai şterge, poate
nici cu vopsea. In vârful unei coloane tronează leul întraripat al
Veneţiei, vechea stăpână a Padovii, şi a fost poate singurul punct
de suprapunere, cu imaginea de cetate asuprită, care îmi rămăsese
în minte dela drama lui Victor Hugo. In sfârşit, iată şi zidirea
imensă a Palatului «della Ragione », asfixiat de barăcile pieţii,
care se întind până la temeliile lui, şi mă întreb dacă nu ar fi fost
mai nobilă o invazie a muşchiului ruinelor, de cât acea a tărăbilor
vulgare în care se desfac legume, fructe şi alte idealuri stomacale...
Caracterizarea de imens, pe care am dat-o palatului, nu şi-ar
afla poate o justificare, dacă interiorul său s'ar împărţi, cum ţi-ar
veni a crede, în mai multe încăperi. In realitate, el nu cuprinde
decât o singură sală uriaşă, de unde a venit şi denumirea de « Sa­
lone » mult mai potrivită decât aceea de Palat de Justiţie, parcă
construit impropriu numai cu o încăpere.
T e sui pe o scară de piatră, furişată sub lungul cerdac de lespezi
al loggelor, adăogite mai târziu. Mai noi, cu toate că de şase veacuri,
loggele acestea, deşi bine întreţinute, poartă şi ele stigmatul ne­
cruţător al vremii, pe lângă uzura indelebilă a colorii, prin uşoara
lăsare a podelelor, sezisabilă şi fără aparate de măsură precisă, —
întru cât bătrâneţea pietrelor, spre deosebire de-a oamenilor, nu
se manifestă prin gheburi, ci prin scufundări. Dar lucrul deocam­
dată se reduce la aşa de puţin, încât balconul acesta, care poartă
cu trufie seculară o lungă linie de arcade proptindu-se la rându-i
pe arcadele mai puţin numeroase, dar mai late dela parter, pare
sortit să mai înfrunte uzura altor veacuri şi să smulgă, dimpreună
cu întreg edificiul, admiraţiunea încă a multor serii de genera-
tiuni...
Cutreer dela un capăt la altul această frumoasă promenadă,
care nu numai că-ţi deschide orizonturi de-asupra oraşului, dar
parcă îţi trece şi în tine ceva din semeţia construcţiunii. încă
n'am pătruns în sala interioară, iar prin ferestrele ei înguste,
înşirate de-a-lungul loggelor n'am putut zări mai nimic, atât
din cauza grătarelor bombate care le acoperă pe din afară, cât şi
din cauza geamurilor discrete, compuse din mici rotocoale de un
cristal îndoielnic, cu nuanţe de lapte subţire, dar totuşi nu stră­
veziu.
In sfârşit o uşă deschisă, care serveşte şi unui spor de lumină
pe lângă acela palid, filtrat de fereşti, mă introduce de-a-dreptul
în sala imensă cât un ogor, înaltă pe cât e de lată şi lungă de câteva
ori pe atât.
Nu ştiu dacă va fi slujit realmente cândva la împărţirea drep­
tăţii, dar deocamdată văd că e folosită ca sală de concert, insta-
lându-se la un capăt o mare scenă improvizată, dar care ocupă
totuşi un loc disparent, faţă de cel rămas la dispoziţia publicului,
şi care stă acoperit de rânduri nesfârşite de scaune, fără caracter fix.
Aş spune că ocolul sălii a avut caracter de excursiune, mai
ales că m'am şi oprit în câteva rânduri să contemplu un gigantic
cal de lemn, reproducere după Donatello, două statui de zeiţe
egiptene — bine înţeles nici acestea mărunte — precum şi frescele
greu de privit, fiind suite prea sus şi mai ales încurcate la inter­
pretat, cu subiectele lor de astrologie, care alcătuiau îndeletnicirea
favorită a unei epoci de ignoranţă, de credulitate naivă, dar şi de
câteva mijiri interesante de orientare ştiinţifică.
A m părăsit edificiul acesta celebru, cu o impresie confuză de
măreţie, de veche civilizaţie strălucită, de ambiţie creatoare ce
dispreţueşte stricta utilitate practică, întru cât nu arta este pusă
aicea în serviciul scopurilor terestre, ci acestea un simplu pretext
mai de grabă pentru întruchipări grandioase în lumea frumo­
sului . . .

îmi luam de mult dejunul în restaurantul Hotelului Storione —

hotel nou şi răspunzând tuturor exigenţelor confortului — când
văd că dela altă masă, cineva îmi face semne amicale. Abia am
avut timpul să identific în acea persoană, care mă saluta prieteneşte
din faţa unui pocal cu bere şi din mijlocul unei vesele societăţi,
pe franciscanul care mă călăuzise prin labirintul sfântului Anton,
că el se şi scoală înaintând spre masa mea. S'a deranjat ca să-mi
spue că i-au sosit nişte rude dela Miinchen — oraşul familiei
sale — şi a trebuit să-i întovărăşească aici, la stăruinţa lor. Nea­
părat i-am spus că «face foarte bine », dar înţelegându-1 unde
bate, i-am adaos că nu fac absolut nici o apropiere între splendida
pictură a tavanului de de-asupra noastră: legenda lui Phaeton,
fiul lui Apollo, care scăpând din mână frâele cailor solari, cade
din trăsura cerească a tatălui său, — şi «căderea» sa accidentală
în jurul unei mese suculente, în sala unui restaurant m o n d e n . . .
Ne-am strâns mâna cu priviri înţelegătoare, — dar probabil că
regreta neşansa de a-1 fi văzut ospătându-se la o bogată masă
«lumească », după ce aşa de sever îmi spusese că refuză să stea
chiar la ospăţul, — oricum mai puţin animalic, — al filozofiei
ştiinţifice, profane.

I. P E T R O V I C I
 FAPTA ŞI DESTINUL
In toate timpurile, felul cum îşi închipuiau oamenii providenţa
divină a fost în contrast cu ideea ce o aveau despre soartă. Orân­
duirea lucrurilor era închipuită sau ca ceva natural, având la bază
legile care cârmuesc universul, sau ca atârnând de voinţa personală
a unuia sau a mai multor zei.
Ideea de soartă este cu deosebire necesară religiilor politeiste
şi mitologice, pentru că ea constitue pentru ele instanţa supremă
şi, în acelaşi timp, oferă imaginaţiei fondul misterios şi întunecat,
x
pe care se proiectează toate întâmplările zeilor şi ale oamenilor ) .
Herodot, marele istoric grec, spune despre destin: «Nici zeul
nu poate scăpa de soarta care-1 aşteaptă» (i, 9 1 ) ; şi mai departe:
«întâmplările conduc pe oameni, şi nu oamenii întâmplările »
(7.49)-
La fel istoricul roman Sallustiu:
« Destinul conduce cea mai mare parte din lucrurile omeneşti».
(Iug. 1 0 2 , 9)-
Dacă aşa spun istoricii, cu atât mai mult poeţii, de pildă Juvenal:
« Destinul face din sclavi domni şi din prinşi biruitori » (7, 2 0 1 ) ;
iar poetul filozof Horaţiu exclamă:
« O , soartă, care zeu e mai crud cu noi, decât tine? Cum te
mai bucuri neîncetat de-a zădărnici aspiraţiile omeneşti!» (Sat.
2, 8 1 , 6 sq.).
Puterea destinului este una din trăsăturile cele mai caracteri­
stice ale tragediei greceşti, aşa cum e reprezentată de cele două
capodopere: Orestia lui Eschil şi Edip Rege a lui Sofocle.
x
) Cf. L . Preller, Griechische Mythologie, 2 vo]., Berlin, 1860 şi 1861.
Voi. I, p. 411.
 Aceste credinţi, fie ale istoricilor, fie ale poeţilor sau filozofilor,
sunt de cele mai adesea ori personale şi se deosebesc de concepţia
religioasă a poporului.
Zeul suprem, care conduce întreg universul, era socotit Zeus.
Voinţa sa constitue în epopeele lui Homer cauza primordială
şi sentinţa definitivă în toate chestiunile privitoare la zei şi la
oameni.
Uneori, în locul lui, Zeus se pomeneşte de zei sau numai de
unul singur, fără însă a se preciza care anume. De pildă la Sofocle:
« Nu vei găsi pe nici un om, care să poată scăpa, atunci când îl
prigoneşte un zeu» (Soph., O . C . 1 5 2 sq.); sau la Herodot:
« Ceea ce trebue să se întâmple dela zeu este cu neputinţă
pentru om s'o îndepărteze; căci atunci el nu mai vrea să asculte
de nimeni, chiar dacă îl povăţueşte bine ». (Her. 9, 1 6 ) .
Alături de voinţa zeilor, şi câteodată mai presus de ea, este
soarta naturală, din care au rezultat mai târziu puterile perso­
nificate ale destinului.
In Teogonia lui Hesiod (Th. 2 1 7 ) aceste puteri apar ca fiice
ale nopţii, purtând numele cunoscute din mitologie: Clotho,
Lachesis şi Atropos. Clotho exprimă prin imaginea torsului acti­
vitatea tainică şi încâlciturile de nedesfăcut ale destinului; Lachesis
simbolizează partea ieşită fiecăruia la sorţi, iar Atropos necesitatea
de neînlăturat a hotărîrilor destinului, mai ales a ceasului morţii.
In Republica sa (10, p. 6 1 7 C), Platon descrie Ursitoarele ca
puteri ale ordinii superioare din univers. Ele şed pe tronuri înalte,
sunt îmbrăcate în alb, pe cap poartă cunună şi torc la furca
Necesităţii, însoţind cu cântecul lor muzica cerească a sferelor.
Lachesis cântă trecutul, Clotho prezentul, iar Atropos viitorul.
Activitatea propriu zisă a Ursitoarelor este numai leagănul şi
mormântul, naşterea şi moartea (ca şi în poveştile noastre po­
pulare). De cele mai adesea ori ele sunt înfăţişate ca nişte surori
bătrâne de tot: una din ele toarce, cealaltă trage firul, a treia îl
1
taie. (Cf. Hes. T h . 2 1 7 ) ) .
# * #
Aceste puteri ale destinului joacă un rol şi mai însemnat în
credinţele religioase din Italia antică. Romanii le numeau Parcae ;

*) Cf. Preller, op. cit., I , p. 413 ş. u.

ele erau tot în număr de trei. Ca şi în concepţia Grecilor, ele decid
soarta vieţii fiecărui om în ceasul naşterii şi al morţii. înfăţişarea
şi activitatea lor sunt redate de poeţii şi artiştii romani întocmai
1
după modelul mitologiei greceşti ).
*
# #

In faţa destinului stă omul, cu dorinţele sale nemărginite şi

cu puterile sale mărginite. Gândurile şi aspiraţiile sale năzuesc
veşnic spre infinit. De aici răsar duşmanii săi cei mai primejdioşi
2
pe care-i îndreaptă împotriva sa adesea propria sa nesocotinţă ) .
Homer {Odiseea, i, 32 urm.) spune:
« Cum mai învinovăţesc muritorii pe zei, când doar ei singuri
îşi pricinuesc suferinţi, prin nechibzuinţa lor, chiar împotriva
destinului!»
De aceeaşi părere este şi Democrit, vestitul filozof din Abdera,
care avea să fie imortalizat împreună cu concetăţenii săi săraci
cu duhul de Wieland:
« Oamenii au născocit soarta ca să-şi scuze propria lor prostie;
căci înţelepciunea n'are de ce să se teamă din partea soartei, şi
mai totdeauna un spirit iscusit şi prevăzător îşi cârmueşte viaţa ».
(Dem. frag. mor. 1 4 ) .
Ideea poetului şi a filozofului e redată fin şi de următoarea po­
veste :
Odată un copil dormea la marginea unei fântâni. Din întâm­
plare, trecu pe acolo Norocul. Acesta îl trezi şi-i zise: « Du-te de
aici; căci dacă vei cădea în fântână, lumea va da vina pe mine».
Prea des omul uită de natura sa mărginită şi se lasă târît de
însuşirile, de puterea, de fericirea sa, la trufie. Prin aceasta el
provoacă invidia şi mânia zeilor, care şi aşa sunt foarte suscep­
tibili.

*) Şi poporul nostru crede în ursită şi în ursitoare, care joacă un rol im­

portant în basmele sale. Ursitoarele sunt zâne ale norocului, care vin în casă,
a treia zi după naştere, şi menesc copilului soarta-i viitoare, bună sau rea,
fericită sau nefericită. Ele sunt tot trei la număr: cea mai mare, Ursitoarea,
toarce firul vieţii; cea mijlocie, Soarta, rosteşte întâmplările noului născut;
iar a treia, Moartea, rupe firul vieţii (v. Şăineanu, Dicţionar al limbii romnne,
s. v.).
a
) Preller, op. cit., I, p. 416.
 « Cine-i veşnic fericit, afară de zei ? » spune Eschil; iar Herodot
scrie:
« Zeul obişnueşte să reteze tot ce se înalţă. El nu permite nimănui
să fie mândru, afară de el însuşi». La fel Plutarch:
« Destinul invidiază izbânzile mari ».
De aceea, când Cresus îl întreabă pe Solon: « Care-i omul cel
mai fericit de pe pământ ?», înţeleptul îi răspunde:
« O , Cresus, tu mă 'ntrebi despre lucruri omeneşti, pe mine,
care ştiu că orice divinitate este invidioasă şi pricinuitoare de
turburări?» (Herodot, i, 3 2 ) .
De aici învăţătura, care apare ca o dogmă la tragicii greci şi
la Herodot, că nu se poate spune despre cineva că e fericit sau
nu, decât abia la sfârşitul vieţii sale. Pentru că:
« Nu există muritor căruia să nu i se fi întâmplat vre-o neno­
rocire, de când s'a născut; şi cu cât oamenii sunt mai însemnaţi,
cu atâta şi nenorocirile lor sunt mai mari». (Herodot, 7, 203).
Cel mai frumos exprimă această învăţătură marele Sofocle,
în versurile cu care sfârşeşte tragedia sa Edip Rege (v. 1528 urm.):
« Muritorul să nu fericească pe nimeni, ci să aştepte să vadă
ziua cea din urmă, când va fi trecut hotarul vieţii fără să fi suferit
nici o durere ».
In strânsă legătură cu destinul şi cu invidia zeilor este ideea
de Nemesis, care exprimă indignarea divină împotriva oricărei
turburări a echilibrului dintre lucruri. Acest dezechilibru poate
fi pricinuit sau de un noroc neobişnuit sau de mândria care-i
x
legată de obicei de un astfel de noroc ), ca în legenda inelului
lui Policrat, redată admirabil de Schiller într'una din baladele
sale. Nemesis nu se odihneşte până ce echilibrul pe care se rea-
zimă orânduirea morală a lumii nu este restabilit.
Simţul acesta al măsurii juste din domeniul credinţei şi al
moralei se găseşte şi în arta şi în literatura greacă. El este carac­
teristica fundamentală a civilizaţiei eline, care se poate rezuma
în celebrul precept: /irjdev âyav «nimic prea mult».
Rătăcirea şi trufia omenească, pe de o parte, puterea destinului
şi răzbunarea zeilor, pe de alta, urmăresc ca un blestem cumplit
nu numai pe un singur om, dar adesea şi un lung şir de generaţii.

') Cf. Frellei, op. cit., I, p. 417.

Agamemnon şi Edip au fost în această privinţă două subiecte
inepuizabile pentru poeţii tragici.
#
# *
Concepţiile acestea despre destin, pe care le întâlnim la Greci
şi la Romani, nu implică deloc resemnarea fatalistă. Omul antic
crede în destin, dar luptă împotriva lui şi nu o dată îl birue. Despre
aceasta ne depun mărturie iarăşi mitologia şi poeţii, şi pe lângă
ei filozofii.
Odiseea lui Homer este cel mai splendid monument pe care
1-a ridicat geniul grec voinţei neînfrânte, unite cu inteligenţa,
în lupta cu destinul. Această luptă a omului superior împotriva
răstriştei este subiectul cel mai interesant şi cel mai frumos din
literatura greacă şi cea indiană. Şi tot ea dă farmecul acela unic
basmelor noastre, în care se povesteşte atât de des cum luptă Făt-
Frumos împotriva răutăţii monştrilor şi a oamenilor, pe care un
destin vitreg îi scoate în calea sa.
Rezistenţa în faţa loviturilor soartei este şi însuşirea cea mai
înaltă a poporului roman, admirabil caracterizat prin versurile:
Tu ne cede malis, sed contra audentior ito,
Quam tua te fortuna sinet.
« T u nu ceda în faţa nenorocirii, ci mergi împotrivă cu şi mai mare
îndrăzneală decât îţi îngădue soarta». (Virgil, Eneida, V I , 95 urm.).
#
# #
Credinţa în destin, atât de înrădăcinată la cele două popoare
antice: Grecii şi Romanii, este încă şi mai puternică la Indieni.
Iată în privinţa aceasta câteva cugetări, caracteristice prin origi­
nalitatea lor, din celebra carte de politică şi de morală Pancia-
tantra:
« Până şi faptul că păsările se înalţă în văzduh sau se coboară
la pământ le e dat de soartă. Nimic nu ni se întâmplă fără ea ».
(Pane. 2, 1 2 3 ) ;
«Şi fără pază stă cel care-i păzit de soartă; şi cel bine păzit
piere, dacă-1 loveşte soarta; trăieşte şi cel neocrotit şi părăsit
într'o pădure; şi piere în casă chiar cel bine ferit (ib. 1, 20);
« Cununa de litere, care li-i pusă pe frunte de destin, n'o pot
şterge prin puterea lor nici cei mai învăţaţi (ib. 2, 1 7 3 ) ;
 «Privind robia elefanţilor, a şerpilor şi a păsărilor, şi mizeria
celor înţelepţi, mă gândesc: « A h ! cât e de puternic destinul!»
(ib. 2, 1 9 ) ;
« Păsările, care cutreeră singurătăţile cerului, dau şi ele peste
nenorocire. Peştii sunt prinşi de cei dibaci şi din apa fără
fund a mării. Care faptă este rea pe lumea aceasta şi care
faptă este bună ? Şi ce folos că stă cineva într'un loc sigur, când
Moartea cu mâna-i întinsă apucă chiar şi din depărtare pe toţi ? »
(ib. 2, 20).
Insă la Indieni, alături de destin joacă un rol covârşitor şi
fapta. De aceea găsim şi la ei, mai mult chiar decât la Romani,
o reacţiune puternică împotriva credinţei că numai destinul con­
duce lumea aceasta. Poate nicăieri în literatura universală nu se
exaltă atât de frumos fapta şi voinţa, mai ales în lupta cu destinul,
ca în cugetările ce urmează:
« Florile de aur ale pământului le culeg trei oameni: cel viteaz,
cel învăţat şi cel care ştie să servească» (Panciatantra 1, 45);
« Pe lumea aceasta nimic din ceea ce se află în univers nu e cu
neputinţă pentru cei cu suflet mare» (ib. 1, 203);
« Fericirea supremă este anevoie de dobândit, atâta timp cât
omul nu face o sforţare eroică» (ib. 1, 330);
« In lanţul veşnic reînnoit al existenţei pământeşti, cine moare
fără a se renaşte? Dar numai acela e socotit că într'adevăr s'a
născut aici pe pământ, care străluceşte cel mai tare între ai săi»
(ib. 1, 2 7 ) .
Iată acum şi câteva cugetări, în care avem antiteza dintre faptă
şi destin:
« Izbânda vine la omul energic şi cu suflet de leu; numai oamenii
nevrednici spun mereu: « Destinul e destin». Birue destinul şi
fă o faptă eroică după puterile tale. Dacă, cu toată sforţarea ta,
nu izbuteşti, ai oare vre-o vină în aceasta?» (ib. 1, 3 6 1 ) ;
« Acolo unde-i hărnicie şi hotărîrea de-a începe, unde lenea-i
înfrântă, unde înţelepciunea se uneşte cu puterea, — acolo e
sigur că şi norocul e statornic» (ib. 2, 1 3 9 ) ;
«Cei de rând nu încep nimic, fiindcă se tem de piedici; cei
mediocri, după ce au început, se lasă, respinşi de piedici; dar
cei aleşi între aleşi nu părăsesc ceea ce au început, chiar dacă sunt
opriţi de mii de piedici» (ib. 3, 1 7 7 ) .
 Această antiteză se vede şi^mai bine acolo unde se vorbeşte
despre lupta omului împotriva destinului:
« Nepătruns este destinul; dar silinţa omului este aceea care
are putere prin fapta». (Panciatantra, 5, 2 9 ) ;
« Cel care nu e abătut în răstrişte, cel care nu se veseleşte la
izbândă, cel care nu se teme în luptă: — rar naşte o mamă un
astfel de copil, menit să fie o podoabă a celor trei lumi» (ib. 1, 1 0 5 ) .
#
# #
In filozofia şi în literatura tuturor popoarelor civilizate, mintea
şi înţelepciunea sunt ancora vieţii omeneşti în rezistenţa faţă de
valurile soartei. Este firesc deci ca ideea aceasta să ocupe un loc
de frunte şi în concepţia indiană despre destin. Iată câteva pasaje,
tot din Panciatantra:
«înţelepţii nu deplâng ceea ce s'a pierdut, ceea ce a murit
şi ceea ce a trecut; căci aceasta este deosebirea dintre înţelepţi
şi nebuni (Pane, 1, 3 3 3 ) ;
«Chiar când soarta e protivnică, înţeleptul trebue să-şi facă
datoria pe pământ, ca să înlăture propria sa vină şi să-şi oţelească
voinţa (ib. 1, 360);
« Dacă înţelepţilor, ale căror rţăzuinţi pe lumea aceasta se în­
dreaptă spre virtute, li se întâmplă nenorociri din partea desti­
nului, ei trebue să se poarte cu şi mai mare înţelepciune încă,
pentru a le face să înceteze » (ib. 1, 3 7 1 ) .
Aceste precepte, ale unor gânditori dela celălalt capăt al lumii
civilizate antice, sună ca un ecou îndepărtat al celebrei ode a
poetului latin:
Aequam memento rebus in arduis
Serv are mentem, non secus in bonis,
Ab insolenţi temperatam
Laetitia.
(Horaţiu, Oda 2, 3, 1—4). (« Adu-ţi aminte să-ţi păstrezi sufletul
calm în vremuri grele, şi tot astfel ferit de-o bucurie prea mare în
vremuri bune »), versuri nepieritoare, în care se slăveşte echilibrul
sufletesc.
Cea mai crudă lovitură a destinului este să distrugă mintea
omului, cârma vieţii. Şi această credinţă este foarte răspândită
în antichitate. Iată de pildă ce spun poeţii indieni:
 « Când nenorocirea pândeşte pe oameni, de obicei li se turbură
mintea şi o pierd (Pane. 2, 4).
« Când sunt prinşi în mrejele morţii şi când mintea le e lovită
de destin, atunci şi judecata celor cu suflet mare începe să meargă
strâmb » (ib. 2, 5).
#

# #
Indienii nu s'au mărginit numai să constate puterea destinului,
ca Grecii, sau să-i opună voinţa, şi în special fapta, ca Romanii.
Pe ei i-a preocupat foarte mult şi următoarea problemă: De ce
unora le merge bine, cu toate că sunt răi şi fără nici un merit,
pe când alţii sunt nefericiţi, deşi buni, inteligenţi şi activi?
La această întrebare, la care n'au putut răspunde nici Grecii,
nici Romanii, răspunde învăţătura indiană despre Karman. C u ­
vântul acesta înseamnă în acelaşi timp « faptă » şi « destin ». Karman
este fapta, ale cărei urmări se succed de-a-lungul renaşterilor.
Fiecare trebue să culeagă roadele faptelor sale şi se renaşte după
felul faptelor pe care le-a săvârşit în viaţa anterioară. Iată de
pildă ce găsim în Mahăbhărata:
« Un altul se foloseşte de averea celui mort; păsările şi focul
devorează corpul său; numai cu două lucruri trece el pe lumea
cealaltă: cu faptele sale bune şi cu cele rele, care-1 însoţesc veşnic ».
«Prietenii, rudele şi fiii părăsesc pe mort şi se întorc acasă,
cum se depărtează păsările dela copacul fără flori şi fără fructe.
Insă fapta, pe care a săvârşit-o el însuşi, îl urmează şi după ce
a fost pus pe rug ».
Chiar şi fericirea din cer nu e veşnică. După ce s'a terminat
Karman, omul trebue să se coboare iarăşi pe pământ şi să înceapă
o nouă existenţă:
« Căci toţi se nasc spre a muri,
Şi mor spre a se naşte » (Eminescu).
Astfel sufletul trebue să treacă prin nenumărate corpuri, călă­
torind de-a-lungul veşniciei prin forme mereu superioare sau
inferioare, potrivit cu faptele pe care le-a săvârşit mai înainte,
înşişi zeii sunt muritori. Ei nu sunt decât o parte din sistemul
existent al unei lumi menite să piară. Mii şi mii de zei au apărut
şi au dispărut în valurile timpului. Căci timpul e mai presus de zei.
Această călătorie a sufletului dintr'un corp într'altul este obârşia
tuturor relelor. Prin ea se explică toată suferinţa, inegalitatea
soartei şi deosebirile de caracter din lumea aceasta. Astfel sufletul
are de suportat numai urmările propriilor sale fapte. El e purtat
încoace şi încolo pe oceanul de renaşteri, în voia unei puteri pe
care el singur a pus-o în mişcare, dar împotriva căreia nu mai
poate lupta, fiindcă acţiunea acestei puteri atârnă de faptele să­
1
vârşite în trecut ).
Despre Karman, această legătură indisolubilă dintre faptă şi
destin, găsim în literatura indiană cugetări admirabile prin adân­
cimea şi prin forma lor, care rivalizează cu cele mai frumoase
perle din literatura clasică. Iată câteva:
« Fapta pe care a săvârşit-o odinioară cineva doarme împreună
cu el când doarme şi-1 însoţeşte atunci când merge; căci e nedesli-
pită de suflet (Panciatantra 2 , 1 2 6 ) ;
« După cum viţelul îşi găseşte mama chiar şi într'o mie de
vaci, tot astfel fapta săvârşită odinioară îl urmează pe făptuitor
(ib. 1 2 5 ) ;
« După cum umbra şi lumina sunt veşnic strâns legate una de
alta, astfel fapta şi făptaşul sunt prinşi unul de altul» (ib. 1 2 7 ) .
« Sufletul este înzestrat cu cunoaştere. De el rămân lipite cu­
noştinţele şi faptele, experienţele vieţii de mai înainte. După cum
meşterul ia o bucată de aur şi face din ea altă formă, cu totul nouă,
şi mai frumoasă; tot astfel sufletul, după ce a lepădat corpul şi
s'a liberat de neştiinţă, îşi face o formă în totul alta, şi mai fru­
moasă, aceea a unui spirit strămoşesc, a unui gandharva, a unui
brahman, a unui zeu, a unui om, sau a oricărei alte f i i n ţ e . . .
După faptele pe care le-a săvârşit, după felul cum s'a purtat, aşa
devine el; cine a făcut bine, se renaşte ca fiinţă bună; cine a făcut
rău, ca fiinţă rea. El devine bun prin fapta bună şi rău prin fapta
rea. De aceea se spune:
Omul e zidit pe lumea aceasta în întregime din dorinţă; şi după
cum îi e dorinţa, aşa e şi hotărîrea sa; şi după cum îi e hotărîrea,
aşa săvârşeşte el fapta; şi după cum săvârşeşte fapta, aşa îi este
şi soarta » (Brhadăranyaka-Upanişad IV, 4, 2—5).

*) Se pare că şi Evreii au cunoscut ceva din învăţătura aceasta, judecând

după întrebarea pe care o pun Mântuitorului: « Cine a păcătuit: omul acesta
sau părinţii lui, că s'a născut orb ? » (Ioan, 9, z) (v. Monier Williams, Indian
Wisdom, London, 1875, p. 68, n. 1).
 învăţătura despre Karman are o însemnătate covârşitoare în
etica budistă. Foarte multe legende şi predici, atribuite chiar lui
Buda, se referă la Karman şi servesc ca să arate cum se înlănţuesc
între ele faptele dintr'o existenţă cu acele din existenţele ante­
rioare sau următoare.
Budiştii spun că obârşia tuturor suferinţelor este dorinţa şi o
numesc setea, care conduce dela o existentă la alta. Această călă-
torie neîntreruptă, numită samsăra, este oceanul, pe ţărmul opus
al căruia se întrezăreşte Nirvana. Cuvântul acesta înseamnă:
stingerea flăcării vieţii, liberarea finală de renaşteri şi contopirea
cu sufletul universal (ătmdn sau Brahman).
Cu privire la dorinţă dăm, în traducere liberă, două strofe din
celebra epopee Mahăbhărata:
« Celui care îmbătrâneşte îi îmbătrâneşte părul; celui care îmbă­
trâneşte îi îmbătrânesc dinţii; ochii şi urechile îi îmbătrânesc:
numai dorinţa rămâne veşnic tânără ».
« Cine leapădă dorinţa, pe care cu greu o părăsesc cei proşti,
care nu îmbătrâneşte împreună cu cel care îmbătrâneşte, —
această boală, care nu ia sfârşit decât o dată cu viaţa, — acela
dobândeşte pacea ».
Dorinţa şi păcatul alcătuesc întreaga activitate pământească;
acestea sunt valurile, din eare-i salvat acela care a ajuns la Nirvana.

TH. SIMENSCHY
 EROTICA EMINESCIANĂ
Cercetarea eroticei eminesciene, în legătură cu viaţa sau cu
opera, stârneşte cele mai contradictorii şi pătimaşe obiecţii. Un
ilustru istoric «nu poate condamna în deajuns cum aceste legă­
turi sunt prezintate», atunci când se atrage atenţiunea asupra
firii lor curat omeneşti. L e opune «admirabila... scrisoare
către dulcea şi nobila mea amică», în legăturile cu care nu e
« nimic care să aibă comun cu teoria plăcerii». U n altul, înspăi­
mântat de tot ce ar putea profana memoria Iui Eminescu,
se indignează de expresii ca «insatisfacţiune erotică», «con­
cupiscenţă », bănuind sub ele lucruri degradatoare pentru
poet, iar un critic, adulând opinia publică, întotdeauna etică,
se declară adept al unui Eminescu « dematerializat, spiritualizat,
intemporal», adorator al «verginii Marii». Şi fiindcă discuţiunea
în contradictoriu este punctul de plecare al exageraţiunilor de tot
soiul, iată pe un doct medic psihiatru freudist încercând să
dovedească precum că Eminescu era un neprocreativ, rămas
în stadiul afecţiunilor familiale, iubind platonic, nebărbăteşte,
aşa cum se 'ntâmplă cu oamenii neîntregi care au să sfârşească
în casa de sănătate.
întrucât priveşte cea din urmă opinie, lucrurile sunt limpezi.
Chiar când e vorba de viaţa scriitorului, în căderea istoriei lite­
rare nu intră fiinţa fiziologică a omului şi starea organelor sale.
încât, dacă Eminescu iubea într'adevăr, în chipul cum arată scrie-
riile lui, sau numai realiza în ficţiune ceea ce nu era în stare să
făptuiască în viaţa de toate zilele, inhibând, sau cum se zice cii
un termen tocit de întrebuinţare, refulând, aceasta e o chestiune
fără nici un interes, de oarece singurul lucru pe care îl caută
istoricul este yfyrp.zentarea. pe care poetul şi-o făcea despre această
lăture a vieţii. Cei care cred că au descoperit o interpretare nouă,
găsind o discordanţă între « frenezia » erotică a poetului şi mijloacele
lui de satisfacere, înlăturându-1 dela putinţa unei sexualităţi
«normale», sunt victimele unui proces de vorbe,întrucât, întărind
aspiraţiunile lui venerice, nu pot totuşi dovedi fără a cădea în
absurd şi trivialitate că Eminescu nu era înzestrat cu însuşirile
pe care firea le dă unui om încheiat. Aceste probleme, pe care
le-a născocit psihanaliza, disciplină atât de supusă divagaţiunilor
când cercetătorul care o mânueşte nu este îndeajuns de cult şi
de chibzuit, aparţin în fond medicinei, şi pentru ca răspunsul să
aibă cât de puţin aer de cuminţenie, omul trebue să fie de faţă.
Insă Eminescu a murit de mult şi nu se poate susţine, fără ca­
lomnie, pe cale speculativă, că era inapt de «o viaţă sexuală
normală ».
Eliminând dar problema atât de ciudată a fiziologiei poetului,
rămâne întrebarea, caracteristică şi ea culturii noastre, dacă sunt
moduri de reprezentări erotice care «nu se pot condamna în
de ajuns ». Procesul erotic, folosindu-ne de abstracţiunile vechii
psihologii, este un complex de turburări sensuale, afective şi
chiar intelectuale, toate având însă ca origine şi finalitate actul
procreactiv. Poezia, care e o activitate lipsită de raţiune practică,
a folosit în genere elementul afectiv, iar din grupul senzaţiilor
numai pe acelea de al doilea ordin care, fără a îndeplini scopurile
generaţiei, sunt o ispitire pentru aceasta. Artele plastice trăesc
aproape numai din acest element, pe care îl putem numi voluptate,
rămânând convenit oarecum că reprezentarea actului procreativ
însuşi depăşeşte graniţele artei prin prea marea lui putere de con­
tagiune. Baudelaire a îndrăznit totuşi să-1 figureze:

Ainsi, je voudrais, une nuit,

Quand l'heure des voluptes sonne,
Vers Ies tresors de ta personne
Comme un lâche, ramper sans bruit,

Pour châtier ta chair joyeuse,

Pour meurtrir ton sein pardonn£,
Et faire â ton flanc etonn£
Une blessure large et creuse,
 Et, vertigineuse douceur!
A travers ces levres nouvelles,
Plus eclatantes et plus belles,
T'infuser mon venin, ma soeur !

Când însă e vorba de celelalte elemente de voluptate, sterile,

poezia de totdeauna le-a primit şi le-a folosit. Goethe îşi recu­
noaşte iubita pe întuneric, după sărutare:

Wie du mir oft, geliebtes Kind,

Ich weiss nicht wie, so fremde bist,
Wenn wir im Schwarm der vielen Menschen sind;
Das schlâgt mir alle Freude nieder.
Doch ja, wenn alles still und finster um uns ist,
Erkenn' ich dich an deinen Kiissen wieder;

iar Musset o contemplă în «boudoir» din cap până în picioare,

cum îşi scoate ciorapii de mătase:

Elle est â moi, moi seul au monde,

Ses grands sourcils noirs sont â moi,
Son corps souple et sa jambe ronde,
Sa chevelure qui l'inonde,
Plus longue qu'un manteau de roi!

C e s t â moi son beau col qui penche

Quand elle dort dans son boudoir,
Et sa basquina sur sa hanche,
Son bras dans sa mitaine blanche,
Son pied dans son brodequtn noir!

Qu'elle est superbe en son desordre,

Quand elle tombe, Ies seins nus,
Qu'on la voit, beante, se tordre
Dans un baiser de rage, et mordre
En criant des mots inconnus !

Et qu'elle est foile dans sa joie,

Lorsqu'elle chante le matin,
Lorsqu'en tirant son bas de soie,
Elle fait, sur son flanc qui ploie,
Craquer son corset de satin.

In deobşte însă, poeţii au dezvoltat mai mult procesul afectiv

al iubirii, grupul de sentimente şi de turburări emoţionale, strâns
legate de momentul sexual. Părintele poeziei sentimentale este
Petrarca, a cărui lirică de tristeţi solemne şi oboseli, de analize
şi suspectări, de casuistică erotică, a trecut la romantici. Dar prin
el se poate vedea că factorul sentimental e dependent de cel sen-
sual, că amândouă elementele intră în proporţii deosebite, căci
nu mai departe vestita cantona Chiare, fresche e doici acque, atât
de străbătută de melancolie, înfăţişează o Laură goală, scăldân-
du-se în râu:

Chiare, fresche e doici acque,

Ove le belle membra
Pose colei che sola a me par donna;
Gentil ramo, ove piacque
(Con sospir mi rimembra)
A lei di fare al bel fianco colonna;
Erba e fior che la gonna
Leggiadra ricoverse
Co l'angelico seno;
Aer sacro sereno,
Ove Amor co' begli occhi il cor m'aperse;
Date udi'enza insieme »
A le dolenti mie parole estreme.

Acestea sunt marginile liricei de dragoste, fiindcă aceasta este

propriu zis iubirea. Numele care se potriveşte mai bine acestui
tip e acela de^rcjici_5Z£nericăj_cu observarea că proprietatea vorbei
începe să scadă pe dată ce elementele emoţionale s'au abstras
până într'atât de factorul sensual, încât au rămas ca simple stări
vagi fără orientare. Insă atunci, în lipsa icoanei unei femei carnale,
nici nu mai avem de a face cu o poezie în adevăr erotică. Dacă
prin urmare în artă «teoria plăcerii» e de neînlăturat, cu atât
mai mult, fiind vorba de viaţa lui Eminescu, atitudinile lui virile
trebue să ne pară fireşti. Căci n'ar putea părea decât ridicol, sau
în orice caz maladiv în felul lui Amiel, un intelectual care s'ar feri
să ceară femeii altceva decât prietenia şi ar înlătura din existenţa
sa orice practică a plăcerii, fără de care nici viaţa sentimentală
nu e cu putinţă. Scrisoarea lui Eminescu către Veronica e o scri­
soare dintre atâtea, exprimând acoperit oboseala şi pe care o
desmint, în ceea ce vor să găsească unii, legăturile adevărate,
omeneşti, cu trupul şi cu sufletul, dintre poet şi iubita lui. Insă,
oricare ar fi adevărul, de erotica lascivă nu se leagă nici un fel
de ruşine, şi mai penibilă ar fi dovedirea incapacităţii oricărei
plăceri, ceea ce ar îndreptăţi teza acelor psihiatri care văd în Emi­
nescu un imaginativ sterp.
Oprindu-ne însă numai la opera lui Eminescu, adică la acel
material din care putem deduce în chip hotărît reprezentarea
pe care şi-o făcea poetul despre iubire, singurul lucru de care
un astfel de studiu se poate ocupa, suntem în măsura de a afirma
că spiritualitatea lipseşte aproape cu desăvârşire din această operă.
Dar ce înseamnă spiritualitate ? Ea nu este în nici un caz, cum
pare a crede un critic, o prelungire în vis a unei potente nedesfă­
şurate. Inhibarea, refularea sunt şi ele sensuale sau spirituale,
după natura aspiraţiunilor zădărnicite, şi Eminescu îşi poate
foarte bine descărca în versuri sensuale, glumeţe, o ardentă ne­
îndeplinită :

Când tu treci atuncea murul

Fură umbra-ţi şi conturul
Ah cum nu sunt eu copilă
Tinereţii tale furul —
Mai puţin platonic poate
Ţi-aşi gusta eu dulce nurul
Te-aşi atrage pe genunchi-mi
De-ai saltă în zâmbet [culturi].

Prin erotica spiritualistă sau mistică, de oarece e tot una, se

înţelege ridicarea factorului feminin la gradul_unui simbol, o
adoraţiune a cărei finalitate^ părăşind_ viaţa sexuală^trece în
absoTutZJn spiritualism, eroticeste numai faptul existenţei celor
doua sexe şi a dorinţei de întregire a factorului masculin prin
cel feminin; încolo totul e metaforă. Nu avem a ne întreba dacă
cumva în atitudinea mistică nu intră un sexualism transfigurat.
Esenţial este că spiritul încearcă, prin imaginea femeii, să iasă
din lumea contingenţelor, şi să intuiască fericirea paradisiacă.
Ritualul religiei e plin de metafore din câmpul erotic, precum
erotica spiritualistă e încărcată de motive religioase, şi adesea
Fecioara Măria stă ca o viziune urmărită de adoratorul masculin
şi într'o parte şi într'alta. Lirica lui Dante, în care Beatrice,
plutind în lume străfulgerătoare ca un înger, trezeşte în poet
toate întrebările privitoare la salvarea sufletului, este tipic spi­
ritualistă :

Ne li occhi porta la mia donna Amore,

Per che si fa gentil ci6 ch'ella mira;
Ov'ella passa, ogn'om ver lei si gira,
E cui saluta fa tremar lo core,

SI che, bassando il viso, tutto smore,

E d'ogni suo difetto ailor sospira:
Fugge dinanzi a lei superbia ed ira,
Aiutatemi, donne, farle onore.

Ogne dolcezza, ogne pensero umile

Nasce nel core a chi parlar la sente,
Ond'e laudato chi prima la vide.

Quel ch'ella par quando un poco sorride,

Non si p6 dicer ne tener a mente,
Si e novo rriiracolo e gentile.

Atitudini extatice au trecut apoi în romantism, sincere într'o

măsură, fiindcă ne aflăm în plină tradiţie catolică, unindu-se cu
elemente pasionale şi lascive. A rămas din mistică ideea salvării
prin femeie, iscându-se totdeodată conceptul antitetic al căderii
prin ea, femeia fiind înger sau.demon şi de cele mai multe ori
înger şi demon laolaltă. Eloa, fiinţa îngerească născută dintr'o
lacrimă a lui Isus, e înfăţişată de Alfred de Vigny cu expresii
spiritualiste, dar în fond cu atribute carnale:

Ses ailes sont d'argent; sous une pale robe,

Son pied blanc tour â tour se montre et se derobe,
Et son sein agite, mais â peine apercu,
Souleve Ies contours du celeste tissu.
C e s t une femme aussi, c'est une ange charmante;
Car ce peuple d'esprit, cette familie aimante,
Qui, pour nous, pres de nous, prie et veille toujours,
Unit sa pure essence en de saintes amours.

Musset, în sfârşit, zugrăveşte cu trăsături de înger demonic pe

o simplă prostituată:

C e s t un enfant qui dort sous ces epais rideaux,

Un enfant de quinze ans, —presque une jeune femme;
Rien n'est encore formă dans cet 6tre charmant.
 Le petit cherubin qui veille sur son âme
Doute s'il est son frere ou s'il est son amant.
Les longs cheveux epars la couvrent tout entiere
La croix de son collier repose dans sa main,
Comme pour temoigner qu'elle a fait sa priere,
Et qu'elle va le faire en s'eVeillant demain.

Acest spiritualism adulterat, afrodisiac, în care mai stăruie

totuşi ideea salvării, stăpâneşte tot romantismul. într'un chip
superficial, platonisant, fără religiozitate, fiind în afara tradiţiei
catolice, îl aflăm şi la Eminescu, mai cu seamă în scrierile din ti­
nereţe, dar avem deaface, precum lesne se poate vedea, cu în­
râuriri literare. Aşa de pildă îngerul de pază, izgonit de copila
demon şi confundându-se totdeodată cu ea, este un rătăcit de pe
marile drumuri romantice:
Eşti demon copilă, că numai c'o zare
Din genele-ţi lunge, din ochiul tău mare
Făcuşi pe-al meu înger cu spaimă să sboare,
El, veghea mea sfântă, amicul fidel ?
Ori poate !. . O 'nchide lungi genele tale,
Să pot recunoaşte trăsurile-ţi pale —
Căci tu — tu eşti el.

Se poate numaidecât descoperi aci ideea combinată a pierzaniei

prin demon şi a salvării prin înger, care vine din nou în înger
şi demon, sub forma femeii angelice care împacă cu cerul pe
răzvrătitul demonic. La drept vorbind, gândirea compunerii este
socială şi dragostea în sine omenească, însă femeia are o diafa-
nitate arhanghelească şi o într'aripare de icoană care dau un aer
mistic:
Ce-ţi lipseşte oare ţie, blond copil cu-a ta mărire,
Cu de marmur* albă faţă şi cu manile de ceară,
Văl — o negură diafană mestecată 'n stele; — clară
E privirea-ţi inocentă sub a genelor umbrire;

Ce-ţi lipseşte să fii înger — aripi lungi şi constelate,

Dar ce văd: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se întinde ?
Două umbre de aripe ce se mişcă tremurânde,
Două aripe de umbră cătră ceruri ridicate.

O, nu-i umbra ei aceea, —este îngeru-i de pază;

Lângă marmura cea albă văd fiinţa-i aeriană
Peste viaţa-i inocentă, viaţa lui cea sântă plană,
Lângă dânsa el se roagă, lângă ea îngenunchiază.
 Dar de-i umbra ei aceea — atunci Ea un înger este,
Insă aripele-i albe lume' a le vedea nu poate;
Muri sfinţiţi de-a omenirei rugăciuni îndelungate
Văd aripele-i diafane şi de dânsele dau veste.

îngerul « cu păru'n flori albastre », care apare la fereastra unui

castel în ruine, lui Mureşan, umbra îngerească cu acelaşi înţeles
simbolic de beatrice, aducătoare de fericire paradisiacă, în împre­
jurarea de faţă de schopenhauriană quietudine prin artă, din
Povestea magului călător în stele, sunt exponenţi ai aceleaşi salvări
romantice, de data aceasta în spirit faustian:

Cine ar fi umbra aceea argintie

Ce vine la cântarea-mi când cu o rug' o 'nvoc
Când provocaţi de arfă-mi răspund valuri o mie
In nopţi când pricep scrisul al stelelor de f o c ? . .

Tot ce-am gândit mai tânăr, tot ce-am cântat mai dulce
Tot ce a fost în contra-mi mai pur şi mai copil
S'a 'mpreunat în marea aerului steril
Ca razele lunei ce 'n nori stă să se culce
Ş'a format un înger frumos şi juvenil.

Versuri frumoase într'adevăr, dar nu fundamentale pentru

erotica eminesciană, precum nu e astfel acel platonism bohmian
al îngerilor, care, dacă nu e la mijloc o dificultate de expresie,
s'ar părea că se înamorează de trupurile noilor născuţi:
Când sună 'n viaţa lumii a mieze-nopţii oră
Atunci prin ceruri îmbla zâmbind amorul orb.
De îngeri suflete-albe văzându-1 se colpră
Şi ochii lor albaştri privirea lui o sorb.
Plecând spre pământ ochii ei timizi se 'namoră
In pământeşti fiinţe cu fragedul lor corp
Şi prin a lumei vamă cobor bolnavi de-amor
In corpurile de-oameni ce-aştept venirea lor.

Această bizară nuntă a îngerului, care e spiritul, cu formele

de lut, al lui «tu cu eu » şi lui « eu cu mine », adică a masculului
gândit ca Eu şi feminei gândite corporal, acest hermafroditism
sau numai erotism spiritual exprimat" în versuri de felul acesta:
Când fiinţele se 'mbină
Când cufund pe tu cu eu
E lumină din lumină
Dumnezeu din Dumnezeu.
 Cunoşti umbra cea nebună
Cu aripi de dulci fiori
Care suflete cunună
Al ei nume e amor. . .

este tot atât de puţin sincer şi tot pe atât motiv literar ca şi sensua-
lismul superficial din unele strofe de tinereţe înrâurite de V .
Alecsandri:

De-aş fi, mândră, râuşorul

Care dorul
Şi-1 confie câmpului,
Ţi-aş spăla c'o sărutare,
Murmurate,
Crinii albi ai sânului!

Din romantism, fireşte, vine acea formă de dragoste, în care

nu mai e nici o spiritualitate, nici o angelitate, dar care pare învăluit
cu oarecare ceaţă mistică, din cauza ideii deformate de părăsire
deplină în dragoste, de cădere. E dragostea hipnotică, adulterare
a demonismului, cu preconştiinţa de păcat voluptos, aşa cum
aproape o silabiseşte Tomiris din Gemenii:

— Da simt că în puterea ta sânt, că tu mi-eşti Domn,

Şi te urmez ca umbra, dar te urmez ca 'n somn
Simt că 1-a ta privire voinţele-mi sînt sterpe
M'atragi precum m'atrage un rece ochiu de şerpe.

Senzaţia de cadaveric, de răceală reptilică, dragostea nu înto­

vărăşită cu moartea, ci îndreptată către fiinţe moarte, necroerotica
aceasta în sfârşit cu aer de cult esoteric, asupra căreia psihiatria
modernă ar putea face compoziţii ce nu intră în metoda acestui
studiu, apar ca tipice în Strigoii, unde Arald, înfăţişat cu atribute
de om viu, sufere îmbrăţişarea unei moarte cu braţe reci, aşa cum
le va avea pretutindeni în lirica lui Eminescu femeia:

Priveliştea se stânge. In negrul zid s'arată

Venind ca 'n somn lunatic în păsuri line ea.
Arald nebun se uită — cu ochii o 'nghiţea,
Puternicele braţe spre dânsa întindea,
Şi 'n nesimţire cade pe-a jilţului său spată.
 îşi simte gâtu-atuncea cuprins de braţe reci,
Pe pieptul gol el simte un lung sărut de ghiaţă,
Părea un junghiu că-i curmă suflare şi viaţă. . .
Din ce în ce mai vie o simte 'n a lui braţe
Şi ştie că de-acuma a lui rămâne 'n veci.

In Fata în grădina de aur şi în Luceafărul, femeia este aceea

care se îndrăgosteşte de un geniu «mort», ce-i dreptul reacţionând,
dar nu mai puţin învăluită de vraja lui:

Şi-astfel cum sta, mut înger din tării

Părea un mort frumos cu ochii vii.

O geniul meu, mi-e frig 1-a ta privire,

Eu palpit de viaţă — tu eşti mort;
Cu nemurirea ta tu nu mă 'nveţi
Acum mă arzi, acuma mă îngheţi.

Căderea hipnotică a unei virgine înger în braţele unui demon

(să ne amintim de Eloa a lui Alfred de Vigny), cu care e înrudită
şi povestea Luceafărului, cu deosebirea că inocenţa Cătălinei
este telurică, instinctuală, o nutrea Eminescu din epoca prestu-
denţească. In proiectul Mir ei demonul este Ştefan cel tânăr:

. . . El îşi pare sieşi un demon căzut venit negru pe care un înger ce n'a
văzut decât pe Dumnezeu nu-1 poate iubi niciodată.

Aici apare totdeodată şi ideea salvării demonului prin înger:

Domnul se plânge că de când şi-a pustiit sufletul cu vicii a căzut moral­

mente — că simte cum se smulge inima lui cea bună din el şi că îngerul păzi­
tor şi-a retras aripile deasupra capului, încât capul lui e rece dar pustiu. Viaţa
ce-1 anima a fugit. El e ca demonul ce cade, dar mândru în căderea lui şi-a­
duce aminte de Mira —căci Majo-i zice: Iubesce pe cineva şi atunci vei fi
liniscit şi senin ca soarele verei.

Elementul necrohipnotic este exprimat în acest proiect prin

Mira, care e o lunatecă «palidă ca păretele», cu ochii «în­
fundaţi şi plânşi», cu înfăţişarea deci aproape a unei moarte,
aşa cum vine şi în celălalt proiect privind domnia lui Eremia
Movilă.
 Acesta-i toată « spiritualitatea » lui Eminescu, la care am putea
adăoga vedenia de o clipă a duhului moartei din Mortua est,
trecând printre stele:

Te văd ca o umbră de-argint strălucită

Cu-aripi ridicate la ceruri pornită,
Suind palid suflet, a norilor schele
Prin ploaia de raze, ninsoare de stele.

O rază te 'nalţă, un cântec te duce

Cu braţele albe pe piept puse cruce,
Când torsul s'aude 1-al vrăjitor caier
Argint e pe ape şi aur în aer.

Şi mai departe poetul va folosi expresiile « înger » şi « demon »,

dragoste angelică şi dragoste demonică, făcându-şi chiar din
acestea din urmă o antiteză predilectă. Dar sub aceste vorbe se
ascund din ce în ce mai mult moduri de dragoste afrodisiacă,
dând fireşte acestui cuvânt înţelegerea cea mai largă, de complex
sensitivo-afectiv, având la temelie finalitatea speţei şi cu înlătu­
rarea oricărei transcendenţe. Venerică este într'adevăr inter­
pretarea dată de Eminescu Fecioarei Măria:

Venere, marmură caldă, ochiu de piatră ce scânteie,

Braţ molatic ca gândirea unui împărat poet,
T u ai fost divinizarea frumuseţii de femeie,
A femeei, ce şi astăzi tot frumoasă o revăd.

Rafael, pierdut în visuri ca 'ntr'o noapte înstelată,

Sufletu 'mbătat de raze şi d'eterne primăveri,
Te-a văzut şi-a visat raiul cu grădini îmbălsămate, '
Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer.

Şi-a creat pe pânză goală pe Madona Dumnezeie

Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin,
Faţa pală 'n raze blonde, chip de înger, dar femeie,
Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin.

Titu Maiorescu a obiectat, fără nici un fel de dreptate, greşita

apropiere a Venerei de Madonnă, care n'ar fi «o idealizare a
celei dintâi», ceea ce nici nu spusese poetul, enunţator numai
al concepţiunii lui Rafael despre Fecioara Măria. Şi nu-i decât
un lucru comun venerismul artei Renaşterii, idealistă fără transcen­
denţă, realistă fără înjosire, în care Fecioara Măria devine o di­
vinitate de Olimp. Dar în afară de Venera-Madonna, Eminescu
cântase pe Maica Durerilor (Mater Dolorosa) cu ecouri din cato­
licele Litanii ale Maicii Domnului (cf. I . M . Raşcu, Em. şi cato­
licismul, B u c , 1 9 3 5 , pp. 8 — 1 1 ) şi pe Iisus Hristos. Lăsând la o
parte faptul că aceste fragmente par ar fi fost destinate ca elemente
obiective în compuneri mai lungi (probabil în cele din urmă în
drame), de oarece în Ta twam asi, fata pierdută, crescută printre
comedianţi, aude rugăciunea către fecioară în biserică, în sunet
de orgă, aci nu e vorba decât de nişte rugăciuni, nici de cum de
iubire, dacă nu vrem cu orice chip să căutăm izvorul sexual al
tuturor sentimentelor umane. Eminescu e un poet cu coarde
multe, şi este o greşită metodă aceea de a le amesteca în vederea
unei teorii.
Când în opera de tinereţe vine chestiunea de amor « angelic »,
nu trebue să ne închipuim decât o exaltare desfăşurată în vis,
fără violenţe, fără «demonism», de o carnalitate sublimată totuşi,
cum e împerecherea simbolică dintre voevodul din Povestea ma­
gului călător în stele şi îngerul cu aripă «umflată » al somnului:

El ochii-şi deschide, deasupra lui vede

Doi ochi mari albaştri (adânc visători)
A lui fericire el mai că n'o crede
El gura şi-apasă pe blondele-i plete
Şi faţa cea pală i-o mângâie 'n dor.

E beat de-a visului lungă magie

, In braţe-i pe înger mai tare-a cuprins
Şi umbra surâde, cu-aripa-1 mângâie
Şi gura-şi apleacă în dulce beţie
I-apasă pe buza-i sărutu-i aprins.

De nu este înger, femeea e ştiuta lunetecă pe care cineva o iubeşte

cu o mare proporţie de platonism, ca pe o idee:

Mira Domnia lumii ar fi încă femeia — şi eu voiu ca iubita sufletului

meu să fie o zeitate — să domnească peste mult mai mult — adică peste
inima mea. Inima mea, acest pustiu nemărginit populat de umbrele durerii —
de lumile palide ale trecuturilor — tu ai înflorit-o ca zinele râzânde ale vii-
torurilor. îmi esci pre scumpă pentru ca să trăesc pe pământ pentru ca să
nu te-ascunz în nemărginită inima mea — aci-ţi voi zidi ţie lume, palaturi
de aur şi cristal curate ca visurile ochilor tăi — vom lega în atot putinţa noa­
stră secol cu secol ca zi cu zi — vom pluti din încântec în cântec ca un Dum­
nezeu dintr'un plan de creare într'altul.. . etc.

Platonismul acesta îl mai exprimase poetul într'o « phylosophie »,

Dar mai puternic mai nalt mai dulce

Ii pare legea de a iubi
Insă ea nu e de a trăi
Fără ea omul ca stins se duce

însă nu-1 luase într'un înţeles prea auster, fiindcă peste tot aproape
răsare un element pasional cel puţin, de voluptate stinsă, adunată
în privire, de pildă, ca în înger şi demon:

Ochii ei cei mari, albaştri, de blândeţe dulci şi moi,

Ce adânc pătrund în ochii lui cei negri furtunoşi
Şi pe faţa lui cea slabă trece-uşor un nour roş —
Se iubesc... Şi ce departe sunt deolaltă amândoi.

Angelitate pare a vedea Eminescu şi în dragostea idilică, deşi

sensuală, în aceea în care femeia este pasivă, lilială, ca Lilla din
Avatarii Faraonului Tlâ, care, după ce împărtăşeşte cu simplitate
patul lui Angelo, visează o fericire burgheză de alcov, cu cămin
şi copii.
Insă predilecţia lui, în tinereţe mai cu seamă, este pentru dra­
gostea «infernală », « demonică », în care un Angelo e istovit de
o Cesara. De bună seamă reapare aci căderea romantică a unui
înger în braţele demonului, cu deosebirea că la Eminescu factorul
masculin e pasiv şi cel feminin activ, precum chiar numele eroilor
arată, fiindcă sub denominaţiunea Cesara se ascunde un androgin,
dacă nu în înţelesul fizic, cel puţin în cel moral. \J
Mai peste tot femeia este aceea care caută pe bărbat, care îl
cuprinde în vrăjile ei demonice, şi exercită asupra lui o ascen­
denţă maternă, el fiind pentru ea un frumos « copil» cu care « se
joacă» (Avat. F. Tlâ):

Cezara-1 apucă pe Angelo 'n braţe ca pe un copil, îl aruncă în sanie într'o

blană mare, sări şi ea lângă el, înfăşa blana împrejurul lor amândurora. . .
Caii începură a sbura şi ei erau învăluiţi ca 'ntr'un cuib prăfuit de vrăbii,
 îşi scoteau capul numai când voiau. Ca şi când ar fi fost acasă 'n pat sub
plapomă de pene trasă peste capete. . . Astfel li era lor acuma. . . Ea se juca
cu el, îl strângea 'n braţe '1 desmierda ca pe-un copil, or ca pe-o pasăre...

Dragostea înseamnă o agresiune vampirică a femeii împotriva

masculului, mergând până la înăbuşire şi crimă:

. . . '1 desmierda ca pe-un copil, or ca pe-o pasăre, pe care ar omorî-o

strângând-o şi desmierdând-o. Şi faţa ei netedă, plină, dulce, s'alătură de
faţa lui, el simţi ca şi când i-ar fi şters faţa c'o catifea, gura ei se lipea de urechea
l u i . . . Sunt demonul amorului — zicea încet — sunt un drac, s'o ştii, s'o ştii.
Mă prind de tine ca edera de stejar, până ce corpul tău se va usca în îmbră­
ţişările mele, cum stejarul se usucă supt de rădăcinile iederei. T e nimicesc,
voiu să-ţi beau sufletul, să te sorb ca pe o picătură de rouă în inima mea înse­
tată. . . îngere ! Ea-1 înlănţui cu braţele şi cu picioarele.

Deşi «înger » pasiv, Angelo are de altfel şi el o pornire vampi­

rică, de oarece suge cu voluptate sânge din rana Cesarei:

. . . Vino 'ncoace şi suge rana asta... nu vezi că-mi curge sângele pe

haine ?..
El îşi lipi buzele de rana pieptului şi supse acele picături de rubin ce păreau
a curge pe zăpadă... Ea-i ţinea capul cu mâinile... apoi îi ridică capul şi
sărută gura lui roşie de sânge...

In chipul acesta « demonic şi bestial» iubeşte Irina din Grue-

Sânger pe Gruie, în acelaşi chip Bogdana, din Bogdan-Dragoş,
pe Sas:
Nedeslipită acum rămân de-a ta fiinţă
A mele rădăcine viaţa ţi-o 'mpresoară.

Ce este aşa dar dragostea demonică? O exaltaţiune sexuală

atingând agresiunea şi chiotul la femeie, coborînd pe bărbat la
starea de copilărie şi leşin.
Să analizăm Cesara. Vom afla în această nuvelă cea mai încor­
dată expresie a dragostei demonice. Factorul «înger», pasiv,
este bărbatul, căci Ieronim e un călugăr, pentru care orice faptă
erotică reprezintă o ispită a demonului, o cădere. Cesara, femeia
cu voinţă de Cesar, are toată iniţiativa. Ea este aceea care cere
dragostea:

Iartă, dacă o femee îţi spune că te iubeşte. O femee frumoasă. Dar

ştiu eu. . . tu eşti atâta de mândru, ştii a privi atâta de rece. . . Ah ! cum aşi
 topi gheaţa ochilor tei cu gura mea — iubite ! De ce să mai îmbrac amorul
cu vălul ruşinei. . . Când te iubesc, când aşi primi să fiu servitoarea ta, numai
să mă suferi ca să sărut perina pe care va dormi capul tău. . .

