Nr.

2 februarie 1984

_
___
__ RE _Y - SI T- v-
_ Ă --A _C O_N_S _IL-UI-LU_ _
I C_U _LT _U_R_I -Ş 1- E_ D_U_C_A-
Ţ 1-
EI _ S_O_C_I A- L SI- T_E
__

Invitaţii noştri :

Ovidiu Iuliu Moldovan

Doina
dramă în trei acte
Geta Grapă
de -ION DRUŢĂ
Moştenirea lui Stanislavski
Interviu cu regizorul
Tineri regizori Alexander Hausvater
la rampă
https://biblioteca-digitala.ro
(Canada)
 l\'r. 2 ((cbnwric) J!IS.J
Anul XXIX

Revistă lunară editată de TELEGRAME ADRESATE

Consiliul Culturii şi Edu­ TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU,
caţiei Socialiste şi de SECRETAR GENERAL AL PARTIDULUI
Uniunea Scriitorilor din COMUNIST ROMAN, PREŞEDINTELE
Republica Socialistă Româ­ REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA
nia
Din partea Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste p. 1
Din partea Biroului Uniunii Scriitorilor din Republica
Socialistă România P. 2

COLOCVIILE REVISTEI "TEATRUL"

Eroul - nucleu vital şi sursă a conflictului în dra-

maturgie (II) p, 4

I.N. ,.Rampa", acum 50 de ani p, 9

CRONICA DRAMATICA . .,Cartea lui loviţă ", "Ascen­

siunea lui Arturo Ui poate fi oprită", (Teatrul
Naţional din Timişoara) ; "Milionarul sărac"
Colegiul de redacţie (Teatrul Giuleşti) ; .,Arca bunei speranţe" (Tea­
trul Evreiesc de Stat) ; ,.Jucătorul de table "
(Teatrul Dramatic din Constanţa) ; "Vînătoarea
MIRA IOSIF de raţe" (Teatrul Naţional "Vasile Alecsandri"
din Iaşi) ; "Ivan Vasilievici" (Teatrul "Bu­
TIIEODOR MANESCU landra") ; "Mult zgomot pentru nimic " (Teatrul
"Ion Vasilescu" din Giurgiu) ; .,Hangiţa " (Tea­
VIRGIL MUNTEANU
trul .,Victor Ion Popa" din Bîrlad) ; .,0 micro­
ILIE RUSU stagiune revelatorie" (Teatrul pentru copii şi
tineret din Iaşi). Semneaz�i PAUL CORNEL
DOINA TARHON CHITIC, VALERIA DUCEA, CHISTINA DUMI­
TRESCU, ALICE GEORGESCU, MIRA IOSIF,
PAUL TUTUNGIU DINU KIVU, VIRGIL MUNTEANU, CONSTAN­
TIN PARASCHIVESCU, CONSTANTIN RADU-
MARIA p. 10

IN PRIM-PLAN : ACTORUL

IRINA COROIU Interviu cu OVIDIU IULIU

MOLDOVAN . . . P. 30
. .

A. I. BRUMARU Interviu cu GETA GRAPĂ p. 72

TV

CONSTANTIN RADU-MARIA ,.0 noapte furtunoasă"

de I. L. Caragiale p. 37

TEATRUL RADIOFONIC

CRISTINA DUMITRESCU Anonimii care făuresc

istoria p, 38

CARICATURIŞTII ŞI THALIA
COPERTA I

Scenă din musicalul Trei desene de CRISTINA NEAGU p, 39, 68

"Bună seara, domnule
Wilde", în interpre­ VIITORUL ROL
tarea anului IV-actorie
I.A.T.C., clasa profesor MARIA MARIN : MIRELA CIOABA, MIRCEA
asociat Sanda Manu
https://biblioteca-digitala.ro CONSTANTINESCU p. 40
 TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU}
SECRET AR GENERAL
AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN,
PRESEDINTELE
'

REPUBLICII SOC IALISTE ROMANIA

Mult iubite şi stimate

trJvarăşe NICOLAE CEAUŞESCU,

T
rălnd, alături de intregul popor, cu intensitatea hlimilor şi conştilnţelor
noastre, momentul aniversar prilejuit de ziua Dumneavoastră de naştere
- zi cu adînci semnificaţii politice pentru toţi cetăţenii României so·
daliste -, noi, oamenii de cultură şi artă, toţi cei ce activăm în cadrul Consiliului
Culturii şi Educaţiei Socialiste şi al Instituţiilor subordonate, vă transmitem, mult
iubite şi stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, omagiul nostru fierbinte, însoţit de
·cele mai alese urArl de viaţă lungă, săniUate şi fericire.
Ca în fiecare an, să.rbitorirea zilei de 26 ianuarie reprezintă pentru întreaga
natiune un eveniment de înaltă rezonanţă şi vibraţi e cetă.ţenească, ea oferindu-ne
prilejul de a ne exprima inel o dată statornica noastră dragoste, preţuire şi admi­
ratie faţă de Dumneavoastră, fiu glorios al gliel străbune, conducător temerar al
destinelor ţArii, care v-aţi pus întreaga viaţă şi activitate, inel din cea mai fragedă
tinereţe, in slujba intereselor supreme ale Partidului Comunist Român, ale patriei
şi poporului.
Complexa DumneavoastrA personalitate, in care se contopesc patriotul inflăcii­
rat şi' omul politic de largă. viziune revoluţionară, s-a impus definitiv in galeria
bărbaţilor Iluştri al Istoriei neamului, intruchipind cele mal inalte virtuţi şi aspi·
ratll ale erolcului nostru popor, constructor hotărît al noii orinduiri pe pămîntul
României.
In perioada de cînd partidul şi poporul v-au ales si conduceţi destinele Româ­
niei, perioadă pe care cu mîndrie o numim "epoca Nicolae Ceauşescu", socialismul
.a dat întreaga măsuri a valorilor sale, afirmîndu-se plenar principiile democraţiei
şi autoconducerll socialiste, ale egalităţii tuturor cetăţenilor ţirii, firi deosebire de
naţionalitate, ale accesului larg la învăţătură, ştiinţă, artă. şi cultură, ale eticii şi
-echităţli socialiste, ale umanismului revoluţionar, ale indepP.ndentei şi suverani­
tăţii naţionale.

21 https://biblioteca-digitala.ro 1
 Intreaga Dumneavoastr;i viaţă, adivitalt•a revoluţionară închinată l'U d<•vota­
ment şi dăruire poporului consUtule pt•ntru noi o pildă de fil'rhintc iubire de ţară,
de îrt(elepciune şi cuti-zanţă r<'voluţionară, dl' luptă consecvl'ntă şi m•înfril'atii pl'n­
tru triumful illl'ilor socialismului şi comunismului, pl'nlru o Românie demnă, liberă,
indl'pcndcntă şi suverană, stă11ină pe dt•stinele sale, intr-o lume a inţt•lt•gerii, cola­
borării şi păcii.
Prestigiul excepţional de care vă bucuraţi pe merldianl'lc globului, Dumm•a­
voastră - mesager neobosit al păcii, al unul înalt umanism - şi, prin Dumnea­
voastră, România socialistă constituie pentru naţiunea noash·ă un motiv de ll'a:-i­
tim;i mindrie şi satisfacţie. Iniţiativele României pc plan mondial pentru dt'7.'.tr­
mare, securitate şi paei', pentru realizarea unei noi ordini economice şi politiei'
în întreaga lume trezesc un larg interes, primind o înaltă aprl'cicrc din partl'a
forţelor progresiste şi dl'mocraticl', a tuturor oamenilor de bună l'rNlinţă.
Inalta consideraţie şi r<'<,unoştinţa pc care vi le purtăm se impll'lt•se strins cu
hotărîrea noastră fermă de a vă urma neabAtut preţioasele orientări şi indemnuri,
pentru a conferi noi orizonturi, noi valenţe spirituale culturii noastre socialiste.
Transpunerea în practică a hotărîrllor Conferinţei Naţionale a partidului, a con­
cluziilor Consfătuirii de lucru de Ia Mangalia din 1983 constituie obil'ctivul 11rinl'i1HI
al a ctivităţii întregului nostru front cultural care, alături de intr<•gul popor, si'
angajează să împlinească, sub conducerea Dumneavoastră înţeleaptă, inaHI'Ie idea­
luri de civilizaţie şi progres ale tuturor fiilor României r.ocialiste.
Cu aceste alese sentimente de dragoste şi preţuire, cu care vii. înconjoară
intregul nostru popor, vă rugăm să primiţi, mult iubite şi s tim ate tovarăşe Nicolae
Ceauşescu, urarea noastră fierbinte de viaţă indelungatll, de multă sănătate şi putere
de muncă, pentru a conduce cu aceeaşi fermitate şi clarvlziune poporul nostru pe
calea socialismului şi a comunisml(lul. Să ne trăiţi intru mulţi ani, spre gloria şi
inflorirea scumpei noastre patrii, Republica Socialistă România !

LA MULŢI ANI !

CONSILIUL CU LTURII
ŞI EDUCAŢIEI SOCIALISTE

Muit stimate şi iubite

tovarăşe NICOLAE CEAUŞESCU,

C
u prilejul zilei Dumneavoastră de naştere şi al celor peste cinclzed de
ani de activitate revoluţionară, scriitorii Romaniei Socialiste, al .cărei
strălucit ctitor sînteţi, vin, alături de intregul nostru popor, şi vi aduc
fierbintele lor omagiu şi mărturisirea neţirmuritei dragoste pe care cu permanenţă
v-o păstrează.
Ne exprimăm şi de da ta aceasta, mult stimate tovarăşe secretar general,
întregul nostru ataşament şi preţuirea sinceră faţă de politica ştiinţifici, profund
umanistă, pe ale cărei generoase principii dirigulţi edificarea vieţii noi in ţara
noastră. Pentru nemaiîntilnitul avint al dezvoltării economiei, pentru continua grijA
cu care vegheaţi Ia creşterea condiţiilor de viaţă a tuturor celor ce muncesc, pentru

https://biblioteca-digitala.ro
anii de mireţle pe care I-aU dat naţiunii române, ne exprimăm alei intreaga gratl­
tudlne, convingerea el numai avindu-vl pe DumneavoastrA in fruntea noastrA,
cîrmaci Iscusit şi Iubitor de patrie, dest i nul României de azi se împlineşte cu strA­
lucire. De asemeni, la aceastA zi inalti şi luminoasA, glasul poporului romin se
aade, alAturi de glasul multor popoare, Ui.udindu-vl faptele de pace, convinşi fiind ci
lupta DumneavoastrA, pentru salvgardarca umanitiţll de la abisalul pericol al rAz­
boiului nuclear, poate şi trebuie si IzbindeascA. Ne mindrlm ci vocaţia pentru
coexistenţă, colaborare şi prietenle a poporului nostru are in persoana Dumnea­
voastră una din figurile cele mal proeminente ale Istoriei, ne mindrlm ci prin
cuvintul plin de griJA faţA de viitorul lumii contemporane, România este me.-eu
mal cunoscutA şi mal in demnitate in faţa celorlalte naţiuni.
Mult stimate tovarişe secretar general, la aceastA minunatA sArbAtoare a zilei
DumneavoastrA de naştere, zi scumpă tuturor cetăţenilor patriei, scriitorimea
românA vă aduce - in semn de aleasA cinstire - toate implinirile din creaţia lite­
rară, impliniri in care se reflectA, ca intr-o oglindA de suflet, marile transformări
şi mutaţii de conştiinţă petrecute in societatea noastri socialisti, ca urmare a per­
manentei devenlrl româneşti. Epoca Ceauşescu este şi epoca unor mari Izbinzi in
creaţia literară, creaţie care a beneficiat şi beneficiază din plin de generoasa şi
strAlucita DumneavoastrA indrumare. Pentru toate acestea, scriitorii din patri;;.
noastri - români, maghiari, germani, sirbi şi de alte naţionalităţi - vă mulţumesc
din adincul Inimii, aslgurindu-vă şi pentru viitor de intreaga şi sincera lor grati­
tudlnc. Ne vom strădui, mult Iubite şi stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu, si dAm
culturii româneşti şi de acum inainte opere trainice, inspirate din lupta eroică a
poporului nostru, opere care, reflectind timpul de faţă, si reziste prin valoarea lor
timpului care vine. Vom răspunde in felul acesta indemnurilor fierbinţi pe care,
la Consfitulrea de la Mangalia cit şi cu alte prilejuri, le-aţi adresat cu incredere
şi dragoste tuturor creatorilor de valori spirituale.
In acest Ianuarie de luminoasA unire a tuturor conştllnţelor intr-una sin­
gurA. aceea a Iubirii de ţară, vi rugăm, mult stimate tovarişe Nicolae CMuşescu.
si primiţi respectuosul nostru omagiu, urarea fierbinte de viaţă lungă şi plini de
mArete infiptulrl, mereu in fruntea partidului şi statului nostru, spre fericirea
naţiei române.

BIROUL UNIUNII SCRIITORILOR

DIN REPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA

26 ianuarie 1984

https://biblioteca-digitala.ro
 şi a celor din jur ? - dec i, sintem pen­
tru o literaturii numai momlizatoare '! sau
lupl[t el şi pen tru perfecţionarea realului
istoric, pentru perfecţionarea soc i e t ă ţ i i in
ansamblu ? Mi se pare că ace:Jstă pro­
blemă e crucială pentru înţelegere:� feno­
menu lui la care ne refel;m.

LUDMILA PATLANJOGLU: Privind

în ansamblu dramaturgia contemporana
romfmească, observi că i pos t a z ele eroului
sîn t diferite. Numesc citeva dintre ele,
validate de public şi de c1·i tică Petru
Hareş de Horia LovinPscu, Paracuserul,
I o n a, I ri n a din Matca de M:� ri n Sorescu.
B ărbatul din Politica de Theodor Mă­
nescu, personajele din Pisica în noap­
tea Anului nou, Ion d i n Aceşti îngeri

nucleu ofta! trişti de Dumitru Radu Popescu, Mu­

şa din Mirîia!a de Pa ul Cornel Chi­
lie. lovită din Cartea lui Iot•ită.
Vlăsceanu din Simple coincidente de

şi sursă
Paul Everac, Diogene din Diogene ciinele
de Dumitru Solomon, eroii lui Mazilu.
Feţele adevărului artistic sînt inepuiza­
bi le, impuse de însăşi complexitatea rea­
lităţii, de inefabilul procesului de creatie.

a conflictului Naşterea unui erou depinde de foarte

multe elemente : de universul drama­
turgului, de unghiul din care este pri vit.
de orizontul în care este inscris - poli­

În dramaturgie
tic, social, istoric, ontologic. Varietatea de
eroi in dramaturgla românească contem­
porană mi se pare un fenomen pozitiv.
Ea s-a născut din nevoia de a comunica
cu publicul, intr-un moment Istoric in
care schimbările politice, mutaţiile din

(Il) psihologia socială şi individuală presupun

"Eroii dramaturgiei
noastre au căpătat
o dimensiune nouă ... " şi eroii dramaturgiei noastre din acest
THEODOR MANESCU Partidul ne
cere să luptăm nu numai pentru amelio­
rarea individului ca atare, ci şi pentru
ameliorarea relaţiilor sociale.
Deci, prima i ntrebare ar fi aceasta
Luptă eroul doar pentru desăvîrşirea sa
din partea creatorilor o abordare tot mai
complexă, pentru ca eroii, u n i versul ar­
tistic in care se integrează, să-1 poată im­
plica şi i nteresa pe spectator. Aş evoca
in acest sens o etapă semnificativă din
istoria recentă a teatrului românesc. de
ale cărei roade ne bucurăm şi noi. cei de
astăzi : mă refer la fericita colaborare
dintre dramaturg şi scenă, din deceniul 7,
şi care a dus la apariţia unor texte ce
pot. sta alături de valoroase lucrări din
l i teratura universală. O nouă viziune tea­
trală, datorată scenografilor şi regizorilor,
a in!luentat lărgirea conceptului de rea­
lism in dramaturgie. a contribuit la di­
versificarea modalităţilor literare. Astfel,
ultim deceniu şi j umătate au căpătat o­
dimensiune nouă : caracterul reflexi v şi
inalt problematizator. Aş da ca exem­
plu un personaj - comunistul. Textele
lui Romulus Guga, Dumitru Radu Po­
pescu, Theodor Mănescu, THus Popovici,
Tudor Popescu au adus pe scenă o idee
importantă : că socialismul este revolu­
tia. Or, revoluţia inseamnă luptă, dlramă,
dar şi tragedie.

https://biblioteca-digitala.ro

"4 fi erou înseamnă
a suferr ... . u
DINU SARARU : Am scris şi in "Scin­
teia" că a fi comunist, în momentul de
faţă, este o dramă. Dacă nu acceptăm
această teză, nu vom avea eroii pe care-i
vrem. A fi erou înseamnă a suferi . Eroii
nu pot apărea ca impo1·tanţi, definitorii,
simbolici, şi să rămînă astfel in memoria
noastră, decit dacă vin in faţa noastră
cu opţiuni fundamentale ; iar dacă ai op­
ţiuni fundamentale, categoric trebuie să
infirmi ceva de asemenea fundamental.
După părerea mea, multe dintre piesele
noastre au pierdut din vedere faptul că
modelele pe care le propuneau nu erau
luate din reaUtate, erau modele din afara
realităţii. Am umplut literatura de eroi
din eprubetă. Trebuie să înţelegem foarte
bine, ca oameni de teatru şi critici, că
într-adevăr avem nevoie de acel erou mo ­
delator ; dar, ca el să fie modelator, tre­
buie să fi suferit la rindul său acel pro­
ces de automodelare, şi de modelare de
către societate, să fi avut o soartă dra­
matică. Numai afirmînd idealurile pe sce­
nă, nu putem face nimic. Unii confraţi
de-ai mei au făcut să apară in ultima
vreme, in unele gazete, inclusiv in "Con­
temporanul", nişte articole care pe mine
m-au îngrijorat ; de aceea am incepwt
prin a aminti despre Tăunul : grav nu
este că se scriu lucrări in care apar ase­
menea eroi, grav este că, dintr-un opor­
tunism pe care nu pot deloc să-1 accept
in 1983, oameni de specialitate acrediteazA
teze depăşite, care sint foarte pericu-loase
pentru dezvoltarea culturii şi care con­
travin spiritului documentelor de partid.
Dacă noi, oamenii de profesie, nu apă­
răm pînă la capăt o poziţie in care cre­
dem cu toată fiinţa ncastră, cine s-o
facă ? Este o problemă foarte serioasă.
Toţi cei de faţA ştim ce dorim, şi ştim
cum putem fructifica. pentru literatura
noastră. ideile din documentele de partid,
care au un rol extraordinar de benefic
pentru climatul cultural.
CONSTANTIN MACIUCA Problema
adusă in discuţie de tovarăşul Dinu SA­
raru este vitală pentru menţinerea unui
climat favorabil creaţiei.
LUDMILA PATLANJOGLU :
arată că ne izbim încă de prejudecăţi.
Aceasta
Se preferă de obicei texte verificate,
montate şi in alte teatre. se prom�veaz
autori de mina a doua sau lucră�1 m�1
puţin semnificative ale unor autori bum.
Trebuie să existe o solidaritate profun�ă
a valorilor, şi această solidaritate să-d eb­
. spectiv ă, autorul trebuie să ajungă la o
mine pe făcătorii de piese. A f1 dmma-
https://biblioteca-digitala.ro
turg este o vocaţie, este o chemare, este o
problemă de conştiinţă, ceea t:e exclude
din capul locului impostura. Nici o ru­
tină ori joc de culise n-ar trebui să in­
cetinească drumul către scenă al pieselor
bune şi adevărate, cu eroi reprezentati vi,
pentru că oamenii au nevoie de cultură şi
de artă intru adevăr. iar societatea noas­
tră proclamă şi legiferează această ce­
rinţă.
CONSTANTIN MACIUCA Este un
efect al "blindei incurajări a medioci'i­
tăţii", cum spune Titu Maiorescu, dar şi
al pieselor catalogate .,fără probleme" ;
fiindcă, uneori, dintr-o anumită comodi­
tate de gindire, sint evitate piesele cu
..probleme", adică piesele care "probl ­
�
matizează" realitatea, care dezbat cu acul­
tate intr-o viziune prospectivă. procesele
de � tringentă actualitate, evidenţiate i_n
documentele de partid. De ce se mam­
festă uneori reticentA sau lipsă de co:n­
prehensiune faţă de dramaturgia care
dezbate, de pildă, contradicţi le � .
�·intre
�
postulatul istoric şi ropismei� md�vt dua­
.
lităţii, dintre imperativele soc1ale ŞI liber­
tatea insului ' concepută, qupă formularea
lui Marcuse ca "autodeterminare" ? Aşe­
;
zarea rapo turilor dintre individ şi co­
lectivitate intr-o ecuaţie adecvată, inţe­
legindu-se libertatea ca necesitate asu­
mată nu este oare una dintre cerinţele
�
de p im ordin ale societăţii noastre?
THEODOR MANESCU : Cred că avem
nevoie de eroi care să contribuie la solu­
ţionarea problemelor reale nesoluţionate,
şi nu de eroi car� să PO":_estească doar
cum au fost soluţiOnate cmdva proble­
mele soluţionate.
CONSTANTIN MACIUCA: Literatura
trebuie intotdeauna, prin caracterul antl­
cipativ pe care il are, să propună solu­
tii, să se angajeze in itor . O dram�tur­
yi
.
gie care rămîne numa1 la ruvelul orJzon­
tulul său istoric, sau marcată de un anu­
mit paseism. chiar dacă il co'!lbate, nu
are nici o şansă de supravieţuire.
"l nainte
de"'· a"' fi prospectlvă,
gîndirea artistică trebuie
să-şi propună sa pătrundă
esenta'frealitătli ... "
�
PAUL TUTUNGIU Constatăm că, la
dramaturgul de azi, gindirea pol!iti<:ă se
află de multe ori in urma gi�i ar­
tistice ·' ca să avem o dramaturgie pro­
 gindire politică prospectivă. In urmă cu
30 de ani, se considera că ştim ce este
socialismul, pînă cind, treptat, treptat,
avansind in timp, s-a observat, de la
etapă la etapă, că nu prea ştim aşa de
bine ce este socialismul. La nivel mon­
dial s-a creat un fel de criză în înţele­
gerea conceptului de socialism ; in fiecare
structură naţională şi in fiecare structură
de stat. gindirea politică a generat con­
cretizări nuanţate ; gindirea artistică,
însă. a cam bătut pasul pe loc, n-a reac­
tionat cu opere pe măsură, a rămas, cum
s-ar spune, în urmă.
S-a spus aici că gindirea artistică tre­
buie să fie prospectivă. Mie mi se pare
că nu aceasta ar fi, la ora actuală, pro­
blema fundamentală, ci, dimpotrivă, sal­
varea elementelor inspiratoare de proză,
de poezie. de dramaturgie care există în
viaţa de toate zilele, şi care se pierd, pen­
tru că nu toţi scriiturii se apleacă asu­
pra realităţii (e drept că nu toţi se nu­
mesc D. R. Popescu, Dinu Săraru, Au­
gustin Buzura, Theodor Mănescu, Tudor
PopesCI..\, Paul Everac !) ; există în lu­
mea satului, în lumea muncitoreascA, pre­
misele unei mari literaturi, virtuale per­
sonaje, care ar putea, prin felul în ca­
re-şi trăiesc destinul, să fie modelatoare.
Bineinţeles. nu văd soluţia în simpla de­
cupare a lor din realitate ; criteriul este­
tic rămîne decisiv.
Dar ambiţia literaturii de a fi prospec­
tivă şi de a propune soluţii ne duce pînă
la urmă la aşa-zisa literatură edenică.
Fireşte că nu-mi voi propune niciodată
să dau ·lumii un model negativ...
Nu cred că ambiţia dramaturgului con­
temporan ar fi ca semenii lui din socie­
tate să găsească în opera sa soluţii pen­
tru problemele lor concrete. După cum
se ştie, soluţiile politice sint foarte greu
de găsit chiar şi de către politicieni. Dra­
maturgul trebuie să-şi propună in primul
rînd să arate lumii problemele, să le
descopere in societate, in om. intre oa­
meni. şi să le formuleze pe măsura ta­
lentului său.
"Dramaturgul trebuie
să sesizeze conflicte
put�rnice, care să angajeze
erou1 ...
" om, dar poziţia autorului este a unui co­
DINU SARARU Prin natura profesiei
mele de scriitor şi de activist şi prin ex­
tracţie socială, cunosc foarte bine reali­
tatea. M-a preocupat in mod special me­
canism·ul J?ilterii in socialism. Mie mi se
https://biblioteca-digitala.ro
pare că scriitorul de teatru trebuie nu
atit să ofere pe scenă soluţii, cit să sesi­
zeze conflicte care să reflecte tendinţe.
Dar aceste conflicte trebuie să fie foarte
puternice, şi să angajeze eroul pe care-I
vrem exemplar ; el trebuie să distingă
directia conflictelor importante, pe cale
de angajare, şi să ştie de care anume
parte să se situeze.
Aici mai apare o distanţă, intre ceea
ce cunosc eu din mecanismul puterii în
socialism, pe de o parte, şi ceea ce imi
devine imposibil de înţeles, pe de alta.
Dacă scriu acum o carte care să expri­
me opiniile, concepţia mea, mă angajez
in modul cel mai serios ca creator de
personaje. Vreau ca ele să aibă acea ino­
cenţă tragică in virtutea căreia o iau ina­
intea societăţii. Dar uite că mă intilnesc
şi cu nişte cititori situaţi pe diferite
trepte ale ierarhiei administrative... Am
asistat de curind la o discuţie in legă­
tură cu personajul unei cărţi şi in care
un tovarăş spunea : "Iată, acesta e ero­
ul" ; iar in discuţia decizională, acelaşi
teoretician nu 1-a apărat. Nu se poate
aşa ceva!
ILEANA BERLOGEA Să formulăm,
ca instrument de lucru, două idei, de­
altfel ştiute. Mai întîi, că nu eroul sin­
gur are o funcţie modelatoare, ci - mesa­
jul piesei, în totalitatea sa ; apoi, că tea­
trul, datorită specificului său, acoperă
bine şi convingător numai anumite as­
pecte ale vieţii şi preocupăr.iJor omeneşti,
erou dramatic fiind doar omul surprins
intr-o stare conflictuală.
Am impresia că ar fi greşit să se \acre­
diteze ideea că numai eroul singur poate
fi luat ca model, că numai el exprimă po­
ziţia autorului şi prin el se transmite me­
sajul operei dramatice. Or, forţa mobili··
za.toare a unei opere de artă reflectă con­
cepţia ideologică a autorului, atitudinea
lui faţă de evenimente, capacitatea sa de
a pătrunde esenţa realităţii şi de a trans­
mite ceea ce a inteles. In piesele lui
Brecht nu există eroi pozitivi In sensul
obişnuit al cuvintului, ci mai ales dintre
aceia care nu ştiu să găsească drumul
drept ; dar greşelile lor constituie un aver­
tisment pentru spectatori. Printre cele mat
bune lucrări ale lui Romulus Guga se
numără fără îndoială Evul mediu fntim­
plător şi Amurgul burghez. In ele nu
avem decit imagini chinuitoare, haluci­
nante. ale unui univers duşmănos faţă de
munist, şi ura pe care ştia s-o trezească
in spectatori impotriva fascismului şi a
sistemelor dictatoriale reprezintă unul
dintre cele mai mobilizatoare mesaje. In­
teresant de subliniat este faptul că Ro­
mulus Guga a inceput prin a crea un
erou contemporan al cărui comportament
putea fi luat ca model.
DINU SARARU Eroii sint puternici
tocmai fiindcă se pot confrunta cu si­
tuatia-limită.
"Mesajul operei rezultă
din ansamblul elementelor...
ILEANA BERLOGEA : Situaţia-limită
este. în linii mari, condiţia eroului dra­
�atic. El există cu adevărat şi poate con­
�mg� - pentru . că trebuie să convingă
Jme� Jat - numa 1 atunci cind trăieşte si­
_ zarea contradicţiilor dintre aparenţă şi
t�aţu_ extreme, cmd este puternic angajat
�� �ufe:ă transformări categorice. Acum
msa ma refeream nu atit la eroi cit la
mesajul piesei, care rezultă, curi, spu­
neam d1_� ansamblul elementelor ţinînd
: opresc acum însă asupra comedie! şi co­
de ahtudmea autorului, de modul in care
el ar�tă cauzele acţiunilor omeneşti. Or,
mesaJul unui autor al zilelor noastre este
acela de a ne face să u1im minciuna şi
nedreptatea, inarmindu-ne cu criteriile
necesare ca să deosebim răul de bine şi
să înţelegem mecanismul de funcţionare
a societăţii noastre. Şi acest lucru poate
fi făcut şi prin intermediul unei piese
istorice,· al unei piese alegorice. al unei
parabole, la fel de bine ca şi prin inter­
mediul unei lucrări in care avem eroi
contemporani exemplar!.
Al doilea aspect la care vreau să mă
refer este acela al problemelor ce pot fi
abordate in teatru. Mă preocupă acest lu­
cru de multă vreme, şi adeseori, vorbind
studenţilor mei despre ceea ce este valo­
ros in dramaturgie, simt nevoia să pre­
cizez că rareori teatrul a putut cuprinde
toate preocupările unei societăţi, ele gă­
sindu-şl loc şi in celelalte genuri literare
sau artistice. Teatrul a exprimat idealu­
rile majore a:le omului şi a concentrat
cele mai bune forţe creatoare ale socie­
tăţii numai in veacul al V-lea i.e.n., la
Atena, şi in Ang11a elisabetană. In rest
trebuie să privim arta in ansamblul ei
şi să acceptăm că fiecare gen tratează
acele probleme pentru care creatorii au
avut convingerea că posedă mijloacele ar­
tistice adecvate. Epoca noastră, plină de
frămîntări, complexă, cu probleme încă
nemalln tilnite in istoria omenirii, îşi gă­
seşte o reflectare mai amplă mai cu sea­
mă in roman.
In bună măsură şi filmul, prin ex­
presivitatea şi elocventa imaginLlor şi
https://biblioteca-digitala.ro
datorită mobilităţii aparatului de luat
vede1·i, capabil să treacă de Ia cel mai
mic detaliu la planuri de ansainblu. pă­
trunzind in medii sociale di verse, poate
aduce la lumină ceva din complexitatea
lumii noastre.
�eatrul înseamnă o scenă, deci rapor­
tun �ixe intr� actor şi spectator, şi mai
ales mseamna un timp limitat in care
trebuie să se comunice cu un inare nu­
măr de spectatori diferiţi ca vîrstă şi
preocupări, urmărindu-se obţinerea unor
reacţii comune ; el trebuie deci să selec­
teze acele probleme care pot cîştiga in­
" teresul şi pot i mpresiona imediat. De
aceea, comicul şi tragicul, expresii ale ati­
tudi � ilor diametral opuse faţă de viaţă,
dupa cum şi situaţia-limitf1, s-au realizat
mai intii pe scenă. Teatrul dispunind şi
de mijloace vizuale, de gest, mimică şi
atitudine, comicul îşi găseşte cea mai
bună intruchi pare in jocul actorului · dar
'
comicul presupune atitudine critică, sesi­
esenţă, simplificare şi exagerare conşti­
entă. De aceea, in teatru, mai mult decit
in alte arte, sint arătate greşelile şi
ridem de cei ce greşesc. Nu vreau să mă
micului, ci asupra faptului că in dramă
cel mai convingător erou, cel care ne
i mpresionează şi ne obligă să-I urmărim,
este cel chinuit de probleme şi întrebări,
cel ce nu-şi găseşte uşor drumul. Cheia
eroului dramatic se află chiar in cuvin­
tele lui Hamlet, atunci cind se întreabă,
desperat, de ce este el chemat să pună la
loc lumea ce şi-a ieşit din "ţiţini " .
In teatru, eroul trăieşte o stare con­
flictuală şi provoacă neincetat confHcte,
intră in luptă cu cei din jur, îi ridică
impotriva lui, acţionează violent, puter­
nic. pentru a-şi realiza scopul. Eroul dra­
matic nu poate duce o existenţă liniş­
tită, pentru că- el este un chinuit, un fră­
mîntat, un om al nemultumirii continue,
nemulţumire faţă de el însuşi şi faţă de
ceilalţi.
"Eroul dramatic
nu duce o viaţă liniştită.. ."
Atunci cind acest erou este luat din
trecut, este foarte uşor să fie găsit intr-o
asemenea ipostază. O dovadă o avem in
piesele lui Paul Anghel. ale lui Marin
Sorescu, in Muntele de D. R. Popescu, in
Capul de Mihnea Gheorghiu, in Drumuri
şi răscruci sau Beţia sfîntă de Paul Eve-
 rac ş.a.m.d. Lucrurile se complică însă in
ceea ce priveşte eroii contemporani. Ei
nu pot fi liniştiţi, nu pentru că in epoca
noastră nu există lini. şte sau împlinir. e, ci
pur şi simplu pentru că eroul d ramatic nu
poate fi un contemplativ sau un împă­
cat cu sine însuşi. El nu poate fi altfel
decît Bărbatul din Politica de Theodor
Mănescu, omul care se întreabă cînd şi
unde a greşit el sau alţii, sau deci·t lo­
vită din Cartea lui lovită de Paul Evenre.
Un paradox al teatrului constă in fap­
tul că eroii cei mai convingători nu sînt
aceia care ştiu totul, ci aceia care nu ştiu
încă adevărul ; greşelile lor ne îngăduie
să intelegem ceea ce este bine şi ceea ce
este rău. Marile exemple din teatrul tu­
tuturor timpurilor (Oedip, Othello) ne-o
mată limpede. Aceasta nu înseamnă că
eroii exemplari nu sînt şi ei convingă­
tari ; prin faptele lor, ei reprezintă un
model de autodepăşire (de pildă, Antigona
sau eroii din Cidul de Corneille). In dra­
maturgia noastră actuală, avem asemenea
eroi pe care-i indrăgim. Un personaj de
felul lui Dumitru Dumitru, activistul
energic şi plin de omenie din romanele
lui Dinu Săraru. a fost o necesitate pen­
tru scena noastră, demonstrată de suc­
cesul dramatizărilor cu Nişte ţărani, Cli­
pa şi, recent, Dragostea şi revoluţia, pre­
zentată în premieră absolută de teatrul
din Bacău. Dar vreau să precizez că cea
mai convingătoare ipostază a lui Dumitru
Dumitru pe scenă este aceea din Clipa,
tocmai pentru că a1c1 are prilejul să
treacă direct prin situaţii conflictuale, să
provoace conflicte prin atitudinea lui, să
sufere sau să-i facă pe alţii să sufere.
Avem fără îndoială nevoie de mai mulţi
eroi exemplari, aleşi mai cu seamă dintre
contemporani, avem nevoie şi de alţi
Dumitru Dumitru. dar ei trebuie creaţi
prin mijloace care aparţin teatrului, adică
să fie arătaţi atunci cind se află in si­
tuatii-limită, într-o stare de criză, in clipa
în care se întreabă de ce ei sint cei che­
mati să pună lumea la loc !
O altă problemă asupra căreia vreau să
mă opresc este aceea a cuvîntului in tea­
tru. Acesta trebuie să fie plin de sens şi
mai ales cu o mare forţă de acţiune. Ac­
ţiunea pe scenă nu înseamnă numai ac­
ţiune fizică, gest. ci şi cuv1nt, cuvint isco­
ditor. cu semnificaţii multiple, capabil să
dezvăluie profunzimi sufleteşti, preocu­
pări intelectuale, pentru că acesta este
omul de astăzi, inteligent, divers, com­
plex, contndictoriu.
PAUL EVERAC: Ideile foarte alambi­
cate ale acestei discuţii mă găsesc inapt
să le mai rafinez. Am urmărit discrimi­
narea dintre erou şi personaj, discrimi­
nare subtilă, dar care mă duce prea de­
parte. Am inregistrat şi tendinţa, frumos
argumentată, de a ineca noţiunea cen-
https://biblioteca-digitala.ro
trală, aceea de definit, modelul, intr-un
"sans rivages" încăpător. Am inteles, fără
efort, carncterul anticipativ al eroului,
precum şi ingrijorarea că ne-am putea
intoarce la modele revolute, in speţă
schematice şi proletcultiste, pe care nu le
doreşte, mi se pare, nimeni, ingl'ijorarea
fiind aşadar fără obiect. Nu s-a pus ches­
tiunea literaturii din 1 953, cit a aceleia
din 1 983. Cu toate valorile adăugate. Nu
se inventă astăzi personajul exponenţial,
ci se caută, în continuare, cu mai multă
stăruinţă.
Niciodată nu vom putea zice l-am gă­
sit ! (Viaţa fiind dialectică.) Dar niciodată
nu vom putea opera făr · ă modele, fie că
personajul e prezent in scenă, e sugerat
sau e definit per a contraria.
Este evident că avem de modelat oa­
meni. Dar e tot atît de evident că avem
noi înşine, şi in permanenţă, nevoie de
modele. Prea avem, unii dintre noi, im­
presia că ştim totul şi pentru totdeauna.
Nu se pune chestiunea dacă ne cunoaş­
tem ţara în toate cotloanele ei. Se pune
chestiunea dacă avem disponibilităţi des­
chise faţă de sensibilitatea ei, in care
intră şi vredniciile unor oameni al ei.
Dacă faptele ei şi ale lor ne încălzesc.
ELENA DELEANU : Teoretic sîntem cu
toţii de acord cu faptul că, chiar- dacă
dramaturgia nu "rezolvă" problemele, ea
trebuie să influenţeze conştiinţa noastră,
că o piesă de teatru este bună dacă lşi
găseşte drumul spre mintea şi inimile
noastre. Eroul - personajul - unei dra­
me trebuie să reprezinte un punct de
vedere, să exprime o tendjnţă eate să in­
fluenţeze într-un anumit fel pe cel care
vede spectacolul. De aceea este foarte
important ce fel de personaje (eroi) adu­
cem în faţa publicului, mai ales a publi­
cului tînăr, in ce fel influenţăm conşti­
inţa acestui public. Din acest punct de
vedere, răspunderea celor care valorifică
dramaturgia noastră românească este
foarte mare.
Eu cred, dealtfel, că teatrele au şi acum
în program piese care aduc pe scenă per­
sonaje-eroi, care pot servi ca model. Dar
în această privinţă nu putem spune nicio­
dată că am făcut destul. Şi pentru viitor
alegerea repertoriului rămîne problema­
cheie a activităţii unui teatru. Drama­
turgii noştri cunosc reaUtatea şl nu cred
că au nevoie de sprijin In această pri­
vinţă. Poate trebuie să fim noi mal fnsis­
tenţi. De pildă, noi, care am fost primul
teatru care a vrut să monteze o piesA
după Clipa lui Dinu Săraru, l-am vrut ca
erou pe Dumitru Dumitru şi nu pe Do­
metie. Şi n-am ajuns cu autorul drama­
tizării la un punct de vedere comun. Dar,
poate' dacă am fi insistat ! Sper că piesa
după romanul Dragostea şi revoluţia il
va aduce in sfîrşit pe scenă aşa cum me-
rită pe unul dintre eroii comunişti cei
mai reuşiţi, pe Dumitru Dumitru.
Teatrul nostru are acum in program
14 piese rom;îneşti. In ele, ca şi la alte
teatre, tinerii găsesc modele demne de
urmat. Femei, bărbaţi, maturi şi tineri, ţă­
rani şi muncitori, personaje care mili­
tează pentru cinste, pentru demnitate,
pentru iubire de patrie.
Nu trebuie să fim ingrijorati. Avem
dramaturgi, artişti, teatre capabile să răs­
pundă cu cinste cerintelor publicului. Dar
trebuie să insistăm, să perseverăm, să nu
ni se pară niciodată că am făcut destul.
DINU SARARU Nu putem avea pre­
tenţia că am epuizat, in colocviul de azi,
tema propusă ; dar principalii ei para­
metri au fost atinşi ; rămîne să adincim,
in activitatea vie a teatrelor şi, desigur,
in paginile de dramaturgie şi critică,
această problematică a dimensiunii erou­
lui contemporan. Să nu uităm că măre­
ţia eroului contemporan, capacitatea lui
de a avea forţă modelatoare, prin arta
spectacolului şi prin pagina de literatură
- ca să ne rezumăm numai la profesiile
celor prezenţi aici - stă in profunzimea
cu care vom şti să cugetăm asupra vieţii,
să avansăm idei proprii fenomenului re­
voluţionar de azi, de talentul cu care vom
şti să facem din creaţia artistică o reali­
tate ofensivă.

