Flacara – o revista ,,literara, artistica, sociala”

Pe 22 octombrie 1911 apare primul numar al revistei Flacara- ,,literara, artistica,

sociala”- tiparita in atelierele Socec ,avand redactia si administratia in Bucuresti, pe str.
Parfumului nr. 3.Publicatia este saptamanala,avand ziua de aparitie sambata. Director
fondator este Constantin Banu. Cele doua articole- program din primul numar, ,,Un
vis…”, de I. Gh. Duca si ,,Un cuvint…care putea sa lipseasca”, al directorului Constantin
Banu, preconizau o revista care sa grupeze in jurul ei scriitori, artisti, oameni de stiinta,
capabili sa exprime ,,in versuri minunate toate tainele sufletului omenesc:, sa tinda spre
un ,,ideal mai curat si mai si mai inalt”( I. Gh.
Duca), sa aprinda o ,, flacara pentru
luminarea marii multimi”, printr-o ,, arta
democratica”, flacara pe care s-o poata
tina ,,vie deasupra patimilor oarbe si a
intereselor trecatoare”( C. Banu).
Flacara va deveni o revista cu o larga
raspandire in anii premergatori Primului
Razboi Mondial si cu un rol important in
miscarea literara si artistica a vremii.
Flacara publica numeroase interviuri cu
scriitori, artisti, oameni de stiinta, in cadrul
rubricii ,,De vorba cu…”, incepand cu B.St.
Delavrancea si continuand cu G. Cosbuc, I.
Al. Bratescu-Voinesti, Al. Vlahuta, O. Goga,
G. Enescu, Spiru Haret s.a. Criticul de
autoritate al revistei este Eugen Lovinescu.
Prin textile pe care le publica, dintre care
merita mentionat articolul ,, Latinitatea striga
din transee”, al lui O. Goga, Flacara militeaza
pentru inrtarea Romaniei in razboi alaturi de
Franta si impotriva Austro-Ungariei.
Din cauza Primului razboi mondial revista isi inceteaza aparitia in noiembrie
1916.
Pe 10 decembrie 1921 apare o serie noua a revistei Flacara, sub conducerea
aceluiasi director, liberalul Constantin Banu. Dupa realizarea unitatii nationale a statului
roman, revista isi propune sa fie ,, in ritmul vremii si sa ramana intr-o atitudine civilizata
de obiectivitate” ( C. Banu). Adoptand o stilistica proprie marilor publicatii culturale
europene, revista se bucura de un success imens in epoca.
Flacara incearca sa-si mentina obiectivitatea si echidistanta, in paginile ei
colaborand scriitori reprezentand toate curentele epocii – neoromantism, modernism,
realism si simbolims – uneori in acelasi numar al revistei.
 Dupa disparitia Flacarii lui C. Banu, prestigiul titlului revistei va incita la aparitia
unor aparitii cu aceeasi denumire. Amintim cateva dintre aceste tentative: Flacara-
,,revista social-literara”- aparuta in anul 1933 si care publica un fragment din ,,Rascoala”
lui Rebreanu; Flacara – organ al Cercului Cultural National ,,Octavian Goga” – care
apare lunar, in perioada decembrie 1938- august 1940 si publica articole de economie
politica, sociologie, cronici de politica externa, literature ( Mircea Streinul, Virgil
Carianopol, Geo Dumitrescu, N. Balota s.a. ).
Un titlu de revista precum Flacara nu avea sa fie ignorat de catre autoritatile
comuniste instalate la guvernare cu sprijinul tancurilor sovietice. Mai ales ca se dorea o
revista avand drept model Ogoniok, faimoasa publicatie ilustrata a vecinului de la
Rasarit. Asa ca, la Bucuresti apare pe 4 ianuarie, 1948, Flacara, ca ,,Saptamanal de Arta
si de Cultura al Uninii Sindicatelor de Artisti, Scriitori si Ziaristi “. Printre colaboratori:
M.Beniuc, Eugen Jebeleanu, Nina Cassian, Geo Dumitrescu, G. Calinescu, Ov. S.
Crohmalniceanu, Perpessicius, T. Vianu.
Intre mai 1952 – mai 1953 revista apare lunar, iar intre iunie 1953 si decembrie
1957 , bilunar. Este prima recista ilustrata din Romania, dupa cel de-al Doilea Razboi
Mondial. Flacara redevine saptamanal la 1 ianuarie 1958. Intre anii 1953- 1973 apare cu
subtitlul ,,Revista ilustrata social-politica si literara artistica”. In 1976 revine pe hartie de
ziar, fiind tiparita in doua culori, format tabloid. Cenzurata, hacuita, Flacara a facut
eforturi sa-si merite numele chiar si in cei mai grei ani de dupa 1980.
Dintre semnaturile timpului: Camil Petrescu, M. Sadoveanu, Eusebiu Camilar, A.
Paunescu, O. Ioanitoaia, Zaharia Stancu, Demostene Botez, D.R Popescu, Serban
Cioculescu, G. Dimisianu, Aurel Dragos Munteanu, Aurel Baranga, Teodor Mazilu, Pop
Simion, Mircea Malita, Ioan Alexandru, Fanus Neagu, Marin Sorescu, Mircea Micu,
George Arion, Adi Cusin, Adrian Dohotaru, Tudor Octavian, Cornel Nistorescu.
Pentru analiza generala a unei publicatii din Romania, din perioada interbelica
am ales revista ,, literara,artistica,sociala”- Flacara , editia anului 1913.Voi prezenta pe
scurt patru articole aparute in numere diferite( Anul II-No. 17, Anul II-No.21, Anul II-
No.25, Anul II-No. 29 ).

