Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
STUDIEREA ŞI APROFUNDAREA
DIVERSELOR ASPECTE ŞI PROBLEME LA:
Curente culturale/ literare:
orientări avangardiste
Lecţii educative pentru elevii din clasele IX-XIII
1 Prof. IOAN HAPCA
•Un preambul necesar, cu date importante
6 Prof. IOANAurel
Barbu Fundoianu HAPCA Baranga Geo Bogza
Contextul istoric românesc
În perioada de până la Primul Război Mondial,
în timpul domniei regelui Carol I, s-a petrecut o
transformare radicală a societăţii româneşti, ale
cărei norme democratice nu se vor mai schimba
în deceniile trei şi patru ale secolului al XX-lea,
chiar dacă vor apărea noi legi, reforme şi partide
politice.
Modernizarea în societate a avut ca reflex
modernismul în literatură.
Literatura română interbelică se caracterizează
prin două tendinţe majore: modernismul şi
tradiţionalismul.
Termenii au fost introduşi în vocabularul istoriei
literare de criticul E. Lovinescu, deşi circulaseră
şi7 mai înainte. CLICK/ENTER
Prof. IOAN HAPCA , după citirea ultimului cuvânt!
Discurs despre avangardă
SCURT ISTORIC (PREZENTARE SINTETICĂ)
Avangarda este o mişcare artistică specifică primelor
decenii ale secolului al XX-lea, care îşi propune să
impună noi forme de expresie în dauna celor
tradiţionale, considerate a fi depăşite.
Avangarda – afirma Eugen Ionescu într-un „Discurs
despre avangardă” – ar fi deci un fenomen artistic şi
cultural precursor: ceea ce ar corespunde sensului
literal al cuvântului. Ea ar fi un fel de pre-stil,
conştientizarea şi dirijarea unei schimbări care trebuia
să se impună în cele din urmă, o schimbare care trebuie
într-adevăr să schimbe totul, [...] Prefer să definesc
avangarda în termeni de opoziţie şi de ruptură. În timp
ce majoritatea scriitorilor, a artiştilor, a gânditorilor
îşi închipuie că sunt ai vremii lor, autorul rebel e
conştient că este împotriva timpului său.
8 CLICK/ENTER, după citirea
Prof. IOAN ultimului cuvânt!
HAPCA
Precursori ai mişcării europene
Între artiştii care pot fi consideraţi precursori ai mişcării europene
de avangardă se numără doi scriitori francezi, poetul Conde de
Lautréamont, autorul unui insolit şi „scandalos” poem,
„Cântecele lui Maldoror” (1869), şi dramaturgul Alfred
Jarry, scriitor afiliat, într-o oarecare măsură, mişcării simboliste
de la sfârşitul veacului, autorul unei tetralogii, Ubu rege, Ubu
încornorat, Ubu înlănţuit şi Ubu pe colină (1896 - 1901), în
care artiştii de avangardă, mai cu scamă suprarealiştii, vor vedea
un precursor.
Începutul secolului al XX-lea lărgeşte sfera de manifestare a
mişcării. În artele plastice avangarda se manifestă în pictura
fauvistă (din fr. fauve – „fiară”) a lui Henri Matisse, André
Derain sau Raoul Dufy, ale căror tablouri se remarcă prin
violenţă coloristică şi stilizare. Pictorul spaniol Pablo Picasso,
prin tabloul său „Domnişoarele din Avignon” (1907), este
considerat iniţiatorul picturii cubiste, care se distinge prin
caracterul geometrizat al desenului şi prin importanţa tot mai
redusă acordată perspectivei. Îl vor urma Georges Braque,
9
Fernand Leger, Juan Gris ş.a.HAPCA
Prof. IOAN CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Lautréamont Alfred Jarry Henri Matisse André Derain
10
Raoul Dufy Pablo Picasso
Prof. IOANGeorges
HAPCA Braque Fernand Leger
Precursori ai mişcării europene
Referindu-se la pictura cubistă, poetul Guillaume Apollinaire
afirma că geometria e cuprinsă în artele plastice aşa cum
gramatica se cuprinde în arta scrisului.
În anul 1909, italianul F.T. Marinetti publică primul manifest
futurist (de la it. Il futuro - „viitorul”) în care poetul exaltă epoca
modernă, energia, vitalismul. „Un automobil de curse - afirma el -
este mai frumos decât „Victoria din Samotrace”.