Atanasiu, G. Folescu. In relui meşter un document

nRampâ((,
acum
50 de ani
februarie
1934
Pentru Richard III de
Shakespeare, Teatrul Na­
ţional anunţă două pre­
miere : una cu Ion Mano­
lescu, alta cu G. Ciprian.
Competiţia e strînsă, căci
rolul rivnit trezeşte mari
ambiţii. Regizorul Soare
Z. Soare, cel cu ideea năs­
tt·uşnică a dublei premiere,
se asigură de un "pluton
de aur" C. Nottara,
G. Calboreanu, Maria Fi­
lotti, N. Bălţăţeanu, Al.
Critico, Marietta Anca,
Agepsina Macri, A. Atha­
nasescu etc. Spectacolul,
din păcate, e mai realizat
in culise .. . e La Opera Ro­
mână, Ionel Perlea diri­
jează Tristan şi lsolda.
Cîntă Maria Snejina, Jean
Napasta, opera lui Sabin
Drăgoi după Caragiale,
George Folescu este un
copleşitor Ion. Scena lirică,
urglsltă, are totuşi valoare
europeană. e Pe adresa
lui H. Ibsen, soseşte la
Oslo un cec emis de o edi­
tură pariziană. Poşta nor­
vegiană e in mare ..incurcă­
tură, .,andrisan tul" a dece­
dat de 28 de ani... e Ion
Livescu împlineşte 40 de
ani de teatru. Il sărbă­
toresc foştii săi elevi.
e In repetiţii la Naţional
un nou op de Nicolae Ior­
ga, Catapeteasma rupta-n
doua. Profesorul asistă la
naşterea spectacolului şi,
după obiceiul său, găseşte
toti interpreţii... geniali. e
Gazeta se miră perfid cum
a găsit Pui.u Iancovescu
Bani peşin ! Comedia cu
acest titlu, la teatrul ce
poartă numele buclucaşului
animator, are in distribu­
ţie pe cel care va deveni
in curlnd... Birlic. Deocam­
dată. Gr. Vasiliu este doar
"brelocul" lui Iancovescu.
e Care este secretul viori­
lor Stradivarius? Un co­
lecţionar californian a des­
coperit intr-o vioară a ma-
olograf care risipeşte indo­
ielile : "divinele sunete"
s-ar datora nu "lacului pe
bază metalică", ci unei
_răşini de Tyrol" cu care
a fost impregnat lemnul.
Oare? e Care este primul·
studiu de dicţiune din tea­
trul nostru? Istoricul Xe­
nofon Diacu îl descoperă în
revista din 1836 "Muzeul
Naţional". Autorul nu e
menţionat. dar ideile lui
nu se pierd prin vreme
"Glasul este tălmăcirea
simţămintelor din lăuntru ;
accentul lui trebuie să se
schimbe neîncetat". e Ce
interpreti "mari" mai are
Scrisoarea pierduta ? De
cîteva decenii, Iancu Bre­
zeanu e Cetăţeanul (însuşi
Caragiale "1-a uns" ! ), iar
Miţa Filotti încă mai este
o fermecătoare Zoe. Dum­
neavoastră, maestre Bran­
comir. sinteti. deocamdată,
Ionescu, .,dascăl, băiat
bun" ! e Căutaţi o "cu­
ţitărie de prim rang?" In
Calea Victor.iei 2, puteţi
ascuţi .,tacimuri, foarfeci,
specialităţi pentru bucătă­
rie".
1. N.

https://biblioteca-digitala.ro
 �RONICil
�Rilhlii'I'I�il
PIESA ROMÂNEASCA iN NOI VERSIUNI SCENICE
TEATRUL NAŢIONAL dclatc adeseori potri vit unor criterii
pragmatice, această originală şi incitantă
DIN TIMIŞOARA
abordare a actualită\ii socialiste, care
pune in discuţie dialectica relaţiei dintre

CL\RTEL\ LUI IOUITiî

ieorie şi practică, sau dintre dogmă şi
viaţă, ·reprezintă toOOdată un pariu dra­
., maturgie căruia practicienii scenei nu-i
fac faţă prea uşor. Autorul însuşi o
�pune : , . . .. nu este propriu-zis o pi esă ... nu
�e Paul Euerac are o acţ iu ne 'dramatică in sens comun.
Personajele nu au relaţii complexe între
ele . Sînt numai i nterlocutorii unuia sin­
gur, u n erou al timpurilor noastre" .
Data premierei: li noiembri e Tînărul regizor Mihai Ma no le s cu s-a
19113. :.mgajat tem era r în pariul pro pu s de au­
Regia : 1\:IIHAI MANOLESCU. tor, şi trebuie s ă spunem că l-a cîştigat
Scenografia: DOINA ALMAŞAN­ doa,r în iParte. Sedus de latuL"a abstractă
POPA. " 1piesei, de fervoa rea teoretică şi de ca­
Distributia. : GHEORGHE STANA racterul riguros al dia logu ri lor, el a sti­
(loviţă) ; SANDU SIMIONICA (Dc- lizat mizanscena. a dat reprezentaţiei o
lifăzeanu); JHIHAELA l\IURGU t urnu ră alegorică, a situat acţiunea in
(Bcrta) ; C RISTIAN CORNEA m eta f oră, căutînd să t>st o m peze elemen­
(Ghermănescu) ; MIRIAM COMAN tul a nec d otic, să atenueze prezenţa deta­
CUIBUŞ (Didona) ; ION HAIDUC liului reali st, a ceea ce numim coUdianul.
(Băl�atu) ; MIRON NEŢEA (Tufa­ A rez ultat o . , dezb atere a d ezb a terii ", un
ru) ; VICTOR ODILLO CIMBRU colocvi u scenic, u n simpozion dramutizat,
(llihoi). plasat într-un decor de u n prea marcat
demonstrativism. O masi1 sup r a d imensi o ­
r.ată, principal l oc d e joc, scenă-platfor­
mă-tribună, un fundal i l ustrati v ce indică
Interesul pentru cercetarea sociologică, amplasarl!a in mediul :industrial, apoi ele­
pasiunea pentru eseistică, patosul pledoa­ mente s ce n ice decorative, simboluri ale
riei morale, prezenţa rea lului, a concretu­ m uncii şi creaţiei de l ab o ra t or, dep:ir­
lu i, modalitatea aproape pub lici stic ă, tră­ tează din capul locului evenimentele
sături lesne detectabile în dramatu rgia scenei de public , şi, contrar intenţiilor
lui Paul Everac, se vădesc cu deosebire realizatorilor (SiCenograf, Doina 1\.lmăşan­
în această destul de nouă (încă) sc riere Popa). fluxul comunicării di ntre scenă şi
a sa, Cartea lui Iovlţă. Eseu dramatizat, .� al ă , în loc să fie potentat, se anihilează.
:replică originală, d i n t r-o ,perspectivă po­ rr egia a ima ginat şi alte efecte scenice,
l em i că, la Biblie, confruntare a idealului, cu rezultate păgubi toare pentru cauza
« scopul ui . c u m ij l oac ele realizării, mo- piesei : lumini, sunete, care, in m omentele

10
https://biblioteca-digitala.ro
Gheorghe Stana şi San­
du Simionică : moment
de confesiune
"cheiE'', pulsează, vibrează, subliniind cu
ostentatie ·idei sau atit udi ni importante
�
semnificative pentru stadiile demonstru
tiei. Sint procedee pue ri le ce ţin de
,.boala copHăriei ", de care suferă mulţi
tineri directori de scenă, Ieculndu-se apoi
pe parcursul carierei.
Dincolo însă de toată această armătură
exterioară, g reoaie şi par azi tară, specta­
cohl l realizat pe �;cena Naţionalului ti­
mlşo,rean are o încărcătură de autentic ă
· necesară. Forţa vitală a muncitorului Băl­
emoţi e şi un patos remarcabil in afir­
marea principiilor morale. Iovi�ă. i nter­
pretat cu monotonă, dar reală combUSJtie
a i dei lor de către Gheorghe Stana. for­
· mult fal'ITl.eC', poate şi cu prea multă cu­
tind cerebralitatea, logica, gindilrea, şi nu
simţirea personajului, rămîne pivotul me­
ca:li.smulul dramatic ; dar funcţii scenlce
de egală importanţă revin şi celorlalţi :
accentele reprezentaţie! se pun cu !precă­
dere p e carte, cu a:lte cuvinte pe argu­
mentele confruntării aduse de oponenţj i n
discuţie, şi d oor i n consecinţă pe pro­
tagonis t ul lovită. Şi, precum remarcam,
dacă in mizanscenă regizorul a dovedit
oarecare stingăcii, apelind la cl-işeele .,pie­
selor de producţie", lucrul cu actorii, in
schimb, a dat rezultate excelente : por­
tretistica e netă, expresivă, subtil diferen­
ţială, relieful e dat de atitudini, de com­
portamente şi de m entalităţi, nu de pi­
tvrcsc sau de anecdotic. AbiHtatea, teh­
nica dramaturgului de a i nculca in 'tdpuri
caractere, sintetizind observatii sociolo­
gice, au fost din plin puse in valoare de
jop ul interpreţilor, care au configurat
astfel adevărate eşantioane de comporta­
ment psiho-SQcial. In jurul mesianicului
Ioviţă, utopic şl fanatic, a cărui uscată,
arsă bună-credinţă nu poate "11 pusi! de
nimeni la î ndoi al ă, se află : p r agm ati cul
https://biblioteca-digitala.ro
şi uşor cinicul, dar ef icientu l Tufaru -
Miron Neţea a dat personajului forţă, stră­
lucire şi complexitate ; decepţionatul,
dezamăgitul, neadaptatul D eli făzeanu , alt
I•O rtre t cu subtile adîncimi şi tulburătoa­
re contr aste, realizat de Sandu Simio ni­
l'ă ; profesorul Ilihoi, omul care trăieşte
in trecut, opac la realităţile. prezentului,
adversar !I"edutabil i n duelul concepţiilor,
care capătă, in Lnlterpretarea lui Victor
Odillo Cimbru, masivitatea, gravitatea
ţatu, puterea lui de muncă şi de creaţie,
precum şi·- capacitwtea de a i ndura de­
zr.stre şi calamităţi, sint desenate cu
loare, de către Ion Haiduc. Lipsa de
caili1tăţi, de jpersonalitate a şefului ierarhic
o expune corect Cristioo Cornea. Cele
două femei di n viaţa eroului, Berta, so­
ţia, şi Dldona, colaboratoarea, au cuvenita
pondere scenică, echillbrindu-se reciproc :
Mihaela Murgu umanizează personajul,
găseşte justilicărdle psihologic e pentru a
face convingător poi'tll'etul sotiei ariviste.
irecuperabil atrasă de mirajul bunăstării
ciin societatea de consum ; Miriam Coman
Cuibuş are mister fem'inln şi m agnetism
in rolul tinerel inldrăgostite fără speranţă
de i ncoruptibUul ei şef, dar şi dramatică
desperare in debuw1area frenetică ce ur­
mează catacllsmului natural (cutremurul).
şi m'ai ales celui lăuntric.
Reprezentaţie căutată de publicul t i mi ­
şorean, Cartea lui loviţi se inscrie ca un
pu ncl cîştigat in programul acestut Tea­
tru. Naţional, preocur.at de· valori şt de
'
idei actuale.
Mira IOSIF
11
TEATRUL GIULEŞTI
MILIONilRU L SliRilC
dr. Tudor Pope5cu
Data premierei : 6 ianuarie 1984..
Regia: FLORIN FATULESCIT.
Scenografia : EUGENIA BASS:\
CRIŞMARU.
Distribuţia: ŞTEFAN MIHAI­
LESCU BRAILA (Dude) ; SEBAS­
TIAN P.\.PAIANI (Surdu) ; RADU
PANA!UARENCO (Iordan) ; CON­
STANTIN COJOCARU (Radu); LU­
CIA CRISTIAN (Tiţa) ; MIRCE.-\
DUMITUU (Tincu) ; VALERIA SI­
TARU (NuJa) ; FLORIN DOBRO­
VICI (Cornel) ; NICOLAE URS
(Mibai).
După spec.tacolul montat la Teatrul
Dramatic din Braşov in stagi unea tre­
cută, Florin Fătulescu pune in scenă
piesa lui Tudor Popescu Milionarul sA­
rac la Bucure.5ti, la Teatrul Giuleşti. Re­
luarea unui text, in cazul de faţă a unei
Radu PaDalllarenco, Lacla Cristian, Sebastian Papalanl şi Ştefan Ml­
bJ.llescu-BriUia intr-un spectacol vesel•••
12
https://biblioteca-digitala.ro
comedii satirice vizind incriminare-a u ­
nor moravuri ş i năravuri repmbabile, a ­
pare oa o experienţă scenică interesantă.
Ea prilejuieş'l.e tînărului director de sce­
nă, ce s-a afirmwt in ultima vreme prin­
tr-un demers original in abord,·u·ea co­
mediei t·omaneşti, vet·ificarea unui instru­
mentar comic genuin, pus in slujba unui
cod moral precis cel al eticii şi echi­
tăţii socialiste.
Versiunea s c eni căpropusă de Tea.t:rul
Giuleşt.i :nu exclude obset-va.rea satiric'i
a t ipuril or dar dă o pondere deosebit::'t
,
ir.a/Pi'del ��nlănţru.i.rJ a faJpte/lor, sclldmbA!rl­
!l.or de siibuaţie. Desi�, COI!Jledli:a iLui Tu­
dor Popescu oferă şi o asemenea posi­
bill11tate de iectună., dar lllllim ei ni se
pare uşor cob<rită in a/Cest fel, violen1Ja
albalcU!Jui� <teiTl/l)E!l"ată. A.oumuila:rea datelor
a�ra evenimentelor, descQPer.Lrea prin
ret�poobitvă a unor detailli4, varietatea
u�hi!Ur:illor de refu"aoţie a �or,
umoru'l de ll"�d<:ă ar fi putlllt fi U/l)I"Oifwl­
dalbe inlbr-o mad mare măsură dedt ll.e a­
flăm in spectacolul vesel din sala Giu­
rreşti. Dar vodevdilruil - căci vodevill de­
vine in cele din urmă :reprezent.aţia -
e tonic, satiJra. voioasă, ln nU81llţ.e şi to­
nuru oaJl"eCCum annonios oohslllilbmlbe : de
'la h-onia demonst.ratdivă ou efeobe uneori
g1roase" diaJr alteori subtile (gesburiJ].e si­
<me1mice a:le miD..iţieniJlor, ce-şi :tmec ou so­
lemn itat e pieptenele prin păr inainte de
,.a i1ntra în problemă", nal'V1.il şLretlic al
ohipiului uitat de fjecare dată, motiv
pentru a reveni şi a surpri:ndle "reacţia
adevărată " , caraol.ell"Ul ildentic al l'aiPOI"­
turHor "pedagog- uoenk ", la cuplul spăr­
gătorilor ca şi l.a cel al "păgubaşilor" -
hoţ i şi mai mari ! - la imbrinccli şi agi­
tatie , ,umori·sbieă" i·n exces, la nenumă­
rate (unele perimate) .,oiP!ilge " etc.
Di stribuţia - neomogenă - re-uneşte
forte binecunoscute ale tealbrului in :ma­
terie de comedi� şi interpreti i nsufilcient
de exersaţi i'n regi stru : Ştefan Mihămes­
eu Brăhla - autor al uMJi porllret savu­
ros, "migăll:it" au mUltă experienţă a e­
fectelor sigure, de un haz imbatabia ;
Sebastian Papai:ani - compoziţie foarte
colorată, de un "neastimpăr" umoristic
ce-şi me meri tele, dar şi capcaJnele !ul ;
Radu Pa oomarenco - haz robust cu e­
viiClen!le :rălclăd.ni �n ti.pologia caragialea­
ll'llă şi cu predilecţie pen1Iru retle:fa!rea u­
nor ticu�i praprl l categoriei sociale şi
TEATRUL EVREIESC
DE STAT
l\RCil BUNEI
SPERANŢE
de L 0 .. SirLu
Data premierei : 12 Ianuarie 1984.
Regla : GEORGE TEODOR�CU.
Scenografia : VICTOR CREŢU­
LESCU. Traducerea In ldl' : s. RU­
BINGHER. Lectura textului in Um­
ba romAnă : IRINA DALL. MA­
RIANA STANCU.
Distribuţia : THEODOR DANE'l'TI
(Noe) : SEIDY GLVCK (Noa) :
TRICY ABRAMOVICI (Ara) : EU­
GEN APOSTOL (Sem) : NICOLAE
CALUGARITA (Ham) : ELI CON­
STANTIN MAGULEANU (Iafet) :
NORBERT HAUSER (Iafet II) ;
MIHAI CIBU (Iafet III) ; ILIE VA­
LENTIN (Protos).
Miturile au exercitat din totdeauna o (şi în mal multe limbi) a . unor replici
considerabilă atracţie asupra autorilor
dramatici ; în general, însă, modelul mi­
tic şi eroii arheUpali i-au incitat pe dra­
maturgi la reintcrpretări, luminări din
alte unghiuri, comentarii etc. menite sâ
https://biblioteca-digitala.ro
umane pe care o reprezintă .personaj ul :
pmaZiiţii .profitori. BLne desenată, dar
monotonă in realizare, linia roll ului tra­
sată de Constantin Cojoooru ; mai con­
turat.ă decît ne 1lăsa. lteX111Ul să credem,
evdluţia .personajului semnat die MLrcea
Dumitru, vecinul ce-şi supralie:iltează bl­
nevoitorul illlJ!leres. p,rezenţe destul de
şterse, Valeria Sitaru şi F.lorin Dobro­
vici ; in !'ch imb. amatoresc colorată, aceea
a Luciei CriJStian. Ou personaj1ul MilhaJ,
autorul .nu a fost prea generos şi, in a ­
ceste Uimite inev1tabill .restdnse, actorul
(Ln spoota.cdLUJ. vă?Jut de noi� Mugur Ar­
vunmcu) şi-a făcut, own se spune, dato­
ria..
MIUonarul slrac readuce comiedia de
aJCtual ita1Je pe afişul tealtra:l al sta�ni i
bucureştene, şi acest merit al Teatrului
Ginll:eş ti nu este neglljabLl. Ditmpotri:vă.
Cristina DUMITRESCU
::onstituie posibile răspunsuri la între­
bări şi nelinişti contemporane. Nu altfel
procedează Ion D. Sirbu in Arca bunei
.� peranţe, piesă ce �>emnalcază - pre­
luind, in termeni mai degrabă m.:!tafo­
rici decit alegorici, legenda lui Noe şi a
fiilor săi - pericolul distrugerii vieţii
terestre ca u rmare a luptei demente pen­
tru putere. In cazul de faţă, principalul
aport original la tălmăcirea dramatur­
cică a milului constă in inventarea a
trei personaje bătrîna Noa, Ara şi Pro­
tos ; primele două incarnează, iri ipos­
taze şi la virste diferite, principiul femi­
nin, ca matrice a vieţii şi depozitar al
continui tăţii (pereni lă�ii) - prilejuind,
dealtfel, autorului crearea celor mai fru­
moase şi profunde pagini ale piesei ; cel
de-al treilea reprezintă - in giJst rous­
seau-ist - omul in umanitatea genuină a
condiţiei sale primare, pre-socializate, so­
luţie ultimii de supravieţuire a specie i ,
d u p ă naufragiul probabil a l unei arce in
care .,nebunia" poeziei (Iafet) va trebui,
totuşi, să piară.
SesiziQd, cu sensibili tatea sa recunoscu­
tă, liniile d� for�ă ale piesei, regizorul
George Teodorescu a organizat expresiv
intregul spectacol în funcţie de partitu­
rile feminine. Prima scenă a textului este
suprimată - fără esenţiale pierderi însă,
căci profilul · moral al celor trei frati ca­
pătă de fapt substanţă abia ulterior. Pu­
nerea in temă se realizează, nu fără
anume retorism, prin r06tirea ,.in off"
emblematice, procedeu reluat şi in final.
Intre aceste paranteze intrucitva ostcnta­
ti ve, spectacolul se desfăşoară insă in­
tr-un reliatru intens dramaUc, vldind -
13
 Seidy Gliick şi Trlcy Abramovicl, intruchlpiri ale princip iului feminin ...
nu atit in formă (dezavantaj a lă dealtmin­
teri de decorul sumar ca inspiraţie al
lui Victor Creţulescu), cît in structura in­
timă - bogata eA.perienţă de regizor de
teatru liric a directorului de scenă. Leit­
motivul montării este Ara, Femeia gene­
rică, interpretată de Tricy Abramovici
cu excepţională rigoare a stilului de joc.
Desenul rolului e net ; Ara parcurge toate
virstele psihice ale feminităţii : candoarea
adolescentei ce ai::li a descoperă lumea, co­
chetăria innăscută a fetei care se �tie
menită a Ii răsplata "celui mai bun" ,
n:sponsabilitatea chinui toare a maturităţii
desăvi.rşite prin preluarea de la Noa a
ştafetei de suferinţă şi bucurie din care
e alcătuitâ menirea femeii pe pămînt, în
sfîrşit - abisul clipei cind, prin uci­
derea lui Iafet de către fraţii săi, îşi vede
negat însuşi rostul existenţei : zămislirea
vieţii. Actrita trăieşte toate aceste etape
cu o completă daruire şi, totodată, cu o
pennanent controlată precizie a mimicii,
tonulu i şi gestului, realizînd un veritabil
recital interpretativ. ln raport cu această
,.temă'' dominantă sint orchestrate
,.aliile" sau .,recitativele" celorlalte per­
sonaje. Bătrîna 'Noa are, in viziunea lui
Seidy Gltick, înţelepciunea adîncă a femi­
nităţii împlinite prin materni tate , are pu­
terea <.le a indura a pămîntului şi sim­
plitatea caldă a piinii pc care a plămă­
dit-o toată viaţa cu iubire. Eli Constan­
tin M:'iguleanu imaginează un Iafet f_ra­
gil şi sfîşiat, dar histrionic pin'ă într-atit
încît ajunge să "j oace" "chiar şi cabotinfs-
14
https://biblioteca-digitala.ro
m u l p e care-I profesează ; propuner�a e
valabilă şi acoperită scenic pînă in mo­
mentul de despcrare autentică in faţa
"cerului gol" şi de aruncare a măştii,
care apare mai puţin convingător, tocmai
din cauza supralicitarilor anterioare.
(Scindarea episodică a personajulu i Iafet
in trei ipost�ze, obscur diferenţiate. m i
s-a părut o soluţie exterioară stilului
de ansamblu al montării, nemeritînd, de
aceea, a fi luată în discuţie.) Eugen ApOS­
tol (Sem) :;; i Nicolae Călugăriţa (Ham)
e voluează , atit solistic, cît şi in duet, cu
remarcabilă coerenţă : primul conturează,
cu o falsă bonomie, silueta tiranului măr­
ginit, de o cruzime inconştientă. aproape
instinctivă ; cel de-al doilea desenează.
cu eleganţă rece, uscăciunea iremediabilă
şi cruzimea mai periculoaşă - căci e
atent întreţinută şi metodic educată - a
unui tehnician al exterminărit. Rolul lui
Noe este i nterpretat de Theodor Danetti
cu senină detaşare, fără ingroşări "pa ­
triarhaliste" . dimpotrivă, cu clară inten­
l ie demilizantă - adecvată, dar dega­
jinri impresia de lineari tate. ln Protos,
Ilie Valentin, insuficient convins de pon­
derea dramatică a personajului, e doar u n
. . primitiv" moderat.
Asi:;tăm, aşadar, la un spectacol .. de ac­
tori" , de o corali tate in care, gratie ba­
ghetei regizorale, fiecare voce compo­
nentă poate răsuna distinct.
Alice GEORGESCU
TEATRUL DRAMATIC
DIN CONSTANTA
J UCl\TORUL
DE TL\BLE
de Ion Coja
Data premierei : 2 '1 noiembrie
1983.
Regla : ION MAXIMILIAN. Sce­
nografia : CONSTANTIN RUSSU.
Dlstrlbu�la : EMIL SASSU (El) ;
ILEANA PLOSCARU (Nevasta) ;
ANA MIRENA. (Fata) ; EUGEN
MAZILU (Bllatul) ; LONGIN MAR­
TOIU (Domnul X) ; EMIL BIRLA­
DEANU (Don Juan) ; LUCIAN
IANCU (Profesorul de logici, Dom­
nul Doctor) ; VIOREL POPESCU
(Asistentul) ; MINODORA CON­
DUR (Asistenta).
După reprezentarea cu succes a unor
pi��e scrise de oonstăn�eanul Tudor Po­
pescu, teatrul de pe ţărmul mări i revint:
acum asupra u n u i alt scriitor de aceeaşi
ofigine, a cărui apariţie scenică in ca­
drul "Săptămî ni i teatrului politic" din
H I 7!J n-a fost incununata Lle elogii Ion
Coja. Atunci, teatrul constănţean i-a re­
prezentat, intr-o formulă nesatisfăcătoare,
Credinf.a, evocare modernă a timpulu i de
renaştere naţională a poporului român
din a doua jumătate a secolulu i trecut -
timp purtind pecetea m arilor evemmcnte
ale u n i rii şi Independentei -, amplă ple­
doarie patriotică susţinută din ungh i u l
perspectivei islorke. Intr-un fel , Credinta
(publicată, intre timp, şi de Etlitura .. Emi­
uescu" , in colectia "Rampa" ) dezvoltă o
m o;lahtate sintetizatoare pe care o intil­
nim şi in Capul de Mi hnea Gheorghiu,
cu deschiden spre zone complementare
actiunii şi cu nuante de eseu drama tic.
Piesa lansată acum e r compunere mai
\'eche a autorului ş i a fost publicată in
1 9 7 ·1 . O comedie. J ucătorul de table e
un om ca oricare altul, un anonim. La
zaru rile vieţii, pierde mereu - nu-i ies
nic iodată combinatiile de care are ne­
voie pentru a ciştiga o partidă. Existenţă
m odestă, resLrinsă la cadrul domestic. in
care nu se întrevăd prea multe semne
de satisfac �le '1i li nişte. Doi copi i mari.
https://biblioteca-digitala.ro
o fată de măntat şi un flăcău cam le­
ncvos, nevastă cicălitoare şi marcată de
nereuşita mai generala a famil iei. Pe
a�·csle date banale iş1 construieşte au torul
com�d1a, plăsmuind cu un suris mali�ios
u_n JOC. Ce i lipseşte eroului pentru a cîş­
·
Liga ŞI �1 o )Jartidă '! lpote�ă "cred i nţa"
- Increderea în s i ne şi curajul de a
arunca o dată zarurile cu convi ngerea că
trebuie să iasă şi combinaţia de care are
nevoie. Această perspectivă nouă i-o su­
gerează viitorul lui ginere, Domnul X
m su flindu-i speranţa că poate fi şi el "u �
Dumnezeu" dacă o vrea cu tot dinadinsul
şi acţionează in spiritul acestei indrăz­
ue�e id�i. Altă ipoteză : comedia incepe
d i n clipa in care El, jucatorul de table
da prima combi naţie reuşită şi elemente! �
naturii ii insoţ<tsc, cu "tunete şi cutremure,
ac..:csele Ll e furie. Atunci, convenţia tea­
t rală intra in joc penh·u a sublinia o
posibilitate spirituală demnă de a fi luată
in seamă şi preţuită, din perspectiva inăl­
U i ri i omu lui la ·propria lui condiţie de
Lluritor al desti nului. Un fel de Chirică
d e - al l u i Ci prian. care, prin credinţă, a
facut d i ntr-o mi rţoagă un cîştigător de
curse ; un fel de Faust, am mai putea
spune, care, dintr-un pariu cu el însuşi,
� i - a · depăşit limitele. Jocul lui Ion Coja
nu are spectaculozităti de intrigă, el sur­
prinde şi interesează numai pri n per­
spectiva schimbată a personajului, care,
Llc-acum inainte, pendulează intre panica
pe care i-o produce miraculoasa lui forţă
ş1 răspunderea omenească de a o folosi.
De aceea, reintilni rea personajelo r în ac­
tul doi, cind nu se mai cunosc şi fiecare
reprezintă m a i mult decit propria-i iden­
ti tate (minus El, rămas s ă se zbuciume),
e o extindere la dimensiun i sociale a
,.ra7ului" şi un i ndiciu că pe autor il
interesează mai d�grabă repercusi unile
ideii in atitudinea oameni lor decît exer­
citarea acţi u n i i teatrale di recte. Treptat,
timbrul parcă se modifică şi apar impli­
catii mai profunde, cum ar fi răspunde­
rea oamenilor pentru soarta planete i. me­
S'l.i cu care dealtfel piesa se şi incheie,
intr-un spir i t meditativ.
Sc1·is alert, din frînturi de replici şi
f:-aze aparent anodine, cu tligresiuni �i
reveniri Ia subiect, jocul are o gradaţie
ascun�ă care �e insi nuează pe măsură c�
se avansează in temă, c u paradoxuri seci
şi stări desfoliate satiric. Se insistă prea
mult, însă, pe i n filtrarea ideii in identi­
tatea i ntimă a personajelor, abundă ar­
gumentărik şi indoielile, iar fondul de
fantezie nu sustine continuu ş i la fel de
inspira t ipoteza propusă. Unele personaje
intră spectaculos in scenă, apoi autorul n u
ştie c u m să le Llirijeze (Don Juan), altele
15
 - inclusiv El , eroul principal - nu-şi
jo<Jcii prop riu-zis �:ondi �ia, ci variaţi unile
m u i şerpui toore ulc i d ei i. De fapt, piesa
' i zează absurdul unor mentali lăţi şi r e­
l a ( i i urnane, d a r a b u zează de efectul cu­
'.'intelOI", in d au n a unor sugestii m ai vii
d e t erminat e de logica ac ţ i uni i.
Un experimen t a l om de te.J lru a valo­
ri ficut ir.teligent comed i a lui Ion Coj a -
rc::: i zu m l I on Max i m i l i an. Cu d i fcrenti eri
de t i m bru mui a c ce n tua te decit ofe ră co­
med i a îusi1şi, cu ralan l i u l"i expresive i n
pri m a parte �i cu accelerari ale ritm u l u i
i n actele d o i ş i t re i , p e o subl i n i ată to­
ndlitate reflexivă, d ra m a t i că (poate, ch i a r
prea u ramalicii, uneor i . i n d a u n a com i -
c u 1 u i ) . Emil Sassu suţ ine cu foq ă re a l i s t t1
par t i tura jucator u l u i , logic şi conv ingător.
secondat de un f.:l"U p de par ten e r i inspi­
raţi şi c u m obi l it at e a mij loacelor I lea­
na Ploscaru, Ana M i rena, Eugen Ma­
zilu, Longin l\Iărtoiu. Personaju l · Don
Juan nu ni se pare prea fer i c i t so l uţiona\.
în ipo�taza alcusă de Em i l Birlădca n u .
i a r cele doua apariţii ale lui Luc i un I a n­
c u , în P ro fesorul de logică şi în Dom n u l
Doctor, n-au, d i n păcate, c ee a ce s - a i n ­
vestit l i te r a r in ele - n i ţică .,scl i pi re"
Aşa cum a re, fără să se f i inves t i t în text,
M inodora Coudur (Asistenta).
Constantin PARASCHIVESCU