Umilinţa Cesarei nu trebue să ne înşele. Ea iubeşte, ea înlănţue,

cu o energie contaminată de maternitate, iar Ieronim se lasă iubit:

. . . el recăzu obosit de-o simţire ne mai cunoscută, pe spata băncei, îşi

închise ochii şi-şi lăsă capul pe acea spată. Luna-i bătea drept în faţă. Cesara
veni drept înainte-i, se 'nclină asupră-i, se ţinu cu amândouă mâinile de spata
băncii şi-1 săruta cu ochii pe jumătate închişi de nenumărate ori. El nu simţea
nimic... asemenea unui copil ameţit de somn, pe care mama îl desmiardă.

Teoria feminităţii agresive o face dealminteri Euthanasius:

In genere îmi place a reprezenta pe femeea agresivă. Bărbatul e fireşte

agresiv, va să zică natura se repetă în fiecare exemplar în astă privinţă şi excep-
ţiunile ei sunt tocmai femeile agresive. Este o nespusă gentileţă îh modul cum
o femee ce iubeşte şi care e totodată inocentă, timidă, trebue să se apropie
de un bărbat sau ursuz cine ştie prin ce, sau şi mai pudic şi mai copil decât ea.

Adânc eminesciană este însă violenţa ferină a dragostei, atingând

explozia nervoasă:

Cesara era să răcnească. . . Acum era să-i plesnească colanul.. . ea-1 des-
chie din sponci şi răsuflând din ce în ce mai liniştit, începu să privească între­
gul acel model frumos, din a căruia muşchi şi forme respira mândria şi no­
bleţă. . . Manele ei îi căzură în jos, căci era obosită de emoţiune, dar nu sătulă
de a privi. Tremura cu toate astea, ca varga, şi i-ai fi auzit clănţănirea din­
ţilor, dacă n'ar fi ţinut gura strâns încleştată.

Un atare dezechilibru nervos provine în împrejurarea de mai

sus din simpla privire de departe a bărbatului gol. Când însă
Cesara se află în faţa lui Ieronim, erotica ia forme de-a-dreptul
convulsionare. Femeia tremură şi plânge, «gâtue» pe mascul,
cu tendinţa vădită de a-1 ucide în clipa voluptăţii supreme:

— Acuma mergi, mergi ! T e rog.

— De ce mă rogi ?
— Pentrucă te-aş ucide de-ai mai remânea.

înclinări ucigaşe, prin supraexcitabilitate, are şi Ieronim:

. . . şi ochii, ah! ochii! Numai de nu i-ar apropia de-ai m e i . . . îmi atinge
genele şi mă 'nfioară până 'n tălpi. Atunci nu mai văd ce frumoasă e. . . o
negură îmi întunecă ochii.. . atunci aş omorî-o...
 îmbrăţişarea, sărutarea lor, sunt avide, aducătoare de leşin.
Versuri ca acestea, din altă parte,

Mă voiu pleca încet spre tine

Să-ţi beau tot sufletul iubit,
C'o lungă, lungă sărutare,
Uimită, fără de sfârşit!

pot fi înrâurite de Schiller («deinen Hauch zu trinken»), însă

fiindcă imaginea se potrivea sensibilităţii lui Eminescu, al cărui
erou cade istovit şi cutremurat de o îmbrăţişare:

El o strânse cu atâta putere, încât se 'ncleştase amândoi într'o îmbrăţi­

şare lungă şi nervoasă. Apoi el recăzu obosit de-o simţire ne mai cunoscută,
pe spata băncii...

Iată însfârşit ce svârcolire erotică produce în Cesara dragostea

pentru Ieronim:

Ea-1 duse pân' la un hăţaş şi-1 împinse afară din grădină. Apoi se întoarse
şi, îmbrăţişând un trunchiu, zise încet şi c'un fel de ciudă. Ieronim ! te muşc !
Ea bătu cu pumnii în trunchiul de copac; apoi se duse 'n odaia ei, şi rupân-
du-şi cu furie pieptarul de catifea, încâlcindu-şi părul atât de blond, ea se
uita în oglindă cu ochii înnecaţi de lacrimi şi cu buzele tremurătoare.
Apoi se aruncă în pat şi şoptea încet, foarte încet şi înnecată de suspinuri,
cuvinte dulci, nepomenit de dulci şi desmierdătoare, printre care străbătea
numai un nume pronunţat mai tare: Ieronim !

Nimic îngeresc, nimic spiritual în dragostea Cesarei, femeia

înfăţişând de altfel mai întotdeauna demonul. Ea caută plăcerea,
cu o pregătire deplină a simţurilor, ne-ruşinată, adică cu senti­
mentul drepturilor naturii.
Dacă în purtările Măriei din Sărmanul Dionis se poate vedea
mai multă sfială, o mai virginală placiditate, nu înseamnă însă
că erotismul ei este de natură contemplativă. Sărutată cu ardoare
de Dionis care părea şi aci « c'o să-i beie viaţa toată din gura
ei », Măria se deşteaptă numaidecât la viaţa simţurilor, «încun-
jurându-i gâtul cu braţele ei albe şi lipindu-şi guriţa de buzele lui ».
Toată beatitudinea din regiunea selenară a celor doi îndrăgostiţi
se mărgineşte la o contiguitate fizică statornică, el ţinând, în ascen­
siune, pe fată de «talie », iar în lună stând cu capul pe genunchii ei
ori acoperindu-i cu sărutări braţul atârnat pe marginea patului.
 Acest mod nu e accidental. Blonda fecioară dunăreană din
Strigoii vine la Arald noaptea pe furiş, îi înlănţue gâtul cu braţele
şi-i întinde gura; Bogdana, Irina din proectele de dramă sunt
« ucizător de dulci »; în Emmt, Vasile Alexandrescu caută amorul
« ca de tigresă»; Verena dintr'un fragment dialogic exclamă în
furia patimei: « A m să te omor », iar bărbatul îi făgădueşte urmă­
torul tratament:

— Dar eu n'am să adorm,

Am să te strâng în braţe şi să te muşc de mână
Să te sărut cu sete, să te ridic în p a t . . .

Onda, care e o premergătoare a Măriei din Sărmanul Dionis,

pune gura ei pe gura iubitului, care la rându-i îi încarcă braţele
goale de sărutări şi stă « să-i bea viaţa toată » din gură. Amândoi
dorm «braţe în braţe tologiţi în perini», el cu gura apăsată pe
a ei. In Geniu Pustiu bărbatul e acela care se arată mai înviforat:
« M'am repezit şi la fotoliul acela şi aruncându-mă în genunchi
am cuprins cu beţie talia-i cu amândouă mâinile şi-mi apăsai
capul ameţit de amor în poalele ei». Femeia este sfioasă, dar
fiindcă păcătuise înainte şi avea această apăsare pe cuget. Ne­
buna din Iconostas şi Fragmentarium îşi aduce aminte iubirile sale:

T u ştii acea noapte, când în patul tău te-am cuprins pentru întâia oară
în braţele mele. Când mi-am mlădiat corpul de corpul tău.

In partea fabuloasă ce urmează, Angela se aşează pe braţele

cavalerului şi 'nconjurându-i gâtul cu braţele începe să-1 sărute,
vorbindu-i gură 'n gură. In alt fragment mitic, în patul eroului se
aşează, iar cu dela sine voinţă, o fiinţă pe care, după cele « două
gheme» pipăite cu mâna, bărbatul o recunoaşte ca fiind femeie.
In Moartea lui Ioan Vestimie eroul, defunct, se urcă în patul unei
doamne care, dezbrăcată, îşi subţia buzele pentru ca Ioan s'o poată
săruta « cu foc ». Acesta o sărută «lung, lung pân ce i se păru că
buzele sângera». Eminescu face chiar elogiul sărutării, «această
abandonare mută a gurii de copilă», în întâia sărutare. Schiţa
Amalia cuprinde stări de libidine înaintate, dar fireşte şi obişnuita
strângere de talie şi sărutare pe gură. Femeia e de temperamentul
Cesarei fiindcă « . . . actul amorului o făcea să tremure, să ţipe
şi leşina, ceea ce-i adăoga şi mai mult femenin». De obicei
bărbatul pune capul în poalele sau pe umărul femeii, iar aceasta
îmbrăţişează şi sărută, în chipul următor :

D'umăr alb îmi rezim fruntea

Zic puţin şi mult privesc
Inima în mine mişcă.

Tremură talia dulce

Strâns de braţul meu cuprinsă
Ea se apără •— îmi cuprinde
Gâtul — mă sărută, ride.

Poeziile erotice în genere au acest cuprins lasciv. Femeia este

un izvor
De-ucigătoare visuri de plăcere

care se aşează pe genunchii bărbatului şi se anină de gâtu-i « cu

braţele — amândouă ». Iubiţii stau « mână 'n mână, gură 'n gură »,
îşi înneacă unul altuia suflarea « cu sărutări aprinse » şi se strâng
« piept la piept», el sărutând « cu 'mpătimire » umerii femeii, ea
răspunzând cu ardentă îmbrăţişărilor lui:
Ei şoptesc, multe şi-ar spune şi nu ştiu de-unde să 'nceapă,
Căci pe rând şi-astupă gura, când cu gura se adapă;
Unu 'n braţele altuia tremurând ei se sărută,
Numai ochiul e vorbăreţ, iară limba lor e mută.

Vasăzică lipseşte din opera lui Eminescu spiritualitatea pro­

priu zisă, adică simbolizarea în femeie a ideii de mântuire, iar
nota stăpânitoare este senşualitaţea. Asta nu înseamnă însă că
Eminescu e un poet mo'nocord, că nu vom găsi în opera Im jiti-
tudini erotice sublimate de elementul carnal, efluvii de senti­
mentalism pur. Foarte puţin îndreptăţită este însă goana unora
după acestea din urmă, ca spre a spăla pe poet de unele mişcări
necurate ale inspiraţiei sale. Senşualitaţea lui Eminescu e lipsită
de orice josnicie şi, întrucât ţinem seamă de compunerile izbutite,
formează materia liricei eminesciene celei mai înalte.
Intr'adevăr,erotica lui Eminescu se bizue pe «inocenţă», însă
nu pe virginitatea serafică, inconştientă de păcat, ci pe nevino­
văţia naturala a fiinţelor care se împreună neprefăcut. Este o can­
doare animală. Eminescu exprimase limpede aceste idei care sunt
în deplină unitate cu toată gândirea lui naturalistică. L a temelia
lumii stă instinctul orb, singura formă de existenţă adevărată,
dacă primim finalitatea naturii. Imboldul sexual, acel instinct

Ce le-abate şi la pasări de vreo două ori pe an

este izvorul purei fericiri erotice, înţelegând bine înţeles prin

fericire, în stilul negativ schopenhauerian, cât mai puţină durere.
Suferinţa, impuritatea se ivesc odată cu actul de conştiinţă, acel
epifenomen care turbură mecanica întunecată şi fără greş a firii. Nu
propriu zis misogyn este Eminescu pe cât rănit de pervertirea
prin civilizaţie înaltă a femeii. In locul edenicei, nevinovatei îm­
preunări, maliţia de a plăcea şi a aţâţa, vanitatea, dorinţa de avere
şi de poziţiune socială, adică tot ce slăbeşte scopul naturii, care e
procreaţia. Eminescu satirizează cu amărăciune femeia care ia
dragostea în glumă

T u cei o curtenire
In glumă — şi doreşti
Să-ţi spun a mea iubire
In versuri franţuzeşti

femeia maliţioasă, «rece ca şi ghiaţa », care petrece ipocrit pe

socoteala bărbatului îndrăgostit

Ea stă 'n lojă rezimată

Ochii-şi pleacă pe sub gene
E mai albă decât zina
Venus Anadyomene

pe aceea care, cu simţ practic, e fericită să fie cântată de un poet,

dar alege pe «soldatul ţanţoş cu spada subsuoară»:

Soldatul spune glume uşoare — tu petreci

Pe când poetul gângav cu mersul de culbeciu
E timid, abia ochii la tine şi-i ridică
El vorbe cumpăneşte, nu ştie ce să-ţi zică,
Privindu-te cu jale, oftează — un năuc —
Şi zile 'ntregi stau astfel în jilţ ş'apoi mă duc.

Dar când sufletul îi este potolit şi pornit spre visare, o altă femeie,
de tipul Cesarei, se înfăţişează înaintea lui. Este femeia dragostei
paradisiace, instinctuale, graţioasă nu prin angelitate, ci prin ino­
cenţă. Insă, fiindcă nevinovăţia este un semn al rămânerii departe
de complicaţiile sociale, idila eminesciană se va petrece în deosebi
în cadru natural, al unei naturi cât mai primare, cât mai apro­
piate de Eden:

Hai în codrul cu verdeaţă,

Unde-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
In prăpastia măreaţă.

Acolo 'n ochiu de pădure,

Lângă trestia cea lină
Şi sub bolta cea senină
Vom şedea în foi de mure.

Femeia, ca mai întotdeauna, este aceea care cheamă cu o neru­

şinare de vietate sălbatecă, şi aceasta din Floarea albastră nu e
mai sfioasă ca altele:

Şi de-a soarelui căldură

Voiu fi roşie ca mărul,
Mi-o desface de-aur părul
Să-ţi astup cu dânsul gura.

Când prin crengi s'a fi ivit

Luna 'n noaptea cea de vară,
Mi-i ţinea de subsuoară,
Te-oiu ţinea de după gât.

Altădată femeia e aşteptată în mediu lacustru (şi e de observat

că apa lipindu-se de trupul scăldătorului sau lovindu-se ritmic
dă cu mai multă putere sentimentul panteistic):

Şi eu trec de-alung de maluri,

Parc'ascult şi parc'aştept
Ea din trestii să răsară
Şi să-mi cadă lin pe piept.

Intimitatea eminesciană nu e analitică. Fiind elemente ale na­

turii aproape inconştiente de sine, cei doi iubiţi nu vorbesc şi nu
se întreabă. Ei cad prin puterea instinctului şi sub înrâurirea
mediului înconjurător într'o somnolenţă extatică, într'o uimire,
pe care Eminescu o numeşte de obicei farmec, dar care nu e
decât neclintirea hieratică a animalelor în epoca de împerechiere.
Amorul eminescian e religios şi mecanic, lipsit de curiozitate
psihologică, înăbuşit până la uitare de sine de factorul natural.
In chip obişnuit, femeia iese de undeva din trestii sau din pădure,
se lasă pradă gurii instinctuale, mecanice, a poetului şi apoi amân­
doi cad în toropeala de care am vorbit, fascinaţi mai cu seamă
de o mişcare ritmică din afară, de căderea continuă a razelor lunii,
de prăbuşirea lentă a florilor de tei:

Să plutim cuprinşi de farmec

Sub lumina blândei lune
Vântu 'n trestii lin foşnească,
Unduioasa apă sune !
*
Pe genunchii mei şedea-vei,
Vom fi singuri — singurei,
Iar în păr, înfiorate,
Or să-ţi cadă flori de teiu.

Fruntea albă 'n părul galbăn

Pe-al meu braţ încet s'o culci,
Lăsând pradă gurii mele
Ale tale buze dulci.

Vom visa un vis ferice,

Ingâna-ne-vor c'un cânt
Singuratice izvoare,
Blânda batere de vânt.

Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de teiu de-asupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.
*
Amândoi vom merge 'n lume
Rătăciţi şi singurei,
Ne-om culca lângă izvorul
Ce răsare sub un teiu.

Adormi-vom, troieni-va
Teiul floarea-i peste noi,
Şi prin somn auzi-vom bucium
Dela stânele de oi.
 Mai aproape, mai aproape
Noi ne-om strânge piept la piept. . .

Unda apei, raza lunii, floarea căzătoare de tei, buciumul dela

stână, toate aceste ritmuri figurează viaţa cosmică, înlăuntrul
căreia orice încercare de smulgere prin gândire e zadarnică. De
altfel subconştienţa are o mare parte în erotica eminesciană. Dra­
gostea de tip oniric, când fata adormită nici nu are vreme să-şi dea
seama dacă totul a fost aevea sau vis, se înfăptueşte intens în Călin :

Braţul ei atârnă leneş peste marginea de pat,

De a vârstii ei căldură fragii sânului se coc,
A ei gură-i descleştată de-al suflării sale foc.
Ea zâmbind îşi muşcă dulce a ei buze mici, subţiri;
Iar pe patu-i şi la capu-i presuraţi-s trandafiri.
Iar voinicul s'apropie şi cu mâna sa el rumpe
Pânza cea acoperită de un colb de pietre scumpe;
A frumseţii haruri goale ce simţirile-i adapă,
încăperile gândirii mai nu pot să le încapă.
El în braţe prinde fata, peste faţă i se 'nclină,
Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină.

Toate mişcările fetei, zâmbirea, tremurarea buzelor, suspinul,

sunt automatice, fără să fie mai puţin adevărate şi pline de urmări.
Când apoi, reîntors după lungă colindare, Călin îşi regăseşte ne­
vasta în bordei, ea este ameţită de somn şi trece în îmbrăţişare
înainte de a lua deplină conştiinţă de sine:

Ea ridică somnoroasă lunga genelor maramă,

Spăriet la el se uită. . . i se pare că visează;
Ar zâmbi şi nu se 'ncrede, ar răcni şi nu cutează,
El din patu-i o ridică şi pe pieptul lui şi-o pune,
Inima-i svâcneşte tare, viaţa-i par'că se răpune,
Râde doar cu ochii 'n lacrimi, spărietă de-o minune,
Şi-apoi îi suceşte părul pe-al ei deget alb, subţire,
îşi ascunde faţa roşă 1-a lui piept duios de mire.
El ştergarul i-1 desprinde şi-1 împinge lin la vale,
Drept în creştet o sărută pe-al ei păr de aur moale
Şi bărbia i-o ridică, s'uitâ 'n ochii-i plini de apă,
Şi pe rând şi-astupă gura, când cu gura se adapă.

In loc, aşa dar, să cadă, excitaţi, într'o stare de febră, într'o hi-
peracuitate a conştiinţei, iubiţii odată cu îmbrăţişarea, cu intrarea
prin lumina de lună sau prin susurul de ape în ritmul cosmic,
sunt cuprinşi de somn:

Ne-om răzima capetele-unul de altul

Şi surâzând vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcâm. —

Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de teiu de-asupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.

*
Adormi-vom, troieni-va
Teiul floarea-i peste noi
Şi prin somn auzi-vom bucium
Dela stânele de oi.

Adevărata clipă erotică din Sărmanul Dionis e aceea în care cei

doi eroi adorm:

Dar somnul lor !

înainte de a dormi, ea îşi împreuna manile, şi pe când stelele albe sunau
în aeriane coarde rugăciunea universului, buzele ei murmurau zâmbind, apoi
capul ei palid de suflarea îndulcită a notei cădea pe perine. Cine ar fi văzut-o
astfel! Nimene — numai el ce acoperea braţul ei, atârnând pe marginea
patului, cu sărutări. El adormea în genunchi.

G. CĂLINESCU
 Ş C O A L A POLITEHNICĂ DIN
TIMIŞOARA
(CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A 15 A N I D E EXISTENŢĂ)

Un aşezământ de cultură înaltă, întemeiat o dată cu reînnoi­

rea naţională a unei provincii româneşti, a putut să-şi afirme
vitalitatea şi să treacă cu succes prin greutăţile începutului. Eveni­
mentele petrecute în acest timp marchează un drum atât de lung,
atâtea prefaceri au fost aduse, încât se poate vorbi de începutul
şcoalei noastre politehnice ca de un eveniment trecut în istorie.
Mulţi din cei ce au luat parte activă la înfiinţarea şcoalei au
murit şi li se cuvine o amintire recunoscătoare pentru cele ce
au făcut; altele au fost uitate sau acţiunea lor a fost acoperită de
vălul nerecunoştinţei. De aceea, cu prilejul unei aniversări ca aceasta,
este util a parcurge din nou în amintire şirul întâmplărilor şi a pune
şi la îndemna altora exemplul frumoaselor fapte care stau la temelia
oricărei ctitorii.

Oraşul Timişoara, important centru şi în vechea Monarhie

austro-ungară, îşi dorea, pentru prestigiul său, un institut superior
academic. înainte, o academie de drept era considerată ca o încoro­
nare culturală deosebită. Dar oraşul care se mândrea a fi un centru
industrial îşi alege cu preferinţă direcţia tehnică şi, prin anul 1 9 0 6 ,
se fac primele demersuri pentru înfiinţarea unei scoale politehnice.
Dar lucrurile înaintau destul de greu, aşa că de-abia în 1 9 1 2
găsim din nou stăruinţă depusă în această direcţie prin însăr­
cinarea unui profesor dela politehnica din Budapesta, Cornel
Zelovich, să studieze chestiunea. Şi memoriul întocmit de
acesta de-abia în 1 9 1 7 duce la o discuţie la Ministerul de
Instrucţie din Budapesta, când delegaţii primăriei fixează
aportul oraşului pentru realizarea acestui scop, şi se poate
considera că planul înfiinţării şcoalei politehnice este pe cale
de înfăptuire.
Schimbarea stărilor din cauza războiului, revoluţia din 1 9 1 8 ,
unirea şi schimbarea directivelor anulează însă toate aceste
sforţări.
După desmembrarea Imperiului Austro-Ungar, încă în timpul
ocupaţiei sârbeşti în Timişoara, grija administraţiei comunale
revine unui român, inginerului Stan Vidrighin, care este primar
şef al oraşului. Cetăţean vechi al Timişoarei, conducător ani înde­
lungaţi al unui serviciu important pentru colectivitate, el avea un
plan mare pentru aşezarea oraşului în noile cadre ce i le impunea
schimbarea de regim. In acest plan, figura şi şcoala politehnică,
vechiul vis al oraşului Timişoara, dar adaptată la noile nevoi,
întreaga frământare ce poate fi considerată ca gestaţiunea
proiectului se petrece în timpul anului 1920, sub imperiul
român.
Este greu a evoca atmosfera din 1920 şi a face tineretul de astăzi
să trăiască şi să simtă acele timpuri. Este chiar greu de admis
că timpurile trecute pot fi retrăite de înşişi actorii evenimentelor
de atunci, căci timpul este ireversibil. Dacă logica ştiinţifică ne
face să prindem legătura între norul ce umbreşte cerul, picătura
de apă şi fulgul de zăpadă, adică ciclul în care roteşte apa, nu
tot aşa de sigur putem stabili ciclul fenomenelor sufleteşti în timp.
Poate o evocare poetică este mai prielnică subiectului, dar ne
este interzisă în situaţia noastră.
Anul 1920 este de-abia al doilea an după unirea dorită atâta
timp de suflarea românească de ambele părţi ale Carpaţilor.
El poartă vestigiile trecutului. Două monete, coroana şi leul, au curs;
două guverne, unul la Bucureşti şi altul, Consiliul Dirigent, la
Cluj, îşi întreţes activitatea. L a trecerea cu trenul la Vârciorova
se face o haltă mai lungă, schimbarea personalului de tren şi totul
pare a evoca încă formalităţile de trecere a graniţei. Limba română
nu se aude încă pretutindeni şi tendinţe de afirmare separată au
încă curs. Dar peste acest fond ce aparţine trecutului, apar puter­
nice mişcări de unire intelectuală şi culturală, un elan frumos de
răspândire a românismului, o dragoste manifestă pentru ceea ce
este specificul românesc al acestor locuri, afirmat în fine acum cu
tărie în faţa lumii, prin tratatele care închee volumul uriaşului
război european.
Evenimentele în timpul acesta au un ritm accelerat. Preluarea
imperiului, schimbarea administraţiei, trecerea dela regimul ante­
rior la cel nou după unire, recrutarea unui personal nou pentru
toate funcţiunile publice, schimbarea şi unificarea monetei, des­
fiinţarea graniţelor şi unificarea aparentă şi formală care trebue să
premeargă contopirea a două suflete, despărţite până acum prin
graniţe artificiale, formează o cascadă de înfăptuiri. Icoana lor,
nefixată încă definitiv, va da de lucru acelor ce se ocupă cu studiul
trecutului.
Pe lângă dorinţa sa ca inginer, de a dota oraşul cu o şcoală poli­
tehnică, primarul Stan Vidrighin aducea şi întreaga aprobare a
cetăţenilor. El dezbate chestiunea în Consiliul comunal şi supune
programul Resortului de Intrucţie şi Culte din Consiliul Dirigent
în Februarie 1920. Se oferă terenul pentru clădit şi o contribuţie
în bani pentru lucrări, evaluându-se tot aportul la 12 milioane
coroane.
Consiliul dirigent vede binevoitor chestiunea, căci un proiect ase­
mănător sub forma unei scoale de mine şi metalurgie, ataşată pe
lângă Universitatea din Cluj, fusese examinat anterior, deşi nu pu­
tuse lua fiinţă. De aceea, în urma ofertei oraşului Timişoara şi a
ajutorului promis pentru realizarea şcoalei politehnice, se hotă­
răşte în principiu înfiinţarea şcoalei şi se stabileşte proiectul de
buget. In această direcţie au activat Vaier Branisce, şeful Resortului,
prof. Onisifor Ghibu, secretarul general, prof. V. Stanciu, pe
atunci directorul învăţământului profesional dela Resortul învăţă­
mântului şi Cultelor şi prof. G h . Murgoci, dela Universitatea
din Cluj.
Dar Banatul care, în urma ciuntirii prin tratatul de pace, atrăsese
asupra sa atenţia lumii întregi, vine în legătură administrativă
directă cu centrul ţării, şi chiar Consiliul Dirigent îşi închee activi­
tatea sa de pregătire a terenului, puterile revenind firesc autorităţii
centrale a Guvernului. Primarul-şef al oraşului intră în contact cu
Dimitrie Greceanu, pe atunci Ministrul Lucrărilor Publice, depar­
tamentul de care ţinea învăţământul tehnic, pe care îl convinge de
necesitatea acestei scoale. In Septemvrie 1920, Ministerul însărci­
nează pe inginerul inspector general G h . Panait, să reia firul înce­
put de Consiliul Dirigent, examinând posibilităţile şi modalitatea
de înfiinţare a şcoalei.
In luna Octomvrie a aceluiaşi an, funcţionând ca şef de secţie în
Ministerul Lucrărilor Publice, autorul acestor rânduri este numit
într'o comisie pentru încadrarea în corpul tehnic a inginerilor
din provinciile unite şi, împreună cu inginerul inspector general
Gh.Panait, consilier tehnic al Ministerului pe lângă secretariatul ge­
neral de Lucrări Publice din Cluj, acum decedat, şi inginerul Eugen
Tilea, actualmente director regional de poduri şi şosele parcurge
Ardealul şi Banatul în cercetarea serviciilor tehnice.
In ziua de 6 Octomvrie suntem în Timişoara, primiţi de pri­
marul ing. Vidrighin şi de dr. Dimitrie Nistor, prim notar al oraşului
pe acea vreme, care fac onorurile de gazdă. In discuţiile dela
Primărie se frământă atunci ideea şcoalei politehnice.
Opinia publică era pregătită şi preocupată de aceste chestiuni,
şi foarte des apar în presa locală articole, informând publicul de
demersurile făcute în chestiunea înfiinţării politehnicei. Cetăţenii
oraşului au luat parte la această activitate şi dorinţa oraşului de a
deveni o cetate universitară era agreată.
Rezultatul discuţiunilor se găseşte în raportul pe care inginerul
inspector general G h . Panait îl adresează Ministerului. Se vorbeşte
de găsirea profesorilor, se propun două secţiuni: mine şi metalurgie,
şi industrială, anunţându-se a treia secţie, arhitectură, ca cea mai
necesară pentru acest oraş. Se atinge şi chestiunea localului. Citez
încheerea acestui raport.
« Ca încheere trebue să reamintim că izvorul de energie care va
susţine şcoala politehnică nu poate fi găsit decât în Timişoara.
Lucrările făcute de fostul Consiliu Dirigent au examinat posibili­
tatea funcţionării şcoalei politehnice, ca o anexă a Universităţii din
Cluj, cadru prea restrâns pentru o şcoală tehnică superioară, al cărei
orizont vast ne face să o întrezărim pe viitor ca prima instituţie
culturală în România. Aci în Timişoara se găsesc oameni de inimă
care au susţinut ideea înfiinţării şcoalei politehnice, aci este d. ingi­
nerul Vidrighin, primarul oraşului, care a depus cea mai mare stă­
ruinţă ca ideea să triumfe, care a oferit tot sprijinul material şi mai
cu seamă moral, este în fine toată opinia publică care cere şcoala
politehnică şi pe care o va susţine ca o mândrie a oraşului şi a
acestei bogate regiuni industriale ».
Ideea şcoalei politehnice din Timişoara germinase şi era gata să
încolţească. Dar viitorul ei era strâns legat de găsirea unei per­
soane care să-şi ia sarcina conducerii şi care să aducă, în această
însărcinare, mult suflet şi multă energie, având şi prestigiul ştiin­
ţific necesar pentru o universitate.
Inginerul Stan Vidrighin are norocul să întâlnească pe pro­
fesorul Traian Lalescu.
Traian Lalescu era de origine bănăţean. Tatăl său, grănicer din
judeţul Severin, urmează şcoala de cădeţi, după tradiţia ele­
mentelor de elită, dar părăseşte pe urmă Banatul, trecând
în regat. Traian Lalescu arătând remarcabile dispoziţiuni pentru
ştiinţele matematice, încă din timpul studiilor făcute la Liceul
Internat din Iaşi, intră în Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele,
urmând şi cursurile facultăţii de matematici. Rigurozitatea
spiritului său matematic nu se împacă cu concesiunile ce trebuesc
făcute în aplicaţiunile practice ale tehnicei şi Traian Lalescu se
îndreaptă către Universitate, luând licenţa în matematici. Pleacă
în străinătate, la Paris şi Gottingen şi, întors în ţară cu doctoratul şi
cu remarcabile lucrări ştiinţifice, care au stârnit interesul tuturor,
ocupă o catedră la Universitate şi mai târziu urmează lui Spiru
Haret la catedra de geometrie analitică la Şcoala Naţională de
Poduri şi Şosele.
După război, în timpul discuţiunii tratatelor de pace, este la
Paris, und îşi pune la contribuţie tot entusiasmul şi energia pentru
cauza Banatului, de care era legat sufleteşte, publicând şi o hartă cu
repartizarea naţionalităţilor în această provincie.
Ales în parlamentul din 1920 ca deputat de Caraş-Severin, reia
un contact strâns cu populaţia Banatului şi cu Timişoara. Cu ocazia
unei vizite ce S.S.Patriarhul dr. Miron Christea, însoţit de alţii, între
care şi Lalescu, o face în Banat şi la Timişoara, când se pun şi ba- ,
zele Asociaţiei culturale din Banat, cele două elemente care pe urmă
vor decide de soarta şcoalei politehnice, se întâlnesc, se apreciază
şi devin doi luptători pentru izbândirea visului şcoalei politehnice.
Mai târziu, Lalescu acceptă să ia conducerea şcoalei politehnice.
O altă figură care a participat la mişcarea culturală şi a jucat un
rol sprijinind ideea şcoalei politehnice a fost Emanoil Ungureanu, al
cărui bust se află în piaţa cazărmii Huniadi, un mare patriot şi
animator cultural, în sensul vechi, ardelenesc, când traista cu
cărţi româneşti purta cu ea şi avântul patriotic. El era preşedinte
al eforiilor şcolare din Timişoara, care chemaseră la studiau copiii
românilor şi îngrijeau de întreţinerea lor. Dorea ridicarea culturală
a românilor şi vedea într'o şcoală tehnică superioară şi o epis­
copie greco-orientală înfiinţată la Timişoara, cele două baze de
propăşire economică şi sufletească.
Plecaţi din Timişoara, ne întâlnim la Bucureşti în 1 6 Octomvrie
1920, când se întocmeşte primul act oficial care poate fi considerat
ca declaraţia de naştere a şcoalei politehnice. Este procesul-verbal
încheiat în cbmisie şi care stabileşte punctele principale ale orga­
nizării şcoalei, fonduri şi local, contribuţia industriei, consiliul de
perfecţionare, etc.
Prin acesta, înfiinţarea şcoalei este hotărîtă. Primarul primeşte
din partea Ministerului adresă oficială pentru înfiinţarea şcoalei
şi, în 2 7 Octomvrie, apare în ziarele din Timişoara publicaţia de
deschidere a ei.
Această publicaţie a făcut o deosebită impresie în rândurile
tineretului, în special a celui românesc. Cu greutăţile de pe atunci,
absolvenţii de liceu pierduseră mulţi ani de studiu, întrerupseseră
cursurile, le făcuseră fragmentar şi cu lipsuri în timpul războiului
şi după unire vedeau continuarea lor ameninţată de mari difi­
cultăţi, înscrierea la Universitatea din Bucureşti apărea ca un
punct de întrebare, trecerea la cea din Budapesta ca o imposi­
bilitate.
încă din anul 1 9 1 9 se făcuseră sforţări pentru deschiderea unor
cursuri în localitate şi Asociaţia inginerilor şi arhitecţilor din
Timişoara făcuse înscrieri pentru cursuri de câteva luni. Aceste
cursuri au fost ţinute de inginerii din localitate şi ele au fost con­
tate ca frecvenţă de politehnica din Budapesta.
înfiinţarea politehnicei în Timişoara şi posibilitatea de a face
cursurile superioare în localitate au stârnit un interes deosebit în
ţară, ceea ce a făcut să aflueze candidaţii. S'au primit 190 de
cereri de înscriere.
Tinerii din 1920 erau deosebiţi de cei de astăzi. Crescuseră
în timpul războiului, pe care îl făcuseră şi dânşii, pierduseră
părinţi sau rude, întrerupseseră studiile sau le făcuse printre
picături, cunoscuseră greutatea vieţii şi mulţi se întreţineau singuri.
Unii pierduseră vreme şi veneau să-şi recâştige timpul, alţii pără­
seau o carieră şi veneau să-şi aleagă alta. O oarecare maturitate
de gândire şi de sentimente era o caracteristică a acestei serii, se
citea în rândurile aşternute de candidaţi hotărîrea dârză de a
reuşi, priveau cu curaj scopul pe care şi-1 fixaseră şi ţelul care
trebuia atins, deşi îşi dădeau seamă de greutatea lui. Ca şi tinerimea
de azi şi de totdeauna, aduceau entusiasmul şi comoara sufletească
a unui ideal, care luminează calea şi susţine energia în lupta grea a
vieţii.
Ca o exemplificare a acestei stări, dau un exemplu de cerere,
dintre cele primite, pentru deosebita savoare a stilului, cât şi
pentru hotărîrea ce transpiră din încheere. Candidatul de atunci
x
este un bun inginer astăzi şi şi-a îndeplinit «obligământul » ) .
In acest timp lucrările continuă pe două fronturi. La Timi­
şoara primarul dă în sarcina serviciului tehnic comunal, amenajarea
localului şi mobilierului pentru pregătirea deschiderii cursurilor.
Se vorbise şi s'au depus stăruinţe la Ministerul de Război în acest
sens, pentru a obţine cazarma Franz Iosef, localul unde este acum
şcoala pregătitoare de ofiţeri, care urma să fie amenajat. Dar nepu-
tându-se ajunge la vreun rezultat, se decide de consiliul comunal
cedarea localului şcoalei civile, care adăpostea şcoala comercială şi o
grădină de copii. La Bucureşti se fac formalităţile necesare, referatul
la Consiliul de Miniştri pentru înfiinţarea şcolii, jurnalul Con­
siliului de Miniştri, care duce la Decretul Regal No. 4822 din

*) Subsemnatul, dorind a frecventa cursurile şcoalei politechnice din

Timişoara, a căreia început, conform avizului din ziaristică, este stabilit pe
S-Iea 1. c. cu cuvenitul respect rog Onorata Primărie a mă acepta printre
frecventaţii insinuaţi, producând aci următoarele pretinsă documente.
a) Extrasul de botez sub a) aclaudat, carele adevereşte că născut Român la
9 Noemvrie 1901, am împlinit etatea de 19 ani.
b) Testimoniu de maturitate, acludat sud b) carele testifică că la finea
anului scolastic 1918/1919 le-am prestat aceste cu calcul general «bun»-
(benematur).
Având o deosebită atragere spre ştinţele technice fac aci solemna mea
promisie, câ mă voi nisui din resputeri a corespunde obligamentului meu
de studinte, nelăsându-mă câtuşi de puţin întrecut de colegii cu calificaţia
şcoalei gimnaziale sau reale
In speranţa bunei voinţi a onoratei Primării, că voi fi acceptat, sum cu
toată reverenţă. N. N.
 i i Noemvrie 1920, prin care se aprobă înfiinţarea pe ziua de 1 5
Noemvrie a unei scoale politehnice în Timişoara, care va funcţiona
în conformitate cu dispoziţiunile legii şcoalelor politehnice. Acest
decret, care reprezintă actul de naştere al şcoalei a fost reprodus în
primul anuar al şcoalei pe prima pagină, obicei ce s'a continuat,
devenind tradiţie.
Urmează Decretul Regal Nr. 4907 din 1 6 Noemvrie 1920 prin care
Traian Lalescu, profesor definitiv al Şcoalei Politehnice din
Bucureşti, este însărcinat, în mod provizoriu, cu lucrările de organi­
zare şi cu conducerea şcoalei, iar ing. ord. cl. I I , Teodorescu C.,şef
de secţie în Direcţiunea Generală de Poduri şi Şosele este numit
în postul de subdirector al şcoalei.
Şi, în fine prin Decretul Regal din 27 Noemvrie 1920, se deschide
un credit de un milion lei pentru înfiinţarea şcolii, deoarece suma
prevăzută la Ministerul Instrucţiei nu mai era disponibilă. Este de
observat că prin acelaşi decret se deschide un credit de aceeaşi sumă
pentru înfiinţarea şcoalei politehnice din Iaşi, precum şi pentru
lucrările de construcţie ale şcoalei politehnice din Bucureşti.
D . A . Greceanu, Ministrul Lucrărilor publice, a fost un mare
sprijinitor al stăruinţelor oraşului Timişoara şi, datorită lui, şcoala
politehnică ia fiinţă legală. El nu poate vedea închegarea şcoalei, căci
este răpus de o mână criminală în Decemvrie acelaşi an, în atentatul
de la Senat.
«In fruntea tuturor, — spune Lalescu la cuvântarea de des-
« chidere al celui de al II-lea an — care au dreptul la recunoştinţa
«noastră, se cuvine să aşezăm pe fostul Ministru al Lucrărilor
«Publice, pe vrednicul şi în veci neuitatul Dimitrie Greceanu,
« care şi-a legat numele de creeaţiunea primului aşezământ de cultură
«superioară românească în noile teritorii. Pe întinsul şi fru-
« moşul teren pe care primăria 1-a'destinat şcoalei noastre, bustul
« său va trebui aşezat la locul de onoare, pentru ca să amintească
« generaţiunilor viitoare, de acela care a înzestrat Banatul cu şcoala
« dorită de atâta vreme ».
Nu mai puţin sprijin a găsit şcoala politehnică la inginerul inspec­
tor general P. Panaitescu, secretar general al Ministerului de L u ­
crări Publice, care a prezidat lucrările comisiunii.
Primul act al şcolii, purtând No. 1 din 1 7 Noemvrie este acela
prin care Lalescu « cere Ministerului, Decretul Regal de înfiinţare în
original, pentru a fi aşezat la locul de onoare în incinta şcoalei,
ca o mărturie permanentă a solicitudinei regale pentru cultura
Banatului» încă de atunci Decretul Regal, onorează biroul rec­
torului şcoalei.
Este interesantă de amintit şi scrisoarea prin care Lalescu răs­
punde însărcinării date.
« Domnule Ministru, vă rog să binevoiţi a primi mulţumirile
«mele recunoscătoare pentru încrederea pe care mi-aţi arătat-o,
«însărcinându-mă cu organizarea şi conducerea şcoalei politehnice
«din Timişoara. In calitate de deputat al Banatului şi de profesor
« la Şcoala Politehnică din Bucureşti, îmi dau seama de importanţa
«misiunii ce mi-ati încredinţat si îmi voi da toată silinţa să cola-
«borez la frumoasa operă culturală şi naţională, care va rămâne
«pentru totdeauna legată de numele d-voastră. Vă fac totodată
« cunoscut că voi îndeplini această funcţiune în mod onorific ».
In ziua de 16 Noemvrie, 1920 sunt înapoi la Timişoara, de astă
dată pentru a rămâne aci. Conform celor stabilite la Bucureşti, se
anunţă oficial ţinerea examenului de admitere pentru 25 Noem­
vrie, şi se fac publicaţiile necesare, în jurnale.
In acest timp, iau în cercetare cererile candidaţilor, pentru a face
verificarea actelor şi completarea lor. Biroul politehnicei, repre­
zentat deocamdată numai prin mine, era instalat în etajul al
doilea al primăriei, în biroul consilierului cultural. Anun­
ţurile şcolare se afişau în hall-ul de jos, pe tabla primăriei.
Vestea examenului de admitere cade ca o bombă. In publi­
caţia de înscriere nu se vorbea de aşa ceva. Lumea locală era refrac­
tară unei asemenea noutăţi, neuzitată la Budapesta sau Vienâ şi,
chiar în discuţiile cu alţii, se vedea că ideea nu era de loc agreată.
Examenul de admitere fusese însă stabilit de rectorul şcoalei, şi
Lalescu făcuse aci un gest de mare înţelepciune. Dacă înscrierile
s'ar fi făcut libere, o mare deosebire, care putea fi interpretată
în mod nefavorabil, se făcea între noua şcoală şi cea din Bucureşti.
Cele două scoale ar fi fost diferenţiate pe o chestiune de
formă.
Candidaţii anunţaţi să se prezinte la examen se mai răresc şi, din
190 de înscrieri, se menţin numai 9 2 . Candidaţii se prezintă la Pri­
mărie şi sunt găzduiţi prin îngrijirea primăriei la orfelinatul comunal
care purta încă numele de « Gisellaheim ».
 Dar atmosfera e grea. Examenul de admitere dădea tuturor
febră. Şi este de bănuit că temperatura ridicându-se, au urmat
consfătuiri în cele câteva zile care precedau ţinerea exame­
nului.
Intr'o zi, pe bulevardul unde zilnic se văd timişorenii, sunt
acostat de doi candidaţi.
Călcând hotărît, cu importanţa pe care o dă rumegarea unei
deciziuni îndelung cântărite, ei îmi declară că nu dau examen de
admitere şi încep a-mi dezvolta argumentele lor.
Inginerii nu se ocupă de studii de psihologie, probabil pentrucă
sunt preocupaţi de alte laturi, dar totdeauna au dat importanţa
cuvenită părţii sufleteşti. Ei au adeseori de tratat cu sufletul
maselor şi ştiu că majoritatea mişcărilor provin dintr'o neînţelegere
a lucrurilor, dintr'o lipsă de informaţie, din deformarea în rău
a unor svonuri, adeseori tendenţioase. Conducătorul de oameni
ştie că o neîndemânare poate da un nou impuls acestor forţe rău
îndreptate.
Cunoşteam din acte pe cei doi delegaţi. Unul mai în vârstă,
care absolvise de câţiva ani o şcoală tehnică medie şi nu-şi putuse
găsi plasament, a fost bătrânul seriei şi celălalt absolvise cu greutăţi
liceul. Luptaseră şi-şi vedeau speranţele spulberate prin even­
tualitatea unui eşec. Şi argumentul cel mai impresionant era că
în diploma de maturitate scria că au dreptul de a fi admişi la
orice studii universitare.
Problema trebuia rezolvată şi spunând delegaţilor că nu putem
discuta aceasta pe stradă, le-am fixat întâlnire la cămin.
După masă, într'o cameră, toţi candidaţii erau în număr. Şi
explicându-le că examenul este necesar pentru cunoaşterea seriei,
pentru aranjarea diferenţelor de program, pentru echilibrarea
cursurilor, am propus începerea imediată a examenului, pentru ca
toţi să se convingă despre ce este vorba.
Luând loc pe paturi, am început întrebările şi pe, măsură ce
înaintam, liniştea se restabilea, căci fiecare constata că e pregătit
şi cunoaşte materia.
In ziua de 24.Noemvrie soseşte şi Lalescu în Timişoara, şi
examenul se ţine în zilele de 2 4 , 2 5 şi 26 Noemvrie în sălile liceului
Diaconovici Loga. Examenul a fost numai oral, din algebră, geo­
metrie şi trigonometrie, examinatorii fiind Traian Lalescu, colonelul
G h . Buicliu şi ing. C . Teodorescu. Pentru candidaţii care nu posedau
bine limba română a examinat în limba maghiară d. Emil Mihai,
pe atunci directorul Şcoalei comerciale. Reuşesc la examen 65 de
candidaţi, care sunt înscrişi în şcoală.
Examenul politehnicei are răsunet în localitate. Ziarele locale
consacră articole şcoalei, rectorul ei este interviewat, şi impresiile
dela examen, lista candidaţilor reuşiţi, date asupra cursurilor şi
şcoalei apar în coloanele ziarelor.
Luni 29 Novemvrie încep cursurile, făcându-se în prima săptă­
mână o repetiţie generală a materiei de liceu şi atacându-se ulterior
cursurile speciale, pe măsură ce sălile şcoalei se aranjau. Primele
lecţiuni s'au ţinut în amfiteatrul şcoalei de meserii şi pe
urmă în clădirea şcoalei.
Cu ţinerea examenului de admitere şi începerea cursurilor se
închee prima perioadă, aceea de pregătire a terenului, de fixarea
ţelurilor. Figura dominantă, animatorul acestei activităţi, acela
care neobosit a urmărit înfiinţarea institutului nostru este fără
îndoială inginerul Stan Vidrighin. El a ştiut să reînsufleţească
trecutul şi să amintească cetăţenilor Timişoarei datoria de a ridica
nivelul cultural al oraşului, ridicându-1 la rangul de cetate uni­
versitară, să reia lucrările începute, şi părăsite, să antreneze con­
siliul comunal în examinarea avantajelor ce putea oferi oraşul
pentru această şcoală, să urmărească la forurile superioare chestiu­
nea, stârnind interes pentru ea şi să vadă, în fine, sforţările lui
încoronate de succes. In mai puţin de două luni dela începerea
primelor tratative la Timişoara, şcoala politehnică îşi deschidea
porţile şi prima serie de studenţi începea cursurile. Lucru ce n'ar
fi fost posibil fără această desfăşurare, şi fără a vedea asigurată
existenţa studenţilor.
Cu începerea cursurilor se deschide o altă perioadă a şcoalei
şi voi arăta greutăţile începutului până la încheerea cu succes a
primului an şcolar.
Datorită începerii la vreme a lucrărilor şi diligenţii serviciului
tehnic comunal, localul şcoalei este gata. Şcoala ocupă etajul
al doilea al vechei scoale de comerţ, local pe care acum îl ocupă
în întregime. Erau aranjate două dormitoare, laboratorul de chimie
cu amfiteatrul pe locul ce îl ocupă şi acum, o sală de curs, una de
desen şi câteva încăperi pentru cancelarii.
 Orele de curs, dimineaţa, erau repartizate în două şedinţe de
câte o oră şi jumătate, după masă trei şedinţe de trei ore desen, o şe­
dinţă de lucrări de atelier, una de laborator. Două ore de aplicaţii
la matematică completau programul după masă. Sâmbătă după
masă erau interogaţii săptămânale asupra materiei predate.
După începerea cursurilor cu candidaţii reuşiţi la concurs, L a -
lescu aduce dela Bucureşti, dintre candidaţii reuşiţi la şcoala
politehnică de acolo, încă 18 studenţi, care s'au mutat la Timişoara,
acordându-li-se înlesniri de bursă. Această idee de unire a tinerimii
de cele două părţi ale Carpaţilor s'a dovedit de mare utilitate.
Intre studenţi s'a stabilit un acord perfect şi nu am auzit niciodată
de diferende care să-i desbine. Este adevărat că conducerea .seriei
o ia unul dintre cei reuşiţi dela Bucureşti, care se dovedeşte de o
inteligenţă vie şi mobilă, aplicat la studii şi cu mult entusiasm,
ceea ce îl îndeamnă să se manifeste şi pe terenul extra studen­
ţesc, antrenând astfel şi pe colegii săi.
Repartizarea pe provincii a seriei era următoarea:

Vechiul regat (18 aduşi) 34

Banat ( 1 6 Timişoara) 22
Ardeal 20
Bucovina 4
Basarabia 3
Total 83 studenţi

In cursul anului, s'au mai primit prin echivalare de frecvenţă

încă 6 studenţi, aşa că apelul număra 89 studenţi.
Studenţii care nu erau din localitate locuiau la şcoală, 67 din ei ca
bursieri. Cele două dormitoare fuseseră amenajate în acest scop.
Aspectul dormitorului era variat, iar atmosfera era colegială.
Masa o luau la cantina studenţească, care era la internatul şcoale-
lor secundare, ce se numea Regatta, pe malul Begheiului. Acest
internat era întreţinut de eforia şcolară şi primăria punea la dis­
poziţie fondurile pentru întreţinerea studenţilor. Administratorul
căminului era învăţătorul pensionar Barzu, acum decedat, care cu
soţia sa dădeau o îngrijire părintească copiilor ce le erau încredin­
ţaţi. Este drept că studenţii noştri, deşi luau masa separat, găseau
că vecinătatea cu copiii de şcoală le micşorează din emanciparea
dorită şi aveam adeseori de aplanat mici conflicte cu administraţia
cantinei, dar cred că şi foştii absolvenţi îşi amintesc cu plăcere de
acele timpuri şi de grija ce li s'a purtat, grijă care mergea până
le a da fiecăruia un pachet cu mâncare ca să aibă pe drum când
plecau în vacanţă.
Deschiderea cantinei nu s'a putut face imediat, ci a avut loc la 20
Decemvrie în cadrul unei festivităţi. Cu acea ocazie primarul oraşului
Inginer Vidrighin, prim-notarul dr. D . Nistor, senatorul C . Birăe-
scu, subdirectorul şcoalei ing. C . Teodorescu şi prof. C . Cândea
au luat masa la cantină, cu studenţii. Primarul a ţinut o cuvân­
tare arătând importanţa cantinei pentru studenţi. Răspunde
ing. C . Teodorescu şi studentul Vlădescu. In jurnalele locale se
descrie cu multe amănunte cum s'a inaugurat «mensa aca­
demica ».
Vacanţa de Crăciun aduce cu sine înfiinţarea bibliotecii, prin
sosirea primului stoc de cărţi de matematică şi ştiinţe, precum
şi a primei serii de aparate şi material pentru laboratorul de chimie,
care se datoresc stăruinţelor personale depuse de Lalescu. Cum
locuiam împreună la şcoală, Lalescu a ţinut să despacheteze imediat
lada cu cărţi şi le cerceta una după alta, iar a doua zi şi-a exprimat
satisfacţia de a fi cetit cu plăcere prima carte din biblioteca poli­
tehnicei.
Supravegherea de aproape a cursurilor cât şi contactul per­
manent cu studenţii, mi-au arătat însă că neomogenitatea seriei
dădeau loc la greutăţi. Timpul era preţios şi se cerea utilizat. Desvol-
tarea cursurilor nu se puteau face fără sacrificiul elementelor care,
prin greutatea ce o aveau de a urma programul, împiedicau pro­
gresul celorlalţi.
Aşa că în luna Februarie am ajuns la o hotărîre eroică. Chemând
în cancelarie pe studenţii ale căror note la matematici erau slabe
şi care cu greu puteau urma desvoltarea cursurilor, le-am demon­
strat necesitatea de a pregăti aceste studii, pentru a aborda cu
succes aplicaţiile. Păstrându-le toate drepturile câştigate prin
examene, i-am convins să înceapă un curs de matematică, pe care
l-am înfiinţat sub numele de semestrul pregătitor. Era o degradare
aparentă, dar în fond era o pregătire temeinică pentru saltul ce tre­
buia făcut. Ascultând acest sfat, 8 studenţi au început cursul pre­
gătitor şi astăzi sunt ingineri bine cotaţi, care au terminat cu succes
şcoala. Odată cu înfiinţarea semestrului pregătitor în Martie 1 9 2 1 ,
am anunţat şi pe candidaţii înscrişi în toamnă şi s'au prezentat
astfel 40 studenţi, asigurând o recrutare bună pentru seria anului
următor.
La acest semestru predau cursuri ing. A . Rado, dela căile ferate,
astăzi pensionar, şi prof. A . Halarevici, dela liceul german, azi dece­
dat, ambii în limba germană, precum şi inginer Vasiliu Mihai pe
atunci subdirectorul fabricei de tutun, care a preluat şi redacţia
Revistei Matematice din Timişoara.
Această revistă este înfiinţată în Martie 1921 de Lalescu, pentru
a ajuta pregătirea elevilor după modelul « Gazetei Matematice ».
Ea apare şi astăzi, învingând numeroase greutăţi. Primul număr
este aranjat de Lalescu şi tipărit la tipografia Gobl în Bucureşti pe
socoteala sa. In acest număr se găseşte traducerea în versuri, făcută
de Lalescu, a epitafului lui Diofante, care conduce la rezolvarea
unei ecuaţii de gradul întâi. De atunci revista, care apare regulat
şi-şi începe anul la 1 5 Martie, s'a dovedit un bun instrument,
antrenând tineretul de liceu la pregătirea matematică.
In luna Martie 1921 se numeşte şi consiliul de perfecţionare al
şcoalei, compus din prof. L . Mrazec, ca preşedinte; ing. insp. gen.
C . Răileanu, astăzi pensionar, din partea consiliului tehnic superior;
ing. A . Veith, fost director general la soc. Reşiţa şi ing. S. Vidrighin,
din partea Ministerului de Industrie, prof. A . Maior dela facul­
tatea de ştiinţe a universităţii din Cluj. In prima şedinţă,
consiliul dă mandat rectorului Lalescu să facă demersurile pentru
ocuparea catedrelor şi astfel se publică vacanţa catedrelor pentru
anul I în curs şi viitorul anul II al şcolii.
Deşi tânără, şcoala era foarte considerată şi numeroase semne de
atenţie i se acordă. Astfel şcoala este numită ca membru în
Comitetul expoziţiei-târg din Octomvrie 1 9 2 1 , Ministerul de
Industrie o invită la comisiuni pentru întocmirea de legi indus­
triale, trimiţându-i chestionare, îi oferă editarea unui dicţionar
tehnic român, iar Ministerul de Lucrări Publice îi trimite pro­
iectul de circulară pentru calculul, executarea şi întreţinerea podu­
rilor metalice. Dar absorbită de grelele probleme şi de dificultăţile
începutului, şcoala este silită să se concentreze asupra gospo­
dăriei interne şi a învăţământului.
In dosarele din acel an se găseşte şi telegrama principelui
moştenitor, adresată lui Lalescu, ca răspuns Ia felicitările trimise.
 încă din primul an, apar cursurile litografiate, care s'au putut
trage şi cu ajutorul a zece mii de coaie de hârtie, ce ne-au fost date
cu preţ redus de Ministerul Industriei. Poate că uneori au apărut
cu întârziere şi în preajma examenelor, dar totuşi au ajutat stu­
denţii în sforţările lor de a învăţa. Cursurile acestea au fost tri­
mise la toţi cei ce purtau interes şcoalei.
Din cauza începerii târzii a cursurilor, ele au trebuit să fie con­
tinuate în vară, pentru a se putea termina materia. Astfel, au con­
tinuat până la finele lunii Iunie. In urma preparării continue în
cursul anului, a interogaţiilor săptămânale de Sâmbătă, a unei dis­
cipline şi unui antrenament continuu, rezultatele au fost foarte
bune.
Este drept că rezultatele bune trebuesc atribuite şi atmosferei
de camaraderie ce domnea între studenţi şi chiar între profesori
şi studenţi, în contactul intim care era datorit numărului mic
al studenţilor şi vieţii în comun. Pe lângă cursuri, se făceau exerciţii
de repetiţie în fiecare seară în sala de desen. In afară, studenţii
erau foarte apreciaţi şi priviţi cu mare respect. Un sediu impor­
tant al lor era la cafeneaua Palace, unde, în colţul din fund, mesele
erau ocupate în majoritate de studenţi şi marmora meselor era
înnegrită de formule matematice sau schiţe.
In Iunie 1 9 2 1 , Lalescu are durerea de a-şi pierde soţia. Această
nenorocire este desigur una din cauzele care, îndoliind viaţa fami­
liară a lui Lalescu, întunecă pentru moment entusiasmul şi pu­
terea lui de muncă, făcându-1 să se gândească la părăsirea sar-
cinei ce-şi asumase. Şi, în adevăr, în August, demisionează din
însărcinarea de rector al şcoalei.
Un exemplu ce merită a fi citat este telegrama de atunci, care se
găseşte în dosarul şcoalei « 1 0 Iunie 1 9 2 1 . Dispuneţi Coman sau
altcineva să facă cursul, integrale multiple, două lecţiuni, nu pot
veni zdrobit de durere, Lalescu ». Nu cred că se mai poate găsi şi
alt exemplu, când cineva, legând în aceeaşi atenţiune instituţia
pentru care lucrează cu familia sa, găseşte în asemenea momente
de durere, puterea sufletească de a se mai gândi la integralele
multiple pe care le aşteaptă studenţii şi a îngriji de predarea lor.
Sacrificiul a ajuns în tradiţia şcoalei noastre şi au urmat şi alte
exemple, poate mai modeste, dar încadrându-se în aceeaşi linie
de conduită.
 In aceste condiţii se apropie sfârşitul anului şcolar. Examenele
generale se închee la finele lunei Iulie şi rezultatul se poate consi­
dera ca foarte mulţumitor. Studenţii trec cu succes probele, 7 2
sunt promovaţi în anul al doilea, şi speranţa într'o desvoltare sănă­
toasă a şcolii pe baza acestor elemente creşte.
Vacanţa nu aduce cu sine repaos, căci lucrările trebuesc pregă­
tite pentru anul următor. Trei săli de clasă, săli de desen şi, în fine,
asigurarea unui cămin care să adăpostească studenţii, erau punctele
de căpetenie.
Intervenţiile pentru aranjarea unui cămin începuseră din luna
Mai 1 9 2 1 . Se vorbea de cedarea unei aripi într'o cazarmă, unde se
puteau amenaja dormitoare şi cantina, şi aceasta ne este predată
în August 1 9 2 1 . Primar al oraşului este între timp dr. Cornel
Grofşoreanu, dar nimic nu se schimbase în această privinţă,
sprijinul de care avea nevoe politehnica este asigurat, noul primar
acordându-i cea mai mare atenţie şi Consiliul comunal votând
sumele necesare pentru amenajare.
Dar în Septemvrie 1 9 2 1 , nu mai putem obţine acest local şi noi
intervenţii duc la cedarea unei părţi din edificiul curţii marţiale.
Acesta este amenajat cu concursul dat de primărie, se instalează
bucătăria, sala de mese, dormitoarele şi, în toamnă, se poate
deschide căminul. Căminul de atunci nu se putea compara cu
splendidul local care este acum la dispoziţia studenţilor, dar, mo­
dest la înfăţişare, a adăpostit seriile următoare de studenţi, până
la clădirea acestuia.
Localul şcoalei trebuia de asemenea amenajat pentru viitorul an
şcolar, când erau trei ani de cursuri. Se vorbea de amenajarea
clădirii actualei scoale de comerţ, ale cărei temelii fuseseră zidite
înainte de război, prin 1 9 1 4 , dar clădirea nu fusese începută. Suma
ce ar fi necesitat clădirea era mare şi nu ar fi corespuns necesităţii
şcoalei, ci ar constitui numai un provizorat. De aceea Consiliul
comunal cedează întreg localul în care se găseşte acum şcoala
veche, iar şcoala comercială este mutată în clădirea actuală, care
este ridicată pe vechile temelii, dar nu poate fi terminată, rămâ­
nând din roşu şi cu un acoperiş provizoriu.
T o t în acest timp, la stăruinţele lui Lalescu, şi prin concursul
primarului dr. Cornel Grofşoreanu, primăria acordă ajutorul
necesar pentru aducerea a doi profesori străini, comunicând
rectorului universităţii din Paris această hotărîre şi cerându-i
r e c o m a n d a r e a titularilor. A c e s t l u c r u se realizează în anii
u r m ă t o r i , când vine în ţară inginerul d e m i n e B o r d e a u x , fratele
academicianului H e n r i B o r d e a u x , care face cursuri t i m p de u n
semestru la şcoala noastră.
Incheerea anului coincide cu plecarea lui T r a i a n L a l e s c u dela
şcoala politehnică, căci el n u mai revine decât incidental p e n t r u a
face al doilea e x a m e n de admitere şi la inaugurarea anului următor.
A c e a s t ă plecare închee o perioadă în viaţa şcoalei p o l i t e h n i c e .
Vioiciunea spiritului, naturaleţea şi camaraderia de care făcea
dovadă în relaţiile cu alţii, patriotismul său, au făcut impresie
asupra tuturor celor care l-au c u n o s c u t . D a r mai c u seamă n o i ,
cei care a m colaborat c u el la punerea p r i m e i pietre a şcoalei
politehnice, îi păstrăm o amintire duioasă. L a l e s c u era u n g e n e r o s ,
care risipea în j u r u l său comori sufleteşti; n u era u n o m
c o m o d şi egoist, care să strângă m e r e u pentru e l , ci dădea c u
mâna largă, căci D u m n e z e u îi dăruise minunate calităţi. E l a a v u t
viziunea justă a rolului şi dezvoltării pe care u r m a să o ia şcoala
noastră şi cultiva cu stăruinţă ideea de a se consacra acestei o p e r e ,
părăsind Universitatea p e n t r u a veni la T i m i ş o a r a . A d e s e o r i ne
împărtăşea părerea lui rău că nu poate fi p e r m a n e n t în m i j ­
locul nostru şi aprecia atmosfera liniştită şi colegială de la
Politehnică ca adevăratul m e d i u propriu p e n t r u creaţia ştiinţifică.
M â n a grea a destinului, care 1-a lovit în ce avea mai s c u m p ,
răpindu-i tovarăşa de viaţă, a izbit indirect şi şcoala p o l i ­
tehnică, răpindu-i o conducere generoasă, de care s'ar fi resim­
ţit viitorul ei. Şi d u p ă câţiva ani, în 1928, T r a i a n L a l e s c u c u
sănătatea zdruncinată, ne părăseşte definitiv, lăsând în u r m ă a m i n ­
tirea u n e i opere luminate. Bustul dela intrarea pavilionului de m e ­
canică al şcoalei este o expresiune a recunoştinţei ce trebue să-i
p u r t ă m , şi elogiul său n u poate fi nicăeri mai bine rostit ca în
amfiteatrul ce-i poartă n u m e l e .