Anul II, No.17 – 9 Februarie 1913

Acest numar contine ,, bucati in versuri si proza

de “: Alex Djuvara, St. O. Iosif, Ion Minulescu,
Victor Eftimiu, Ion Pillat, N.N. Beldiceanu, C.
Banu, Aurel Scurtu, M. Margaritescu, P.
Locusteanu, C. Sp.Hasnas. Imaginile ilustrate sunt
realizate de Iser.
 Mi-a atras in mod special atentia articolul cu
titlul ,,CONVORBIRI STIINTIFICE” scris de
Aurel Scurtu.,,Convorbiri stiintifice” este
structurat pe trei parti. In prima parte Aurel Scurtu
ne vorbeste despre optofon. Acest aparat le da
posibilitatea nevazatorilor de a distinge obiectele.
Acest instrument a fost descoperit de doctorul
Fournier D’Albe, de la Universitatea din
Birmingham. Acest ingenios aparat face
corespondenta exacta intre auditie si vedere
astfel ,,orbul care tine aparatul in mana vede prin
urechi.”Autorul acestui articol incheie prima parte
facand urmatoarea spunere: ,,Este adevarat ca
pentru moment optofonul nu reprezinta decat o incercare fericita, susceptibila de
perfectiune, care insa totusi deschide celor ce sunt loviti de orbire, o lume pana acum
inchisa pentru ei “.
Cu totii stim ca atunci cand vorbim despre imaginatie ne gandim in primul rand la
arta. Oamenii poseda darul imaginatie ,un dar nepretuit care imbogateste viata si lumea.
In literature, poezie si picture imaginatia este un ,,must have”, insa Aurel Scurtu propune
utilizarea imaginatiei si in afaceri. Aceasta propunere este considerate de unii o idée
absurda. Cea de-a doua parte a articolului are sugestivul titlu ,,Imaginatia in afaceri”. Se
face referire la strategia comerciantilor americani ,,expansiunea comerciala este un
produs al imaginatiei”.
Ultima parte trateaza fenomenul unic numit ,,diplofonie”.. Acest fenomen a trezit
atunci un mare interes societatii laringologice din Berlin, dupa ce a fost descoperit un
cantaret cunoscut sub numele de ,,omul cu doua gatlejuri”,care se acompania el
insusi,avand o puternica voce de bariton, executand astfel un duo.,,Tot ceeace s’a putut
constata este ca coardele vocale se rosesc in timpul executiunii, si se presupune ca gratie
numai acestei facultati distincte, personajiul in chestie e capabil de a imita mai multe
instrumente in acelas timp. Astazi diplofonia este cunoscuta ca fiind emisiunea de doua
tonuri a vocii, datorita unei tensiuni inegale a coardelor vocale.

Anul II, No. 21. – 9 Martie 1913

La acest numar contribuie nume de valoare din acea

vreme,dintre care ii amintim pe George Gregorian
( Noaptea de Toamna), M. Saulescu ( Spionul), D.
N. Ciotori (Cicoarea), N. Davidescu ( Arabesc
Ritmic), Vasilache ( Pacala), P. L ( E. Lovinescu),
C. Banu ( Un centenar ). E. Lovinescu ( Cocosul
Negru ), C. Sp. Hasnas ( Carti noui ), P. Locusteanu
( Cronica Teatreala ), M. Margaritescu ( Cronica
Muzicala ).
G. Galaction ( Grigore Pisculescu) a fost un
scriitor , preot ortodox, profesor de teologie roman
de origine aromana, traducator al Bibliei in limba
roman ail evoca pe Tudor Vladimirescu sa ,,renasca printre noi pandur viteaz si nepatat,
apostol furtunos si crunt, precum a fost”. Tudor
Vladimirescu a fost conducatorul Revolutiei de la 1821 si
al pandurilor. Prin acest articol cu o tenta de discurs
oratoric G.Galaction isi exprima nemultumirea fata
de oameni spunanand ca ,,nu avem incredere unii
intr’altii, nu avem incredere in noi”.Galaction isi
propunea la vremea aceea sa scrie doua romane
despre Jianu si Tudor Vladimirescu, prin care
acestia amintiti sa ,,traiasca mareti, ca fulgerile in
nori si ca Portile Imparatesti in serpii de tamaie”.
Visul lui Galaction a fost unul inflorit,insa nu si
rodit.