AL TE PREMIERE
TEATRUL NAŢIONAL
DIN TIMIŞOARA Data premierei : 26 Iunie 1983.
Regla : EMIL REUS. Scenografia :
DOINA ALMAŞAN-POPA. Versiu­

L\SCENSIUNEL\ LUI nea româneascl : FLORIN TOR­

NEA.
Distribuţia : ION HAIDUC (Ar­

llRTURO Ul turo Ul) ; MIRON ŞUVAGAU (Er­

nesto Roma) ; SANDU SIMIONICA
(Emanuele Glri) ; ALEXANDRU

POL\TE FI OPRITĂ TERNOVICI

VLADIMIR
(Giuseppe
JUKASCU
rough) ; DAMIAN OANCEA (Crai­
Givola) :
(Dogsbo­

nicul) ; EUGEN MOŢAŢEANU (Fia­

de BE rtoh BrecLt ke) ; MIRON NEŢEA (Caruther) :
ALINA SECUIANU (Betty Dull­
feet) ; RADU AVRAM (Ciark) :
TRAIAN BUZOIANU (Butcher) ;
1n anu l 1 94 1 , in citeva săptămîni, MIRCEA BELU (Mulberry) ; ŞTE­
Brecht scria Ascensiunea lui A r t u ro Ui FAN SASU (Goodwill) ; VICTOR
roate fi oprită, o "parabolă pol i tică" , ODILLO CIMBRU (Gaffles) ;
precizînd că "trebuie d istrus pri n ris pri­ CRISTIAN CORNEA (Actorul, Inna,
mejdiosul respect tradiţional pent ru mari i Tînărul Dogsborough) ; CAMIL
d ictatori ·• Scriitorul îşi propunea " ... să GEORGESCU (lgnatlus Dullfeet) ;
t>xplice l u m i i capi taliste că u rcuşul lui DANIEL PETRESCU (Bowl) ; MI­
H i t ler se datoreşte aduce d i lui intr-un RIAM COMAN CUIBUŞ (O'Casey) ;
mediu prielnic " . Piesa "cu gangsteri ce-o GEORGE LUNGOCI (Judecătorul) ;
stie fiecare" , transparentă alegorie in care ION OLARU (Procurorul) ; GHEOR­
recunoaştem personaje funeste d i n cel GHE STANA (Apărarea) ; OVI­
de- al treilea Reich, !;t i - a urmat de la lan­ DIU GRIGORESCU (Hook) ; STE­
sare o carieră scem că mondială, desco­ FAN MARII (Sweet, Fish) ; ESTE­
perindu-şi acum. după patru decenii o RA NEACŞU (Daisy). In alte ro­
1
d ure ros de neş tirbită actuali tate, aeşi luri : EUGENIA CREŢOIU, ELENA
perspectiva receptării ei s-a schimbat în SIMIONESCU, GETA IANCU, VIO­
mo<.l fundamental. Azi, fabula despre u i ­ RICA CERNUCAN, IRENE FLA­
mi toarea ascensi une a "gangsteru lu.i MANN-CATALINA, AURORA SI­
gangsterllor, Arturo Ui ", cel pe care "ce­ MIONICA, DOINA MARIA RAICU,
rul, drept pedeapsă, n i -l dărui" , nu ne ANA IONESCU, MARIA M OLDAN,
mai apare drept o retrospectivă bu fă şi IONEL ANDRIEŞ, DANIEL LAEŞ,
grotescă, parafrazînd eveni mente intrate MIHAI BOTEZ, DAN BREBU.
in . cronica Germaniei fasciste, ci se re­ EMILIAN BLANARIU, CARMEN
compune ca un avertismen t cumplit. vă­ POPOVICI, MARIETA PRICIU,
d î n d u - şi jimensiuni de farsă inspăimin­ FRANCISC BEKER.
tătoare. Alegoria brechtiană transcende
conjunctura şi factologia intrată in ma-

16

https://biblioteca-digitala.ro
 Momente ale unei ,.rezlstibile" as·
censlunl : Ui (Ion Haiduc) Jinguşin·
du-1 pe bătrînul Dogsborough (VIa­
dlmir Jurăscu) ; seducîad-o pe vă­
duva lui Dullfeet (Alina Secuianu)
inconjurat de locotenenţil săi, Gi·
voia (Al. Ternovici) şi Roma (Miron
Şuvăgău) ; in jocul de-a puterea,
sluga . Glvola (Al. Ternovici) îşi hră­
neşte stllpinul.1

https://biblioteca-digitala.ro
 nualtole ş c o l ar e, pentru a deveni expre­
s i a es!:'n ţ i a l i zat;l a practici lor d ic t at u ei i ; o
ru.diografie a m e tas ta ze l or agresiunii, cx­
p l i u l i nd ÎJ'. dologia apar a tul u i ce pro d u ce
ş i i n t rel ine teroarea. Acenstă nouă viziu­
ne, pe d ep l i n corespunz<Uoare formaţiei
p u b l i c u l u i spectator al deceniului nouă.,
ne-o o [e r[t spectacolul Teatrului N aţ i o n al
t i m işorean realizat de E m i l Reus.
Renunţînd la s t i l i s t i ca şi la canonul
te<ttrului epic şi pntpnţind, d i m po t ri v ă,
printr-un modern şi accesibil cod de ex­
presie, emotia şi tni.irea. regizorul şi-a
atins d i n plin ţinta montarea bogată in
s e m n if i ca t i i are un patos al d emonstra t ie i ,
o a rd o a re, o febrilitate ritmată ce colo­
rea7.ă intens expunerea didactică a "cazu­
lut" ; nu "eiec l u l d e dis tanţare" a fost
s co n ta t, ci par ti c i pat·ea vibranta a săli i ,
u n vehement o p r ob ri u la adresa !> i s teme­
lor ce na.!:c ,.năpîrca" .
Stind ferm la pupitrul de co ma ndă, asi­
gurindu-şo ad ezi u nea colaboratorilor, in
p r i n t u l rind a s c eno g r a fc i Doina Alma­
şan-l:"opa. canalizind elanul actorilor, re­
gizo rul Emil Reus a construit un mare
spectacol pol it ic, de afişată teatralitate şi
forţă de şoc , o montare elocventă şi mo­
L i l iza t o a re . Trei componente, indeosebi,
fuzione'lza armonios scenogra fia· şi ci ­
netica i m agi ni lo r, care asigut·ă s tr u cturi i
dramatice o e x trao rdi na ră pregnantă vi ­
zuală ; muzica. un "comentariu sonor" de
maximă importa·n�ă in arsenal ul mijloa­
ct:lor p reconi za te de autorul ,,Micului Or­
ganon" ; şi, fireşte, elementul esenţial -
i nte rp re tarea .
O uriaşă serpentină-scară de fier plasată
in mijlocul sce nei , dntersectată de o pa­
sarelă. devine semnul-cadru : e alegorica
scară a is toriei , imagine bogată in co­
notatii Şi s u ges ti i , sint t re p tele "rezisti­
bilei ascensiuni" a di c tatorul u i, dar ş i ale
deqrin�oladei i ntregii bande ; panouri de
tablă mobile structurează energic şi tot­
vdată fluid !>paţiile de joc, configurind to­
pografia unei lumi poli m orfe , colcăitoare,
plină de contraste, sugrumată de spaimă
şi n::i du şi nd sub norul perpetuei amen i n ­
ţări ; mizeria şi teroarea · generate de fas­
cism par adunate aici, in scena intune­
cata. Decupate cinematografic. scenele se
succed intr-un ritm alert, grotescul e fu­
nebru. farsa, macabră, hohotul împie­
treşte ; montajul muzical alcătuit de
regizcr - e drept, extrem de eclectic, dar
sugE'stiv, inspirat -. cu sonorităţi mo­
derne. fami l i are gustului pentru disco al
tinerei genE'raţii, dă re pre zen ta t i ei acel
caracter indispensabil de song brech-
tian. Ştim că autorul şi creatorul teatru­
lui epic acorda o uri aşă importanţă muzi­
cii in tea tru, interzicindu-i totodată să
dublE'ze textul l iterar ; Brecht aprecia
"ritmul sacadat d e jazz, folclorul muzi­
cal - şi melodiile aspre, bogate in con­
ti nu t , care măresc efectul de distanţare
18
https://biblioteca-digitala.ro
prin caracterul lor violent antisentimen­
tal" . . . Tonuri sacadate, scrişnite, obse­
dante însoţesc pe tot parcursul n • o n t ă ri i
a es făşu t·& rea evenimentelor - o adevtt­
rată muzică de f i l m distribuind accen­
tele ; un ftlm tuluure, negru - c en u şi u , des­
pre o l u n : e in criză, şom aj , foamete, de­
presiune economică, petreceri bezmetice,
u rzeli politice şi comploturi de afaceri,
procese măsluite. lovituri de bursă şi
lov i turi de s ta t, mascarade, corupţie. Şi
des p re acce ntua rea tero ri i .
Rigoarea deosebită a m iz a ns cenei , pre­
cizia in d i vi za rea nenumăratelor scene de
masă, m i n u ţ i a in detalii, relaţia d i n tre
ca racterul rolulu i şi context, stimularea
a l i tucl in.fi politice prin desen a re a a(;elui
gestu.� social cerut de Brecht sint cali­
tăţile definitorii ale montării. Ele ni se
releva mai ales in u rm ă rirea "ascensiu­
nii" l u i Ui şi a acoliţilor săi. La in ceput,
in ambianţa generală, şleahta de derbe­
dei, zurbagii şi bă t ău ş i trece cam neob­
se r va t ă. Insinuarea ei a bi l ă şi pe:·Cidă e
mi gă los pregătită ; pe nesimţite, grupul
Homa, Givola, Giri ocupă scena eveni�
m entelor, apoi o de v as tează. Ii conduce
tJ'i, şi el, la i nceput, un individ oarecare,
şters şi necioplit, care, la momentul opor­
tun, cu u n salt de fiară, surprinzindu-şi
ci raci i şi ingrozindu-i pe c ei la l ţi , se
transformă - sub ochii ului �i ai t u tu rortl ,
clar in l ogi c a fi.rească a lucrurilor - din
�ef de banda, din gangster primejdios, i n
însuşi Tiranul, Călău�. arhetip a l puterii
arbitrare şi neruşinate. Un personaj de
d i me nsiuni shakespeareene. Dealtfel, o
scenă se conturează net prin trimiterea
făţişi\ · la infruntarea Gloucester-Lady
Anne, deasupra sicriului lui Henric al
VI-lea (Richard III) ; analogia este su­
bliniată cu du reroasă ironie in d'ialogul
dintre Ui şi văduva lui Dullfeet, la inmor·
mintarea acestuia. Alina Secuianu joacă
momentul cu patos tragic : instantaneu,
burgheza doamnă Betty pare să fi lm­
brăcat \'lliurile indoliatelor regine din ţi­
nuturile răvăşite de Marele Mecandsm ;
blestemind crima lui Ui, ea cLamează so­
netul ticăloşiei şi al cruzimii : prin viziu­
nea ei, făptura lui Ui se suprapune !:ma·
ginii dezlănţuiţilor ucigaşi de ieri şi din­
totdeauna, prevenind asupra pericolelor
potenţiale.
'finărul actor Ion Haiduc realizează o
m a re creaţie in rolul lui Ui ; i nterpreta­
rea 5:1 are o adîncime covîrşitoare şi un
relief magistral, registrul e acut, prezen­
ţa scenlcă, fascinantă. in pofida econo­
miei mijloacelor folosite. De la golan u l
cu blug i peticiţi şi mers de cu titar, care
se deo;calţă intrind cu ipocrită umilinţă
in sa lo n ul lui , Dogsborough, pentru a-i
propune ma�natului serviciile sale, la co­
mandantul suprem, care, cu un gest ele­
gant, îmbracă mănwşi negre pentru a
arunca o si mb ol i c A lopată de pămînt pe
sicriu! credinciosului său aghiotant Roma,
 ucis de e l , d ru mu l pa rc u rs se numeşte
ist orie !
JC'cul stralucit, suoru. al l u i Ion Hai­
duc - care i m presionează prin ştiinţa de
a d e zv ă l u i m u l liplicitalea faţetelor Rău
l u i , nesfi rş i ta varietate a chipurilor dez­
umanizării - nu este ins.:i o mani festare
singulară in spectacol. Portrete remar­
cabile, complet.nd imaginea teri fi antă a
f5rădelegii cinice, compun in forţă şi cu
s u bt i l i tate şi ceilalţi : M i wn Şuvf1gău, un
Ernesto Ruma mussoli n i a n , un sadic jo­
\'ial de- o fâţărnicie i mund abilă ; Sandu
S i m i onică, Destialul Emanuele G i ri, asa­
s i n cu oarecare maniere inşel ătoare. ,l n r
cu a t i t m a i peric ul os ; Alexandru Terno­
\'iCi - G i vola, slugă şi cop1e a lui Ui.
modelindu-se după înfăţişarea idolului ;
schilocli rea psihică ii intrece diformitatea
fizică ! l m puni.tl oare e compozi tia lui Vla­
rl imir Jul'ăscu in bătrinul D ogsborough ;
cu greu lasă să-i cada masca desăvir­
�itci onorabilităţi, masca cinstei şi a derl­
nitătii. pentru a-şi arăta dezgustătoarea
faţă a corupţiei şi a laşităţii.
In distribuţia extrem de numeroasă, sar­
cinile dramatice revenind fiecăruia au
Io:.t convingător onorate ; rolurile episo­
dice au căpătat şi ele relief, datorită lui
Eugen Muţăteanu, Cristian Cornea, Mi­
ron Neţea, Radu Avram, Mircea Belu,
Traian Buzoianu, Ştefan Sasu, Victor
Odillo Cimbru, Ştefan Mării, Camil Geor­
gescu, Daniel Petrescu,. George Lungod,
Ion Olaru, Gheorghe Stana, Ovidiu Gri­
l'(orescu, M iriam Coman Cuibuş, Ester&.
r ; e acşu. Figuraţia, ac\,ionată ireproşabil,
uriaş mPr.anism uman su.pus tuturor vici­
situdinilor, e susţinută de actori presti­
gioşi ai teatrului. Damian Oancea. in ro­
lul Cuinlcului, fixează din primul mo­
•nent, cu inteligentă adecvare şi un firesc
artistic modelat cu multă ştiinţă, "rama"
reprezentaţiei, aprinzind, primul. "becul
de contact" dintre scenă şi sală . El, dealt­
minterl, il şi stinge, dacă putem spune
aşa, tulburind şi emoţionind publicul, in
f i nal , cu f.ireasca intrebare : .,Nu- i ni­
meni să oprească ciuma ?"
Textul "se aude" bine in acest spectacol,
admirabila versiune scenică realizată in
urmă cu aproape un sfert de veac de
Florin Ton1ea, şi publicată chiar in aceste
pa !# ni •). işi atestă dJn plin vjrtuţile sce­
nice şi literare, dobindind parcă şi aura
clasicităţii . E oare necesar să men�ionăm
cit de mare e meritul Teatrulu i National
din Timişoara. care il joacă in 1984 PE'
Bertolt Brecht, cu o o�ră de rezistenţă
14 cărei valoare artistică e dublată de ac­
l u illitate<t aver tismentului conţinut ?
Mira IOSIF
-----···::·
•) "TeMrul" nr. 12/1960.
https://biblioteca-digitala.ro
TEATRUL NAŢIONAL
"VASILE ALECSANDRI"
DIN IAŞI
UiNilTOilREL\ DE
HL\ŢE
de Il. Ua mpilov
(cronică sentimentală la repre­
zentaţia nr. 32)
Mi-ar fi plăcut să ştiu că acest sp�e­
tacol poate fi văzut oricind şi de ori­
cine, spectator român sau oaspete de
pe�te hotare. Ca un exponat de· pret
intr-un muzeu viu al te a t r u l u i româ­
nesc, alături de a lte mari spe ctaco l e c u
c a 1 t> ne-am putea mindri oriunde in
lume.
Vînătoarea de raţe s-a jucat la Tea­
trul Naţional ,.Vasile Alecsandri ", din pă­
cate, pe scena studioului, citeva zeci . de
spectatori numărindu-se in micuţa .sală
in puţinele S'i!l'i cit s-a reprtzentat pe
d urata unui ari. Nu e vina teatrului. A
fost, probabil, o iniţiativă tactică. Dar,
ar fi o greşeală de st1·ategle .. să nu se
asigure longevitatea unui spectacol exem­
plar pentru trupa i-eşeană şi pentru regi­
zorul Nic.olae Scarlat.
Există piese al căror destin s-a decis
la premiua pe ţară. Am numeroase
exemple de texte valoro.1se, chiar foarte
valormiSP, înmormîntate definitiv de un
spectacol eronat. Vînătoarea de raţe
putea urma arest de'itin, dup3 specta­
colul ratat, cu cîţiva ani in urmă, pe
scena botoşăneană, de un tînăr regizor
care-i suprasolicitase !>ensurile, transfor­
mind-o, inexact şi chinuit, intr-o trage­
die a inadaptabilitătii individului. Yam­
pilov a scris o comedie amară, cu . des�
şi ascuţite acc�nte satirice, despre ratare.
Comedie, in înţelesul adinc şi complicat
al comediilor cehoviene, cu oameni obiş­
nuiţi care au pierdut partida cu viaţa.
Dar Vampilov nu seamănă cu Cehov.
Eroii lui ratează partida nu pentru că
viat a e mai puternică, ci pentru că ei,
bieţii eroi, nu ştiu să joace. Vampilov
nu seamănă cu nimeni. Puţinele piese
rămase de la el nu decurg din n i ci un
filon al bogatului zăcămînt care e dra­
maturgi:. rusă. F ibră cu fibră drama­
turg ru.s. V:Impilov izbeşte prin ori gina­
litate. Cl' eroi dintre cei mai obi!>nuiti.
cu raporturi intre eroi n ormale pînă J::\
banaLitate. Vampilov izbuteşte paradoxal e
răsturnări de sit uatii. Firul întîmplări­
lor o cc.teşte, bl'UISc, intr-o direc ti�
n ef.>ştentată si. pe aceast:l directie. fant'i!­
zia fertil-frpnetic:ă a d ramaturgu l u i
19
scoate la iveală adevăruri nebănuite.
Este imposibil să prevezi ce se va intim­
pla in scena următoare. Traged i a i m i -
nentă s e converteşte, surprinzător, in
comed ie. Gestul dramatic sfîrşeşte in
bufonadă. E un j o c continuu, d e parc:i
autorul �i-ar pindi personajele mereu din
alt unghi şi sub altă lumină, privindu-le
cînd cu un ochi prietenos, intelegător,
cînd cu alt och i, de acuzator fără mil:1
şi crutare.
Zilo\·, eroul central al pi�sei în dis­
cuţie, aruinteşte, pe foarte departe, d�
Ob lamov sau de Fedea Protasov. Dar,
pentru a îndepărta orice bănuială că
stabilesc Liliaţiuni, adaug că aminteşte
si de Lucu Silion din Lunatecii lui Ion
Vinea. (Ca o curiozitate, cine-I domină
pe Zilov, moralizîndu-1 ? Un chelner !
Pe Luou Silion, tot Uln chelner, oberul
Filip !)
Z�lov duce o existenţă cenuşie. Func ­
ţ ionar mărunt intr-o intreprindere oare­
care, inconjurat de prieteni asemeni lui,
Zilov îşi iroseşte zilele in birou, unde
rezolvă grăbit şi superficial dosnre ori­
cum ieşite d i n sfera i nteresului. Intre
birou şi casă, circiuma. Chefurile cu pri­
-�tt:nii şi prietenele de ocazie. Mahmu­
reala. Regretele. Ş i totUil, mereu, de la
capăt. ,.Drama" Lui e că, pe zi ce trece,
devine tot mai conştient de ratare, de
alunecarea fără intoarcere spre periferi:\
existenţei. Zilov, care in rarele olipe de
luciditate mai aspiră la o viaţă frumoasă,
plină de dragoste, mai simte chemarea
naturii, ma i are nostalgia sentimentelor
nobile,' v.ede ulitenia din jwul lui, j os­
nicia prietenilor, ·demagogia şefului, şi
n u întrezăreşte altă ieşire decit sftrşi­
tul tragic. Dar sinuciderea este rataui
prin ir.tervenţia prietenilor. Prieteni i il
condamnă, nemilos, la viaţă. Ce va urma?
De bună seamă, u n chef. O altă incăie­
rare. Incă o zi de mahmureală. Şi un
lung şir de zile care seamăna unele cu
-altele... Cine-i de vină ? El însuşi. A
pierdut partida cu viaţa, fiindcă a refu­
zat să joace corect. Limpezimea de cris­
tal a ideilor spectacolului stă in primul
Tind in :;implitate. In marea lui simpli­
tate artistică, rod al unei elaborări inte­
ligente, în care efortul principal s-a
îndreptat către găsi rea !<oluţiilor directe.
Dar solutii directe nu inseamnă soluţii
facile. Dimpotrivă. Eliberat ue orice
tentatie a formulelor scenice complicate,
a semnelor pl.eonastice, a subtextelor
născocite, Nicolae St'arlat şi-a clădit
edificiul spectacolului exclusiv cu mate­
rialul actoricesc, izbutind cu multă pri­
-cE-pere şi, bănuiesc, cu imensă mi gală,
să dea sens adinc şi culoare intensă
fiecărei scene in parte şi să rotunj ească
-spectacolul pînă aproape de perfecţiune.
Actiunea piesei si, implicit, a spectaco­
lului. in care scenele timpului prezent
:20
https://biblioteca-digitala.ro
alternează cu retrospectivele, du�·ează
exact cît Zilov bea o sticlă de bere :
prima ingh i ţitut·ă, cind, mahmur, încearcă
să reconstituie cele inti mplat<! cu o seară
inainte, ultima îngh iţitură, la scena
finală. Subtilă sugerare a continui tăţii
în timp, a unităţii de acţiune. Cheful de
i naugurare a noii locui nţe, unul dintre
numeroasele chefuri care au loc, nu-şi
găseşte, in viziunea lui Nicolae Scarlat,
obişnuitr, desfă şurare, ispititoare, dealt­
fel, prin posibilul pitor·esc, ci este suge­
rat prin aglomerarea colosală de sticle
de băutură, copleşitoare la număr, in
raport cu sărmana "zacuscă " însoţitoare.
Jn h111 i nica tradi(ie a petrece1·i lor, cînte­
cul "de step:l " este abordat de convivi
cu gravitate religioasă. Scena despă rţirii
lui Zilov de �oţia lui prilejuieşte aces­
tora momentul solemn al tăcerii medita­
tive, după datină. Momentul e trist răs­
coli tor. Dar graba cu care Zllov ies'e din
solemn şi uşurinţa cu care trece la cele
obişnuite scot la iveală substanţa cabo­
tină a atitudinii anterioare. Exemplele
sint numeroase. Ele s-ar putea referi la
spatiul scenic, folosit cu iscusinţă, la
rafinamentul luminilor, la desooul precis
al mişcă rii. Toate laolaltă conduc la
impresia durabilă că prin acest specta­
col Nicolae Scarlat continuă cea mai
viguroasă tradiţie a şcolii de regie româ:.
neşti.
Spectat'olul ieşean se distinge prin cre­
aţii actoric�şti deosebite. Lăsînd, !)en­
tm momen t, la o parte prestatiile indi­
viduale, să menţionăm ca pe o reuşită
nu prea des întîlnită omogenitatea tru­
pei. perfecta armoni zare, convergenta
stilistică, nivelul inalt al interpretări i
tuturor. datorat. evident, fiecăruia in
parte şi, de bună seamă, travaJI.iului regi­
zoral, nu in cele din urmă. Se reţine
in mod deosebit Adrian Tuca. Acest.1
compunE' un persona! dificil, cu mij loace
de mare economie şi extrem rafinate.
Directorul Kuşak e in interpret::lrea lui
Adrian 1'uca un şef scortos, sever, care-şi
cunoa:;; te bine lectia de mărunt tiran,
dar care, îndărătul ochelarilor, ascunde
o privire mioapă, derutată cind e sco:>
dintr-ale lui, cind se găseşte in faţa unor
situaţii nE-prevăzute, cind este confrun­
tat cu atitudini care nu-i convi n. Sobrie­
tatea lui rigidă maschează tare funda­
mentale, vieti grave. Beţiv, afemeiat,
KUIŞak devine rău, răzbunător, lovinrl
cel dintii. pentru a n u fi el lovit. Adrian
Tuca a fost cu totul remarcabil in acest
rol.
Performanţa spectacolului o constituie
interpretarea lui Sergiu Tudose. (Foarte
bine se plasea;;o:ă in contrapunct fată de
el interpretul Chelnerului, actorul Con­
stantin Avădanf:l, a cărui Unută impe­
cabilă, ale cărui gesturi măsurate, Pl'i-
 viri reci, rostire calmă scot putern ic i n
evidf:nţă nestatornicia, lipsa d e echi l i ­
bru i n terior proprii personaj ului Zilov.)
Sergiu Tudosc se i nfăţişează cu vestmi n ­
tele mototolite, cu barba şi părul răvă­
:ş i tc, cu privirea tulbure, cu faţa chinuita
·de ticuri. cu mersul agitat şi gesturile
pri pite. Instabil itatea Iuti i n terioară il
face să aibă izbucniri necontrolate.
. ;:t r roape isterice. Sub imperiul băuturii
devine patetic, patetic e şi c:.nd minte,
patetic e şi cind vrea să sfîrşească
acec.stă v i aţă fără orizont, dar pateticul
se tr anf. f o r m ă lesne in ridi col. Inteli­
gent, f ă ră îndoială, dar lipsit de voinţă,
lucid, dar incapabil să se domine, Zilov
in i nterp retarea lui Sergiu Tudose e un
personaj a l contrastelor, nici odios, nici
simpatic, nici lichea, dar nici onorabil.
Nu inc ape îndoială, cu această creaţie,
Sergiu Tudose se afirmă viguros ca unul
di ntre marii actori ai generaţiei sai�.
Virgil MUNTEANU