*
# #

I n O c t o m v r i e 1921 este însărcinat c u conducerea şcoalei p o l i ­

tehnice prof. V . V â l c o v i c i , dela Universitatea din Iaşi. C u aceasta
se deschide o perioadă fecundă în realizări, care durează până în
1 9 3 c , c â n d rectorul părăseşte şcoala noastră p e n t r u a trece la
Universitatea din B u c u r e ş t i .
D o u ă sunt realizările principale ale rectorului V . V â l c o v i c i , două
pietre fundamentale care au asigurat trăinicia şcolii p o l i t e h n i c e :
recrutarea profesorilor şi clădirile şcoalei. P r i n acestea n u m e l e
său este înscris c u recunoştinţă î n istoria desvoltării instituţiei.
Recrutarea profesorilor era problema cea mai grea de rezolvat
şi care dădea cele mai serioase griji, căci d e corpul profesoral
depindea viitorul şcoalei. D e aceea s'a procedat c u o deosebită
atenţiune, dar şi c u mare stăruinţă, p e n t r u a alege cele mai b u n e
e l e m e n t e . T o a t e catedrele vacante au fost publicate î n confor­
mitate c u prevederile legii şi candidaţii au fost examinaţi d e
comisiuni formate din profesori dela şcoala politehnică din B u c u ­
reşti şi de la Universitate, lucrările de n u m i r e şi titularizare făcân-
du-se prin C o n s i l i u l de perfecţionare. D a r aceasta cerea t i m p şi
cursurile trebuiau făcute. Ş i aci rectorul V . V â l c o v i c i a d e p u s o
stăruinţă neobosită. Prin relaţiunile sale, prin farmecul cu care
prezenta lucrurile, prin sprijinul c e acorda tinerelor elemente
dornice să se manifesteze, prin entusiasmul ce-1 c o m u n i c a tuturor,
a ştiut să m o b i l i z e z e atâtea b u n e voinţi, să strângă în j u r u l şcoalei
o pleiadă de colaboratori. N u toţi au -rămas ai şcoalei, unii au
adus n u m a i o contribuţie de câţiva ani, îndreptându-se pe u r m ă
spre alte orizonturi. D a r m u n c a lor a rămas, şi ea a asigurat
m e r s u l şcoalei în acele timpuri grele. C u u n tact deosebit a ştiut
asigura şi menţinerea forţelor b u n e , evitând diluarea activităţii
şcolare prin catedre, prea n u m e r o a s e .
I n acea v r e m e şi mai c u seamă în T i m i ş o a r a , greutăţile p e n t r u
aceşti noi veniţi erau foarte mari. N u se găseau de l o c l o c u i n ţ e şi
rectorul însuşi a luptat aproape u n an de zile până a p u t u t o b ţ i n e
dela comisia de rechiziţie p e n t r u locuinţe, o casă c o r e s p u n z ă ­
toare p e n t r u sine. Profesorii veniţi din alte localităţi, cu mari
greutăţi au p u t u t g ă s i , n u locuinţă, ci câteva camere nepotrivite,
p e n t r u a-şi putea aduce familia. U n i i din profesorii care fără inten­
ţie de a rămâne îşi oferiseră concursul şi suplineau unele cursuri,
făceau grele d r u m u r i dela B u c u r e ş t i sau dela C l u j , suportând
oboseala şi sacrificând t i m p u l , pentru a colabora la o instituţie d e
cultură. U n i i dintre aceştia âu făcut cursuri gratuit, alţii au donat
salariul lor p e n t r u înzestrarea laboratoarelor şcolii.
 C u t i m p u l , catedrele şcolii au p u t u t fi titularizate, şi şcoala a
p u t u t închega organul său principal de c o n d u c e r e , care este c o n ­
siliul profesoral.
D a r şcoala trebuia să aibă şi u n cadru d e m n de ea, cât şi
instalaţiile şi laboratoarele necesare pentru învăţământ. T r e b u i a u
făcute clădiri n o i , corespunzătoare scopului şi p r e v ă z u t e cu tot
ceea c e t r e b u e .
Ş i aci rectorul V . V â l c o v i c i a fost neobosit în sforţările depuse
p e n t r u a asigura succesul acestei acţiuni. Prin stăruinţa personală
depusă la M i n i s t e r u l L u c r ă r i l o r P u b l i c e , a p u t u t c o n v i n g e toată
l u m e a de necesităţile şcoalei politehnice din T i m i ş o a r a şi a obţinut
creditele p e n t r u construcţii. I n localitate a solicitat şi a obţinut c o n ­
cursul autorităţilor, care au sprijinit acţiunea de construcţie. Şi
astfel în O c t o m v r i e 1922 se pune piatra fundamentală a n o u l u i
pavilion al şcoalei, în prezenţa ministrului de atunci al L u c r ă r i l o r
P u b l i c e , d r . A u r e l C o s m a , bănăţean, care a acordat tot sprijinul
acestei iniţiative. L u c r ă r i l e se continuă c u r â v n ă , aşa că în anul
u r m ă t o r , î n 1 1 N o e m v r i e 1 9 2 3 , are loc inaugurarea pavilionului de
m e c a n i c ă , în prezenţa R e g e l u i F e r d i n a n d , a p r i m u l u i ministru
I o n I . C . Brătianu, a M i n i s t r u l u i L u c r ă r i l o r P u b l i c e general T r a i a n
Moşoiu.
C u v i n t e l e regale, de u n adânc înţeles, au fost săpate în piatră
şi stau mărturie în amfiteatrul pavilionului de mecanică, zilnic
s u b ochii s t u d e n ţ i l o r :
« D i n a d i n s s'a ales mănosul Banat p e n t r u această şcoală atât
« d e folositoare dezvoltării noastre industriale din ce în ce mai
« m a r e , ca să fie n u n u m a i u n focar de m u n c ă serioasă a pregătirii
«generaţiilor viitoare de adevăraţi pionieri, dar şi u n c u i b al g â n -
« dirii şi simţirii româneşti şi u n chiag între v e c h i u l regat şi p r o v i n -
« ciile, care prin vitejia noastră au fost p e n t r u veacuri adaose la
« v e c h e a noastră ţară.
« N u zidurile fac o şcoală, ci spiritul care domneşte într'însa».
I n N o e m v r i e 1924 se p u n e piatra fundamentală a c ă m i n u l u i
studenţesc şi a cantinei, care se deschid în anul u r m ă t o r . C ă m i n u l
este o construcţie impozantă, cu u n confort adecvat trebuinţelor
studenţilor, cu c a m e r e luminoase, apă, l u m i n ă şi calorifer, î n care
250 studenţi îşi p o t găsi locuinţă. C a m e r e l e sunt de două şi de
patru persoane, asigurând astfel liniştea necesară pentru s t u d i u .
C a n t i n a , c u instalaţiile necesare pentru a servi masa, are o sală
spaţioasă care poate fi folosită şi ca sală de serbări.
A u t o r u l planurilor p e n t r u pavilioanele şcoalei este arhitectul
D u i l i u M a r c u , care a dat o linie impozantă clădirilor, i n t r o d u ­
c â n d în localitate elemente arhitectuale noi şi româneşti.
Inaugurarea clădirilor coincide şi cu serbarea p r i m e i p r o ­
moţii de ingineri. « Cartea de vizită » cu care şcoala noastră s'a
prezentat în l u m e a inginerească era dusă de diplomaţii d i n p r i m a
serie. E i s'au dovedit bine pregătiţi, capabili şi plini de dorinţa de a
m u n c i , aşa că au făcut o frumoasă carieră. E i au deschis d r u m u l
p e n t r u cei ce i-au u r m a t şi le-au creeat u n r e n u m e b u n e ,
datorită căruia diplomaţii noştri s'au p u t u t plasa în multe între­
prinderi.
D a r şcoala n u s'a pregătit numai la activitatea sa didactică, căci
prin crearea u n u i înalt institut de cultură în această provincie a
B a n a t u l u i , toată l u m e a aştepta dela noi o p r i m e n i r e . Ş i în anul
1921 se deschide ciclul de conferinţe publice al şcoalei, care este
foarte vizitat de p u b l i c u l timişorean. D e atunci, în fiecare an şi
fără întrerupere, în cursul iernii, conferinţele se u r m e a z ă în
fiecare M a r ţ i la ora 1 8 , şi conferenţiari din afară şi din localitate
o c u p ă catedra amfiteatrului care poartă a c u m n u m e l e « T r a i a n
L a l e s c u ». C u ocazia redeschiderii ciclului în acest an, care este al
cincisprezecelea, a m observat în sală figuri care erau prezente şi
la deschiderea primelor conferinţe şi care le u r m e a z ă c u stator­
n i c i e . Ş i alte iniţiative au pornit în T i m i ş o a r a î n aceeaşi direcţie,
unele s'au şi stins, dar conferinţele şcoalei noastre continuă c u
regularitate matematică.
Şcoala avea însă şi obligaţii mai mari faţă de ştiinţa şi
progresul ei, în activitatea ei de specialitate mai puţin accesibilă
marelui p u b l i c . L a l e s c u înfiinţează în 1921 Revista M a t e m a t i c ă
din T i m i ş o a r a , care apare de atunci regulat, destinată pregătirii
matematice a elevilor de liceu care se destină studiilor ştiinţifice.
A p r o a p e î n toate liceele din ţară se găsesc elevi care p r i m e s c
această revistă, care lucrează, primesc sfaturi şi indicaţiuni î n
tratarea p r o b l e m e l o r , şi astfel se prepară serios pentru cariera de
inginer sau de o m de ştiinţă.
Revista M a t e m a t i c ă din T i m i ş o a r a , care în fiecare lună d u c e
n u m e l e acestui oraş în toate colţurile ţării, este cea mai v e c h e
revistă bănăţeană şi este susţinută de profesorii şcolii, fără a
realiza beneficii.
I n 1923 se înfiinţează Societatea ştiinţifică a şcoalei politehnice din
T i m i ş o a r a , c o m p u s ă din profesorii, conferenţiarii şi azistenţii
şcoalei. S e ţin şedinţe în c a d r u l cărora se fac comunicări şi se
publică u n b u l e t i n , în care apar lucrări originale ale profesorilor
şcoalei p r e c u m şi ale altor colaboratori din ţară şi din străinătate.
A c e s t buletin este trimis în s c h i m b u l publicaţiilor ce p r i m i m
şi noi dela universităţile străine, constituind astfel o legătură
ştinţifică utilă. Profesorii noştri colaborează la revistele streine
de specialitate, sunt cunoscuţi în societăţile ştiinţifice româneşti
şi străine, şi participă la manifestaţiunile ştiinţifice internaţio­
nale, m a r c â n d locul şcoalei în activitatea generală ştiinţifică.
I n O c t o m v r i e 1927 are loc p r i m u l congres al absolvenţilor şcoalei,
care au constituit atunci asociaţia inginerilor diplomaţi ai şcoalei
politehnice din T i m i ş o a r a . D i n trei în trei ani se întrunesc din n o u ,
şi c u această ocazie revăd şcoala u n d e şi-au pregătit cariera. S c h i m ­
b u l de v e d e r i care are loc cu ocazia lucrărilor congresului s'a
d o v e d i t ca foarte util, arătând direcţiile î n care trebue să se îndrepte
atenţia învăţământului şi aducând completări ale cursurilor şi
lucrărilor practice ce s'au dovedit necesare.
Şcoala noastră, dela început, a înţeles că n u poate rămâne n u m a i
p e n t r u fiii celor c u dare de m â n ă şi a dat posibilitate meritului să
se poată manifesta. Studenţii meritoşi au primit totdeauna b u r s e ,
acordându-li-se masa şi locuinţă în c ă m i n . T a x e l e şcolare au
fost foarte reduse. I n p r e z e n t , taxa p e u n an este de 1000 lei şi nu
poate acoperi nici pe departe cheltuelile efective făcute cu lucrările
de laborator. Şcoala însă a a v u t u n larg sprijin în toate cercurile
şi a înţeles să reverse acest sprijin asupra studenţilor. R e d u c e r e a
mijloacelor ne p u n e a c u m a în situaţia îngrijitoare de a r e d u c e
acest sprijin, dar sperăm m e r e u că n u v o m ajunge la măsuri radicale.
T o t u ş i mai sunt încă tineri, ai căror părinţi c u dare d e m â n ă
cheltuesc î n străinătate, când p o t găsi în ţară scoale m u l t mai b u n e .
E x p e r i e n ţ a pe care o face u n tânăr în străinătate este cu m u l t mai
mare când se duce cu studiile c o m p l e t e , u r m ă r i n d n u m a i p r o ­
b l e m e l e ce îl interesează.
L a şcoala noastră se acordă anual premii studenţilor meritoşi.
F o n d u l pentru aceste premii este alimentat prin contribuţia lunară
a profesorilor şi şcoala păstrează această frumoasă tradiţie, care
n u ştiu dacă mai există în altă parte.
P e terenul rezervat şcoalei politehnice, p e lângă pavilioanele
şcoalei se găsesc şi trei pavilioane pentru locuinţele profesorilor,
în vecinătatea căminului studenţilor. A v e m astfel realizată o viaţă
universitară c o m p l e t ă , profesorii şi studenţii locuind î m p r e u n ă .
N u m a i în A n g l i a se v e d e acelaşi l u c r u .
Astfel se explică legătura sufletească strânsă care uneşte p e stu­
d e n ţ i c u şcoala şi care se manifesteză şi după ce au părăsit-o
E n t u z i a s m u l şi m u n c a depusă la şcoala politehnică au dat r o a d e .
A c e a s t ă instituţie c u o temelie atât de bine asigurată s'a m e n ­
ţinut şi a înflorit m e r e u . I n decursul celor 1 5 ani de activitate a
dat 550 ingineri care au împânzit ţara, cea mai mare parte lucrând
î n întreprinderi particulare. î n t e m e i e r e a u n u i institut de cultură
românească în provincia Banatului s'a dovedit foarte utilă, şi r i d i ­
carea oraşului T i m i ş o a r a la rangul de cetate universitară a a v u t
o fericită influenţă locală, care s'a resimţit şi în cercuri mai largi.
S e m n e l e de atenţiune pe care şcoala noastră le-a primit din t o a t e
părţile o fac să privească c u încredere viitorul.

Ing. C. C. T E O D O R E S C U
Rectorul Şcoalei Politehnice
din Timişoara
 SCRISORILE TRIMISE
DE DUILIU ZAMFIRESCU
LUI TITU MAIORESCU
124
R o m a , 1 3 / 2 5 Iuniu 1898 *)
Iubite Domnule Maioreseu,
V r e m e a t r e c e , fără să'mi mai a d u c ă , în învârtirea b u n u r i l o r
şi relelor vieţii, scrisori dela D - V o a s t r ă . D e ce ? S ă fiţi n e m u l ­
ţ u m i t de mine ? • • • M ' a m t o t gândit prin c e v ' a m p u t u t fi d i s ­
p l ă c u t , c u dinadinsul, şi n ' a m găsit n i m i c . Iar dacă v ' a m greşit
prin ceva, fără voia m e a , atunci e prostie, iar prostului din n ă s ­
care D o m n u l îi iartă.
Poate v ' a displăcut ultima m e a scrisoare. S e poate. D i s c i p l i n a
d e funcţionar ar fi trebuit să m ă facă să înghit h a p u l fără v o r b ă .
M i s'a p ă r u t însă că nedreptatea era atât de strigătoare, încât
ecoul ei putea ajunge până la D - V o a s t r ă . D a r ştiu e u c u m se
v ă d lucrurile de d e p a r t e . . .
I n sfârşit două rânduri de lămurire m ' a r găsi gata să m ă p o -
căesc de or ce greşală.
L e doresc c u atât m a i m u l t aceste rânduri c u cât vacanţele se
apropie şi D - V o a s t r ă plecaţi mai curând şi m a i departe. V ' a m
s p u s , c r e d , altă dată, c e sentiment ciudat deşteaptă în mine p l e ­
carea D - V o a s t r ă din ţeară, ca şi a t u t u r o r a m i c i l o r : î m i pare
că înstrăinarea m e a devine absolută. V a r a , în general, r ă m â n
singur la L e g a ţ i u n e şi m ă d u c în câte u n colţ de p r o v i n c i e

*) Notă de mâna lui Titu Maiorescu, pe colţul scrisorii, cu cerneala vio­

letă cunoscută: « Răsp. 18/30 Iunie că nu e umbră de supărare. T . M . ».
r o m a n ă , u n d e t i m p de 3 luni n u s c h i m b o v o r b ă românească c u
n i m e n i . Câteodată, când primesc câte o scrisoare dela noi sau
c â n d luarea aminte m i se aţinteşte asupra rugăciunei rostită de
copiii m e i , m i se pare că m ă deştept din v i s . î m i închipuesc că
la asta se şi datoreşte nota dulceagă şi sentimentală a scrisorilor
m e l e , p e care e u o simt, dar n u o p o t î m p i e d e c a , deşi, de fapt,
ea n u este singura m e a coardă sufletească.
A m cetit u l t i m u l n u m ă r din C o n v o r b i r i , şi a m v ă z u t î n c u r c ă ­
tura amabilă în care se găseşte bietul D l . D r a g o m i r e s c u , când
e silit să vorbească de m i n e . I n definitiv, articolul său flatează
1
vanitatea m e a de j u n e : sunt u n tânăr plin de viitor. M e n o male ) .
C r e d n u m a i că ar trebui c o n v i n s o m u l că e u n u caut ceartă c u
lumânarea criticilor. Incidentul displăcut dintre noi se datora
lipsei de cuviinţă şi de b u n ă credinţă c u care era scris articolul
d e a c u m u n a n . I n c o l o , libertate deplină.
F i i n d c ă însă v i n e v o r b a despre critice de felul acesta, privitoare
mai cu seamă la originalitatea scriitorilor transilvăneni faţă c u
n o i , cei d i n R o m â n i a liberă, v ă r o g să'mi daţi voie a v ă spune
următoarele:
2
Scriitorii bănăţeni stau faţă de n o i , c a m c u m stă B r e t H a r t )
faţă de D i c k e n s şi T h e o p h i l e G a u t i e r faţă de Balzac, cu această
deosebire în p l u s că scriitorii de dincolo sunt, toţi, dialectali.
E u înţeleg foarte bine farmecul sentimental al limbei lor, m l ă ­
dierea artistică a u n u i graiu aproape n o u , şi totuşi r o m â n e s c , care,
c u m spuneţi D - V o a s t r ă , te trezeşte par'că din v i s . D a r , serios,
d o m n u l e M a i o r e s c u , credeţi D - V o a s t r ă , că se poate turna o acţiune
întinsă în tiparul acestei limbi ? credeţi că se poate scrie magistrala
D - V o a s t r e introducere a discursurilor în limba lui P o p o v i c i B ă n ă ­
ţeanul ? credeţi că Răsboiul s'ar putea încerca în dialectul bănăţean ?
M e c a n i c a gândirii noastre este alta decât a gândirii lor. Ş i ceeace
i m p o r t ă , astăzi, pentru rezultatul colectiv al r o m â n i s m u l u i , este
ceea-ce facem şi g â n d i m n o i , cei din R o m â n i a liberă, n u ce fac şi c u m
gândesc cei de d i n c o l o . Peste o sută de ani, c â n d iritările noastre
sentimentale, nimicurile patimilor noastre v o r peri în pulberea
uitării, n o i , c e i de aici, v o m fi chemaţi la j u d e c a t ă . Şi prin u r m a r e

x
) Nu e rău ! Foarte bine !
2
) Bret Harţe.
noi trebuie să lăsăm urmaşilor o l i m b ă în care să se mişte liberi,
l i m b a vie a graiului nostru, fără expresiuni moarte, î m p r u m u t a t e
din cronicari, fără curiozităţi dialectale.
N e g r e ş i t că noi s u n t e m mai banali decât fraţii de d i n c o l o , î n
g r a i u l n o s t r u . D a r tocmai banalitatea aceasta este d o v a d ă de o a b s o ­
lută c o m u n ă înţelegere între toţi R o m â n i i din R e g a t şi din ea
v a eşi, p r i n t r ' u n p r o c e d e u de eliminare, l i m b a clasică a R o m â n i l o r .
L i m b a , în literatură, este c u m sunt colorile în p i c t u r ă : n u m a i d u p â
topirea, d u p ă repunerea fiecărui ton caracteristic în fiinţa t o n u l u i
d e alături se dobândeşte unitatea coloristului. C u v o r b e curioase,
c u locuţiuni singuratece, cu inversiuni prinse din mecanica l i m b e i
n e m ţ e ş t i , se pot, cel mult, scrie n o v e l e l e , în cari calfa de opincar
să zică fetei Maistorului « domnişoară A n o »; dar nici odată n u
se v a face o lucrare trainică.
D e altminteri e aşa d e l u n g ă v o r b a ! C r e d că în viitoarele m e l e
scrisori romane voiu mai insista asupra e i .
Ştiţi care este părerea m e a de rău, r e v e n i n d la D l . D r a g o -
m i r e s c u ? E s t e că, atât d-sa, cât şi d l . E v o l c e a n u , cât şi alţi doi
trei tineri, culţi şi foarte bine înzestraţi de fire, se pierd în
nimicuri.
Ş i aici vine în discuţie o altă chestiune, foarte i m p o r t a n t ă :
aceea a felului de a fi şi a trăi. A - ţ i asigura existenţa c u două-trei
catedre, a alerga dela u n pension la altul spre a-ţi lărgi temelia
b u n e i stări, este, d u p ă cunoscuta teorie, cea dintâi datorie a o m u l u i
c a r e vrea să fie liber şi stăpân pe d â n s u l .
L i b e r ? ! . . . S t ă p â n pe dânsul ? ! . . . E s t e liber şi stăpân pe dânsul
fericitul căruia i-a rămas o avere de mâncat. Şi mai este liber şi
stăpân p e dânsul nefericitul care îşi poartă fantazia aprinsă dela
E n a c h e la C o s m a şi de la acesta la u n altul, m e s t e c â n d pururea
versuri sau trăind n u m a i c u halucinaţiunea viitorului său r o m a n .
C i n e n u intră c u tot sufletul în opera sa, acela v a face criticuţe,
fleacuri de h a z , dar niciodată n i m i c durabil.
C u câtă emoţie î m i aduc aminte d e unele părţi din viaţa lui
E m i n e s c u p e când e r a m la România liberă şi'l c u n o ş t e a m de a p r o a p e !
C u câtă nedomirire mă gândesc la berăriele lui C a r a g i a l e ! —
T o a t e aceste sunt lucruri c e n u se potrivesc c u firea şi d e p r i n ­
derile m e l e . Ba chiar îmi displac şi mă desgustă, c â n d mai cu seamă
s u n t şi şirete.
 D a r n u m a i în părăsirea c o m p l e c t ă (fie chiar şi v r e m e l n i c ă ) a
intereselor pământeşti, se poate urca mintea în u n g h i u l ascuţit al
creaţiunei adevărate. N u m a i prin isolare de o a m e n i , prin s i n g u ­
rătate, c u l t u l ideii se întinde stăpânitor p e viaţa noastră.
Şi aşa m a i departe, — se poate scrie m u l t şi b i n e .
E u aşi v o i să v ă spun că literatura, care ne-a apropiat în m u l t e ( l e ) ,
n u trebuie să n e înstrăineze î n n i m i c . O p i n i u n i l e D - V o a s t r e
asupra m e a , care î m i par c a m j e n a t e , să rămâie şi chiar să se m a n i ­
festeze ca opiniuni de scriitor, iar prietenia să fie p r i e t e n i e . .
O a r e , se poate ?
O uşoară tremurare de nesiguranţă î m i opreşte c o n d e i u l .
C u toate astea, c r e d că se p o a t e , — c e l p u ţ i n dela mine la D - V o a s -
t r ă . E u o ştiu din experienţă.
T e r m i n â n d , — r o g p e d-na M a i o r e s c u să primească c u veselă
şi luminată faţă, respectuoasele m e l e sărutări de mână, iar p e
D - V o a s t r ă să mă credeţi totdeauna
devotat şi supus*)

125
2
Roma, 7 Iuliu/25 Iuniu 1898 )
Iubite domnule Maiorescu,

3
Scrisoarea de faţă v a călători o dată c u D - V o a s t r ă . Beata l e i ! . . . ) .
V ă scriu aşa de r e p e d e , ca să m ă reabilitez, d u p ă mutra histerică
c e a m făcut'o c u ultima m e a epistolie. E r a m enervat. V ă s c r i ­
sesem c u aproape două luni înnainte, e x p u n â n d u - v ă situaţiunea c e
m i se părea simptomatică şi gravă, şi n u avusesem n i c i u n c u v â n t

*) Pe o pagină rămasă albă a scrisorii sunt tot felul de cifre, scrise de

mâna lui Maiorescu, şi al căror înţeles s'a pierdut. E vorba oare de veni­
turile unui an şi de economiile gospodăriei lui ?
Iată câteva pilde:
«41.000 31 Dec.84 58.445 1888 53.600 18S9
22.000 41.100 47.694
19.000 27.345 5294 »
30-751
6,498
2
) însemnat pe colţ de mâna lui Maiorescu: « Răsp. 2/14 Iulie din Ems
şi retrimis actele în scris, recom. T . M . ».
3
) Ferice de ea.
deia D - V o a s t r ă , care, în general, respundeţi cel puţin de p r i m i r e .
E r a m prin urmare în d r e p t să cred că vă displăcusem prin c e v a . . .
N u . Foarte b i n e .
A c u m să r e v e n i m la amicul în chestiune.
Şi mai întâiu, v ă sunt foarte recunoscător de demersurile c e aţi
făcut în sprijinul m e u : toate din l u m e a asta în l u m e a asta.
A c u m , — d u p ă c e a p r i m i t răspunsul la nesăbuita sa telegrama,
a m o c n i t c e a m o c n i t până ce m ' a m p o m e n i t într'o b u n ă d i m i ­
neaţă c u următoarea nouă b a z a c o n i e : scrisesem o notă M i n i s t e r u l u i ,
fără nicio importanţă, rugându-1 să ia o hotărîre privitoare la u n
r o m â n d i n N e a p o l i , b o l n a v . I n această notă erau frazele « c u u n
m o m e n t mai înainte » şi « spre a se p u n e capăt şi acestei chestiuni »•
M i n i s t r u l Afacerilor Străine şi Preşedintele Consiliului de M i ­
niştri al R o m â n i e i are v r e m e să citească asemenea fleacuri, cari de
x
regulă trec n u m a i prin birouri şi sunt rezolvate c e l mai m u l t )
d e Secretarul G l . V e ţ i găsi, aci alăturat, nota în original, c u a p o s ­
tila M i n i s t r u l u i (ea fiind astăzi proprietatea m e a , p o t dispune de
dânsa), c e m i - a fost înapoiată ca necuviincioasă, p r e c u m şi răs­
punsul m e u .
E v i d e n t , caută ceartă c u lumânarea. V r e a , p r o b a b i l , să m ă
silească să'mi dau demisiunea. D a r demisiunea n u ' m i voiu d a - o .
S u n t atât de sigur de ceea c e fac şi m ă simt aşa de în dreptul m e u ,
2
încât m ă întreb u n e ori de ) n u vrea să m ă încerce sau de n u e
cineva lângă dânsul care m ă zugrăveşte. A s t a , ca să găsesc o s c u z ă
capului g u v e r n u l u i . Altfel, fireşte, e prostie goală, prostie şi răutate.
II aştept să se întoarcă din c o n g e d i u , fiindcă, d u p ă cât m i se
p a r e , n u primise răspunsul m e u c â n d a p l e c a t .
Veştile c e ' m i daţi despre Junimea nouă î m i fac mare plăcere :
ori cât s u n t e m noi de terre â terre, lucrările serioase n e obligă
să n e s c u t u r ă m pulberea de pe ochi şi să le v e d e m . D e s p r e teza
lui P o m p . E l i a d ştiam ceva dintr'un r e z u m a t tipărit c e ' l avea u n
fost coleg al său ( D u f o u r c sau aşa ceva), astăzi pensionar al Şcoalei
din R o m a . B i n e , b i n e .
D e ce Juniu ? . . .
D a r de ce Junie ? . . .

x
) Cel mult.
-) In text e « ne », vădit o scăpare de condei.
 O r Giuno or Junius Brutus p a r a fi naşii săi. D a c ă e Giuno n u
m e r g e de l o c , a d m i ţ â n d nestatornica formaţiune românească de la
g e n e t i v u l Giunonis; a p o i : greceşte iounios, italieneştegiugno, frân-
ceşte juin (masculine ca g e n şi cele două dintâi ca terminaţiune).
D a c ă e Junius ar eşi m a i uşor Junie, dela g e n e t i v ; dar atunci de c e
Junius, n u m e de o m , să se facă Junie în 13 şi n u şi Junie Lecca ? d e
c e Julius Caesar să n u se facă Iulie Cesar p e româneşte, ceea c e
ar fi foarte Iulişca ?...
I n sfârşit, p e m i n e asemenea lucruri n u m ă p r i v e s c .
D a c ă tineti la l u m e , asa v a fi anul viitor, si m u l ţ i si foarte m u l ţ i
alţii, în cari tinereţea D - V o a s t r e vecinică să n e scuture p e toţi d i n
melancolie şi s c i r o c c o , p r e c u m edera l u i C a r d u c c i c u t r u n c h i u l
c o p a c i l o r . . . l'ilice nera, a c u i d'allegra giovinezza il tronco l'edera
x
v e s t e ) . N u ' i aşa M - m e M a i o r e s c u ?

D a r , m ă r o g , de c e la E m s ? . . . S p e r că nici o cauză serioasă d e

cură.
N o i , la T i v o l i , ca şi anul t r e c u t . S ă v e d e m ce o m a i a d u c e A n -
n i e n u l . A p o i , la iarnă, î n ţeară.
V ă doresc foarte m u l t şi v ă c e r voie să v ă î m b r ă ţ i ş e z .

A l D - V o a s t r e devotat
Duiliu Z.

Important. V ă r o g s ă ' m i restituiţi docomenturile!!

«
126

R o m a , 5 / 1 7 S e p t e m b r e 1898
Iubite domnule Maiorescu,

B i n e v ' a ţ i întors, d e la E m s , F l i m s şi alte monosilabe, la B u c u ­

reşti ! S p e r c ă d r u m u l printre m u n ţ i , viaţa în aerul transparent a l
înălţimilor v ' a r e p u s sufletul î n strana idealismului, d i n care
clienţii îl coboară câte o dată în jilţul opoziţielor şi al apelului. C e veşti
d e s p r e v o l u m u l al I I I - a ? şi c e alte imagini s'au m a i împânzit î n
Elveţia ? C u m se întoarce d o a m n a M a i o r e s c u c u innominabila tuse ?

l
) Tufa neagră, căreia edera, de tinereţe veselă-i îmbracă trunchiul.
 A ş t e p t să'mi scrieţi câteva pagini fulgurante. Ştiţi că e u v ă
păstrez s c r i s o r i l e ; b a , câte odată, c â n d m i - e dor de D - V o a s t r ă , l e
1
şi recitesc, chiar dacă m ă tractaţi ) de histeric, — m a parole d ' h o n -
n e u r ! E atâta suggestionantă tinereţe în unele dintr'ansele, d u p ă
ce le citesc, î m i v i n e să cânt sau să scriu, ceea c e pentru mine e
tot u n a . U n e fontaine de J o u v e n c e , q u o i !
N o i n e - a m întors dela T i v o l i de zece zile. E ceva c a m cald
la R o m a , dar e f r u m o s . T o a m n a trece p e s u s , senină. F u g
turlele în limpeziciunea albastră, c u o îndrăzneală nespusă, —
până c e vine s c i r o c c o ; iar atunci, c r a c ! oameni şi turle au aerul
bleojdit.
C e a m făcut la T i v o l i . . .
O să vedeţi în c u r â n d : o c o m e d i e p e perete, u n fel de z a h a -
riseală pesimistro-optimistă, d i n care n u se înţelege decât că
L y d d a e femee iar n u cetate şi că r o m a n u l ar vrea să fie scris în
formă epistolară.. S p e r să v ă p o t trimite p e la sfârşitul lunei partea
I-a pentru C o n v o r b i r i , cari sunt reduse, bietele, la cea m a i simplă
expresie. . L u c r a r e a se c h i a m ă :
L y d d a (Scrisori r o m a n e ) , ceva c u două titluri, a la Ştefan cel
Mare sau furtuna marelui rău, tragodie de d l . A r d e l e a n u .
C u G u v e r n u l , m a i m u l t stau decât m e r g . D u p ă ultima D - V o a s t r e
scrisoare, m i - a administrat o mustrare în toată forma, s u b c u v â n t
că n u ştiu să fiu respectuos c u superiorii. C u m dracu să fii r e s p e c ­
t u o s ! . . . A m c r e z u t că e de prisos a r e c u r g e la protecţiunea d-lui
C a r p deocamdată, şi m ' a m mărginit a face scuze c u i în drept,
u r m â n d ast-fel poveţele D - V o a s t r e . M ă mângâiu c u ideea c ă
fondul până a c u m stă în p i c i o a r e : c r e d , în a d e v ă r , că serviciul
L e g a ţ i u n i i se face c u toată seriozitatea şi că informaţiunile m e l e ,
m u l ţ u m i t ă încrederii G u v e r n u l u i italian, sunt printre cele dintâi
şi cele m a i sigure.
D a ţ i - m i v o i e , sfârşind, să v ă îmbrăţişez c u iubirea de totdeauna
şi să v ă r o g a e x p r i m a d o a m n e i M a i o r e s c u respectuoasele m e l e
omagii.
Al D-Voastre

1
) Dacă aici cuvântul e subliniat, e pentrucă probabil Duiliu Zamfirescu
vrea să scoată în relief, cu o uşoară ironie, felul personal şi latinist cum îl
întrebuinţa Maiorescu. El zicea şi «tractat» de pace, nu «tratat».
 127
R o m a , 28/10 O c t . 98
Iubite domnule Maior eseu,
V ă trimit a c i — a l ă t u r a t 64 pagini din v i i t o r u l r o m a n . N u ştiu de
veţi putea înţelege ceva din ceea c e e scris până a c u m . G â n d u r i l e
m e l e sunt multe şi sucite, şi n u m a i când lucrarea v a fi întreagă,
se v a vedea c e a m v r u t să fac şi ce portee morale v a a v e a .
V ' a ş i ruga deocamdată să n u schimbaţi n i m i c , — decât n u m a i
erori de date şi de fapte, dacă veţi g ă s i . I n c o l o , toate curiosităţile
m e l e să rămână c u m sunt. C e s p u n eu acolo, şi mai cu seamă c e
v o i u spune î n urmarea scrisorilor romane ale tânărului, este c o n ­
vingerea m e a , puternică şi definitivă, ca îndreptariu al vieţii.
Partea a I l - a , care se v a prezenta sub forma unor însemnări zilnice
ale bătrânului de la C o s t i e n i , v a fi urmarea logică, în fapte, a celor
enunciate în partea I-a.
D e o c a m d a t ă atât, aşteptând să v i n ă v r e m e a c o n g e d i u l u i . C â n d ?
N u ştiu. P r o b a b i l prin Ianuarie viitor.
V a r a aceasta a m prefăcut încercarea de piesă de a c u m 5 ani,
T h a r g e l i a , şi a m t r i m i s ' o lui G r ă d i ş t e a n u , prin O l l a n e s c u . V o m
v e d e a d e se poate j u c a .
V ă doresc şi v ă aştept scrisorile cu cea mai mare b u c u r i e .

A l D - V o a s t r e foarte devotat

128.
R o m a 30 O c t . / n N o v . 98
Iubite domnule Maior eseu,
î m p l i n e s c astăzi 40 de ani, — zi solemnă între toate. I n cercul
restrâns al familiei, a m simţit că farmecul vieţii trecute a dispărut,
şi u n altul, n o u , i-a luat l o c u l ; î n ochii băeţilor mei m i s'a p ă r u t
că renaşte tinereţea şi se pregăteşte gândirea viitoare, — în ai fetei,
că se înfiripează blândeţea senină, equilibrul sufletesc al unei rase
latine m o d e r n e , în care toate virtuţile sunt c u putinţă. A ş i putea să
a d a u g că a m a v u t , l i m p e d e , noţiunea unei răsplate morale ce stă
în î m p l i n i r e a datoriei.
I n depărtarea aceasta, î n care firea m e a şi-a făcut o învelitoare
c u o culoare nouă, ca la unii g â n d a c i ţesători, hrăniţi cu frunză
străină, socotesc că a m rămas acelaşi, c u fondul sufletesc m o ş ­
tenit de la părinţii m e i , r o m â n i . C e - a fost până a c u m acest fond ?
C r e d , hotărît, că a fost b u n , fiindcă m ' a păzit de greşeli care
mânjesc bolta lăuntrică a c o n ş t i i n ţ e i ; a fost poate c a m l u n g în
x
e v o l u ţ i u n e , e le cose l u n g h e diventano ş e r p i ) ; a fost violent î n
2
unele năzuinţi, iubitor de sine şi v a n o - g l o r i o s ) . P u t e a - v o i u să m ă
tămăduesc de ceea c e a fost rău ?
P a t r u z e c i de a n i !
M a i m u l t de jumătatea vieţii s'a d u s . P a r c ă imaginea i n d i v i d u a ­
lităţii noastre abstracte surâde la o parte. S u b i e c t i v , aşa şi e : s u n ­
t e m eterni în clipa noastră. A s t a şi formează marea dificultate în
noua m e a credinţă, despre care v ă voiu scrie c â n d v a .
N u v ă veţi mira că m ă adresez D - V o a s t r e în ziua aceasta, s o l e m n ă
pentru m i n e . A ţ i înţeles, c r e d , de m u l t , cât de mare p r e ţ p u n p e
stima D - V o a s t r e . T r e b u e să adaog astăzi, că imaginea D - V o a s t r e
a fost ca « i l m i o b u o n D u c e » c u m zice D a n t e , în acest sens că n i c i o ­
dată n ' a m luat o hotărîre însemnată, fără să mă întreb « c e ar zice
d-1 M a i o r e s c u ». E , î n adevăr, aşa, şi c r e d că e bine şi drept s'o ştiţi,
fiind ascendentul acesta moral asupra u n u i o m ca m i n e , care trece
peste valoarea m e d i e a R o m â n i l o r , c e l mai sincer omagiu ce v i se
poate a d u c e .
A c e s t e a ţineam să v i le s p u n .
C u c e i 40 de ani ai m e i , m ă î n c h i n respectuos D - n e i M a i o r e s c u ,
care poate n ' a ajuns încă la această înaintată vârstă şi n u cunoaşte
3
durerea de a mărturisi a t i m p u l u i irreparabilă v i n ă ) .
N i c i e u n'aşi mărturisi-o, dacă n ' a r exista infamul de buletin
al M i n i s t e r u l u i , î n care stă scris, n e g r u pe a l b , când şi u n d e . D a r ,
despre t i m p , e u a m o teorie, care se apropie de c e a kantiană, prin
aceea că îl neagă, obiectiv, şi m e r g e dincolo de c e a kantiană prin
aceea c ă , şi subiectiv, îl r e d u c e la spaţiu. S u n t gata a o p u n e la d i s ­
poziţia oricui are nevoie de o asemenea reţetă.

*) Şi lucrurile lungi se fac şerpi.

2
) înţelesul cuvântului se vede. Formaţia verbală, nouă pentru limba
noastră şi rămasă poate în acest unic exemplar, dovedeşte numai câ scriitorul
ştia italieneşte.
3
) Duiliu Zamfirescu trebue să se fi gândit aici, el, care se plânge că n'are
memorie mecanică şi poate greşi, la vestitul vers din Athalie: « Pour r^parer
des ans l'irreparable outrage ».
 V â doresc şi m ă gândesc cu b u c u r i e să v ă revăd î n c u r â n d , —
p o a t e prin Ianuariu sau F e b r u a r i u .
A l D - V o a s t r e devotat,
Duiliu Z.
Iubite d-le Maior eseu,
R e d e s c h i d p l i c u l . G ă s e s c la L e g a ţ i u n e o lungă scrisoare d i n
partea lui O l l ă n e s c u , prin care mă roagă să intervin p e lângă
D - V o a s t r ă în sprijinul lui P e t r a ş c u , în următoarea c h e s t i u n e :
p r i n noua lege a învăţământului se p r e v ă d la Universitate cursuri
l i b e r e ce se pot ţine de persoane p e care le r e c o m a n d ă M i n i s t r u l u i
c o r p u l profesoral. Petraşcu doreşte să facă u n curs d e Istoria
literaturii române m o d e r n e , dar se t e m e că v a găsi î n D - V o a s t r ă
•o p u t e r n i c ă o p u n e r e .
L a asta se r e d u c e scrisoarea, î n puţine c u v i n t e .
V ă mărturisesc că n u ştiu c u m să p l e d e z cauza, fiindcă ea are
d o u ă laturi bine caracterizate.
1. U n a omenească, v ă z u t ă de pe p ă m â n t , de u n d e , p r i v i n d ' o ,
c g r e u să v ă cer influenţa sau chiar n u m a i v o t u l în favoarea u n e i
persoane care s'a făcut reprezentantul u n o r idei p e care D - V o a s t r ă
n u le î m p ă r t ă ş i ţ i ;
2 . A l t a înaltă, v ă z u t ă de s u s , de u n d e lucrurile m i c i dispar şi
r ă m â n n u m a i liniile m a r i . S u n t sigur că aşi putea să v ă vorbesc î n
n u m e l e acesteia, dacă aşi avea toate elementele la î n d e m â n ă ; dâr
n u le a m . î m i a d u c aminte n u m a i că D - V o a s t r ă aţi sprijinit p e
G h e r e a , î n C a m e r ă , la indigenat, — ceea ce m i s'a părut foarte fru­
m o s ; mutato n o m i n e , e c a m aceeaşi situaţie.
C r e d e ţ i că ar f i c e v a de făcut, c u multă înălţime sufletească?
O a m e n i i se s c h i m b ă î n b i n e , când au u n fond b u n , şi c r e d că P e ­
traşcu * ' a s c h i m b a t în b i n e . M a i m u l t n u p o t s p u n e , fiindcă v r e a u
să rămân cinstit şi să n u l e g p e n i m e n i c u obligaţiuni la care n u sunt
autorizat.
129.
R o m a 20/2 D e c . 1898
Iubite domnule Maiorescu,
C u Caterina H - a este o evidentă eroare de redacţiune. Ş t i e a m
şi e u că n u m e l e este citat la pagina 1 3 4 ; dar nu v o i a m să spun că
nu e citat undeva, ci că nu e citat printre femeile « qui p e u v e n t
etre une Elisabeth, u n e D e b o r a , u n e Jeanne d ' A r c » . î m i pare
rău că acest e c h i v o c s'a p u t u t p r o d u c e . F i r e ş t e , ambiţul F r o s e i este
de a nu fi prinsă en faute, pentru b u n u l r e n u m e al C o n v o r b i r i l o r
şi p e n t r u al său. E u n u a m deloc m e m o r i e m e c a n i c ă ; de aceea, n u
afirm n i m i c , fără să mă c o n t r o l e z .
A ş i ruga să nu se p u b l i c e deodată prea m u l t ă materie din scrisori.
A m rămas c a m î n u r m ă , din cauza treburilor dela L e g a ţ i u n e :
lucrările pregătitoare ale Conferinţei anti-anarchice mi-au luat
tot t i m p u l , iar a c u m fac pe g u i d u l , pe scribanul şi p e j u n e l e secretar
(la 40 de ani!) în dorul lelei, g â n d i n d u - m ă pururea şi peste t o t
la lucrarea m e a . C e curios e de a trece prin l u m e ca u n l u n a t e c ,
resfrânt asupra ta însu-ţi, fără c a , totuşi, să se bănuiască
preocuparea lăuntrică!
V ă m u l ţ u m e s c foarte m u l t că aţi p r i m i t propunerea şi r u g ă ­
mintea m e a privitoare la Petraşcu. T r e b u e să v ă mărturisesc,
a c u m , că mă t e m e a m g r o z a v să nu răspundeţi nu. M ă t e m e a m c a ,
în n u m e l e unei discipline c a m rigide, să n u refuzaţi a da cea mai
luminoasă dovadă de înălţare sufletească. N ' a ş i fi zis n i m i c , fiindcă
ar fi fost o m e n e s c să respingeţi p r o p u n e r e a , dar aşi fi rămas cu o
u m b r ă de n e m â n g â i e r e .
î n ţ e l e g enorma afluenţă de la cursuri. A n i , ani m u l ţ i ! p e n t r u
pregătirea unor v r e m u r i b u n e .
S ă n u mă uitaţi c u u n e x e m p l a r din v o l u m u l I l I - a al discursurilor.
C e l e câteva rânduri ale d-nei M a i o r e s c u (cu paşpatru de a n i )
mi-au făcut nespusă p l ă c e r e . V a se zică tot aşa trăiţi, în cea mai
deplină înţelegere s u f l e t e a s c ă . . . E , în adevăr, atingător, şi doresc
să vă revăd în curând, la masă, cu o b u n ă halva turcească la mijloc
şi u n pahar de v i n . E v o h e !
Al D-Voastre

130.

D u m i n e c ă , C r ă c i u n n e m ţ e s c 1898
Iubite domnule Maiorescu,
M ă grăbesc a v ă trimite urmarea şi sfârşitul părţii I din L y d d a ,
sperând că va ajunge la B u c u r e ş t i , înainte de plecarea D - V o a s t r e
în străinătate. C u partea a 2-a se va desfăşura adevăratul r o m a n ,
s u b titlul însemnările bătrânului. D i n mila D o m n u l u i , conferinţa s'a
terminat, iar la L e g a ţ i u n e au sosit doi ataşaţi; v o i u putea fi mai
l i b e r şi voiu putea lucra în p a c e . Ţ i u să n u se întrerupă publicarea
romanului.
V ă u r e z sărbători fericite, viaţă lungă şi tânără. M i n u n a t
m i n u n a t discursul dela S e n a t ! U n suflu de activitate rodnică
p a r e a trece peste D - V o a s t r ă dela o v r e m e încoace, a cărui e l a b o ­
rare lăuntrică trebue căutată, de sigur, în fericirea casnică. Aceasta
v a fi u n titlu d e glorie a D - n e i M a i o r e s c u , căreia îi sărut m a n i l e .

C u bine şi sănătate
al D - V o a s t r e

R o m a , 12 I a n . / 3 i D e c . 99
Iubite Domnule Maiorescu,

A m înaintea m e a cartea poştală a D - n e i M a i o r e s c u , c u vederea

x
A b a z z i e i ) . C u n o s c localitatea şi-mi place, dar găsesc încântătoare
fotografia, poate pentrucă dă î n t r ' u n spaţiu restrâns o privelişte
întinsă, poate p e n t r u c ă , şi aici ca şi peste tot, l u m e a e mai frumoasă
î n reprezentarea ei decât în realitate. S'ar mai putea adăoga u n
poate: poate pentrucă sunteţi D - V o a s t r ă acolo.
D e l a întoarcerea mea din V e n e ţ i a , adică de 2 l u n i , n u mai
ştiu n i m i c dela D - V o a s t r ă . A ţ i fost foarte ocupat. V ' a m citit d i s ­
cursurile c u b u c u r i e , ca întotdeauna, c u b u c u r i e şi cu m â n d r i e . A m
v o r b i t de D - V o a s t r ă cu C a t a r g i u (sosit de v r e - o 5 zile), care v ă
admiră şi pare chiar a v ă i u b i . P r i n u r m a r e n u se poate zice că nu aţi
fost de faţă în viaţa a m i c u l u i de la R o m a .
I n v r e m u r i l e din u r m ă a m primit mai multe scrisori d e la D r a -
g o m i r e s c u şi o foarte frumoasă scrisoare de la R ă d u l e s c u d i n
L i p s e a . î n c e p e par'că a se statornici o frăţie de gânduri între dânşii
ş i m i n e , — ceea c e ' m i face p l ă c e r e . Până a c u m trăiam cu toţii
î n t r ' o pâclă de neîncredere (sau aşa c e v a ) , care, ca multe lucruri
î n l u m e a asta, mă rănea. Poate că v e a c u l n o u să aducă mai multă
dreptate î n sufletele oamenilor.

x
) Abbazia.
 U r â n d u - v ă ani mulţi şi tineri, atât D - V o a s t r e cât şi D - n e i M a i o -
r e s c u , aştept să-mi scriţi, când şi c u m veţi putea.
A l D - V o a s t r e devotat şi b u n a m i c .

132.
{Bucureşti 12}24 Fevr. 1899
de mâna lui T i t u M a i o r eseu)
Scumpă doamnă Maior eseu,
x
F i i n d - c ă v ' a m recunoscut slova, da-ţi ) voie să v ă r ă s p u n d
D - V o a s t r e . P r i m e s c cu cea mai mare p l ă c e r e , pentru mine şi p e n t r u
traducere. M a i m u l t : v ă r o g să-mi permiteţi a v ă prezenta p e însu-şi
traducător, p e n t r u c a , p e la 9 o r e , să citească el traducerea celor
v r e o două capitole ce sunt gata. Ş i , spre a n u complica l u c r u r i l e
cu răspuns la răspuns, v ă r o g să lăsaţi v o r b ă feciorului da sau nu.
V o i u trece eu astăzi p e la D - V o a s t r ă .
C u toate omagiile respectuoase ale
devotatului

233-
F o c ş a n i , 15 M a r t i u 1899
Iubite domnule Maior eseu,
î n a i n t e de a pleca, daţi-mi voie să v ă e x p r i m sentimentele m e l e
d e gratitudine, pentru calda prietenie ce şi de astă dată aţi b i n e ­
voit a-mi arăta. C u m v ' a m spus în totdeauna, silinţa mea se îndreaptă
către bine şi f r u m o s , şi, p r i n chiar aceea, către D - V o a s t r ă , c u
stăruinţa cu care plantele se îndreaptă spre l u m i n ă . P l e c liniştit %

c u liniştea intensă a oamenilor c e ' ş i fac datoria d i n p l i n , şi sper

să v ă regăsesc tot aşa de tânăr, tot aşa de generos ca şi până a c u m .
S p e r să fiu la R o m a D u m i n i c a viitoare, adică t o c m a i în ziua î n
care î m i expiră c o n g e d i u l . Situaţia de aici m'ar fi îndemnat să mai
a m â n întoarcerea m e a la p o s t ; dar a m făgăduit lui L a h o v a r y să p l e c ,
şi d e c i trebuie să p l e c .
D e când a m venit în F o c ş a n i , a m avut v r e m e să mă b o l n ă v e s c
de o c h i , să m ă lecuesc şi să ţiu şi o conferinţă, despre Psichologia

») Daţi.
 războaelor, — subiect potrivit c u soldăţimea de aici. î m i pare
rău că n u m'aţi auzit nici o dată, ca să-mi spuneţi de ştiu v o r b i
sau n u .
R o g p e d o a m n a M a i o r e s c u să primească omagiile cele m a i d e v o ­
tate şi respectuoase, iar p e D - V o a s t r ă să credeţi încă odată în
recunoştinţa u n u i b u n şi respectuos prieten.

134-
Telegramă
R o m a ( j / 2 3 Aprilie i8gg, de mâna l u i T i t u M a i o r e s c u )
si consistant a d v e r s u m m e castra n o n u i m e b i t *) c o r m e u m =
petronius = (Duiliu Zamfir eseu, de mâna lui T i t u M a i o r e s c u ) .

"35-
p e r s o n a l şi confidenţial
Iubite domnule Maiorescu,
U r m ă r e s c de câteva zile cu cea mai mare nerăbdare soluţiunea
crizei de la n o i , şi, trebuie să v ă mărturisesc, n u m a i astăzi î n c e p să
respir, astăzi, când v ă d din jurnalele noastre c ă d-1 C a r p n u c e d e a z ă .
E u n u a m nici o autoritate; c u toate astea, n u m ă rabdă i n i m a '
să n u s p u n , să n u strig de d e p a r t e : « n u c e d a ! n u c e d a ! » . P e cât
trăia bătrânul, situaţiunea j u n i m i s m u l u i şi a d-lui C a r p în special
era p e n i b i l ă ; prin moartea l u i C a t a r g i u , această situaţiune s'a l i m ­
p e z i t : n i m e n i , afară de d-1 C a r p n u poate l u a direcţiunea afacerilor.
E o logică i n e l u c t a b i l ă : D - s a a fost steajerul în g u v e r n e l e de
la 88—95 ; d-sa a p r o v o c a t căderea partidului de la p u t e r e ; d-sa a
anunţat în m o d profetic, prostiele lui S t . şi căderea l i b e r a l i l o r ;
acţiunei j u n i m i s m u l u i în Senat şi C a m e r ă , şi acţiunei D - V o a s t r e ,
plină de tinereţe, în reuniuni p u b l i c e , se datoreşte căderea lui S t . ;
— prin u r m a r e e fatal ca d-1 C a r p să fie chiemat la p u t e r e . T o a t e
acestea, fără a m a i socoti că d-sa este singurul o m politic c u destulă
autoritate morală spre a schimba deprinderile mizerabile de până
a c u m . E s t e dar în interesul ţărei ca d-1 C a r p să n u c e d e z e . A l t ă
ocaziune în care ideile fondamentale ale j u n i m i s m u l u i să fie p u s e

1
) timebit (oricât stau împotrivă-mi ostile, iiu se va teme inima mea).
în aplicare, n u se mai prezintă. S ă n u o pierdeţi. A z i , sau peste
2 l u n i , sau peste 2 ani, d-1 C a r p trebuie să ajungă P r i m M i n i s t r u
nediscutat.
înainte de a sfârşi, iată o opiniune pe care e bine să o cunoaşteţi.
T e x t u a l . S a u r m a : V o u s aurez u n G o u v e r n . C a r p p .
L a h . : O u Cantacuzene.
S a u r m a : Je ne crois p a s : entre Ies d e u x il n ' y a p a s de c o n i -
paraison possible. V o u s aurez C a r p p au p o u v o i r .
I n fugă, c u dragoste şi deplină speranţă.
Petronius
9/21 A p r i l 99

136.
R o m a 16/28 A p r i l e 1 8 9 9
Iubite domnule Maiorescu,
P r e s u p u n â n d că n u aţi plecat nicăeri, v ' a m trimis u n v o l u m
italienesc Quo vadis, spre a petrece vacanţele de Paşte în cetirea s c e ­
nelor creştineşti de pe v r e m e a lui N e r o n e .
A s t ă z i a m primit şi p e R u d y a r d K i p l i n g . M ă voiu da afund în
cele senine ale fantaziei. B i n e că s'a format cabinetul la u n fel, ca
să scap de neliniştea "politicei. î n c h i p u i ţ i - v ă că de când m ' a m
întors d i n c o n g e d i u , n ' a m mai a v u t z i a l b ă : b a cade, ba n u c a d e ;
ba v i n unii, ba v i n alţii. I n sfârşit au venit alţii. B i n e , frate.
C u m n a t u - m e u , întors astăzi de la N a p o l i , î m i z i c e a : il partito
c o m p o s t o di giunimisti p e r n o n essersi mişti, sono rimasti
1
digiuni ).
Joc de c u v i n t e . I - a m răspuns c u u n « e v v i v a C a r p ! » strigat d i n
toată inima, încredinţat c u m sunt că n u m a i astfel u n şef de partid
r ă m â n e în picioare, numai neştirbind prin nici o concesiune a u t o ­
ritatea sa. Spectacolul p e care'l prezintă Italia, a cărei politică
d e c o m p r o m i s i u n i şi promiscuităţi face c ă partidele n u mai p o t da
g u v e r n e statornice, se repetă întocmai şi la n o i . Alianţa c o n s e r v a t o ­
rilor c u radicalii, în R o m â n i a , î m i aminteşte c o n u b i u l R u d i n i -

') Joc de cuvinte, fără înţeles în altă limbă: «Partidul alcătuit din juni­
mişti, pentrucă nu s'au amestecat, au rămas răbdători» (di giunimisti = di-
giuni+ mişti: răbdători, puşi la post + amestecaţi).
Cavallotti (cel dintâi şeful dreptei, c e l de-al doilea şeful d e m a ­
gogiei milaneze). R u d i n i a c ă z u t dela p u t e r e din această cauză, şi
doar Cavallotti n u intrase î n M i n i s t e r .
A c u m , o m i c ă întrebare, — c u relativul ei răspuns. A s t ă z i a m luat
u n a b o n a m e n t la Constituţionalul. C e faceţi c u Constituţionalul ?
3 7 >

I n t r e noi fie v o r b a , j u r n a l u l e c a m prostuţ în mersul lui d e toate

zilele. N u credeţi că u n ajutor, pe arena publicităţii, ar fi folositor ?
I n actualele împrejurări politice, l'Independance a rămas fără
orientare. L a h o v a r y c r e d e şi el c u putere în viitorul d-lui C a r p
şi aplaudă rezistenţa sa. E u a m impresia că u n s e m n d i n partea
j u n i m i s m u l u i ar fi destul spre a atrage la sine foaia franceză.
C r e d că L a h o v a r y v a v e n i în c u r â n d î n ţeară, fie demisionar fie î n
congediu. Ia vedeţi.
C u toată respectuoasa iubire de d e m u l t şi u n « Hristos a î n v i a t ! » .

