Epoca Modernă ( sf.

sec 19-20)

Modernitatea a fost un mod nou de a privi lumea în care individul avea drepturi şi libertăţi fundamentale.

Context istoric și social: tablou de epocă. Cum erau lumea și viața în secolul XIX

Din punct de vedere istorico-politic, în Principatele Române aflate sub control otoman se resimţea o
nevoie acută de reforme. Modelul politico-economic otoman eşuase şi devenise o piedică în calea noilor tendinţe
şi aspiraţii. Modernitatea sădise seminţele mişcării naţionale, iar în 1821 are loc sub conducerea lui Tudor
Vladimirescu o încercare ratată de revoltă, pentru că este ucis. Revolta lui T. Vadimirescu a avut consecințe faste în
Principate: turcii vor asculta cererea boierilor români de a li se da din nou un domn pământean, așadar este ales
Alexandru Ioan Cuza.
În 1866 este ales Carol I și care vine din dinastia străină, de Hohenzollern, dominantă în Europa. Această
instituția monarhică a generat stabilitatea României.
Din punct de vedere economic, România deținea două dintre cele mai importante resurse: petrolul și
sarea. La 1900 România era recunoscută ca fiind a treia deținătoare de petrol din lume. De asemenea, Dunărea
reprezintă un mijloc de comunicație. La Porțile de Fier se va construi un sistem care să facă Dunărea
navigabilă. La sfârșitul secolului XIX-lea România va dezvolta cel mai mare port modern la Marea Neagră:
Constanța.
 Ima
gine din București

Viața în mediul rural de la sfîrșitul secolului 19-20

Viața tăranilor era simplistă. Își petreceau zilele lucrând pământul de unde-și câștigau existența.
Vestimentația era alcătuită din portul traditional: ie, fustă, fotă și broboade ( baticuri) pentru femei. Bărbații prtau
ie, veste, ițari( pantaloni), cușme ( căciuli). În picioare purtau toți opinci.
 Timpul liber și-l petreceau iarna la gura sobei, la celebrele șezători, iar în anotimpurile frumoase erau
prezenți la hora duminicală ce se desfășura după slujba de la biesrică și ținea loc Facebook-ului de azi fiindcă era
locul unde tinerii socializau.
 Viața în mediul urban de la sfîrșitul secolului 19-20
Mediul urban era mult mai ofertant în ceea ce privește viața oamenilor. Aceștia lucrau în fabrici și uzine,
mergeau la teatru. Își petreceau timpul la terase și foloseau trăsurile ca mijloc de deplasare. Mai târziu apar radioul
și automobilele sau chiar trenul.

Iată un filmuleț pe care să-l vizionezi ca să-ți faci o părere despre atmosfera de secol 19
https://www.youtube.com/watch?v=6qUy8TOT-sU
În ceea ce privește vestimentația orășenilor, aceasta este puternic influențată de moda pariziană. Femeile
purtau rochii și pantofi cu toc, mărgele. Bărbații purtau costume și pălării de tip joben.

Regina Elisabeta, soția regelui Carol I

Cutie de pudră Poșetă de argint
 Epoca modernă și cultura
Modernismul este o mișcare culturală, artistică și ideatică ce include artele vizuale, arhitectura, muzica
și literatura care a constat în refuzarea tradiției pentru a putea descoperi noi și radicale feluri de a crea "un altfel
de artă".
 Modernismul în arhitecură. Praga (Cehia), Casa care dansează Clădire modernă din 1906
Moderniștii au considerat că atât culoarea cât și forma - nu reprezentarea lumii naturale - sunt elementele
esențiale ale artei vizuale. Astfel, Wassily Kandinsky, Piet Mondrian și Kazimir Malevich au încercat să
redefinească arta ca și aranjamentul culorii pure. Dezvoltarea fotografiei a afectat puternic acest aspect al
modernismului, fiindcă nu mai era nevoie de funcția pur descriptivă ale niciuneia din artele vizuale. Acești artiști
moderniști au crezut cu tărie că prin refuzarea reprezentărilor reale și materiale, arta va trece de faza
materialistă și va intra într-una spirituală.