'TEATRUL "BULANDRA" Te�ttrul "Bulandra" o prezintă acum i n

premieră bucureşteană s u b titlul original ,
l van Vasilievici.

IVL\N UL\SILIEUICI
Montările a nterioare au prilejuit in
presă, Inclusiv in paginile revistei noas­
tre •), comentarii am ple asupra textului.
Au fost evidenţiate şi valorile incontesta­

41e MiLail Bulgakov bile, şi neimplinlllil e care situează aceas­

tă com edie in rindul lucrărilor de mai
mi!Că importa nţă ale dram aturgului .
Opţiunea pentru această scriere di n
addenda autorulu i CaiJa�ei bigoţilor (că ­
reia colectivUl de la "Bulanldra " i-a asi­
Data premierei : 15 decembrie guraţ, i n u rm ă cu doi ani, o strălucit!ă
1983. montare) au pornit, pesemne. de la do­
Regla : TOMPA GABOR. Costu­ rinţa de a ll'E!edita acel succes, Pe baza
me : ANCA PASLARU. Versiunea unei inrudiri spirituale. In pofida sub­
românească : ZOIA ZAHAR�CU. stanţei sati.rice m ai rarefiate, comedia
Distribuţia : OVIDIU SCHUMA ­ grotescă Ivan Vasilievici poartă şi ea in ­
CHER (Timofcev) ; MIRELA GO­ �;emnele origi nal ităţii scriitorului. Proce­
REA (Zinaida Mlhallovna) ; MIHAI dee propri i s-crisului bulgakovian - in­
MEREUŢA (Bunşa-Koreţki şi Ivan solita i nterferenţă a unor epoci istorice
cel Groaznic) ; ZOE MUSCAN (Uii­ diferite, coexistenţa satirei cu liricul ş i
ana ' Andreevna) ; CONSTANTIN cu viziunea onirică, ambiguitatea semni­
FLORESCU (Jorj Mllosbvskl) : ficatiilor ş i haloul enigmatic - îşi pun
AUREL CIORANU (Spak Anton amprenta şi pe Ivan Vasilievtci.
Semlonovicl) : DAN DAMIAN (la­ D esi �ur, nu pe modal itatea alegorică ş i
kln) ; PETRE LUPU (Grămăticul) ; nu Pe bogăţia efectelor comice a mizat
GHEORGH E OPRINA (Solul sue­ Teat r ul ."Bulandra " cî nd şi-a propus să
dez) : N. LUCHIAN-BOTEZ (Pa­ monteze piesa. Aşa cum demonstrează
triarhul) : MIHAELA GAGIU (Ţa­ s-pectacolul, ceea ce i-a atras pe creatori
rina) ; MIHAI BADIU, SIMION a fost suportul ficţiunii imaginate de
RETEA (Oştenl l lui Ivan cel Groaz­ uulgakov, reflecUile sale privind mora­
nic) ; DAN DAMIAN, ZOE MUS­ vuri şi mentalităţi illlc ompatibile cu etica
CAN, MIHAI BADIU, SIMION revoluţiei. Denunţul imixtiunii &Tosolane
RETEA (CintlreU la gusll) : MI­ în viata particulară a oamenilor, al sus­
HAI BADIU (MIIItlanul) ; SIMION piciunii aproape patologice, al delatiunii,
RETEA, GHEORC.UE OPRINA, obtuzităţii, dmpos.turii, surprinse îndărătul
MIHAI BADIU (Trei tovarăşi). aparenţelor comice, au constituit tentaţia
principală, pentru colectivul de interpreţi
şi pentru tînărul regizor Tompa Găbor.
Fără a-şi axa fantezia pc o idee satirică
fundamentală, regizorul a punctat cu
Două versiuni sc�ni'ce (sub titlul Ta- umor dezinvolt sugesti ile t extului. a sub ­
1 Ul Ivan îşi schimbă meseria). realizate l i niat esenţa tragicomică a in.timplărllor
in ţară, una la Oradea şi alta la Galaţi care a propie şi deosebesc realitatea de
{aceasta din urmă, văzută şi în turneu în ficţiune, in jocul JCQnfruntării timpurilor.
Capitală), au familiarizat pub licul ro­
.

mânesc cu piesa lut M i h a i l Bulgakov. • "Teatrul", nr. 7-8/1981 şi 5/1982.

21

https://biblioteca-digitala.ro
 Ovidiu Scbumacber, Constantin Florescu, Aurel Cloranu, Zoe Muscan şi Mihai
Mereuţi, in faţa... maşinii timpului
Montarea relevă limpede şi energic idea­
lul umanist care răzbate din extravagan­
tul vis al lui Timofeev. Reprezentaţia de­
marează ingenios, cu o suită de poante
de bun-gust, cu momente teatrale descri­
ind iatsinururea treptată a straniului in
viaţa cotLd.iană : aparitia sinistră a unei
miini care intinde un receptor de tele­
fon, un robinet înţepenit, un felinar orb,
prezente care se ivesc !pe neaşteptate in
golul ferestrelor intunecate, in des.chiză­
turile strîmte ale zidurilor, traduc ironic
in imagini expresive ideile textului. Pe
pa.Tcurs însă, in actul al doilea, petrecut
la cu1·tea ţarului, fantezia şi inventi vita­
ten comică a regizorului şi a interpreţilor
se secatuiesc parcă, substanta satirică se
diluează. Peripeţiile administratorului
Bunşa, ca:e e silit să joace rolul ţaru­
lui pentru a-şi păstra capul, sint exploa­
tate prin efecte superficiale. cu o miş.car�
scenică zgomotoasă şi oarecum dezordo­
nată. Inte:1ţia meritorie de a releva
h iperbolic haosul de la curte pare sii
nu-şi fi găsit cele mai ferLc:ite mijloace
ele expresie. tncadrată intr-un decor in­
ghesuit - scărrile inalte ale palatului ...,..- ,
imaginea scenică îşi pierde aici autenti­
ci tatea şi pitorescul.
22
https://biblioteca-digitala.ro
Din•colo de aceste neajunsuri, spectaco-·
l ui evidentiază meritul tînărului regizor
i n colaborarea cu actori din diferite ge­
neraţii. la duble i.postaze, majoritatea in­
ter,preţilor se disting prin aplomb comic,.
prin plăcerea jocului, prin clezinvoltură.
Nuanţe semnificative definesc tipologii
variate, caracteristice pe de o parte pes­
triţei lumi moscovite a nepman-ilor, pe·
de alta, celor ce trăiau in preajma curţii
1arilor.
Coboritor din familia celebrului Ostap
Bender, domină spectacolul escrocul Jorj
!\1:iloslavski, intruchipat cu mare forţă co­
mică de Constantin Flores.cu. Rotundă.
armonioasă, echili brată, compoziţia lui
Constantin Florescu se distinge prin pu­
terea de seducţie atribuită vidului, ti­
c:iloşiei in stare ,pură, subliniate de in­
t erpret cu ma litie. prin savuroase de<tali i '
pirtoreşti. tn plină ascensiune profesio­
nală. Mirela Gorea realizează, in cele
două ipostaze (modesta şi obosita soţie a
lui Timofeev şi romantioasa aspira111 tă Ia
gloria aT'Ilistelor \de cinematograf), o de­
monstraţie de virtuozitate actoricească, o
veritabilă performanţă a jocului parodic,
cu elanuri 'lirice şi pa·tetice al căror ridi-·
c.'Jl e cenzurat cu in teligenţă şi ra fin a­ prea puţ i n distribuit in ultima vreme. In
ment intelectual. l'Olul inventatorului Timofeev, Ovid i u
Apaa·iţie malefică şi agresivă, chipul S ch um ache r a avut o evol uţ i e savuroasă ;
grosolanului supraveghetor de i m ob i l l:'xasperarea omului timid şi paşnic , tero­
eunşa d o bîn d eş te un re!ief convi ngător rizat de purtările unor semeni ne ciopl i ţi,
în i n ter p re t n rea înverşunată, cu bune a l[ost oon lurată subti l .
efecte caricat urale. a lui M i h ai M e re uţă . Dan Dar n ia n , Zoe M us ca n , Gheorghe
Mai puţin ex pr<'s i v npare a ce l a şi nctor Opt'i n a . Pet re Lupu, Miha ela Gagiu, stă­
in rol u l Ţarului Ivan. Momente foarte pîni pe personajele colorate ce populează
IJune creeazii in specta col, pe mu ch ia variata l ume a v isu lu i lui Timofcev, con­
1 ragic:>micului, AUJrel Cioranu. Funcţio­ fera autenticttate şi e x p re si vi ta te acestei
n a rul corupt, viei imă a u n u i si stem de montări, care n-a atins, in ansamblul
relaţii viciate şi mental ităţi retrograde, său, n i velul creaţiilor de virf c u cat·o
Pste viguros portretizat ; atît exuberanta ne-a o b i ş n u i t acest teatru, dar ca re are
s n ·i ntrare i n scenă, cît şi secvenţa dra­ reale v i r t u ţ i şi un mare su c ces de p u bli c .
m a tică din fi n al confirmii talent u l şi pro­
fe s i on a l i smul acestui actor, din piicnte Valeria DUCEA

TEATRUL " ION VASILESCU" In ciuda co nstrucţiei impecabile, aceas­

tă comedie shakespeareană işi păstrează
DIN GIURGIU
şi bogăţia fact ologică şi o largă varietate
a m ij l oacelo r com ic e, de la umorul situa­
ţi i l or pînă la cuvintul de sp i ri t . Mai alP.S

MULT ZGOMOT acesta din urmă este e xp l o a tat cu d eo­

se bi re, prin ta ch ine ri i l e rafinat i t'Onice
ale Beatricei, i n dreptate spre victima ei,

PENTRU N IMIC no bi l u l Benedick. sau p r i n comircul

voluntar a l l u i Dogberry, care
in­
am� s tecâ
nepotrivit expresii culte ale stăp�n i l o r i n
l i mbaj u l său frust, rezultind u n j a rgon
de S�akespea re ddi.col.
Nu este locul pentru o a nali za a va­
lorilor intri nsece ale piesei. Ce ni se pare
interesant de semnal a t este faptul că ],n­
Data premierei : 15 decembrie triga şi caracterele acestei piese se opresc
1983. in marginile d ramaticului , eventual chiar
Regia : CORNEL POI'A, Sceno­ �le tragicului. Observaţiile shakespearo­
grafia : RODICA ROIBAN. Tradu­ logilor - că Hero a re sufleteşte ceva din
cerea : LEON LEVIŢCHI. puri tatea Julietei, că Leonato-tati<l sea­
Distribuţia : ŞTEFAN HAGIMA m ă nă. in ,patosul durerii sale, cu bătrînul
(Don Pedro) ; AURELL\N NAPU Capulet - nu sint lipsite de temei. Mai
(Don John) ; MIRCEA DASCA­ 'PUtem adăuga că Don John - fratele
LIUC (Ciaudio) ; DORU ANA (Be­ bastard al prinţului Don P ed ro - sea ­
nedick) ; FLORIN CRACIUNESCU mănă. i n geniul intunecat al i nt rigi i , cu
(Leonato) ; ADRIAN PETRACHE Iago. Desigur, aid, d i n raţiuni de interes
(Antonlo) ; V ASI LE TOMA (Baltha­ dramatic, p erso na jul este păstrat in date
zar) ; GEO DOBRE (Borachio) ; psihologice sumare. Intorsătura către tra­
MIRCEA STOIAN (Conrade) ; MIR­ t;ectie pulea avea loc dacă i-ntri ga lui Oon
CEA CREŢU (Dogberry) ; AUREL John ar fi i zb utit . Aşadar, aceleaşi fapte
TUNSOIU (Verges) ; DUMITRU şi ca ra ct ere pot fi păstrate in lu m ina co­
FEDOREAC (Cilugărui Francls) ; ;nediei sau împinse in i ntu necimi'l e tra­
DINU CEZAR (Un paracliser) ; '�ed iei, după voinţa celu i ce le inven­
CATALINA BARCA (Hero) ; GA­ tează şi le pune in relaţii necesare. Şi,
BRIELA VLAD, VIRGINIA ROGIN demiurgul a hotărit să le păstreze pen­
(Deatrlce) ; IRINA BIRLADEANU,
tru zimbire şi "blîndă j u d ecată " . Ironica
VALENTINA LIVINTZ (Margaret) ;
Beatrice t·răieşte o interv�rtirc a sent i ­
ROMULUS BARBULESC'U (Stră­
jer 1) ; F'LORIN MIRON (Strljer mentelor. nerecunoscindu-şi iubirea pen-'
II) ; CRISTIAN AL. PI!."TRESCU tru Benedick şi intimpinindu-1 cu ascunsă
(Un cintll.reţ), ranchiună şi afişat di s pret, ca o altă fe­
meie îndărătnică. La ri ndul său, Benedick

23

https://biblioteca-digitala.ro
 Sus, Virginia Rogin, Cătălin a Bârcă şi Irina Birlădeanu. Jos, scenă de ansamblu

24

https://biblioteca-digitala.ro
 1şi afirmă cu orgQi iu viril libertatea sa acestei montări, desfăşurate in scenogra­
-egotistii, refuzind i u birea pentru femeie, fia simplă şi funcţională a Rodicăi Roi­
.sentiment considerat de el ca fiind ne­ ban (cadre ogivale de lemn, care pot su­
demn de un bărbat. Cu siguranţă, e i n u gera cind faţada unui palat, cind carce­
şti u c e spun, ş i farsele care l i s e joacă rele unei inchisori).
.arată tocmai aceasta. Dar dacă ci n u ştiu
Trebuie să conchidem că, in ciuda bu­
ce spun, pentru ce altii ar fi mai adevă­
nei -i ntuiţii pe care regizorul Cornel Popa
J"aţl, mal autentici, mai ci înşişi ? Hero,
a avut-.o asupra piesei, el nu a fost ajutat
declarată moartă, de ce n-ar deveni o
pretutindeni de către actori. ln ciuda
pierdere gr ea pentru Claudi::>, iar Leo­
eforturilor şi realizărilor citorva. specta­
nato de ce n-ar deplînge cu mare glas şi
col ul de-abia dacă dep.işeşte limitele me­
i nspirat ca un poet pierderea fiiee i sale,
diocrităţii. Totuşi, să î nţelegem că un
<.ind eventualitatea morţii ei ar fi putut
Shake1.pea.re rămîne un Shakespeare, o
(ieveni realitate ? Da r a escamota realita­
piatra de încercare a vocaţiei omului de
tea, care sancţionează şi vali'dează actele
teatru şi un fapt 'de înaltă cultură, şi Tea �
noasLre, Ln vederea nesfirşitei nedetenni­
Jlări a posibilităţil vr, înseamnă
trul ,.Vasilescu ", ca şi alte teatre, nu-ş �
a opta
poate creşte potenţialul valoric al trupei
pentru mautenticitate şi parodie . Aceşti
decit abordind astfel de texte, ele însele
-<><.�meni sint comic i prin natur� lor, ei
de o i n alti.; ţinută artistică.
depăşind tragicul prin i pocrizia bogatei
lor imuginaţiJ. Ei sint in rind cu disimu­ Constantin RADU-MARIA
lat-ii, intervert itli, cabotinii �i exar.era ţii,
.credulii, mondenii şi exrentl'i'C ii, .naivii,
-e;ttravaganţii, ilogicli şi ineptii... listă
care v t· !COntinua, categoria comicului de
-comportament acoperind o realitate ex­ TEATRUL "VICTOR ION POPA"
trem de bogată, de vreme ce o mare
parte a omenirii i i face clientelă. Toţi
DIN BIRLAD
.ac<:şti oameni parodiază gravul, ei fac
mult zgomot pentru nimk.
N u am putea spune că în spectacolul
'Teatrului "Ion Vasilescu" nu am surprins
tonalitatea parodlcă în anum1le scene şi
HL\fiGIŢil
in unele in terpretări actoriceşti. Aşa,
Le(lnato şi Antonio (alia'! Florin Crăci u­
nescu şi Adrian Petraoche) mînuiesc cu
de Carlo Gol doni
miini tremurinde nişte spade imense cind
vor să-şi spele onoarf'a pătată. ln tinuta
·-' ravă şi lamentoul său. Florin Crăciu­
Data premierei : decembrie
-;; e scu păstrează şi o doză de conivenţă
1983.
17

cu spectatorul, iar Adrian Petrache aJre un

Regia : MATEI VARODI. Sceno­
aar şoltlc. In Benedick, Doru Ana are
grafia : RODICA PORUMBEL. Tra­
dese ieşiri la rampă agreabile. Jocul său
e pli n de vioiciune şi pe alocuri capătă
ducerea : N. AL. TOSCANI.
Distribuţia : ADI CARAULEANU
strUlucire. El şi Virginia Rogin in Bea­
(Cavalerul Di Rlpafratta) ; VIRGIL
trlce sînt adevăratele coloane pe care se
sprijină s pecta.C"Olul. Actrita desfăşoară un
LEAHU (Marchizul Dl ForUpopoU) ;
ŞTEFAN TJVODARU (Contele D'AI·
joc personal, viguros, mişcările ii sînt
ballorita) ; DANA TOMIŢA, PAU­
fireşti şi plăcute, iar duhul repl icii e
LA RIPEANU (MirandoUna) :
augmet'llt:a t printr-o rosLire ea însăşi duh­
VALY MIHALACHE, ELENA ŢU­
lie Fără accente notabile, dar corecte în
fULAN (Ortensla) ; PAULA RI­
;
H n itele rolurilor, au fost inte�pretărHe
PEANU, DANA TOMIŢA (Dejani­
lui Ştefan Hagimă (Don Pedro) şi Mircea
ra) ; MARCEL ANGHEL (Fabrlzio).
Dascaliuc (Claudio). Menţionabili, Geo
Dobre (Borachio), AUi!'el Tunsoiu (Verges) .
Spectacolul descreşte pr.in jocul lui Au­

Cine doreşte să vadă un s

rellan Napu, prea linear in Don John, sau
al lui Dumitru Fedoreac (Călugărul Fran-
�
a<;_ol cura , ţ
_
lejer şi vivace, cine doreşte sa nda � OPJ:
<"is), fără !CUloare, cind nu ne contrariază lăreşte din orice şi mai nimic �� sa
de-a dreptul prin interpretările făiră sens aplaude fără subi nţelesuri, <;L .
td,ezmyolt
sau fără vlagă ale Cătălinei Bârcă (Hero) (aşa cum se întîmplă de obJCeJ la crrc) ,
sau kinei Birlădeanu (Margaret) , Se cu­ să fie specta<tor al ultimei montări sem­
vine insă să Temarcăm scenele dominate uate de Matei Varodi .
de verva şi aplombul lui Mi rcea Creţu,
Textul lui Goldoni, ch:iar dacă 1-a fă­
care realizează un Dogberry plin de ifose,
cut pe autor să afirme : ,.n-am făcut
o carricatură cazonă. Momentele lui Dog­
berry sint dintre cele mai împlinite ale niciodată ceva mai natural, mai bine

2.5

https://biblioteca-digitala.ro
 Spaţiul scenlc, loc al coboririlor, urcuşurilor şi traverslrilor ...

condus", azi trebuie privit cu detaşare şi care dovedeşte i nventivitate şi predilecţie

<:h ia r cu îngăduinţă. E o piesă f ără pre­ pentru commedia dell'arte şi descedenţele
tenţii, care n-a fost supărătoare nicicind literare ale acesteia să-şi pr01pună mon­
şi pentru nimeni şi care nu a ambiţio­ tări "a contre coeur". Dar, la rîndul său.
nat, dincolo de ridiculizarea moderată şi cantonarea exclusiv in zonele pentru
(mai bine zis, prudentă) a , , viţi ilor oa­ care manifestă predilecţie e pindită de
menilor", decit să dfere unei actriţe din pericole...)
Itali a anilor 1753 ocazi a unei reuşite. AşadaT', textul - comod şi lejer - a
Dupii vizionm-ea spectacol ului birlădean, pus prea puţine semne de intrebare gin­
un maliţios ar spune că Hanglţa estE' t!irii regizorale şi l-a obligat pe semn a­
31Proximativ partea a doua a 1\loschetei tarul m on tă ri i să apeleze la truvaiuri
(spectacolul lui Varodi încununat de scenice verificate la public, pentru a ani­
laurii Colocviului de regie ed iţ i a 1981) ; ma, pentru a ritma şi colora banala (azi)
un optimist convins ar spune că, prin poveste a hangiţei. care-şi cunoaşte -
această recentă premieră, directorul de socialmente vorbind - lungul nasului,
scenă încearcă îmbogăţirea instrumenta­ atunci cind hotărăşte să se mărite.
rului său artistic. DistJribuţia a ant·renat o bună parte
Aş înclina să cred că şi virtuţile .regi­ dintre a ctorii de valoa re ai trupei : Adi
zorale, şi riscW"ile manierizării apărute Carauleanu construie!ite un simpatic m i ­
la acest spectacol si n t pricinuite de piesa sog i n infatuat ; Virgil Leahu aduce pe
montată : acolo unde replica, tensiunea sce n ă megalomania şi prostia in i post a za
!'pirituală şi acţiunea o permit, te n ta t iva ei adorabilă ; Ştefan Tivodaru m-a sur­
de psiho l.og izare a .relaţii'lor între inter­ prim prin uşurinţa şi virtuozitate-a cu
r:reţi i z bu teşte să se concretizeze. (Traiec­ care il realizează ipe nobilul bogat, ga­
toria preferinţe-lor repertoriale ale lui l:mton pînă la a fi risipitor şi bonom
Varodi face deocamdată o budă ooolitoare pină la autoirorue, chia.r şi cind iese in­
faţă de creaţia unor dramaturgi ca Ce­ frint dintr-o cavalcadă sentimentală ;
hov, Strindberg, Ibsen. Rămîne de aflat Valy Mihalache izbuteşte perlormanţa de
dacă trebuie să-i pretindem unui regizor a intruchipa o uşuratică - de profesie

26

https://biblioteca-digitala.ro
"<J p roape " actrită - care dovedeşte un
s u rpri n z ă tor bun-simţ, convertit i n tr-un
J el de fi losofi e asupra propriei e i vieţi
( n ceasta, in evidenta a bsenţă a unor re­
plici, totul obtinut pri n modulaţiilc tim­
bJUlui vocal ş i pri ntr-o conduită caracte­
r i s t ică omului care se răzgi.ndeşte Ja pu­
ţtnă vreme după ce incepe a face ceva
l'au a se purta cumva).
Sigur, toată atentia ş i si mpat i a ne sint
dirij ate de text spre Mirandol in a şi Fa­
bnzio - băiatu l bun la toate d i n han.
Dana Tomiţă întruchipează, i n personajul
h;:; ngiţei, t oa t e datele cerute de text ;
fn1museţe, cinste, viclenie, di plomaţie,
C<l priciu femeiCS�c bine manevrat şi ge­
.nt>J-ozi tate Clllre pretinde a fi din plin
ri:splăt�tă . I nterpreta satis face exigenţele,
partiturii ş i reuşeşte să estom peze, cu o
graţie discretă, convenţionalul soluţi i l or
la ca re au obl igat - o textul şi regia. i n ­
scriiadu-şl i n palmares o izbîndă actori­
cească. Marcel Anghel aduce in scenă un
i r , d răgostlt inalt cit uşa, soli d şi stingaci
iu p atetism ul său sentimental, aşa cum
poate tfi ;numai u n adolescent care s-a:·
plimba cu trotine ta. Indrăgostitul aţîţat
de ava ntajele prezumtive ale celorlalţi
-candidaţi ş i infuriat de oblig a t ia
dealtfel, "profesliona l ă " - lde a fi discret,
politicos şi înda toritor, n u putea fi. in
i n t erpretarea l ui Marcel An g h el . decit un
�:afeur naiv, un semi-clovn, ca1·aghios
PRIN TEATRELE DIN ŢARA
TEATRUL PENTRU COPII
ŞI TINERET DIN IAŞI
O m icrostag i une
reuelatorie
O microstagiune a T e a tru l ui pentru co­
pii şi tineret din laşi ne-a oferit, l a sfîr­
şi t ul anului tr ecut , o binevcmtă ocazie
(le a d iscuta despre profilul, succesele ş i
l i m i tele acestui teatru, oarecum singular
- pnn m u l te d i ntre faţetele activităţi i
sale - in contextul mişcării noastre tea­
trale, chiar şi al acelei părţi a ei desti­
nate p u bl i culu i tînăr. Cu o istol'ie "ve­
che" de 36 de ani, prezent in mod con­
stant l a fc::;tivalurile organizate de A.T.M.
I a Piatra Neamţ sau Focşani sau la reu­
niunile marionetişti lor, apre6at ş i distins
la ediţiile succesive ale Festivalului na-
https://biblioteca-digitala.ro
dar şi înduioşător, care uimeşte publicul
cu suita de gaguri dezlântuHe pornind de
la cele mai simpl e situaţii . cu putinţă.
Al tminteri brav şi bărbat pli n de i m po:-­
tanta prezenţei sale - atunci cînd ii vme
bine -, Fabrizio-Anghel e l a fel de les­
nicbasă victimă ca or1ca re foarte proas­
păt viitor m i re !
Montarea acestei piese a permis tinerei
scE'nografe Rodica Poru mbel să dea m ă ­
�ur a talentului ei . Decorul conceput d e
c� e:>te o structură etajatii. care î ngăduie
pe rsonajelor o varietate de a m ple par­
cursuri, atit pe verticală cit şi pe orizon­
tală. Spaţiul scenei devi ne, astfel, un loc
al cobori·ri lor, urcuşurilor şi travc1·sărilor
de lot felul, 1pri lej uind gaguri de mi şcare
şi de com portament.
Structura de pe scenă figurează nu nu­
m ai clădirea hanului, ci şi i era rh ia valo­
nlor morale : hangiţa, i n momentul su­
premului asalt dat de Cavalerul di Ripa­
fratia, se refugiază in etajul-foişor, la
maxim ă altitudine ; toate cancan l.ll"i l e, bir­
fele, pindele amoroase se pet rec la par­
ter, i ntr-o mişunare perpetuă etc.
Spectacolul cu Hanglţa are cel puţin
meri tul ca, atrăgind publicul. este i n ace­
laşi timp comedie de moravut·i, de ga­
g uri , comedie bule\·ardieră şi act de cul­
tură .t eatra lă.
Paul Cornel CRITIC
ţional "C intarea Români ei " , Teatrul pen­
tru copii şi t i n e ret din laşi (director, Na­
talia Dănăi•lă) şi-a cucerit, in timp, un
renume şi pe.&te hotare, a ti t prin turnee
efectuate pe meridiane şi paralele inde­
părtaLe (din Franţa pînă in India), cit şi
prin partidparea sa - vi u elogiată
la festivalun internaţionale :�le spectaco­
lelor tJent ru copii, la Charlevillc-Mezieres
(Franţa) sau la Mistelbach (Austr.ia). Nu
am a m i n ti t î ntîmplător succesele obţinute
in străinătate · ele au evidenţiat o trăsă­
tură spec ifică �
cestui teatru. Nu atit lau­
dele pri mi te (meritate,
dealtfel) m-au
interesat - laude a recoltat aproape fie­
c:J.re trupă românească de teatru in tur ­
neu - cit faptul că, in toate publicaţiile
pe car � le-am cercetat, de cele mai _di f_e­
rite preocupat i şi tend i n ţe, aprecierile
conţi neau un punct comun capaci tatea
�
trupd ieşene de a trece ime i at. �amp�.
de a comunica - m aparenţa fara dtft-
.
rultăţi - c u · s pec tato r ii , copii sau adulţi,
surmontind barierele de limbaj, trad iţie,
mediu etno-socio-cultural.