R o m a 27 M a i / 8 I u n i e 1899
Iubite domnule Maiorescu,
V ' a m scris zilele trecute spre a v ă recomanda p e d-1 P a v o n c e l l i ,
care vine în R o m â n i a să ia socotelile reprezentantului său d i n
Brăila şi, la rigoare, să'l toarne la puşcărie. C o n f i r m scrisoarea dată
în mâna d-lui P a v o n c e l l i : fost ministru în cabinetul R u d i n i , o m
a v u t şi u n o m c u m se c a d e , deşi napoletan. L ' a m adresat D - V o a s t r e ,
spre a'l sustrage d e la adesea neomenoasele exploatări ale avocaţilor
noştri.
V ă m u l ţ u m e s c de nostima scrisoare-jurnal din u r m ă . E însă
urgentă nevoie d e o a d o u a , spre a mă scoate din încurcăturile î n
care m ă aruncă citirea zilnică a jurnalelor noastre. M ă r o g , Petraşcu
este sau n u este j u n i m i s t . D - V o a s t r ă ziceţi nu ; Constituţionalul
z i c e da. W o d ă ori H â n c u ?
T o t în C o n s t . mai citesc unele articole de fond c e - m i par pri­
mejdioase. A r fi bine ca chestiunea transilvană să fie atinsă n u m a i
d e acele persoane ale partidului care o cunosc astăzi şi ştiu c u m au
s'o trateze m â i n e .
A ş i dori s ă ' m i răspundeţi dacă L a h o v a r y a dat ochi cu v r e u n u l
din D o m n i e l e V o a s t r e . M i e î m i pare că Independenţa e gata să
îmbrăţişeze cauza junimistă, ceea ce n u ar fi de despreţuit. Personal,
L a h . e o m cinstit, o m de ordine şi conservator înăscut. M e r g e a
c u S t u r d z a în ultimele v r e m u r i , fiind-că acesta fusese foarte gentil
c u e l d u p ă o m o r u l lui frate-său. A m v o r b i t adesea c u L a h o v .
despre situaţiunea partidelor dela n o i . E l v e d e a î n d-1 C a r p , încă
de p e când trăia C a t a r g i u , p e adevăratul şef al partidului c o n ­
servator, iar î n u r m a alegerii lui C a n t a c u z i n o , n u ' ş i încăpea în
piele d e n e c a z . Părerea m e a este că e l v a da j u r n a l u l u i său direc­
ţiune în sens j u n i m i s t , fără nicio condiţiune, n u m a i să n u fie
maltratat sau luat peste picior. V ă r o g să luaţi î n consideraţiune
vorbele m e l e . L a h o v . e personal b o g a t , n u aspiră să j o a c e r o l p o l i ­
tic c a reposatul său frate, fiind-că atunci n ' a r fi avut decât să
rămână î n partidul liberal, u n d e , la o viitoare formaţiune, ar fi
d e v e n i t de sigur M i n i s t r u l A f . Străine.
D e s p r e m i n e , c u m m ă ş t i ţ i : stau liniştit şi aştept ziua de mâine
c u î n c r e d e r e . A m închiriat p e vară o casă la Frascati, u n d e v o i u
încerca să l u c r e z c â t e - c e v a . V r e m i l e d i n u r m ă l e - a m t r e c u t c o o r ­
donând nişte note relative la unele curioase cuvinte româneşti,
ce se găsesc aidoma în limba italiană. O eşi vreodată c e v a , sau n u ,
asta e altă socoteală. C â t e o dată m a i bate v â n t u l a p o e z i e , apoi a
r o m a n , apoi a n i m i c , şi trece v r e m e a . A m î n c e p u t a simţi bucuria
vieţii prin o c h i : a o vedea c u m se desfăşură p e dealuri, î n caldul
v e r e i , arsă de patimi, tânără sau c a d u c ă . O instinctivă t e m e r e de
moarte par'că m ă face să cred c ă n ' a m trăit destul de d i n p l i n .
E o copilărie, fiind că la u r m a u r m e i , n ' a m de c e m ă p l â n g e ; dar
asta e nestatornicia firei noastre.
F l e a c u r i , ziceţi D - V o a s t r ă , şi sus i n i m a ! B i n e , aşa să f i e .
C u multă şi statornică iubire a nestatornicei firi.

138.
]
R o m a 10/22 Iunie 1899 )
Iubite domnule Maior eseu,
Z e c e / 2 2 I u n - î ' e ! . . . fiind-că aşa aţi p o r u n c i t .
Regăsesc scrisoarea D - V o a s t r e d i n N o e m v r i e 9 5 , c u novela aci
alăturată. Recitindu-le p e a m â n d o u ă , le g ă s e s c : scrisoarea, n u se

*) Notă cu cerneală violetă, pe colţul scrisorii, de mâna lui Titu Maio-

rescu: « Răspuns, să scrie lui Jean Lahovari, fiindcă e prost, dar om cinstit.
Novela trimisă la Convorbiri, 25 Iunie 1899. T . M . ».
poate mai dreaptă, ca sens critic şi c a sentiment de o p o r t u n i t a t e :
« fii p r u d e n t şi lasă novela în saltar, până d u p ă epoca puritanilor » ;
novela b u n ă , c u schimbările indicate d e D - V o a s t r ă .
E s t e evident c ă chiar aşa schimbată şi îndulcită, ea e totuşi foarte
erotică. A r e însă o calitate: pare adevărată.
S o c o t e s c că p e vară şi c u trei stele drept semnătură, poate
1
merge ) .
P u b l i c u l inteligent v a b ă n u i că autorul e Hâjdeu sau poate
S t u r d z a , — m a i ştii!
A c e s t e a zise, daţi-mi voie să vă c e r o p o v a ţ ă : la 15 I u l i e ,
împlinesc 6 ani d e P r i m Secretar. Colegii d i n promoţiunea
mea sunt ajunşi M i n i ş t r i şi Consilieri v e c h i ( M a v r o d i , K r e t z u l e s c u
şi alţii), iar M i ş u , d i n u r m ă , e Secretar G l . şi probabil v a trece
M i n i s t r u . C r e d e ţ i c ă ar fi bine să scriu lui Jean L a h o v a r y , e x p u -
nându-i drepturile m e l e şi c u m S t u r d z a a şters d i n b u d g e t u n l o c
de Consilier, c e era vacant, c a să n u m i ' l dea ? Sentimentul m e u e
că n u trebuie să scriu, c i să aştept ca t i m p u l , il gran g a l a n t u o m o ,
să p u n ă p e fiecare la l o c u l s ă u ; dar cei d i n prejurul m e u cred
contrariul. Vă- spun d r e p t c ă simt o nespusă repulsiune de a cere
fiind-că, oricât d e mare dreptate să a m , se stabileşte n u m a i decât
o poziţiune d e inferioritate umilitoare dela cine cere la cine d ă ;
şi o asemenea poziţiune n u ' m i c o n v i n e . E poate o închipuire d e
s i n e ; dar, dacă alţii m ă j u d e c ă p e m i n e , j u d e c şi e u p e alţii, şi n u
găsesc îndreptăţită această poziţiune de inferioritate dela mine
la m u l ţ i .
>

D a r acestea, c u m z i c , sunt poate imagini despre sine, nejustificate.

D a ţ i - m i o povaţă, şi v o i u u r m a - o întocmai.
C e projecte p e vară ? U n d e , c u c e g â n d u r i literariceşti şi pe câtă
vreme ?

*) Nuvela a apărut în Convorbiri literare dela 15 August 1899, cu titlul:

« Două case potrivite », şi semnată într'adevăr cu trei stele. Fără această scri­
soare, care restabileşte cu toată siguranţa proprietatea, autorul povestirii ar fi
rămas necunoscut. E ciudat că d. D . Evolceanu, în « Indice de materiile
publicate în Convorbiri literare în anii I — X L », nu cunoaşte ori nu caută
să afle cine se ascunsese îndărătul celor trei stele, într'o vreme când lucrul
era atât de uşor de făcut şi pentru o bucată publicată în fruntea revistei
şi cu o stăpânire de sine, care trebuiau să deştepte luarea aminte a biblio­
grafului.
 N o i , la Frascati, în căldură, c u speranţă ca aleanul visurilor să
treacă p e la o c h i , aducând videnii albe în horbote de versuri pe
poale.
1
T o a t e cele mai b u n e ale sufletului amic ) .

(urmează)
Pentru text întocmai şi note
EMANOIL BUCUŢA

*) Intre scrisori se găsesc şi aceste versuri, scrise tremurat de o mână

necunoscută, dar care pare de femee. Că au venit dela Duiliu Zamfirescu
e sigur; ce.semnificaţie au, ca solie romană trimeasă la Bucureşti, sau de cine
sunt traduse", în urzeala aceasta lamartiniană, ar fi, astăzi, mai greu de spus.
Le redau cu slaba nădejde că poate zvonul lor argintiu va deştepta un ecou
în vre-un Suflet contemporan şi. vom putea astfel afla.

Le Lys

Surgi du sein des siecles sombres,

Un lys d'argent, un beau matin,
A tout â coup fleuri Ies ombres,
Sur un rocher du Palatin.

Chaque £tranger qui s'en approche,

Se demande, tout 6tonne,
Comment, sur cette aride roche,
Ce calice charmant est ne.

Et marchands, poetes, critiques,

Saxons rougeauds et Gaulois blonds,
Gens bourdonnants des Ameriques
Se perdent en stupeiactions !

Mais sur l'immortelle colline

Le beau lys palpite, royal,
Dans le sol'plonge sa racine,
Ses fleurs montent dans 1'Ideal !

Originalul românesc se găseşte în volumul Pe Marea Neagră, Poezii,

1899—1918 (pag. 44):

C R I N U L

Din vremuri de demult purces,

S'a 'nfiripat regescul crin
Şi-a răsărit neînţeles
Pe-o stâncă de pe Palatin. . . .
 V E R M E E R DIN D E L F T
. . . comme le pan de mur
jaune que peignit avec tant de
science et de raffinement un
artiste a jamais inconnu, a peine
identifie sous le nom de Ver
Meer.
Proust

B e r l i n . M u z e u l î m p ă r a t u l u i F r e d e r i c . Săli n e n u m ă r a t e , splen­
d i d e . L e străbaţi c u privirile încărcate de daruri, c u g â n d u l înaripat.
V i z i u n i grandioase, obsesii de linie, de coloare, de d u h plastic.
L i r i c ă procesiune de surprinderi şi b u c u r i i . Viaţa de măreţie
şi tăcere a câtorva secole de pictură.
î n t r ' o c a m e r ă lăturalnică te opreşti înaintea u n u i tablou m ă ­
r u n t , s i m p l u , c u desăvârşire osebit. U n cristal de l u m i n ă . U n
g â n d i n t i m î n c r e m e n i t s u b luciul unei pietre preţioase. U n accent
sufletesc încântător, ecoul — în c e înaltă gingăşie — al u n e i raze
de s o a r e ; u n fragment de taină picturală s u b neînchipuită l i m ­
p e z i m e . Priveşti de aproape. A c e e a ş i minunată î m b i n a r e de taină
şi l u m i n ă stărueşte. T a b l o u l vădeşte u n m e ş t e ş u g fără seamă,
atmosfera sa este d e o claritate perfectă şi simţi pâlpâind această
atmosferă o viaţă d e o stranie delicateţă.
Citeşti: Vermeer v a n Delft.
A i v ă z u t minunaţi D i i r e r , R e m b r a n d t , R u b e n s şi totuşi î n
faţa acestui c a d r u sărac toate luxuriantele imagini se şterg. A c u m
bogăţia altor pictori s t i n g h e r e ş t e : excesivă, stângace, retorică.
A c i n i m i c neobişnuit. O fată, u n gest, l u m i n ă . O fată s u b bogăţia
albă a ferestrei, o fată c u înfăţişarea b a n a l ă ; u n chip lipsit de o r i c ţ
 înţeles adânc, de orice avânt, de orice s t r ă l u c i r e ; o fată î n faţa
unei o g l i n z i . Liniştită, aproape puerilă îşi priveşte colierul de
mărgele.
Priveşti şi te simţi fără de veste turburat, fericit, legănat de u n
farmec neclar.
C e b u c u r i i ciudate trezeşte glasul i n t i m al acestui t a b l o u , fără
subiect, fără mişcare, fără i d e i ? C e subtile modulaţii se desprind
din acest tineresc i m n de l u m i n ă ?
C a să ajungi î n faţa acestui chip neînsemnat, ai trecut pe lângă
toate comorile de v i s ale a p u s u l u i . A i surprins ce au mărturisit
în patimă şi în coloare, marii vizionari ai picturii despre dragoste,
glorie şi moarte.
S'au îngânat în sufletul tău toate j o c u r i l e de u m b r ă şi de c â n ­
tec ale atâtor p o e m e plastice. A u t r e m u r a t în inima ta fiorii iniţierii
picturale, şi o clipă ucenic prin v e a c u r i , al vestiţilor maeştri, te-au
stăpânit faimoasele învingeri şi tainicele b u c u r i i ale tehnicei savante.
Ş i totuşi, a c u m n u le mai poţi i u b i ; stai prins, n e d u m e r i t , d e s -
legat de amintiri şi încerci să pătrunzi această t i n e r e ţ e a atmosferei,
această fragedă transparenţă a colorii, acest dialog de o rece sua­
vitate dintre l u m i n ă şi l u c r u r i .
V r e i să pricepi c o m p a r â n d , stabilind asemănări, înrudiri, filiaţii.
D a r n i m i c din t r e c u t nu-ţi î n d r u m e a z ă înţelegerea. G â n d u l se
z b a t e , fără să afle n o i m a intimă. F a ţ ă de u n cult plastic, de o poezie
atât de pătrunzătoare, bătrânii idoli ai picturii n u mai s u n t dătători
de s e a m ă .
Ş i turburarea creşte, fără ca rostul adânc al acestui capriciu
de l u m i n ă să se lase c u p r i n s .
S u b această limpede strălucire de emaliu se a s c u n d s e m n e l e
u n u i rit pictural i n e d i t .
înlături vechile admiraţii. înlături ascuţita p ă t r u n d e r e , linia
fără de greş a m u l t socotitului D i i r e r , înlături orgia de coloare şi gest
a sensualului R u b e n s , înlături neliniştea de u m b r ă şi d u h a b i b l i ­
cului Rembrandt.
Ceilalţi O l a n d e z i , micii maeştri, c u m li se s p u n e , par în faţa ace­
stei picturi, g r e o i , prozaici, îndepărtaţi în v r e m e şi î n spirit.
D e ce această artă de o fineţe atât de reţinută, de o puritate atât
de aleasă, m â n g â e , stăpâneşte, c o n v i n g e ?
I n tabloul peretelui alăturat, o simplă sofragerie olandeză.
 O femee tânără, gustă u n pahar de v i n . S o ţ u l ei, î n picioare,
o priveşte.
Ş i î n faţa acestei atmosfere familiale şi totuşi nefiresc de l i m ­
p e z i , î n faţa acestei l u m i n i încremenite în care toate esenţele
vieţii par transparente, abstracte, infinite, simţi aceeaşi tur-
burare.
T a b l o u l de două p a l m e , d i n L o u v r e . U n cap b l o n d de fată,
aplecat peste gherghef.
D e g e t e l e r o b o t i n d c u delicată atenţie asupra broderiei înflorite
î n c h i p u e s c o fluturare de petale.
I n l u m i n a l i m p e d e c e amănunţeşte c u rafinată gingăşie pla­
nurile obiectelor, mâinile acestea, modelate n u m a i c u două t o n u r i
de coloare, trăiesc c u o intensitate surprinzătoare, aproape d u r e ­
roasă.
V i a ţ a acestor mâini înseamnă o notaţie de o ascuţime atât
de neobişnuită, d e o sensibilitate atât d e înaltă, încât te surprinzi
a d m i r â n d c u respiraţia tăiată. Este u n fragment de v i z i u n e p r o u -
stiană a realităţii plastice, transpusă î n coloare.
Detaliul n u devine nici o clipă înregistrare sentimentală sau
anostă şi ticăită analiză a m i c r o c o s m u l u i material, c i , săturat d e
spirit, subliniat de e m o ţ i e , el respiră s i m p l u şi p u r în viaţa între­
gului.
V e r m e e r preţueşte mai c u seamă g a m a colorilor r e c i , de aris­
tocratic r a f i n a m e n t : cenuşiuri de nuanţă argintie, tonurile aci­
dulate ale albastrului, paloarea g r a v ă a g a l b e n u l u i ; tonuri ce îngă-
d u e s c u n j o c delicat al valorilor de u m b r ă şi l u m i n ă .
C u aceste e l e m e n t e , savant m â n u i t e , c u nesfârşită grijă dozate,
c u stăruitoare iubire cercetate, realizează V e r m e e r poezia intimă
a personajelor sale în fermecătoareaa atmosferă a interiorurilor
sale o l a n d e z e .
F e t e l e tinere, pictate de V e r m e e r , neuitatele c h i p u r i !

. . . D e u n ceas sosit î n L o n d r a , prietenul m e u m ă părăsi r â z â n d ,

î n s g o m o t o s u l T r a f a l g a r S q u a r e , p e treptele m u z e u l u i « N a t i o ­
nal G a l e r y » , p l e c â n d să-şi vadă de treabă.
P â n ă la ora z e c e , mai erau câteva m i n u t e . I n t r â n d , m ă
grăbii să prezint cele dintâi omagii b u n u l u i şi doctului V e r ­
meer,
 Ş i ce privire mi-a dăruit încântătoarea fată, neasemuit de v i e ,
umilitor de simplă, încremenită p e n t r u veacuri î n faţa d e m o d a ­
tului clavecin.
C e nostalgică poezie d e b a s m î n t r e r u p t închideau ochii aceia,
prea mari, prea g r a v i ! C u m l u m i n a u figura proaspătă de a d o l e s ­
c e n t ă ! C e înălţare către m i t şi v e ş n i c i e , dincolo de m o a r t e . • •
D e atunci, ochii aceia, turburătoare j u c ă r i i ale amintirii, m i - a u
ajutat să înţeleg ce t r i u m f al frumuseţii înseamnă liniştea e x p r i ­
m â n d sufletul. C e înseamnă farmecul pătrunzător al simplităţii,
transfigurând detaliul u m i l , r ă s c u m p ă r â n d umilinţa materiei;
ce miracol de artă înseamnă să închizi într'o adiere de v i s sau
de z â m b e t cea mai dramatică poezie a vieţii.

I n D r e s d a . C u r t e z a n a . Sensualitate rafinată până la c â n t e c ,

nesfârşită b u c u r i e de coloare. G r u p strâns, ritmic, decorativ. O
bătrână, doi bărbaţi, femeia. M â n a întinsă primeşte plata. Ş i
z â m b e t u l femeii. C a l m , tânăr, desăvârşit. Peste o a m e n i , l u c r u r i ,
instincte.
P â l c u l sufletesc ajuns v i s m e l o d i c , imaterială năzuinţă, peste
b i n e şi r ă u .
N i c i o grijă meschină, nici o poftă grea, n'au mânjit chipul acestei
femei d e obârşie neînsemnată. F r u n t e a însă, lipsidă de g â n d este
proaspăt luminată de d e sens.
O delicată nobleţe a cărnii, însufleţeşte această frumuseţe liniş­
tită şi naivă.
I n t r ' u n alt colţ d e m u z e u , tânăra femeie care citeşte o scrisoare
— subiect iubit d e V e r m e e r — î n faţa ferestrei înalte, de atâtea
ori pictată, î n faţa carourilor colorate, î n d e l u n g mângâiate d e p r i ­
virile celui mai simţitor dintre visătorii paletei.
I n cameră pătrunde largă, mătăsoasă, îngânată de respiraţia
apelor n e v ă z u t e , lumina nordică a D e l f t u l u i .

II
Delft, port cu ape grele. . .

« . . .Pace provincială. L i n i ş t e desăvârşită. P e cheiurile v e c h i ,

arborii, crenelurile colorate ale caselor, oglindite c u m i n ţ i , d o r m
la u n loc c u tăcerea de veacuri în apele canalurilor.
 L a c u r i prielnice v i s u l u i .
O a m e n i c u m s e c a d e , m u n c i n d fără grabă, departe de z g o m o ­
tosul A m s t e r d a m . . . » .
C â ţ i pictori, câţi poeţi n ' a u cântat liniştea stranie a bătrânelor
porturi de m a r e . O r i z o n t u l nemăsurat. F a r m e c u l catargelor venite
d e departe. Vraja obositoare a flăcărilor în larg.
V e r m e e r a plăsmuit în minunata « V e d e r e a D e l f t u l u i » dinspre
m a r e , cea mai delicată simfonie de cenuşiu şi albastru, de cer
şi de taină, ce u n suflet de pictor poet, a p u t u t vreodată r â v n i .
I n plină l u m i n ă , este cel mai fermecător colţ al m u z e u l u i din
Haga.
E s t e într'adevăr peisajul devenit pură stare sufletească, m ă r ­
turisire intimă şi p o e m rafinat.
O privelişte largă, încărcată de g â n d .
O bogăţie d e a c c e n t e , fără de seamăn.
Peste îndepărtatele canale, pluteşte o atmosferă albă, d e . m e l a n ­
colie uşoară, de v i s şi de t ă c e r e .
V ă amintiţi?

V o i s sur ces canaux

D o r m i r ces bateaux
D o n t l ' h u m e u r est v a g a b o n d e . . . '

I n Delft înfloreşte pe v r e m e a lui V e r m e e r , m â n d r ă de tradiţia

u n u i v e a c , pictura faianţei. In toată ceramica olandeză, vestită
p e n t r u delicateţa podoabelor şi desăvârşita tehnică secretă, D e l f t u l
trece în cel dintâi r â n d , prin deosebita gingăşie a meşteşugului şi
rafinamentul chipurilor pictate.
M i n u n a t a linişte a acestui mic p o r t olandez şi arta de mare fră­
g e z i m e a ceramicei sale au plăsmuit oare două din feţele sufle­
tului vermeerian ?

III

Dito 31 Oktober 1632.

« I kint Joannis, vader Rejnier, Janssoon, moeder...
Adică :
« U n copil, Joannis, tată Rejnier, fiul lui I a n . m a m ă D i g n u m ,
fiica lui Balthasar, martorii s u n t . . . » .
 A ş a începe actul de naştere, de c u r â n d găsit, p r i n t r ' o ciudată
întâmplare, al lui Joannis ori Jan V e r m e e r din D e l f t * ) , cel mai
p u r pictor o l a n d e z , cel mai subtil poet al atmosferei, cel mai m e l o ­
dic modelator al luminii, « c e l mai mare dintre n e c u n o s c u ţ i » ,
artist uitat cu desăvârşire, v r e m e de două v e a c u r i .
N i c i astăzi n u se ştiu prea multe l u c r u r i despre V e r m e e r .
Se naşte, uceniceşte, creează şi m o a r e î n D e l f t . L a 21 de ani
se căsătoreşte c u Catherina B o l n e y . I n anul căsătoriei este p r i m i t
î n corporaţia pictorilor din D e l f t , dar n u poate plăti decât o parte
din cei 6 florini, câţi se c e r . E s t e n u m i t decan al Corporaţiei î n
anii 1662 şi 1 6 7 0 . M o a r e sărac î n anul 1 6 7 5 , lăsând î n u r m a sa
zece copii.
Viaţa sa pare c u desăvârşire liniştită. N i c i u n s e m n n u ne arată
că şi-ar fi părăsit vreodată oraşul. L u c r u l este cu totul rar p e n t r u
acele v r e m u r i , î n l u m e a pictorilor.
A t r a ş i de lucrări noi, sau de faima maeştrilor străini, aceştia
cutreerau adesea întreg apusul E u r o p e i , v i z i t â n d atelierele v e ­
stite şi curţile domneşti, castelele primitoare şi cetăţile b o g a t e .
N u se cunosc legăturile lui V e r m e e r c u nici u n pictor c u n o s c u t
al v r e m i i .
Poate că a fost e l e v u l lui K a r e l F a b r i t i u s , u n pictor din D e l f t ,
delicat şi c u m i n t e , care picta canari şi chipuri triste. M o r t tânăr
după ce fusese câtăva v r e m e , în A m s t e r d a m , e l e v u l lui R e m b r a n d t ,
Fabritius a lăsat posterităţii câteva colivii pictate, câteva m i n u ­
nate portrete şi — p r e s u p u n e r i .
T o t c u presupuneri t r e b u e să ne m u l ţ u m i m , dacă v r e m să
a m ă n u n ţ i m figura lui V e r m e e r .
U n i i comentatori au încercat să recunoască fiicele lui V e r m e e r
în portretele sale de fete tinere.
F i g u r i deosebit de pure şi de o frăgezime ciudată. M a i c u seamă
u n minunat cap d e adolescentă, c u p ă r u l strâns î n t r ' u n t u r b a n c o ­
lorat, a pricinuit multe discuţii. O figură de o gingăşie aproape
bolnăvicioasă. U n chip de neuitat. B u z e proaspete, copilăreşti
întredeschise şi ochi largi, l i m p e z i , luminaţi de apele u n u i v i s
nesfârşit.
l
) Ori Ver Meer, ori Van der Meer ori Vandermer, etc. Ca multe alte
vechi nume olandeze, numele lui Vermeer este ortografiat în chipuri foarte
diferite.
 U n cunoscător c u mare dragoste p e n t r u V e r m e e r , a scris că acest
portret întrupează u n u l din chipurile legendare ale picturii.
I n m u z e u l din Budapesta se află u n portret de femeie a cărei
trăsături amintesc figurile de fete tinere pictate de V e r m e e r .
O faţă palidă, lipsită de frumuseţe, însă transfigurată d e o mare
linişte lăuntrică.
Poate că e portretul Catherinei B o l u e y . A l t e amănunte asupra v i e ­
ţii lui V e r m e e r lipsesc. D u p ă c u m a m spus, aproape două secole, este
c u desăvârşire uitat. Picturile sale se izidesc prin poduri sau sunt
v â n d u t e , p u r t â n d n u m e străine, bine plătite.
U n critic de artă francez, B u r g e r - T h o r e , îl « d e s c o p e r e » î n
anul 1866 şi începe cercetări pătimaşe prin colecţiile întregei E u r o p e .
A c u m specialiştii pornesc la l u c r u . Până la această dată chiar
cercetătorii c u deosebire încercaţi nu-1 luaseră în seamă. î n s u ş i
F r o m e n t i n , cel mai subtil comentator al picturii olandeze, nu-i
dărueşte decât câteva r â n d u r i . T o t u ş i , surprins, îl socoate « u n e
particularite de l'art holandaise » şi îi recunoaşte « des cotes d ' o b -
servateur assez etranges ». Ş i F r o m e n t i n era doar u n critic p ă t r u n ­
zător care întrunea însuşiri r a r e : era pictor destul de dibaci şi
psiholog delicat (romanul « D o m i n i q u e ») iar cartea sa « L e s M a î t r e s
d'autrefois » este c u adevărat cea mai iscusită analiză a picturii
olandeze. T a i n e , în « L e s peintres a u x P a y s - B a s » (1865), nici
nu-1 citează. Insă, odată c u întâiul pătrar al acestui v e a c , faima c o ­
boară asupra lui V e r m e e r . Câţiva entuziaşti printre erudiţii olan­
dezi îi consacră ani de cercetare, c u rezultate însă doar conjec­
turale ( B r e d i u s , Hofstede de G r o s t şi alţii). A b i a astăzi însă,
V e r m e e r începe să fie preţuit de p u b l i c . A s t ă z i abia, sensibilitatea
epocii noastre recunoaşte în această pictură, esenţele unei arte
al cărei rafinament a rămas c u desăvârşire neînţeles t r e c u t u l u i .
A s t ă z i chiar manualele profesorilor universitari î n c e p să-1
recunoască d r e p t « u n des plus purs poetes de la peinture » ( L o u i s
H o u r t i c q , Hollande, 1932).
S e cunosc în întreaga l u m e , v r e o patruzeci de tablouri, ce p o t
fi neîndoielnic p u s e pe seama lui V e r m e e r şi câteva care sunt încă
nesigure. I n cercurile cunoscătorilor şi a,le interesaţilor, cercetările
în vederea noilor descoperiri, «goana d u p ă u n nou V e r m e e r »
u r m e a z ă c u înfrigurare. A s t ă z i , u n singur V e r m e e r înseamnă,
p e n t r u u n m u z e u , un m i c tezaur. E s t e mai s c u m p plătit decât
R e m b r a n d t , astăzi. D e c u r â n d s'a v â n d u t în A m s t e r d a m u n tablou
de V e r m e e r , p e n t r u v r e o 8 milioane d e lei. Colecţionarii şi m u z e e l e
plătesc aceste s u m e uimitoare, p e n t r u tablourile u n u i pictor, care
ani întregi n u a p u t u t plăti pâinea cea de toate zilele p e n t r u copiii
săi, m u l ţ i . ( U n călător al epocii înseamnă î n notele sale că a v ă z u t
la brutarul uliţii lui V e r m e e r , două din tablourile mari ale acestuia,
luate amanet.)

IV

F ă r ă amintirea câtorva date, V e r m e e r n u poate fi luminat isto­

riceşte, şi rosturile picturii sale sunt şi mai g r e u de p r i n s .
P e la 1650 c â n d începe V e r m e e r să l u c r e z e , O l a n d a este în
c u l m e a înfloririi sale sociale şi artistice. E s t e ceasul cel mai de seamă
al picturii Ţ ă r i l o r - d e - J o s . I n A m s t e r d a m , R e m b r a n d t , c u câţiva
ani înainte, atinsese cea mai zgomotoasă faimă, faţă de c o n t e m p o r a n i .
( D u p ă această epocă de plinătate şi de fapte, u r m e a z ă r u p t u r a
c u v r e m e a sa şi refugiul într'o viaţă de creaţie înfrigurată, m i z e r i e
şi nelinişte mistică.)
I n H a a r l e m , bătrânul F r a n z H a l s , între c â r c i u m ă şi atelier, glorios,
u r s u z , t e m u t , îşi exploatează şi instrueşte n u m e r o ş i i u c e n i c i .
Este v r e m e a lui B r o u w e r , O s t a d e , M e t z y s , T e r b o r c h , C u y p ,
P o t t e r . . . I n aceeaşi v r e m e c u V e r m e e r lucrează S t e e n , H o b b e m a ,
Isaac R u y s d a e l , u n u l din marii peisajişti ai l u m i i , M a a s , Pieter
de H o c h .
Pieter de H o c h , care a pictat minunate interioruri o l a n d e z e ,
a trăit câtăva v r e m e în D e l f t . S i n g u r ă arta acestuia are uşoare
înrudiri c u arta lui V e r m e e r .
Pictura olandeză — spune F r o m e n t i n — n u a fost şi n u putea fi
decât portretul O l a n d e i , icoana sa exterioară, adevărată, a m ă ­
nunţită, întreagă, asemănătoare; fără nicio înfrumuseţare.
Portretul oamenilor şi locurilor, al obiceiurilor b u r g h e z e ; al p i e ­
ţelor, al uliţelor, al câmpiilor, al mării şi al c e r u l u i ; aşa trebuia să fie
restrâns în elementele sale t e m e i n i c e , p r o g r a m u l u r m a t de şcoala
olandeză şi acesta chiar fu, din cea dintâi zi până în u l t i m a .
Pare că n i m i c nu era mai s i m p l u decât să descoperi această artă
prozaică şi totuşi, d e - a - l u n g u l istoriei picturii , n u se închipuise
niciodată ceva mai larg şi mai n o u . D i n t r ' o dată totul este s c h i m b a t ,
în c h i p u l d e a c o n c e p e , de a y e d e a şi d e a r e d a : p u n c t de v e d e r e ,
ideal poetic, alegere î n studiu, stil şi m e t o d ă ».
Intr'adevăr, pictura olandeză, ultima dintre marile scoale
ale apusului, este singura care n u î m p r u m u t ă n i m i c Italiei.
Plastica Renaşterii italiene însemnase o sonoră glorificare a
o m u l u i . D u p ă d o g m e l e acestui magnific « Rinascimento » — pa­
tetică lărgire a canonului antic — arta t r e b u e şă fie tipică,
idealizată, construită transpusă î n absolut. A r t a trebue să fie
selecţie, deci eliminare, sinteză, eloquenţă, frumuseţe ritmică,
simetrie clară.
N i c i u n u l dintre aceste ideale clasice n u e p r i m i t de realismul
olandez.
A c i , u n i c u l ideal este u n meşteşug pictoricesc desăvârşit.
A c e s t m e ş t e ş u g izbuteşte să ajungă aşa de desăvârşit, încât rea­
lismul o l a n d e z pare astăzi încă m u l t mai « n a t u r a l » decât « natura­
lismul » v r e m i i noastre.
Pictura naturalistă pare, în faţa acestui meşteşug o l a n d e z , aşa
de s i m p l u , de sigur, de cordial, ostentativă, retorică, literară, « n e ­
reală » şi d e o tehnică improvizată.
R e a l i s m u l maeştrilor olandezi este unic în istoria p i c t u r i i .
M e ş t e ş u g fără t r u c u r i , artă fără v i s .
A r t a acestui p o p o r de b u r g h e z i : practici, fără imaginaţie, veşnic
r o b o t i n d — n u are nici o u r m ă de spirit latin, p r e c u m e arta F l a n -
drei, catolică şi fastuoasă. E s t e arta u n u i p o p o r c u tradiţii religioase
r u p t e , c u u n c u l t bisericesc n o u , fără c h i p u r i . P o p o r u l acesta are
obiceiuri p r o z a i c e , iubeşte e c o n o m i a şi măsura, este fără î n g ă ­
duinţă p e n t r u l u x ; p e n t r u gratuit, p e n t r u fantezie, şi în v o c a b u ­
larul său c u v â n t u l « melancolie » lipseşte.
T r e i pictori olandezi, printre cei mai de seamă ai l u m i i , d e p ă ­
şesc hotarele şi semnele sufleteşti ale acestei arte. R e m b r a n d t v a n
R y n , Isaac R u y s d a e l , Jan V e r m e e r v a n D e l f t . N i c i u n u l n u e înţeles
d e v r e m e a sa. T o ţ i trei m o r săraci, l u c r u neobişnuit printre p i c ­
torii e p o c i i — toţi bine plătiţi.
R e m b r a n d t v e ş n i c fugărit de creditori şi suspectat de b u r g h e z i ,
moare în m i z e r i e şi singurătate; R u y s d a e l , b o l n a v , părăsit, î n t r ' u n
azil de b ă t r â n i ; V e r m e e r , cu tablourile scoase la licitaţie. Insă
sufleteşte, V e r m e e r se deosebeşte temeinic de R e m b r a n d t şi R u y s ­
dael.
 R u p t u r a dintre viziunea sa artistică şi gustul v r e m i i sale n ' a r e
n i m i c patetic, d u p ă c u m se întâmplă c u neliniştitul R e m b r a n d t sau
singuratecul R u y s d a e l .
A r t a lui V e r m e e r închide însuşirile cele mai puţin văzătoare.
Virtuozitatea sa fără seamăn poate trece nebăgată î n seamă.
Melancolia sa este delicată. A r t a lui V e r m e e r este arta u n u i
spirit a r m o n i c . V i z i u n e a sa plastică n u cuprinde n i m i c dramatic,
n i m i c neliniştitor. C h i p u r i l e lui R e m b r a n d t u r b u r ă , peisajul lui
R u y s d a e l î m p o v ă r e a z ă , l u m e a lui V e r m e e r încântă.
A r t a lui V e r m e e r poate surprinde însă n u m a i prin desăvârşita
sa linişte, neobişnuita l i m p e z i m e , nesfârşita sa valoare de incantaţie.
A r t a lui V e r m e e r este de o înaltă discreţie. Esenţele sufleteşti
> > *

distilate î n plastica lui V e r m e e r p u r c e d d i n t r ' u n singular clasicism

al spiritului.
N i c i arta lui V e r m e e r n u are vădite legături cu clasicismul italian
sau antic, în înţelesul şcolar al c u v â n t u l u i , însă este o artă construită
pe linii de mare eleganţă sufletească.
C e e a ce t u r b u r ă în această artă este tocmai puritatea, n e o m e n e a s c a
sa puritate. Altfel întreaga poetică v e r m e e r i a n ă înseamnă a r m o n i e
lăuntrică, linişte, bucurie g r a v ă , sensualitate sublimată. A c e a s t ă
atmosferă sugerează în chip firesc v e r s u r i l e :
L â , tout n'est q u ' o r d r e et beaute,
L u x e , calme et v o l u p t e .
(Baudelaire )
în care A n d r e G i d e recunoştea cea mai subtilă definiţie a spi­
ritului clasic.
U n i v e r s u l v e r m e e r i a n este orânduit î n j u r u l o m u l u i , î n t r ' u n
chip ce aminteşte de asemeni ierarchia universului clasic. Insă tactul
intim c u care V e r m e e r graduează rosturile lucrurilor, în mijlocul
cărora se înscrie o m u l , măsura c u care V e r m e e r învie tâlcurile unei
l u m i familiare, sunt d e o delicateţe şi d e o armonie fără s e a m ă n .
V e r m e e r este singurul, în întreaga pictură olandeză pecetluită
de pitoresc şi coloare locală, în a cărui artă, interpretarea o m u l u i
tinde n u m a i către sens plastic şi m e l o d i e . Pictura sa n u are accent
particular, semnificaţie psihologică sau socială, subliniată. Ş i l u c r u l
acesta este c u deosebire însemnat. P e v r e m e a lui V e r m e e r , d o m ­
nesc două tendinţe printre pictorii o l a n d e z i .
 C â ţ i v a , c u totul copleşiţi de R e m b r a n d t , p e care îl a d m i r ă fără
să-1 înţeleagă, încearcă să î n c h e g e o l u m e b i b l i c ă , stângace şi arti­
ficială. Ceilalţi m u l ţ i , meşteşugari e x c e l e n ţ i , fac, d u p ă c u m s'a s p u s ,
«portretul vremii lor».
V e r m e e r n u poate f i socotit nici printre u n i i , nici printre ceilalţi.
D e ş i pictează u n e l e d i n « subiectele » realiste, chipurile şi interio-
rurile lui V e r m e e r capătă, r ă m â n â n d totuşi s i m p l e , u n aşa de osebit
accent d e u m a n i t a t e , încât B t i r g e r - T h o r e , p r i m u l său comentator,
se v e d e n e v o i t , fără nici o dovadă de fapte — să-1 socoată e l e v u l
lui R e m b r a n d t .
V e r m e e r n u n u m a i c ă n u a lucrat în atelierul lui R e m b r a n d t ,
dar rosturile lui sufleteşti, t e m e i n i c e , sunt p r o t i v n i c e v i z i u n i i
şi tehnicei lui R e m b r a n d t .
Pictura lui R e m b r a n d t este grea, neliniştită, făcută «în plină pastă»
şi spiritul acestei arte este b i b l i c , pesimist, transcendent.
I n m i n u n a t u l tablou d i n D r e s d a , C u r t e z a n a , tablou pictat la
vârsta de 27 d e ani, se poate g h i c i o interpretare liberă a
clar-obscurului r e m b r a n d t i a n .
I n s ă această u m b r ă v a g ă ce învălueşte lucrurile î n acest tablou
este d e o frăgezime încântătoare şi n u înseamnă decât o preţiozitate
a manierii d e tinereţe. M a i târziu, acest t r i b u t tehnic, al u n u i
artist tânăr c e se caută î n c ă , plătit marelui R e m b r a n d t , n u se
x
mai v ă d e ş t e nicăiri.
C ă c i V e r m e e r este u n spirit a r m o n i c . Poezia operei sale p i c t u ­
rale n u are î n r u d i r i c u t r u d n i c u l pathos r e m b r a n d t i a n . M e l a n ­
coliile sale sunt senine. Nostalgia sa p u r c e d e din tâlcurile tăcerii
şi tinde către tărâmurile nesfârşite ale v i s u l u i .
G l a s u l său se înalţă către c â n t e c , î n acorduri p u r e , stenice,
l i m p e z i . A c c e n t e l e artei sale sunt m u z i c a l e adeziuni la viaţa d e
toate zilele. V e r m e e r n u se refugiază într'o l u m e transcendentă,
d u p ă c u m face R e m b r a n d t .
E l n u u m p l e tablourile sale c u o umanitate neliniştită, peste
care pluteşte fosforescenţa ciudată a sensurilor subconştiente.
E l n u năzueşte către d u h , s u b n i m b u l clar-obscur al miturilor
biblice.
E l n u a l u n g ă o m u l , p r e c u m întunecatul R u y s d a e l , p e n t r u a se
cufunda î n privelişti grele de tăcere şi de furtună. U n i v e r s u l v e r -
meerian suferă doar o n e v ă z u t ă transfigurare poetică.
 N i m i c n u este anulat, n i m i c n u este vădit înfrumuseţat, însă
peste lucruri şi o a m e n i pluteşte u n suflu spiritual de o asemenea
puritate, încât totul ajunge f a r m e c , m e l o d i e , fragment a r m o n i c .
U n sens panteist, subtil, p r e c u m u n g â n d nemărturisit învălue
viziunea plastică.
O delicată atmosferă spirituală străbate şi învie gestul u m a n şi
pasta picturală. T a i n i c e l e corespondenţe dintre l u c r u r i şi g â n d u r i
capătă expresia plastică revelatoare. F a p t ă , s i m b o l , t r u p , materie
moartă, sunt exprimate de u n m e ş t e ş u g pictural d e o nesfârşită
complexitate.
I n această atmosferă, transfigurată de d u h şi purificată de cântec,
plutesc n e v ă z u t e în j u r u l o m u l u i , toate substanţele vieţii şi acele
c u m i n ţ i simboluri ale cotidianului

. . -symboles
Q u i l'observent avec des regards f a m i l i e r s . . .
(Baudelaire, Correspondances).

T o a t e obiectele îşi păstrează tâlcul lor particular, rostul lor d e

toate zilele, banal, m u t , m e d i o c r u , însă accentul lor expresiv
capătă valoarea m e l o d i c ă .
E l e sunt surprinse î n starea lor modestă, însă situate î n armonia
sufletească a acestei arte de lumină, lucrurile par transpuse î n t r ' u n
plan feeric, c u ecouri n e m ă r g i n i t e :
« L a simple contemplation d ' u n e fleur dans u n v e r r e d'eau, d'un
coin d u ciel â travers la fenetre, d ' u n pli d e souffrance sur u n visage
d ' h o m m e , sont la revelation de l'infini, p o u r q u i sait accorder sa
v i e â la v i e de l ' u n i v e r s » ( D u h a m e l ) .
Ş i c u m în creaţia înaltă d e artă n u se află realitate sufletească
cât de subtilă, care să n u se înscrie în însuşi c o m p l e x u l tehnic al
mijloacelor de expresie ale artistului, m e ş t e ş u g u l lui V e r m e e r
este atât de rafinat, paleta şi tuşa sa sunt atât de riguros deosebite
d u p ă structura materială a l u c r u l u i pictat, redarea atât d e delicat
exactă, încât virtuozitatea ajunsă la această c u l m e se anulează p e
ea însăşi şi orice u r m ă de virtuozitate — în înţeles v u l g a r — dis­
pare. T o t u l devine s i m p l u , firesc, fără sforţare. Preciziunea, s u b l i ­
mată de spirit, ajunge nepăsare de j o c şi fluturare de suflet. T o t
ceea c e e frumos — spunea N i e t z s c h e — este uşor şi pluteşte p e
aripi fragile.
 Este o b u n ă sugestie, p e n t r u a descoperi spiritul frumuseţii
clasice.
Olandezii F y t , K a l f , K l a e s şi alţii, pictori de naturi m o a r t e , c o n ­
temporanii lui V e r m e e r , au realizat o pictură de mare migală, de o
perfectă materialitate. E i au pictat luciul cristalelor şi carnea
piersicilor, reflexele catifelei, transparenţa vaselor şi irizările mate­
riilor preţioase, detaliile obiectelor de fast, aparenţele sensuale
ale bucatelor gustoase, c u o exactitate care u l u e ş t e . A c e ş t i pictori
au izbutit să fixeze toate nuanţele de v o l u m , coloare şi t o n , toate
« v a l o r i l e » plastice ale «naturilor m o a r t e » c u m le n u m e ş t e o
x
urîtă v o r b ă de a t e l i e r ) , c u o p r e c i z i u n e desăvârşită.
D a c ă arta, aşa de copioasă şi de v i e a lui Balzac făcea c o n ­
c u r e n ţ ă — d u p ă c u m s'a spus — stării civile, această artă p r e ­
cisă şi materială face c o n c u r e n ţ ă c o n c r e t u l u i însuşi. Pictura aceasta
este, tehniceşte, fără g r e ş . N i c i aci n u se poate v o r b i de simple
« t u r u r i » sau t r u c u r i de atelier, de simplă dibăcie tehnică, p r e c u m
la anumiţi pictori g e r m a n i ai v e a c u l u i t r e c u t , sau la « p i c t o r i i » d e
bilete de bancă de p e cheiurile D â m b o v i ţ e i , sau de aiurea. N u ,
aceştia erau pictori adevăraţi, o a m e n i de treabă şi admirabili
meşteşugari, care iubeau naturile moarte pe care le pictau şi p e care
le studiaseră ani de zile c u râvnă şi înţelegere stăruitoare. I n pictura
lor, carnea fructelor respiră, v i e , cleştarul vaselor sclipeşte real.
Insă semnificaţia sufletească a acestei picturi este m e d i o c r ă .
S u f l u l spiritual al acestei arte e scurt şi sărac. Transfiguraţia ce
p u r c e d e din sensibilitatea artistului n u se iveşte. N i c i o u n d ă de
vis lăuntric n u dematerializează o b i e c t u l .
V o l u m e l e rămân g r e l e , r e c i , străine o m u l u i . N i m i c n u u m a n i ­
zează materia. Peste umilinţa silnică a concretului n u se înalţă nici u n
accent de confesie artistică. L i r i c şi plastic, arta aceasta are prea
puţine lucruri de mărturisit şi rămâne o migăloasă explorare a
universului concret.
D e aceea această artă, fără incandescenţă interioară şi fără o r i ­
z o n t spiritual, precisă şi strâmtă, poate interesa, poate plăcea o
anumită v r e m e , însă ajunge curând apăsătoare, aproape d u ş m ă ­
noasă. Distanţa dintre această pictură şi pictura vermeeriană este
imensă. E s t e distanţa dintre p r o z a meschină şi poezia rafinată.

*) Cuvântul nemţesc e minunat: Stillleben, viaţă liniştită.

 Insă cea mai înaltă măestrie, cea mai desăvârşită puritate, marea
taină plastică a picturii lui V e r m e e r sunt închise î n tehnica luminii
sale. L u m i n a a fost de asemeni cercetată, amănunţit şi pătimaş,
î n întreaga j u m ă t a t e a v e a c u l u i t r e c u t şi până azi încă — d e p l e i n -
air-ismul impresionist francez şi e u r o p e a n .
D e l a « l u m i n i s m u l » fragedelor dimineţi p e apă, ale u n u i M o n e t
sau S i s l e y , până la « p o i n t i l l i s m u l » sau «tactilismul » u n u i Seurat
sau u n u i S i g n a c — senzaţia l u m i n o a s ă savant disociată — t r e c â n d
prin toată g a m a impresioniştilor francezi şi g e r m a n i ( L i e b e r m a n n ,
S l e v o g t , C o r i n t h , e t c . ) — t o a t e bogăţiile de nuanţă, toate r e f l e x e l e ,
toate efectele de u m b r ă şi temperatură ale luminii au fost studiate.
A n o t i m p , atmosferă, l o c , ceas şi — d i n n o u în sens clasic, o dată
c u C e z a n n e — « t o n u l l o c a l » , statornic şi spiritual al peisajului,
au fost surprinse şi fixate d e paletă, î n instantaneitatea lor a d e v ă ­
rată, î n ţinuta lor particulară, u n i c ă .
Ş i totuşi l u m i n a lui V e r m e e r rămâne fără seamăn şi aerul inte-
riorurilor sale d e o imaterialitate neîntrecută.
C ă c i niciodată aerul din j u r u l lucrurilor, radiaţia l u m i n i i î n
preajma obiectelor n u au fost c u atâta dragoste mângâiate, n i c i o ­
dată respiraţia intimă a u n e i c a m e r e n u a fost atâta delicateţă
evocată, p r e c u m a izbutit arta lui V e r m e e r .
Insă adevărata însemnătate a u n e i arte, atât de desăvârşită ca
migală tehnică şi totuşi atât de apropiată d e l u m e a visului şi a s i m ­
b o l u l u i , depăşeşte nemăsurat minunatele sale victorii plastice.
C u v i o a s ă recunoştinţă se c u v i n e să închine iubitorul de f r u m o s
spiritului acestei arte.
A r t a lui V e r m e e r , arta celui mai subtil dintre pictori, a îngăduit
închegarea câtorva p o e m e picturale de o puritate de accent sufletesc
fără asemănare. A r t a lui V e r m e e r — r e v e r i e închisă î n forme perfecte
şi totuşi familiare — a plasticizat poetic viaţa lucrurilor m ă r u n t e .
L u c r u r i l e n u se p o t destăinui muritorului d e r â n d . C â t e v a
spirite, cu osebire delicate printre marii artişti ai l u m i i , ca V e r m e e r ,
au izbutit să înalţe în planul expresiei câteva din aceste taine ale
vieţii d e toate zilele.
Ş i astfel, î n această artă senină, l i m p e d e , fără u r m ă de pathos
exterior, p u t e m surprinde câteva şoapte d i n limbajul sufletului
şi al lucrurilor m u t e .
NICOLAE ARGINTESCU
 K I P L I N G
O m u l care, n u m a i departe, la 30 D e c e m v r i e trecut împlinea
şaptezeci de ani a fost mai m u l t decât u n poet, u n i m p e r i u ; sau,
ceea c e poate e şi mai m u l t decât atâta: imperialismul britanic.
D e aceea n i c i n u se mai auzea de dânsul în ultima v r e m e , —
l u c r u de care, se p a r e , poetul însuşi se consolase c u aceeaşi u ş u ­
rinţă, c u care suportase o faimă c e , dacă n u 1-a luat din aşternut,
1-a înrolat n u mai p u ţ i n la vârsta c â n d oamenii de obicei îşi fac
cel m u l t stagiul m i l i t a r . . .
C h i a r c u prilejul aniversării sale recente, oricât a n u m e critici
d e sânge şi structură străină au căutat să-1 exalte în trecut, — s'a
v o r b i t prea p u ţ i n de c e l care la 1888 lua L o n d r a c u asalt, şi se
înscria, tânăr r e c r u t , pentru trei sau patru decade, în contin­
gentele g l o r i e i .
S'a v o r b i t î n s c h i m b foarte m u l t de India şi coloniile britanice,
războiul î n T r a n s v a a l , sau războiul mondial, marinarii e n g l e z i
sau regina V i c t o r i a , c o m e r ţ u l englez sau oficialii englezi, — despre
tot acel i m p e r i u britanic, a cărui p r i m ă unitate el de fapt a
identificat-o, c u poveşti şi cântece soldăţeşti recitate din C a l -
cuta şi p â n ă î n Q u e b e c ! S'a vorbit mai m u l t de aceste l u c r u r i
decât de p o e t u l care le-a cântat până la neiertata sa identificare
c u ele.
T o a t e aceste l u c r u r i astăzi existând, — unele fiind chiar mai
de actualitate ca oricând, singur p o e t u l — l u c r u ciudat — n e
pare inactual, uitat, inexistent c h i a r . Idolatrizat c u m n'a fost
scriitor p e l u m e , î n u l t i m a decadă a v e a c u l u i trecut, azi era aproape
renegat de o generaţie pornită, c o n c o m i t e n t cu K i p l i n g , dar fără
d â n s u l , dela d e c a d e n t i s m u l simbolist al estetismului dela 1896,
prin liberalismul politic al începutului de v e a c , şi ajunsă azi la
cerebralismul desagregat al lui A l d o u s H u x l e y , L a w r e n c e , sau J o y c e .
Bătrân de glorie la v r e m e a când această generaţie începea c o c h e ­
tăriile sale c u m o d a , dânsul n'a p u t u t — şi n'a v r u t — s'o u r m e z e
nici î n supra-stilismul lui Paters, Y e a t s sau Oscar W i l d e , nici
î n generozităţile liberalo-idealiste ale lui Richard le G a l i e n n e ,
nici cu atât mai m u l t , în hiper-sensitivismul literar al epocii noastre.
D e ce să n ' o s p u n e m , K i p l i n g a fost u n poet ce se supravieţuia,
fiindcă oricât de citat era în antologii patriotice, şi oricât u n S t a n ­
ley B a l d w i n , p r e m i e r u l e n g l e z , făcea din ruda sa poetul său fa­
v o r i t , p o e z i a lui s'a absorbit într'atât de m u l t în temele p e care
le-a cântat, încât azi, când aceste t e m e au ajuns loc c o m u n al
politicei britanice, funcţiunea lor poetică a încetat, şi cu ea şi inte­
resul î n v e r s u l care a executat odinioară această funcţiune.
E soarta ingrată ce paşte pe poetul al cărui scris e mai m u l t
u n oficiu p u b l i c , decât o funcţie vitală. Poezia aceasta încetează
odată cu raţiunea de a fi a oficiului p u b l i c . K i p l i n g mai putea
găsi şi azi, î n t e m p e r a m e n t u l său de V i k i n g al poeziei — u n V i k i n g
cu lunete — rezerve poetice. Existenţa lui însă era n u mai puţin
aceea de a fi f o s t . . . D a c ă ar mai fi scris c u m scrisese a c u m câteva
decade — până în 1907, de pildă, când a luat p r e m i u l N o b e l —
K i p l i n g n'ar mai fi fost poetul care a f o s t ; dacă ar fi scris altfel,
n'ar mai fi fost K i p l i n g . . .
într'atât poetul se identificase temei, că tema îl omorîse anticipativ.
Sărbătorirea de ieri a poetului a fost mai mult sărbătorirea a b ­
sorbţiei poetului într'un c r e z ; critica lui de azi e mai m u l t c u l e ­
gerea l u i , a t o m c u a t o m , din cenuşa u n e i v e t r e . . .
#
# #

V i a ţ a lui K i p l i n g oferă cea dintâi procesul acestei identifi­

cări c u n e a m u l .
Rareori o viaţă m a i dedicată; şi prin aceasta mai m o n o t o n ă ,
mai lipsită de interes. C o p i l u l care năştea la 30 D e c e m v r i e 1865,
d i n t r ' u n tată e n g l e z , curatorul M u z e u l u i din L a h o r e , şi din fosta
d-şoară A l i c e B i r m i n g h a m , îşi făcea repede studiile în A n g l i a ,
la u n colegiu u n d e se î m b i b a de cultul eroilor englezi şi al d e m n i ­
tăţilor de ierarhie în v i a ţ ă ; iar la 1 7 ani se întorcea în India ca
să devină sub-directorul Gazetei Civile şi Militare din L a h o r e .
 D e atunci viaţa sa e u n scris zilnic închinat patriei — gazetarul
exaltându-se epic în poet, poetul neuitând niciodată că a fost
gazetar.
Funcţionar neoficial, funcţionar poetic şi colonial al I m p e r i u l u i
britanic, dânsul v a rămâne până la capăt acest funcţionar. I n I n d i a
va v o r b i despre superioritatea mesianicei rase b r i t a n i c e ; î n A n g l i a ,
venit să-şi culeagă fulgerătoarea consacrare, v a v o r b i despre I n d i a
e n g l e z ă ; c u m arată poveştile indiene publicate în Macmillan's
1
Magazine ). D a c ă pentru a ajunge în A n g l i a trece prin I n d i a ,
C h i n a , Japonia şi A m e r i c a , e ca să se î m b e t e şi mai m u l t de m a r e ,
— amanta imperialistă a englezului. D a c ă stă câţiva ani în A m e ­
rica, e n u n u m a i ca să se însoare, dar ca să găsească u n e c o u n o u ,
u n e c o u - r u d ă , pentru imperialismul său britanic. D a c ă face o
călătorie de stagiu pe u n crucişător e n g l e z , e ca să facă cunoştinţă
c u cel mai mare aliat al forţei e n g l e z e , flota, pentru care c h i a j
scrie cartea dela 1 8 9 8 : A Fleet in being ( O flotă î n f i i n ţ ă ) ; iar
dacă dela această dată îşi începe vizitele în Africa d e S u d , e ca
din coloniile engleze să se întoarcă şi mai îndrăgostit c u n e a m u l ,
şi mai c o n v i n s că p ă m â n t u l trebue o a r e c u m să-i a p a r ţ i n ă . . .
U n poet aşa dar ambulant al I m p e r i u l u i britanic; o liră care se
p l i m b ă p e toate suprafeţele lui de apă şi uscat, — u n A p o l l o c u
banjo dacă ne g â n d i m că lira acestui A p o l l o ambulant era, — d u p ă
toate regulile coloniale şi p r i n t r ' u n t e m p e r a m e n t al său de cân­
tăreţ dialectal, mai m u l t u n b a n j o . . .
C a să devină aedul I m p e r i u l u i britanic K i p l i n g avea două şanse.
S ă cânte acest imperiu în adâncimile lui de imensă u m a n i t a t e ;
sau la suprafaţa lui de imens pitoresc local şi tot aşa de mare
interes politic.
C a şi copilul din Plato, care atunci când i se oferă să alegă între
două l u c r u r i , le ia p e amândouă, ar f i p u t u t lua şi dânsul ambele
t e m e . Intr'însul dormita însă u n gazetar, aşa, de pildă, p r e c u m
î n g r e c u l lui Pericle dormita u n atlet. D a c ă s'ar fi născut la L o n d r a ,
şi ar fi trăit tot acolo, K i p l i n g ar fi ales poate întâia alternativă.
A rămas chiar în tot scrisul său o notă de universalitate, ce-1 apropie
de C a r l y l e şi R u s k i n , şi de o întreagă romantică ideologică, şi care
e r a : cultul eroilor.

x
) Apărute mai târziu în Life's Handicap (1891).
 C a şi C a r l y l e înaintea sa, c a şi W e l l s d u p ă e l , K i p l i n g v e d e
omenirea desenată î n eternitate, de mâna eroului. E a singură tra­
sează calea dumnezeiască a o m u l u i . P o p o r u l , mulţimile acoperă
cu praf, şterg c u desordine u r m e l e eroului prin v i a ţ ă ; e r o l u l
conducătorilor, elitei politice, să regăsească aceste table ale legii
eroice, şi să instruiască p o p o r u l întru e l e . Esenţa vieţii e d a t o r i a ;
slujba v i e ţ i i : jertfa pe altarul Datoriei, n o r m a ei e r o i c ă :

Dacă, beţi de priveliştea puterii, noi ne deslegăm

Limbile cu lipsă de smerenie faţă de Tine,
Şi 'n lauda de sine care place doar Gentililor
Sau seminţiilor mai făr' de Lege,
Doamne Dumnezeul părinţilor noştri, fii cu noi,
Ca să nu uităm, ca să nu uităm. . .

D a r această elită n u este a u n u i ideal de perfecţie u m a n ă , ca la

C a r l y l e ; nicio elită intelectuală care să îndrumnezeiască p e o m
cu ajutorul ştiinţei şi tehnicei afurisite, ca la W e l l s ; e o elită n u m a i
engleză. • •
E r o i s m u l lui K i p l i n g dela î n c e p u t se îndreaptă spre i m p e r i a l i s m .
Să mai a d ă u g ă m şi c ă poetul trăieşte în I n d i a , şi că India era
la v r e m e a aceea, mai ales, centrul m o t o r al I m p e r i u l u i britanic,
ca să î n ţ e l e g e m de c e poetul n ' a mai ezitat u n m o m e n t să-şi acorde
lira eroică la nervii acestui centru motor, şi să cânte trepidaţia
unui imperiu, m a i m u l t decât sufletul lui din adânc. T r e p i d a ţ i a p o ­
litică, oficială a I m p e r i u l u i b r i t a n i c . . .
T r ă i n d în India, n u 1-a interesat cât d e p u ţ i n trecutul ei i m e n s ,
conflictul epic dintre rasele ei, superstiţiile, frământările ei d u p ă
o regăsire în mitul dispărut — mistica languroasă a unei grandori
apuse. N u 1-a interesat nici măcar conflictul dintre v e c h e a ei c i v i ­
lizaţie şi noua civilizaţie engleză.
N u India 1-a interesat, ci Departamentul englez al I n d i e i ; n u
civilizaţia ei, ci animalele şi curioşii e i ; n u triumful u n e i p e r ­
sistenţe de rasă, ci triumful c o m e r ţ u l u i britanic î n A s i a ; n u o m u l ,
c i funcţionarul; n u sfântul, ci ţesătorul de b u m b a c ; n u eroul
chiar, ci soldatul englez c o l o n i a l ; n u marea chiar, ci cuirasatul
care cucereşte marea (şi e negreşit britanic).
D e două ambiţii poetice se prevalează î n v o l u m u l dela 1 8 9 8 ,
Ţhe seven seas (Cele şapte m ă r i ) : de a cânta cântecul imperiului
şi cântecul aburului. C u adânciri î n eroismul luptei şi datoriei, c u
explorări meticuloase d e forţă britanică, e l e , se poate s p u n e , sunt
cele d o u ă , şi aproape singurele ambiţii ale vieţii s a l e . . .
D a , India v a v e n i la dânsul c u misterele e i ; dar foarte rar, c a
î n p o v e s t e a : The man who was ( O m u l care a fost), î n spatele căreia
s i m ţ i m parcă răsuflarea de m i t a întinderilor h i n d u s t a n e ; s a u
c a î n The bridge-builders (Constructorii d e p o d u r i ) u n d e , î n v i ­
ziunea lui P e r o o şi a inginerului F i n d l a y s o n , apar zeii vechi c a
să descătuşeze apele f l u v i u l u i , la cererea d u h u l u i tutelar.
Majoritatea celor v r e o două sute d e s c h i ţ e indiene atacă însă
această viaţă la suprafaţă; î n tehnica ei industrială şi a g r i c o l ă ;
î n pitorescul e i de magie şi l e g e n d ă ; în s i m b o l i c u l ei d e şerpi,
tigrii şi elefanţi.
D e s p r e oamenii sfinţi ai Indiei, iată t o t c e găseşte să s p u n ă î n
Kim, u n a d i n cărţile sale cele m a i p o p u l a r e :
« Toată India e plină de oameni sfinţi, bolborosind biblii în limbi străine;
« scuturându-se şi consumându-se în focul propriului lor zel; visători, bâl-
« bâiţi, vizionari; aşa cum a fost dela început şi cum va fi până la sfârşit».