Wassily Kandinsky, Liric,1911 Piet Mondrian, Primăvara soarelui

Mișcări artistice din cadrul modernismului:

Modernismul românesc s-a cristalizat pe trei momente, toate contribuind la dezvoltarea literaturii, cu
prelungiri până în prezent, sub forma postmodernismului:
 1. Avangarda (detașament care explorează terenul necunoscut) definește o direcție complexă de creație
manifestată începând cu primele decenii ale sec. XX . Se caracterizează prin nonconformism, negarea tradiției,
ruptura cu literatura predecesorilor, descoperirea de noi limbaje/posibilități de exprimare, teme și motive noi care
duc la o literatură a căutării.
2. Modernismul lovinescian care estompează decalajul dintre literatura română cu cea occidental,
valorificând o parte din ideal momentului anterior ( Ion Barbu, T. Arghezi, B. Fundoianu, A. Holban, C. Petrescu)
3. Neomodernismul ce-și propune o recuperare și reintegrare a poeziei, o întoarcerea la e însăși. ( N.
Stănescu, M. Sorescu, L. Dimov, M. Ivănescu)

1. AVANGARDA

Futurismul (1910, Italia) se ridică împotriva tradiției, a academismului, a moralei și promovează energia,
curajul, agresivitatea, violența, dramatismul, frumusețea vitezei, cultul mașinilor.

U. Boccioni, Dinamismul unui biciclist, 1913 Gino Severini, Urs dansând la Moulin Rouge

Mișcarea Dada (1919) voia să șocheze prin insubordonarea față de reguli morale, culturale , prin negarea
violentă a culturii, a civilizației, a progresului (antiartă), prin libertatea absolută a artistului. Cere asocierea
întâmplătoare a cuvintelor (colajul), scoaterea de sub controlul logicii și al rațiunii prefigurând literatura
absurdului.

Grup de dadaiști, (T. Tzara cu monoclu) Gioconda cu mustață P.Picasso, Lectura

Constructivismul în artă (1924) se caracterizează prin minimalism, culori strălucitoare și figuri

geometrice abstracte. Literatura română: Ion Vinea și ermetismul barbian
 Suprarealismul (1919) propune o suprarealitate și explorează lumea visului, lumea coșmarurilor și a
halucinațiilor, lumea miturilor și a iluziilor, universul bolilor psihice. Revista Alge ( Gellu Naum, Ilarie
Voronca, Urmuz, Miron Radu Paraschivescu)

Achraf Baznani, Adevăratul eu S. Dali, Dezintegrarea memoriei S. Dali, Persistența memoriei

Expresionismul (1910) e o formă de manifestare a modernismului în artă și urmărește expresia autentică a

trăirii sentimentului, surprins în momentul de maxima manifestare. (L. Blaga, G. Bacovia, T. Arghezi)

E. Munch, Țipătul,1910 V. Gogh, Noapte înstelată, 1889 O. Kokoshka, Autoportret,1923 Paul Klee, Grădina oriental a plăcerilor

Modernismul în literatură
 Guillame Appolinaire,1918, Caligrammes

2. MODERNISMUL LOVINESCIAN

Modernismul românesc s-a construit în jurul revistei și cenaclului ”Sburătorul” condus de Eugen
Lovinescu. Revista a funcționat între 1919-1943 (cu întreruperi).

Eugen Lovinescu Revista ”Sburătorul”

Obiectivele revistei și ale cenaclului erau:

 promovarea tinerilor scriitori;
 imprimarea unei direcții moderniste literaturii române.
Primul obiectiv, promovarea tinerilor scriitori, este atins prin publicarea operelor noilor generații de
scriitori. Astfel, în paginile revistei apar creații ale unor scriitori tineri precum:

Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu (1880- 1967)

 1927/1931 1934
Ion Barbu (născut Dan Barbilian; 1895- 1961)

1921 1930

G. (Gheorghe) Călinescu (1899-1965)

1938 1953 1934

Hortensia Papadat-Bengescu (1876-1955)

 1927 1925 1935
Camil Petrescu (1894-1957)

1930 1933 1940

Liviu Rebreanu (1885-1944)