Aici, in această pulveri zare a ecranului
invizibil dintre scenă şi sală, in contac­
tul stabilit atit de prompt, de cele mai
multe ori , intre actori şi spectatori (cam
facil citeodată, vor spune unii), rezidă
unul dintre atuurile pe care îşi înteme­
iază. originalitatea Teatrul pentru copii şi
tineret din Iaşi. Poţi" să fii sau nu de
acord cu o anume opţiune repertorială,
poţi să fii sau nu cîştigat de o modalitate
de spectacol, dar nu se poate să nu re­
cuuoşti teatru lui meritul de a fi ştiut
să-şi cîş tige şi să-şi cultive puLlicul, să
facă din el un invidiabi l partener de joc.
Spectacolele văzute in microstagiunea
ieşeană, situate pe trepte valorice di�­
rite, justifică aceste aserţiuni. Doar trei
dintre ele - Comedie cu războinici de
Ion Hurlui (reg.ia, Constantin Brehnescu ;
SC'enografda, George Doroşenco) , Mary Pop­
pins, comedie muzicală de Silvia Kerim,
versiune liberă după Pamela Travers
(regia, Natalia DănăHă ; scenografia, Mar­
fa Axente ; muzica, Cristian Mrisievici) şi
Cu Cenuşăreasa... la bal, adaptare după
Fraţii Grimm de Constantin Brehnescu
(reeia, Constantin Brehnescu ; scenografia,
Marfa Axente) - sînt premi ere recente.
Altele - Albă ca zăpada. adaptare după
Fraţii Grimm de Ion Agachi (regia, Con­
stantin Brehnescu ; scenografia, Hristofe­
nia Cazacu) sau Elefănţelul curios de Nina
Cassian (regia şi scenografia, Constan­
tin Brehnescu ; muzica, Sabin Pautza) -
sint succese ale unor stagiuni trecute, re­
velatoare însă pri n prospeţimea pe care
şi-o menţin, prin succesul constant in rin­
dul spectatorilor. O altă premieră origi ­
nală, aflată in repertoriul curent, Cine-i
oare Făt-Frumos ? de Iuliu Raţiu (il'egia
şi scenografi a, Constantin Brehnescu) ,
prezentată, nu cu mult timp in urmă, in
28
https://biblioteca-digitala.ro
.,Mary Popplns"
- un spectacol
de fantezie
şi bun-gust...
cadrul primei ediţii a Festivalului de la
Focşani (text şi spectacol cărora eu, unul,
nu le acord o importantă excesivă, dar
care au i ntrunit aprecieriJe unor colegi
ai mei), a fost răsplătită cu două premii
I in ediţia 1982-1983 a Festivalului na­
tional "Cintarea României " .
I n ceea c e priveşte stilul acestor spec­
tacole, o trăsătură comună este coexis­
tenţa in scenă a actorului-interpret cu
păpuşa, aceasta din urmă. fie de dimen­
siuni tradiţionale, fie supradimensionată
(cel mai adesea) . Se ştie, această coexis­
tenţă actor-păpuşă este astăzi "mărul dis­
cordiei" in lumea marionetiştilor de pre­
tutindeni . "Puriştii" şi "integriştii" (cum
să-i numesc altfel ?) se ceartă virtos, acu­
zinrlu -se reciproc de denaturări şi de­
lipsă de imaginaţie. Bineinţeles că nici o­
tabără nu are dreptate, in absolu tismuţ
ei, că nu formula asigură spectacolului
viabilitatea artistică, ci măsura in care
această formulă -devine coerentă, funcţio­
nală, parte integrantă a unei idei crea­
toare. La Iaşi, simbioza dintre ac tor şi
păpuşă şi - mai mult decit atit - dintre
procedeele "clasice", muzică, dans, pan­
tomimă şi (nu in ultimul rind) .,păpu­
şărie" se praclică de mulţi ani, a deven i t
chiar u n fel de "credo" artistic a l colec­
tivului, şi are drept consecinţă - de la
o stagiune la alta - rezultate tot mai
n otabile. Şi dacă la inceputuri, poate.
elementul hibrid era mai des şi mai uşor
reperabil, pe parcurs au ciştigat in pon­
dere spectacolele in care si mbioza se vă­
deşte organică, firească, necesară.
Revenind la premierele văzute recen t.
voi nota - în fugă numai - citeva im­
presii. Comedie cu războinici mi s-a pă­
rut a Ci un text prea compozit, prea des­
trămat intre nenumărate sugestii şi direc-
 Cristina Anca
Clubotarlu
cint! şi danseazl
in "Mary Popplns"
tii pentru a avea uni tate şi valoare dra­
matică reală. Pornind de la o parafrază
tlupă Broaştele lui Aristofan, el i nsereazii
in i nterpretare liberă - mituri cele­
·-
bre (Sisif, de pildă) şi anecdote născocite
ad-hoc, într-un simplism al relatării care
aminteşte de culegerile de .,Reader's di­
gest" . M on ta re a nu depăşeşte anvergura
textului, actorii ,.copilărindu-se" in scenă
cam jenaţi, rareori şi cu haz. Cu ·cenuşd­
reasa... la bal, spectacol conceput iniţial
pentru o scenă "en rond" , este o incer­
care de antrenare cit mai completă a
spectatorilor in jocul celor din scen:l (de
·
aici, amploarea deosebită pc care o au
scenele de bal). Incercarea este reuşită
parţial, căci spectacolul se joacă deocam­
dată pe o scenă clasică, dar intenţia ră­
mîne valabHă, iar citeva dintre realiză­
rile actoriceşti, ca şi nota generală de
parodie uşoară, de amuzament spumos,
sint de reţinut.
In sfîrş it, Mary PoppLns : este specta­
colul care exprimă cel mai bine, in acest
moment, posibilităţile reale ale trupei.
\'&labilitatea principiului simbiotic pe
care il discutam mai inainte, şi ,;:enul de
opţiune repertor·ială care, între aceste
coordonate obiective. are cele mai multe
şanse de reuşită. (Aş adăuga, din aceleaşi
considerente. şi Elefdnţelul curios, mai
vechi.) Este un spectacol debordant de
fantezie şi bun-gust, resplrind o vitalitate
ŞJ o bună-dispoziţie neîntrerupte, cu so­
lu �ii scenice ingenioase, pline de umor.
c:u o tentă de l·irism schiţată in filigran.
Se cintă şi se dansează in Mary Poppins,
decorul şi costumele au un rol foarte im­
portunt in mi zanscenă, j oacă şi ele, ac­
to r i i se dovedesc o echipă perfec t armo­
nizată, păpuşile sint la înălţimea parte­
nerilor ... vii. i ntreaga montare es�e o de­
lectare. Citeva momente sint de-a dreptul
antologice (cel al ,.vacii care şi-a pierdut
steaua" , ca să mă limitez la un singur
https://biblioteca-digitala.ro
exemplu). Voi cita, tu îndreptăţire, i n ­
treaga d istrubuţie; i n . frunte c.u interpreta
rolului titular, Cristina . Anca Clubotariu
(un veritabil "pivot'' al' mâi tuturor re­
prezentaţiilor teatrului) : Simona Agachi,
Tomiţ.ii Hogea, Mircea : Sava, Nina · Dimi­
triu, Liviu Smantânică, Constantin Amun­
tencei, Doina larariczew icz, Emilia Pt ăji­
naru, Gabriela Dobrescu. Dealtfel, puţini
actori marcanţi, văzuţi in spectacolele
microstagh.inii, au rămas in afara acestt!i
Jistribuţii · - poate Ion Agachi, Nicoliu.•
Brehnescu, Ortansa Stănescu, Constantin
Ciofu. Celor citaţi pînă aic i li se cuvine
neapărat adăugat şi cel care semnează·
de obicei sculptura scenică - un fel de
"fac-totum" al teatrului - Virgil Străi­
staru.
Crt;dinţa mea este că Teatrul pentru
copii şi tineret d i n laşi şi-a găsit o for­
mulă proprie de existentă. in aria spec­
tacoluh.Ji românesc. O formulă care pro­
duce �i ci.ecepţii, dar şi succese care · o
vnlidează. In curh1.d, va fi terminată con . .
stru:tia unei noi clăd iri a teatrului (afla­
tă intr-un stadiu avansat) , care va con­
stitui - este de aşteptat ţ�i normal
- un nou motiv de ambiţie pentru acest
harnic şi prea modest colectiv. O trupă
care a realizat Mary Poppins şi Elefănt-2-
lttl curios este capabilă oricind de noi
izbinzi.
Vi;d tind şantierul noii clădiri a teatru­
lui, mă gindeam că, in perspectiva Anului
Internaţional al Tineretului, această sală
modernă, pedect utnată, ar putea pri lejui
manifestări teatrale semnificative la care.
alături ele teatrul-gazdă. ar fi binevenită
oarticitJarea Teatrului .,Ion Creangă" , a
Teatrului .,Ţăndărică" , a Teatrului Ti­
neretulu i din Piatra Neamţ, a tuturor for­
ţelor tinere - regizori . actori, scenografi
- din teatrele ţării.
Dinu KIVU
29
 ""

l 11 l••·i ••• - t•l•• •• :

A t� '1� tt 1� 11 1�

Ovidiu
Iuliu
Moldovan :
" . . . 0 profesiune
în l1 e sublim
şi ridicol"
Cu o politeţe rece, elegantă, Ovidiu
I u l i u Mol dov.an a accep t a t invitaţia re­
Pistei noastre de a discuta despre cei
20 de ani a i ca riere i sale actoriceşti.

- In urmă cu cîtăva vreme, la

intrebarea .. Ce reprezintă pentru
dumneavoastră teatru l ", mi -aţi dat
un răspuns frumos şi trist : "Un
ideal pc care simt că-I pierd " ... Ce
v-a determinat să alegl'U teatrul ?

Cred că un amestec de c u r i ozitate

ş i atracţie a spectac u l os u l u i . La v î rsta
a d o l esce n ţ e i , a preadolescen ţei, nu !)(late
f i i n t.ui tă n a t ura acestei profesiu,ni, esenţa
ei gravă şi prof u n d ă , ele med i taţie tul­
b urătoa.t-e . . . Teoretizarea opt i u n i i pri.n
prisma experienţei de acum n u ar fi re­
ală, m istifica adevăr u l . Eu n - a.5 mui
a l e g e n i ciod u t Ct tea-tr u l . . . A ş lăsa pr i n tes ­
tament şi .. c op i i l Ol· c np i i l u r me i " să nu

:�o https://biblioteca-digitala.ro
o fa c ă! . . . N esesi zin d spectrul dra m at i c in accepţi a nobHă a noţi un i i . Ţ.i n m i n te
s u b care se plasează această meserie, a m cite efol'turi au trebu it ca să mă inUI­
·
fost şi eu - ca ma j ori tatea tineri'lor - nesc cu Aureliu Manea pentru spectnco­
atras de faţadă. Şi ac es t Juc1'U a fost de­ Iua Anotimpurile de Arnold Weske r, care,
terminant. Bineinţeles, alegerea s-a făcui chiar dacă nu a fost o moo tare perfect�,
pe fondul unui h istrion ism i n gc::-mene a .re pre zen t at o i zb î nd ă a respectivei eta-:
existent in fiecare di n tre noi şi care. pe teatrale. Tot l a Ti m i şoara a m avut
dezvol tat şi cutJ.tivat, poate să fie con ­ pri·l ejul să lu crez cu M all' ie t ta Sadova, ·un
f i rmat ca talent şi să con d u că la re­ om de o cuil t ur ă şi u � r a f ina ment artis­
z u l ta te art i st ic e ; refu lat, h i stri o n i sm u l tic ieşi t e di n c omu n , u nu l d i n t. r e cei m a i
are alte efecte, neadiacente profesiei. m a r i pedagogi ele t e a t r u a i n oştri, lîngă
- ŞI totuşi, cu ce convlngP-rl aU
pornit la drum ?
L!l inceputul carierei, pe seena timi­
Intimplarea a fă cu t să am o forma­ şoreană : in ,.Simple coincidenţe"
ţie rigtWOaSă, ordon a tă, o edu c a ţ ie de t i p ele Paul Everac
ILl'delenesc i n sens ac adem i c , c u ce im ­
pl ic ă ea bun şi rău . Aveam obişnuint.a
d e a lua totul foarte in serios de la · i n ­
cepu t, astfel m i -am tratat şi a ceastă h o ­
tarire. LUOI"'.. care m-a determinat ca ine<i
din I n sti>tu t să ,privesc cu mare ci�cum­
specţie locul pe care aveam să-:1 ocup i n
viaţă şi i n profesie... Mi-a foStt profesor
de clasă maestrul A. Pop Ma rţian , c a re
ne-a impus nu num ai o concepţie art.i s­
tic ă , ci şi pri rwi.pii etice. Bl a incercat � i
a reuşit s ă n e fac ă s ă î n ţelege m că ac­
tona poate f i sublimă, dar lesne poate
deven i şi rid icolă. Odată a ngajaţi pe
calea aces tei profesi.i, datoria noastră e s te
să o innobilăm şi să n e inn obilăm prin
ea. Cu m are bucurie î-mi amintesc de
anii de s tud i i cind am î nvăţat la şcoala
.

unor mari profesori, mari persona llltAtl

a!le tea1rulul românesc, persooallltiltl ar­
tistice dar şi umane, cu un unlvers !�
telectua:l dem n de stimă : Beate Freda­
nov, Ion· Şahighlan, Jules Ca:aban. Am
c ăutat să ln.ti�ITlesc şi aJ.ţi mari actori :
Emill Botta, Marietta Sadova. Au fost i:n­
ti!lnid c81l'e CQI'lsider că au influenţat ati­
tudinea mea fată de aceastâ meserie. O
şans ă pen.tru form area mea. Una dintre
puţinele . N -am fost şi nu sfnt un noro­
cos sau un răsfMat. Pentru mine a fost
şi este in c ooUnu are foarte greu , foarte
chiiTluit drumul .j.n această profesie. Am
trudit şi trudesc muLt mad mult delellt c el
cu care am �l eoa t de la potou. E u.n des­
tiiJl al flecArula... Eu mi-am blcluLt soa.r­
ta, cravaştnd pi n ă la desperare .. ,

- 1ntr-un timp record, la Na­

ţionalul timişorean v-aţi fleut re­
marcat jucind un repertoriu foarte
variat : Robert Sherwood (PAdu­
rea împietrită), Maxwell Anderson
(Pogoară i a rna) , Murray Scblagal
(Dacti.lo�rafil) , Mihail Sebastian
(lnsu•l a) , Ecaterlna Oprolu (Nu sint
Turnul Eiffel), Frledrlch Dilrren­
matt (Romul·us ceil Mare) , Bemard
Shaw (Maior Barbara), Paul Eve­
rac (Sl.mole ooiiTlcidenţe), Yves Ja­
mlaque (Punotru1 0).
- ·După abs olvi re , am incercat mereu
sli. mli. afLu tnt r-un climat inedit de crea­
ţie, tntr�o atmosf&ă de profesionaLism,

https://biblioteca-digitala.ro 31
 O modernă i postază a unui perso­ U l timul dintre zecile de portrete
naj shakespearean : Oswald din cinematografice : haiducul Panteli­
"Regele Lcar ' mon

Intr-un moment de mare tensiune in spectacolul .,Anotimpurile" de Wesker

https://biblioteca-digitala.ro

Performanţi escepţlonall,
rol excepţional : Call1ula
https://biblioteca-digitala.ro
care aveam sentimentul că îmi continui
instruirea. Pentru că Institutul nu-ţi ofe­
ră posibi ld.tatea să dobindeşti un bagaj
i n telectual complex. De atunci a m de­
prins un lucru ştiut, dar de care se ţine
prea puţin seamă talentu l , da<:ă · nu este
i n treţin•ut şi cu;ltivat, se sclcorozează.
- In 1970, debutat( spectaculos
pc prima scenă a ţă.rli, la Teatrul
Naţional din Bucureşti, într-un spec­
tacol foarte controversat - şi eraţi
apreciat de către critică pentru mo­
dul exemplar în care susţineaţi
viziunea modernă. propusă.
Venirea mea in capitală a coincis
cu o peri·oadă de emu laţie deosebi•tă, o
peri{)adă de aur a spectacolului româ­
nesc. Nu avea m prea muJ.t tilnp liber şi
sea11<1 nu ştiam l a <:e spe<:ta<:ol să merg,
alergam de la wn teatru la altul. Cineva
a spus atunci că tea�rul mondia!l şi-ar fi
mutat capi tala la B u cureşti. Aşa era ! . . .
Fireşte că şi noi eram mai ti nel'li .. . Ex�
perienţa in tegrării în NaţionalU'l bucureş­
te2..n a Îll1 s emnat pentru m i ne o nouă se­
rie de î n�t�lni-ri cu personal:ităţi regizorale
marcante. După rolul shakespearean de
care aminteaţi, Oswald d i n Regele Lear,
a m început să lucrez la Furtuna (un
spectacol care nu a ieşit) şi la Trei gemeni
vencţienl. M.ai tîrziu, Ciulei m-a solici­
tat la "Bulan dra ·• pentru Antonio di n
montarea sa cu Furtuna. Horea Popescu
m-a distri b u i t în Tyrrel din Richard III,
în Lameth din Danton, in Tomas din
Generoasa fundaUe, în Ca.1igula... Cu
S:md-3. Ma.nu a:m conluc.rat la SU<lCeSUl
unei piese originale, Valiza cu fluturi
de Naghiu, o reuşLtă importantă care
mi-a deschjs �rspective de distribuire
şi într-o altă familie de personaje.
- Dar premierele, pentru dum­
neavoastrA, s-au succedat la lnter ..
vale mari. De ce ?
N-am juca:t mult, c h ia r f� pu­
ţin. Poate şi pentru că nu am acceptat
onke... Int:re timp am bătut şi J.a .portile
cinematografiei şi, cu desperare, parcă,
.aan lucrat intr-u n ritm cam exagerat : in
12 ani 40 de roluri . A tr ebu i t in aceşti
a:ni să-mi dorămuJiesc eforrturi le intre sce­
nă şi platoudle de frlll.maire. Rezultatele
au fos-t şi ele ,pe din două. Activi-tatea
m ea teatra,lă s....a resiliTlţtt. Desigur, sa­
tlisfacţille unui aclor în tea tru sint mult
mai mari, mai ales cind reuşeşte să se
Lm!)Hce intr-un Sl;)eCtacol care să i:nsern­
Intr-un
n e ceva in clmpul artiSiti<:. Dar pooibili­
tatea noast.ră, a actorilor, de a ne deter­
mina evo1u ţia profesională e limitată. De
fapt, e o dureroasA neputinţA, ş i noi nu
facem decit să ne mutAm � aripa ha..
zardulul,
33
Tablou de atmosferă din "Pădurea împietrită" de R. Sherwood : la masă, învăluit
în fum, Alian Squier

Lucrind la .,Furtuna" de Shakespeare, sub bagheta lui Clulel

3i 21

https://biblioteca-digitala.ro
 - Pe ecran aU intruchipat in­
deosebi doul tipuri de personaje
aflate la extreme : Insul malefic
şi eroul justlUar, de la resplngl­
torul personaj ciUinesclan Gavril­
cea la legendarul haiduc PantE"li­
mon. Jocul in faţa aparatului de
filmat cum il aprE"claţl ?

ln Ulm am porn it î m preună cu o

ge:le t·a ţ ie de regiz ori - Piţa, Veroi.u -
care a modificat dest i n u l cinematografiei
romftn eşti. De aici, c onse c ve<n ţa ş i fide­
litatea colaborării mele cu cin ematog ra ­
f i a . ln măsut'a in ca re iti propui să lu­
Nezi serios, f i' lmu:l poate de ven i un act
ele elevată c re a ţie , uneori cu rezul tat�
imprev i ?Jibi.Je. Experienta ca atare a fost
şi este extrem de utilă pen t ru că te o­
bl igă in mai m are măsu ră la i n teri c.r i ­
z a re. i mpunindu-ti o s el ecti e si 0 rafi­
nare a m i iloacel·or de exores ie. d e sore
care se vorbe?te foqrte mult in as'l-zio;ul
t e a t ru moder·n. Dar cum se-unea A n rlrei
Şe�·b otn . co'l'll ul răsfăţat al avan�'>rdei.
ceea ce cre7i că i nov e zi s-a mai f!l �ut
cu 2000 de ani in urmă. Gro­
t owski - de exemol•u - ooate oăre'l
astăzi desuet. deşi a fost d ej a •asi m i.lllt
in mod fire<>c, ma i ales că e xoerim en te1�
sale pt'oveneau in fond tot d i n t r - o for­
mulă de teat ru clasic . rle fa ctură ex­
p res ioni s tă . Dirncolo de fol'liTie crerl că
e x i s t ă u;n singur l u cru valabil ad ev 'i ­
rul. Făcînd credibil "subtilul balans
intre real şi fantasmă, intre spE"­
Pentru un actor cerebral, ac­
ranţă şi neputlnţl" ... AlAturi de
tul hlstrlonlc Implica\ o reflecţie
Gheorghe Cozorlci în "Generoasa
filozofici proporţlonall cu subtili­
fundaţie" de A. Buero Vallejo
tatea rolului. AU avut ocazia sl
faceţi dovada acestui lucru la Ca­
lii gula . atit in scenl, printr-o per­
formanţi actoriceascA dînd mlsu­
gen i u . Cu aerul său nepămintean . hie­
ra reali a talentului dumneavoas­
ratic , de icoană bizantină, transfigurat
trA, dar şi în scris, prin acel ml­
de nobleţe şi gen erozitate , inspira, im­
croeseu despre fascinantul personaj punea o atmosferă d e linişte, marea li­
ruişte a creaţiei : " . . . de la creat .Ia Ln�
al lui Camus ...
creat şi invers. . . ". Acest har il ai sau n u .
Fiecare rol are o biografie aparte, Regirori i -a n imatori c u ca re am avut no­
mai simplă sau mai compl icată. Depinde rocul să l-ucrez reuşeau să in staureze un
foarte muLt de .reg izor ul cu care Juc.rezi. di ma:t de prietenie, de stimă, de ocr<J­
La n oi a e xi stat totdeauna o şcoală de tire, de tandre.ţe reciprocă - conditii
teatru excelen tă. Am avut şi avem ac ­ esenţi·ale atunci cind tinzi să atingi sa­
tori de clasă mondiaJiă. Hotărîtoare ră­ cralitatea misterului teatral. A i n h iba un
mîne in.să intiLni rea cu re g i zorul , cu ma­ a-ctor. c hi ar un actor ou mare experienţă,
re le regizor. Urn fenomen novarto.r, un este f oa rte lesnicios. Şi nu mă refer la
ouren t ilmporta nt, un cl imat propice crea­ structuri izolate, la sensibil ităţi exage­
tiei nu se iscă deci t tn j·ui"Ul şi sub aura rate. Un singur ouvînt poate r ăn i şi i n ­
unei personalităţi autent ic e care să i n ­ d UJI'era enoPm, poate duce la i n f i rmi tăţi
stitu ie u n ad evărat centru d e gravitaţie. de durată. Pentru a-ti expu ne sufletul.
Acest animator (i deal) trebuie să fie în făll'ă nici un fel de s ti ng hereal ă . trebuie
mod real şi obiecti v o mare personali­ să ai o sta.re de totală rela x are psihică,
t ate spiritu·ală, cu�turală dar şi umană. pe ntru ca prin co ncen trare să ajungi la
cu mull·t tact, delicatete. girngăşie... Aşa catha·rsis .

cum era Ni·c hita, NichLta Stăn escu. Nu

O intrebare la care de fapt
ştiu cum arată geniul. dar el îţi dădea aţi şi răspuns : in ce măsuri poate
senzaţia că î•nsufleţeşte însăşi ideea de un actor să-şi determine cariera?