R e c e , succint, o f i c i o s ; nicio adăstare î n d o c u m e n t u l o m e n e s c ;

n i c i u n fior d e î n ţ e l e g e r e ; e x a c t c u m ar v o r b i u n ş e f de depar­
t a m e n t , sau u n ofiţer d e garnizoană.
D a c ă sfinţii Indiei sunt aceştia, regii ei n u sunt d e c â t :
« regi ursuzi, cu barba neagră, care stau la masa de consiliu a Indiei »,

— o ironie, c u m v e d e m , c e l m u l t binevoieşte să arunce acestor

. . .ipistaţi c u coroană ai v i c e - r e g e l u i .
Iar dacă imbatabilul său simţ descriptiv se v a cere totuşi folosit,
el se v a prevala atunci de pitorescul climateric al I n d i e i , c e r u l e i
arzător, căldura colcăitoare d e o a m e n i şi lucruri, nopţile de iubire
g r e a , — şi atunci v o m avea ceea c e s'a n u m i t d e unii c r i t i c i : « cea
mai fierbinte n u v e l ă d i n literatura u n i v e r s a l ă » , minuntata City
of the dreadfull night (Cetatea nopţii g r o z a v e ) ; sau frumoasa At
the end ofthepassage din care v o i reproduce u n pasaj m a i s c u r t :

«Atmosfera înăuntru era numai de 104 grade, cum arăta termometrul;

« şi grea de mirosul ticălos al lămpilor prost filate de kersonez; iar duhoarea
« asta, combinată cu aceea a tutunului natal, cărămida coaptă şi lutul ars,
« trimetea inima multora jos în cismă, fiind mirosul Marelui Imperiu Indian,
«la vremea când devine pentru şase luni o casă de tortură ».
 M a i e în opera lui K i p l i n g , băştinaşul, «the native ». D a r I n ­
dianul trăieşte n u în funcţie de dramele lui de sânge sau de s u f l e t ;
ci mai m u l t î n funcţie de diverse ocupaţii, printre care conflictul
c u soldatul sau funcţionarul e n g l e z (unii ar spune împilarea,
domesticirea lui de aceştia) e cea mai p r e d i l e c t ă . . . A c e ş t i
doi sunt pasiunea adevărată a scriitorului: exaltarea acestora,
fie î n elogiul negativ al satirei — pentru lipsa dela datorie sau super­
ficialitate în concepţia lor britanică — fie în elogiul pozitiv al eroi-
ficării, pentru spiritul de jertfă misionară, — exaltarea în orice
c a z a imperialismului acestora, c u cele două c o r o l a r e : forţa şi
disciplina, ambele duse până la ultima raţiune a dreptului de a
u c i d e , negreşit p e indian. ( D u m n e z e u făcând, pe cât se pare din
poezia lui K i p l i n g , p e i n d i a n , c a să aibe u n e n g l e z în cine t r a g e . . . ) .
A , mai e şi f e m e i a ! Pentru u n scriitor pentru care « pe l u m e
există două lucruri u n u l mai frumos ca celălalt: războiul şi iubirea »,
n e - a m aşteptat ca paginile sale să fie răscolite de ea, ca de o lavă.
D a r v a i , lava este tot oficială! F e m e i a lui K i p l i n g e politică. Este
sau indiana care cu favorurile calde ale cărnii c u m p ă r ă bărbaţi,
protecţie şi avantaje pentru ai e i ; sau englezoaica de i m p o r t ,
care p r i n p r o b l e m e l e puse de viaţa erotică sau n u m a i conjugală,
complică existenţa candidaţilor la eroism, sau măcar la împlinirea
datoriei departamentale.
A ş a se întâmplă cu căpitan G a d s b y , care în The story of the •
Gadsbys, — u n u l din cele şase v o l u m a ş e ale sale de celebritate,
publicate î n A l l a b a h a d între 1887—1889 — se v e d e n e în stare
să facă faţă datoriei sale în India, fiindcă soţia nu poate suferi cli­
matul şi-i c e r e să meargă în A n g l i a .
M a i multe încurcături p r o d u c de sigur bieţilor ofiţeri şi o f i ­
ciali britanici diversele L a l u n e , care, din lupanare sau case c u m
se c a d e , î n Capitală sau la S i m l a , u n d e Indienii îşi trimet soţiile
singure, îşi întind vrăjile lor arzătoare asupra coifului britanic.
M a i sunt şi animale î n cărţile lui K i p l i n g . Şi e tot ce poate fi
mai fermecător. N e a v â n d c u m să le p u n ă în funcţie de imperialismul
britanic, poetul se lasă u n u i gust de maestru animalier. U n elefant,
în K i p l i n g , e o m a g i e . Fantezia orientală a topit, ca şi f e m e i a ,
coiful britanic, şi 1-a turnat din n o u în lampa lui A l a d i n , la l u m i n a
căreia răsare, cu urşi, pantere, şerpi şi elefanţi, profilaţi pe c e r u l
u n u i simbolism umoristic, o adevărată mitologie veselă, a j u n g l e i .
 Ş i atunci poetul debutează în 1886 c u Departmental Ditties
(1886) ( M o t i v e D e p a r t a m e n t a l e ) , teme de oficialitate engleză
tratate c u u n v e r s satiric sau epigramatic d e puţină importanţă.
C u r â n d , o serie d e Plain Tales front the Hills (Poveşti simple din
dealuri). I n fruntea lor obişnueşte să p u n ă u n e o r i câte u n m o t t o
î n versuri. D i n a c e s t e a — u n e l e foarte reuşite — a ieşit p r i m u l
său v o l u m serios de versuri, Barrack-room Ballads (Baladele c a -
zărmei) u n d e f a c e m cunoştiinţă c u energetismul lui K i p l i n g .
U n energetism c e n'are n i m i c a face c u energetismul natural,
panteistic, al lui W h i t m a n , şi care m e r g e până la voluptatea sân­
g e l u i vărsat.

Da, goneşte ciuta roşie prin pârloage

Călare urmăreşte vulpea dacă poţi,
Dar pentru plăcere şi profit la un loc
Ingădue-mi vânătoarea omului.

A d e v ă r a t , m a i târziu n e spune c ă vrea vânătoarea o m u l u i î n

suflet, dar n u prea î n ţ e l e g e m c e e aceea.
C u v o l u m u l The seven Seas, cântecele de soldat devin cântece
de m a r i n a r ; iar a u t o r u l se dovedeşte u n maestru al baladei. I n
« magia m ă r i i » dânsul vede mai p u ţ i n misterul şi mai m u l t a v e n ­
tura b ă r b a t ă ; dar uneori, ca î n Sestina for the Tramp-Royal (Sestine
pentru V a g a b o n d u l - R e g a l ) satira se ascunde î n sensaţia d u r e ­
roasă a spiritului rătăcitor al o m u l u i .
D u p ă această colecţie, poezia l u i K i p l i n g capătă o formă m a i
m u l t împrăştiată şi o c a z i o n a l ă ; dar n u m a i puţin conţinând cele
trei lucruri mai b u n e p e care l e - a scris î n v e r s u r i : The Vampire,
o necruţătoare satiră împotriva f e m e i i ; The White man's burden
(Povara o m u l u i alb) şi Recessional, citat în toate antologiile, o
odă scrisă c u prilejul celui de al doilea j u b i l e u al reginei V i c t o r i a
şi publicată m a i întâi î n The Times dela 1 7 Iulie 1 8 9 7 .
R ă z b o i u l 1-a făcut să urmărească p a s c u pas frontul aliaţilor,
cu imnuri adresate F r a n ţ e i :

— o, Franţa, pe care toţi o adoră,

ultima care să părăsească adevărurile vechi
nepieritorul Adevăr,
sufletul atrage spre tine îndrăgostirile lumii
în tine iubim, servim, abjurând orice ură,
Franţă, Omenirea întreagă.
adresate Belgiei, A n g l i e i ai cărei soldaţi r e c e n t mobilizaţi t r e b u e
să ştie că n u există decât o l e g e :

sabia scoasă din teacă...

sau Italiei, care m a i şovăe, Irlandei căreia î i c o m p u n e u n m a r ş

special, d u p ă c u m n u uită să cânte digurile d e război, tancurile,
tinerii care c a d , şi p e eterna M a t e r D o l o r o s a .
P e toate le cadenţează î n t r ' u n v e r s bărbat, c u suflu de aramă în
el şi c u convingerea c ă , fie v o r b a de Franţa sau A n g l i a ,
Privirea sa mângâe Patria
Şi sabia asta furioasă îi redă libertatea...

In total se poate spune c ă poezia lui R u d y a r d K i p l i n g a făcut

pentru cauza imperialismului britanic t o t atât d e m u l t c â t şi c â ­
teva g u v e r n e engleze la u n l o c ; d a r : epigramatic, v i o i , c u r s i v ,
şi oricât de plin de forţă animală, dânsul n ' a scris u n s i n g u r v e r s
ca S h e l l e y ; şi toate baladele sale la u n l o c n u fac cât o singură
baladă d e C o l e r i d g e (The ballad of the ancient mariner, de p i l d ă ) .
#
# #

P r o z a lui K i p l i n g , m u l t superioară v e r s u l u i , fermecăttoare d e

simplitate, energie naturală, simţ al realităţii, virtuozitate de
a m ă n u n t o m e n e s c , sau tehnic, pitoresc a l naturii, u m o r şi b u n ă
dispoziţie, atinge, m a i ales î n povestirile despre animale, ceea c e
s'a n u m i t : magia kiplingiană.
F o n d u l e aceeaşi plimbare a coifului e n g l e z p e suprafaţa eter­
nului o m e n e s c ; dar zecile d e istorioare d i n Cartea Junglei (întâia
şi a doua) au în ele o fascinaţie c e ţine de mitologie.

« Mama lui, Radha Pyari, — Radha cea drăgăstoasă — care fusese prinsă
« în aceeaşi partidă ca şi Khala Nag, îi spuse, înainte ca fildeşul lui de lapte
« să-i fi dat, că elefanţii care se sperie, totdeauna îşi fac rău; şi Khala Nag
« ştia că sfatul i-a fost bun, fiindcă întâia oară când a văzut o bombă explo-
«dând lângă el, a dat înapoi ţipând, într'un mănunchi de carabine, şi
« baionetele l-au înţepat în toate regiunile moi. Aşa că înainte de 25 de ani
« el se lasă de speriat; şi aşa, era cel mai îndrăgit şi mai bine îngrijit elefant
« dela Departamentul Indiilor. El cărase corturi, corturi în cantitate de o
« mie două sute funzi greutate în marş în India de Sus. Fusese suit din ciocul
« unei macarale cu abur, pe un vas, dus pe apă zile întregi şi pus să care mortar
« în spinare, într'un ţinut ciudat şi stâncos, departe de tot de India; văzuse
«pe împăratul Teodor zăcând mort la Magdala; şi venise înapoi cu vaporul
< indicat, vorba soldaţilor, la medalia de război abisiniană ! îşi văzuse colegii
« murind de frig şi epilepsie, de foame şi insolaţie, sus la locul numit Aii
« Musjid, zece ani mai târziu; şi după aceea fusese trimis în Sud mii de mile,
« ca să tragă şi să aşeze grămezi de grinzi uriaşe de lemn de tek, la cherestelele
« din Moulmein. Acolo, mai-mai să omoare un puiu nesubordonat de elefant,
« care tot trăgea la fit când era vorba de partea lui de lucru cuvenită ».

N u v i se pare c ă e v o r b a de u n soldat, de u n e r o u de r ă z b o i ,
sau lucrător e n g l e z ? I n orice c a z , aţi v ă z u t , e v o r b a de D e p a r t a ­
m e n t u l I n d i e i , şi de efortul p e care fiecare trebue să-1 d e p u n ă
întru îndeplinirea datoriilor faţă de g u v e r n .
C â n d n u sunt funcţionari leali ale imperiului britanic, a n i ­
malele l u i K i p l i n g sunt o a m e n i . A d i c ă înzestrate c u capacităţi
o m e n e ş t i , — n u m a i c ă la a zecea sau a suta p u t e r e . N e a f l ă m
atunci, c u imensă plăcere într'o l u m e d e uriaşi m i n o r i , — o c o s m o ­
gonie o a r e c u m de curs primar, dar candidă şi bine dispusă, mistică
şi u m o r e s c ă . . .
R o m a n u l c u accese a u t o b i o g r a f i c e : The light that failed ( L u ­
m i n a care s'a stins) e m u l t inferior povestioarelor. Iar Kim dacă
p e alocurea le egalează, e fiindcă-i m a i m u l t o droae d e istorioare
şi episoade d e viaţă indiană.
T o t u ş i , ceea c e rămâne ca cea mai mare realizare kiplingiană
în p r o z ă , e seria de t i n e r e ţ e : Soldiers three (Soldaţi trei la n u m ă r ) ,
d e poveşti de u n h a z nespus şi cuceritoare veritate, î n j u r u l a trei
soldaţi. P r i m u l dintre cele şase v o l u m a ş e c u copertă de hârtie,
care între 1887 şi 1889 apăreau la A l l a h a b a d , ca să-1 facă imediat
c e l e b r u , el v a trăi cât şi literatura engleză — m a i ales eroul ei
central, faimosul M u l v a n e y , figură aproape tot aşa d e populară
a literaturii engleze ca şi S i r John Falstaff, — de fapt u n Falstaff
irlandez şi minor, tipul irlandezului î n viaţă, şi î n deosebi î n
armată, amestec i n g e n u u d e contraste, cocktail savuros de fanfa­
ronadă şi sânge r e c e , u m o r şi melancolie, nebunie şi înţelepciune
lumească.
C u M u l v a n e y , dacă n u c u tunul englez (al cărui deputat p e
viaţă s'a instituit, din oficiu literar) şi c u alţi câţiva ca M u l v a n e y ,
p l u s câteva animale fericite, K i p l i n g intră în umanitate, şi c u e a ,
î n acea parte de veşnicie de care ea s'o fi b u c u r â n d .

DRAGOŞ PROTOPOPESCU
 ASPECTE EPICE
CONTEMPORANE
i. M . Sadoveanu: Pastile Blajinilor, roman, edit. « Cartea Românească»,
1935: 2. Ionel Teodoreanu: Lorelei, edit. «Cartea Românească», 1935;
3. C. Stere: In preajma revoluţiei, roman, voi. V I I , In ajun, edit. Ade­
vărul, 1935; 4. Mircea Eliade: Huliganii, roman, edit. « Naţionala-Ciornei »,
I
93S» 5- George Mihail Zamfirescu: Sfânta mare neruşinare, roman. edit.
«Cartea Românească», 1936.

Curioasa titulatură de roman a d-lui M . S a d o v e a n u este inspi­

rată din comoara folklorică moldovenească. Iată c u m relatează
autorul u n obicei local puţin c u n o s c u t :
« I n cele din u r m ă zile din săptămâna Patimilor, este în sat la
noi u n o b i c e i . C â n d p r e g ă t i m aluatul pentru pască şi c o z o n a c i ,
alegem gălbenuşul şi albuşul ouălor şi s t r â n g e m d e o parte cojile.
« T r i m i t e m pe o fetiţă, dintre cele care ne dau ajutor, să d u c ă
acele coji de ouă şi să le deie d r u m u l pe p â r ă u . P u h o i u l de p r i ­
măvară d u c e acele găoci ca p e nişte luntrişoare. C â n d s'aprind
făcliile î n v i e r i i , toate pâraiele care poartă găocile d e ouă p e l u m e a
asta c u r g pe t ă r â m u l celălalt într'o apă mai m a r e . A c e a apă le poartă
nouă zile printre pustietăţi p â n ă î n t r ' u n loc u n d e hălădueşte u n
n e a m părăsit: p o p o r u l Blajinilor. C â n d ajung găocile acolo, oamenii
din acel ţinut înţeleg că, p e lumea asta, s'a sărbătorit î n v i e r e a
D o m n u l u i şi o serbează şi ei, mai târziu, în L u n e a de după D u ­
minica T o m e i » ( p . 1 6 2 — 1 6 3 ) .
Este o contribuţie interesantă la istoria folklorului nostru şi
de aceea a m găsit c u cale să o d e s p r i n d e m din c o n t e x t . I n ceea ce
priveşte romanul, este la drept vorbind, o naivă istorioară s e m ă -
nătoristă. N u doar că a m socoti vrednic de dispreţ clasicul conflict
dintre arendaşi şi proprietari, care a alimentat literatura d e c e ­
niilor trecute. D i m p o t r i v ă , c r e d e m că tema îşi poate afla î m p r o s p ă ­
tare, cu mijloace epice evoluate. A l t a este însă pricina pentru
care proaspătul roman al d-lui M . Sadoveanu ni se pare d i n
cale afară n e v i n o v a t . L a a p o g e u l unei cariere glorioase, autorul
pare a n u fi stăpân pe simţul auto-critic de selecţionare. D e ş i a
trecut d e m u l t de turnantul fericit romantic al tinereţii şi a dat
dovadă în « Z o d i a cancerului sau v r e m e a D u c ă i - V o d ă » d e o v i ­
z i u n e matură şi plenară, c u «Pastile Blajinilor» se întoarce p e
u r m e l e paşilor săi de d e m u l t . S u n t e m în plin convenţionalism.
M a i - m a i p l u t i m în dulcile idile ale B u c u r e i D u m b r a v ă . A r e n d a ş u l
cu pricina, surprins de întoarcerea neaşteptată a moştenitoarei,
care cere regularea socotelilor, cu registre la z i , p u n e la cale p r ă ­
darea sa de către u n haiduc din părţile l o c u l u i . A c e s t a însă, strunit
d e i b o v n i c a l u i , care este în serviciul domnişoarei, dejoacă planul,
d e p u n â n d scriptele slugii necredincioase, în mâinile stăpânei.
H a i d u c u l d-lui M . Sadoveanu face în felul său operă de justiţiar,
c a m aşa c u m erau socotiţi a făptui Jienii, T u n ş i i şi M ă r u n ţ e i i î n
imaginaţia străbunicilor noştri, a c u m u n v e a c . Ş i întocmai ca
iluştrii săi precursori, cestălalt a luat d r u m u l codrului dintr'o
năpăstuire administrativă, dar c u cel mai cristalin c u g e t . N u l i p ­
seşte nici iubita haiducului, ea însăşi femeie isteaţă şi bărbată,
stihuitoare de versuri populare, care v a i ! — va săpa cu mâinile
ei groapa haiducului ucis de poteră.
N i se pare de-a-dreptul inexplicabil, c u m de nu a găsit autorul
o altă dezlegare mai onorabilă, prin care să zădărnicească spolierea
domniţei, dacă ţinea cu tot dinadinsul să n u se săvârşească această
nelegiuire. Soluţia nu era grea, de v r e m e ce raporturile de forţe
erau inegale. I n t i m p ce arendaşul n u dispunea decât de măruntul
sprijin al administraţiei săteşti, domnişoara venită din străinătăţi
se b u c u r a d e concursul nănaşului ei, boier m e g i e ş , al u n u i verişor
energic şi al u n u i C i c e r o n e semit, d e toată încrederea. I n asemenea
împrejurări prielnice, ivirea haiducului, ca u n deus ex machina,
era cu totul de prisos. I n ţesătura poveştii, haiducul joacă rolul
cusăturii cu aţă albă. I n acest fel, regisura romantică dă u n aer
de cârpeală povestirii bine îndrumate p â n ă atunci. A u t o r u l reuşise
a solidariza în j u r u l arendaşului, mica liotă politicianistă a satului,
c u o trăsătură realistă, chiar dacă uşor tendenţioasă, totuşi savuroasă
 Intr'adevăr noile întocmiri politice cu caracter de gaşcă fac
plauzibilă întărirea poziţiei arendaşului prin subsidii m i c - p o l i -
ticianiste. N e aşteptam aşa dar la o obstrucţie administrativă, ce
ar f i m e r s în cercuri concentrice dela administraţia locală, p â n ă
la prefectură şi poate chiar la t r i b u n a l . A m fi azistat astfel, c u o
îngăduită forţare de notă din partea scriitorului tradiţional, fron-
d â n d democraţia, la o delectabilă c o m e d i e politică şi nu ne-ar fi
d e s c u m p ă n i t eventuala reuşită finală a arendaşului, ajutat de toate
mărimile zilei. D e altfel, î n t r ' u n a n u m i t m o m e n t al romanului,
povestirea pare a se îndrepta î n acest sens, c e l p u ţ i n în temerile
succesoarei, dar firul cel b u n este întrerupt, pentru ca arendaşul
să recurgă la ajutorul h a i d u c u l u i . Şi astfel, în locul unei comedioare
politice, c u u n grăunte pipărat de adevăr, a m fost dăruţi c u o
rapsodie, în toată regula, semănătoristă. C e e a ce contribue a da
povestirii u n caracter ciudat d e parodie, este alăturarea ironiei
lucide, d e recuzita romantică. D . M . S a d o v e a n u schiţează în
persoana lui L e v i T o f , o figură pitorească d e misit, foarte vioaie
şi simpatică. C e - i drept, personajul este secundar. D a r însăşi
tânăra proprietăreasă absenteistă, venită să-şi ia în primire m o ş t e ­
nirea, e creionată c u destulă siguranţă, voluntară îndrăzneaţă şi
prevenită contra sentimentalismului v â r s t e i .
A p r e c i i n d deci câteva din noile unelte ale romancierului, care
p â n ă la u n p u n c t îşi d o m i n ă povestirea şi o î n d r u m e a z ă p e căi
b u n e , cititorul r ă m â n e c u atât mai n e d u m e r i t de abaterile p r ă ­
păstioase din decursul povestirii. O r i c â t a m dori, nu p u t e m lua
d e b u n ă , g l u m a năstruşnică a romancierului, de a se j u c a cu hai­
duci ca p e v r e m e a lui P a s v a n o g l u .
C â t despre structura cărţii, t r e c â n d peste resorturile stricate
ale şurubăriei, « Pastile Blajinilor », prin firul subţire al povestirii,
ţine d e nuvelă şi n i c i d e c u m de r o m a n .

*
D a c ă d. M . S a d o v e a n u are, ca să s p u n e m aşa, accidentale
recăderi romantice, d. Ionel T e o d o r e a n u , în s c h i m b , este u n
romantic impenitent. T o t u l , de latitlu şi p â n ă la u l t i m e l e r â n d u r i ,
atestă p e cel m a i romanţios dintre scriitorii noştri. Bunăoară,
titlul. E s t e o poreclă avantajoasă, p e care şi-o atrage absolventa
d e liceu L u c i c a N o v l e a n u , c â n d a fost surprinsă d e prietena ei,
G a b r i e l a N e i , făcând v e r s u r i . T e n d i n ţ a d e a-şi împopoţona eroina
c u m a g i c u l n u m e g e r m a n i c , ni s'ar f i părut m a i potrivită u n u i
romancier tinerel, dar î n nici u n c a z u n u i scriitor de v e c h i m e a
d-lui I o n e l T e o d o r e a n u .
D e altfel, L u c i c a zisă şi L u l i şi mai apoi L u l i - b o y , nu^are n i m i c
d i n tenebroasa atracţie a z â n e i d e p e P i n . A ş a dar însăşi coperta
invită la o dispoziţie de c o m p r o m i s asupra datelor reale ale fic­
ţ i u n i i . A v e m întâi o întâlnire î n tren, amenajată ca o coincidenţă,
între candidata la bacalaureat, L u c i c a , şi preşedintele comisiunii
d e e x a m i n a r e , profesorul şi romancierul C a t u l B o g d a n .
Apariţia p e peron a tinerei fete, care sare dintr'o brişcă cu braţele
încărcate d e flori, l u â n d ochii profesorului dela fereastra v a g o ­
n u l u i , este de-a-dreptul teatrală. I n tren, romancierul mai potri­
veşte u n leşin, d e astădată însă al bărbatului, pentru ca prin i n ­
tervenţia întâmplătoarei v e c i n e de c o m p a r t i m e n t să se înfiripeze
idila. D . I o n e l T e o d o r e a n u n u simte falsitatea acestor procedee,
prin care legau cunoştinţă şi amor veşnic, fantomaticii eroi r o m a n ­
t i c i . C u r â n d apoi, d u p ă c e C a t u l B o g d a n îşi scrutează sentimen­
tele p e n t r u a cere m â n a fetii, romancierul dintr'însul face reflecţia
c u m c ă : « N ' a r fi acceptat niciodată într'un roman iscălit de el,
viteza dementă a u n e i astfel d e î n d r ă g o s t i r i . . . . » ( p . 1 2 7 ) . I n
realitate, n u faptul îndrăgostirii instantanee, le coup de foudre,
este neacceptabil. A s e m e n e a iubiri sunt destul d e frecvente şi pot
trece din viaţă î n r o m a n , fără prejudiciu. C e e a ce este însă inad­
misibil, este convenţionalul situaţiilor: profesor-elevă, soră d e c a -
ritate-pacient, care denotă o lipsă fundamentală de măsură şi de
g u s t . D e aci înainte, n i m i c n u mai poate să surprindă. O r i c e si­
tuaţie este indiferentă, sub s e m n u l convenţionalului. înainte de
a intra î n analiza personajelor, să m â n t u i m cu situaţiile î n care
se c o m p l a c e autorul.
D u p ă o captivitate erotică inactivă a p r i m - a m o r e z u l u i , C a t u l
B o g d a n îşi reia firul întrerupt al u n u i r o m a n p e care-1 scrie. Printre
excitantele creaţiei (cafea şi tutun), se situează scrisorile admira­
toarelor, iar d i n r â n d u l acestora, cele mai înfocate poartă s e m n ă ­
tura misterioasă L o r e l e i . O bănuială fugitivă, care identifică pe
corespondenta anonimă c u soţia sa, cade din pricina scrisului şi a
ştampilei poştale străine. Scrisorile se înteţesc şi avântul lor p a ­
sional totodată, d e înflăcărate p o e m e în proză, în t i m p c e soţia
 se şterge din existenţa bărbatului, pentru a-1 lăsa întreg creaţiei
sale. Invitată la dânşii, însoţitoarea din tren a L u c i c ă i , profesoară
la Braşov, îşi anunţă venirea printr'o scrisoare, ascunsă de L u c i c a ,
dar întâmplător găsită de C a t u l , care identifică cu acest prilej
scrisul mesagerei pasionate. S'ar spune că, o dată c u descoperirea
sa, se dezlănţueşte în vanitosul romancier o n o u ă pasiune, sau
măcar se iscă u n c a z de conştiinţă amoroasă, c u soluţionare extra-
conjugală sau n u . A ş a ar f i , dacă d. Ionel T e o d o r e a n u ar privi
normal problemele ce se p r o p u n romancierului vieţii sufleteşti.
D - s a preferă însă tehnica mai facilă a loviturilor de teatru. Printr'o
coincidenţă care nu-i jigneşte simţul precar al adevărului, d-sa
provoacă L u c i c ă i o criză de apendicită, urmată de o operaţie
nereuşită. A c e a s t a fireşte în t i m p u l vizitei G a b r i e l e i . L u c i c a moare
şi soţul desnădăjduit se căsătoreşte u r g e n t c u autoarea misivelor
înflăcărate. I n realitate, înflăcărată corespondentă anonimă era
L u c i c a însăşi, care se dedase u n u i j o c nevinovat, prin mijlocirea
G a b r i e l e i , ce transcria şi transmitea înfocatele mesaje. G a b r i e l a ,
căreia îi plăcuse C a t u l dela prima vedere,] dar se resemnase,
consimţise apoi să servească rolul de nevinovată c o m p l i c e a L u ­
cicăi. D i n această situaţie vodevilescă, soţul consolat reintră în
omenirea obişnuită şi în viaţa prozaică, prin situaţia sa n o u ă de
soţ încornorat. C o t r o b ă i n d însă prin hârtiile G a b r i e l e i , C a t u l
B o g d a n dă peste textele originale ale poemelor în proză şi sta­
bileşte cel din u r m ă identitatea corespondentei sale. E l se sinucide,
pentrucă n u a înţeles-o p e L u c i c a . R e z u m a t u l este necesar pentru
jalonarea situaţiilor alături d e realitate, sistematic convenţionale
sau arbitrare din care autorul pare a-şi fi făcut o specialitate.
I n ceea ce priveşte personajele, c u p l u l L u l i - C a t u l este hotărît
în defavoarea celui d e al doilea. C u toate vicisitudinile situaţiilor
în care se află amestecată, L u l i este o fermecătoare păpuşe, din
galeria autorului. Imaginea ei de adolescentă se vădeşte a fi însă
mai v i e d e c â t ipostaza de soţie adoratoare, prosternată la picioarele
sultanului ei, aşa c u m îl numeşte însuşi romancierul. D . Ionel
T e o d o r e a n u are neîndoielnic darul de a însufleţi perioada de tran­
ziţie a nubilităţii, n u printr'o delicată analiză morală, care n u
este de resortul său, ci prin însuşiri mai c u r â n d lirice. D - s a i z b u ­
teşte a stârni o atmosferă primăvăratică în j u r u l plăsmuirilor sale
tinere.
 L a aceasta contribue în b u n ă parte şi inventivitatea metaforică,
instrument decorativ adecvat, în lipsa acuităţii psihologice, p e n t r u
z u g r ă v i r e a adolescenţei. D i n p r i m u l m o m e n t însă, C a t u l B o g d a n
se vădeşte a fi u n pretenţios, dar nerezistent personaj. A c e s t aproape
cuadragenar, înfăţişat ca strălucit profesor şi mare romancier, este
d e asemenea p r e v ă z u t c u o distinsă frumuseţe, de care este c a m
prea conştient. L o c u r i l e din carte în care se amănunţeşte c u u n
l u x stilistic fizionomia sa frizează r i d i c o l u l : «Profilul lui avea
o nobleţă patetică. Parcă venea călare d u p ă o înfrângere, albit
şi singur, fără cască şi fără lance, în fruntea oştilor învinse
C a p u l venea dintr'o baladă tristă. O c h i i priveau peste zare î n -
tâlnindu-şi toamna d e s t i n u l u i . . . » ( p . 6 1 ) .
A m dat acest s p e c i m e n scurt, dar textul ilustrator care î n t r u ­
neşte perfecţia în g e n u l fals se găseşte la pagina 5 1 , u n d e ochii,
părul, fruntea şi nasul cuceritorului sunt r â n d pe rând şi c â t mai
liric slăvite. C a şi A n d i din « B a l M a s c a t » , C a t u l B o g d a n a răpit
inimile tuturor ieşencelor: este bărbatul d e plasticitate ideală, a
cărui prematură cărunţire îi adaugă încă u n farmec, profesorul
la m o d ă , c u convoaie d e maşini ale elegantelor admiratoare la
scările Universităţii şi romancierul de succes, d u p ă care se pră­
pădesc fetele tinere. C u o nuanţă agravantă faţă de A n d i , care era
şarjat, v i z â n d c u maliţiozitate u n personaj ieşean ironizat de autor,
C a t u l este descris c o m p l e z e n t şi c u o supărătoare subiectivitate,
o r i c â t d e acoperită. Pentru a-1 adăposti de ridicol, autorul îl arată
n u m a i ca u n D o n Juan potenţial, care-şi desminte aparenţa, c r e ­
dincios p â n ă la religiozitate m e m o r i e i materne, izolat în orgoliu
şi singurătate, prielnice creaţiei. C u m u l u l de calităţi afadisează
insul, cu toate că înamorarea sa fulgerătoare pare a-1 u m a n i z a .
T e a t r a l în dragoste, iubitor de decoruri, radical egotist, îşi d e ­
m a s c ă narcisismul sterilizant cu prilejul scrisorilor anonime şi a
recăsătoririi sale. Pasajele de experienţă personală, în care se reflectă
p r o b l e m e l e romancierului C a t u l B o g d a n , nu reuşesc a şterge i m ­
presia jenantă p e care o stârneşte. C a t u l B o g d a n în ciuda p r o ­
fesiunilor sale intelectuale, care ar p r e s u p u n e o viaţă interioară,
se caricaturează fără voie în vedetă masculină nesuferită. S i m ­
patia cititorului este mai lesne cucerită de L u l i în faza critică-a
căsniciei, pentrucă, prin devotamentul ei conjugal, păpuşa prinde
viaţă şi trăieşte, câtă v r e m e C a t u l este fantoma u n u i ideal absolut
care n u se incarnează. M a i multă veracitate sălăslueşte în raison-
neurul romanului, ovreiul N a t h a n Sabetai, devotatul prieten al
lui C a t u l şi, î n u r m ă , confidentul L u c i c ă i . D e ce însă la moartea
acesteia, N a t h a n pleacă în l u m e , sau mai departe, vorba autorului,
nu ştim prea b i n e . E r a nevoie, din perspectiva romanţioasă a d-lui
I o n e l T e o d o r e a n u , de misterul u n u i amor f a t a l ! N e p o t r i v i r e a r o ­
mancierului p e măsura realităţii se verifică mai ales în p r e z e n ­
tarea conflictului înăbuşit dintre m a m a vitregă a lui C a t u l B o g d a n
şi noră, în cancanurile p e care cea dintâi le născoceşte şi u n d e
n u se înfiripează v r e - o atmosferă realistă. D e asemenea descrierea
celei de a doua căsătorii c u sportiva şi pozitiva G a b r i e l a , este o
cădere în plat, fără virtuţile pitoreşti corespunzătoare, care face
o r i c u m preferabilă subţirica ţesătură lirică a cărţii.
Privitor la scrisul d-lui Ionel T e o d o r e a n u , v o m remarca faptul
că p r i m a parte a romanului suferă de obişnuita sa congestie d e
imagini şi metafore, stridentă c â n d se aplică asupra lui C a t u l
B o g d a n , iar în partea a doua se descongestionează relativ, fără însă
a da locul u n e i rigori analitice, potrivite întorsăturii r o m a n u l u i .
C a z u r i l e psihologice nu sunt pe măsura posibilităţilor sale de
romancier subiectiv, rămas la suprafaţa vieţii sufleteşti. U n aer
d e familie uneşte personajele d-sale, fără o sensibilă înnoire, l ă ­
s â n d impresia că autorul îşi reface necontenit aceeaşi carte, variind
mai m u l t în aparenţă d e c â t în esenţă. P o e t care n u şi-a găsit a p l i ­
caţia firească în v e r s , care confundă planurile ficţiunii şi ale reali­
tăţii, d. Ionel T e o d o r e a n u este parcă sortit să se mai zbată m u l t ă
v r e m e î n t r ' u n convenţionalism c u reale prestigii pentru p u b l i c u l
romanţios.
*

C u v o l u m u l V I , « C i u b ă r e ş t i » , despre care a m relatat aci, d.

C o n s t . Stere a deschis seria evenimentelor româneşti din viaţa
lui I o n R ă u t u . C u a c e l prilej, a m discutat c a z u l de neaclimatizare
a refugiatului politic, trecut d i n t r ' u n m e d i u într'altul şi aspra
prezentare a stărilor sociale dela n o i . D e această dată, ne p r o p u n e m
să e x a m i n ă m chestiunea prefacerii materialului o m e n e s c . « I n
a j u n » accentuează caracterul de roman politic al ciclului d-lui
C . S t e r e . P r o b l e m e l e de conştiinţă îşi r e d u c dimensiunile, deoarece
personalitatea lui I o n R ă u t u este definitiv fixată. D e asemenea
elementul romanesc n u ţine u n l o c prea m a r e . Prin aceasta, r o ­
m a n u l tinde a deveni o cronică politică integrală. C h i a r cu ocazia
« C i u b ă r e ş t i l o r » s'a p r o p u s o cheie pentru toate personajele r o ­
m a n u l u i , d e către d. C . Săteanu, care a c o m p l e t a t - o d e r â n d u l
acesta cu u n supliment c o p i o s . A d e s e o r i , asemenea chei au u n
caracter r e p r o b a b i l . C â n d , c u o calificată indiscreţie, se smulg;
vălurile abil trase peste personajele deghizate, î n m o d reuşit, n u
a m putea aproba p r o c e d e u l divulgării. D a r c â n d , prin transparenţa
n u m e l o r şi a vălurilor, eroii u n u i roman din viaţa c o n t e m p o r a n ă
sunt recunoscuţi de martorii evenimentelor respective, n u m i r e a
lor p e n u m e l e lor adevărat încetează d e a fi o indiscreţie şi d e v i n e
aproape obligatorie, pentru a p u n e la î n d e m â n a tuturor d e s c i ­
frarea secretului lui Polichinelle. I n această d i n u r m ă situaţie s e
află romanul d-lui Stere, ale cărui d o u ă d i n u r m ă v o l u m e , oferă
u n material brut de cronică politică. încercarea d e a deruta asupra
identităţii unor personaje politice sau culturale, prin atribute
fizice străine, pentru o reuşită deghizare, este insuficientă, deoarece
personajele se recunosc prin cuvintele, gesturile, actele şi c a r a c ­
terul lor. U n e o r i naiva modificare onomastică invită pe cititorul
c e l mai neavizat la o identificare uşoară fără concursul v r e - u n e i
c h e i . A s t f e l Hariton Spirescu este inversarea n u m e l u i S p i n i H a r e t .
V a s i l e şi Sica C r e d i n ţ ă sunt I o n şi Sofia N ă d e j d e ; soţii G â r l ă
s u n t soţii B a l t ă ; G h e o r g h e din S u c e a v a este G h e o r g h e din M o l ­
d o v a ; M i h a i N a s t i a este M i h a i Pastia; G r i g o r e T o p o l o g e a n u este
G h . T o p î r c e a n u ; Petre Răşinar este d. Octavian G o g a , d u p ă
c u m se ştie, originar din satul Răşinari, ş. a. m . d. Protestările
d-lui C . Stere, categorice î n fond dacă n u şi în expresie, — d e ­
oarece cheile apăruseră chiar în ziarul « A d e v ă r u l » — , r ă m â n
inoperante, cu u n caracter p u r politic, de circumstanţă. N e p u t â n d
confirma prin tăcere, deoarece u n n u m ă r d e personalităţi, n u t o t ­
deauna c u b u n ă voinţă înfăţişate, sunt încă în viaţă, d-sa a d e s -
minţit d e firmă, d u p ă u z u l politic c u n o s c u t . D e b u n ă seamă, î n
discriminarea d-sale a intrat p u ţ i n şi iluzia romancierului de a
fi făcut act de creaţie, c u date din viaţa reală. C â n d însă aceste
date n u sunt în raport direct c u creaţia, ci în raport i n v e r s , s e
poate afirma că d-sa n u a fost îndreptăţit în protestare. Prin trans­
p u n e r e a aproape directă din viaţă î n r o m a n a contemporanilor,
d. C . Stere a călcat condiţiile ficţiunii epice, care cere transfi-
gurarea datelor realităţii. R o m a n u l autobiografic iniţial, dar î n ­
văluit în ceaţă pentru perioada rusească a lui I o n R ă u t u , ia c a ­
racterul, în faza sa românească, al u n o r m e m o r i i uşurel romanţate.
A s t f e l se verifică încă o dată primejdia romanului personal, c u
deosebire c â n d împleteşte î n ţesătura sa, o întreagă galerie d e c o n ­
t e m p o r a n i . O chestiune se p u n e în subsidiar. C â n d actele d e
care relatează povestitorul au u n caracter o a r e c u m istoric, p r e z e n ­
tarea lor prin ficţiune devine echivocă, îngădue îndoieli şi d ă u ­
nează a d e v ă r u l u i . A t u n c i se ridică p r o b l e m a limitelor dintre adevăr
şi ficţiune şi întrebarea dacă, printr'o licenţă regretabilă, ficţiunea
n ' a intervenit tocmai în m o m e n t u l covârşitor în care se c u v e n e a
redat adevărul istoric. V o m da u n e x e m p l u . « G e n e r a l i s i m u l
revoluţiei m o n d i a l e » , A r t a m o n D a n i l o v , c u n o s c u t în deportarea
siberiana, este, d u p ă fizicul său şi poziţia ideologică, însuşi L e n i n :
V l a d i m i r U l j a n o v (respectându-se p â n ă şi cadenţa n u m e l u i ) Iljici.
I n cursul romanului, atitudinea intransigentului marxist faţă d e
eterodoxul socialist R ă u t u este ostilă şi uneori nuanţată cu b r u -
scheţă agresivă. C e se î n t â m p l ă însă u l t e r i o r ? I o n R ă u t u , î n acest
al V l l - l e a v o l u m , d u p ă ce s'a ales deputat cu concursul sociali­
ştilor şi al liberalilor, îl întâlneşte p e D a n i l o v în Elveţia prin 1903
sau 1904. L a acea dată într'adevăr L e n i n se afla acolo, f o m e n t â n d
revoluţia ce v a i z b u c n i în 1 9 0 5 . N u te poţi împotrivi identificării
mai vechi şi înlocueşti deci p e D a n i l o v cu L e n i n . I o n R ă u t u s'a
sfătuit prin u r m a r e chiar cu L e n i n . A c e s t a , informat despre orien­
tarea lui R ă u t u spre liberali, nu-1 mai scutură ca în trecut, decis
să se folosească de fostul său tovarăş, pentru transmiterea u n o r
misive, c â n d v a fi m o m e n t u l . R ă u t u îi făgădueşte c o n c u r s u l .
A j u n s în ţară, împărtăşeşte lui A u r e l Crăsneanu misiunea î n c r e ­
dinţată d e D a n i l o v şi îi cere încuviinţarea. L a rândul lui, A u r e l
C r ă s n e a n u n u este orişicine. Este însuşi I o n I . C . Brătianu, v i i ­
torul ş e f al partidului liberal. Pentru cine ridică îndoieli, îl i n v i t ă m
sâ fâcăn personal verificarea în « Ciubăreşti » şi « In ajun », pentru
a tJesfaşi în « charmeurul de profesie » pe Ionel Brătianu. R ă s ­
p u n s u l racestuia la consultarea lui R ă u t u este caracteristic o m u l u i
p o l i t i c : ' » P e r s o n a l nu-şi poate îngădui m a n o p e r e incorecte faţă
d e o - ţ a r ă i c u j care R o m â n i a se găseşte în raporturi b u n e de v e c i -
n ă â t e n ( R u s i a j N . R . ) . T o t u ş i îi r e c o m a n d ă să se adreseze u n u i
fuincţioTiar superior de poliţie, care — c u m se exprimase el c u
prudenţă, — ar fi posibil să se preteze la această cerere, pe propria
lui răspundere, întru cât nu ar socoti-o în contrazicere cu i n ­
teresele ţ ă r i i . . . » ( p . 3 5 5 — 5 6 ) . Iată dar c u m d. C . Stere l u m i ­
nează u n ciudat aspect din viaţa sa politică. C u r â n d apoi, D a n i l o v -
L e n i n ar fi trimis în Rusia mesageri secreţi, prin mijlocirea lui
I o n R ă u t u , şi c u concursul indirect al autorităţilor româneşti,
care au închis o c h i i . Pentru asemenea destăinuiri, a m prefera
parcă u n alt canal decât r o m a n u l . D e ce n u consimte d. C . S t e r e
la o altă cale de publicitate a cabinetului secret istoric, care ar
avea şi avantajul moral al răspunderii întregi şi al istoricităţii
n e t ă g ă d u i t e ? A c e s t singur e x e m p l u l-am ales pentru a arăta fra­
gilitatea depoziţiei istorice î n t r ' u n roman, al cărui caracter a u t o ­
biografic se c o m p l a c e a-1 desminţi c u fiecare prilej, pentru ca
totuşi să rămână d u p ă dânsul mărturisirea vieţii sale.
« I n a j u n » , p e lângă d o c u m e n t u l politic, astăzi contestat d e
autorul său în m o d diplomatic, este şi u n interesant d o c u m e n t
istoric-literar. I n « F a r i ş t i » se recunosc poporaniştii dela « V i a ţ a
R o m î n e a s c ă » şi în « Cercuişti », junimiştii dela « C o n v o r b i r i l i ­
terare ». N e i n t r â n d în amănunt, aşa c u m a făcut d. C . Săteanu
(în « A d e v ă r u l » dela 16 N o e m v r i e 1935), ne m ă r g i n i m a identifica
î n C i o r b a d g i o g l u pe d. G . Ibrăileanu, înfăţişat n u tocmai g e ­
neros, în N . Pădureanu pe d. M . S a d o v e a n u , alături de Jean
L a s c a r i d i — doctorul J. C a n t a c u z i n o , tovarăşul d-lui C . Stere la
c o n d u c e r e a « V i e ţ i i R o m î n e ş t i » . Prezentarea d-lui M . S a d o v e a n u
este deosebit de pitorească. Poetul naturii moldoveneşti este
arătat ca u n prozaic gospodar şi ca u n imaginativ, cu o v i z i u n e
interioară a peisajelor, p e care n u le-a v ă z u t . D e u n vădit interes
este şi înfăţişarea lui I . L . Caragiale, sub trăsăturile poetului
M i r o n O s m a n i i . D . C . Stere 1-a cunoscut de aproape şi îl repre­
zintă î n . m a i m u l t e situaţii, sau îi reproduce unele v o r b e . A s t f e l ,
este caracteristic dispreţul satiricului, tip urban prin e x c e l e n ţ ă ,
faţă d e admirabilul primitiv care este S a d o v e a n u :
« . . . M i r o n O s m a n i i , — c a m supărat din pricina entuziasmului lui
R ă u t u pentru « zarzavagiul literar » şi m â n d r u de cultura lui, e x c e p ­
ţională în acele v r e m u r i chiar şi pentru u n literat, — bufni cu n ă c a z :
— N u v e z i că în psihologie n u se poate urca peste u n s u b ş e f
d e g a r ă ? . . . Şeful de gară e încă prea complicat pentru d â n s u l . . .»
( p . 288).
 A u t o r u l păstrează în referinţele sale despre foştii săi tovarăşi
literari, — observaţia este adevărată şi pentru cei politici, — o
curioasă răceală, p e care n u ne-o p u t e m l ă m u r i . C u atât mai sur­
prinzătoare apare deci simpatia călduroasă c u care îl învălue p e
p o e t u l Petre Răşinar, c u care n u a a v u t relaţiile cele mai strânse.
P e d. O c t a v i a n G o g a , d-sa 1-a cunoscut în t i m p u l împrejurărilor
speciale din sânul partidului naţional d i n A r d e a l , c â n d a j u c a t
u n rol c u n o s c u t de arbitru şi împăciuitor. D u p ă aceste e v e n i m e n t e
a p u b l i c a t cărţulia « Patru zile în A r d e a l » .
C a să r e v e n i m la ficţiunea cu caracter mai intim, v o m releva
e p i s o d u l d e iubire cu Y v o n n e la Florenţa, p u n c t l u m i n o s în e x i ­
stenţa lui I o n R ă u t u . Preferăm totuşi acestei siluete o a r e c u m
artificiale, făptura mai concretă a Elizei O r l e a n u , prietena d e v o ­
t a t ă , care îi dărueşte u n copil şi u n c ă m i n c a l d . Faţă de rolul c a m
c o n v e n ţ i o n a l de egerie al Y v o n n e i , Eliza reprezintă u n aspect
real al feminităţii şi a n u m e devotamentul, abnegaţia şi sacrificiul
d e sine, nedramatizate şi c u atât mai convingătoare. A p a r i ţ i a
E l i z e i î n două sau trei locuri, u m a n i z e a z ă romanul congestionat
d e politică. S ă relevăm în acelaşi t i m p trăsăturile de ascuţită p e ­
d o l o g i e , în examinarea dispoziţiei copilului d e s e x feminin faţă
d e tatăl ei, şi a n u m e a geloziei copilei, pricinuită d e împărtăşirea
dragostei conjugale sau de împărţirea echitabilă a sentimentelor
paterne.
P e n t r u cine n u s'a lăsat c o n v i n s de negările autorului şi în
pofida lor se interesează d e linia autobiografică a cărţii, să n u
u i t ă m a relata că « I n A j u n » se sfârşeşte c u trecerea clandestină
a lui I o n R ă u t u în Rusia, în m o m e n t u l izbucnirii revoluţiei. î n ­
tovărăşit la gară de câţiva prieteni, autorul notează emoţia lui
A u r e l C r ă s n e a n u - I o n e l Brătianu, ca o manifestare psihologică
foarte rară. S ă mai notăm c u satisfacţie relativa răcire a pasiunilor
politice, de care s'au resimţit m a i ales « C i u b ă r e ş t i » . « I n A j u n »
atestă câteva grade mai p u ţ i n d e febră în resentimentele autorului.
C o n s t r u i t c u aceeaşi vigoare arhitectonică, ultimul v o l u m d i n
c i c l u l epic al d-lui C . Stere îşi susţine interesul, sporit însă d e
r â n d u l acesta prin tentaculele curiozităţii pentru actualitatea c r o -
nicărească.

*
 D , M i r c e a Eliade dă c u « H u l i g a n i i » o dezvoltare neaşteptat
d e viguroasă a portretului generaţiei noi, întreprins în « î n ­
toarcerea d i n rai ». H u l i g a n i i d-sale sunt luaţi n u în accepţia social-
politică, curentă, ci în înţelesul m e t a f i z i c : este huligan cine n u
respectă convenţii, valori, ierarhii, canoane şi n u crede decât î n
sine, biologic şi etic. « U n i i sparg geamuri, alţii afirmă că l u m e a
î n c e p e prin e i » ( p . 274, v o i . I ) . I n d i v i d u a l i s m u l generaţiei noi,
s u b aspectul specific de astăzi, este ceea ce-şi p r o p u n e a reda
a u t o r u l . A c c e n t u l subiectiv din « î n t o a r c e r e a din r a i » a deter­
minat din partea noastră o îndoială asupra fidelităţii portretelor
si anexarea cărţii la romanul cerebral. D e l a o carte al alta azistăm
însă la u n p r o c e s notabil de obiectivare.
D . M i r c e a Eliade reuşeşte să se desprindă de personajele sale,
p â n ă în ajun simple personificări ale propriilor sale p r o b l e m e şi
îndoieli, dar astăzi detaşate de d â n s u l . A m a t o r i i d e literatură c o n ­
fesională v o r fi poate dezamăgiţi de noua îndrumare a scriitorului,
în care noi însă recunoaştem u n incontestabil progres e p i c . I n
ceea c e ne priveşte, p l e c â n d dela aprecierea autorului « M a i t r e y i e i »,
a « Ş a n t i e r u l u i » , cu substanţă confesională, şi a « L u m i n i i c e se
stinge », roman în care se întretaie planul vieţii cu planul fantastic,
i m p u t â n d u - i autorului deficienţele epice din prima parte a r o ­
m a n u l u i său ciclic, eram înclinaţi a crede c ă d. M i r c e a Eliade
se va mlădia cu g r e u cerinţelor romanului obiectiv. D e z m i n ţ i r e a
p e care ne-o aduce astăzi tânărul autor este spre cinstea sa. N e m a i
simţindu-se patetic solidar c u fiecare din personajele sale, r o m a n ­
cierul a păstrat n u m a i ceea ce se c u v i n e , simpatia, dela înălţimea
însă a u n e i v i z i u n i limpezi de a n s a m b l u . D e b u n ă seamă, depăşind
c a p u l d e foc al propriilor sale experienţe, navigatorul a ajuns la
limanul u n e i seninătăţi care îi îngădue selecţionarea materialului
d e viaţă. D . M i r c e a Eliade n u mai este actorul « t r ă i r i i » , c a b o ­
tinul t u t u r o r aventurilor spirituale şi carnale, care să p r o d u c ă c u
precaritate epică, sfărmându-şi în cioburi personalitatea, pentru
ca să a d u n e din bucăţi plăsmuiri fantomatice, în care să-1 r e c u ­
n o a ş t e m p e el însuşi d e s c o m p u s . A c e a s t ă i m a g i n e ne-a dat-o
« î n t o a r c e r e a din r a i » . « Huliganii » însă s u n t o autentică frescă,
în care eroii se individualizează, născându-se la o viaţă p r o p r i e .
C e e a ce riscă să pară pentru profesioniştii «trăirilor » camuflate
o împuţinare, n o u ă ni se înfăţişează ca u n s p o r . C ă d. M i r c e a
Eliade v a părea mai puţin « autentic » în c â m p u l huliganilor a u ­
tenticităţii, adică a dezmăţului subiectiv, aceasta n u are aface,
s o l d â n d u - s e c u u n beneficiu de autenticitate epică. Intr'adevăr,
d. M i r c e a E l i a d e a ieşit din z o n a critică a plăsmuirii subiective,
dăunătoare c â n d este v o r b a de a z u g r ă v i în frescă, portrete dife­
renţiate şi v i i .
Portretistul ideoplastic din «întoarcerea din rai» sau, altminteri
z i s , constructorul de oameni p o r n i n d dela idei p r e c o n c e p u t e , s'a
transformat m a i repede d e c â t s'ar fi crezut, în adevărat pictor,
care interpretează d u p ă natură. A ş a se face că, păstrându-şi auto­
n o m i a faţă de toate personajele sale fără deosebire, manifestân-
d u - s e parţial, în favoarea unora sau în defavoarea altora, îşi d e s ­
făşoară egal forţa de creaţie. S ă e x e m p l i f i c ă m cu M i t i c ă G h e o r g h i u ,
personaj fără ideologie, în tribulaţiile-i d e îndrăgostit respins,
care p â n ă mai ieri ar fi fost în afară de interesul a u t o r u l u i .
F a p t u l că d. M i r c e a Eliade îi dă u n loc în galeria sa de tipuri,
că urmăreşte c u răbdare fazele p u ţ i n eroice ale pasiunii sale n e ­
împărtăşite, situându-1 pe planul ierarhic cel mai de j o s al vieţii,
n u în m o d sumar, ci bine circumstanţiat, ni-1 arată p e autor c r e ­
dincios u n e i estetice veriste a r o m a n u l u i . P e de altă parte atenţia
p e care o acordă de rândul acesta inşilor de altă vârstă d e c â t a
generaţiei tinere, este încă u n indiciu d e maturizare e p i c ă . L ă r g i n d
cadrul observaţiei sale, fără accentuarea tendenţioasă a i m p e n e ­
trabilităţii generaţiilor, d. M i r c e a Eliade iese din arenă p e n t r u
a se fixa m a i durabil printre făuritorii de viaţă. I n s c h i m b , c u c â t
câştigă în p r e c i z i u n e şi contur fizionomiile tinerilor din fresca
« H u l i g a n i l o r » , d u p ă ce autorul s'a limpezit de febra simpatiei
frenetice, a « î n t o a r c e r i i d i n r a i » . N u mai s i m ţ i m u n ton d e p e r ­
versă adeziune la delincvescenţa făptuirilor sale, trăsătură stator­
nică dela « I s a b e l şi apele d i a v o l u l u i » p â n ă la « î n t o a r c e r e a din
r a i » , în care se recunoşteau u r m e l e u n o r maeştri străini, ca G i d e
şi K i e r k e g a a r d . I m o r a l i s m u l u i lui Petru A n i c e t , eroul principal
din « H u l i g a n i i » , care se î m p a c ă prea lesne cu practica furtului,
i se o p u n e consecinţa teribilă a sinuciderii m a m e i sale. Ideea de
responsabilitate morală se ridică avertizatoare în ultimele p a g i n e
ale r o m a n u l u i . Viaţa serveşte dezminţiri şi învăţăminte tineretului
care a crescut în beţia aberantă a i n d i v i d u a l i s m u l u i . F ă r ă să p u n ă
concluzii personale şi să se manifeste tendenţios, d. M i r c e a
E l i a d e lasă evenimentele să vorbească. I n serviciul ambiţiei sale
îndreptăţite de zugrăvitor al unei generaţii (şi nu de e x p o n e n t r e ­
z u m a t i v al ei, ca î n trecut), d-sa aduce p e lângă sporul de o b i e c ­
tivitate pomenit, u n puternic simţ al proporţiilor, care desăvârşeşte
construcţia r o m a n u l u i . L u c r â n d î n t r ' u n material v i u de intuiţii
şi d e semnificaţii morale, d-sa ridică c u acuitate psihologică harta
topografică a u n u i r â n d de tineri, reprezentativi prin felul lor d e
comportare şi de g â n d i r e . Strălucitului eseist, care a dezbătut
î n ultimii z e c e anii toate p r o b l e m e l e generaţiei sale, a celor de s u b
treizeci de ani, adeseori p u n â n d în circulaţie sugestii personale,
î i este dat să dreseze bilanţul moral al ei, într'o operă epică d e ­
terminată, dar de pe a c u m remarcabilă şi v r e d n i c ă de cele mai
b u n e aşteptări. « H u l i g a n i i » adaugă u n p a n o u izbutit la fresca
întreprinsă.
*

D . G e o r g e M i h a i l Z a m f i r e s c u lucrează de asemenea în frescă.