Anul
II, No. 25. – 6
Aprilie 1913

Pentru acest numar au scris Cincinat Pavelescu, P.

Cerna, Leon Feraru, M. Saulescu, P. L. , I. Chiru-
Nanov, M. Margaritescu, P. Locusteanu, Demostene
Botez, I. N. Apostolescu, Rembrandt , Al.
Macedonsky ( Epoca de Aur ), M. Dragomirescu
( Moartea lui P. Cerna ). Desenuri realizate de
ISER- reproduceri dupa LUKIAN.
<< Times is money >> cu aceasta expresie,
devenita uzuala astazi, isi incepe Leon Feraru
scrierea cu titlul ,, Cetatea aerului”. Acesta ne
vorbeste despre cum timpul devine cel mai bun
prieten al oamenilor de afaceri si despre impactul
grandios asupra economiei pe care-l are timpul.
Feraru prefera femininul,asadar el inlocuieste
,,timpul” cu ,,vremea”. ( ,, vremea era prietena si
iubita lui.Vremea i-a ajutat sa […] . Vremea ca o
sotie vrednica si neobosita […] Vreme, tu esti
bani!”. Vremea este comparata cu o zana, darnica in roade neasteptate,dar totusi
capricioasa si mereu pe fuga ,,cand usurateca si doritoare de a-si chinui adoratorul, cand
infrigurata si imbelsugata ca un corn de abundenta, ca orice femee, la urma-urmelor, l-a
incatusat pe bietul muritor de dincolo de ocean. “
 Anul II, No. 29. – 4 Maiu 1913

Bucati in proza si versuri de : D.

Anghel, Victor Eftimiu, I. Chiru-
Nanov, Oreste, D. Iacobescu, I. Th.
Delamunte, P. L., Const Paul,
George Cair, George Gregorian, C.
Sp. Hasnas.-Catre invatatori si
institutori, etc. Desenuri de Iser.
,,Amintiri despre Cerna”. Panait
Cerna, pe numele sau de nastere
Stanciof, de origine bulgara a fost un
poet intimist, romantic minor sau
traditionalist roman, un epigon al
poetului Mihai Eminescu. P.
Locusteanu povesteste despre ultima
oara cand l-a intalnit pe Cerna.
( imaginea de mai sus,dreapta ).
Locusteanu spune despre versurile
lui Cernea ca sunt ca ,, niste chiurase
ce inchid idei poetice, ferindu-le de
atingerile inimilor ce nu sunt
subjugate mintei”. In scririle lui
Cernea sunt sentimente ce se
distileaza printr-o puternica intelectualitate.
Pe 24 decembrie 1989 apare primul numar in libertare al revistei Flacara, purtand
subtitulul ,,Revista de opinie cetateneasca. Editie speciala”. Incepand cu numarul din 5
ianuarie 1990 redactor sef este George Arion. Din 1991 Flacara este editata de catre
Publicatiile Flacara SA, o companie formata din redactiile Flacara si Rebus. Redactorii
revistei promoveaza valorile democratiei, condamna cu mult curaj derapajele din viata
social-politica a tarii, atentatele comise impotrva libertatii omului, flageleaza coruptia si
avertizeaza in legatura cu acumularea unor bogatii uriase in mainile catorva familii.Din
pricina atitudinii sale transante, revista este boicotata de catre autoritatile din acel timp:
publicatia nu mai ajunge in provincie, pachetele de reviste fiind aruncate din tren,
redactia nu mai primeste hartie de la Letea, I se impune sa-si reduca numarul de pagini de
la 24 la 16. Din 1996 redevine revista ilustrata, color, cu aparitie lunara. In octombrie
2001 are loc o schimbare radicala a conceptului graphic si o redefinire a conceptului
editorial al revistei. Noul format se relanseaza in cadrul unui spectacol de moda ( Doina
Levintza ) si muzica ( Johnny Raducanu ) desfasurat la Ateneul Roman, sub denumirea
de ,, Flacara in haine noi”. Revista este tiparita in cele mai bune conditii grafice ale
momentului, devenind singura revista de interes general din tara. Flacara devine membru
BRAT si este una dintre putinele publicatii audiate la primul val SNA.
Semneaza, printre altii: Nicolae Manolescu, Alex Stefanescu, Emil Hurezeanu,
Tudor Calin Zaroianu, Horia Roman Patapievici.
 Editata in prezent de trustul de presa ,,Publicatiile Flacara”, revista rebranduieste
valorile jurnalismului veritabil: excelenta, echidistanta, exclusivitate. Relansata in
decembrie 2009 ,apare cu un layout modern, intr-o formula grafica originala, pagini care
respire aer occidental, fotografii senzationale, un concept editorial modern si structurat in
format info-boutique, care aduce informatie in exclusivitate, opinie avizata din partea
oamenilor care conteaza in viata sociala si culturala.

.
.