3!i

https://biblioteca-digitala.ro
 - Am viSBJt să joc Richard Il, am vi­
sat să j()C Hamlet . Sînt rol.u·ri ca.re re­
clamă o e x:perien ţă de viaţă şi profe­
s ional ă absol11.1t necesară, dar şi baremu·l
biologic este foarte ferm şi nu .poate fi
forţat. O anu m i tă categorie de roluri
trebuje juca.te la o anumită vil'Sită şi nu
mai tîrziu . La u n moment dat mă hotă­
rîsem să plec în altă parte, la Iaşi, Timi­
şoara sau OLuj, ca să încerc să-mii ma­
terial izez aS\l)i ra ţ i ile . Da.r nu a m întîJni.t
un ;regizor bîntui.t de acelaşi gînd.. . Te­
nacitatea dusă !PÎilă tla obstinaţie îţi con ­
sumă însă atî.ta energie i nc i t te intrebi
dacă meriltă să-ţi cheltnJieşti efortull in
afara cadruLui profesional tp!'Opriu-ZJis.
Soluţia care LSe desprinde e resemnarea şi
foallte cudmd neputinţa biologică necru-
·
ţătoare de care vorbeam .
- lncă un Hamlet în peisajul
teatrului românesc ar fi formida­
bil ! ŞI Naţionalul are asti.zi re­
sursele necesare unei astfel de am­
biţioase tentative !... Dar poezia ?
Recltalurile la care participaţi frec­
vent sau, la televiziune, acel mi­
nunat moment eminescian... Sint
prilejuri în care izbutiţi ca doar
prin rostire să provocaU emoţla.
Vă ajută timbrul Inconfundabil,
excelenta cultură a glasului şi mal
ales inteligenta în relevarea sen­
surilor...
Sînt un m are iu b i tor de poezie. Am
şi prieteni deosebiţi, care mi-au a s cu ţ i t
in teresul pentru poezie. Insă formula
sp e ctac ol ul u i de opoezie conti n uă să fie o
ma nifes tare fără ecou, şi din •Păca te nu
i se acord ă cinstirea cuvenită. Răm în e o
manife;;taire sporadi că . neindusă printre
evenime111 tele culturale.
- Experimentele - se pare -
v-au pasionat totdeauna. Cum aţi
primit iniţiativa Teatrului Na ­
ţional de a prezenta în spectacole­
lectură capodopere ale dramat.urgiel
româneşti şi universale ?
https://biblioteca-digitala.ro
- Ou oarecare neîncredere la început,
a�ţiunea IPlasîndu-se undeva intre finit
şi netitnlt. Conoeptia regizoa,rei AIIlc a Ova­
nez-Doroşenoo IPC'll bru spectacolul tinaugu­
ral cu Despot-\'odA s-a dovedit a fi foa.rte
e.L1cientă. Textul Jui Alecsandri, curăţat
de desuetudine oferă situaţii de o reală
tea tralitate, iar motdv•uJ - cu .rezonante
renascetni1liste - al •I.Utptei 1pentru pu:tere
c apă t ă noOti valenţe. T raiec toria persona­
j u lui pr otag on ist m-a i nteresat, şi l-am
intenpretat cu ,p! ă cere. Se încearcă pri·n
a·ceste specta1Cole-1ectură să se reia o ve­
che tradiţje a Na ţ ion all ulu i de pe v remea
cind, aVIîndu-1 conferenţiar ,pe Ion Marin
Sadoveanu, se programau matinee tea ­
tralle. în S•: opu l bine precizat de a forma
şi educa pub l i cul . Şi cr.i ti cilor de teatru
le .revine o sa.roi n ă pedagogică, impor­
tantă atît .pentru spectatori, cit şi pen­
tru creatori. OaJitatea adevărată a •unui
m oment teatml es t e itndicată şi de s ta ­
rea criticii de spec i a l:i.ta te. Nu .trebui e lă­
s::� tă oricui a�re c·:h1dei ş i un relativ ape­
tit cultu'l"al posib�l i tatea de a da ve rd ic t e
cu mai m ulotă sau mai puţină competenţă
pentru valorile consti,tu:i te sau persona­
l i tăţile in formare. Risipa de elogii, i g ­
n r:•:·area e1emen.t•EJrelor cri te r i i d e obiec­
tivitate, ca şi 'rezervele ·neargumentate,
nu fac decit să demonetizeze a,p•:-ec.: erile.
să s u bmi neze funcţia, m en i rea cron ic i i în
gen ere. Nedmpl lcarea in fenomenul de
creatie e3te 'lucrul cel mai gruv. C ri t i o u l
ar trebui să asiste la repet i t i i , să discute
cu ac.toriri, să poa tă j udeca a.poi în depl i ­
n ă c un oş t in ţ ă pe cauză .. .
Am stat de vorbă intr-una din sălile de
repetiţie ale Teatrului National, o încă­
pere neutră in care lumina pătrunde di­
rect, cu brutalitate. Discuţia a decurs
sub semnul lucidităţii caracteristice ' lut
Ovfdiu Iullu Moldovan, actorul care poate
atinge aproape simultan culmile cando­
rii şi tenebrele a bisului. Un suris con­
descenden t a pus punct convorbirii
noastre.
Irina COROIU

de 1. L.
Ca ragiale
O noapte furtunuasă a cunoscut di ver­
se i n terpretări in d i ve •·se registre ale co­
nlicul u i . Am a vu t , astfe l , un C a ra gia l e
bu rlesc şi en o r m , un C ara gi u l e s a t i r i c , u n
Ca ru�i a l e cinic ş i grotesc, un Ca ragia l e
atroce. Iatâ ac Li m un Carugi ale sentimen­
tal, d ator a t montiirii r egi z oa rc i Sorana
Coruamă-Slanca, u n Caragiale care vn l i ­
deazu s.uc cesi u n ea lui Al. 1. Bassarabescu
�i pc c a r e m u l 'i d i n t re noi l-am uitat in
nşa măsură încît acum, văzî n d u - i la TV
masca b i n e v o i to are , nu i -am recunoscut-o
şi de aceea i-am şi refuzat-o u n eori, cu
violenţă.
I n fond, prin d eme rs u l său regi zoral ,
Sorana Corc•amă-Slanca n-a făcut d edt
să n e ara te o l u me a m ah a l a l ei b u c u rt•ş­
lene nec a r i calu r i ?.ată cu tot d i n ad i n su l ,
o l ume c u care marele sc r i i tm· pnH• sil
se f i împăcat, 1 ronia sa top i n d u -sc î n t r- u n
u m o r conciliant :;; i su pu·ior. O l u m e a L i ·
nere \ i i sale, p e c a r e n - o vedea "mon­
s t ru os " � i d e care se d es pă r ţea rizind, o
lu m e care, treb u i e să rec u n o a ş t e m , pre ­
;.i n l ă mai dcgrauă tare psi h ol o gi c e de.:: i t
mor a le . Căci ju p î n Dumitmche. acest
c;waler al onoarei fam.Hi e i secondat de
i pistatul J p i n ges c u , ca de u n a lt Sancho
Panza de ma h a l a - amic susţinător ( " a­
prob po z i ti v " . .,rezon" ) şi i nterpret " ... pă­
trunzător" al j arg on u lu i publicistic al j ur­
nalelor pol i tice -. este de o mare pu d i c i ­
tate. Nu î n d răzneşte să-şi mustre con ·
scarta, pe nt ru delict de adulter, ca să
nu-i t' reeze vteun s en ti m e nt de l'U l pă . I n
fap t , ii transferă Vetei pro pr i u l său sen­
timent de pu doare ,.Şti i (se î n eacă d�
emoţie) mă stăpînes c , adică-i vorbesc cu
perdea, nu voi să-i isplic l ucnJ formal
ca sa n-o ruşinez" .
. . . "Rezo n ! " . co ns im t e lpingescu, ca de­
a l tfel tnţi cei ce aderă la v:c� lo r i l e eticii
famiJ iej, cămra c hereo;t i gi u l l i se face
purtător. Şi Chiriac cono;imte formal la
o noarea de familist a j u pin u l u i , imbrăti·
şînclu- i soţia. Dar tot atit de adev ă ra t e
cd. vi a ţa pasională îşi elaborează normele
şi dreptu rile ei , ş i Veta cu Chiriac ,,com­
piHimesc" ca doi copi i , sub oc rotitor u l
presbitism al soţului şi s tăpîn ului , ce-şi
pîndeşte duşmanii dincolo de cercul fami­
liei şi prietenilor.
https://biblioteca-digitala.ro
In s cena r i u l Soranei Coroamă-Stnnca
muhulaua b u cu reş tean ă e surprinsă i n pi­
torescul său uşor funambulesc. Un SE>nti­
ment de romanţă veche î-nvăluie unele
tablouri , rezolvate in bun gust realist, cu
o n otă de fineţe in momentele de alcov
sau chiar in secvenţa m ută de la inceput,
cind, la U n i o n, Ziţa schimbă ochiade cu
Rică, spre indignarea ju pi n u l ui Dumi­
tr.ache, în t i m p ce o voce baritonală scaldă
grădi n a i n dulci efluvii sonore. Sce­
nele aJU cev a din atmosfera sfîr­
şitulu i de secol danteJe, volane, uşu­
rătate şi l î n c e zeal ă . In consens cu con­
cep t i a 1·egizorală , sc enogr a fu l Dragoş
Georgescu a i rn agi nn t o m ahal a cu case
scur.de şi streşini largi, curti b oga te in
vege:aţ.Ie, aşa cum vor fi fost, d oa r casa
lLJi J u pin Dumi trache e mai înaltă, are
etaj şi g�;ru n l îc. M ah al a u a o descoper i m
i nsuţind pe avcnturosul Rică Ve ntu ri ano ,
ce cală miop pe suo fel i n are n u mă ru l
şnse pc ziduri şi porţi. C ev a d i n nostal­
gia s u b t i l {• a periferici d i n filmele l u i
Tati este i n oc u l at şi acestei mahalale a
l u i Dragoş Geo r gescu .
lr c u r t ea Ci.l.Sei, in l i n i ş tea ser i i de va­
ră, Jupîn D u m i t rac h c ş i i p i stat u l Nae
T p i n ge:"u so.·b zgomotos ci orbe ş i beau
bew 1:1 :�ştep�area o r e i cînd vor purcede
!';{t fa�it ro;1 d u l . N i m i c nu pare s:i tulbure
l i n i ş t i ta 1 1 oap ' :.! ş i p:.�cea d i n !';Ufletele ce­
l or eloi prieteni c e - ş i c i te:;c gazeta pre­
ferntil I n c a f e le ş i irabuce. J u pîn D u m i ­
t raehe, i r; i n t erpretarea l u i Octav i a .1 Co ­
tf>sc u , aş�t>aplă cu gUI·mand:.i volup'. atc tra­
d uc e rea n eobgismelo•· î n neaoşisme, ca
pe n i şte bun.i d v m i c a ţ i , d es c hi z în d l arg
gu r·:t pe:1tru pl ;k u t ft (k� g l u U ţ.••' şi Îllcre­
ţi n d u - ş i frun : ea î n t r - u :1. don steril de a
pl " i ce pe u n de bate p u b l k is t u l . Şi I p i statu l ,
a l i a' M i t i .:ft P<•prsc u . ii traduce c u gravi­
�atc, h c î n la t el i n s u ş t c î t de adin: pri ct:­
pătoare î i este ignoranţa .,a m a n ca . .. a
m î nca de la dat or i i l e ce ne i m :1u n solem­
n a m i nte . . . solemna m i nte !. . . pactul nos­
tru ... " etc. "B;� n u - i adînc de J oc . N u
p r ice p i ? Vezi cum v i n e vo:·ba. s:i n u
m ft r,înce n i m e n i d i n s u d onre"J bunăoar 'i
: : u n u i :. c a m i n e � i r·a d u m neata, car�
� i n t e rn d i n pooor. a d i că S<i o;az't numai
pc.porul l a mq;}. c i i e l e stăpî n " Rînje­
tul rn u l tu m i ri i rle o;ine : t i lui M i t.i c.'l Po­
nescu, indnl <:l"e't timp:'\ a l u i Octavi a n
Cotescu. och i i h ol bati a i mf'�·· nru l u i ) i
in văţă cel u l u i p e mi nunea desci frări i sen­
«urilor l i ngvi <;tice dau sccr.ei o <• u r."\ d�
bufo'le�ie c�n-.-m."\.
I n casă, Veta (i nterpretă, Valeria Se­
c i u ) .�uferă parcă de lingoare. Och i i m a ri,
a dir. ci se r ot esc i ncet-oşaţi. Vocea î i este
sl;;bă. veştedă, l i nccd ă . Pe Ziţa c;i p<!
Sp i r id o:� ii a sc ul t ă pe jumătate absentă,
nt>răbd ătoare să se întoarcă in suierilnţa
ei. Dar, i ată. apare Chiriac (inlterpret,
Dan Co n du rd c he) , Justruind cu sete n i ş te
pant ofi. Vet.1 apucă iute u, ghem şi in­
cE·pe să-i infăşoare sfoara. Replicile scur-
te, tensional<! taie cintecul in ritm abraş
a l sfo1·ii infă5u rate cu repezici une, a l pe­
r î ei frecate cu putere de pi ele. Umorul
scF nei cap:iMt i n l'lex iuni poemalice, p i n :"!
cind bărbatul aruncă pantoful şi peri. 1
pen t ru a a pu r a şpanga. Dar vai, e a t i r ­
nală mul t p rea !IUS, s u b tavan, t rebui�
să ap u ce un s caun . Lupta dintre indră ­
go..<;Liţ. i (:�.te i !l a-şi disputa nu şpa n g a, c i
sca unul... Umorul poe m at i c s e risipeşt•!
într-un haz si m pa t i c: .
1\.m i n t i rziat a s u pra acestor două scen�
n u n u m a i pen t r u că sin t cele mai bun�?
:Jle spectacol u l u i . avind valoare a n t':ll0-
g i c:tt b . � pe c ta c o l og ia Nopţii furtunoase,
d a r ele sint sem n i f ic a ti ve in ce p r i veşte
t on a l i tatea globală pe c a re ne - o pl'Orn i teJ
i n t u przt a rea •·eg izorală şi actoricească, şi
faţ:"! de acestea ne vom si tua in a n al i za
CE'iorla l te i· n te :·pret ă ri . Aşa, Tora Va s i le ; ­
cu in Z i ţ a are d răgă l ăş en i i şi h a c h i ţe dt!
CO!Jil l�t·i b i l al f am il i ei . I maginaţia ei e
a pr i nsă, de bovaridi. după mode l u l rom a ­
nelor-foil eton Ea afi rmă că G h i\J Ţi rci:t­
d ă u a r fi in cercat sa o injun�hie "cu � i ­
eu l de l a b·1ston ". 1 n rea l i t�te. acest-1.
p l i !lge n e put i ncio s şi ob i di t ( i .1te-rpret,
Dol'll A na ) . !!:: �en z ua lă , dar nu gurman­
cl::t . ca JupL1 D u m i l ra ch l' . Ea doar degus­
tii d u lcile cuvinte d i n bi leţelul de a m or
al l u i Ricii Ve n tu rii:mo, cu infinite dr1 ..
gălăşenii şi graţ i i , l i ngindu-şi buzele ca
după acadele, şi ne luin d in seamă pe
Spiridon, care-i aspiră parfumul genuin
al trupu lui intr-o sl.arz de beat i tu d i ne.
E locul !lă a m inltim că Stelian Nistor. in ­
terpretul lui Spi-ridon, şarjează faţă d�
registrul s pec tac ol ul u i . Gestul mult repe ·
tat al ce rtr i i bacşişului devine supărător.
ca o ric e exce�. Poate s-a v t·ut s'l ni s �
spună c ă Spi r i rl on , ,.b3.iat d e pr.)co p�ea ­
lă ", nu este chiar o inocentii victimă :1
j u pin u l u i , dar prea e afişat§. i n.t.en ţh p -.­
lemică. Tînărul actor (student la I.A . T.C.)
tt·ebuia � ii. des făşo'lre o garr."' mai variaUt
cte mij l 0ace e1o.. p resive pentru ca jocul său
�ă d epă � e asc ă mee<�nismul clovnesc.
Tot in registru clovne>c. dar mai nu3n­
ţat p î n ă la a ne insinua o latură ps i h o ­
logică i nteresantă. este şi j oc ul l u i Hora­
tiu 1\.Yăl ăele in R i că Venturiano. Rică al
l u i Hora t i u Mălăele are o d ispon i b i l itate
ieşită din c omun ; el poate s3.-şi dep3.­
se as că frica . groaza, in fin€:, orice m::>­
ment critic, prin retori c ă . Istovit, incol­
ţit, i n d i pa de t·ăgaz din ca m e ra lui Spi­
rido!l -�1 se l 'i di c ă pe aripa discursu l u i .
ros t i n d solemn . . . . .totul rămîne in t r -un
silenţiu lugubru. numai din d epărt are ie
aude orologiul de l a Stabili ment bătînd
uns prezec-e ş i doul.zeci. . . oră fatală pentr:u
mme ! Aceste două i nte!'pretilri i es d i n
registrul comic realist pe e<�re ni - l promi­
tea sp�ctacol u l . eh: i n t roducÎ:ld caricat u ­
ra l u l Şi şarja. E l e grevează asupra u n i ­
t ăţ i i i ntern e a c rea ţi ei regizorale. a dr�i
noutate ş i v a l oa r e stă tocmai in scenele
38
https://biblioteca-digitala.ro
unde comedia e realist abo rda t ă, lăsînd
com icul !.ă ema.ne inefabil din i m plicarea
ps ih ică a pet·sonajelor. Ş i î n că o g re şea ­
lă, !-- U U m a i degrabă eroat·e, de astă dat!l.
de scenariu, care ar consta iu ignorarea
l' a t egori ei comiculu i de C:iracter, categorie
rleterminativă pl'in faptul că cere o s i :l ­
gu rii ieşire d i n pi e s ă , tocmai pt·in aug­
mtnt area l .tturii comice a caracterului
principal, ridicînd u n uLtim detaliu la
e ;p n ţ ă . E vorba de detal i u ! c u cravat.l
l u i C h i .-ial:. C red u l i t at e a jupi nului Dum l ­
trache 'ltinge enormul. ;\lu se mai p [)Ute
c o .1 t i n ua . Aşadar, scena nun t i i lui R i c ·'i
eu
7- i t<T şi d i s - u :·�· u l s :i u (de�pri r.� dh
Titircă. Sotircscu e t C-nia) ies d e l a s i n e
din cadru . Cl)rp străin r es pi n s de org·1·
r. i �n1 u l pi P�ei, r,Jre îş i e s te s i eş i de -a j u n ·1.
Constantin RADU-MARIA
llnonimi.i
ca re
fău resc
idoria
e D ed i cată Marii Uniri d i n 1 9 18, La o
piatră de hotar ele I. D. Sirllu face parte
d i ntre acele piese ce aparţin, deopotrivă,
l eatrului istoric şi teatrului psihologic.
Pcr!lonajele nu se aleg d i ntre eroii cu­
noscu ţi, cu numele înscrise pentru tot­
deauna i n manualele şcolare. ci <.! i n tre
nenu1năraţii anonimi cărora memoria ur­
maşilor le-a reţinut faptele ş i nu iden­
titatea : actiunea nu reconstituie mome n ­
tele strategic i m portante a l e u n u i eveni­
ment istoric, ale u nei bătăl i i , c i m işcarea
gindurilor şi a sentimentelor, edificarea
ur,ei conştii n ţe, ce a făcut posi bilă în­
făptuirea �venimentului, ce a dat oame�
n i lor forţă in bătălie. Locul acţiunii e
o piatr.3. de hotar, oricare d i n tre multele
as�m�nea p ie t re, per!lona .iel e sint oam e ni
rare �i -au legat destinul de înfăptuirea
u nt>i inalte năzuinţe, oricare d intre cei,
nenumăraţi, cărora le datorăm implinirea
t ru pu l u i ţăt•ii.
C.:unvingătoare, emoţionantă, montarea
radiolonică se m nat ă de Cristian Muntea­
nu a adoptat o l i n i e sobră, refuzind gran­
d i locvenţa, declaratiVlismul ; sentimentele
dobindesc astfel trăinicie şi adevăr, op­
t i u n i l e au gravitate, gestu rile işi află
semnificaţii adinci, esenţiale. Montarea a
beneficiat, de asemenea, de contributii
actoriceşti de certă ţinută profesională :
G e:orge Constantin, Dori na Lazăr, Alexan-
d 1 u Hepan. D : o 11 Cund u ra c l l c , Mon i c a c � t u i tC1 , a c u pri n.� pe Colea Hi w t u , Şte­
G il i u ( ;�, , ,Jl>a n i nP S t a v a r a c h c, Da n i l'! To­ fan i\l i h C d lcsc u - B r;i i l a , C a r r ncn G a l i n,
:�lc�c u . R o r i s i ' c t rol' Pi c . D a n C o n d u rachc, N i c o l ae I l •cscu, M i h a i
e Tot dc:.;pre o p a J4 i 11C1 j m po r l a n l<"1 d i n M ă l a i mme, H.odil:a M a n d a c h e , H a d u P a ­
t re c u t u l ;qll , , p i a t a l ( i1 r i i - :n A u g u s t n r, m a renco, F lo r i n a Cercl'l ş . a .
J !l�� -, l o t dc�pl t' l a u r i t o r i ; m o n i m i d L• O O foa r t e f ru m o a s ;i , p i l d u i t ml n' pa­
i s t o r k. l o t d1·sprc o p t i u n i dt• c o il � t i i n ( il r;ho l [l l'�1c piesa l u i R a d u Sta nca O p a ­
d c ! P r m i n a t ,• ck mumL'nct' c r u c i a l <' ak v i t•- ves t<- ([(' iubire. C u rn i j loacl'lc d o:� r a p a ­
1 ii p o l i t ict' � i soc i a l e . pu lt' l l l v o r b i ş i i n reni n a i \'L' a l ,• IJ asm u l u i , p i e � a v o ,·}>e Ş t L•
�· a l t i i p i es�o·i l u i P a u l I oach i m , I u l l i rl' il1• - o cks p rc m e r e u i nş e l ft l o r u l joc i n t r e ; � p a ­
s � a n: . I n t ,•r,•:.; a n L�I . < l Pn l n fl d e rt• ( i n u t i n l (' n \ L � i ese n t a . d e s p r e l r u m u sc>(ca t r u ;> u ­
ac-ea�:t t·t p i l ·s tl n i s t ' pa n.· a f i i d <'ea c ( / n ­ l u i �� f r u n t U S L'\ca s u f l et u l u i , despre l u n ­
l r u n c [u · i i n u i n l rl' pm: i ( i i d i i'P r i l !· ( s a u n u J:.. L' l . s p l lll lSt.: l , d a r m i n u n a t u l d r u m al i n ­
i n p r i m u l r i n d .• . C i i n l rL' s L i i l i e i u n<'a � i \ c l ••;.?.l'l i i .
L o · i a f i l'l' o l rli i H , i n 1 rL' hoUn·i r P � i � � > \' { li a l ;·l . S i n t pa ;.: i n i d e v i b r a \ i c p oc l i c :r. d e i n a l ­
i n t re � i nd 1 1 l t • J I PZ<Ho r 7i i'a p t 0 1 U ll l'Oi'J l i p ­ (dne a gind u l u i ş i pu r i t a te a l dt i r i i . pa­
si t :• d e n: k.:a n \ <L l ' u l t•n·a <li' a i n v i n g gini desc i f r a t e cu l' i n c ( e , cu un su b t i l ,
i n sc<l l l l lltJ p u k n•.J d e a t l' i n v i ngt• - c u pc1 1 1 1 a ne n l b a l a n s i nlrP g r a v i t a t e şi z i m ­
l u c i d i t a t e , c u s u f d · i n \ < i , u n cmi c u pre ţ u l l]t· l , tie reg i zo ru l C ris t i a n M u n te a n u ş i d e
proprici v i t• ( i . o l'l rn a r c ab i l :t e c h i p ă d e ac t o ri ':i 1 cLm
Spel' l a co ! t.: l r a d i o fo n i c c o n d u s d e J ) ;u I o r d ache, A d e l a M ă rc u lescu, M i r cea A l b u ­
P u i c a n a d a t tt• x l u l u i o . . t f li c l 1 1 r{1 '' s i �.u ­ l escu . Adrian Georgescu, Ion M a ri n esc u ,
r:l , l'X p res l v d ra m a l i c f1 , a t r;i,·�i n d a t t � n t, i :l Gh iuţă ş . a .
l e a M a t a c h c. M o n i c a
; 1 s u p re� sem n i fica t i i l or. � i nw j pu \ i n a s u ­
p r a i n ti l n p l ;i r i l , , r. D i s t ri b u \ i < l . i n s p i r a t ;1 ! - Cristina DUMITRESCU

A n da
C ă l ugăreanu
vâzu tâ

de
Cristina
Neagu

https://biblioteca-digitala.ro
 VIITORUL ROL

MIRELA C IOABĂ
riaţă d e Tennessee W i l l i ams) . Reportcra
[ flil oart•!a ctccidentală a unui rebel de Da­
r io Fo) , D id i na Mazu ( V'ale carnavalului
de I. L. Ca:-ag,iale) . A v i nd un tem pe r a ­
ment scenic care-i î n găd u i e să treacă
uşor hotarul m ob i l d i ntre d ra mii şi c o m e ­
d i e. M i rela Cioabă da dovadă şi de o for�ă
de muacă aparte ; ea îşi modelează cu
m i ga l ă c a l i tă ( i l e pentru a-şi c u c e ri u n loc
în "prim a garnitură" a u n u i teatru cu
vechi tra d i ţ i i .
. , Vi i tor ul m e u r o l este G h ighi d i n piesa
Un suflet rom a n t i c de Tudor Po pesc u , o
c om ed i e amară, replică, parcă, l a Jocul
de-a vacanţa de Mihail Sebastian. Pînă
la un ounct, i ra 1 a g i n i le par a se �U].!l"apune.
Tot aşa, un grup de oameni cu visuri
modeste, i n concediu la m untt, încearcă
un «joc .. al izolării de orice frămî ntare a
vietii cotidiene . ... Jocul de-a vacanţa»,
car� i ncepe frumos ş i surprinzător, deli­
m i tează curind atitudin i şi co nce p ţ i i de
pe care es� a r u nc ată poleiala apuren(clor.
Ghighi, tinără func �ionani, i n c e a t·c ă să
tasă din obişnuit alergind du p ă o aven·
t u ră sentimcntaL�i. in care să-şi demon­
!< lreze feminit<Jtea, for ţa de seducţie, şi să
dea e x i s te nţe i sale un pigment de i ns-o­
lit. Treptat, in ţelege caracterul iluzoriu
al ac e� te i evadări şi, in cele di n urmă.
at·e norocul să-şi găsească fericirea a lă­
turi de omul care- i dezvăluie bogăţia şi
ft·umusetea rea li tăţ i i . Jocul se termi n ă
totuşi trist pentru celelalte personaje,
care, chiar dacă simt, nu rect,mosc vidul
din su fletele lor. Mersul spre impl inire
Mi rela C i oa b ă a studiat actoria sub în­ al logodnicilor semnifica, implicit, a:>u­
drumarea profesoru lui Octavian C o tesc u · marea răspunderii de a face di n viata
în 1979, la absolvi rea I . A .1'.C., e reparti� lor u n model demn de urmat ; depăş in­
zata la Teatrul de Stat "Valea Jiului" d i n uu-şi riltăcirea, cei doi demonstrează po­
Petroşani. Aici. debutează intr-un mod sibili t atea implinirii aspiratiilo r intr-o so­
neobişn u i t de echilibrat şi de matur cu cietate care solicită deplin tinereţea şi
rolul Femeia din piesa Pluta Meduzei de ardenţa tr:.irilor. Ghighi m-a fascinat de
Marin Sorescu. Urmează Monica - Lo­ la inceput prin alternanta d i ntre adevăr ş i
godnica de Al. Sever ; Fem�ia - Paracli­ deghizare, dintre esenţă ş i aparenţe. Ea
serul de Marin Sorescu ; Ara - Arca bu­ imi solicită total re:>ursele, capacitatea de
nei speranţe de 1. D. Sirbu ; Luky - a trăi visul şi lucidi tatea. ştiinţa de a
Misterioasa convorbire telefonică de c'>ntura - intre ris şi lacrimă - farme­
V. Stoenescu ; Ifigenia lfigeniiz cul invior:itor al omului demn. Avind
în Taurida de Goethe. In cadrul $ansa de a juca sub bagheta experimenta-
I.Hlei colaborări cu trupa Naţiona­ lului regizor Mircea Comişteanu şi de a
lului craiovean, cu piesa Jocul vieţii şi
fi î nsoţită de un cvintet actoricesc excep­
al morţii în deşertul de cenuşii de Horia
Lovinescu, tînăra actriţă se disti nge în tional.. (Ilie Gheorghe, Nae Gh. Mazilu,
mod d eoseb i t, astfel incit d ev i n e anga­ Emil Bolroghin!i, Valer Dellakeza, Ion Co­
Ja ta Teatrului Naţional din Craiova, unde lan) sper sa pot face din acest rol o rea­
i se î ncredin ţează roluri diverse, pe po­
lizare Ia inălţtmea intenţiei şi a plăceriJ
triva talentulu i şi profesionalismului ei
Daniela i Reţeta fericirii de Mircea Şte­ cu care m-am angajat in acest joc de-a
fănescu), Stella (Un t ramva.i numit do-
https://biblioteca-digitala.ro adevărul" .
 V I ITORUL ROL

MIRC EA
CONSTANTIN ESCU
C a elev a l profesoarei Sanda Manu,
M i rcea Constantinescu a absolvit Institu­
tul de teatru "1. L. Caragiale" in 1 975
produdndu-se pe scena S�udioului in
citev a roluri - Leandro (Regele cerb
de Carlo Gozzi ) , Gheorghe (Simbătă la
Veritas de M. R. lacoban), Leandre (BoL­
navuL inchipuit de MoUere) - i n care
dem onstra forţă dramatică, temperament.
Repartizat la Teatrul de Stat din 01·adea,
şi-a afirmat foarte repede personalitatea,
interpretind o serie de personaje deose­
bi � intre ele Profesorul Udrea (Steaua
fără nume de M. Sebastian), Coviello
( Fîntîna Trevi de G. L. Bernini), Pepelea
(SînziQIJla şt Pepelea de V. Alecsandri),
XX (Emigranţii de S. Mro:lek), Adrian
(Balconul de D, R. Popescu) ; pent
ultimele două roluri a fost distins cu
premii de interpretare, la Festivalul de
teatru pentru tineret şi copi i . de la Pia­
tra Neamţ - 1977, respectiv .Ja Festiva­
lul Arta actol'ului contemporan in dialog
direct cu publicul, de la Sa·tu Mare -
1978. Urmează : Ciriviş (Capul de răţoi
de G. Oipri an) , Lorenzo (Inima de Mir­
cea Bradu). R ico Verri (Astă-seară se
improvizează de L. Pirandello), Leandre
(Vicleniile lui Scapin de Moliere) , Tipă­
tescu (0 scrisoare pierdută de 1. L. Ca­
ra gia le). Stringind a vremii trudă într-un
ceas este titlul recitalull\li in care Mircea
Constantinescu a reunit mad multe frag­
mente din dramatw-gia naţională şi uni­
versală : un elogiu adus Actorului, o
caldă pledoarie pentru omul-actor preo­ aş.a cwn ii e Ariel lu i Prospera. Intr-o
cupat permanent de condiţia umană. I n muncă de echipă, ne propunem un spec­
1981, iiJltTă prin CJQncurs in colectivul tacol de echipă. Pornind de la sugestia
Teatrului Giuleşti ; joacă in spectacole- regizorului Tudor Mărăscu, cred că Puck
le : Dragostea Prinţesei de Saşa Lichy, trebl\lie să aibă dezinvoltura clovnului
Zidaru1 de, Dan Tărchllă, Pericle de Shake­ care execută numere de aorobaţie, de
speare, Woyzeck de B Uchner, P4Ufrf4 salt mortal, cred că Puck trebuie să fi e
florentină de Labiche ş.a. cind inteligent, cind prostănac. cind du­
"Consider că, pentru un actor, asuma­ ios, cind violent, cind mişcind-u-se cu o
rea responsabi Lită11ii de a realiza un rol agilitate de fell,nă, cin d �eoi şi stîngaci�
dorit ech i valează cu trecerea de la o cind armon ie, cind diza:-monic, cind fer-­
consumare profa.nă a timpului existenţei mecător, cind inspirind repulsie, to.'lt-�­
sale la una sacră. El se transformă, ca­ aceste ipostaze fiind determinat-� d-� mi­
pătă noi dimensiuni. Lumea sa lăuntrică siunile pe care i le încredinţează Obe!"on,
tntră in sărbătoare. Aceasta e�� t e starea pe şi pe care Puck le execută cu plăcerea .
care o am acu m, cind am inceput repeti­ celui conştient de forţa sa magică. Visul...
tiile l a Visul unei nopţi de varcl de ·Shake­ lui Shakespeare se termină. i n zorii zilei,
speare şi plănuiesc a-1 intruchipa pe Puck . personajele se eliberează de coşmarul
Puck se l·nrudeşte cu Ariel din Furtuna in1;taurat de Oberon prin unealta sa.
prin structura sa di hotomld. Spiriduş Puck, iar noi, actorii, vom fi fericiţi că
cind bun; cind rău. !:!reu de imbHnzit, am implinit o seară de «vis... că. am
unealtă uneori angelicA, alteori satanică, trăit bucuria jocului acestui «vis .......
ucenic vrăj itor, răsfătat şi capriciry; : in­
văţăcel cu personalitate al lui Oberon,
https://biblioteca-digitala.ro Maria MARIN
 \,/

Tineri reg1zor1 la rampa

o o

r
Data şi locul naşterii : 11 sep­
tembrie 1951, Bucureşti, Absolven­
ţ
ti a 1Acadcmlel de Arte din Praga,
racultatea de teatru, secţia păpuşi,
promoUa 1975. Spectacole : O p o ­
veste oarecare, joaca incepe la i n­
tmre de Alecu Popovlc i - 1976,
Povestea pol'IC ulu i după Creangă -
1979 (Teatrul de păpuşi din Con­
stanţa) ; Anotimpur i l e minzu l u i de
V. Simon dupi VI. Tihonskl şi M.
Azov - 1977, Cei trei oa:nen i de
zăpadă de Mllan Pavlik, Tigru!
purpuriu căruia i i plăceau clăti­
t ele - 1978, Pes-carul şi n or oc ul
de Cristian Pepino dupl Anton
Pan n - 1979, Frumoasele pa.s i u n i
electrice - 1980 şi Legenda cîntă­
r eţulu i de V. Simon - 1981, N cc ­
turn SLra v i nski - 198� (Teatrul
"Ţăndărică·' ) ; Anotimput·He mî n ­
zului - 1980 (Teatrul Baj, Varşo ­
via), Unde simt spiriduş ii de alt ă ­
d a t ă d e Hubcrt Roman (Tinâtre
des Zygomars, Namur, Bclgial,
Participă in 1980 la CoJ.ocvinl
:,· ·
Internaţio.nal de la Charle �illc•
M czleres . In 1982 face o cii.Iltorle
de studii, Invitată de secţia UNIMA
din S.U.A. DLsilncţli : pentru A:no­

IRINA NICLiLESCU ·
t i mpurile minzul u i prime,te Pre­
miul pentru cel" mal bun specta­
col pentru copil la Fesl ivalul tine­
retului de la Piatra Nea.mţ In 197 7 ;
Esenta tragicri Premiul d e regie a l A.T.M. in U18Z.
pentru Nocturn Stravin.ski.
a marionetei Este ·asistenti la I.A.T.C. ,..1 . L.
Caragiale" , la !catedra d e regie.