D - s a a c o n c e p u t pe planuri vaste r o m a n u l maidanelor b u c u -
reştene de m a i a c u m trei decenii şi a n u m e , v ă z u t e din u n g h i u l
special al cartierului atelierelor G r i v i ţ a , pe porţiunea Basarab-
B e l v e d e r e - T r i a j - C a l e a P l e v n e i - C i u r e l . Peisaj p e cale de dispariţie,
prin dezvoltarea rapidă a Capitalei, maidanul este totodată u n
continent sufletesc n e c u n o s c u t . î n g r ă m ă d i ţ i în promiscuitate,
oamenii vieţuiesc şi suferă laolaltă, într'o mare familie, n e c u ­
noscută celor dela centru. M a r i l e aglomeraţii u m a n e care sunt
metropolele c u p r i n d z o n e felurite ce se ignoră între ele, ca şi c u m
ar fi despărţite prin fruntarii şi v ă m i .
F a ţ ă de păturile sociale urbane, b u r g h e z i e mare şi mijlocie,
parcă separate prin straturi izolatoare, periferia mahalalelor se
prezintă într'o ciudată devălmăşie, î n care fiecare ins este martorul
t u t u r o r dramelor cotidiane ce se desfăşoară împrejurul său. C e l
care s'ar î n c u m e t a să descrie acest trai trebue să fie sau p r e v ă z u t
c u amintiri personale şi c u o pronunţată simpatie pentru această
categorie omenească, sau ca anchetator obiectiv, cu fişe de obser­
vaţie, m e t o d ă şi tenacitate. D . G e o r g e M i h a i l Z a m f i r e s c u este
î n situaţia d i n t â i . S ă nu aşteptăm deci dela d-sa o documentare
naturalistă, de explorator în căutare de m o r a v u r i n e c u n o s c u t e şi
d e amănunţite descrieri inedite. A u t o r u l v e d e m a i d a n u l din însăşi
măruntaiele lui, îl retrăeşteşi îl evocă cu o sensibilitate neobişnuită.
E s t e u n martor irecuzabil, al cărui accent răscolitor n u poate fi
p u s la îndoială.
D - s a este mai îndreptăţit ca oricine să desăvârşească lucrarea
întinsă p e care a proectat-o. S u b n u m e l e generic « Bariera », a u ­
torul şi-a ritmat opera în patru t i m p u r i e g a l e : Primăvara, V a r a ,
T o a m n a şi Iarna, simbolice anotimpuri ale vieţii o m e n e ş t i . C e a
dintâi parte, « Primăvara », intitulată şi « M a i d a n u l c u dragoste »,
a apărut în 1933 ( E d i t . « N a ţ i o n a l a C i o r n e i » , î n d o u ă v o l u m e ) ,
u r m ă r i n d odată c u copilăria lui Iacov, d i n t r ' u n u n g h i subiectiv,
panorama u n e i curţi înghesuite d e aşezări sărăcăcioase şi a cartie­
rului înconjurător. S e desluşesc în « M a i d a n u l c u dragoste » u m i ­
lele existenţe ale nevoiaşilor, lucrători c u braţele, mici meseriaşi
şi prostituate, în j u r u l cărora roeşte sinistru soborul ţaţelor (titlul
i-a fost inspirat autorului de romanul n u m a i anunţat al defunctului
M a t e i I o n Caragiale). P r i n amantul propietăresei caselor, F a n e ,
literatura noastră a fost dotată c u schiţa vioaie a D o n - J u a n u l u i de
mahala, căruia autorul îi rezervă totuşi o continuare specială, într'o
carte — intermezzo şi popas între V a r ă şi T o a m n ă . I b o v n i c a
acestuia, care locueşte în alte r â n d u r i de case ale ei, nu figurează
propriu zis în fauna periferică. A c i s'a mai rătăcit, în hărmălaia
d e n u m i t ă d e autor « casa cu n e b u n i » , u n nobil rus care a î m b r ă ­
ţişat cauza revoluţionară şi s'a refugiat î n t i m p u l revoluţiei d i n
1905 p e meleagurile noastre. A c e s t a , d i m p r e u n ă c u o soră exaltată
a proprietăresei, preoteasă a amorului, venită d i n A r h i p e l a g şi
reeditând c u l t u l profan al lui E r o s , înfăţişează î n uniformitatea
indigenă a periferiei, elementele exotice ale r o m a n u l u i .
I v a n , c o m u n i s t şi pravoslavnic, î m p ă c â n d extremele, se mistue
d e o dragoste nerăsplătită pentru grecoaica M a r o , anacronică
apariţie p ă g â n ă , la r â n d u l ei împărţită între u n soţ neputincios,
simigiul T i n o şi vânjosul lucrător ilfovean N e d u din serviciul
soţului, î n ritualuri de orgie puţin verosimilă. C u aceste excepţii
omeneşti, T i n o - M a r o - I v a n , « M a i d a n u l c u dragoste » satisface c e ­
rinţele noastre de adevăr mijlociu referitor la realităţile mahalalei.
D . M i h a i l Zamfirescu a dat, în prima parte a operei sale, c â t e v a
z o n e distincte: realitatea verificabilă, excepţionalul u n o r situaţii
neracordate mediului şi puternicul lirism din evocarea retrospec­
tivă a maidanului c u scaieţi şi bălării, peste care împărăteşte
copilăria j u c ă u ş e şi melancolică a lui I a c o v şi a micii sale prietene
F a n a . Partea a doua, « S f â n t a mare neruşinare», deşi ar părea c ă ,
ritmic, anunţă vara vieţii lui Iacov, d u c e adolescenţa acestuia
doar la p r a g u l pubertăţii. Revărsat fluvial în şase sute şaptezeci
şi două d e pagini, romanul îşi încetineşte mersul, fără ca p r i n
aceasta să anuleze interesul. E s t e foarte curios c a z u l de reuşită
literară, î n ciuda efectului logic, monotonia. E l e m e n t u l care sal­
vează r o m a n u l este covârşitoarea sensibilitate a povestitorului.
C u o notă foarte personală, d. G e o r g e M i h a i l Z a m f i r e s c u aruncă
u n puternic val de simţire, peste statismul povestirii. D a c ă n u
ar fi această u n d ă fierbinte de umanitate, atât de rară î n sprisul
nostru epic, cartea s'ar prăbuşi în indiferenţa cititorului. D i n
p u n c t de v e d e r e tehnic, p r i m u l v o l u m aproape nu are v r e - o a c ţ i u n e :
căci n u se poate socoti acţiune, epilogul trist al afacerii j u d i c i a r e
stârnite d e e v e n i m e n t u l care închee « M a i d a n u l cu d r a g o s t e » ,
uciderea Saftei, tristeţile lui I v a n d u p ă plecarea lui T i n o î m p r e u n ă
c u M a r o şi N e d u , sau vacuitatea de evenimente din « casa de n e ­
b u n i ».
« Sfânta mare neruşinare » n u se susţine aşa dar prin fapte, în
j u m ă t a t e a dintâi, iar în cea de a doua, nu ar rezista unei analize
stricte, c e ar s u p u n e fără cruţare întorsătura n o u ă a a m o r u l u i
lui I v a n , care o câştigă ca să o piardă curând, p e M a r o . I m a g i n e a
acesteia, de naiadă p e ţărmurile Constanţei, pândită de I v a n ca
d e u n n o u satir, ni se pare p u ţ i n acceptabilă şi urmarea aventurii
c u p l u l u i I v a n - M a r o , fastidioasă (pe de altă parte, c â t este d e
veridică şi sezisantă tactica lui N e d u pentru recucerirea femeii,
prin simpla prezenţă obsesivă, peste d r u m de casa ei, la o masă
d e c â r c i u m ă ! ) , dacă tonul povestirii n u ar fi atât d e învăluitor
şi d e c a l d . D e aci u r m e a z ă că prin excepţie, atât absenţa materia­
lului epic c â t şi arbitrarul unor situaţii p o t rezista p r i n t r ' u n suflu
c a l d d e o m e n i e , regenerator. A c e a s t a este însăşi nota distinctivă
a d-lui G e o r g e M i h a i l Z a m f i r e s c u . Poate înrâurit d e atmosfera
r o m a n u l u i rusesc, autorul injectează epica noastră c u u n curent
dogoritor d e sensibilitate, prin care ridică la viaţă poetică mizeriile
desmoşteniţilor.
I n sfârşit, deşi « Sfânta neruşinare » n u amplifică îndestulător
elementele d e frescă din « M a i d a n u l cu dragoste », romanul a d u c e
c a o contribuţie certă, dureroasa pubertate a lui I a c o v şi nubilitatea
mai puţin dramatizată a F a n e i . D e z m ă ţ u l sexual al periferiei p r o ­
miscue, care a inspirat titlul cărţii, n u fereşte de contagiune p e
nevârstnicii prinşi la r â n d u l lor în hora p a n s e x u a l i s m u l u i . A s t a
este poate partea celor umili în viaţă, gustarea însetată din drojdia
iubirii. S c e n e ca aceea în care I a c o v respinge m â n g â i e r i l e i m p u r e
ale Sultanei, sau ca aceea c â n d Iacov n u mai poate lupta cu sine
însuşi şi-şi acceptă destinul d u p ă o l u n g ă constrângere, î m p e r e -
c h i n d u - s e cu Fana, în decorurile transfigurate ale m a i d a n u l u i ,
s u n t semnele unei remarcabile forţe e p i c e . R ă m â n â n d a-şi s p u n e
c u v â n t u l ulterior şi a-şi da probele de zugrăvitor al aspectelor
c â t mai variat omeneşti, d. G e o r g e M i h a i l Z a m f i r e s c u poate fi
socotit de p e a c u m u n evocator cu a d â n c accent personal şi c u
o excepţională putere e m o t i v ă .

ŞERBAN CIOCULESCU
 CRONICI

MATEI I. C A R A G I A L E

Je suiş comme un peintre qu'un Dieu moqueur

Condamne ă peindre, helas! sur Ies tenebres.
Baudeknre

S e spune că ar fi existând printre cei mai aleşi oameni u n i i ,

cărora din simţământul morţii proprii l e - a m putea alcătui e m b l e m e
d o m i c i l i a r e . O influenţă din n e v ă z u t le sileşte spiritul la curioase
abateri dela ordinea lucrurilor. S u n t slujitorii, ajutaţi de b e t e ­
ş u g u r i organice şi vicii, ai nimicirii, dar ai unei nimiciri începute
c u ei î n ş i ş i ; sunt, p e n u m e l e lor m o d e r n , « b l e s t e m a ţ i i » . L i se
cunoaşte speţa nefericită c u deosebire din feluritele ei reprezentări
literare. S ă fi făcut parte M a t e i I . Caragiale dintre aceşti chinuiţi
ai iadului pământesc, având şi s u m b r u l privilegiu de a-şi p r i v i
soarta în faţă? Răspunsul v i n e împiedicat de câte n u c u n o a ş t e m
despre o astfel de tragedie i n t i m ă ; v i n e totuşi ca o încredinţare.
M o d u l nefiresc în care ne-a părăsit ultimul Caragiale, d u p ă c e
p r i n t r ' o viaţă trăită î n retragere se obişnuise pe sine şi îşi obişnuise
confraţii c u dispariţia sa, a p u t u t fi luat de oricine 1-a citit î n
g r a b ă drept accident. P e n t r u el singur, accidentul va fi fost
însă u n rezultat p r e v ă z u t . T e a m a de acest desnodământ căpăta,
î n puţinele lui lucrări literare, expresie uneori făţişă, alteori ocolită,
î n c e p u t u l celei din u r m ă cărţi a sa ne dă p r e c i z a r e a : « . . . mi-ar
fi fost peste putinţă să pornesc pe orice cale. N i c i în pat n u m ă
p u t e a m mişca. D e ş u r u b a t dela încheieturi, cu şalele frânte, m i
se părea că ajunsesem în stare de piftie. I n mintea m e a aburită
miji frica să n u m ă fi lovit damblaua ». D a r pretutindeni în opera
rămasă, aceeaşi conştiinţă de sine se dezvoltă c u r b î n t r ' u n c u p r i n ­
zător sentiment al morţii, care cititorului i se semnalizează, uşor
impersonalizat, din preferinţa scriitorului p e n t r u stări defuncte,
p e n t r u studii de v e c h i insemne nobiliare ca şi d i n interesul m o r b i d
p e n t r u viaţa p e cale de stingere c u formele ei occidente, p e n t r u
suflete în d e c l i n , p e n t r u d e s c o m p u n e r e a socială şi morală. î n c â t
poate că n u a v e m afară de el u n alt scriitor care să-şi fi prefaţat
moartea atât c u fuga tăcută de oameni cât şi c u literatura l u i .
U n u i astfel de spirit însă, este n e c u v e n i t l u c r u a i se aduce la
m o r m â n t u l proaspăt, care i-a desăvârşit aspiraţia la singurătate,
omagii convenţionale. A r fi să-1 încadrăm silnic, oricât de p e d e ­
parte, societăţii căreia de b u n ă voie i se sustrăgea. S i n g u r şi singular
în viaţă ca şi în literatură, M a t e i I . Caragiale însuşi n'ar p r i m i ,
dacă ar mai putea, lauda necrologică. D e aceea, cu m u l t mai m u l t ,
decât de valoarea scrierilor lui, m ă v o i p r e o c u p a de principiul
ascuns care le izolează.
Printre numeroasele idei aplicate peste măsură în critica literară
este şi aceea a eredităţii. M o d u l c u m o folosesc unii o arată ca
v e n i n d n u din v r e o ştiinţă respectivă, cât din conversaţia de familie.
A ş a că ideea stă la îndemâna oricui, când se întâmplă ca î m p r e j u ­
rările să îndrepte atenţia p u b l i c ă asupra câte u n u i scriitor fiu
de' sânge al altui scriitor. Judecata este de tip a n a l o g i c : m o ş t e n i m
spiritul părinţilor, d u p ă c u m le m o ş t e n i m făptura. Ispita de a
defini p e M a t e i Caragiale prin I . L . Caragiale se prezintă d i n -
tr'o data. C u atât mai plină de adevăr critic pare genealogia sângelui,
cu cât oarecari apropieri, posibile în aparenţă, între opera u n u i a
şi a celuilalt îndeamnă la rătăcire. G ă s i m într'adevăr la a m â n d o i
scriitorii, în chip întâmplător, cazuri de indeterminare psihologică
a personajelor, în sensul de curând arătat şi dezbătut, de inaderenţă
la realităţile noastre etnice, p r e c u m şi povestiri fantastice în c a d r u
estompat şi de conţinut misterios. D a r aceste atingeri sunt c u
putinţă n u m a i cât n u o b s e r v ă m că sub formule ca «indeterminare
p s i h o l o g i c ă » şi «povestiri fantastice» se ascunde fie o a n u m e
improprietate de exprimare, fie mulţumirea de a indica în v a g un
l u c r u artistic. C ă c i indeterminarea psihologică la marele I . L .
Caragiale, p e n u m e l e ei adevărat, este ridicarea către acea valoare
clasicistă de general-omenesc sau către impersonalismul s c h o p e n -
hauerian al artei, după arătările lui M a i o r e s c u . D e orice î m p r e ­
jurare specific naţională, românească sau o r i c u m , I . L . Caragiale
căuta să-şi scuture creaţiile, deoarece, fiind u n scriitor de tip clasic,
urmărea generalitatea simţirii o m e n e ş t i , c u toată primejdia s c h e m a ­
tismului e i . N i c i chiar c u frica « specifică », de rasă, a lui L e i b a
Z i b a l , n u se poartă altfel. Există u n m o m e n t , dela care î n c e p â n d ,
în O Făclie de Paşte, procesul paroxistic al fricei interesează în
sine ca forţă maladivă, peste cazul L e i b a Z i b a l , în larga ei c u p r i n ­
dere sau aplicabilitate, în puterea de a îngloba p e o m u l tuturor
raselor p u s î n aceleaşi condiţiuni anecdotice. D u p ă aceste puţine
rânduri, oricâtă indeterminare psihologică a m descoperi eroilor
lui Caragiale-fiul, legătura cu arta tipică a tatălui rămâne, d o v e ­
d i n d - o , simpla îndemânare. C â t priveşte « fantasticul» unor p o ­
vestiri ca La Hanul lui Mânjoală, Kir Ianulea, Calul Dracului,
e t c . . . , a v e m de-a-face cu o caracterizare insuficientă, cu u n t e r m e n
v a g , ce n u atinge obiectul spre care tinde. T r ă s ă t u r a fantastică
în opera lui I . L . Caragiale e x p r i m ă stări tot colective, de mai
restrânsă cuprindere decât impersonalismul său obişnuit, — e
adevărat,— dar valori de simţire obştească, aşa c u m sunt superstiţiile
p o p o r u l u i . D e îndată ce stabilim nuanţa de superstiţial din fan­
tasticul lui Caragiale-tatăl, cade şi putinţa să d e d u c e m din ea una
din însuşirile de căpetenie ale operei lui Caragiale-fiul. F a p t este
că între K i r Ianulea, întrupare pământească a lui A g h i u ţ ă , şi sir
A u b r e y de V e r e din Remember, plăsmuire misterioasă a indeter-
minaţiei sexuale, n u pot exista înrudiri nici pentru cea mai liberă
i m a g i n a ţ i e . D a c ă întrebuinţăm un acelaşi c u v â n t ' ca fantastic
pentru creaţii atât de deosebite în cuprinsul lor concret, este d e ­
oarece limbajul critic, fiind sărac, n u poate acoperi fiecare realitate
estetică în parte. D a r să ne ferim a preschimba o incapacitate î n
iluzie fecundă. Prin nici una din liniile literaturii sale, M a t e i C a r a -
giale n u se dovedeşte fiul lui I . L . Caragiale. Astfel încât explicaţiei
psihologiei lui M a t e i pe bază de moştenire dela familia de sânge,
îi este de preferat aceea mai sigură a « familiei de spirite ». I n m o d
obiectiv, fiul n'a putut lua dela tatăl său decât îndrumarea către
literatura excepţiilor morale a lui E d g a r P o e , din care I . L . C a r a ­
giale traduce, d u p ă Baudelaire, Une barrique d'Amontillado şi
Le masque de la mort rouge încă din 1898. F a p t u l că traducerile
acestea sunt reproduse la 1 9 1 3 în v o l u m u l Reminiscenţe, dată
până când M a t e i n u scrisese decât sonetele istorice Pajere şi d u p ă
care avea să treacă nemijlocit la u n fel de viziune poescă a l u m i i ,
dă mai m u l t temei presupunerii arătate. O r i c e încercare de a-i
înmulţi relaţiile de societate spirituală cu autorul Scrisorii Pierdute
probează î n c e l mai fericit caz ingeniozitate. I n operele lor p r i n ­
cipale, u n u l e x p r i m ă în ordinea socială naşterea înainte de v r e m e
a burgheziei naţionale, iar celălalt — destrămarea prin viciu a
u n e i v e c h i aristocraţii mai m u l t neromâneşti.
M a t e i I . Caragiale era, spun acei care l-au cunoscut de aproape,
u n o m d e nespuse ciudăţenii. In ţinuta rigidă şi gestul calculat
odată pentru totdeauna, ceea ce îi da înfăţişarea de mişcare a u t o ­
mată, în aerul de distincţie pudrată peste măsură, impusă şi d e ­
suetă, se putea ghici influenţa u n u i «ancien r e g i m e » contemplat
c u fervoare. E s t e de toată evidenţa că înţepenirea într'o atitudine
de e p o c ă , tinzând parcă la funcţii alegorice, se datora unor slă­
biciuni cărturăreşti, nici m e d i u l naţional şi nici cel familial n e î n ­
dreptăţind-o. M a t e i Caragiale se reflecta fără îndoială şi ca dandy,
atât cât îşi v a fi dat seama că e c u putinţă să aducă în B u c u r e ş t i
o purtare strict a n g l o - s a x o n ă : B r u m m e l în interpretare r o m â ­
nească. D e frumuseţe fizică n'avea nevoie şi nici de l u x vesti­
mentar, pentru aceasta. Ştia el că însuşi modelului i se zicea « f r u ­
m o s u l » n u m a i în legătură cu felul simţirii şi al conduitei sociale,
chiar d a c ă , î n l u m e , îmbrăca u n c o s t u m ros înadins c u cioburi de
g e a m . D e s p r e vestitul mentor al u n u i principe de coroană, M a t e i
Caragiale pomeneşte de câteva ori în proza sa. Ş i pare p r o b a b i l ,
 pe acest d e m e n t al fastului, să-1 fi c u n o s c u t amănunţit din lucrarea
Du Dandysme et de G. Brummell a lui B a r b e y d ' A u r e v i l l y . S u n t
de altfel semne evidente că a iubit pe scriitorul francez, al cărui
stil de viaţă mai cu seamă — stil de « g e n t i l o m regalist» î n t r ' u n
veac democratic — î i va fi plăcut n e s p u s . Ş i nici literatura acestuia
d i n Les Diaboliques nu 1-a modificat sufleteşte mai p u ţ i n . O n u v e l ă
ca Le rideau cramoisi — perdeaua « cârmezie », c u m îi spunea el —
îl copleşeşte "cu puterea ei de mister încât, d u p ă d ' A u r e v i l l y , n u se
î n c u m e t ă să mai e x p r i m e « f a r m e c u l ferestrelor luminoase î n
noapte », pentru a indica locuinţa lui A u b r e y de V e r e . D u p ă c o n ­
formaţiile sufleteşti ale unor P o e , B r u m m e l şi d ' A u r e v i l l y , a p o ­
trivit în parte scriitorul nostru aerul, ţinuta sau stilul p e r s o n a ­
j e l o r Paşadia şi Pantazi din Craii de Curtea-Veche. D e c â t Paşadia,
« ţeapăn şi grav », «ieşit din o a m e n i cu vază şi stare », « ca să p r e ­
zideze o înaltă A d u n a r e sau o A c a d e m i e , altul n u s'ar fi găsit
mai p o t r i v i t » . Iar Pantazi, « u n mare m â n d r u », « fără fudulie şi
prejudecăţi de r â n d , de o curtenie binevoitoare, nesilită» lăsa
să se vadă în el « u n boier mare în înţelesul înalt al c u v â n t u l u i ,
u n u l din păstrătorii din u r m ă a ceea ce « v e c h i u l r e g i m » avea
mai simpatic, mai ademenitor ». Imaginea despre sine, c o m p u s ă
din solemnitate bizară, u l t i m u l Caragiale şi-a făurit-o c o m b i n â n d
mintal aceleaşi figuri de înaintaşi, care c u toţii la u n loc trăiau
în atitudinile sale aulice, dacă nu istorice.
C a preocupare ciudată a inteligenţei, i se citează stăruinţa î n
ceea ce n u m i m heraldica. E o nobilă apucătură, menţionată c â n d
şi c â n d de scriitor, ca în împrejurarea scrisorii dela A u b r e y de
V e r e , eroul din Remember : « A m cercetat cu luare-aminte scriptura
semeaţă c u slove mari şi pecetea de ceară albastră: u n sfinx culcat
în mijlocul panglicei unei jaretiere la fel c u aceea ce împresoară
scutul M a r e i - B r i t a n i i . P e panglică citeam c u v â n t u l « R e m e m b e r ».
C a eraldist n u e r a m m u l ţ u m i t ; mă aşteptam să aflu arme adevărate,
n u o simplă e m b l e m ă ». C a şi ţinuta de epocă, g u s t u l blazoanelor
este de aceeaşi provenienţă livrescă şi o a r e c u m extra-naţională.
C ă c i oricâte armoriale v a fi răsfoit heraldistul, puţin î n d e m n îi
va fi venit pentru u n asemenea studiu dela armele voevozilor
noştri şi nici atât dela cele de familie. A c e a s t ă ştiinţă, nesusţinută
la M a t e i Caragiale de evlavii familiale sau de v r e u n e v - m e d i u
naţional care să-i zăngăne din memoria ereditară, se întovărăşea
totuşi de curiozităţi genealogice, iscodind astfel pentru p e r s o ­
najele prozatorului, splendide, dar strivitoare ascendenţe c a v a ­
lereşti. Sir A u b r e y de V e r e , d e e x e m p l u , aminteşte de « n u m e l e
svăpăiaţilor conţi de O x f o r d , după stingerea cărora a fost cules
şi alipit la cel de Beauclerk de Stuarţii de mâna stângă, ducii d e
S a i n t - A l b a n s ». Pornind dela aceste noi date sufleteşti, ne v i n e
uşor să a d ă o g ă m familiei de spirite a scriitorului nostru pe contele
 d e Villiers de l'Isle A d a m . E r o i i acestuia sunt închipuiţi la f e l ,
c a p r e l u n g i n d adică tradiţii faimoase şi cochetând c u trecutul
spiţei ca păunii din c o z i , iar autorul lor, e l însuşi, n u se sfieste
a-şi parada o glorie aproape milenară de străbuni războinici. D a r ,
p e lângă literatura decadentă în care i se e x p r i m a viţa istovită,
t e m e i u r i serioase de istoricitate privind familia Villiers-ilor, care
urca până în v e a c u l al X l - l e a , îndreptăţea la u n m e m b r u al ei
preocupările g e n e a l o g i c e . N u face Villiers chiar act de candidat
la tronul G r e c i e i într'o împrejurare de v a c a n ţ ă ? M a t e i Caragiale
riu se sprijinea însă în atitudinile de v e c h i şi nobil stil c e lua c â t
şi î n aplecările heraldice sau genealogice, p e nici o realitate o b i e c ­
t i v ă . T o t u l manifesta la e l plăcerea gratuită şi m a i c u seamă g u ­
sturile u n e i artificialităţi somptuoase de g e n u l aceleia a strămoşului
întregii l u i familii de spirite, E d g a r P o e .
A recunoaşte psihologia schiţată până aci în tot ceea c e M a t e i
Caragiale a scris, ar fi lucru îndrăzneţ. C u Pajere, sonetele istoriste,
abia dacă p u t e m bănui cultul trecutului războinic care, sărind peste
istoria naţională, avea să îngheţe în p r o b l e m e de heraldică. D a r ,
c u toate că această frescă eroică se datoreşte u n u i exerciţiu sau
meşteşug de tinereţe şi oricât n u s'ar încadra viziunii noastre despre
psihologia autorului decât în orientarea ei passe-istă., iubitorii de
poezie se v o r opri totdeauna la arta picturală d i n Clio, de e x e m p l u :
Mi-a îngânat stăpâna: « Nu 'n file 'ngălbenite
Stă 'mbălsămată taina măririi strămoşeşti,
Amurgul rug de purpuri aprinde; de-1 priveşti
Se 'nfiripă 'n vâlvoarea-i vedenii strălucite.

Căci, uriaşe stoluri la zare 'ncremenite,

Zac norii ce 'n adâncul genunilor cereşti,
Par pajeri încleştate de sgripţori din poveşti
Umbrind cetăţi în flăcări cu turnuri prăbuşite.

N i c i autorul de mai târziu al Crailor de Curtea-Veche nu-şi

mai aminteşte în legătură c u ciclul Pajere decât migala de iconar
p e care a cheltuit-o c u e l e . C â n d Paşadia se înverşunează î m p o t r i v a
oricărei valori româneşti, M a t e i Caragiale îşi justifică tăcerea î n
felul u r m ă t o r : « C u m n u i se putea tăgădui nici partea lui d e
dreptate, găsii de prisos să m ă ridic ca să apăr acel trecut, v e d e ­
niei căruia pana m e a datora o minunată tâmplă d e icoane c e m i g ă ­
lisem în tinereţe c u o osârdie aproape cucernică ». T o n u l e ca şi
narativ, liber de orice reţineri, p r i v i n d stări sufleteşti d i s p ă r u t e ;
mai calde îi sunt cuvintele despre truda artistică de atunci. Ş i
într'adevăr, Pajere se leagă de restul operei acestui scriitor n u m a i
prin efectele unei arte m u n c i t e .
I n 1 9 2 4 , la doisprezece ani d u p ă publicarea ciclului de sonete
î n Viaţa Romîneascâ, M a t e i Caragiale, modificat în răstimp s u f l e ­
teşte până la morbideţă, apare c u Remember. Cartea prezintă p e
sir A u b r e y de V e r e (dar autorul n u e sigur, dacă îl c h e m a î n t r ' a -
devăr astfel), personaj enigmatic, v e n i t la Berlin de departe din
ceţurile n o r m a n d e — p a r c ă , dar şi din pânzele lui V a n - d e r - F a e s ;
avea deprinderea sulimanului albastru împrejurul ochilor, coloare
care îi curgea şi î n v i n e ; î m p o d o b i t cu inele peste cât îşi î n g ă d u e
u n bărbat, se zăreşte mai adesea n o a p t e a ; are stări nervoase î n ­
fiorătoare şi palidităţi de s t r i g o i ; iubeşte florile s c u m p e ca şi m i ­
sterul p r o p r i u ; se o c u p ă c u ştiinţele o c u l t e ; apare povestitorului
odată în treacăt ca femeie, îmbrăcată într'o rochie « strâmtă de
fluturi n e g r i » ; mai înainte de a-i destăinui totul, este asasinat şi
aruncat în S p r e e a ; pescuit, n u i se poate stabili identitatea, până
şi peticul dela haină cu adresa croitorului lipsind. C i n e era A u b r e y
d e V e r e ? A u t o r u l ne asigură că ar fi p u t u t afla întrebându-1 d i ­
rect, interesându-se la florăria cu orhideele s c u m p e sau ascultând
lămuririle u n u i fost c o l e g ; dar n u şi-a îngăduit n i m i c din ceea ce
ar fi micşorat taina povestirii. P e n t r u c ă « unei istorii, frumuseţea
îi stă n u m a i în partea ei de t a i n ă ; dacă i-o d e z v ă l u i . . . îşi pierde
tot f a r m e c u l » . P o e , d ' A u r e v i l l y din Les Diaboliques şi Villiers din
Contes Cruels îşi dau mâna să ilustreze cu Remember o estetică
a misterului absolut. I n curioasa fantomă a lui A u b r e y de V e r e
se e x p r i m ă întâia oară psihologia decadentă a scriitorului, p r e f e ­
rinţa p e n t r u excepţia morală, simpatia pentru rătăcirile sufletului
o m e n e s c . D a c ă poetul Pajerelor a schimbat în noua împrejurare
versul c u p r o z a , locul n u e să r e g r e t ă m . O r i c â t de proaspete se
dovedesc anumite lecturi intrate în c o m p u n e r e a n u v e l e i şi oricât
personajul unic este mai m u l t sugerat decât văzut, fapt este că
p r o z a noastră narativă niciodată n'a cântat în mai largi v o l u t e
p e r i o d i c e , n u s'a informat de u n mai p u r lirism sau n u s'a ridicat
p e mai nobili coturni.
D a r Remember n u m a i ce deschide perspectiva « b l e s t e m a t ă »
în care c u p r i n d e m p e M a t e i I . C a r a g i a l e . C a să ştim devastarea
spiritului prin sentimentul morţii, Craii de Curtea-Veche ne ajută
din p l i n . E în acest zis r o m a n atâta cădere şi decădere, atâta g r a ­
vitaţie a sufletelor, atâta corupere a vieţii şi u n astfel de prăpăd
social mişcat de frenezia demoniacă a negaţiei, încât d u p ă lectură
cititorul simte irepresibil nevoi întăritoare ca exerciţii g i m n a s t i c e ,
alergări peste obstacole, sporturi în sfârşit cât mai aspre. « C r a i i »
sunt Pantazi, Paşadia şi însuşi povestitorul. A r i s t o c r a t străin
pripăşit în Bucureştii din 1 9 1 0 , n o c t a m b u l fără leac, curtean de
tristă destinaţie şi instruit din prisos, plecând peste graniţă d u p ă
nimicirea societăţii putrede din j u r , fără să-şi spună adevăratul
n u m e , în Pantazi reapare acel incognito al lui A u b r e y de V e r e ,
«ţifrul î n c u n u n a t » de p e obiectele sale casnice n e c u p r i n z â n d u - i
iniţiala n u m e l u i . Paşadia ? U n t u r c o - g r e c o - s â r b o - r o m â n , dar n u m a i
spiţă şi spiţă de dregători despre partea românească, n e a m însă
plecat spre pierdere ca sub « o neagră afurisenie », o m de carte şi
c o n d e i ca şi de v e c h e l u m e , u n fel de acreditat al v e a c u l u i francez
al X V I I I - l e a p e lângă o Capitală a desfrâului, Paşadia moare sleit
d e v i c i u . L a dreptul v o r b i n d , Pantazi şi Paşadia n u se prea deose­
besc între e i . A m â n d o i transportă într'un m e d i u social vătămat
o a n u m e subţirime sibarită, dând viciului demnitate, fiind adică
desfrânaţi fără trivialitate şi nesăţioşi la spurcăciune fără a fi v u l ­
g a r i ; a m â n d o i trăiesc î n locuinţe închise, pâcloase şi tapetate c u
tonuri b o l â n d e ; au gustul mobilierului de abanos ca R o d e r i c k
U s h e r al lui P o e ; măsura degradării le este seniorială, dezastrul —
m ă r e ţ . A u t o r u l se recunoaşte î n amândoi, manifestând p e n t r u
p r i m u l « s l ă b i c i u n e » , iar pentru altul « e v l a v i e » . I n casa A r n o -
tenilor u n d e li se sfârşeşte declinul, casă dostoievschiană î n c a r e
imoralitatea, isteria, demenţa şi toate anomaliile se î m p r e u n ă
sinistru, îi trage murdarul P i r g u , personaj abject în care se î n t r u ­
pează principiul coruptiv însuşi. îndeletnicirea acestei iasme a
perversităţii este mijlocirea decrepitudinii. P o r n i n d dela plăcerea
curioasă a căsătoriilor ajutate să se înfăptuiască, ceea ce l-ar face
să coboare din T r i b u l a t B o n h o m e t al lui Villiers de l'Isle A d a m ,
P i r g u ajunge m u l t mai departe. î m p r e u n ă ca să « î n c u r c e », uneşte
o a m e n i pentru a-i d e z u n i , prezidează nunţi câineşti, îl îmbată
lirismul escrocheriilor, viermueşte în scârnă, fiind singurul care,
între A r n o t e n i i istoviţi de sminteli abjecte, se întremează ca o
c i u p e r c ă pe d e s c o m p u n e r e a materiei. D a c ă n ' a m interpreta totul
ca suveranitate a trecutului în pantă fatală sau, p r e c u m dela î n c e p u t
a m arătat, ca sentiment al morţii ridicat din declinuri sociale şi dacă
arta scriitorului n'ar consta în exclusive sugestii v e r b a l e , ci în virtuţi
epice intuitive, această muşiţă omenească ar forma tot ceea c e
î n cadru s u m b r u a p u t u t umanitatea să lepede mai m o n s t r u o s .

F l o r ă şi faună apărute pe alterarea principiului v i e ţ i i , litera­

t u r a lui M a t e i I . Caragiale rămâne la n o i singulară prin aspiraţia
la impuritate ca direcţie coborîtoare, ca sens u n i c şi l e g e sata­
nică a celei mai blestemate gravitaţii, ca orientare asmodeică a
s p i r i t u l u i ; totul însă tratat într'o p r o z ă răscumpărătoare c u fraze
împărăteşti, î n perioade largi c u falduri şi malacoave, aşa c u m
purtau marchizele acelui v e a c din care venise să agonizeze î n
B u c u r e ş t i — a c u m treizeci şi c i n c i d e ani — Paşadia.
VLADIMIR STREINU

ION GHICA SCRIITORUL

D . N . G e o r g e s c u - T i s t u , autor al unei cunoscute Bibliografii

literare române ( A c a d e m i a R o m â n ă , 1932), a publicat d e c u r â n d
u n v o l u m asupra lui Ion Ghica Scriitorul — cu prilejul unor texte
 inedite — ( A c a d e m i a R o m â n ă , Studii şi Cercetări, X X V ; 200 p a ­
g i n i , V I I planşe, 130 l e i ; Bucureşti, 1935). Hotărîndu-se să p u ­
blice o parte din scrisorile găsite într'un v o l u m i n o s manuscris
inedit, rămas dela Ion G h i c a , şi păstrat în colecţiile A c a d e m i e i
R o m â n e , d. G e o r g e s c u - T i s t u a socotit necesar să însoţească
această ediţie de texte de u n studiu asupra vieţii şi operei ilustrului
scriitor. D e ş i s'au scris destule articole şi contribuţii istoriografice
în j u r u l operei şi vieţii lui I o n G h i c a , nu exista încă u n studiu
de a n s a m b l u . Notiţă despre viaţa şi activitatea politică şi literară
a lui Ion Ghica a d-lui G h . A d a m e s c u (Bucureşti, 1897, 48 p . )
ca şi discursul academic al d-rului Istrati {Activitatea ştiinţifică
a lui Ion Ghica, 1902, 35 pag.) — erau de m u l t depăşite. D . G e o r ­
g e s c u - T i s t u a astupat astfel u n g o l nemeritat din istoriografia
literară românească. L u c r a r e a d-sale este c u atât mai preţioasă,
c u c â t este întovărăşită de o bogată bibliografie (necompletă,
fireşte) şi de u n indice general, ceea ce face din această carte u n
i n s t r u m e n t b u n şi sigur de l u c r u .
C e l e 91 de pagini mari p e care d. G e o r g e s c u - T i s t u le închină
vieţii şi operei lui Ion G h i c a n u epuizează, evident, tot ceea ce
t r e b u e spus asupra acestui scriitor. A s u p r a activităţii e c o n o m i c e
şi ştiinţifice a lui Ion G h i c a , autorul e nevoit să treacă destul de
r e p e d e . C h i a r analiza scrierilor literare n u e c o m p l e t ă . Intenţia
d-lui G e o r g s c u - T i s t u n ' a fost, fără îndoială, de a c o m p u n e o m o ­
nografie completă şi definitivă asupra lui I o n G h i c a — ci de a
schiţa, p e baza tuturor studiilor publicate şi la lumina textelor
inedite, etapele vieţii şi ale activităţii prodigioase a acestui mare
o m politic şi mare scriitor. O asemenea lucrare n u exista p â n ă
a c u m . E s t e , incontestabil, u n mare merit pentru d. G e o r g e s c u -
T i s t u că ne-a dăruit-o. M u n c a viitorului cercetător al vieţii şi
o p e r e i lui Ion G h i c a a fost m u l t uşurată prin această contribuţie.
D . G e o r g e s c u - T i s t u urmăreşte, etapă cu etapă, viaţa lui I o n
G h i c a , arătând evenimentele importante şi, mai ales, influenţele
p e care istoria politică le-au exercitat asupra activităţii scriitorului.
D e c â n d începe să scrie şi să p u b l i c e , î n d e m n a t de u n c h i u l său
I o n C â m p i n e a n u ( p . 14), I o n G h i c a este prezent în toate actele
glorioasei « R e n a ş t e r i » româneşti dela 1840 î n c o a c e . F a c e parte
d i n societatea secretă «Frăţia », care a pregătit o a r e c u m r e v o ­
luţia dela 1848 ( p . 2 1 ) ; la Iaşi, în 1843, activează ca u n u l din cei
mai însemnaţi factori pregătitori ai U n i r i i ( p . 2 7 ) ; exercită o c o ­
pleşitoare influenţă asupra lui N . Bălcescu (« Bălcescu n'a făcut
nici u n pas mai însemnat în toată acţiunea lui politică fără să î n ­
t r e b e p e I o n G h i c a » , p . 39); era atât de strâns legat, prin idei
şi prin acţiune politică, de B ă l c e s c u , î n c â t acesta îi p r o p u n e să
scrie î m p r e u n ă « u n mic uvragiu asupra ideilor revoluţiei r o m â n e ».
D u p ă eşuarea revoluţiei dela 1848, Ion G h i c a depune o m u n c ă
i m e n s ă p e n t r u păstrarea spiritului şi a unităţii de acţiune a r e f u ­
giaţilor. D e l a Constantinopole, u n d e fusese trimis ca delegat al
comitetului revoluţionar, G h i c a lucrează neîncetat; prin scrisori
trimise în toate centrele emigraţiei româneşti, p r i n audienţe şi
rapoarte în lumea diplomatică, prin misiuni secrete î n P r i n c i p a t e .
I o n G h i c a ştia prea b i n e că revoluţia dela 1848, deşi eşuase, n'a
fost u n act politic lipsit de importanţă pentru P r i n c i p a t e . î n t r ' o
scrisoare din 20 Iulie 1850, adresată lui G r i g o r e A l e x a n d r e s c u
(textul c o m p l e t , p . 1 2 8 — 1 3 1 ) , mărturiseşte: « . . .j'avais toujours
ete de l'idee q u ' u n m o u v e m e n t n e pourrait m a n q u e r d ' a v o i r
certaines c o n s e q u e n c e s avantageuses, et sous le rapport politique
et sous le rapport social et en effet j e crois q u e p o l i t i q u e m e n t
elle a porte u n tres g r a n d c o u p â l'influence Russe, si nous s a v o n s
e n profiter; j e dirai m e m e qu'elle lui a porte u n c o u p decisif,
m o r t e l . A u j o u r d ' h u i , p a r m i Ies B o y a r d s jadis Ies p l u s russes, i l
y en a q u i ont Ies y e u x tournes plutot d u cote de la T u r q u i e e t
d e l'influence o c c i d e n t a l e . . . E n outre, la question des P r i n c i ­
pautes a ete u n m o m e n t a g i t e e ; Ies idees de nationalite r o u m a i n e ,
d ' u n i o n des d e u x Principautes, q u i n'avaient j a m a i s franchi Ies
limites d e q u e l q u e s c e r v e a u x brules, c o m m e o n nous appelait
n o u s autres, pauvres reveurs, sont aujourd'hui â l'ordre du j o u r
et sont d e v e n u e s tres familieres a u x h o m m e s politiques de t o u s
Ies p a y s . Socialement, Ies resultats seront autrement g r a n d s . O n
sait positivement, le P r i n c e et Ies B o y a r d s e u x - m e m e s le c o m p r e n -
nent, q u ' u n e fois Ies Principautes debarassees de l'occupation
etrangere, ce qui ne p e u t tarder, o n ne p e u t pas g o u v e r n e r et
maintenir la tranquillite avec Ies institutions actuelles » ( p . 1 2 9 ) .
Scrisorile publicate de d. G e o r g e s c u - T i s t u p u n într'o l u m i n ă
e x t r e m d e favorabilă rolul j u c a t de I o n G h i c a în politica e m i g r a n ­
ţilor r o m â n i . C e l mai sigur cugetător politic, cel mai d i p l o m a t
dintre toţi emigranţii, singurul care se b u c u r a d e m a r e influenţă
în cercurile diplomatice dela Constantinopole — I o n G h i c a n u - ş i
p i e r d e niciodată nădejdea în «triumful c a u z e i » şi n u încetează
niciodată de a activa, în t i m p ce majoritatea emigranţilor v i s a u
sau se certau între e i . A f i r m ă categoric necesitatea u n u i şef u n i c
al revoluţionarilor refugiaţi ( p . 108, scrisoare către A l e x a n d r u
G o l e s c u A r ă p i l ă ) , e desgustat de activitatea politică a lui H e l i a d e
R ă d u l e s c u ( p . 1 1 9 ) p e care-1 bănuieşte de a fi sub influenţă r u ­
sească şi provocator de intrigi ( p . 125) — şi ostilitatea faţă d e
H e l i a d e n u se datoreşte ambiţiei, ci grijei de a n u se fărâmiţa
unitatea politică a refugiaţilor. D i n toate textele publicate de d .
G e o r g e s c u - T i s t u , se ghiceşte obsesia lui I o n G h i c a d e a centraliza
forţele emigraţiei către u n singur scop p o l i t i c : înlăturarea i n ­
fluenţei ruseşti din P r i n c i p a t e , şi alianţa provizorie c u T u r c i a şi
puterile occidentale. « A v e c la T u r q u i e , scrie el lui G r . A l e x a n -
descu în 1850, n o u s n ' a v o n s rien a c r a i n d r e . . . , elle n'a pas d e
c o l o n s â nous envoyer, pas de langue, pas de civilisation â n o u s
i m p o s e r ; n o u s serions livres â notre genie n a ţ i o n a l . . . » ( p . 1 3 0 ) .
î n t r ' o scrisoare către K o s s u t h , din 1850 ( p . 1 2 7 — 1 2 8 ) , m ă r t u ­
riseşte acelaşi ideal naţional. « . . . I I n ' y a q u e d e u x principes
a v e c lesquels on p e u t agir sur la masse des R o u m a i n s , la religion
e t la naţionali te. L e premier nous c o n d u i t droit dans Ies bras de
la Russie, car cette loi de la nature, l'attraction d ' u n e masse v e r s
u n e p l u s grande se retrouve en politique c o m m e en p h y s i q u e . II
serait fort possible q u e le principe des nationalites, exagere c o m m e
il l'a ete aujourd'hui et c o m m e il m e n a c e de le devenir, depasse
le b u t q u e n o u s n o u s proposons, mais il est encore le seul q u i
puisse nous sauver, v o u s et l ' E u r o p e entiere » ( p . 1 2 7 ) .
M i s i u n e a istorică a R o m â n i l o r este admirabil argumentată de
I o n G h i c a într'o l u n g ă scrisoare către C o r , p r i m u l d r a g o m a n
al ambasadei franceze din C o n s t a n t i n o p o l e . Ş i aici, G h i c a m ă r t u ­
riseşte încă odată că « T u r c i i nu cunosc aspiraţiile R o m â n i l o r ,
dar nici n u ameninţă aceste aspiraţii, în t i m p ce R u ş i i , în tendinţa
lor de a asimila acest bloc latin în mijlocul lumii slave (vezi şi
p . 1 5 5 ) , d u c o politică precisă de desnaţionalizare şi de stingere
a conştiinţei r o m â n e ş t i . « L e s B o y a r d s actuels, o e u v r e des P h a n a -
riotes et des Russes, ignorant l'histoire, les tendances et j u s q u ' â
la l a n g u e roumaine, ont d o n n e dans l'action greco-russe contre
laquelle la nationalite roumaine c o m b a t d e p u i s bientot des siecles,
parce que le russisme s'oppose au d e v e l o p p m e n t moral et i n t e l -
lectuel' du p a y s . Si l'ancienne noblesse a ete aneantie c o m m e
corps politique, elle forme aujourd'hui la petite propriete, elle
forme le T i e r s - E t a t d u p a y s , qui n'est rien aujourd'hui, m a i s
q u i sera tout demain, parce qu'elle conserve toute son influence
morale sur les payasns et q u ' e l l e est p u r e de m o e u r s et de c o n -
science. L a B o y a r i e actuelle se renouvelle par la base et se recrute
dans tout ce q u ' i l y a de plus c o r r o m p u dans le p a y s , p o u r la p l u -
part d u t e m p s parmi les propres d o m e s t i q u e s . S a v o i r lire et ecrire,
donner des p r e u v e s de bassesse et d'habilete dans les vols, voilâ
t o u t ce q u ' o n d e m a n d e d ' u n h o m m e p o u r le porter a u x p l u s
hauts grades de la hierarchie b u r e a u c r a t i q u e » ( p . 1 4 5 ) .
I o n G h i c a , d â n d u - ş i seama de toate consecinţele funeste ale
înlocuirii v e c h i i clase aristocratice prin clasele ciocoieşti — exaltă
virtuţile clăcaşilor (« classe qui est la plus interessante, q u i offre
le plus d e sympathie a l ' E u r o p e », p . 1 5 7 ) şi p r o m o v e a z ă importanţa
celorlalte clase aristocratice, autohtone, adică răzeşii sau moşnenii,
care alcătuesc « u n veritable T i e r s - E t a t » ( p . 1 6 9 — 1 7 0 ) .
« M i s i u n e a providenţială » a R o m â n i l o r , în mijlocul l u m i i slave,
este u n fapt la care G h i c a n u osteneşte să reflecteze şi asupra
cărora atrage necontenit atenţia oamenilor politici e u r o p e n i .
P r u d e n t şi diplomat, din exilul său constantinopolitan, I o n G h i c a
încearcă să c o n v i n g ă p e oamenii politici din O c c i d e n t de valoarea
tactică a u n u i stat r o m â n a u t o n o m , c u o armată proprie, care
o r i c â n d « ar putea cădea înapoia armatelor r u s e ş t i » . Foarte s o b r u
î n obiectivele sale politice, I o n G h i c a luptă pentru idealurile
i m e d i a t e : înlăturarea influenţei ruseşti şi autonomia Principatelor.
D a r niciodată n u uită marea misiune istorică a U n i r i i t u t u r o r
R o m â n i l o r . L u i T h o u v e n e l , ambasador al Franţei la C o n s t a n t i -
nopole, îi mărturiseşte d e s c h i s . « B i e n autrement en serait-il, s'il
etait p e r m i s d'esperer q u ' a u x trois p r o v i n c e s , dont il est actuelle-
m e n t question, on reunit sous u n m e m e sceptre Ies possessions
r o u m a i n e s dependant aujourd'hui de l ' A u t r i c h e , s a v o i r : la T r a n -
sylvanie, le Banat et la B u k o v i n e . C e r t e s , u n pareil r o y a u m e r e n -
fermant 10 millions d'habitants, b o r n e par la T h e i s s , le D a n u b e et
la M e r N o i r e , avec u n territoire egale en etendue â celui de la F r a n c e
presenterait u n e barriere solide contre le panslavisme » ( p . 1 5 6 ) .
N e n u m ă r a t e sunt textele, din scrisorile publicate de d. G e o r -
g e s c u - T i s t u , care confirmă opinia, împărtăşită d e toţi marii c o n ­
temporani ai lui I o n G h i c a , asupra excepţionalelor capacităţi p o ­
litice ale acestui scriitor. A c t i v i t a t e a sa ulterioară, cu toate paginile
sale glorioase, este parcă mai puţin eroică decât lupta din t i m p u l
emigraţiei. Eforturile depuse de I o n G h i c a pentru centralizare,
pentru u n şef unic, p e n t r u o propagandă anti-rusă — sunt uluitoare,
î n c ă d e p e atunci, G h i c a cugetase la toate p r o b l e m e l e de reformă
socială şi administrativă a viitorului stat r o m â n e s c . Proiectul său
d e autonomie c o m u n a l ă ( p . 74) şi concluziile triste asupra rapidei
înlocuiri a v e c h i l o r instituţii româneşti ( p . 78) sunt astăzi d e
cea mai g r a v ă actualitate.
R ă m â n e meritul d-lui G e o r g e s c u - T i s t u d e a fi adus d i n n o u
î n l u m i n ă cugetarea politică şi profetismul naţional al lui I o n
G h i c a , prin publicarea celor 18 mari scrisori inedite, scrisori al
căror singur păcat este de a n u fi fost scrise în româneşte, p e n t r u
a îmbogăţi opera literară propriu zisă a acestui erou al Renaşterii
româneşti.
MIRCEA ELIADE

N O T Ă LA U N R O M A N PROLETAR*)

I n principiu, publicarea u n u i scriitor care v i n e din alt m e d i u

d e c â t al literaţilor d e profesie este o experienţă din cele mai i n ­
teresante.
D e n i m i c c r e d că nu suferă literatura mai m u l t , decât d e p r i ­
mejdia clişeului. Există o industrie literară, care cultivă în c h i p

*) -Stoian Gh. Tudor Hotel Maidan. Editura « Cultura Naţională ».

fatal u n n u m ă r restrâns de teme, de forme, de procedee, toate
constituind acelaşi tip de carte, scrisă î n mai m u l t e variante.
Această uniformitate n u are n i m i c surprinzător, dacă ne g â n d i m
că servitorii formează u n adevărat g r u p social, cu aproape aceeaşi
experienţă d e viaţă. Cunoştinţe c o m u n e , obiceiuri c o m u n e , manii
c o m u n e — este u n întreg d o m e n i u moral p e care ei îl stăpânesc
în i n d i v i z i u n e . Profesiunea îi î n c h i d e î n t r ' u n cerc destul de m i c ,
u n d e v o r găsi la u n m o m e n t dat aceleaşi idei, aceleaşi preocupări,
aceleaşi lecturi şi poate chiar aceiaşi o a m e n i .
N i m i c n u este mai firesc decât ca operele hrănite d i n t r ' u n astfel
d e material de viaţă, cunoscut în devălmăşie, să păstreze u n aer
pronunţat d e rudenie — mai ales că în genere ele se adresează
c a m aceloraşi cititori.
N u v i se pare într'adevăr că — lăsând d e o parte câteva o p e r e
de excepţie — cărţile de literatură îşi seamănă prea m u l t ? N u v ă
urmăreşte dela o carte la alta impresia penibilă de « deja c i t i t » ?
E s t e o l u n g ă serie de romane-tip, care repetă, uneori cu i n g e n i o z i ­
tate, uneori c u talent, dar totdeauna cu monotonie, fapte, lucruri
şi g â n d u r i , care de m u l t au încetat să mai fie inedite.
S'ar zice că într'adevăr gintea literară trăieşte într'un fel d e
insulă proprie, într'un fel de «pays des articoles », c u m zicea a c u m
câţiva ani u n romancier francez (de altfel el însuşi scriitor de
duzină), « pays des articoles » u n d e populaţia c o n s u m ă şi p r o d u c e
m e t o d i c aceleaşi fabricate literare.
O literatură se înnăbuşe c u v r e m e a în propriile ei d e p r i n d e r i .
C â n d o sută de literaţi scriu cu aceeaşi sintaxă, c u aceeaşi p s i h o ­
logie, c u aceeaşi cunoştinţă despre viaţă, este fatal ca izvoarele
d e creaţie să se atrofieze.
D e b u t u l u n u i scriitor, care n u e « l i t e r a t » şi p e care u n acci­
dent sau o vocaţie îl rupe d i n cu totul alt m e d i u , pentru a-I dărui
literaturii, echivalează atunci cu o adevărată «infuzie de sânge
n o u ». Imaginea e banală, dar exactă. O artă literară uzată de prea
m u l ţ i romancieri, eseişti şi critici de profesie, are din c â n d în
c â n d nevoie să primească din afară u n suflu nou de viaţă. T r e b u e
să vie cineva care să b r u s c h e z e porţile, să le dea curajos de perete,
să deschidă larg ferestrele — şi să lase să bată u n nou v â n t , acolo
u n d e p â n ă atunci n'au circulat d e c â t i d e i , formule şi s c h e m e .
M i se pare că n u s'a meditat suficient la fulgerătorul succes al
Iui Panait Istrati în literatura franceză. G i r u l lui R o m a i n R o l l a n d
n u este o explicaţie suficientă — ea m i se pare că nu e deloc o
explicaţie. Influenţa sa în Franţa este redusă, iar recomandaţia
sa critică e departe de a fi decisivă. D a r Istrati aducea cu el o
fărâmă d e n e c u n o s c u t . E r a u n v a g a b o n d , care deschidea o z a r e .
V e n e a fără lecturi, fără opinii, fără idei, fără o b i ş n u i n ţ e : venea
c u o viaţă de pribegie, care fusese viaţa lui şi nimic altceva.
 î n t r ' o literatură de psihologi, lipsa de complexitate a lui Istrati
era u n fapt regenerator. Puţin colţuros, puţin necioplit, cu o sin­
taxă stângace în corectitudinea ei şcolărească, cu u n v o c a b u l a r
fără exces de nuanţe, dar tocmai d e aceea puternic, Istrati n u
reprezenta — cel puţin în p r i m u l m o m e n t al apariţiei lui — u n
f e n o m e n literar, ci o schimbare de peisaj, d e coloare, de material,
de viziune.
Această schimbare de peisaj, această înnoire d e material, r o ­
m a n u l a m impresia că o caută dela u n t i m p c u oarecare nelinişte.
V e c h i l e t e m e au dat tot ce au p u t u t da, şi chiar mai m u l t d e c â t
au p u t u t .
R o m a n u l are nevoie de u n teren neexplorat încă, p e care lite­
ratura să nu-1 fi secătuit şi u n d e zăcămintele de viaţă, de emoţie,
d e pitoresc să fie intacte. Ii trebue o lărgire de orizont, — dar n u
î n sens spiritual, sau n u n u m a i în acest sens, — ci mai ales o lărgire
d e orizont, în sens geografic. Ii trebue, ca să v o r b i m în termeni
actuali, o « expansiune colonială ».
Această încercare d e a evada din vechile cadre şi de a descoperi
aspecte de viaţă încă nepuse î n valoare, se poate vedea d i n t r ' u n
fapt foarte curios, care n u cred să fie o simplă nimereală. A ţ i
remarcat că marea majoritate a romanelor franceze, care au obţinut
în ultimii ani p r e m i u l G o n c o u r t , îşi desfăşoară acţiunea în altă
ţară decât în Franţa?
Sang et lumiere (1935) se petrece în Spania, Capitaine Conan
(1934) în R o m â n i a şi Bulgaria, La condition humaine (1933) î n
C h i n a . D a c ă m e r g e m p u ţ i n mai în u r m ă , observaţia se confirmă
m e r e u : Malaisie se petrecea în Malaesia, Jerome în S u e d i a .
N u poate fi la mijloc o coincidenţă şi în nici u n c a z n u m a i o c o i n ­
cidenţă. D i n ultimii şapte sau opt deţinători ai premiului G o n c o u r t ,
cinci, ba chiar şase (căci l-am uitat p e M a u r i c e Constantin W e y e r )
sunt romancierii unor medii geografice şi sociale străine.
Ş i dacă n u m a i întâmplarea a p u t u t face ca Joseph P e y r e , R o g e r
V e r c e l , A n d r e M a l r a u x , H e n r i Fauconier, M . C . W e y e r şi M a u r i c e
B e d e l să a d u c ă fiecare în parte altă privelişte î n tabloul epicei
franceze de azi, de sigur nu tot întâmplarea a făcut ca din toate
romanele apărute, A c a d e m i a G o n c o u r t să le aleagă c u deosebire
p e acestea. Este parcă u n t r i u m f organizat al exotismului — şi el
n u poate fi înţeles altfel decât ca u n efort, voluntar sau involuntar,
d e a deschide literaturii d r u m u r i încă neumblate, spre o l u m e ce
păstrează rezerve proaspete de viaţă.
D a r literatura, pentru a-şi descoperi u n material u m a n n o u ,
n u are neapărată nevoie de explorare geografică. U n scriitor n u
este obligat să se deplaseze n u m a i d e c â t la « 60 de grade latitudine
nordică» (semnificativ titlu !), pentru a-şi schimba experienţele d e
viaţă. Există grade de latitudine şi longitudine psihologică sau
socială, tot atât de bogate şi necunoscute ca şi cele geografice şi
care p o t fi atinse, prin simplă schimbare d e p u n c t de v e d e r e .
A c e e a ş i societate văzută de u n literat şi v ă z u t ă de u n m e c a n i c ,
reprezintă două l u m i absolut diferite. D a r literaţii au vorbit prea
m u l t , iar mecanicii prea p u ţ i n . . .