Din acest moment, manifestul va fi cultivat în mod deosebit de
mişcarea de avangardă, devenind principalul mod al artiştilor de
a-şi face cunoscute ideile.
Mişcarea futuristă se va extinde şi în artele
plastice, în cinematografie, în modă chiar.
În anul 1910 rusul Wassily Kandinsky pictează prima acuarelă
abstractă, în care îşi propune să nu se mai inspire în niciun fel din
realitatea înconjurătoare, ci să pună în prim-plan rigoarea
intelectuală, regula geometrică. I se vor alătura olandezii Piet
Mondrian şi Theo Van Doesburg, cel din urmă fiind şi poet,
11
arhitect şi critic de artă. CLICK/ENTER , după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA
Precursori ai mişcării europene
Din acelaşi an, la Berlin mai întâi, începe să se manifeste, în literatură, în
cinematografie, în arte plastice, expresionismul, ai cărui adepţi considerau că
este necesar să extragă din viaţă inspirația creatoare şi că opera de artă se
naşte din transpunerea totală a ideii personale în lucrare.
Între iniţiatori se numără pictorii Ernst Ludwig Kirchner,
Emil Nolde şi Otto Miller, cărora li se vor alătura Edvard
Munch, James Ensor, Georges Rouault ş.a.
În Rusia, debutează poeţii Osip Mandelştam, Anna
Ahmatova şi Vladimir Maiakovski.
În 1916, la Zürich, românul Tristan Tzara iniţiază un nou
curent, numit, prin hazard, dadaism (Cuvântul dada l-am găsit din
întâmplare în dicţionarul Larousse, va mărturisi Tzara), poate cea mai
violent-negatoare direcţie a avangardei. Dada s-a născut dintr-o revoltă care
era pe atunci comună tuturor tinerilor, o revoltă care cerea o adeziune
completă a individului la necesităţile naturii sale, fără referiri la istorie,
logică, morala comună. Onoarea, Patria, Familia, Arta, Religia, Libertatea,
Frăţia şi atâtea alte noţiuni corespunzătoare unor necesităţi umane, din care
însă nu mai subzistau decât nişte convenţii scheletice, pentru că fuseseră
golite de conţinutul lor iniţial.
Mişcarea „moare” în 1922, an care marchează, în Rusia, apariţia unui nou
12 constructivismul.
curent, Prof. IOAN HAPCA
CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
G. Apollinaire F.T. Marinetti W. Kandinsky Piet Mondrian
13
T.V.Doesburg E.L.Kirchner
Prof. IOAN Emil
HAPCANolde Otto Miller
Edvard Munch James Ensor Georges Rouault Osip Mandelştam
14 Ahmatova VladimirProf.
Anna Maiakovski
IOAN HAPCA Tristan Tzara
Momentul de vârf al avangardei
artistice europene
În acelaşi an, în România, Urmuz publică primele proze, la insistenţele lui
Tudor Arghezi. Tot acum apare la Bucureşti prima revistă de avangardă,
Contimporanul, sub conducerea poetului Ion Vinea şi a pictorului Marcel
Iancu.
Doi ani mai târziu, în 1924, André Breton publică „Primul manifest al
suprarealismului”, curent definit ca automatism psihic pur, prin care ne
propunem să exprimăm fie verbal, fie în scris, fie în orice alt chip,
funcţionarea reală a gândirii.
I se vor alătura, pe rând, pictorul belgian Rene Magritte, spaniolul Salvador
Dali, românul Victor Brauner, regizorul spaniol Luis Bunuel, poeţii
francezi René Char şi Louis Aragon, românii Tristan Tzara, Ilarie
Voronca, Ştefan Roll, Geo Bogza ş.a. Este momentul de vârf al avangardei
artistice europene. Mişcarea va continua să se manifeste intens, va cuprinde
practic întreaga Europă, precum şi America de Nord, dar, în ciuda
permanentei nuanţări şi rescrieri a obiectivelor, a frondei perpetue, începe să
fie acceptată „oficial” de public.
La începutul anilor '30, în U.R.S.S. mai întâi, apoi în Germania nazistă,
mişcarea de avangardă va fi interzisă, fiind considerată fie „nepartinică”, fie
„degenerată”. Operele de artă moderne sunt scoase din muzeele germane, unele
sunt distruse, altele, vândute unor colecţionari din S.U.A.