Ce înseamnă teatrul a descoperi t in

copilărie, cind, fascinată de podul de
aur di n Po ve .� tea- porcului, s-a du<; in
Diafane în spectacolul
o bucată - d � a t i as
Anotimpurile
·culise să-1 . vadă. E r a mînzului, marionetele, prin arabescul­
galben cu paiete. Se pregăteşte pentru descris de mişcat·ea 'lor, modelată de lu­
medicină, şi, deşi familia o îndeam n ::i să mtna, anu lează materiali tatea spaţiului
urmeze filologia, se ind reaptă în cele scenic şi îl fac transparent. "Farmec, fru­
din urmă către teatrul de păpu5i. Por­ museţe, poezie", "fru moasă poezie, su­
perbă realizare" au fost aprecierile cu
nind de la ideea generală că în această
care presa franceză a intimpinat aceas­
artă orice este cu putinţă, a găsit o
tă montare, socotită şi la Festivalul in­
lume, care i se supune, dar i se şi opune. ternaţional al păpuşarilor de la Magde­
Obiectul animat se lasă greu stăpînit, burg (R.D.G.) un "punct culminant " ce
-cerînd o î ntreagă perioadă de tatonare, �a stabilit etaloane". tntimplările micu­
de cău tare, pentru a se revela. D i n a­ lui mînz născut la inceputul primăve­
ceastă cauză, spectacolele ei trec prin­ rii evocă u niversul mi raculos al copi lu­
tr-o fază de pregătire şi de descoperire lui descoperind cu uimire şi cu riozitate
spectacolul vieţii. Nesocotind sfatu rile
a ritmului i nterior. Este atrasă de esenţa
părinţilor, mînzul are i mpresia că her­
tragicomică a marionetei şi de capacita­ ghelia s-a îndepărtat de el. Evenimen ­
tea ei de a emoţiona, in l i psa cuvintul u i . tul echivalează cu sfîrşitul lumii, per-

42

https://biblioteca-digitala.ro
sonajul prăbuşindu-se. Căderea seamănă
cu un accident tehnic, su gerind starea
pe care o trăieşte eroul. In acest mo­
ment fără speranţă intervine păpuşarul;
el repune marioneta pe picioare, o spri­
jină atent, cu tandreţe, ii fi xează fiecare
copilă pe podea, se asigură că i-a resta­
bilit ech ilibrul, apoi iese. Căluţul re- -
învie printr-un nei:hezat uşor, reintră în
poveste, singurătatea sa devine mai puţin
dramatică, viaţa îi pare posibil d� in·
fruntal cu curaj.
In spectacole. l rin"l Niculescu este preo­
cupată de capacitatea păpuş ii de a ex­
prima in mina actorului condiţia uma­
nă. In cele mai bune realizări ale regi­
zoare!, metaforele sint pătrunse de un
inteles simbolic, mai adinc. In construi­
rea semnelor teatrale este atrasă in mod
deosebit de marionetele mici. In Frumoa­
sele pasiuni electrice, acestea compun
panorama unei lumi apuse, cu tot sis­
temul său de semne, mode şi clişee, în
care se îmbină grotesc •Jl şi pesimismul
d isimulat in parodie. tn Petruşka de
Igor Stravinskl, animate de doi actori
ambulanţi, marionetele istorisesc povestea
nefericitei palate. In contrast cu păpuşile
mari şi cu măştile colorate creind at­
mosfera pestriţă şi veselă a bîlciulul, ele
imprimă reprezentaţie! un ritm dram<ttic
care lz'Jucneşte in secvenţa finală. Ră­
nit, Petruşka Iese din convenţie, din mi­ ,.Nocturn Stravlnakl" , pe scena Tea­
ca scenă, neincăpătoare parcă pentru su­ trului ..TAndirlcl" , regla Irina Nl ­
ferinta lui, şi se îndreaptă uimit spre culescu
public, după care se fringe inert prin­
tre picioarele actorilor. Scena dega jă un Pregătesc Conu Leonida fată cu
!'entlment pur şi delicat, marcind ex­ reactiunea pentru scena Teatrului "Ţăn­
presiv momentul cind marioneta capătă dărică". Voi monta piesa l u i Cara�iale
însuşiri omeneşti. Imaginea sintetizează cu marionete mici. Ele imi permit să
sensibil intilnirea dintre muzica lui Stra­ sugerez o lume privită ca pri"\tr--u n bi­
noclu intors. Neştilndu-se supravegheată,
vinski şi spiritul teatrului de păpuşi, cu
această lume se comportă conform cu
amestecul său de tragic şi comic, de am­ ea însăşi. Procedeul îmi permite s1 creez
biguitate a stărilor emoţionale şi fior o metaforă scenică expresivă a distanţei
liric. In ultimul timp, Irina Niculescu şi rupturii di ntre personaje şi politică.
se concentrează asupra relaţiei dintre Privirea spectatorului va pătrunde in­
obiectul animat şi muzică. Consideră că discret, puţin vinovată, in dormitorul
intre marionete şi instrumentele muzi­ unde cuplul Efimiţa-Conu �onida poar­
cale există o slmilttudlne, datorată trăi­ tă. dhilogul lor grotesc. dt:spre lioertat� ,şi
derpocmţie. In final, publicul şi perso­
rii, suferinţei artistice însuflate d :!! cei
najele se vor trezi faţă h faţă sur­
care le minuiesc. Dacă in spectacolul Fru­ prinzîndu-se jenaţi, şi aceasta va fi ade­
moasele pasiuni e lectric e un i nterpret vărata .,farsă" .
cinta la vioară, comentind p'lteti-.: acţi­ - Turneele Teatrului " Ţăndăric i " in
pnea, in lucrarea Povestea soldatului de străinătate şi întîlnirea ta cu Theâtre des
Igor Stravinski, pe care o va pun·"! cu­ Zygomars, din Belqia, ţi-au p rilejuit o
rind in scenă la Boston, cu Compania cunoaştere a teatrului de pdpuşi contem­
Underground Puppets and Actors, işi pro­
poran. Cum . ai. defini starea tentrului- de
păpuşi, astăzi ?
pune să aducă alături de păpuşi şi ac­
- Teatrul de păpuşi . are o . evol u ţie
tori o orchestrA de cameră. O dorinţă asemănătoare teatrului dramatic. tra­
nemărturisită a Irinei Niculescu este de versează o peri oadă de. eclectism, de cău­
a face re�,;ie de operă. tări. de întoarcere ,la sau- do> ru p�re- , de
traditie.. . S-ar putea . spune că- tot· •,ceea
. - Printre proiecteZe. tale fig.uretzz4 . o
premieră . absolută, un .spectacol Caragia­ Lqd�i.i;t P A.ŢiA.�io�.Î.V
le cu marionete. (ContinU.Iire la iuJg., itO)

https://biblioteca-digitala.ro
 ION DRUŢĂ

Doina
dramă
În tre i acte

text transliterat de

VICTOR PARHON

PERSONAJELE
FIMA
ANTON
TUDOR MOCANU - legumar MARIA copiii lor
VETA soţia lui
-
IONEL
MffiAI
DOINA
GLIGORE
IVAN FRANKOVICI
Zile posomorîte, zile cu cer senin, nopţi inmrlgurate, seri cu luni pUnA, amur­
guri c.trzil şi dis-de-dimineţi, culese dintr-un miez de varA secetoasl.
Flori de cireş, flori de mir in zbor din copac spre pAmint, prlveliştl de basm
şi seene reale, balade populare şi venurl, scrise de poeţi, puzderil de melodii ce-au
fost cintate odati şi se mal cinti ti astizi pe aceste meleaguri.

NOTA Aceste împrumuturi lexicale, puţine la

In transliterarea textului din alfabetul
·ciTiUc in cel latin am avut in vedere
normele ortografice în vigoare, căutînd
să pdstrăm totodată particularitclţile Iezi­
cale ale limbii vorbite, specifice autoru­
lui, Nu am tradus in tezt nici un cuvint,
respectind dorinţa autorului ca tezeul să
reflecte realitatea unei arii lin.gvistfce In
care se pclstrează numeroase arhaisme,
.alături de tegionaltsme şi impJ'Umuturl
leticale specifice, intrate în limba vorbttd.
număr, le-am lăsat deci netraduse in te:rt,
traducerea lor fiind dată in subsolul pa­
ginii, unde am dat şi corespondentele lt­
terare ale unor regionaltsme mat rare.
V. P.
N.R. : Piesa Doina a apărut prima dată in
limba ·rusă, in volumul de teatru In nu­
mele soarelui şi al pdmintului, Ed.
wlsskustvo" ' 1979,

44

https://biblioteca-digitala.ro
 ACTUL 1
Scena zace in intuneric şi prin deslmea acestui intuneric răzbat citeva lovi­
turi surde. Se face de parcă cineva ar lovi disperat intr-o poartă mare de fier şi
impreunA. cu aceste lovituri misterioase coboară şi versurile poetului :

Intr-un bot de humă crudă

Din adinc, de sub pămînturi,
A născut o mică ghindă
Chip de frunze şi de ginduri.

In cele din urmă noaptea se sfarmă şi scena reprezintă un cort verde, ridicat
dh• to miri ce în faţa unei case de ţară. Mal nişte tufe de liliac pe Ia margini,
mal o ramură de nuc bătrîn , lăsată peste ele, ţesături de vie sălbatică şi toate astea,
legate cu o anumitA indeminare, formeazi o minune de răcoare in care stăpînii îşi
petrec mal toată vara. In fund, faţada casei - o uşi largă, doui ferestre cu perdele
trase. O ciriruşA clmentată despicA. bătitura acestui cort, schlţind oarecum doui
încăperi. In stinga, o masă şi citeva scaune, pe-o buturugă, un butoiaş de zinc d in
cele ce se pun prin coridoarele şcolilor, lingA. butoiaş, un coş cu patlagele.
JumAtatea din dreapta cortului pare mai mult o magazie. Rămişlţe de bici­
clete, lăzi deşarte pentru transportul legumelor, cîţiva saci in jurul unul butoi
enorm, folosit în alte scopuri, un mic scău.oaş împrejmuit cu vase de strinsură.
Amiaza unei zile de vară. MAtuşa Veta umple In butoi un ciuş, se aşază pe scăunaş
şi incepe a alege fasol e, anmcindu-Ie cu o anumită socoteală in vasele aşezate In
Ju. Ionel, urcat pe nişte lăzi deşarte, bate eule in substreaşlna casei. Se aude
o maşină oprind In drum, apoi apare, ocupat şi grAbit, Anton.

ANTON (cu glas scăzut) : Ioane, hai re­
pede, avem ceva de descărcat.
IONEL (fără a se intoarce) : Ce-ai adus
tu acolo ?
ANTON : Urlă. măgaru, ca-n pădure. Ha i
iute, că n-am cind.
IONEL : Drept să-ţi spun, şi eu is cam
ocupat.
ANTON : Da ce ţi-a venit să borteleşti
pereţii ?
IONEL : Tata m-o rugat să spînzur rabla
ceea aici sub streaşină. (Făr4 a se in­
toarce. arat4 cu piciorul o ladă in�e­
lit4 intr-o pl4pomă veche.)
ANTON (după ce desface invelitura) :
Cine să-i fi virit lui hodoroaga asta ?
IONEL : O adus-o asară din Ciurnbureni.
ANTON : O ajuns in Ciumbureni ? 1 Parcă
zicea că o stat ziua intreagA la olim­
piada corală ...
IONEL : Apoi, mai intii au fost la olim­
piadă, da pe urmă, cind corul din
Ciumburenl o pus laba pe locul intii,
ei. cei din juriu, au fost invitati să
treacă pe la Ciumburenl, si'l inchine
cite un pahar.
ANTON Şi hodoroaga asta de unde s-o
luat ?
IONEL Apoi, că tot umblind cu petre­
cerea dintr-o casă in alta, au ajuns
la un bas, care lucra la tutun ...
ANTON : Cum adicl'l, un bas, care lucra
la tutun ?
IONEL : Păi, corlstul cela, care l-a poftit
la dinsul. el tn cor cinta cu cel de la
bas. da acasă el de-a:mu nu mal cinta,
cA il aştepta in ogradA o movlll de
frunze de tutun. Avind musafiri, omul
le-a pus o masă acolo afară, sub nuc,
iar rabla asta a scos-o din casă ş-o
spinzurat-o sub streaşină, să nu le fie
urit musafirilor. Şi, cum închinau ei
acolo afară sub nuc, deodată au ince­
put a transmite melodii populare. Me­
lodiile, zice tata, veneau atît de vii,
atît de proaspete, incit parcă numai
ce se născuse. acolo, in faţa lor. Cum
şedeau ei la masă, au inmi'lrmurit cu
toţii. iar de sus a prins a ninge.
ANTON : Cum adică a prins a ninge ?
Aşa, in plină vară ? 1
IONEL : Zice tata, era de parcă s-ar fi
scuturat peste dînşii floare de măr,
floare de cireş...
ANTON : Măi Ioane, vezi să nu te poc­
nesc. Ei, hai, ningea !
IONEL : Apoi, zice tata, impreunA cu
ninsoarea a inceput o adevărată săr­
bătoare a sufletului. şi aşa i s-a făcut
lui de bine, incit nu mai putea ieşi
din ograda omului fără aparat. Era
gata să plătească pe dinsul cit n-ar fi
făcut. O mie să fi cerut - dădea o mie.
ANTON : Şi pînă la urmă. cit o dat ?
IONEL : Douăzeci de ruble. Fără trans-
port 11i fără instalare.
ANTON : Instalarea cit o sll.-1 coste ?
IONEL : Motocicleta pe-o duminică.
ANTON : Săracul tata. Şl străinii il jec-
mlnesc, şi al lul.
IONEL : SA aşteptAm pfnll. la balansul de
pe lumea cealaltA., abia acolo o să
aflAm ca re pe care tl jecmlnea. Adli
rabla Incoace, si-ţi arAt cum se insta-