* *
Reflexiile de faţă pornesc dela cartea n u a u n u i mecanic, ci
a u n u i grădinar.
E l e pornesc î n orice c a z dela cartea u n u i o m care este n o u
venit în literatură — n o u n u n u m a i prin faptul că debutează, dar
n o u mai ales prin faptul că v i n e dintr'o l u m e care, în m o d obişnuit,
n u are acces în d o m e n i u l scrisului.
Publicându-1 p e tânărul muncitor Stoian G h . T u d o r , editura
« C u l t u r a Naţională » făcea exact această experienţă de explorare,
p e care o r e m a r c a m mai sus şi d e care literatura are la răstimpuri
nevoie, pentru a-şi regenera sursele d e inspiraţie şi d e e x p r e s i e .
C ă experienţa a reuşit sau nu, că Stoian G h . T u d o r are sau n u
talent, că « H o t e l M a i d a n » este sau n u o carte b u n ă — m i se
pare indiferent. Semnificaţia experienţei r ă m â n e aceeaşi.
Literatura românească încearcă dela u n t i m p să-şi anexeze ţ i n u ­
t u r i p e care multă v r e m e le-a ignorat. E a aşteaptă să i se deschidă
d r u m u r i către zone de viaţă, p â n ă a c u m o b s c u r e sau dispreţuite.
C a fapt izolat, publicarea d-lui S t . G . T u d o r n u preţueşte mai
m u l t , decât poate preţui cartea sa, b u n ă sau proastă. D a r dacă
p u n e m acest « H o t e l M a i d a n » în legătură c u alte fapte literare,
o b s e r v ă m că el face parte dintr'o tendinţă generală. .
T r e b u e să facem în biblioteca noastră u n despărţimânt special
pentru cărţile dedicate în ultimii ani periferiei r o m â n e ş t i . V o m
g r u p a acolo romanele d-lui C a r o l A r d e l e a n u , p e ale d-lui G e o r g e
M i h a i l Z a m f i r e s c u , p e ale d-lui I . P e l t z . II v o m adăuga p e S ă r ­
m a n u l K l o p s t o c k , iar dintre tineri, p e d. D a n Petraşincu — şi
astfel v o m căpăta o familie de romane, care toate a d u c la l u m i n ă
o l u m e de moravuri, sentimente, d r a m e şi c o m e d i i , ce alcătuesc
suburbia noastră — regiune socială şi psihologică insuficient c u ­
noscută dela Caragiale încoace.
N u - 1 v o m e x c l u d e din acest g r u p d e romancieri nici p e d.
Petre Bellu — scriitor de inferioară calitate evident — dar al cărui
succes a marcat odată mai m u l t curiozitatea cititorului de a fi
introdus î n t r ' u n m e d i u n e c u n o s c u t l u i .
Publicarea d-lui Stoian G h . T u d o r t r e b u e înţeleasă n u m a i î n
legătură cu această orientare, ce se desprinde din literatura u l t i ­
milor a n i . Cartea sa putea să reprezinte o v o c e r u p t ă din această
l u m e a mahalalei, p e care scriitorii încearcă să şi-o aproprie, d â n d
astfel ascultare n u u n u i « p o p u l i s m » la m o d ă , ci u n e i reale
necesităţi de a cunoaşte şi a înţelege u n material u m a n , lăsat prea
multă v r e m e î n u m b r ă .
« H o t e l M a i d a n » putea fi u n mesaj, u n apel, u n d o c u m e n t .
C e lucru e mai emoţionant d e c â t u n o m care se e x p r i m ă cu sin­
ceritate, în ciuda sintaxei p e care n u o cunoaşte, î n ciuda v o c a b u ­
larului care-i rezistă şi în ciuda artei, care nu-1 interesează? A r
putea fi ceva elementar şi dur în cuvintele lui, căci însăşi stân­
găcia lor ar fi instinctivă.
Literatura ne-a obosit prea m u l t de lucrurile « făcute », în care
simţi artificiul, culisele, formula şi eprubeta, pentru ca să n u
d o r i m şi să n u aşteptăm o operă eliberată d e orice tehnică, d e orice
virtuozitate, de orice dibăcie. O carte inabil scrisă, dar străbătută
d e o mare emoţie, de o mare revoltă sau de u n arzător t e m p e r a ­
m e n t , ar fi fără îndoială mai fertilă, d e c â t orice perfecţie formală.
C â n d u n proletar sau u n ţăran face p r i m u l pas în literatură,
s u n t e m poate îndreptăţiţi să aşteptăm dintr'acolo o bătaie d e
v â n t aspru şi regenerator.
P e n t r u c ă el v i n e nu din cărţi, ci din viaţă, îi c e r e m u n ochi care
să vadă colori tari, acolo u n d e ceilalţi v ă d colori o b o s i t e ; o u r e c h e
care să descopere sunete răspicate î n t r ' u n limbaj extenuat; două
m â i n i care să simtă colţuri ascuţite, acolo u n d e alţii pipăe u n
c o n t u r fără relief.
Puterea d e a simţi c u acuitate lucrurile simple — iată ce poate
a d u c e în artă u n spirit venit din altă parte, d e c â t d i n literatură.
F i e că pleacă d i n grădinărie, fie că pleacă d i n uzină, el poate să
redea întreaga lor forţă originară celor cinci simţuri, p e care a b u z u l
d e lectură le-a atenuat c u t i m p u l .
U n G o r k i , u n H a m s u n , u n Istrati acest miracol îl împlinesc
atunci c â n d a p a r : e u n miros d e pădure î n scrisul lor.
*
* *
M ă grăbesc să v ă s p u n că tot ce a m notat mai sus este d i s p r o ­
porţionat faţă d e « H o t e l M a i d a n ». N u - i reproşez cărţii lipsa d e
valoare literară. Ii reproşez însă puţina însemnătate de mărturie
u m a n ă . L i p s e ş t e emoţia, lipseşte sinceritatea d e ton, lipseşte acea
vigoare virilă, p e care o au marile strigăte ce v i n d i n viaţă.
Intre grădinarul Stoian G h . T u d o r şi literatură, literatura a
fost mai puternică. L - a învins, 1-a redus. L - a obligat să scrie
pagini d e g â n d i r e socială, de meditaţie metafizică nespus de puerile
şi nespus d e decolorate.
D a r printre pagini, printre rânduri, se întrezăreşte c â n d şi c â n d
o l u m e , care îşi aşteaptă d e sigur povestitorul. N u este Stoian
G h . T u d o r , dar v a putea fi u n altuţ. Publicarea « H o t e l u l u i M a i d a n »
lasă deschisă o poartă.
MIHAIL SEBASTIAN
 RĂSCOALA LUI HORIA ÎN A R T A EPOCII

Aniversarea centenarului răscoalei ţărăneşti a lui H o r i a , C l o ş c a

şi C r i ş a n a fost o aniversare m u t ă . R o m â n i i ardeleni se zbăteau
s u b călcâiul lui T i s z a K a l m a n , care era î n al zecelea an al g u v e r ­
nării sale şi părea i n v i n c i b i l . A s t f e l , dincolo de m u n ţ i , orice î n c e r ­
care de c o m e m o r a r e a sângeroasei revoluţii ar fi fost reprimată
c u brutalitate. Activitatea societăţii studenţeşti « P e t r u M a i o r »
dela Budapesta, care a publicat î n editura ei o dramă cu s u ­
b i e c t din răscoala lui H o r i a , a fost interzisă şi a fost oprită
chiar şi ţinerea congresului bisericii ortodoxe sub m o t i v u l că
m e m b r i i lui adunaţi la S i b i u p o t discuta, între ei, şi evenimentele
din toamna târzie a anului 1 7 8 4 .
I n s c h i m b , dincoace de C a r p a ţ i , i s'a ridicat u n m o n u m e n t
aere perenius prin vasta, temeinica şi entuziasta monografie Revo-
luţiunea lui Horia în Transilvania şi Ungaria, scrisă de ardeleanul
N i c o l a e D e n s u ş i a n u . î m p l i n i r e a a o sută cincizeci de ani dela
această revoluţie a fost sărbătorită î n R o m â n i a întregită şi liberă.
C o m e m o r a r e a ei s'a făcut pretutindeni c u căldură şi însufleţire,
însă din nenorocire comemorarea literară a rămas sub n i v e l u l
celei dela 1884. S'au scris, e adevărat, câteva lucrări cu c o n t r i b u -
ţiuni mai m u l t ori mai puţin n o i , dar nici u n a n u poate fi p u s ă
alături de cartea lui N i c o l a e D e n s u ş i a n u , apărută înainte c u
o j u m ă t a t e de v e a c . . .
D i n t r e lucrările apărute cu acest prilej, cea mai interesantă şi
mai valoroasă este, fără îndoială, aceea a d-lui O c t a v i a n B e u :
Răscoala lui Horia în arta epocii. Cartea d-sale este surprin­
zătoare d i n două m o t i v e . A u t o r u l face parte din c o r p u l diplomatic
şi s'a făcut c u n o s c u t până a c u m n u m a i p r i n descoperirea Sonatei
româneşti a lui F r a n z L i s z t şi prin monografia Franz Liszt în
ţara noastră, tipărită înainte c u câţiva ani, la S i b i u . A s t f e l , n i m e n i
nu putea b ă n u i în d-sa u n cercetător atât de pasionat şi atât de
harnic al trecutului ardelean. P e n t r u opinia noastră p u b l i c ă d.
C . A n t o n i a d e , autorul strălucitei monografii asupra lui M a c h i a v e l l i ,
reprezintă singur pe d i p l o m a t u l care, în afară de preocupările
sale profesionale, se îndeletniceşte şi c u cercetările ştiinţifice.
D . O c t a v i a n B e u d e c i , care mai anunţă două lucrări referitoare
la Horia şi a n u m e : Corespondenţa împăratului Iosif II privitoare
la răscoala lui Horia şi Procesul răscoalei lui Horia» este şi
d-sa u n reprezentant al spiritului n o u , c e se manifestă dela u n
t i m p atât de promiţător în diplomaţia românească. M o n o g r a f i a
d-sale este surprinzătoare şi prin faptul că b o g a t u l material p e
care-1 p u b l i c ă dovedeşte răsunetul nebănuit p e care revoluţia din
1784/85 1-a avut în toate părţile E u r o p e i . Parte din acest răsunet
îl c u n o ş t e a m şi până a c i . II cunoşteam din cartea amintită a lui
N i c o l a e D e n s u ş i a n u , din extrasele făcute de N . Bălcescu din
câteva ziare franceze ale v r e m i i şi publicate în Tesaurul de monu­
mente istorice al lui A l . P a p i u Ilarian, apoi din m i c u l studiu al lui
D . A . S t u r z a , Portretele lui Horia, Cloşca şi Crişan, publicat
în Columna lui Traian (1877) şi d i n studiul c u acelaşi titlu
al d-lui I . C . Băncilă tipărit în revista Transilvania din S i b i u
(1922).
M o n o g r a f i a d-lui B e u ne dă î n această privinţă i n c o m p a r a b i l
mai m u l t . E a c u p r i n d e fotografiile executate în admirabile c o n d i -
ţiuni tehnice a 93 d e gravuri şi a 1 0 medalii şi insigne, care r e ­
p r o d u c , u n e l e , scene din răscoală iar altele, cele mai m u l t e , p o r ­
tretele celor trei conducători ai e i . A f l ă m aci alături, ca d o v a d ă
a imensului interes deşteptat de revoluţia românească ardeleană,
pictori şi gravori din V i e n a , Budapesta, A u g s b u r g , L i p s e a , D r e s d a ,
Freiburg în Breisgau, Regensburg, Niirnberg, A u g s b u r g , K o n i g s -
b e r g şi M i i n c h e n . Intre ei sunt m u l ţ i c u reputaţie b u n ă dintre
marii artişti ai t i m p u l u i . C e l e mai multe din g r a v u r i l e reproduse
d e d-sa se găsesc î n colecţiile A c a d e m i e i R o m â n e ( 2 8 ) ; u r m e a z ă
apoi M u z e u l N a ţ i o n a l din Budapesta (25), Colecţia de portrete a
S t a t u l u i d i n V i e n a (23), M u z e u l A r t e l o r F r u m o a s e din Budapesta
( 1 4 ) . D i n t r e colecţiunile particulare, cea mai bogată e colecţia
Valeria B e u , din care sunt reproduse 20 de b u c ă ţ i .
R e p r o d u c e r i l e d-lui B e u sunt însoţite de luminoase comentarii
şi explicaţiuni, care fac M o n o g r a f i a d-sale deosebit d e instructivă
si interesantă.
Z. PÂCLIŞANU

CRONICA MUZICALĂ

O p e r a R o m â n ă din B u c u r e ş t i a reluat T r i s t a n şi Isolda într'o

nouă distribuţie. N i c i o d a t ă această c u l m e a creaţiei w a g n e r i e n e
n u v a fi în deajuns de des oferită p u b l i c u l u i ; T r i s t a n şi Isolda,
i z v o r u l nesecat încă al unei creaţiuni muzicale care-şi găseşte î n
această operă p u n c t u l de pornire, v a fi întotdeauna bine venit b u ­
nilor prieteni ai m u z i c i i . D a c ă pentru cei mai î n vârstă, T r i s t a n are
şi valoarea preţioasă a unor entusiasme de tinereţe, pentru tinerii
iubitori de m u z i c ă însă, chiar dacă mişcarea muzicală de astăzi
se depărtează d e romantismul e x p r i m a t î n sunete, el înseamnă
totuşi o etapă aşa d e importantă în desvoltarea m u z i c i i , o realizare
d e artă atât de înaltă, încât necunoaşterea mai intimă a acestor p a g i n i ,
înseamnă u n g o l care periclitează echilibrul oricărei culturi şi
experienţe m u z i c a l e . Iată pentru ce executarea aceastei partiţiuni
este n u n u m a i o faptă corespunzătoare menirii O p e r e i ca p r o d u ­
cătoare de spectacole artistice, dar şi o lecţie de cultură m u z i c a l ă ,
de adâncire a înţelegerii ei, de pregătire pentru a ne apropia încetul
c u încetul de curentul m u z i c a l c o n t e m p o r a n ; căci n u se p o a t e
trece în m u z i c ă peste etapa W a g n e r .
O p e r a e grea pentru toată l u m e a : cântăreţi, orchestră, p u b l i c ;
dar e i n u z a b i l ă : trei sferturi de veac nu i-au ştirbit nimic din
frumuseţea m e r e u proaspătă, c u m n u au răcit dogoarea pasiunii
transpusă în sunete. Realizarea ei în condiţiuni mulţumitoare
prezintă e n o r m e , aproape inumane greutăţi, agravate la noi de
lipsa unei orhestre proporţionate la cerinţele m u z i c i i w a g n e r i e n e .
D a r c u mijloacele atât de modeste de care dispune O p e r a , ceea ce
s'a reuşit e destul de î m b u c u r ă t o r . N u e cazul de a înşira şi insista
asupra lipsurilor şi imperfecţiunilor la care contribue colegial,
toată l u m e a , ci d i m p o t r i v ă , făcând bilanţul audiţiilor şi după ce
amintirea lipsurilor s'a şters sau s'a atenuat, să constatăm u n
beneficiu artistic.
Pasiunea cu care e încărcat rolul lui T r i s t a n , îl poate duce uneori
p e d. N . A p o s t o l e s c u departe c u vocea sa f r u m o s timbrată şi
m e d i u l său plin şi g e n e r o s ; d-sa are însă meritul mare de a
fi singurul nostru cântăreţ a cărui v o c e rezistă până în actul I I I ,
scena I I , aşa c u m stă scris î n partiţiune. D - n a Elena Basarab
care a cântat pentru p r i m a oară în cariera d-sale acest rol covârşitor,
s'a achitat foarte bine de această grea r ă s p u n d e r e ; în actul I I
şi I I I , în părţile u n d e m u z i c a se revarsă liniştit, calitatea fru­
moasă a sunetului, justeţa, atât de preţioasă în aceste pagini
d e orgie cromatică, preciziunea cu care v o c e a se încorpora o r ­
chestrei, au servit cu credinţă şi merit mare partiţiunea. D . N .
S e c ă r e a n u , nou şi d-sa în această nouă distribuţie, a slujit cu oncţiune
rolul o a r e c u m sacerdotal al regelui M a r k e . P u n c t u l nevralgic ră­
m â n e însă orchestra, care este prea m i c ă , limitată fiind de spaţiul
restrâns.

O altă lăture meritorie a activităţii O p e r e i R o m â n e din B u c u r e ş t i

care răscumpără multe imperfecţii evitabile p r e c u m şi unele prea
mari concesiuni în alegerea repertorului, este partea activă p e care
o ia în dezvoltarea şi propăşirea mişcării noastre m u z i c a l e ; d u p ă
« N o a p t e a F u r t u n o a s ă » şi « Constantin B r â n c o v e a n u », b a l e t u l -
p a n t o m i m ă « T a i n a », d u p ă scenariul M . S . R e g i n a M ă r i a şi m u z i c a
lui M i h a i l A n d r i c u , este a treia lucrare originală românească p e
care O p e r a R o m â n ă a oferit-o p u b l i c u l u i î n stagiunea aceasta.
T i t u l a r u l catedrei de m u z i c ă de c a m e r ă a conservatorului din
B u c u r e ş t i este u n u l dintre cei mai harnici c o m p o z i t o r i ai noştri,
merit rar şi preţios la n o i , u n d e compozitorii în general n u s u n t
tocmai darnici. I n cursul unei activităţi care datează de m a i b i n e
de 1 5 ani, d. M . A n d r i c u a p r o d u s în n u m e r o a s e forme m u z i c a l e ,
o operă substanţială: suite şi tablouri simfonice, multă m u z i c ă d e
c a m e r ă , coruri, melodii pentru v o c e , m u z i c ă pentru piano, toate
purtând pecetea u n u i spirit românesc, distilat de sensibilitatea
u n u i artist pentru care sinceritatea e cel dintâi c o m a n d a m e n t
al artei. A c e a s t ă producţie n u e n u m a i r o d u l firesc al u n u i
t e m p e r a m e n t d e artist creator, dar şi consecinţa faptului că d.
M i h a i l A n d r i c u a dobândit o maturitate a stilului său personal,
care-1 p u n e la adăpostul acelor z b u c i u m ă r i sterilizate, căutări
otrăvite de e x c e s de î n d o i a l ă ; liberat în f i n e , în ceea ce-1
priveşte, de acea criză de orientare care bântue încă puternic în
m u z i c a de astăzi. D a c ă în felul acesta, c o m p o z i t o r u l se sustrage
« cazanului care fierbe », în s c h i m b opera sa se resimte fericit de
a c e l echilibru şi sănătate sufletească, expresie a u n u i artist care
îşi formulează l i m p e d e idealul artistic şi e în stăpânirea mijloacelor
d e a-1 e x p r i m a .
« T a i n a », ultima lucrare oferită p u b l i c u l u i , deşi nu ultima în
ordinea compoziţiilor sale, e u n balet în trei acte, d u p ă scenariul
M . S . R e g i n a M ă r i a . E o poveste de dragoste simplă şi graţioasă.
U n C r a i care domneşte c â n d v a , u n d e v a , în ţinuturile noastre,
are trei fete, frumoase c u m n u m a i fetele din poveşti pot să f i e .
L a C u r t e a C r a i u l u i v i n cu daruri şi alai d o m n e s c , C r a i u l de M i a z ă z i ,
C r a i u l de M i a z ă n o a p t e şi C r a i u l de Răsărit. P e rând, fiecare din
ei oferă daruri s c u m p e aceleia din fete p e care o doreşte de soţie
şi primeşte î n s c h i m b u n măr de aur, semn că domniţa binevoeşte
să-i dăruiască m â n a ; numai T a i n a , a treia domniţă, e tristă şi
îngândurată şi n u vrea să se despartă de mărul ei de aur. Bătrânul
C r a i şi sfetnicul lui intervin şi printr'o m i m i c ă elocventă n e
fac să î n ţ e l e g e m că până în cele din u r m ă «raţiunea de S t a t »
t r i u m f ă ; T a i n a se supune soartei triste a domniţelor nefericite
şi oferă m ă r u l de aur C r a i u l u i de R ă s ă r i t ; dar, p e fereastra deschisă
a palatului, p ă t r u n d e până la urechea domniţei glasul scripcei lui
I a n c u şi, peste câteva clipe, lăutarul c h i p e ş îşi face intrarea, foarte
p u ţ i n protocolar, p e g e a m ; mirarea ţintueşte toată lumea l o c u l u i ,
apoi ostaşii îl înşfacă p e I a n c u , c u intenţia vizibilă de a-1 scoate
afară p e n t r u a-i desluşi mai în de aproape principiile protocolului.
D a r T a i n a îi opreşte, p o r u n c i n d lui Iancu să c â n t e ; şi lăutarul
cântă « d e d o r » , înduioşând întreaga C u r t e . T o a t ă l u m e a pare
m u l ţ u m i t ă şi pleacă în cortegiu c u cele trei perechi de logodnici
în frunte. E seară şi sala serbărilor e d e ş a r t ă ; Iancu se furi­
şează din n o u acolo u n d e cu câteva clipe înainte cântase dragostea
lui şi culege c u devoţiune o floare căzută p e l o c u l unde fusese
d o m n i ţ a , rămânând pierdut în visare. U n z g o m o t uşor îl face să
tresară ş i , ridicând privirea, îşi v e d e v i s u l cu o c h i i : T a i n a , mânată
d e dorul dragostei neizbăvite, e în faţa l u i , şi după u n scurt ră­
s t i m p d e t e a m ă , în braţele l u i . D a r o clipă n u m a i , căci T a i n a se
r e c u l e g e , se s m u l g e din vraja braţelor lui Iancu şi fuge, părăsin-
du-şi lăutarul în dogoarea unei iubiri care n u - ş i v a găsi liniştea
decât în moarte.
I n actul al doilea, I a n c u străbate d r u m u l l u n g şi g r e u al căutării.
Ţ a r a C r a i u l u i de Răsărit e foarte departe şi lăutarul t r e b u e să
treacă m u n ţ i i , i a r n a ; frigul, viscolul, oboseala îi sleiesc aproape
p u t e r i l e ; regina iernii cu întreg alaiul ei de fete ale zăpezii, d e
d u h u r i ale v â n t u l u i , îi aţin calea şi râd de d r u m e ţ u l istovit. D a r
d o r u l nesfârşit dă Iancului nesfârşite p u t e r i ; printre stâncile s c l i ­
pitoare de ghiaţă, c h i p u l iubitei îi apare, c â n d singură, când alături
de smolitul C r a i al Răsăritului. î n d u i o ş a t ă parcă de atâta dragoste
şi de atâta suferinţă, R e g i n a Iernii nu-i mai ţine calea, şi I a n c u ,
a d u n â n d u - ş i puterile, urcă piscul u n e i stânci î n l u m i n a soarelui
care se ridică, şi porneşte mai departe.
L a ridicarea cortinei pentru actul al treilea, aflăm că ţara C r a i u l u i
de Răsărit e tocmai în I n d i a . P e o terasă a palatului, C r a i u l şi Crăiţa
sunt î m p r e u n ă ; T a i n a se ofileşte de dor şi n i m i c n u - i poate l u m i n a
f a ţ a ; în zadar încearcă C r a i u l să trezească u n surâs de m u l ţ u m i r e ,
dăruindu-i odoare s c u m p e şi flori. T a i n a plânge şi vrea să rămână
singură c u durerea e i ; dar, din grădina palatului, ca şi altădată
acasă, se aude suspinând scripca lui I a n c u . D o m n i ţ a nu-şi poate
crede urechilor, dar trebue să-şi creadă ochilor când îl v e d e î n
faţa ei pe I a n c u . N i m i c pe l u m e n u - i mai poate despărţi a c u m
decât moartea, şi prin moarte îşi v o r ispăşi d r a g o s t e a ; căci, pierduţi
în fericirea regăsirii, îndrăgostiţii n ' a u simţit că în spatele lor
C r a i u l întunecat îi priveşte c u ură ucigaşă. I a n c u , lovit de cuţitul
C r a i u l u i , îşi dă sufletul la picioarele d o m n i ţ e i . P e n t r u T a i n a , totul
s'a sfârşit a c u m : cu acelaşi p u m n a l care a ucis pe iubitul e i ,
nefericita domniţă îşi dă singură moartea care o v a uni p e v e c i
de dragul ei lăutar.
Aceasta este povestea tristă a T a i n e i , domniţa fără n o r o c , care
a plătit c u viaţa chemarea dragostei şi a tinereţii.
P e acest subiect aşa de darnic î n posibilităţi de prelucrare m u z i ­
cală şi coregrafică, d. M i h a i l A n d r i c u a scris o partiţiune care se
situează între cele mai valoroase şi mai bine caracterizate lucrări
ale sale. C r e d i n c i o s faţă de el însuşi, c o m p o z i t o r u l n u s'a abătut
dela cântările lui anterioare: prelucrarea materialului folkloric
r o m â n e s c , sau de inspiraţie românească, în formele şi desfăşurarea
muzicii « c u l t e » . I n « T a i n a » , u n d e natura subiectului a d u c e atâtea
elemente exotice, ispita de a le folosi î n orchestră era m a r e . D a r
e x o t i s m u l în m u z i c ă este destul de p e r i c u l o s ; prea de multe ori s'a
mărginit a fi o superficială şi grosolan inexactă evocare a u n o r
practici m u z i c a l e care p e n t r u spectatori n u aveau deseori altă
valoare decât aceea a presupusei lor autenticităţi. D . M i h a i l A n d r i c u
a evitat aceste erori de g u s t şi, p r o b ca întotdeauna, a utilizat f o l -
klorul respectiv oridecâteori prezintă u n personaj sau peisaj
e x o t i c . A s t f e l , C r a i u l de M i a z ă z i îşi face intrarea şi evoluează în
ritmul vesel şi vioi al unei melodii p o p u l a r e g r e c e ş t i ; acel d e
M i a z ă n o a p t e e însoţit de mişcarea ponderată, de călcătura rară
şi legănată, caracteristică multor melodii populare r u s e ş t i ; în fine
dansurile acelea c u ritmul şerpuitor şi suplu din actul al treilea sunt
de-a-dreptul construite p e t e m e de folklore indian. Pentru a evita
confuziile, poate că n u e de prisos a preciza că e v o r b a de folklor
indian în măsura î n care el se poate a c o m o d a c u notaţia şi sistemul
nostru m u z i c a l , c u posibilităţile instrumentelor şi instrumenta-
liştilor noştri. D a r toate acestea n u constituesc decât o parte a
materialului p r i m . Prelucrarea l u i , îmbinarea cu celelalte elemente
ale comentariului simfonic, închegarea lui î n t r ' u n tot unitar, dar
variat, s u n t p r o b l e m e care au fost soluţionate cu talent, imaginaţie,
ingeniozitate şi g u s t . D e altfel contribuţia materialului e x o t i c ,
fără a fi neglijabilă,e totuşi m o d e s t ă : în actul I ea se mărgineşte
la prezentarea a două personaje şi a u n u i dans rusesc asupra
cărora n u se insistă, iar actul I I este î n întregime lipsit de asemenea
i n c l u z i u n i . Stâncile acoperite de zăpadă şi bătute de v i s c o l , în
descrierea p e care o face orchestra, pustietatea îngheţată aşa d e
pătrunzător evocată în mişcarea de v a l s , corurile care dau între­
g u l u i peisaj infinită perspectivă şi tristeţă, sunt pagini a căror
sinceritate şi frumuseţe farmecă. I n fine, actul I I I , în care folklorul
indian a b u n d ă , este o succesiune d e dansuri deplin reuşite, d i n
triplul p u n c t de v e d e r e al m u z i c i i , al coregrafiei şi al c o s t u m e l o r .
Sforţarea d e a realiza u n spectacol frumos şi echilibrat î n e l e m e n ­
tele lui constitutive a reuşit în b u n ă parte. D i n d e c o r u r i , acelea
ale actului I I şi prezentarea actului I I I au fost c u deosebire
inspirate. C o s t u m e l e , aproape toate frumoase, au meritul de a
fi fost confecţionate în atelierele O p e r e i . I n fine coregrafia a
a v u t de rezolvat p r o b l e m e foarte g r e l e , c u u n corp d e balet încă
la începuturile l u i . C e e a ce s'a realizat a fost însă de multe ori
m u l ţ u m i t o r şi câteodată f r u m o s . C a şi în alte împrejurări a s e m ă ­
nătoare, spectacolul în ansamblul lui s'a resimţit de lipsa de spaţiu
şi de insuficienţa mijloacelor tehnice de care dispune O p e r a î n
localul ei actual. I n asemenea condiţii şi c u astfel de greutăţi,
realizarea « T a i n e i » aşa c u m a fost prezentată înseamnă u n frumos
succes.
#

U n concert simfonic al cărui p r o g r a m este c o m p u s e x c l u s i v din

m u z i c ă românească, mai m u l t încă, î n care se prezintă două p r i m e
audiţii, este o faptă al cărei eroism este egalat n u m a i de valoarea
ei cultural m u z i c a l ă .
A fost u n t i m p în t r e c u t u l nostru m u z i c a l foarte apropiat, c â n d
p u b l i c u l c o n s u m a t o r d e m u z i c ă simfonică, deci sub raportul
 m u z i c a l « pătura cultă », n u credea, sau se îndoia de posibilităţile
noastre de creaţie m u z i c a l ă ; îndoiala era în parte justificată p e
a t u n c i , de absenţa aproape totală a unei literaturi muzicale r o ­
mâneşti de o calitate m u l ţ u m i t o a r e . D e atunci au trecut ani, n u
m u l ţ i , dar în deajuns pentru ca între p u b l i c şi compozitorii noştri
să se p r o d u c ă o denivelare care se o p u n e u n e i mai b u n e cunoaşteri
a lor. C o m p o z i t o r i i noştri au străbătut r e p e d e , c u iuţeala care e
privilegiul talentului, etapele care-i despărţeau de curentul m u -
» zicii c o n t e m p o r a n e . C h i a r atunci c â n d , c u m fac cei mai m u l ţ i ,
ei cultivă şi utilizează în diverse doze elementul românesc sau d e
inspiraţie românească, limbajul m u z i c a l p e care-1 întrebuinţează
n u este tocmai p e înţelesul p u b l i c u l u i m a r e ; acesta a rămas c a m
m u l t în u r m a curentului şi este înclinat a crede că tinerii noştri
c o m p o z i t o r i se mărginesc e x c l u s i v în a imita maeştrii a p u s u l u i .
A d e v ă r u l n u tocmai vesel este că din p u n c t u l de v e d e r e al creaţiei
m u z i c a l e , ţara noastră n u este deocamdată prielnică desvoltării
şi vieţuirii compozitorilor. A c e a s t a este în parte şi explicaţia f e n o ­
m e n u l u i de migraţiune a talentelor noastre care se d u c în străină­
tate pentru valorificarea c o m p o z i ţ i i l o r . A s t f e l , din p a t r u autori
executaţi la concertul simfonic r o m â n e s c , trei locuiesc mai m u l t
în Paris.
încadrate de u n C o n c e r t e grosso de F i l i p L a z ă r şi suita N r . i
d e E n e s c u , două p r i m e audiţii au constituit m i e z u l p r o g r a m u l u i
dirijat de d. prof. M . Jora.
Şătrarii, suită simfonică, e datorită tânărului pianist şi c o m p o ­
zitor D i n u L i p a t t i . T r e i tablouri simfonice, e v o c â n d c u mare o
p u t e r e de sugestie alaiul ţigănesc, o idilă la Floreasca şi u n c h e f
c u lăutari, sunt zugrăvite c u o siguranţă a efectelor, c u o e x u b e ­
ranţă de r i t m şi de coloare care încântă şi miră totodată. A t â t a
neaşteptată maturitate în alegerea şi stăpânirea mijloacelor sur­
p r i n d e . C h e f u l c u lăutari de pildă este de o extraordinară coloare
şi miraculos de bine construit d i n t r ' u n singur m o t i v şi u n c r â m p e i
de cântec ţigănesc. L a fel de vioi colorat e alaiul p r i m e i părţi d i n
s u i t ă : V i n Şătrarii, tablou care a sugerat c o m p o z i t o r u l u i şi unele
dezvoltări ale materialului tematic în dauna poate a justelor proporţii.
I n fine idila la Floreasca, cea mai substanţială din p u n c t u l de
v e d e r e al invenţiunii şi al gândirii m u z i c a l e , n e arată u n c o m p o ­
zitor dela care s u n t e m îndreptăţiţi a aştepta m u l t . I n ce sens v a
e v o l u a talentul tânărului c o m p o z i t o r e c u neputinţă d e p r e v ă z u t ;
e suficient să se ştie că el lucrează mai departe la Paris c u I g o r
Stravinsky.
Cealaltă p r i m ă audiţie o constituiau Trei caricaturi muzicale
d e P a u l Constantinescu. Jalea recrutului, Balul reangajaţilor şi
Marş forţat sunt titlurile sugestive ale acestei reuşite g l u m e .
T o a t e condiţiile, g r e u de conciliat, p e care t r e b u e să le î n d e p l i -
nească o b u n ă caricatură au fost realizate fără nici u n e x c e s , fără
nici o lipsă, de acest tânăr maestru al h u m o r u l u i m u z i c a l . S c u r t e ,
spirituale, c u detaliul caracteristic utilizat u n d e şi cât t r e b u e ,
fără nicio insistenţă inutilă şi mai ales păstrând în amestecul d e
c o m i c si trivial, o ţinută muzicală totdeauna interesantă, schitele
acestea n u surprind v e n i n d dela c o m p o z i t o r u l pe care 1-a ispitit
« N o a p t e a furtunoasă». C o n c e r t u l s'a încheiat c u Suita N r . 1
d e E n e s c u , suită în care se găsesc pagini de o mare şi durabilă
frumuseţe alături de altele care încep să se resimtă puţin de t r e ­
cerea anilor.
D . prof. M . Jora căruia trebue să-i f i m recunoscători pentru
această afirmare românească în creaţia muzicală, a d o v e d i t odată
m a i m u l t că este u n excelent dirijor, pe care, din n e n o r o c i r e , îl
a u z i m m u l t prea rar.
RADU GEORGESCU

ACTUALITĂŢI C U L T U R A L E E U R O P E N E

GENIU ŞI MARFĂ

Scriitori, artişti, filozofi — există d e foarte multă v r e m e . P r o ­

b l e m e c a : situaţia geniilor în societate, opinia, despre ei, a c o n ­
temporanilor, judecata posterităţii — toate acestea a u p r e o c u p a t
d e sigur p e creatorii din toate t i m p u r i l e . D a r abia azi p r o b l e m a
a căpătat, c u toată amploarea, caracter d e actualitate a c u t ă . A
trebuit, pentru asta, ca geniile să se înmulţească p â n ă într'atât,
î n c â t să formeze o pătură socială consistentă, cu u n fel chiar d e
« conştiinţă de clasă ».
D e b u n ă samă, creatori de valoare au existat d e c â n d l u m e a .
D a r asta a fost totdeauna socotit ca o afacere de psihologie i n d i ­
v i d u a l ă . P â n ă a c u m o jumătate de v e a c ne repugna, ca u n scandal
logic, să aliăm cuvintele « g e n i u » şi « colectivitate ». A z i însă, a
crea valori d e artă, d e cugetare sau d e acţiune a devenit o carieră
frecventă, aproape o meserie, cu toată aparatura economică şi
socială legată d e noţiunea d e profesional.
M i - a m dat seama d e toate astea citind u n foarte pătrunzător
eseu al lui Bernard G r a s s e t ( N o u v e l l e R e v u e Francaise). G r a s s e t
este u n editor-filozof, sau u n filozof-editor, sau mai corect a m â n ­
d o u ă , căci el a devenit editor pentrucă înţelegerea gândirii altora
1-a îndemnat să-şi aleagă o negustorie în legătură c u producţia,
circulaţia şi consumaţia ideilor, iar meseria de editor 1-a î n d e m n a t ,
la r â n d u - i , să c u g e t e asupra tuturor problemelor în legătură c u
imortalitatea operelor, ingratitudinea sau exagerările optimiste a l e
posterităţii, soarta scriitorului sau artistului în societatea c o n t e m ­
poranilor, chestiunea geniului fericit sau nefericit, e t c , etc.
E s e u l lui G r a s s e t se numeşte « V a l o a r e a şi preţul o m u l u i » .
O m u l are o valoare şi are şi u n preţ. E x a c t ca în economia politică,
p r e ţ u l poate să n u coincidă c u valoarea (există economişti ca
R o d b e r t u s , care tocmai fundează sistemul lui social p e mijloacele
d e a face să coincidă preţul c u valoarea; şi chiar m a r x i s m u l , care
postulează identitatea dintre cele două elemente, recunoaşte totuşi
c ă identitatea poate fi falsificată, p r i n t r ' u n trucaj, în favoarea celor
c e încasează preţul şi în dauna celor care au creat valoarea).
« Valoarea o m u l u i » — spune G r a s s e t — înseamnă «talentele,
darurile, puterile lui de creaţie »; « preţul o m u l u i » este c u totul
a l t c e v a ; e « îmbogăţirea pe care el o procură altora — î m b o g ă ţ i r e
luată în înţelesul cel mai larg, î n g l o b â n d toate aşa zisele « avuţii
i m a t e r i a l e » ale economiştilor. « O m u l nu-i iubit pentru valoarea
lui reală; el este iubit, urît, căutat sau neglijat de alţii pentru
m o t i v e u n d e adesea valoarea minţii şi operei lui e străină. Preţul
omului depinde de ceea ce n u m i m « atracţie », « agrement », « a v a n ­
taje »; p r e ţ u i m pe oameni nu pentrucă sunt geniali, ci pentrucă sunt
« s i m p a t i c i » , îndatoritori, pentrucă se interesează de ce ne inte­
resează p e noi, pentrucă ne procură b u n ă dispoziţie, veselie, fe­
riciri m a i mici sau mai m a r i . Valoarea o m u l u i o va aprecia poste­
ritatea. N o i , societatea, s u n t e m totdeauna în situaţia c u m p ă r ă ­
torului de utilităţi, iar n u a justiţiarului a b s o l u t » .
Interesant şi foarte, foarte acut m o d e r n acest fel al lui Bernard
G r a s s e t de a p u n e p r o b l e m a geniului în c a d r u l sociologic al e c o ­
n o m i e i politice. S ă se o b s e r v e u n lucru foarte picant. P r o b l e m a
aceasta a mai fost « actuală » încă de două ori în decursul Istoriei.
O d a t ă , în v e a c u l al X V I I I - l e a , c â n d I m m a n u e l K a n t îşi funda
C r i t i c a Raţiunii Practice p e imperativul c a t e g o r i c : « consideră pe
om ca un scop, iar nu ca un mijloc». I n aceeaşi e p o c ă , C h a m -
fort — ne reaminteşte G r a s s e t — vorbise de acea v e c h e « metodă
d e a neglija persoana stimându-i totuşi scrierile ». M o r a l a kan­
tiană este prima reacţiune împotriva acestei « m e t o d e », izvorîtă
d i n t r ' o stare socială iniquă, u n d e o elită de « boieri din naştere»
îşi permiteau insolenţa de a se desfăta c u conţinutul operei u n u i
g e n i u , c o n t i n u â n d a dispreţui ca pe u n subaltern prost născut
p e roturierul al cărei creer servise întâmplător drept receptacul
elaborării u n o r idei de frumuseţe sau de c u g e t a r e .
P e la sfârşitul veacului al X l X - l e a — « v e a c u l muncitorimii »,
c u m s p u n e Constantin Stere, spre deosebire de al X X - l e a care
e « v e a c u l ţărănimilor » — p r o b l e m a devine, pentru a doua oară,
actuală. Citiţi introducerea din Istoria Socialismului a lui T u g a n
B a r a n o w s k i . C u toată diversitatea sistemelor (utopişti, comunişti,
asociaţionişti, colectivişti, solidarişti, reformişti etc.,) — literatura
socialistă, toată — spune acest autor — e dominată de o idee
fundamentală, care n u este alta decât imperativul k a n t i a n :
«consideră pe o m ca u n s c o p , nu ca u n m i j l o c » ; priveşte
p e o m ca p e o p r o b l e m ă de studiat, şi n u ca pe u n instrument
d e utilizat sau ca p e o marfă de cumpărat şi c o n s u m a t .
A l treilea m o m e n t de actualizare al acele idei este e p o c a
noastră, oglindită atât de sugestiv î n eseul lui Grasset, u n d e
toate aceste pur-intelectuale şi morale l u c r u r i : geniu, operă, creaţie
ideologică, posteritate, amor, simpatie, fericire, sunt analizate î n
l u m i n a dură a conceptului d e marfă.
Posteritatea, ce-i drept, renunţă adesea de a mai considera p e
o m ca p e o marfă; dar renunţă la ceea ce nu i se mai o f e r ă .
P r i n definiţie, posteritatea n u mai poate « u t i l i z a » p e o m u l
care a p r o d u s o p e r a ; faute de mieux, se m u l ţ u m e ş t e c u opera
însăşi, octroaiând autorului ceea ce-i fusese refuzat în t i m p u l
vieţii.
Există, de sigur, excepţii la r e g u l ă . Câteodată valoare şi p r e ţ
c o i n c i d . G r a s s e t tocmai studiază u n caz celebru, acela a l . l u i L a -
fontaine, prototip d e « geniu f e r i c i t » . « I u b i t de p u b l i c , iubit d e
cele m a i mari genii ale veacului său — spune C h a m f o r t — L a f o n -
taine a ştiut chiar să trăiască în pace cu scriitorii m e d i o c r i , l u c r u
încă mai g r e u decât celelalte d o u ă . Sărac, dar fără supărare, sărac
aproape fără ştirea lui, liber de necazurile domestice şi d e grijile
vieţii, p o s e d â n d ştiinţa repaosului, a dulcilor reverii şi a a d e v ă ­
ratului s o m n , zilele pentru el se scurgeau c u aceeaşi nepăsare
lină ca şi versurile l u i » . « L a f o n t a i n e , adaogă Grasset, avea, î n
cel mai înalt grad, darul « de a fi simpatic », care se aliază aşa d e
rar c u acel al creaţiei. V r e a u să spun că printre nevoile lui, cea
mai mare a fost « nevoia s c h i m b u l u i » . A c i stă secretul comerţului
său agreabil. D e acolo şi-a tras el preţul. I n t i m p ce creatorii,
cei mai m u l ţ i rezervă toate cheltuielile lor operei, el se cheltuia
p e sine pentru oamenii p e care şi-i alegea. D e altfel lui nici n u
i se păreau cheltuieli toate aceste danii făcute anturajului, c i mai
d e grabă nişte uşurări, care îi procurau bogăţie de aceeaşi natură »„
N e place să v e d e m oameni care respiră bucuria, care, ca L a f o n ­
taine, declară că « t o u t m ' e s t souverain b i e n » . « L ' a i s e attire
l ' a i s e » , s p u n e G r a s s e t ; ni-s simpatici oamenii care se lasă să-i
v e d e m în « n e g l i g e » intelectual şi moral, dezbrăcaţi de acea
insuportabilă supraveghere de sine a « o m u l u i mare ». « C u n o a ş -
te-te p e tine î n s u ţ i » — spune Grasset, — e de sigur o m a x i m ă
d e înţelepciune. « I g n o r e a z ă - t e p e tine î n s u ţ i » e o m a x i m ă d e
fericire ».
T o t u ş i , şi din păcate, g e n i u l este, în m o d normal, nefericit.
P e manuscrisul (folio 2275) al « L u c e a f ă r u l u i » — u n u l din cele
mai frumoase p o e m e ale literaturii universale — se găseşte o
apostilie, ca o însemnare d e contabilitate, prin care E m i n e s c u n e
arată c e s c u m p costă combustibilul întrebuinţat la fabricarea p r o ­
duselor de g e n i u :
« î n ţ e l e s u l alegoric este că dacă geniul n u cunoaşte nici moartea
şi n u m e l e lui scapă de noaptea uitării, p e d e altă parte însă p e
p ă m â n t n u e capabil a ferici p e cineva nici capabil d e a fi fericit.
E l n'are moarte, dar n'are nici n o r o c . M i s'a părut că soarta L u ­
ceafărului din poveste seamănă m u l t c u soarta geniului pe p ă ­
m â n t , şi i-am dat acest înţeles a l e g o r i c » .
S'ar p u t e a spune că socoteala n u - i general valabilă; că E m i n e s c u
vorbeşte aci d e cazul E m i n e s c u , şi atâta tot. D a r iată că în eseul
lui G r a s s e t g ă s i m argumente pozitive pentru o teorie generală a
g e n i u l u i nefericit.
G e n i i l e , prin definiţie, nu pot inspira simpatie c o n t e m p o r a n i l o r .
Creatorii apar aproape ca nişte Harpagoni, d a c ă n u chiar ca nişte
înşelători; căci — remarcă G r a s s e t — « î n t r ' o privinţă, ei se î m ­
bogăţesc p e dânşii mai m u l t decât î m b o g ă ţ e s c p e alţii, adică d e c â t
î m b o g ă ţ e s c p e aproapele lor în cursul acelor s c h i m b u r i din care
este făcută viaţa î n societate. Ei iau dela anturaj şi înapoiază
posterităţii)). Anturajul iese păcălit din această afacere.
Ş i mai este u n m o t i v d e antipatie pentru genii din partea c o n ­
temporanilor. M a r i i creatori, remarcă G r a s s e t , sunt deprinşi să
poruncească. E i , cei dintâi, ascultă, ascultă d e cutare ideal înalt
căruia îşi sacrifică, fără ezitare, viaţa şi fericirea. « T i r a n i a lor
este în realitate partea de s u p u n e r e p e care o cer ei altora faţă
d e tirania p e care ei au acceptat-o şi care e aceea a creaţiunii l o r .
A s t a n u împiedecă să fie resimţită ca o tiranie, şi d e aci p u r c e d e
o parte din ceea ce a m n u m i t « d e z a g r e m e n t u l » c o m e r ţ u l u i lor
s o c i a l » . O m u l u i n u - i place să i se poruncească. înde ira pentru
adevăraţii « oameni m a r i » în perioada c â n d ei n ' a u fost încă r e ­
c u n o s c u ţ i de p u b l i c ca atari.
D u p ă G r a s s e t , singura m e t o d ă d e a reajusta preţul c u valoarea,
este m e t o d a L a f o n t a i n e . D i n c â n d în c â n d , şi c â t mai d e s ,
creatorul să-şi acorde vacanţe, şi î n aceste m o m e n t e de
repaos să se lase a redeveni simplu, naiv, copilăros. A s t a n u n u m a i
că îi v a a d u c e iubirea societăţii contemporanilor, dar v a fi şi o
binefăcătoare odihnă pentru sufletul lui, în sensul cel mai egoist
profesional al c u v â n t u l u i . G e n i u l să uite. deci că e « o m mare »
— c u m este — şi să redevină « o m » p u r şi simplu, ceea c e este,
d u p ă părerea mea, încă mai frumos şi mai meritoriu d e c â t să
fii g e n i u . C ă c i bunătatea şi amorul umanităţii — oricât ar fi ele
d e mediocre — sunt calităţi m u l t mai nobile d e c â t aceea d e a
avea talent sau de a crea lucruri m a r i .

D. I. SUCHIANU
 ACTUALITĂŢI ITALIENE

R e c e n t a inaugurare a Bibliotecii Naţionale dela Florenţa, cea

mai nouă din Italia, a p u s î n valoare u n fapt surprinzător: t e z a u r u l
d e cărţi d i n capitala Renaşterii este păstrat î n rafturi care m ă ­
soară patruzeci şi şapte d e kilometri l u n g i m e . S p o r u l este apoi c o n ­
t i n u u . M e r e u alte cărţi, m i i , sute p e z i .
U n d e se v o r strânge atunci, c u v r e m e a ? D i n ce se v o r face
cărţile chiar, c â n d pădurile de brad, nimicite p e n t r u a le s c h i m b a
î n hârtie, v o r f i tot mai r a r e ?
C e v a fi atunci c u destinele culturii u m a n e , se întreba de c u r â n d ,
într'o revistă bibliografică italiană,, Italia che Scrive, directorul
e i , c u n o s c u t u l editor dela R o m a , F o r m i g g i n i ? R ă s p u n s u l şi 1-a
dat s i n g u r : Sancţiunile, menite să stimuleze spiritul de i n v e n t i ­
vitate al conaţionalilor săi, d u p ă lâna sintetică, v o r avea meritul
poate să născocească u n n o u tip de carte, cartea fotoscopică. A d i c ă
n u m ă n u n c h i u l de foi îndoite în v o l u m , c u m se obişnuieşte dela
însăşi inventarea tiparului, ci u n sul de celuloid, d e câţiva c e n t i ­
m e t r i , p e care să se f i l m e z e , pagină c u pagină, toată opera. Iar
apoi, c â n d s'o citeşti, o m i c ă lanternă de proecţie, care să-ţi p e ­
rinde prin faţă, ţie dar în acelaş t i m p oricâtor cititori, paginile
luminoase. A ş a , toată Biblioteca dela British ar p u t e a să încapă î n
câteva rafturi, iar mecanizarea aceasta ar avea şi alte u r m ă r i p r a c ­
tice. Rarităţile bibliografice ar fi b u n obştesc, dispozitivele n ' a r
mai fi u n l u x , iar căutarea î n dicţionare sau enciclopedii s'ar face
prin dispozitive ca la maşinile de calculat.
C u tot asediul e c o n o m i c , « asediu » denunţat de ziarele italiene
prin e n u m e r a r e cotidiană, sus, deasupra titlului, gazetarii străini
c o n f i r m ă c a l m u l vieţii din Italia, normalul e i . Iată, aşa, relatarea
corespondentului u n u i ziar din S t o c k h o l m , Vecko Journalen, despre
adevărata «insulă a lui R o b i n s o n », în care s'a schimbat Italia,
d e c â n d luptă pentru înfăptuiri, mai ales în direcţia edili­
tăţii. B a pare că a sporit în t i m p u l din u r m ă voluptatea aceasta,
s c u m p ă moştenire dela iluştrii străbuni. D u p ă c u m a sporit v i r ­
tutea acestui p o p o r de-a se m u l ţ u m i c u p u ţ i n , c â n d este v o r b a
de proverbiala frugalitate d e care poate să dea dovadă şi î n t i m ­
p u r i b u n e , de p a c e . D o a r ştie că trăieşte într'o ţară cu resurse
modeste.
S'au r e d u s , fără părere de r ă u , unele excese g a s t r o n o m i c e ; s'au
limitat, mai g r e u , mijloacele de locomoţie, cele pentru care este
nevoie de benzină, mai ales. L a Veneţia,' faptul acesta a reabilitat
g o n d o l a . D a t ă la o parte a c u m v r e o 50 de ani, prin înmulţirea
« v a p o r e t t e »-lor de pe C a n a l G r a n d e ; mai apoi de bărcile c u
m o t o r , g o n d o l e l e , speriate ca lebedele î n lacul castelului cu b a l ­
coanele căzute şi ferestrele închise aii găsit refugiu în micile
canale întortochiate, să ducă străini la serenada din j u r u l Sântei
M ă r i a della S a l u t e , s u b clar de l u n ă , iar pe V e n e ţ i e n i c e l m u l t
să-i treacă de pe u n mal pe altul al C a n a l u l u i G r a n d e , fără carac­
teristicul baldachin n e g r u cu c i u c u r i . P e n t r u « t r a g h e t t o » n u era
nevoie de atare podoabă, necesară odinioară, când învăluia în
discreţie plimbarea tinerii veneţiene, departe, dincolo de P i a z -
zettă, spre L i d o . I n ultima v r e m e , nici puţinii nobili care n ' a u
v â n d u t palatele familiare n u m a i aveau g o n d o l e . D e stâlpii m u l t i ­
colori din faţa scărilor năpădite de valuri la trecerea vaporaşelor,
stăteau legate aceleaşi bărci cu motor, pe care a c u m v i n din u m b r a
lor discretă, să le înlocuiască iarăşi g o n d o l e l e . T r e s a r e de m u l ţ u ­
m i r e inima «padronilor », alături de inima celor îndrăgostiţi de
V e n e ţ i a romantică a tuturor reveriilor. D e acea V e n e ţ i e prin care
şi-au perindat nostalgia exotică până şi poeţii noştri, toţi, dela
A l e c s a n d r i şi N e g r i , la D u i l i u Z a m f i r e s c u , spre a n u încerca să
e n u m e r ă m cât de cât infinitatea de străini. Nu-1 v o m trece totuşi
s u b tăcere p e u n u l dintre romanticii g e r m a n i , îndrăgostit d e
Italia şi de V e n e ţ i a tot cât S t e n d h a l , pe A u g u s t v o n Platen H a l l e r -
m u n d , mort, ca Bălcescu al nostru, în Sicilia, al cărui centenar a
fost de curând c o m e m o r a t la Siracusa.
Viaţa italiană în formele ei actuale are ca s u p r e m ideal retrăirea
marilor virtuţi romane. O b o l u l inelelor de aur, dacă nu senato­
riale ca odinioară, fie şi matrimoniale, pe A l t a r u l Patriei, la R o m a ,
în afară oricăror rezultate financiare, vine să c o n f i r m e tendinţa de
mai sus. I n urnele imense în care s'a d e p u s acest nobil o b o l , î n ­
călzite la flacăra iubirii de Patrie, n u s'au topit n u m a i aceste m ă r ­
turii de credinţă casnică, sacre pentru temeinica viaţă f a m i ­
liară italiană, dar şi alte relicve, de care oricine se desparte n u m a i
în m o m e n t e s u p r e m e : medalii, decoraţii, distincţiuni străine, c u p e
şi p r e m i i . D i n t r e care, v o i aminti o medalie grea de aur, î n m â ­
nată D u c e l u i n u de m u l t , de o bătrână î n n e g r u : M ă r i a P a s c o l i ,
sora poetului G i o v a n n i P a s c o l i , m o r t a doua zi d u p ă ce j u r i u l
dela A m s t e r d a m îi decernase tot l u i , p e n t r u a 13 oară, medalia
aceasta de aur a p r e m i u l u i internaţional p e n t r u cele mai m e r i ­
torii poezii scrise în limba latină. D r e p t dovadă, p e care v o i a m s'o
subliniez prin atare menţionare, a păstrării tradiţiei clasice, în
ţara lui V i r g i l i u , a lui Horaţiu şi a Renaşterii umaniste.
H ă r n i c i e , aşa dar, sobrietate, c a l m , d e v o t a m e n t faţă de Patrie
şi strădanie. E linia vieţii italiene din aceste zile de g r a v e î n c e r ­
cări. Strădanie şi dibăcie în cele mai riscate întreprinderi, p e care
le v e d e m simbolizate de o mână de marinari dela V i a r e g g i o , locul
de elegantă vilegiatură de pe malurile mării T i r e n i e n e ; care, de
câţiva ani încoace, cutreeră fundul oceanelor şi mărilor, î n c ă u ­
tarea vapoarelor scufundate, în căutare de bogăţii p i e r d u t e , de
aur mai ales. A c e ş t i Italieni, cu flota lor de vaporaşe cu n u m e
atât de expresiv — « R a m p i n o », « Artiglio », ori « A r p i o n e », —
c u aparatele de scufundare de ei perfecţionate, dar mai ales c u
răbdătoarea lor cutezanţă, au adus la suprafaţă c o m o r i întregi,
întrebuinţând până şi macarale magnetizate. Redobândite astfel
tezaurele de p e vapoarele scufundate de submarinele g e r m a n e î n
t i m p u l războiului, astăzi această echipă de bravi marinari-scafan-
drieri luptă, î n t r ' u n mic port italian, cu fantezia p o p u l a r ă : să
cerceteze la 70 metri adâncime epava corăbiei cu pânze « P o l -
l u c e », spartă de stânci şi înnecată a c u m 130 de ani, pe care acea
fantezie populară o ştie plină cu bogăţiile regelui F e r d i n a n d I V .
D e se v a adeveri z v o n u l , marinarii de p e « A r t i g l i o » s'au legat
să dăruiască tot acel aur Patriei.
V i n iar în l u m i n ă comorile din fundul mării, după c u m v i n
comorile ascunse de v r e m e în fundul pământului. C a acele m i ­
n u n i de c e r a m i c ă pictată, greco-etruscă, descoperite n u de m u l t
în tezaurul dela S p i n a , către gurile P a d u l u i , î n părţile mlaştinelor
dinspre R a v e n n a şi V e n e z i a . Părţi în care, de c â n d l u m e a , oamenii
au cunoscut aşezări p e palafite, ca oraşul L a g u n e l o r de azi. Părţi
î n care le-a plăcut G r e c i l o r să se pripăşească n u n u m a i de m u l t ,
pe v r e m e a de c â n d or f i vasele acestea, de-o neîntrecută artă ele-
nică, dar şi mai încoace, în v r e m e a î m p ă r a t u l u i Justinian, care-a
lăsat la R a v e n n a u r m e l e celei mai autentice maeştrii bizantine.
O r i c u m ar f i , prin descoperirea lor epocală, arheologii italieni
i m p u n c a , d e azi înainte, ceramica de S p i n a , datând tocmai din
al V - l e a v e a c înainte de C r i s t o s , să facă u n capitol a parte în Istoria
Artelor vechi.
I n v r e m e ce se descopăr u r m e l e neştiutelor aşezări u m a n e în
ţara lui E n e a , se înalţă sub ochii noştri, cetăţi n o i . Intr'adevăr
a c u m , de c u r â n d , s'a întemeiat acolo u n atare o r a ş : Pontinia.
E s t e u n n o u centru în r e g i u n e a dela S u d u l R o m e i , către m a r e ,
regiune bântuită de p e v r e m e a Romanilor de c u m p l i t e f r i g u r i ;
căci se întindeau acolo imensele bălţi papale (ale Statului P a p a l
de odinioară), de u n d e şi actualul n u m e de Pontinia. T e r e n u r i l e
au fost asanate, sunt astăzi date agriculturii, s'au adus o a m e n i
d e pe u n d e erau prea m u l ţ i , li s'a făcut şi u n o r a ş : m o d e r n , m o ­
n u m e n t a l , c o m p l e t , ca orice oraş ridicat în câţiva ani. N u ca ale
noastre, celelalte, cu evoluţie lentă, dela sat spre metropolă. I n
această întemeiere de oraşe este d e notat o caracteristică a Italiei
m o d e r n e . D e e x e m p l u : în 1932 s'a fondat Littoria, iar în iarna
acelui an s'a i n a u g u r a t ; în 1933 s'a fondat Sabaudia, inaugurată
la 1 5 A p r i l i e 1 9 3 5 , câteva luni deci înainte de Pontinia, a cărei
fundare s'a decretat abia a c u m doi ani.
O p e r a aceasta de asanare a terenurilor inundate, pe lângă stin­
gerea malariei, p e lângă refacerea economiei naţionale italiene,
a înlesnit, p r e c u m a m v ă z u t , descoperirile arheologice. I n părţile
R o m e i , la gurile T i b r u l u i , s'a p u t u t lămuri astfel o pasionantă
p r o b l e m ă istorică. I n m o m e n t e l e de mare grandoare ale î m p ă ­
răţiei R o m a n e , c u m putea c u p r i n d e incinta destul d e redusă
a Capitalei uriaşul trafic natural, dintre vastele fruntarii ale
sale şi M e t r o p o l ă . Diferiţii împăraţi, dela C l a d i u la T r a i a n , a u
înlesnit de fapt acest s c h i m b , prin construirea u n u i i m e n s p o r t
la gurile T i b r u l u i , care îngăduia galerelor să înainteze d i n
mare. C ă c i aceasta era p e v r e m e a î m p ă r ă ţ i e i , până t â r z i u ,
în E v u l M e d i u , adevărata cale de legătură între popoarele
lumii.
M u l t e şi ilustre amintiri istorice în Italia, dar cercetate, p u s e
î n valoare, c u pasiune şi cult p e n t r u trecutul naţional. F i e că ar
fi v o r b a de m o n u m e n t e l e romane, fie de cele, n u mai p u ţ i n ilustre,
ale Renaşterii. Iată, de pildă grija pentru catedrale. D u p ă t e r m i ­
narea D o m u l u i din M i l a n o (la care se lucrase din E v u l M e d i u ) ,
d u p ă restaurarea faţadei Sfântului P e t r u , a venit r â n d u l acelei
m i n u n i de arhitectură care este D o m u l din F l o r e n ţ a , n u n u m a i
ca frumuseţe — cine 1-a v ă z u t d o m i n â n d silueta oraşului peste
Ponte V e c c h i o , peste A r n o , seara, dela Piazzale M i c h e l a n g e l o
şi n u se simte legat sufleteşte, ca d e locul de închinare a l s u f l e ­
t u l u i s ă u , pentru t o t d e a u n a ? — dar minune şi din p u n c t d e v e ­
dere al construcţiei în sine, c u acea imensă calotă de olane, ţinute
n u m a i de nervurele de piatră care-o boltesc. II C u p o l o n e , o r g o l i u l
Florentinilor, care-1 confundă c u însăşi Florenţa, t r e b u e să se
lase c u grijă ciocănit, cercetat d e meşteri, n u c u m v a într'o zi să
sfărâme, î n cădere, una din cele mai gingaşe bijuterii din c o m o a r a
de artă a l u m i i : C a m p a n i l u l lui G i o t t o , Batisterul, Piaţa D o m u l u i ,
portalele, D o m u l însuşi.
G r i j ă prevăzătoare, din t i m p , p e n t r u ceea c e este o b ş t e s c ; iată
la ce se r e d u c e actualitatea vieţii italiene. G r i j a , minuţioasă, p e n t r u
asigurarea viitorului, prin supravegherea severă a p r e z e n t u l u i şi
scrutarea trecutului naţional. O generalizare a acestor griji asupra
tuturor sectoarelor vieţii naţionale. S e deplângea î n Italia acestor
t i m p u r i de renaştere lipsa intervenţiei Statului în p r o m o v a r e a
artei dramatice, de e x e m p l u ? Iată a c u m , deşi grijile războiului
n'ar fi părut să îngăduie aşa c e v a , înfiinţarea u n u i C o n s e r v a t o r
de A r t ă D r a m a t i c ă la R o m a , c u titulatura de A c a d e m i e , c u d o u ă
secţii mari — p e n t r u actori şi p e n t r u regisori, — c u elevi între­
ţinuţi de Stat, cu teatru p r o p r i u , în care rolurile să fie susţinute
de maeştri, iar cele secundare, treptat-treptat, de elevi şi astfel
se v a avea la R o m a u n teatru cu adevărat e x p e r i m e n t a l ; cu putinţa,
pentru diplomaţii noii A c a d e m i i , să fie angajaţi d e trupele s u b ­
venţionate, căci u n T e a t r u Naţional, oficial, n u există în Italia,
ţara care a dat E u r o p e i marea generaţie de actori, încă din v r e m e a
Commediei dell'Arte.
 R ă m a s - a apoi Italia în u r m ă din p u n c t d e v e d e r e al industriei
cinematografice, p e care ar fi trebuit s'o cultive şi p e n t r u ceea c e
reprezintă atare industrie din p u n c t de v e d e r e social, şi p e n t r u
considerentul sentimental că Italia deţinuse c â n d v a u n u l d i n p r i ­
m e l e locuri în atare industrie d e artă? Iată că s'a decretat d e
c u r â n d (şi lucrările trebue s ă fie î n c e p u t e ) , întemeierea u n u i oraş
al Cinematografului î n împrejurimile R o m e i , p e n t r u care s'a r e ­
z e r v a t o suprafaţă de 600.000 m . p . întrucât noile instalaţii, cele
m a i m o d e r n e din l u m e , t r e b u e să facă posibilă înregistrarea c o n ­
comitentă a z e c e f i l m e cel p u ţ i n . A ş a dar, o lucrare grandioasă,
implicând imense capitaluri, care însă v a avea toţi sorţii să i z b u ­
tească, date fiind nepreţuitele resurse î n materie de figuraţie, actori
şi decoruri naturale, d e care dispune Italia, bine înţeles p e n t r u
o a n u m e categorie de f i l m e . Astfel î n preajma F o r u l u i M u s s o l i n i ,
adevărată « cetate » a S p o r t u l u i , alături de recenta « C e t a t e U n i ­
versitară » şi de cea « Ospedalieră », a Spitalelor, se v a înălţa a c u m
aceasta, a Cinematografului.
Ş i alta. Cetatea grandioasei M o s t r a A u g u s t e a della R o m â n i t ă ,
adică marea expoziţiei a Latinităţii, ce se v a deschide la R o m a c u
prilejul serbărilor milenare pentru comemorarea împăratului
A u g u s t , peste d o i ani.
Peste doi ani, însă pregătirile au î n c e p u t . I n Italia, care v a p u r t a
grija acestei manifestări prin care se v a înălţa, se v a reabilita presti­
g i u l L a t i n i t ă ţ i i ; dar şi î n străinătate. A d i c ă î n ţările latine, b a
chiar şi în ţările nelatine, care se s i m t orgolioase că deţin m o n u ­
m e n t e r o m a n e şi se întrec să le întoarcă R o m e i , p e n t r u acest p r i l e j ,
fie şi î n c h i p d e efigie copiată.
D e c u r â n d , mai zilele t r e c u t e , D u c e l e a a v u t v r e m e o întreagă
d u p ă amiază, să cerceteze inventarul materialelor care î n c e p a se
a d u n a la R o m a d i n toate colţurile l u m i i odinioară r o m a n ă . M a i
întâi, fireşte, d e prin muzeele oraşelor itailene; apoi, din F r a n ţ a
d i n G r e c i a , din Belgia, din A u s t r i a , din G e r m a n i a , din U n g a r i a ,
b a până şi din N e w - Y o r k .
C u ce ne v o m înfăţişa n o i ?
î n c ă n u se v ă d nici în Italia, nici aici, acasă, cât de cât, s e m n e ,
că oficialitatea românească ştie că se v a petrece în curând acest
mare e v e n i m e n t în analele vieţii e u r o p e n e . O înfăţişare colectivă
a civilizaţiei R o m e i , î n m o m e n t u l istoric î n care celelalte,
civilizaţia germanică şi cea slavă au ajuns la cristalizarea u n o r
forme n o i .
N e s i m ţ i m orgolioşi, în restriştea istoriei noastre, când ne s i m ţ i m
plecaţi din ţara gintei nobile, de dincolo, de acolo, dela R o m a ?
Aceasta a fost mângâierea, tăria străbunilor, de când ne ş t i m ?
N e doare c â n d ni se contestă atare latinitate, mai ales din p r i ­
cina lipsei, aparente de sigur, de c o n s t r u c t i v i s m ?
 Iată, v a veni m o m e n t u l nostru de afirmare la această M o s t r a
A u g u s t e a della R o m â n i t ă . N u v a fi v o r b a , de data aceasta însă d e
simpla noastră participare onorabilă la o competiţiune interna­
ţională de civilizaţie şi p r o g r e s ; ci de valorificarea, faţă de ceilalţi
L a t i n i , dar faţă de noi înşine mai întâi, a ceea ce mai poate fi v a ­
labil în orgoliul nostru îndătinat de purtători ai tradiţiei r o m a n e
în graiul şi n u m e l e nostru.
ALEX. MARCU