15 CLICK/ENTER, dupăProf. IOAN
citirea HAPCA cuvânt!
ultimului
André Breton René Magritte Salvador Dali
combină verb
abcdefghijklmnopqrstuvwxyz
— artă ritm viteză neprevăzut granit
guttenberg reînvii
23 („unu”, nr. 1, aprilie 1928)
Prof. IOAN HAPCA
• PUNCTE DE REPER
Nicio altă mişcare artistică românească nu a apelat atât de des la
manifeste cum a tăcut-o avangarda. Înainte de a-şi construi
„opera”, scriitorii afiliaţi diverselor curente ale mişcării au simţit
nevoia de a se delimita violent de înaintaşi.
De aceea, fără excepţie, tonul acestor texte este vehement,
surescitat. Autorii lor, în război cu toată lumea, par a crede că se
află doar ei în posesia Adevărului şi, în numele lui, îşi propun
să deschidă noi drumuri, singurele care duc spre tărâmul artei.
Dar dincolo de afirmaţiile patetice sau de strigătele
ameninţătoare ale unor tineri care calcă peste leşuri de şcoli şi
inşi, toate sunt în fond nişte justificări ale acelor artişti care,
respingând academismul, anchilozarea, îşi caută o cale proprie.
Teribilismul punerii în scenă, forma voit şocantă trebuie
considerate aşadar în primul rând încercări de a atrage cu orice
preţ atenţia publicului asupra lor. De aici rezultă sintaxa eliptică,
preferinţa pentru imperative, renunţarea la punctuaţie.
24 Prof. IOAN
HAPCA
CLICK/ENTER , după citirea ultimului cuvânt!
• PUNCTE DE REPER
Senzaţia de improvizaţie, de scriere de urgenţă, a acestor texte
este însă falsă, căci ele sunt minuţios construite, cu un fin dozaj
al efectelor. „Manifestul” lui Saşa Pană, publicat în numărul
I, aprilie 1928 al revistei „unu”, propune o alternativă la arta
momentului. El se deschide cu un adevărat strigăt de luptă,
extras dintr-un text al poetului Ilarie Voronca, publicat în
efemera revistă 75 HP, singurul scris în conformitate cu legile
sintaxei şi ale punctuaţiei, ca şi cum s-ar fi dorit ca măcar aceste
prime cuvinte să fie înţelese fără efort de cititorul „obişnuit”.
Este un îndemn adresat „consumatorului de artă” şi nu
creatorului, căci confruntarea se poartă în acest moment nu în
domeniul producerii, ci al receptării.
Lunga înşiruire care urmează amestecă sugestii futuriste ale vitezei, ale
tehnicii de ultimă oră (t.f.f. - telegrafie fără fir, televiziune - să nu uităm că
suntem doar în anul 1928!), cu nume ale unor artişti care, avangardişti sau
nu (căci Arghezi nu a fost în niciun caz un adept al mişcării), prin inovaţiile
lor au reuşit să scurtcircuiteze gustul comun. Lor le sunt adresate uralele
25aprobatoare din final. Prof. IOAN HAPCA
CLICK/ENTER , după citirea ultimului cuvânt!
• PUNCTE DE REPER
Acceptarea acestor modele, deparazitarea creierului presupun
renunţarea la vechea artă, cea creată înainte (a.) şi după
naşterea lui Hristos (et. p. Chr. n.) care, considerată simplă
maculatură, este bună doar pentru a fi arsă.
Conjuncţia disjunctivă „sau” oferă alternativa: refuzul de a fi
alături de „noi” înseamnă să îngraşi şobolanii.
Scriitorii de până atunci nu au fost decât nişte scribi, pictorii,
nişte sterili creatori de abţibilduri, nişte inşi derizorii asemeni
ciupercii otrăvitoare amanita muscaria, creatori de
ejtimihalachisme, în fond nişte brontozauri. Lor nu li se poate
adresa decât un prelung hùooooooooooooooo.
Toate aceste îndemnuri sunt proclamate din perspectiva noii
arte a cărei menire trebuie să fie dinamismul – combină verb.
Aceasta presupune ritm viteză neprevăzut şi, în consecinţă,
teoria granitului.
26 CLICK/ENTER, după citirea ultimului cuvânt!
Prof. IOAN HAPCA
Director