1922 1927 1932

Ilarie Voronca (pseudonimul lui Eduard Mărcuș; 1903- 1946) , dar și ale unor autori deja consacrați: Ion Minulescu.
 Cel de-al doilea obiectiv, imprimarea unei direcții moderniste, se conturează prin convingerea lui Eugen
Lovinescu asupra necesității sincronizării literaturii române cu cea europeană. Pentru aceasta, criticul formulează
teoria imitației și principiul sincronismului.
Teoria imitației este preluată de la francezul Gabriel Tarde care explică viața socială ca un rezultat al
interacțiunilor reacțiilor sufletești, considerând că individul se formează, în prima parte a vieții sale, prin imitarea
celor mai mari decât el. Tot astfel, civilizațiile inferioare ( tinere) se vor realiza prin copierea celor superioare
(vechi).
Eugen Lovinescu pledează pentru imitarea formelor civilizației occidentale, dar nu pentru o imitație servilă,
ci pentru o adaptare a formelor împrumutate la specificul național.
Sincronismul înseamnă realizarea unui schimb cultural de la o civilizație la alta care să conducă la
uniformizare, armonizare, coeziune.
În vederea sincronizării literaturii române cu cea occidentală, Lovinescu propune câteva direcții pe care le
numește ”mutații estetice”:
 Preferința pentru romanul de tip obiectiv
 Preferința pentru proza de analiză psihologică
 Trecerea de la literatura rurală la cea citadină
 Intelectualizarea prozei și a poeziei
 Subiectivarea lirismului (poezia să devină expresia interiorității)
3. NEOMODERNISMUL

Nichita Stănescu (1933-1983) Marin Sorescu (1936-1996)

TRĂSĂTURILE MODERNISMULUI în opera literară
 Categorii Proză
Formă/Structură/ -acțiune discontinuă, cu reveniri în timp și
Compoziție anticipări
-perspectivă narativă subiectivă, narator-
personaj
-tehnici narative (introspecția,
retrospecția, memoria involuntară,
fluxul conștiinței, contrapunctul,
pluriperspectivismul, corp sferoid)
Conținut Problematica
-analitică, investighează trăirile eroilor
-conflicte interioare, din conștiința
personajelor
-preferința pentru analiza psihologică și
pentru drama de idei
-crearea intelectualului ca personaj al
operelor literare
-preocupare maximă pentru mediul citadin
Poezie
-aspect formal neobișnuit (poezia e un text
unitar, versurile nu sunt structurate pe strofe)
-versul liber (versul alb)
-tehnica ingambamentului (continuarea ideii
poetice cu literă mică)
- sintaxă eliptică (lipsa verbelor)
-metafore șocante generează ambiguitate
- ermetism (limbaj încifrat)
-realizarea unui nou limbaj poetic (termeni
colocviali, argotici, abstracți)
-psalm, poem într-un vers (dispar idila, pastelul,
elegia)
Problematica
-descrierea universului liric al omului modern
(cunoașterea/căutarea de sine)
-intelectualizarea poeziei (ilustrarea unor idei
filosofice: cunoașterea paradisiacă/luciferică-
L.Blaga; poziția omului în lume, relația cu
Divinitatea-T.Arghezi)
-estetica urâtului (descoperirea valențelor
estetice în aspectele urâte ale realului)
-preferința pentru artele poetice (text prin care
autorul își exprimă concepția despre scopul artei
și al poetului în societate).

Bibliografie
1. Ioana Pârvulescu, În intimitatea secolului 19, Editura Humanitas, 2013
2. Ioana Pârvulescu, Întoarcere în Bucureștiul interbelic, Editura Humanitas, 2015
3. Neagu Djuvara, O scurtă istorie ilustrată a românilor, Editura Humanitas, 2013
4. Cristian Ciocaniu &co, Limba și literatura română. Ghid de pregătire pentru clasa a aXII-a, Editura
Niculescu, 2016
5. Daniel Fulga, Pentru o lectură didactică a poeziei, Editura Nomina, 2013
6. Camelia Gavrilă, Mihaela Doboș, Compendiu de teorie și critică literară, Editura Polirom, 2003
7. Nicolae Manolescu, Limba și literature română pentru bacalaureat și admitere, Editura Paralela 45, 2006
8. Avantajele României în secolul XIX (historia.ro)
9. Radio Romania International (rri.ro)
10. Secolul al XIX-lea - Wikipedia
11. Romanian Folk Dress Various photographs depicting... | THE VINTAGE THIMBLE (tumblr.com)
12. Old Romania – Adolph Chevallier photography | Romania Dacia (wordpress.com)
13. Old Bucharest “Little Paris” part 2 | Romania Dacia (wordpress.com)
14. Familia regala (infarom.ro)
15. Parfum de epocă: Rochiile domniţelor din secolul XIX, expuse la Muzeul de Istorie (ziaruldevrancea.ro)
16. Pinterest
17. Familia in secolul 19 - Despre viața din România (bassin.ru)