ACTUALITĂŢI FRANCEZE

Actualitatea literară a / e a d u s î n discuţie, î n u l t i m a v r e m e , p e

cei doi scriitori francezi'jmorţi în ultima v r e m e î Paul B o u r g e t şi
L e o n H e n n i q u e . Astfel, 'actualitatea însăşi c o m a n d ă uneori acea
oprire de o clipă a neobositului mers al faptelor şi al ideilor şi
înlesneşte d i n c â n d în c â n d acele retrospective care ne fac să î n ­
ţ e l e g e m c â t se schimbă vremile sau, dimpotrivă, să constatăm c â t
sunt ele de asemănătoare. C u Paul B o u r g e t şi L e o n H e n n i q u e ,
o asemenea considerare retrospectivă ne d u c e departe, înapoia
v r e m i i noastre, căci a m â n d o i au m u r i t la o foarte înaintată vârstă
şi începuturile lor, chiar apogeurile carierei lor scriitoriceşti, n e
scot aproape din istoria literaturii contemporane franceze. A d e s e o r i
în Franţa, oameni a căror viaţă şi operă sunt sortite u n e i î n d e l u n g i
p o m e n i r i istorice, îşi v ă d prelungite, p â n ă la bătrâneţi foarte
încărcate, zilele existenţei lor. O a m e n i i aceştia au, parcă, o voinţă
d e persistenţă care le îngădue să îmbătrânească şi să înfigă, astfel,
în istorie cele două date ale naşterii şi morţii lor, î n c â t mai t â r z i u
însemnătatea lor să sporească şi prin aceea a epocelor p e care le-au
parcurs î n t i m p u l vieţii. U n fel de coincidenţă semnificativă, între
destinul individual şi acela al vremilor p e care le-au trăit, sporeşte
valoarea acestor oameni, dăruind-o c u o simbolică bătrâneţe.
D a c ă P a u l B o u r g e t a continuat să scrie p â n ă î n ultimii ani ai
vieţii sale, n u e mai puţin adevărat că opera cea mai durabilă p e
care a lăsat-o, aparţine primei faze a activităţii lui scriitoriceşti,
aceea dela sfârşitul veacului trecut. D e ş i a desvoltat, c u preferinţă,
cariera romancierului, P a u l B o u r g e t a d o v e d i t prin întreaga sa
operă, vocaţia de critic şi pasiunea pentru idei care le-au carac­
terizat. C o n s i d e r â n d întinsa lui operă, m u l ţ i istorici literari s o ­
cotesc că cele mai b u n e pagini ale lui P a u l B o u r g e t sunt totuşi
acele Essais de psychologie contemporaine d i n anii 1883—85, atât
de citite şi în zilele noastre şi în care ideologul, care trebuia să
p r o c l a m e , c u u n d o g m a t i s m d i n ce în ce mai stabil, credinţele
sale conservatoare, a dovedit totuşi în această operă d e tinereţe
şi spiritul m o d e r n al acelei v r e m i şi discernământul întreg al
 A C T U A L I T Ă Ţ I FRANCEZE 7 0 I

inteligenţii sale. P a u l B o u r g e t a fost, prin excelenţă, u n scriitor

d e tip social, şi pe măsură ce a înaintat în viaţă, a înţeles să ser­
vească î n t r ' u n m o d mai activ şi mai direct acele idei pentru care
a manifestat o mare capacitate de certitudine. D e aceea, întreaga
sa operă este străbătută d e acel didacticism pe care atâţia l-au
c o m b ă t u t c u înverşunare, deşi P a u l B o u r g e t n'a făcut d e c â t să
desvolte — într'o măsură care a prejudiciat poate artei sale lite­
rare — acea vocaţie politică şi socială care, î n t r ' u n fel sau altul,
caracterizează în genere p e scriitorul francez. Paul B o u r g e t a fost
contra-revoluţionarul care a desvoltat influenţa covârşitoare a lui
T a i n e şi a pozitivismului francez în g e n e r e . Astfel se explică felul
în care conservatorismul b u r g h e z , care în Franţa se reclamă astăzi
t o c m a i dela ideile revoluţiei franceze, a luat la B o u r g e t , prin efectul
influenţei lui T a i n e , înfăţişarea u n e i atitudini conservatoare, dar
în ultimele consecinţe a n t i - b u r g h e z e . .
D a r , oricât tendinţa politică ar fi preponderentă în opera lui
P a u l B o u r g e t , ar fi o mare nedreptate să se uite importanţa pur
literară a scriitorului care, î m p i n g â n d mai departe ca oricare altul,
începuturile făcute de marele său maestru Stendhal, a fost mai
m u l t e decenii c a m p i o n u l romanului psihologic. Psihologismul
acesta, d u b l â n d preocuparea constantă de problemele politice,
d u a l i s m u l acesta, ar putea fi tema unei cercetări care ne-ar arăta
că B o u r g e t a fost totuşi mai c u r â n d un b u r g h e z al Franţei m o ­
d e r n e d e c â t u n neadaptat păstrător al tradiţiei v e c h i u l u i r e g i m .
Considerarea atentă şi minuţioasă a realităţii lăuntrice a o m u l u i ,
socotită ca u l t i m u l şi cel mai preţios adevăr, p u r c e d e dintr'o m e n ­
talitate individualistă, refractară în cazul acesta, la orice alunecare
spre stânga politică, dar potrivită c u ideile fundamentale ale
b u r g h e z i e i Franţei m o d e r n e . Cercetarea şi caracterizarea operei
lui P a u l B o u r g e t v o r mai suferi d e aci înainte revizuiri şi m o d i ­
ficări. D a c ă în t i m p u l vieţii sale, B o u r g e t a dat loc la nenumărate
controverse şi romanele l u i , ca de pildă celebrul Le Disciple, au
dat loc la înverşunate şi prelungite discuţii despre care c u toţii
n e a d u c e m aminte, a c u m , la moartea lui, mai tot c e s'a scris poartă
pecetea acelei false aparenţe d e j u d e c a t ă definitivă şi de facilă
categorisire p e care în b u n ă partea le justifică şi caracterul atât
d e d o g m a t i c al operei la care se referă. Şi totuşi, cercetătorul atent
v a putea a d u c e încă multe preciziuni şi distincţii în j u d e c a t a p e
care posteritatea o v a a d u c e asupra operei lui B o u r g e t , deci încă
din t i m p u l vieţii istoria literară părea să fie închis definitiv c a ­
pitolul care îl p r i v e a . U n interesant articol, intitulat Les mouve-
ments de Paul Bourget s'a scris a c u m în acest sens, interesant
mai ales p e n t r u c ă este scris de u n g â n d i t o r ca C h a r l e s M a u r r a s
a cărui e x t r e m ă fixitate de opinii este cunoscută. C h a r l e s M a u r r a s
arată câte îndoeli au frământat spiritul lui B o u r g e t şi evoluţia,
schimbările, chiar contradicţiile din care, totuşi, într'o j u d e c a t ă
prea simplă, s'a p u t u t desprinde imaginea unei personalităţi fără
ezitare în atitudini, fără u m b r e în c o n v i n g e r i . C o n v i n g e r i l e o a m e ­
nilor, astfel c u m le cunoaştem, sunt cele mai adeseori expresii
simplificate ale u n o r stări de conştiinţă c u m u l t mai c o m p l e x e .
S e v a c u v e n i , poate, ca aplicând tocmai psihologismul m i n u ţ i o s
p e care B o u r g e t 1-a afirmat în opera sa, cineva să-i evoce din n o u
personalitatea c u acea grije care, e l i m i n â n d nedreptatea sau elogiul
exagerat al partizanului, să aducă n u m a i adevărul cel mai apropiat
d e spiritul marelui scriitor.
L e o n H e n n i q u e a m u r i t de asemeni la o foarte înaintată v â r s t ă .
N u m e l e lui aducea încă din t i m p u l vieţii e c o u l u n e i îndepărtate
e p o c e , aceea a naturalismului francez şi u n sentiment d e totală
inactualitate îl întovărăşea, n u n u m a i pentrucă opera sa n u s'a
situat î n p r i m u l plan al literaturii franceze, dar şi pentrucă în
ultimii treizeci de ani L e o n H e n n i q u e renunţase la orice veleitate
literară. N u m e l e său v a r ă m â n e legat de istoria A c a d e m i e i G o n ­
court, printre ai cărei întemeietori a fost. E l a fost desemnat ca
u n u l dintre primii zece m e m b r i ai A c a d e m i e i , chiar prin testa­
m e n t u l lui E d m o n d de G o n c o u r t , prin care s'a hotărît întemeierea
acestei instituţii. L e o n H e n n i q u e a fost acela care a c o n d u s c e ­
lebrul proces pornit de familia fraţilor G o n c o u r t pentru a încerca
dărâmarea testamentului; justiţia 1-a menţinut însă şi A c a d e m i a
G o n c o u r t , a cărei importanţă s'a afirmat apoi din c e în ce mai
m a r e în cadrul culturii franceze, există astăzi datorită diligenţii
lui L e o n H e n n i q u e , acest scriitor din alte v r e m i , mort în zilele
noastre, prieten şi tovarăş al lui A l p h o n s e D a u d e t , M a u p a s s a n t
şi Z o l a .
*
* *
Actualitatea literară a fost dominată ca în toţi anii la aceeaşi
epocă mai c u seamă de atenţia îndreptată spre cărţile care au
obţinut premiile lunii D e c e m v r i e . Printre acestea este p r e m i u l
p e care A c a d e m i a G o n c o u r t — a v â n d încă v o t u l lui L e o n H e n ­
n i q u e — 1-a acordat lui Joseph P e y r e pentru romanul Sang et
Lumihes. Este, de sigur, ceva arbitrar î n felul î n care p r e m i i l e
literare, în genere, i m p u n atenţiei p u b l i c u l u i anumite cărţi. C h i a r
c â n d acestea sunt bine alese, succesul u n i c p e care îl obţin o b u ­
cată de v r e m e , îndepărtează în m o d nedrept atenţia celor mai
m u l ţ i dela atâtea alte cărţi scrise î n acelaşi t i m p şi adeseori de o
valoare cel puţin egală. T r e b u e să recunoaştem totuşi, că p r e m i u l
G o n c o u r t a cărui autoritate literară se menţine puternică în Franţa
şi în l u m e a întreagă, a consacrat adeseori, dela p r i m e l e m a n i ­
festări, scriitori care au cunoscute apoi cea mai legitimă celebritate „
G u s t u l literar al celor cinci academicieni care au format majori­
tatea î n favoarea lui Joseph P e y r e , pare a fi fost şi d e data aceasta
destul d e sigur, căci Sang et Lumtâres, despre care criticii francezi
scriseseră şi înainte pagini elogioase, este u n adevărat şi puternic
r o m a n care n ' a desamăgit p e n i m e n i . A c ţ i u n e a se petrece î n Spania
prefacerilor politice şi sociale din ultimii ani şi este o evocare a
vieţii tragice a u n u i glorios matador şi a acelei l u m i întregi, c o l o ­
rată, bizară, crudă, eroică sau josnică din j u r u l curselor de tauri.
J o s e p h P e y r e , care este francez din Pirinei, dovedeşte o mare
p ă t r u n d e r e a acestei l u m i care a inspirat de altfel numeroase p a ­
g i n i d i n literatura universală. D a r n i m i c nu este convenţional şi
i m a g i n e curentă î n această carte. R o m a n u l lui P e y r e este foarte
m o d e r n prin acel sentiment, p e care îl creează, al marilor puteri
omeneşti, puteri p e care n u le răpune decât o îndelungă şi perfidă
acţiune a forţelor destructive. D e asemeni, cartea aceasta este încă
u n s e m n al u n e i noi mentalităţi franceze, prin felul în care a u ­
torul evocă o l u m e străină şi foarte deosebită d e aceea a F r a n ţ e i .
D e sigur, Spania a inspirat şi altădată pagini literare scriitorilor
francezi, dar felul amănunţit în care Joseph P e y r e n e descrie
l u m e a care roieşte î n j u r u l curselor d e tauri, simpatia p r o ­
fundă p e care o are c u subiectul şi cunoaşterea precisă a m o ­
ravurilor de acolo, toate acestea ne a d u c e x e m p l u l , destul d e rar
înainte, al u n u i scriitor francez care evocă c u o perfectă c o m p e -
tinţă u n m e d i u care nu este al său dar căruia, s'ar putea crede că
îi aparţine.
R i c a r d o , eroul romanului Sang et Lumieres, este u n a din acele
glorii ale arenelor spaniole, cărora p u b l i c u l le acordă bogăţii şi
nelimitată admiraţie, dar către care acelaşi p u b l i c îndreaptă o
ostilitate c e poate m e r g e p â n ă la o adevărată condamnare la
moarte, atunci c â n d forţa şi graţia toreadorului încep să şovăiască.
V i a ţ a matadorului, a acelui principal şi superb actor şi erou la
curselor d e tauri, n u poate fi, atâta v r e m e cât are curajul şi o r ­
goliul d e a aspira la triumf, decât prilejul necontenit al adoraţiei
p o p u l a r e şi al aclamaţiilor frenetice sau obiectul către care m e r g e
condamnarea p u b l i c ă , umilinţa injuriei, valul necruţător al i n -
d i g n ă r e i . M a t a d o r u l trăeşte în glorie sau se înneacă în s â n g e . R i ­
c a r d o a c u n o s c u t această g l o r i e ; curajul şi generozitatea lui faţă
d e oameni sunt însuşirile care corespund eroismului şi graţiei
d i n arenă. R i c a r d o n u are n i c i u n fel d e e g o i s m c i , dimpotrivă
fiinţa lui nervoasă, neatentă Ia economia mijloacelor şi la c o n ­
servarea avantajelor, se cheltuieşte şi se lasă învăluită de pasiunea
ucigătoare p e care o încearcă pentru M a r i l e n a . O b o s i t , fără nici o
precauţie, înfruntă R i c a r d o primejdia mortală a ultimei lui curse
d e tauri. Descrierea finală p e care n e - o face Joseph P e y r e reţine
c u o rară intensitate interesul cetitorului. D e ş i p r e v e d e m sfârşitul
tragic al lui R i c a r d o , emoţia p e care o întreţine este p u t e r n i c ă ;
c e l e mai b u n e mijloace sunt folosite şi la ele se adaugă parcă ceva
d i n succesiunea rapidă de imagini a cinematografului şi, în acelaşi
t i m p , ceva din desfăşurarea a m p l ă a u n e i e p o p e i . R i c a r d o este
răpus şi v a m u r i , dar înaintea prăvălirii lui spre moarte va i m p u n e
m u l ţ i m i l o r ostile o ultimă şi u n a n i m ă admiraţie, al cărei freamăt
îi va fi dat acea supremă b u c u r i e d e viaţă după care a trebuit să
u r m e z e înfrângerea totală.
Joseph P e y r e n e evocă o l u m e a acelor contraste spaniole care
au izbit pe aţâţi călători şi scriitori. O l u m e d e eroi şi de oameni
de afaceri, de generoşi şi de perfizi, de poeţi şi de negustori, de
nostalgici cântăreţi şi de aspri veleitari sociali, o l u m e care n u se
poate defini şi care, p e deasupra, a trecut în anii din u r m ă prin
prefaceri care i-au modificat şi complicat încă structura. S'a s p u s
de multe ori că E u r o p a occidentală se termină la Pirinei, că Spania
este ţara u n u i p o p o r apropiat mai c u r â n d de sufletul oriental.
O r i c u m , este în sufletul spaniol o c o m p l e x i u n e , şi este o colorată
diversitate a p o p o r u l u i spaniol, d e care Joseph P e y r e s'a apropiat
c u pătrundere şi simpatie şi p e care ni le-a descris în Sang et
Lumieres cu mijloace literare în acelaşi t i m p sobre şi patetice.
N i c i o d a t ă nu păcătueşte printr'o gratuită declamaţie, dar tot t i m p u l
întreţine în acest roman o atmosferă de intensă şi amplă vibraţie..
N e este îngăduit să c r e d e m că Joseph P e y r e v a fi citat mai târziu
printre scriitorii, care, p r i m i n d premiul G o n c o u r t , justifică apoi
autoritatea literară a acestei A c a d e m i i .
O altă carte premiată este Benediction d e d - n a C l a u d e S i l v e .
P â n ă la una din cronicele viitoare, î n care ne v o m o c u p a mai p e
larg de scrisul femenin în Franţa şi în care scriitoarea noastră
se va găsi încadrată de atâtea altele, trebue să m e n ţ i o n ă m încă
de astăzi că p r e m i u l F e m i n a pe care 1-a obţinut a c u m d-na C l a u d e
Silve ne apare d e asemeni ca o justă r e c o m p e n s ă . Benediction
n u este u n r o m a n , deşi autoarea a ţinut să înscrie p e copertă această
categorisire. A c ţ i u n e a este redusă la m i n i m u m î n această carte
şi p u t e m afirma că nu adaogă n i m i c la înţelegerea e i . Benediction
este o carte de poezie şi de farmec, c u v â n t care revine m e r e u ,
de altfel, în textul e i ; este o carte care n u se poate r e z u m a şi care
este făcută din nenumărate amănunte, d i n t r ' u n amestec continuu
al vieţii interioare cu întreg cadrul în care se desvoltă, c u misterul
înconjurător, pretutindeni p r e z e n t . O carte de o foarte feminină
sensibilitate, p e care o i m p r i m ă vieţii dimprejur, oamenilor, o b i e c ­
telor, peisajului. D - n a C l a u d e S i l v e ne descrie viaţa mută, p l u t i n d
î n adâncul liniştit al trecutului, al u n u i aristocratic castel din
F r a n ţ a . Trăsăturile generale p e care ni le a d u c e nu n e învaţă
n i m i c n o u ; aceleaşi figuri şi acelaşi ritm p e care îl c u n o a ş t e m d e
totdeauna. D - n a C l a u d e Silve n u pare a fi aspirat la nicio i n v e n t i ­
vitate în această privinţă. însuşirile de fină poezie p e care le are
îşi găsesc o multiplă şi subtilă e x p r e s i e în toate amănuntele şi
analizele pe care ni le dă şi care fac să se realizaze î n t r ' o artistică
unitate o l u m e interioară care îşi aşterne necontenit sensibilitatea
peste l u m e a înconjurătoare.
Iată, aşa dar, două cărţi, Sang et Lumieres şi Benidiction către
care, premiile atribuite, ne-au atras mai ales atenţia î n ultima
v r e m e . Valoarea lor literară v a apărea mai sigură, în măsura î n
care v a depăşi u n succes o a r e c u m i m p u s .

ALEXANDRU VIANU

CÂTEVA OBIECŢII LA STUDIILE PLATONIENE

A L E D-LUI AL. CLAUDIAN

I n cadrul filosofiei româneşti, preocupările de ştiinţă politică

şi morală sunt mai rare decât iernile calde. I n decursul atâtor ani,
de când se discută atât de multă metafizică şi se face atât de aprigă
politică, ştiinţa noastră n u a înregistrat totuşi decât foarte puţine
opere care să trateze şi să orienteze preocupările celor puţini şi
celor mulţi. O p e r e l e d-lor C . R ă d u l e s c u - M o t r u , D . G u ş t i şi P .
P . N e g u l e s c u sunt aproape singurele care au delimitat p r o b l e ­
matica t i m p u l u i , formulând unele teorii privind realitatea şi n o r ­
m e l e vieţii sociale.
I n v o l u m u l d-sale recent, Cercetări Filosofice şi Sociologice
(Iaşi, T i p . Concesionară A l . T e r e k , 1935), d. A l . Claudian c o n ­
tinuă aceste preocupări tot atât de necesare pe cât de rare. Inspirat
d e o seamă de lecturi ce î n t o c m e s c o actuală reinterpretare a
u n o r problematici v e c h i cât l u m e a , autorul acestei lucrări î n d e ­
plineşte u n folositor serviciu m e d i u l u i nostru, prezentând şi c o ­
m e n t â n d , uneori c u interesante desvoltări personale, chestiuni şi
t e m e care la noi sunt sau neglijate sau v ă z u t e din perspective mai
vechi (ceea ce n u înseamnă întotdeauna că perspectivele sunt şi
inferioare).
C o m p u s ă din studii c u preocupări variate şi inegal l u m i n a t e ,
cartea Cercetări Filosofice şi Sociologice p r o m o v e a z ă o serie d e
cercetări din domeniul istoriei filosofiei c u ajutorul unor p u n c t e
de vedere sociologice şi psihologice. Este îmbucurător faptul, însă
că mai bine de jumătate, cartea este centrată în j u r u l filosofiei
politice a lui Plato, filosoful dela care porneşte tot ce e funda­
mental şi inspirator în filosof ia occidentală.
Studierea lui Plato şi A r i s t o t e l , socotită mai ales în culturile
anglo-americane drept temelia cunoaşterii filosofice, este la noi
c u totul insuficientă şi superficială. L a noi se învaţă despre m u l ţ i
filosofi, dar lectura lui Plato şi Aristotel este rezervată, şi n u fără
excepţii, doar profesorilor. In A n g l i a şi Statele-Unite n u există
însă student care să n u cunoască î n a m ă n u n t Republica, Legile,
Symposion-ul şi câteva din celelalte dialoguri principale ale lui
P l a t o , ca să n u mai v o r b i m de Etica către Nicomachus a lui A r i s t o t e l ,
socotită acolo drept etica eticilor sau biblia moralei şi asta n u n u m a i
d e gânditorii idealişti, ci şi de realişti, pragmatişti şi criticişti.
N e - a d u c e m aminte că la cursurile lor, u n Bertrand Russell sau F .
C . S . S c h i l l e r n u admiteau ignorarea amănuntelor eticii platoniene
sau aristoteliene, chiar dacă uneori o contraziceau î n teoriile lor.
D i m p o t r i v ă , cunoaşterea Iui K a n t sau H e g e l n u era atât de riguros
pretinsă c â n d era v o r b a de d o m e n i u l moralei, politicii sau socio­
logiei. L a n o i , pentru a menţine paralela între cele două sisteme
d e educaţie filosofică, s u n t e m siguri că nici doi la sută dintre
licenţiaţii în filosofie n u au deschis vreodată manualul d e morală
a lui Aristotel.
P e n t r u aceste m o t i v e , salutăm c u satisfacţie studiile d-lui A l .
C l a u d i n despre «Platon şi A u g u s t e C o m t e »,'« Definiţia dreptăţii
î n Republica lui Platon » şi «Platon şi egalitatea sexelor », chiar
dacă p u n c t u l de v e d e r e al d-sale nu-1 g ă s i m în totul cel mai j u s t .
F a p t u l că autorul cărţii d e care n e o c u p ă m aici a p u s î n discuţie
c u a m p l e amănunte şi c u o impunătoare bibliografie, caracterul
socialo-politic al filosof iei platoniene, poate însemna o dată în
orientarea tinerimii noastre, lăsată în g e n e r e p e mâna şi la voia
t u t u r o r superficialelor şi primejdioaselor idei şi teorii sociale,
e c o n o m i c e şi politice, p e cât d e incomplet prezentate, p e atât de
d â r z susţinute. O s p u n e m r ă s p i c a t : c r e d e m că dacă Miniştrii
Instrucţiei şi conducătorii-' universităţilor noastre ar fi avut grijă
să dea ştiinţei politice, etice şi sociale o mai mare extindere şi
atenţie, n u s'ar fi ajuns la confuzia şi absurditatea de astăzi. I n
t i m p ce în universităţile engleze şi americane, există departamente
sau facultăţi de sociologie, politică, morală, fiecare c u nenumărate
cursuri şi seminarii, la noi ştiinţa politicii n u este aproape deloc
predată î n universităţi, iar etica filosofică la fel. N u este semnificativ
a c u m c â n d v o r b i m de criza morală a societăţii noastre, că din
educaţia noastră lipsesc tocmai aceste ştiinţe care învaţă şi î n d r u -
mează societatea? D e ce să ne mire lipsa problematicei morale
î n viaţa maselor, când însăşi elitele şi conducătorii educaţiei
noastre n u au fost în stare de atâtea decenii să ne dea măcar u n
singur sistem de etică? S u n t e m , p o a t e , singurul p o p o r a cărui
cultură n u şi-a îndreptat preocupările î n spre etică şi u n d e m o r a ­
litatea este n u m a i naturală şi legală, trăind, d u p ă înţelepciunea
' populară, în virtutea tradiţiei şi a obiceiurilor, dar nefiind l u m i ­
nată de ştiinţă şi de spiritualitatea reflexivă.
R e v e n i n d la studiile privitoare la Plato din v o l u m u l d-lui A l .
C l a u d i a n , trebue să arătăm că d-sa, inspirat d e bogata bibliografie
străină care m e r e u tălmăceşte şi răstălmăceşte p e Plato, a căutat
să prezinte n u n u m a i paralela dintre teoria politică a filosofului
grec şi cea a lui A u g u s t e C o m t e , ci şi să interpreteze şi explice,,
prin consideraţii sociologice şi psihologice, întreaga lor f i l o s o f i c
I n cel mai desvoltat studiu al cărţii, «Platon şi A u g u s t e C o m t e »„
d-sa stabileşte principalele afinităţi între cei doi c u g e t ă t o r i : filo­
sof ie c u tendinţe politice, anti-individualism, d o m n i a filosofilor,
primatul educaţiei asupra legilor, şi le explică prin u r m ă t o r u l
p r o c e s p s i h o l o g i c : «preocupaţi amândoi de politică şi doritori,
şi u n u l şi altul, să înlocuiască anarhia u n u i excesiv i n d i v i d u a l i s m
printr'o societate strâns unită î n j u r u l u n o r principii c o m u n e ,
ei duc anti-individualismul pâriă la autoritatea u n e i religii sau
până la autoritatea filosofilor, stăpâni prin educaţie prin formarea
sufletelor. P r i n guvernarea sufletelor, c u ajutorul religiei sau c u
ajutorul filosof iei, cei doi filosofi v o r să instaureze state lipsite
d e fermentul i n d i v i d u a l i s t » ( p . 65). A c e a s t a este t e m a studiului
tânărului cercetător dela I a ş i , care dacă are multă dreptate în a
accentua caracterul social şi colectiv al teoriilor politice ale c e l o r
doi gânditori şi dacă într'adevăr n e c o n v i n g e că există o afinitate
şi relativă similitudine între Plato şi C o m t e (ceea ce n u trebue să
n e surprindă n u n u m a i pentrucă tot c e - a fost filosof ie generoasă
şi armonioasă s'a inspirat din Plato şi i-a c o n d u s mai departe ideile
sau pentrucă A u g u s t e C o m t e admira ierarhiile catolicismului,
care a luat atâtea tot dela P l a t o ) , — n u ne poate, în s c h i m b , l a
fel m u l ţ u m i când e v o r b a de ansamblul concluziilor sale.
S ă p r e c i z ă m . D . A l . C l a u d i a n tinde să n e explice sistemul lui P l a t o
prin experienţa psihologică şi socială a acestuia. D - s a susţine, î n
mai m u l t e rânduri, că Plato şi C o m t e « sunt îndemnaţi la cugetare
politică d e împrejurări care le paralizează acţiunea politică » ( p .
67), amândoi aparţinând î n tinereţe unor curente politice învinse
şi luând atitudini împotriva regimurilor care n u - i satisfăceau.
Plato ia atitudine împotriva democraţiei atotputernice d i n A t e n a
veacurilor V şi V I , dar şi împotriva aristocraţiei m e d i o c r e , r ă z b u ­
nătoare şi m u l t prea practice a «celor t r e i z e c i » dela anul 4 0 4 ,
p r o m o v â n d u n alt fel d e aristocraţie. «Partizan al sistemului o l i ­
garhic, î m p r e u n ă c u tot partidul î n care avea rude şi prieteni^
decepţionat apoi de aristocraţie prin brutalităţile şi « nedreptăţile »-
e i , filosoful părăseşte g â n d u l d e a face politică practică c u partidul
î n ale cărui b u n e intenţii c r e z u s e . D a r nici c u democraţia, c a r e
î n g ă d u e condamnarea lui S o c r a t e , n u se poate împăca P l a t o n . E I
r ă m â n e , astfel, izolat şi de « p o p o r u l » pentru care n u v a fi a v u t
î n trecut multă simpatie, şi de aristocraţia despre care îşi f ă c u s e
prea mari iluzii. A p o l i t i s m u l lui practic devine i n e v i t a b i l » ( p . 83)^
Reiese clar, chiar numai din aceste citate, că d. A l . C l a u d i a n susţine
că Plato a devenit filosof pentrucă a fost contrazis de realitatea
societăţii căreia îi aparţinea, şi nefiind m u l ţ u m i t de acţiune, t r e c e
 şi rămâne el la cugetare. N i se pare această explicaţie p s i h o l o g i c ă
şi socială cu totul nerevelantă şi falsă. L o g i c a ne spune u r m ă ­
t o a r e l e : admiţând că Plato a fost desamăgit d e partidele societăţii
sale (şi că deci s'a considerat « p a r a l i z a t » în acţiunea p o l i t i c ă ) ,
d a c ă Plato voia totuşi să fie o m de acţiune, n u avea decât să for­
m e z e u n alt partid sau, c u m a şi încercat d e altfel, £ă aplice alt­
u n d e v a dorinţa sa directă pentru o altfel de societate. D e u n d e
concluzia că poţi deveni b u n cugetător într'ale politicii p e n t r u c ă
eşti paralizat de societate, ca o m de acţiune ?
C u g e t a r e a sau spiritualitatea n u se pot explica prin eficienţa
sau negarea acţiunii. O acţiune stăvilită implică o altă acţiune,
dacă agentul n u este în prealabil dotat c u puteri spirituale şi c u
o directivă anumită. Iar dacă a d m i t e m aceasta, atunci activitatea
spiritului, esenţa spiritualităţii, iarăşi n u poate fi explicată p r i n
acţiune. Protrivnic democraţiei şi aristocraţiei societăţii sale, aristo­
cratul Plato ar fi trebuit să devină, conform interpretării d-lui
A l . C l a u d i a n , u n sceptic, şi nu u n aristocrat de mare şi splendidă
^ d i z i u n e . U n o m învins n u devine filosof mare, decât c â n d era
-§»vinainte destinat, prin vocaţie, filosofiei.
T e m a d-lui A l . C l a u d i a n este plauzibilă doar în m o d secundar şi
n u m a i dacă a d m i t e m (şi aceasta depăşeşte p u n c t u l de v e d e r e
sociologic şi psihologic, a m putea spune psihanalitic, fiindcă, î n
fond, e v o r b a de o compensaţie), că Plato era prin vocaţie u n
gânditor şi ca atare gânditorul din el fiind contrazis şi î m p i e d e c a t
d e « realitate », n'a p u t u t face altceva decât să-şi caute n u o «ieşire
p e planul teoretic » c u m scrie d. A l . C l a u d i a n la p . 104, ci c o n t i ­
nuarea sau desvoltarea a m p l ă a viziunilor spiritului s ă u . N i se
pare cu totul greşit a căuta prin explicaţii exterioare şi aproape
... behavioriste (stimulii sunt societatea; răspunsurile, trecerea în
^ teorie a dorinţelor nerealizate sau a inhibiţiilor ce-şi caută o c o m -
v . y 'pensare) să determini caracterul unic şi constitutiv al unei spiri-
tualităţi.
A u t o r u l aici discutat mai s c r i e : « d a c ă Plato şi C o m t e şi-ar fi
v ă z u t realizate cel puţin o parte din aspiraţiile lor v e c h i de a c ţ i u n e
politică e f i c i e n t ă . . . ei n'ar fi visat conducerea societăţii de către
filosofi (adică în ultimă analiză de către ei înşişi)» ( p . 104). L a
asta r ă s p u n d e m : dacă prin structura lor Plato şi C o m t e ar fi fost
simpli oameni de acţiune şi n u înainte de toate gânditori, p r i n
destin şi vocaţie, sau ar fi « f ă c u t » n u m a i pe filosofii, d e sigur că
ar fi cerut ca cetatea ideală să fie condusă de filosofi. D a c ă , însă,
Plato şi C o m t e au fost prin excelenţă gânditori, deci încrezători,
înainte de orice, în puterile normative şi creatoare ale spiritului,
atunci, şi dacă ar fi reuşit în acţiunea practică, şi dacă n u , tot
şi-ar fi construit aceleaşi teorii politice în care l u m e a să fie condusă de
filosofi. A r g u m e n t a ţ i a d-lui A l . C l a u d i a n , o s p u n e m c u toată părerea
 d e r ă u , ilustrează exemplar neajunsurile şi diformaţiile m e t o ­
delor de explicaţie exterioară şi interacţionistă utilizate de acele
feluri de psihologie şi sociologie care ignorează metafizica. U t i l i ­
zate î n subsidiar, metodele acestea p o t a d u c e noi lumini şi tăl­
măciri secundare, dar singure n u pot explica tocmai structura
sau natura unei ideologii sau unei spiritualităţi.
Ş i n u e nevoie să a c c e n t u ă m că astfel de metode supără şi mai
m u l t c â n d sunt aplicate unor filosofi pentru care l u m e a sensibilă
' este o aparenţă şi n u m a i l u m e a ideilor realitatea adevărată, c u m
este P l a t o . D i n această pricină însăşi paralela P l a t o n - G o m t e apare
relativă, întâlnirile constituindu-se între elementul secundar al
idealismului şi elementul principal al p o z i t i v i s m u l u i . N e î n c r e d e r e a
în p o p o r şi elite a lui Plato se explică m u l t mai plin şi mai logic
prin caracterul idealist al sistemului său decât prin istoricul c o n ­
flict c u societatea. Aceasta poate fi j u s t Ia C o m t e , p o z i t i v i s m u l .
F u n d a t p e gânditori care au răsturnat ierarhia realităţilor p l a -
toniene şi d-sa însuşi părând, asemeni multor sociologi şi p s i h o l o g i ,
i a crede că filosof ia e u n fel d e v i s sau o freudiană compensare
1 i n t e r i o a r ă şi subiectivă (vezi de pildă paginele 2 3 , 104 şi 108),
d. A l . C l a u d i a n , câtuşi de puţin spiritualist, a găsit argumentarea
cea mai onorabilă şi « i e ş i r e a » cea mai posibilă din cadrele p e
care şi le-a luat asupră-şi şi care pornesc dela părerea sau opinia
• (« opinie » în sensul lui Plato) că filosoful grec n u a venit, de fapt,
la filosof ie decât prin politică şi pentru politică» ( p . 3 7 ) . A c e a s t ă
părere a lui A u g u s t e D i e s nu se poate întemeia p e nimic serios.
Ş i mai puţin p e observaţia că din cantitatea lucrărilor scrise d e
Plato cea mai mare parte tratează p r o b l e m e politice. Constituţia,
u n u i sistem filosofic se apreciază calitativ şi ierarhic şi n u rezultă
d e nicăieri că desvoltările u n o r aspecte şterg temeliile constitutive
ale u n u i sistem, chit că acestea n u sunt cantitativ la fel de d e s -
voltate.
N u n e p u t e m opri în aceste scurte note asupra altor chestiuni
c e merită a fi discutate, ca, de pildă, interpretarea individualis­
m u l u i g r e c n u m a i prin dorinţa de bogăţie, prin capitalism, când
G r e c i i p u n e a u atâta p r e ţ p e realizarea interioară a o m u l u i , şi acesta,
p r i n u r m a r e , proces individualist, dar n u material, ci spiritual.
Symposion-vl lui Plato ar răsturna o seamă din ereziile sociologice
(uneori pejorativ socialiste) şi psihologice (uneori pejorativ psiha­
nalitice) ale d-lui A l . Claudian şi ale surselor sale de inspiraţie. C ă c i
nicăieri ca în Symposion sensul vieţii omeneşti şi al creaţiei h u m a -
niste n u este mai limpede e x p u s .
I n ciuda acestor obiecţii, Cercetări Filosofice şi Sociologice, şi
p o z i t i v , şi negativ, p u n o seamă de chestiuni esenţiale, aduc o
interpretare interesantă şi discutabilă a filosof iei lui Plato, d o v e ­
desc seriozitatea şi subtilitatea autorului, care ştie să despice
o seamă d e idei şi teorii noi p r i v i n d p r o b l e m e esenţiale. Cartea
d - l u i C l a u d i a n t r e b u e cetită şi gândită. D e s c o p e r i r e a substratului
social al ideilor filosofice prin i n t e r m e d i u l substratului lor s u ­
fletesc, o b i e c t i v u l lucrării d e faţă, constitue o operaţie p e cât d e
interesantă p e atât de discutabilă. E o piatra d e încercare şi
p e n t r u filosof şi pentru cetitorul care ştie c e e filosof ia.
Celelalte sudii neplatoniene d i n v o l u m ating p r o b l e m e m a i
actuale sau mai româneşti, ca p r e o c u p ă r i despre rasă, i n d i v i d u a ­
l i s m , c o l e c t i v i s m , cultură, d e m o c r a ţ i e , război sau despre p e r s o ­
nalităţi ca Ştefan Z e l e t i n , p e ale cărui u r m e m e r g e şi d. A l . C l a u d i a n
adesea, şi prof. I o n P e t r o v i c i .
O carte inspirată din autorităţi serioase şi care la r â n d u l ei te
inspiră la tot felul de atitudini şi consideraţii, aceasta ne-a dat
d. A l . C l a u d i a n printre multe altele.
PETRU COMARNESCU
 REVISTA REVISTELOR

STREINE

LA N O U V E L L E REVUE FRANCAISE

Nr. 268 — 1936

Andre Gide desprinde din paginile interesantului Journal, pe care şi-1

publică în parte în N. R. F. şi despre care cititorii noştri au luat cunoştinţă
în mai multe rânduri, o filă mai mult decât preţioasă. Scriitorul se desci­
frează din modificările propriei conştiinţe: «Vine un moment în v i a ţ ă . . .
— când lucrurile pe care le dispreţuiam în tinereţe se răzbună. întocmai
după cum vedem în tragedia greacă pe Afrodita sau Dyonisos răzbunându-se
de aerul dispreţuitor al lui Ipolit sau Penteu. Da, plătesc azi toate câte cuve-
nindu-se le-am respins altădată, pe vremea de demult când, mi se părea ne­
demn de reală atenţie tot ceea ce ştiam că e tranzitoriu, că aparţine politicei
şi istoriei. Influenţa lui Mallarme mă zorea în acest sens. O sufeream fără
să-mi dau seama, căci mă încuraja în sensul meu şi nu ştiam în mod limpede,
atunci, cât de bine este să nu te încrezi în ceea ce te măguleşte şi că are putere
de educaţie numai ceea ce te contrariază >. După cum se vede, avem de-a-face
cu vechiul Gide care extinde şi asupra domeniului moral teoria constrângerii
din estetica lui literară.
In polemică de data aceasta cu Thibaudet, Julien Benda îşi comentează
propriul spirit: « II explic în mare parte, ca şi el (Thib. n. r.), prin rasă, prin
faptul de a ieşi dintr'o familie care m'a crescut în religia valorilor pur spiri­
tuale şi care, evreiască fiind (dar poate şi pariziană), nu mi-a vorbit niciodată
de pământ şi despre dragostea pe care pământul o poate insufla. II explic
însă cel puţin în aceeaşi măsură prin liceu; prin liceul care, moştenitor direct
al Iezuiţilor şi al tradiţiei helenico-creştine, nu mi-a predicat decât activi­
tatea spirituală dezinteresată şi nu mi-a vorbit niciodată de ţăran, nici de altfel
despre muncitorul de oraş sau despre tehnician. Acestor factori, trebue să
le adaog o puternică vocaţie personală. Am împins cultul spiritului pur până
la a dispreţui instinctul de familie şi de patrimoniu. Aceasta, nici liceul şi
nici părinţii nu m'au învăţat».
 Restul sumarului: Jules Supervielle, Lettre ă l'etoile; Louis Guilloux,
Verre â liqueur; Andre Suares, Dictature et Dictateurs; T . F. Powys, Le
bon vin de M. Weston, I I ; A. Habaru, Le mouvement stdkhanoviste; Alain,
Propos; Albert Thibaudet, Affaires; Notes şi L'air du mois.

MESURES
Nr. i — 1936

Intrată în al doilea an de existenţă, publicaţia aceasta se deschide cu un

poem cosmogonic datorit lui Leon-Paul Fargue. Deşi în proză, poemul are
aripi, amintind prin aceasta frumoasa tradiţie franceză a genului. Din Cathe-
rine-Anne Porter, traduce Marcelle Sibon L'Arbre de Judee şi tot din engle­
zeşte traduce A. Petitjean prea-curiosul comentar muzical De Honni-Soit
â Mal-y-chanse al lui James Joyce.
In numărul trecut al revistei noastre s'a putut vedea în ce constă poezia
japoneză, atât cât un studiu din Le Mois permitea. Mesures îşi oferă paginile
unei întinse informaţii asupra poeziei chinezeşti. Cel care referă semnează
G. Margoulies. Studiul vorbeşte însă numai despre poezia populară chineză,
despre acea poezie pentru înţelegerea căreia nu se simte nevoia unei pregă­
tiri anterioare. Ca şi cea japoneză, poezia chinezească arată fenomenul de con­
densare extremă, care nu depăşeşte, ca număr de versuri, catrenul. Astfel
de creaţii în buline se datoresc scurtimii- fonetice a limbii. Totuşi poporul
posedă câteva legende mai lungi, pe care G. Margoulies le şi traduce, cum
este aceea despre o tânără fată, plecată la război ca să înlocuiască pe tată-său şi
care timp de zece ani a luptat ca un soldat fără să fie recunoscută. Până la
un punct, ca tip de eroism feminin, nu aminteşte de Fulga noastră ? Vom
reproduce un cântec de dragoste scurt în versiune franceză:

Je tourne en mon lit solitaire,

Sans cesse, je pense â toi.
Je crois te voir pres de moi,
Ma tâte sur ton epaule.
De ma main je caresse ta barbe,
Je regarde droit dans tes yeux
Penses-tu â moi quelque fois ?
Helas ! Pourrais-tu revenir ?

După cât se vede, spune G. Margoulies, aceste poezii prezintă toate ca-
racteristîcele cântecelor populare pe care le cunoaştem în cea mai mare parte
a ţărilor europene: spontaneitate, expresie directă şi simplicitate.
Dintre celelalte colaborări, toate meritând atenţia unei lecturi prelungite,
Jeunesse de Alain, atrage în deosebi pe cititorul cultivat, fiind un fel de auto­
biografie intelectuală a subtitlului gânditor.
 CONFERENCIA
Nr. 3 — 1936

D . Conte Wladimir d'Ormesson a vorbit la Universitatea Analelor despre

Anglia şi Germania faţă de problemele actuale. Ne grăbim să reproducem
nota redacţională semnată Y. S. (Yvonne Sarcey, directoarea publicaţiei),
deoarece astfel se va putea da mai întinsă răspândire printre cititorii noştri
operei de scriitor a d-lui d'Ormesson. Iată acea notă: « Cititorii Conferenciei
ne vor fi recunoscători de a le semnala, din opera conferenţiarului, mai întâi
acea carte delicioasă: Enfances Diplomatiques, căci nu trebue să se uite că d.
Wladimir d'Ormesson a fost « un enfant de la carriere ». Carte plină de ade­
văr, de viaţă, de anecdote spiritual povestite, de portrete magistrale şi de
amintiri emoţionante. In cea de a doua carte de mare anvergură: Qu'est-ce
qu'un Francais ? autorul nostru înfăţişează trei admirabile portrete ale
lui Clemenceau, Poincare şi Briand, trei oameni ai Franţei deosebiţi ca
spirit, dar tustrei îndrăgostiţi de ţara lor: Clemenceau, brutal, bătăios,
frondeur, splendid în furtună; Poincar£, magistrat integru şi rezervor nesleit
de puteri vii; în sfârşit, Briand, îndrăgostit de ideal, «tribunul muzician
care cântă către Pământul Făgăduinţii. Trei mari Francezi şi două frumoase
cărţi ».
Despre Eroinele lui Stendhal a fost subiectul unei substanţiale conferinţe
1
a d-lui Andre Maurois. In concluzie, Maurois aplică lui Stendhal cuvântul
lui Valery: « U n scriitor se recompensează cum poate de oricare nedreptate
a destinului. Autorul lui Le Rouge et le Noir « şi-a oferit sie-şi cu romanele
sale acele femei frumoase, spirituale şi perfect capabile să iubească, pe care
nu le-a întâlnit în viaţă.. . Ca Byron, pe care 1-a cunoscut şi 1-a adorat, Stendhal
a ştiut să amestece pasiunea cea mai romantică cu cinismul cel mai inteli­
gent. A ştiut, ca Proust, să încerce în acelaşi timp sentimentele intens şi sincer
pentru a le cunoaşte mai bine ca oricine şi să rămână totuşi spectatorul lucid
al cântărilor şi suferinţelor sale. Acest amestec propriu vremii noastre ni-1
apropie şi ni-1 face drag».

LE MOIS
Nr. 6i — 1935

Această revistă de sinteză a activităţii mondiale oferă următoarele articole

semnate: Pacea şi sancţiunile de contele Bethlen; Progresul economic prin
metodă de Pierre Vasseur, secretarul general al Camerei de Comerţ Inter­
naţionale ; Comitetul naţional al tuberculozei de Hennorat; Noile experienţe
ale profesorului Pavlov de Y. P. Frolov; Romanul social de Pierre Hubermont
şi Teatrul liric de Raynaldo Hahn. Afară de aceasta, mai bine de douăzeci
de articole recensează actualitatea imediată, dintre care amintim: Democra­
ţiile împotriva dictaturii; încotro se îndreaptă Japonia? Consecinţele războ­
iului etiopian; D. Roosevelt şi Europa; Conflictul dintre Curtea Supremă şi
noua rânduială din Statele-Vnite, ete, e t e . . .
ROMÂNEŞTI

FAMILIA
Nr. 9—io — 1935

D . Octav Şuluţiu susţine partea critică a revistei cu un curaj exemplar,

vociferant dar bărbătesc, pentru care nu poate fi decât invidiat, chiar când
greşeşte. Convingerile sale sunt tari, iar exprimarea urmează în de aproape
energia şi poate chiar violenţa convingerilor. In legătură cu ultima carte
a d-lui H. Sanielevici, criticul rosteşte următoarele judecăţi privitoare la
autor: « Nu vom putea contesta o mare ingeniozitate teoriilor lui H. Sanie­
levici, ingeniozitate care poate merge până la genialitate. Nu eu îi voi putea
însă acorda acest titlu. Cu totul nepregătit în materie de antropologie şi fizio­
logie — domeniul unde lucrează autorul nostru — nu posed decât puţine date,
iar pe altele le-am aflat chiar din cartea de faţă. Deoarece autorul ei este de
o vastă, o copleşitoare, o uimitoare erudiţie. Cunoştinţa de geologie, de bio­
logie, de anatomie şi fiziologie, de paleontologie, de botanică şi zoologie,
de istorie şi preistorie, de medicină, de filologie, de sociologie şi filozofie,
de literatură, o cultură generală care e mai mult decât atât, e un enciclo­
pedism care posedă temeinice cunoştinţe în toate materiile. Asociaţiile pe
care le face H. Sanielevici între diferite ştiinţe au aspectul spăimântător al
unor salturi catastrofice. El sare brusc dela un detaliu fiziologic şi dela o
conformaţie anatomică la consecinţe de natură mitologică sau religioasă, din
politică în literatură şi iar în ştiinţă, cu o rară şi tinerească elasticitate (mai
surprinzătoare cu cât autorul are 6o de ani).
Dar nu pentru a-1 lăuda am relevat vasta erudţie a lui H. Sanielevici.
Autorul acesta e un ciudat spirit de răzvrătit, conştient de sine, prea con­
ştient încă, mergând până la o impresionantă şi parcă patologică autoelo^
giere. Cu rară desinvoltură declară că e un geniu şi că pe fiecare din cele nu
ştiu câte pagini ale operei sale capitale mişună sute de idei originale, sau
că în brazda trasă de el vor lucra pe viitor sute şi mii de savanţi. Acest mi­
liardar de teorii geniale nu se sfieşte nici să treacă la invectivă, injuriind pe
savanţii europeni, tratându-i de tinichigii, de samsari, de cămătari şi alte
asemenea dulci epitete, rezervându-şi în schimb pentru sine cinstea şi desin-
teresarea. Am relevat acest aspect pitoresc al cărţii pentru că lectorul se lo­
veşte de el la fiecare pas. H. Sanielevici nu e un savant rece, calm, ponderat,
ci un spirit pasionat, furibund, care îşi răcneşte adevărul la colţ de stradă
şi se ia de piept cu cine nu vrea să-1 asculte. E şi aceasta o atitudine, deşi
trebue să recunoaştem că nu aşa a făcut Newton pentru a-şi impune teoria
gravitaţiei nici ceilalţi savanţi — sute — câţi au mai existat până azi. Dar
H . Sanielevici e un coleric. Şi pace ».

Şi încă d. Sanielevici a avut norocul ca d. Şuluţiu să nu se su­

pere.
 M U Z I C Ă ŞI P O E Z I E
Nr. 3 — 1936

Colaborează d-nii: Sabin V. Drăgoi, Tudor Arghezi, Adrian Maniu, Em.

Ciomac, Victoria Ursu, Gh. Dinicu, R. Han, C. Bobulescu, C . Nottara, Al.
Iordan, Radu Păltiniş. In supliment: Muzică românească culeasă la 1780
şi romanţă inedită de Ciprian Porumbescu.
«Ca valoare muzicală, scrie Sabin V. Drăgoi, colindele stau alături de
cântecele de nuntă şi bocete (tot tradiţionale) în fruntea tezaurului nostru
folldoristic-muzical prin nobleţea, frumuseţea, varietatea şi capacitatea lor.
Colindele, care au ilustrat iluminarea lui Ion Nebunul, au izvorît cântecele
de slavă din Constantin Brâncovean u, vor mai putea simboliza credinţa, stră­
dania şi martiriul lui Hoţia. Iată de ce am o admiraţie nemărginită pentru
colinde şi o nostalgie adâncă odată cu apropierea Crăciunului. Şi dacă nu
pot colinda şi oficia şi eu alături de cei mulţi fericiţi la altarul vechii credinţe,
le trimit gândurile mele de admiraţie şi regret».
însemnările de ignoranţă ale d-lui T . Arghezi sunt minunate ocoluri date
cuvântului propriu în legătură cu muzica; şi când cere muzicanţilor să-i
explice arta muzicală fără «tecnicitate şi savanterie », deoarece doreşte « ex­
tractul adevărat, alcaloidul precis », cititorul se gândeşte că marele poet cere
ceea ce singur arată cu proza sa că nu-i place, scrisul său în proză fiind tocmai
înconjurarea «extractului adevărat şi alcaloidului precis ».
Iar d. Adrian Maniu în Basme ţi Balade Muzicale, exprimându -şi dorinţa
unei muzici a cărei tematică să fie poezia noastră populară, scrie unul din
rarele sale poeme în proză .
T . Arghezi şi A. Maniu dau revistei Muzică si Poezie o contribuţie de
artă literară înflorită pe diferite reflexiuni asupra muzicei.

LANURI
Nr. 1 — 1936

O revistă literară intitulată atât de româneşte, apare la Mediaş de doi

ani de zile şi este prima dată acum când ne cade în mână. Vorbind altădată
despre periodicele noastre de provincie, ne bucuram de numărul lor în creş­
tere ca şi de ţinuta lor exterioară, manifestând însă oarecare regret pentru
modul cum îşi alcătuiau sumarele. Intr'adevăr, ceea ce poate observa oricine,
este identitatea de cuprins a revistelor regionale cu acelea din Capitală:
aceiaşi scriitori sunt solicitaţi să scrie atât la publicaţiile din Bucureşti cât
şi la cele din provincie. Or interesul cultural ar cere ca fiecare regiune româ­
nească, acum când suntem la un loc cu toţii, să fie răscolită în toate adân­
curile ei, din care să ţâşnească — evident — nu un « specific »> oarecare, dar
în orice caz o atitudine proprie în cadrul specificului .românesc. Recomandam
atunci ca revistele din restul ţării să caute a obţine colaborări locale şi să re­
nunţe deci la sumarul închelbat cu colaborări bucureştene. Bine înţeles, un
scriitor ilustrativ poate fi solicitat de orice revistă din orice parte a ţării ar
făcea parte acel scriitor. Dar ca să se recurgă la acelaşi grup de poligrafi bu-
cureşteni, care nici reprezentativi nu sunt, este un alt mod de a încuraja un
detestabil centralism cultural. Revista Lanuri dela Mediaş se pare că a înţeles
acest lucru de când a apărut şi ca şi Blajul tinde să-şi reprezinte ţinutul cu
toată hotărîrea. Ne exprimăm în chipul cel mai nereţinut satisfacţia pentru
această orientare sănătoasă a publicaţiei.
Sumarul: Ion Moldoveanu, Despre iraţional şi destin; Ştefan Baciu, Al­
cool ; G. Celarianu, Drum în marele necunoscut; George Popa, Femeie în Parc,
Miriam, Elegie; Daniil Moraru, Bucur; Teofil Lianu, Condeiul scrie pământ
nou; N. Copilu Cheatră, întoarcere la fata munteană ; Mihail Axente, Studiu ;
Traian Chelariu, Prometeu înlănţuit; Niculae Rusu, Destin; Ion Ştefan,
Note despre lectură şi George Vaida, Elegie. Cronicile — abundent susţinute:
Oameni, Cărţi, Plastica, Reviste şi însemnări. La Mediaş se manifestă o con­
ştiinţă care dacă n'ar avea decât exemplaritate în intenţii şi tot însemnează
ceva.

GÂND ROMANESC
Nr. i — 1936

D. Radu Brateş îşi aminteşte de scriitorul care a fost Eugen Goga şi so­
cotim nimerit să-şi aducă aminte de el cât mai mulţi cititori:
« Temelia scrisului lui Eugen Goga se găseşte în acelaşi rezervor de
aptitudini literare pe care G. Bogdan-Duică 1-a delimitat când s'a ocupat
de Octavian Goga, iar subiectul romanului e luat din războiul întregirii noastre,,
căruia el i-a plătit şi tributul de sânge. In seria romanelor inspirate din acest
războiu, Cartea Facerii trebue aşezată la loc de cinste. Fără a întrece mă­
sura obişnuită, acest roman aduce o curioasă temă: recâştigarea identităţii
naţionale a unui boier crescut departe de ţară, în Parisul cosmopolit. Recâş-
tigare determinată de botezul de foc al războiului şi o dragoste pasională
cu o fată de popă din Ardeal. Andrei Retezeanu, eroul principal, descendentul
unui lung şir de boieri Români, primeşte războiul nu din conştiinţa supunerii
i nstinctului naţional, ci pentru a răspunde unor principii de viaţă, unor
legi morale pe care civilizaţia apuseană i le-a relevat ca discipline ale omului
superior. Sau cu expresia-i savuroasă: « Eu înfrunt moartea şi o caut pentru
a-mi potoli setea mea de a mă apropia de înălţimile pe care le-am visat tot­
deauna şi de a-mi potoli foamea mea grozavă de a fi om în accepţia întreagă
a cuvântului». (I, 139). Dela acest punct, trecând prin momentele de des-
echilibru şi izolare, cu revelatorul strigăt: «Ah, de-aş avea o credinţă... ! ».
(I, 321), şi până la certitudinea fin ală, de orientare a sufletului său în cadenţa
aspiraţiilor generale româneşti, iluminat de apropierea biruinţii «şi sfinţit
de perspectivele ei », e o distanţă pe care o luminează jocul stelar al refle-
xiilor estetice sau îi schimbă relieful cutremurele sufleteşti provocate de neas­
tâmpărul lăuntric al unui temperament desaxat ».
In restul numărului, demn a fi reţinută, cronica d-lui I. Chinezu despre
Orizont şi Stil, noua lucrare de filosofie a culturii a d-lui Lucian Blaga.

VIAŢA ROMÂNEASCĂ
Nr. 1 — 1936

In numărul trecut al revistei noastre, remarcam, pe lângă o poezie a d-lui

Demostene Botez, pe un debutant d. Camilar, ale cărui versuri le şi repro­
duceam. Cazul se repetă. D . Demostene Botez publică cinci strofe dintr'un
Carnet de tranşee, din care transcriem pe cele din urmă:

Şi în seninu-acesta cât un cot

Văd toată noaptea numai două stele.
Sunt poate ochii trişti ai mamei mele
Ce luptă să mă vadă, şi nu pot.

Cercetători prin câmpuri dezolate

Sunt ochii ei ce caută 'n pământ
Să vadă de mai sînt sau nu mai sînt,
Din lumea cea de dincolo de toate.

Pe maluri, lângă-a săpăturii dungi,

De vântul cald se clatină alene
O iarbă fragedă ca nişte lungi
Şi dragi şi-amintitoare gene.

Dar Viaţa Românească pare a-şi fi propus un fel de regenerare prin pu­
blicarea debutanţilor. Ce poate fi mai frumos ? Rândul trecut tipărea pe d.
Camilar, cu a cărui pornire în sensul poeziei sociale nu suntem de acord,
dar care peste orice orientare dovedea putere în a-şi comunica impresiunile.
Acum venerabila revistă face loc unei poetese, care de asemenea nu trebue
trecută cu vederea. Este vorba de Anca Bursan. Poezia sa Nazaret schi­
ţează uşor prin nu ştiu ce fum o scenă biblică:

Sălcii grele se 'ncovoaie

Mişcând umbre,
Pete sumbre
Vagi reflexe ce se'ndoaie.
*
 Aruncate 'n praf pe drum
Lângă-un gard.
Vreascuri ard
Legănând un nor de fum.
#

Colo 'n curte sună rar

Loviturile ce bat
Cadenţat
Dalta sfântului lemnar.
#

Şi pe prispa 'n cerc, de tină,

Văl de in,
Coase fin
O femeie în lumină.
*

Poarta sură de nuele

Ca prin vis
S'a deschis,
Rezemându-se 'n zăbrele.
#
Şi pe vagul fund de fum
Profil fin
De senin
Christ apare 'n praf, pe drum.

Este adevărat că atenţia poetei e atrasă de aceeaşi scenă care în volumul

Lângă Pământ sub titlul Dulgherul, capătă dela talentul d-lui A. Maniu o
sfinţenie artistică de neuitat; totuşi d-ra Anca Bursan dovedeşte puterea
unei frumoase libertăţi faţă de model.
Ca întotdeauna, numeroase cronici, dintre care cea economică e sus­
ţinută remarcabil de d. Eugen Demetrescu, suficiente recenzii şi însemnări
de actualitate întregesc numărul venerabilei publicaţii.

Î N S E M N Ă R I IEŞENE
Nr. 3 — 1936

De când Viaţa Românească s'a instalat la Bucureşti, oraşul de veche

şi românească cultură, Iaşii, rămăsese fără putinţa de a continua să se ex­
prime. Ba, mai mult. Un fel de lâncezeală bătrânicioasă cuprinsese parcă
toate puterile sufleteşti ale acestei foste capitale culturale, fără motiv apa-
rent. Dar sărbătorirea de anul trecut a reşedinţei lui Vasile Lupu i-a înviorat
parcă mădularele îngheţate cu un fior de viaţă nouă. Credem că numai astfel
s'a creat atmosferă prielnică unei noi reviste, care cu oarecare îndreptăţită
ostentaţie, să se afişeze ca ieşană, deşi cât de bine sta altădată capitalei Mol­
dovei ambiţia mai largă cuprinsă în titlul Vieţii Româneşti. înţelegem reac-
ţiunea care trece dincolo de măsură în asemenea cazuri, dar nu e mai puţin
adevărat că justificarea ei, dacă este întemeiată, nu impresionează mai puţin
neplăcut. însemnările ieşene de aceea continuă nu Viaţa Românească refu­
giată la Bucureşti, ci însemnările literare de acum 16—17 ani, care adop­
tase aceeaşi atitudine de dispreţ faţă de tot ceea ce nu era moldovean.
Ne bucurăm de a reîntâlni în paginile unei astfel de reviste, cu gesturi
pronunţat regionaliste, pe marele Sadoveanu, pe d-na Lucia Mantu, d. T o -
pîrceanu, e t c . . . . N'am putea însă spune că ne bucurăm în aceeaşi măsură
de fronda regionalistă a redacţiei.