https://biblioteca-digitala.ro
 lează aparatele de rad i o. (Prinde apa­
ratul in cuie şi face legătura. Sfirîie
eera in măruntaiele cutiei, urmează un
fel de hîriială, şi iară apare vocea
poetului, continuind poezia, începută
în intuneric.)
Şi prin luturile oarbe,
Spre un cer c-o rîndunică,
Pui de codru-şi face cale,
Pui de codru se ridica...
ANTON Scrie bine. da c.i mai are pină
la E m i nes c u . Tu ce zici ?
IONEL : M a i a r e.
ANTON : Dar nu ninge, bre, nici pe
dracul !
IONEL : Vrei chiar aşa. deodată ! Mai i n ­
tii să punem o masă sub nuc. să aşe­
zăm totul pe masă. să destupăm şipu­
rile şi abia după, după, după . . .
ANTON (necajit) : D e cite o r i i-am
spus - să n u amesteci, tată. vinul cu
vodca, da parcă ai cui spune... Hai să
descărcăm. Că sacii ceia cu ciment te
rup din şale, zău aşa .
IONEL : Ce tot cari tu atîta ciment ?
ANTON M i -o zis tata - de unde vrei
şi de unde poţi, să-mi tot aduci. Că
vrea să ridice gard nalt de piatră in
jurul ogrăzii.
IONEL (necajit) : Cursa inarmărilor o să
ne vire in pămînt.
ANTON Ce are cursa inarmărilor cu
descărcatul cimentului ? !
IONEL Da tu n-ai observat că după
orice i ncordare i n ternaţională, tata se
intoarce la gardul de piatră din jurul
casei ?
(Pleacă amindot. Rămînînd singură, mă­
tuşa Veta tot trage cu urechea spre cutia
atîrnată in substreaşina casei.)
CRAINICUL Cu această baladă a t î n ă­
rului poet M i h a i Cosaşu, incepem as­
tăzi emisiunea noastră muzicală _In
ţara Doinelor" . (A urmat de undeva
de departe o melodie, la care mătuşa
a împietrit. O fi fost, poate, cintecul
ei de tinereţe. o fi fost cîntecul ei de
ma-i tîrziu, o fi fost cîntecul ei de din­
colo de toate ... )
Ris de soare, plins de stele,
Stă pierdut in lumea-i verde,
Şi-i voinic cînd i se cere,
Şi-i modest cind nu se vede ...
( [.a nrimell? ver.� uri . ml'i.tusa, tresărind.
a pornit cu m i n a < r>re r-re.• te� .<i aşa a şi
înţepeni+. r u tr ·· i d?Q[ t e f't! frunte.)
.
POETUL Cit de b()g3.te. ori cit de sii­
•race n -a r fi. f iec e pooe>r păstrează in
tezaurul . boe;ăţiilor sale spirituale cite
https://biblioteca-digitala.ro
u n ci n te c. care face să tresalte i n i m a
unui neam în treg. Sufletul neam u l ui
nostru se răspunde atunci c i n d se a u de
Do i n a. Chiar de la pr i m ul vers, c h i 3 r
de l a p r i m a alunecare, î ţ i răsare p r i ­
veliştea unui apus de soare, undeva
hăt departe p�-o coastă de de a l . O stî­
nă veche. un c i o ba n . căzut pe gîn d ur i ,
o aţişoară de fum peste vatra unui foc
u i t a t . Din acel f un dac de i maşuri. d i n
acea aţişoară d e f um . d i n ac el e şa-;e
găurele de fluier. deschise d e gu r a fo­
cului. coboară n ea mul nostru prin des­
ti ne. prin vremuri. prin zgudui ri .
(Apare d e p e undeva ostenit, purtat 'le
gînduri grele, Tudor Mocanu. Vine lînga
butoiaşul de zinc, umple o cănuţă, o dă
peste cap, oţărîndu-se amarnic, gustă din­
tr-o patlagică. Zăreşte într-un tîrziu cum­
părătura de sub streaşină. Ascultă pînă
la capăt să vadă ce avea cîntecul să spu­
nă, se miră de atîta frumuseţe. După care
rămîne smerit. molcum, de parcă ar fi
fost la judecată, de parcă ar fi .fost în
biserică. Apoi. deodată prin ţesătura ace­
lor melodii. incep a se cerne, rotind sub
bolta cortului. flori de meri, flori de ci­
reşi. Nici Tudor nici Veta nu se miri! de
una ca asta. iar ninsoarea se tot indeasii ,
pînă ce. de dupii perdeaua acelei ninsori,
nu se arată o coastti de imaş. o stînă ve­
che . o aţişoară de fum cu un cioban' fn­
nîndurat la vatra focului. Intre stînă şi
foc creşte un copăcel. şi st4· răzematif de
acel copiicel o fată. O simplă fată de la
tară - fustişoară de cit, bluză de in
hrodată. basma albă. Stă vrăjită de _flu­
ierul ciobanului. zimbind cînd o îndeamnă
rintecul. întri.�tîndu-se împreud cu el. Si
tot ninge, ninoe. · şi acea ninsoare aco­
"erli. duce de pe scenii vedenia frumoasii
de basm.)
TUDOR (mirat şi fericit) : Ai văzut, măi
Veto ?
VETA : Vă zut .
TUDOR Şi pe cioban, şi sti n a ai vă­
zut-o ?
VETA Şi pe cioban, şi stina. şi fata cee"'
in basma ...
e11
TUDOR Apoi că a�eea nu- i chiar
fată. Vetă dragă, aceea s e cheamă D o i ­
nă. şi Doinele celea r a r c i n d , r a r cind
pentru cine se arată . ..
VET A Şi să ne fi ales chiar pe noi ?
TUD0R Păi. vezi bine. dacă n-aş fi z i ­
dit eu o asemenea casă, d.'lcă n-aş fi
� i uns h s itu aţia pe care o am la ora
a c tu 3 l ă. . . (Bucuros de cele întîmplate,
vine lîngă nevastă, se aşază alături şi
nu ştie ce ar · mai intreprinde _el, ca sd
fie şi mai bine.)
VETA Vrei să�mi ajuţi oleaeă ? -
 TUDOR : Să-U ajut la ales fasole ? (A
zimbit. Avea atitea pe cap, incit nu­
mai gindul că ar putea lăsa totul baltă
ca să a leaga cu Veta fasole i se pă­
rea o adevărată nebunie . Totuşi, pen­
t ru că li s-a a rătat Doina, şi ei acum
erau nu numai bărbat şi nevastă, ci
mai erau şi doi oameni cărora li s-a
a rătat Doina, omul a venit la butoi.
şi-a umplut pălăria, s-a aşezat pe-o
ladă deşartă şi, cu urechea ciulită spre
aparatul de sub streaşină, a început a
alege. Intr-un tîrziu scîrţiie portiţa şi
intră căruţaşul G ligore.)
GLI GORE : Bună vreme la 'neavoastră !
TUDOR Bună, Gligoraş. Ia de colo un
scaun şi şezi.
GLI GORE Da n-a i mata vreun scaun
mai prostuţ, că, odată ce n-am răzbă­
tut pînă amu la boierie. ce să-mi ză­
dăr şezutul...
TUDOR Dacă te temi de scaune bune,
impinge cu piciorul o Iadă deşartă,
aşază-te aici cu noi şi hai, pune umă­
rul, că alesul ista la fasole te face să
mori de plictiseală...
G LI GORE : Da că nu. că mie nu-m i pri­
esc fasolele.
TUDOR Apoi. că nu te poftim la masă.
De ales era vorba.
GLIGORE : Da că nici să le mănînc, nici
să le aleg nu-mi place.
TUDOR Mă rog... Şi, incolo, ce mai
faci ?
GLI GORE : De, ce să fac... Iaca, umblu
ca prostul trei zile cu o căruţă de pat­
lagele, că m-am jurat toată viata să
nu răsădesc fir de patlagică in gră­
clină. aşa m-am săturat de dinsele .
TUDOR : Ce nu le predai ?
GLIGORE (uimit) : Nu cumva iţi baţi joc
de mine ? Parcă mata nu ştii că şi ieri
dis-de-dimineaţă, şi azi in zori de zi
am fost cu căruţa in drum spre selpo •,
da că acolo nici chip să răzbaţi. De
citeva zile stau căruţele in rind, impă­
cată una cu alta, iar pe uşa selpoului
o lăcată cit o baligă de vacă.
TUDOR : Cum. selpoul nu mai primeşte
patlagele ?
GLIGORE : Nici că vor să audă.
TUDOR : Da ce primesc ei ?
GLIGORE Mălină şi pomuşoară neagră.
TUDOR : Auzi tu ! Da la fabrica din
Ghlndeşti n-ai incercat ?
GLIGORE : Lasă. bade. nu-ţi osteni gura
de�eaba. Şi azi. şi ieri, şi mai alaltă­
ieri. cind am văzut că nu-mi merge la
selpo, eu. hai băiete la Ghindeşti. Da
că acnlo nici măcar nu poţi sta cu că­
ruta la rind , acolo-s numai maşini.
Zeci. sute de maşini. dar ce ţi-i bun,
cind la fabrică nici nu vor să audă de
patlagele. .. Numai piersici şi simburi de
cireş - atîta primesc.
• selpo = centru de achiziţii
https://biblioteca-digitala.ro
TUDOR : Apoi, dacă nu poţi scăpa de
dinsele, du-le şi le descarcă acolo la
chioşc, sub şopronul cela ...
GLIGORE Taci din gură, bade, că fîr­
nîitul cel a de prodaveţ • , cind m-o
văzut trecind cu căruţa pe acolo, o ie­
şit in drum şi o început a hămăi la
mine. că s-au aţiţ.at toate javrele din
măhală.
TUDOR Ce-a dat peste dinsul ?
GLIGORE : Apoi, m-o fi simţit că vreau
să descarc şi o început a ţipa, că are
de amu vreo trei tone de patlagele şi
că el nu vrea să se ducă la dubală **
din pricina mea, că el, cică, are patru
copii. pe cind eu, cică, oi fi avînd nu­
mai trei.
TUDOR : Şi tu cîţi îi ai ?
GLIGOij.E : Păi, şase, şase copii am,
bade ! Amu umblu c;.: căruţa şi mă
gindesc - păzea. măi Gligore, să n-o
păţeşti ! Mai dăunăzi umbla prin sat
o ţigancă cu vrăjitul, şi femeile, care-s
mai răsărite. au cam fugit de pe acasă,
da a me nu avea cind fugi, şi de-amu,
dacă te prinde ţiganca in casă, apoi te şi
vrăjeşte, n-ai încotro. Şi ce crezi mata
că i-o spus nevesti-mi cioara ceea ?
Cică m-o fi pindit drum de noapte şi
kazenîi dom * * * . Amu umblu eu cu pa­
tlagelele celea pe drumuri şi mă gin­
desc in mintea me - da ce crezi !...
Că patlagica nu ştie multe - una­
două şi-i curge zama. Si dacă i s-o
scurs, cine răspunde ?
TUDOR Fi reşte, tu răspunzi.
GLIGORE : No, că eu nu-s prost. Eu am
venit la mata, că-mi eşti brigadir, şi-ţi
raportez - tovarăş Mocanu, ia a­
minte, patlagica o crăpat. Zama curge.
(Intrii Ionel, ud leoarcă, jucînd o . mîng€
de fotbal de pe un genunchi pe altul)
IONEL : Tată. poarta e de la butoi pin.'i
la scaunul cela. Amu Iute, cum îţi
aftopez * * * * eu un gol...
TUDOR : Mat lasă mingea ceea, măi Ioa­
ne, şi pune mina pe vreun m'lnual
ceva. N-ai intrat anul trecut, .Poate
măcar anul ista răzbaţi in vreo şcoală.
IONEL : Da că manualele celea, nu ştiu
cum naiba is făcute. dar cu cit mai
adinc te vîri intr-insele, cu atit mal
prost ieşi de acolo...
TUDOR : Apoi asta depinde de elev -
unul prosteşte, altul, din acela5i ma­
nual, prinde la minte.
•
vînzător
prodaveţ
••
=
dubală ";" inchisoare, puşcărie
* * * kazenîi dom = casa caznelor,
puşcărie
. . . . aftopez
= ba g marchez
,
47
I ONEL : Sii mă ferească Dumnezeu de
mintea manualelor !
TUDOR Apoi. treaba ta, numai, vezi,
tot gonind mingea, să nu ajungi şi tu
a umbla cîte trei zile pe drumuri cu o
căruţă de patlagele, cum umblă omul
ista, sărmanul...
I ONEL (se tace că de-a bia amu l-a zărit
pe căruţaş) :
Hai noroc, bade Gligore !
Te-ai vîrît în ungheraşul cela că nici
nu te-am văzut la început.
GLIGORE (mulţumit) : Să trăieşti, Io­
nele ! Că, mă gîndeam şi eu - ce
Dumnezeu, o fi intrat băietul în anul
nunţii, de nu mai vede oamenii în ju­
rul lui.
IONEL De ce nu ? Dacă mi-ai găsi o
fată să fie singură la părinti. iar pă­
rinţii să aibă maşină, să vezi cum îţi
organizez liubov s pervii vagleada • !
GLIGORE Auzi, bade Tudor, să ştii că- i
mintos dracu ista a matale, mă mir
că de ce nu l-or fi primit la învăţă­
tură ...
TUDOR : S-or fi temut profesorii, că pe
aista dacă-! scapi la bine, nu-l mai
scoţi de acolo ...
(Mai scîrţîie o dată portiţa. Ionel se
uită printre frunze.)
IONEL : Las' că-ţi vine unul cu studii su­
perioare, şi aiştia cu studii superioare
se dau în vînt după muncă agricolă -
unde-I pui, acolo asudă.
(Intră Fima. Vorbeşte dulce, legănat,
imitind vorba populară.)
FIMA : Ehei, d-apoi bună vreme şi pace
bună la 'neavoastră !
TUDOR : Să-mi trăieşti, măi dragă Feo­
dor Feodorovici. Cu plinul, cu de­
şertul ?
FIMA : Trei bocete şi o baladă.
TUDOR : I ntr-o singurA zi ? !
FIMA : I ntr-o singură zi.
TUDOR : Şi bocetele celea... Sunt ele de
ceva ? ...
FIMA Balada mai trebuie cioplită, da
boc-etele-s faine cum nu se' mai poate !
A. 1. Turcanu, cînd o să le vadă, o să
le· pupe pinA la ultima virgulă. Ia fă-te
mata cu urechea i'ncoa.
TUDOR: A; mi. Că eu cînd aud bocet mă
tulbur la suflet şi mi se face leha­
mite de toate.
FIMA Da nu te · tulburi deloc, pentru
că-s cu umor. Bocete umoristice.
IONEL : O fi bătut-o. sărmana.
FIMA : Pe cine o bătut-o ?
IONEL - : Pe bocitoarea ceea.
FIM,A. : Cine-o bătut-o �
• liub_ov- s . pervi.i vagl�_a da itf bire
= ,
la prima v edere ' '
48
https://biblioteca-digitala.ro
IONEL Mortul, cine altul.
FIMA Tu ai glagorie în cap, bre ? Cum
se poate ridica mmiul să-şi bată bo­
citom·ea ?
IONEL : No, că eu am vrut să zic - ră­
posatul, pînă să fi murit, şi-o fi tot
b<Hut nevasta. Ea, săraca, o răbdat cit
o răbdat. da cind 1-o văzut de-acum
pe năsălie. bocind, s-o ma i răzbunat şi
ea oleacă ...
FIMA E cea mai neghioabă explicaţie a
bocetelor umoristice.
GLIGORE ( lui Tudor) Bade ! Cind am
auzit şi eu, că s-o zvonit mult prin
sat că băietul ista a matale umblă pe
la înmormîntări şi adună bocete -
apoi, apoi cind am auzit şi eu, m-am
mirat cumplit şi chiar am vrut să te
întreb. ce face el cu dînsele după ce
le adună ? Se zice că le vinde la Aca­
demie şi ia cite-o sută de ruble pe fie­
cai'e bocet. Să fie chiar aşa ?
FIMA : Mata, bade Gligore, în loc să as­
culţi minciunile satului, mai bine ai fi
venit Ia mine să-ţi povestesc eu totul
din fir în păr. Iaca, dacă s-o !ncepem
cu mata - ce tot umbli cu di.ruta
ceea ?
GLIGORE : Apoi, mă străduiesc să pre­
dau statului patlagelele. Că aista ni-l
rostul - creştem legume, le vindem
statului, şi cu banii primiţi ne acope-'­
rim şi noi nevoile.
FIMA : Aşa_ Da în afară de legume, mal
creşte ceva frumos pe pămîntul !sta ?
GLIGORE : Apoi, numai că - sfeclă, tu­
tun, păpuşoi...
FIMA : Ei, toate astea le produce poporul
cu braţele, dar sufletul neamului, cum
crezi mata, rodeşte măcar din cind in
cînd sufletul acestui neam ?
GLIGORE Iaca, aici n-am să-ţi pot
spune.
FIMA : Atunci dar să-ţi spun eu. Pe
lîngă vinuri, grlne şi sfeclă de zahăr,
avem neasemuite bogăţii spirituale.
Avem cîntece, dansuri, conicari, co­
linde, şi, principalul, toate sint ţesute
cu glume. Moldoveanul, fir-ar el al
naibii, are umor, are atlta umor, incit
pînă şi in clipele cele · mai grele n u
poate c a să n u glumească . Dizertaţia
mea aşa şi se numeşte : "Gluma l a
moldoveni ". Eu adun folclor pentru
il-mi dovedi teza, şi nu mă vot . opri
pî n ă n u ci voi apăra-o. Dacă va ff ne­
voie. adun pînă şi vorbele cu duh,
:� j u z iiie. înjurăturile...
GLIGORE : Ei. dacă adunăm şi i njurătu­
turile. hotăi:ît că ieşim pe primu l loc.
.
Med alie de· aur, ce mai vorbi.
.
IONP. : Mă rog, luăm medalie· a� aur
de âcord, da cum crezi tnata, bade' Gli­
gore, bocitoarea de Ia câre o ·luat Fima
bocetele, o mîncat ea bătaie de la ră-
< · v.
·
posatu l săt:l b�rbât ? •., ·
G L I G O RE O bătea măr, că alta ce
să-şi ponegrească ea mortul in faţa
lumii ?
FIMA Tată, se poate intimpla să-1 ples­
nesc pe minzacul ista, aşa că să nu fie
cu bănat.
IONEL Te temi tu nu atit de bănat, cit
de rest, pe care-I poţi primi de la
mine cu virf şi indesat.
TUDOR : Voi, bre, in loc să vă clănţăniţi,
mai bine mi-aţi da aici o mină de
ajutor . . .
FIMA Dar cum vine asta, tată ? M ă
înveţi mata să-mi petrec concediul in
sat, şi cind colo ajungem la fasole ?
Că eu avusesem foaie in Crimeea,
acuma aş fi stat întins la soare pe
malul Mării Negre, şi cind colo mi se
propune ...
(Se opreşte o maşină în drum. Ionel se
iţeşte printre frunze.)
IONEL Las' că vine Anton, şi aista, de
frică să nu-i ieie pravaua •. îţi face
ori.ce nu i-ai zice. Vrei fasole - alege
fasole.
ANTON (intră ostenit şi furios) : Tată, ce
şezi ca o babă cu fasolea in poale ?
O jumătate de sat umblă şi-1 caută pe
prisidatel ... altă jumătate te caută pe
mata. şi nici unul - n i ci altul, de par­
că a ti fi in trat amîndoi in pAmint.
:
TUDOR (ridicîndu-se îngrijorat) Ciom
dela ? • • •
A NTON : O trecut p e la grădini zakup­
cikul . . . . cela din Siberia. Are o mul­
ţime de vagoane deşarte in gară. Anul
trecut i-o îmbogăţit pe cei din Vărză­
reşti. Anţărţ a vărsat bani cu sacul în
CiumburenJ, şi noi, care gemem de
atitea patlagele, cind ne vine norocul,
niCi tu prisidatel, nid tu brigadlr ...
(Tudor porneşte spre ieşire, apoi se
opreşte, dfndu-şt sama că e cu capul gol.
lşt caută pălăria. O zăreşte lîngă lada pe
care a şezut. Au mat rămas ceva fasole
fn p41drie. Chtbzuteşte ce sil facă cu din­
sele, şi pînă ce se tot chfteşte, iar prinde
suflare aparatul de sub streaşină. Vin
melodtt frumoase, din bătrîni, şt iar prin­
de a ninge.)
TUDOR (şovăind) : Măi Antoane, mi-o
mai rămas alei un pumn-două de fa­
sole şi mi-i oarecum să le vărs napoi
in butoi. Poate te aşezi aici alături şi
in doi, una-alta. .. (Anton se aşază,
alege puţin, apoi renunţcl.)
• pravaua = dreptatea, adevărul
•• prtstdatel = preşedtntl!
•• • ciOm deliz '! = desrrre ce--i vor-
ba care-{ batul ·'! · ' ·'
� ••• :ta.kup�fkul = achizitorui
https://biblioteca-digitala.ro
ANTON Mă frig palmele de barancă •,
nu simt nica cu vîrful deştelor.
GLIGORE (după o lungă pauză) : Şi
chiar nu ţi se urăşte, bade Tudor, să
tot buchiseşti fasolea ceea, şezînd ghe­
muit ca o babă ?
TUDOR : Hei, da că aşa numai pare, că
eu şed şi aleg fasole, pe cind eu săr­
bătoresc, tovarăşi, şezînd aici pe scău­
naş ! Mai prinz, iaca, nişte cîntece
vechi, transmise prin aparatul cela, şi
îmi tresaltă sufletul, zău aşa.
GLIGORE : O fi vreo sîrbă ceva la mij­
loc ?
TUDOR : Nu ştiu bine ce e la m i j loc, dar
ştiu că e un aparat care nu se mai
află ! L-am adus acasă din Ciumbu­
reni, pentru că, să vezi tu minune, nici
n u se închide, nici n u se deschide. li
faci legătura cu reţeaua direct şi el
tace molcum, tace cit tace, poate să
tacă o zi, o săptămînă, da cin d il răz­
bat cîntările, apoi te înfioară, îţi fuge
pămîntul de sub picioare, pe legea
mea ...
GLIGORE : O fi japonez, bade ?
TUDOR Nu seamănă să fie de import,
da are un glas curat, de parcă acel
care cîntă ar sta, uite, aici lîngă tine,
iar cind se transmite muzică populară,
aşa se face, de parcă ar ninge cu flori
de măr, cu flori de cireş, peste tine ...
GLI GORE : Floarea ceea o poţi aduna,
aşa, cu mîna, s-o pui în sac ?
TUDOR Da că nu de pus in sac e vorba,
pentru că prin n i nsoarea ceea, ştii,
uneori se arată vedenii. Iaca, chiar
mai nu demult, nainte de-a fi venit voi,
o nins . şi prin n insoarea ceea s-o ară­
tat un imaş, o margine de stînă, un
cioban cu fluierul şi o preafrumoasă
fată. O Doină din cele de demult...
GLI GORE : Care Doină, bade, că s-au dus
sărmanele de le-o rămas numai nu­
mele tipărit pe pachetele cu ţigări.
TUDOR : Las că multe s-au dus, dar au
şi rămas ...
GLIGORE : Şi dacă s-o mai fi rătăcit
vreuna, crezi mata că o să vină sii-şi
piardă vremea aici cu noi ? N-au ele
la cine se duce ?
TUDOR : Da de ce să nu treacă şi pe l a
noi, măi Gligore ? Nu suntem n o i trup
din trupul acestui neam ? Nu ne-au
bătut şi pe n oi vinturile, ploile, toate
cite au tot trecut peste această mică
tară ?
GLIGORE : Dar s-o văd cu ochii mei,
bade. măcar pe una, că. uite, de unde
am, de unde n-am, pun o vadră de
vin la bătaie !
TUDOR : Da că nu, Doina nu vine la co­
mandă. hei, că dacă ar fi aşa, mulţi
s-or găsi'...
GLIGORE : Cum atunci ?
• barancă = volan
49
TUDOR : Intii şi i n li i trebuie
facă dor d e dinsa. Să- ti vină aşa un
pui de dor, şi tu să laşi dorul cela să
crească. să se facă mare, să te frigă,
să te ardă. aşa incit tu să nu mai poţi.
GLl GORE Dacă-i aşa, nu mai dau eu
ochii cu dînsa, pentru că eu is in ser­
vici. tovarăşi, am cai, am căruţă pe
răspundere, unde s ă - m i cocolesc eu da­
r uril e . . .
(Intre timp, Tudor a sfîrşit-o cu faso­
le le. Şi-a scuturat pălăria, şi-a pus-o în
cap, a pornit-o spre ieşire şi, deodată,
parcă pentru a-i răsplăti acea lungă aş­
teptare a lui, din aparatul de sub strea­
şină a prins a cobori hora fetelor şi iară
a pornit a ninge. Flori de vişin, flori de
zarzăr rotesc uşor sub cortul verde şi
cînd ninsoarea se îndeasă, de după p er­
deaua ei iară se arată coasta de imaş
stina, ciobanul şi copila, rezemată de co �
pac. Şi cum stătea ea ascultînd fluierul
deodată a zărit cortul verde din ogradd
lui Tudor Mocanu, a auzit cit de mult şi
cit de greu o tot aşteaptă omul cela. A
zimbit. şi-a scuturat părul şi a prins a
cobori piscul dealului. Fluierul îşi dea­
pănă povestea, zăpada vine întruna şi iară
ne intoarcem în ograda Mocanilor.)
TUDOR : Ei. ce zici, măi Gligore ?
GLIGORE (incet de tot) : Taci, bade, că o
î nceput a cobori dealul şi se poate
'tîmpla să vină ... S-o văd o dată şi să
mor !
ANTON : Hai. tată . că eu fete de acelea
car în fiece zi cite trei maşini - di­
mineaţa le duc, seara le aduc acasă.
Hai. poate scăpăm de patlagele.
( Tudor îşi pune pălăria, porneşte spre
ieşire, şi, deodată, o vede pe copila de
lîngă stînă, strecurindu-se prin frunzişul
cortului.)
DOINA Bună ziua. Ce mai faceti ?
TUDOR (ferice şi uimit) : Vă... hă... hă ...
O-apoi eu, dragul badei, de cind te
pomenesc. te caut şi te aştept.. .
DOINA : Da că avem şi noi destule pe
capul nostru ... Mata, lele Vetă, tot cu
fasolele te chinui ?
VETA : Muncesc şi eu. pentru că, de,
toată lumea munceşte...
DOINA : Să-ţi ajut oleacă ... (Umple un
căuş în butoi, se aşază pe o ladă de­
şartă.) Pe aceste chicăţele • un' le
arunci ?
TUDOR : Vă... hă... hă... O-apoi pentru
atîta te-am aşteptat eu, dragul badei,
ca să te pun, cind mi-i veni, la ales
fasole ?
DOINA Atunci dar ce alta ai să-mi dai
de lucru ?
• chică.ţele mititele
;;o
https://biblioteca-digitala.ro
să ţi se TUDOR Bine, fată hăi. da cine-i mă­
garul care a spus că Tudor Mocanu
îşi pune musafirii la lucru ? La urma
urmei. dou ă -tre i nemuşoare am şi eu
pe lumea asta şi cind os din os u l meu
imi păşeşte pragul casei. atunci Tudor
Mocanu, grijania mamei lui... Marie !
Măi Ioane, caut-o iute pe Maria şi
spune-i, cît ai zice peşte să fie masa
g ata .
IONEL (intră in cas!i şi se intoarce oare­
cum zăpăcit) : Tată, masa e gata pusă,
totul e aşe zat. . .
TUDOR (necăjit) : Măi. că multă m i n te
vă mai trebuie. C a u t -o şi spune-i să
aşeze masa cea mare, şi pe masă să
pună tot ce avem mai bun in casă
-
mîncare. băutură, dulceaţă !
IONEL : Da că . . . (Mai intră o dată şi iar
iese.) E pusă masa cea ma re , şi pe
masă is numai bunătăţi, numai dul-
c i u r i . ..
TUDOR ( s e duce singur s ă vadă, apoi se
intoarce) : Iaca ce înseamnă să ai un
suflet de fată la casă. Zece măgari
de-aiştia i-aş da pe încă o fată ca Ma­
ria. Hai dar, dragul badei musafir, şi
voi, oameni buni, mă roguţ de intraţi
şi cinstiţi un pahar de vin in casa mea.
GLIGORE : Bade. chiar ţi-ai face o po­
mană. că o şi inceput să mă sugă la
lingurică. dar mi-i de patlagelele ce­
lea ...
TUDOR Am sfîrşit-o cu patlagelele, măi
Gligore. Amu tu îmi eşti musafir, iar
eu is stăpînul casei.
GLIGORE : Da cu răspunderea ce facem,
că, zău, o zis - kazenii dom !
TUDOR : Las-o in pace, bre. mama ei de
răspundere ! Dacă o fi să ne ducem la
cazenîi dom. ne-om duce amindoi, tu
pe mai mult, eu pe mai puţin . . .
(Intră c u toţii în casă. Rămîne numai
Veta pe scăunaş. Peste un timp iese Ma­
ria, ii şopteşte ceva, dar mătuşa continuă
să aleagă fasole. Maria intră în casă apoi
iese împreună cu Tudor şi, în cele din
urmă, se ridică şi mătuşa, îşi scutură hai­
nele şi intră in urma lor. Iar de sub strea­
şina casei coboară întruna melodii, şi
fulgi albi rotesc sub cortul verde. Vorbele
poetului cad moale, încet, împreună cu
fulgii.)
Şt prin luturile oarbe
Spre un cer c-o rîndunicd
Pui de codru-şi face cale
Pui de codru se Tidicd...
Rîs de soare,
Plins de stele,
Stă pierdut in lumea-i verde,
Si-i voinic cînd i se cere,
Şi-i slăbuţ cînd nu se vede...
 (Noapte tirzie. Casa Mocanilor hodi­
neşte in somn adinc şi sub cortul verde
a� rd mas numai doud suflete - Tudor
_ _
ŞI tmara lut musafird. Stau tdcuţi - unul
la un ca;ţ de ma�d. altul la celdlalt colţ.
. .
Du � muten! a nopţu mai rdsar cîteva lovi­
tur� grele m poarta de fier şi Tudor tre­
s� re. Se uttd în ;ur, de nu 1-o fi zărit
cmeva tresdrind.)
TUDOR ( Doinei) : Ce nu te duci Ia ho­
dină ? Că, iată, incepe a bate zorile
iar in zori, ştiut lucru, somnul aduc
du lceaţa cea mare ...
DOI NA Parcă ai tot vrut să-mi spui
ceva ...
TUDOR Ferit-a Sfintul, că atîta cit am
grăit noi noaptea asta, le-ar fi ajuns
Ia două babe pe o viaţă întreagă.
Pesemne ai vrut să-mi împărtă­
DOINA
şeşti un mare şi tăinuit adevăr, odată
ce m-al chemat...
TUDOR : A, nu, a fost o glumă la mij­
loc. Le ziceam oamenilor cela că mi
s-a făcut dor de Doina, şi chiar mi se
făcuse dor, stind acolo, la olimpiada
raională in calitate de cilen jurii • că
au vrut chiar preşedinte să mă f că
�
� crape, dar o să aibă o casă ca veci­
dar s�a zis că trebuie să ai studii mu
zicale. Mii rog.
DOINA : Poate nu atit mata m-ai căutat
� neala cea mare - beau. si după ce
cit durerea cea mare a matale. dure
rea care te macină de ani de zile şi te
face nopţile să te scoli din pat şi să
ieşi aici, sub cortul ista...
TUDOR : Lasă, dragă, ce atîta mare du­
rere. că trag la cintar cit un preşe­
dinte bun, nu-i vorbli, obişnuiesc să
ies nopţile pentru a lua un git de aer
curat - atit şi nu mai mult.
DOINA Lasă mata povestea asta, că
avem atîta aer curat in Moldova, incit
chiar de s-ar dovedi că aerul curat nu
face bine, tot n-am avea incotro.
TUDOR : Da crezi că 11erul !sta l-ai tras
pe nas şi gata, ai făcut mare treabă ?
DOINA Ce mai rămîne de făcut cu din­
sul ?
TUDOR Iaca vezi că nu ştii, şi dacă am
să-ti spun, n-ai să mă crezi. O trecut
mai dăunăzi pe la grădin i glavvra­
ciul •• din Vărzăreşti. O cunoştinţă
veche de-a mea, pot zice - un prieten.
Mi-o făcut el o dată un bine, la care
eu i-am zis să treacă pe la grădini,
cind i-o f i i n drum, şi el cam trece.
Dăun�zi iar se arată. Le spun băieţilor
să-i pună i n bagajnik . . . citeva "lăzi cu
patlagele şi cîţiva saci cu curechi. Am
cinstit şi cite un păhăruţ, că am şi
acol6 . la brigadă o ·canistră cu putoare
de asta. După ce-am cinstit, ne aşezăm
• . cllen jurit = membru al juriului
•• g lavvraciul = medicul-şef
• • • bagcijntk = portbagaj
https://biblioteca-digitala.ro
la sfat şi din vorbă in vorbă ajungem
la aer curat. Şi ştii ce-mi spunea glav­
vraciul ?
DOINA Ce-ţi spunea ?
TUDOR Să tot stai şi să te miri. Zice
el. nenoroci rea noastră, a moldoveni­
lor, e că suntem proşti. Noi ştim a cîş­
t i ga o sută de ruble' dar a cheltui nu
ne ajunge căpăţîna. Avem mii de fe­
l � ri pentru a munci, iar pentru a ho­
dmi frumos nu avem nici un fel. Dacă
� n-ar fi fost biserica, zice el, moldovenii
d e_ mul �
ar f i chierit de pe faţa pă­
mmtulUJ. Sute de ani Ia rind biserica
il punea pe omul nostru I a hodină cu
forta. După şase zile de muncă - una
de hodină şi măcar tu mori. Se ină­
buşeau păpuşoii in buruieni, se scu­
tura grîul pe deal, singera inima bie­
tului ţăran, dar biserica era neîndu­
plecată. Ţăranul şedea pe o margine
de prispă la umbră, scrîşnea de ciudă,
dar se hodinea.
Amu nimeni nu te pune cu de-a sila
să te hodineşti, amu oamenii noştri
s-au scăpat la adunat avere, şi o să
nul. şi in casă o să le aibă pe toate.
pe cite le are vecinul, dacă nu şi :nai
multe. Oamenii muncesc, şi de oste­
beau. din scîrbă pentru slăbiciunea lor
iar se duc la muncă , şi o tot tin aş �
una şi una. pînă nu ni meresc Ia spital,
că au implut ţ ă ranii de la o vreme
toate spitalurile. SI. cum crezi, care-i
boala mai răspîndită in Moldova ?
DOINA Nervii ?
TUDOR : Nu. Nervii is pe locul doi. Pe
locul întîi s-a cocntat �kislorodn i golo­
danie" •. Cui să-i treacă prin cap -
atîta aer curat prin toate văile, pe
toate dealurile, iar oamenilor nu l e
ajunge aerul curat !
DOINA Cum , se poate una ca asta ?
TUDOR : Vezi bine, se poate. Că, spunea
Jllavvraciul, e una cind omul înghite
aer curat. alergind cu limba scoasă
afară. şi e -cu totul altă gîscă, cind
vine el sara. se spală, ia masa şi stă
o jumătate de ceas in pragul ca<>ei, cu
mintea furată de amintiri. cu braţele
uitate pe genunchi. Că, sii vezi. orga­
nismul ista a.] nostru e făcut şi el al
naibi i de subţire -· ceea ce-i trebuie
el o să-şi ieie singur, dar cu de-a sila
sit nu-i bagi, mai b i ne o să moară,
decit să ieie ceea ce ii bagi tu cu de-a
s i la.
DOINA (după o lungă. frămîntare) : Au nu
cumva te-i fi temind de moarte, bade
·- Tudor ?
-
-;;
-- � is1.�ăni golodanie Zip�ii de
oliîgen, de aer
51
TUDOR (surprins) : Ce să mă tem eu de
dinsa, că, oricum, cind îţi iese in cale
baba c u coasa - prosti proşciai... •
DOINA : Ş i , totuşi, simt eu undeva in
vorbele matale un fel de frică, poate
nu atit frică, cit îngrij orare - măi, n u
cumva să deie baba cu coasa peste
mine tocmai cind mi-a fi lumea mai
d ragă . . .
TUDOR Ba să m ă laşi i n pace, că n u
m ă tem deloc. Am trăit o viaţă lungă
şi grea, am făcut războiul, a m îndurat
foame. am văzut atîţia oameni vred­
nici şi mintoşi, care, fiind de sama
mea, s-au dus in pămînt c i n e ştie de
cind. aşa că eu, dacă baba ceea a r fi
venit după mine mai anţărţ, n i ci a­
tunci n-aş fi putut avea pretenţii. Auz i
tu. să mă tem eu de dinsa !. . .
DOINA Poate că n u a t î t de teamă e
vot·ba. dar cu fiece Zi te gîndeşti tot
mai des şi mai des la ceea ce se chea­
mă hotarul vieţi i . . .
TUDOR (după o lungă frămîntare) : Apoi,
da, mă gîndesc, şi am să-ţi spun de
ce. Din tot ce are omul mai frumos pe
lumea asta, eu aş pune pe locul intii
demnitatea. Asta-i totul. De mic copil,
cum se ridică copăcel, omul caută cu
coada ochiului in jur, ca nu cumva să-I
calce cineva pe ce are el mal sfînt.
Demnitatea e ca şi cum al duce o far­
furie de apă pe un virf de deget, şi
atîta eşti om, cît e plină farfuria.
Unii se pricep a duce bine de tot.
la alţii ceva se varsă, ceva mai ră­
mîne, dar pînă la urmă vine baba ceea
cu coasa, ia farfuria din vîrful deştu­
lui şi o arde in pămînt de-i zboară
c i oburile cit colo. Şi după o viaţă lun­
gă, plină de muncă, plină de chin, de
bucurii, omul prinde a lăcrăma, vor­
beşte în dodii, şi eu, de amu dacă a
venit vorba, nu de moarte mă tem,
cit de înjosirea ceea, care vine îm­
preună cu moartea.
DOINA El, lasă ! Parcă noi ţinem minte
oamenii numai după felul in care au
murit ei, şi uităm ce-au fost ei in
vi ată, cum au fost ?
TUDOR : Iaca să nu zici - uiţi totul şi
ţii minte numai cum a murit. Moartea
e sfîrşitul, iar a face o konţovkă ••
bună - la asta nu pe fiecare n taie
căpăţîna. Unde mai pui că amu a por­
nit o modă nouă - inainte de moarte
pe om il pocneşte damblaua. Ori il pa­
ralizează, ori amuţeşte, ori i se întu­
necă minţile. Bietele neamuri imblă
cu dinsul de la un doctor la altul, de
la un spital la altul, Iroseşte banii,
răbdarea. toată dragostea pe care i-au
• prosti proşci4 t = lc:lrt4-m4 şi adio,
.S(:UZ4-m4 şi la revedere, adio şi n-am
euvtnte
•• koftţ01)kl = incheiere, .sflrştre
52
https://biblioteca-digitala.ro
purtat-o, iar acela - nici inainte, m c t
napoi. A ş a năpăstuit d e soartă e l o
mai ţine doi-trei ani, şi cind il stringe
Dumnezeu, neamurile îşi fac cruce
c-au scăpat. Şi după aceea nu se mai
gindesc ce fel de om a fost el i n viaţa
l ui şi cite a făcut - ţin mi nte numai
cit s-au chinuit cu d i nsul, cînd i-o
fost să moară. Crezi c ă î n tîmplător mă
tot pun cu binişorul pe lîngă glav­
vraciul din Vărzăreşti ? Să nu mă
pocnească şi pe mine damblaua intr-o
zi. că dacă mi-o fi dat şi mie să trec
prin asta, incaltea să şti u că am la
spital o coică • şi o lingură de supă.
DOINA Cum ? ! Să trăieşti o viaţă î n ­
tr-un s a t de oameni, să creşti patru
copii, să aduni atîta avere, pentru a
tivni, în cele d i n urmă, la patul şi
supa spitalului ?
TUDOR Satul - de, să-I lăsăm în pace ,
fiecare se descurcă cum poate, unde
să le mai pese lor de alţii ? Cu vec i n i i
n u stau c h i ar bine, feciorii n-au s ă
caute de mine, nurorile - n i c i atîta.
Poate Maria. că-i fată bună la ini mă,
dar ce să-i întunec eu ti nereţea .. .
DOINA Au nu cumva te-i fi temînd
mata de proprii i matale copii ?
TUDOR : Ferit-a Sfîntul ! Nu mă . tem de­
loc, dar, dacă o ven i t vorba de copii ,
apoi, ca să fiu cinstit, m-am săturat
de dînşii ca de hrean. După ce ne-am
luat cu Veta, aşa cam spre primă­
vară, 1-o născut pe cel de la Acade­
mie, şi cum a rupt-o Tudor din loc,
pînă azi nu se mal poate opri. Şi dă-i
cu munca, dă-1 cu alergătura, că uite
cresc, le-a trebui pAmint, le-a trebui
zestre. Alţii mal fmblau şi pe la pe­
treceri, pe la hramuri, da noi cu Veta
unde, care petreceri, cînd al o casă de
copii ? La război bâteam mătănii la
fiece împuşcătură, şi tot săpam la pă­
mînt, că o putrezit citeva rinduri de
ghimnastlorce .. pe mine, pentru că
mă gindeam - mă!, am o casă de co­
pii şi ce face biata Veta, dacă rAmine
văduvă ? Cind s-o făcut colhozul, vreo
două veri la rind am muncit cu sapa,
dar mal apoi mi-am zis : stai, Tudoraş,
cu braţele treabă multă nu faci, şi hai
pe la şcoală. hal pe la cursuri, că ve­
cinii chiar rideau de mine - cum fn­
cepea a ninge, mă duceam la prav­
lenle ••• şi tptrebam pe unde mai sint
cursuri, ca să mă trimită şi pe mioe.
Amu, uite, mi-am făcut casa, mi-am
crescut copiii, l-am băgat prin şcoli,
dar. ca să fiu cinstit, m-am sAturat de
dînşii ca de hrean. Uneori mă g!ndesc :
măi, să-i aşez in cMele lor, 188 slujba
• cotc4 = pat
•• ghimnasttorce .... maiouri, maia­
uri de gimnaatic4
••• pravlente = conduc.rre
 baltă şi un an intreg am să stau uite
aici la masă pentru a mă gindi la
toate cite au trecut pri n viaţa mea ş i
nu m-am g i n d i t b i n e la dinsele, pen­
tru că nu am avut cind.
D O I NA Te- i fi temut că te scot d i n bri­
gadil' '!
'TUDOR Da nu mă tem eu deloc. pentru
că am legături, am susţinere peste tot !
De mă duc mine la raion şi zic -
Alekscici. imi trebuie un vagon de za­
h ă r. pî nă in amurg, fără nakladnae • ,
fără raspiskă • • . vagonul cu zahăr o
s;i-mi steie aici la poartă. Şi apoi cu
a m meserie. eu is vot-tak • • • din năs­
care, pot aduna oameni şi pornesc cu
dînşi i motorul, iar şefi i , să n u crezi,
chiar de te ş i critică une:->n, da că ei
pretuiesc oame n i i care ş t i u a porni
motorul. Vrei tutun - îţi fac tutun,
vrei grîu - poftim grîu. Amu, iaca,
fiind la grădini, am umplut lumea cu
patlagele.
DOINA (după o pauză lungă) : Atunci
dar ce te face să te scoli nopţile, să
ieşi tipti l d i n casă, să te aşezi aici la
masă şi să stai pînă în ziua albă cu
capul prins în palme ?
TUDOR Ştiu eu ... ? Iaca aşa mă prinde
prin somn un val de năbuşeală, mă
tre7.eşte. iar cum m-am trezit, m i se
face lînced, mi se face lehamite de
toate. Şi mă scol, ies din casă, vin sub
cortul ista şi tot stau ore întregi...
DO I N A (după o altă lungă pauză)
I n ima ?
TUDOR (int r-un tirziu, incet d e t ot ) :
I n i ma.

ACTUL al II-lea
Linişte şi pace. Frunzişul este înţepenit, in faptul zorilor, ferestrele larg des­
c:hlse şi doar petale albe, din frlmintarea zUel trecute, vislesc încet sub cortul verde.
Veta alege fasole. Pune cu mina boaba in vas, ca si nu facă zgomot, dar mlşelrlle
el uşoare au trezit, totuşi, pe cineva din casll.. Se aud uşile şi lat-o pe Doina cobo­
rind scll.rile. Se opreşte in miJlocul cortului cu braţele inUnse, prinde in palml.
fulgi albi, lşl improsplteazl ochii, obraJII, dupl care, zimblndu-1 mltuşll in semn
de buni dimineaţa. se aşa.zl lingi lemele şi incepe a alege şi ea. Munceşte cu tra­
gere de Inimi şi nu mal cauti si punA fasole& cu mina, pentru a nu face zgomot -
arunci boabele la l uţea.ll, vasele prind a sUDa. fiecare cu gl.asul slu, dupl care se
mişel o perdea şi in cadrul ferestrei apare clLplţiDa. clufulltl a. stlpinulul.

TUDOR (cu glas scdzut) : Măi Vetă măi,
de cite ori te-am rugat - dacă nu
poti dormi singură, incaltea lasă-ne pe
noi să ne hodinim un ceas-două, că
plătim, bre, chicătura asta de hodină,
cum nu ştiu unde să mai fie ea plă­
tită ...
(Vasele sună inainte cu aceeaşi hărni­
cie şi, oarecum mirindu-se de o aseme-
1lea neascultare, c4pdţina dispare din
.cadrul ferestrei şi iat4-l pe Tudor co­
borind scifrile.)
TUDOR : Vă ... hli.... hă. .. Uite cum se
scoalA copchila asta cu noaptea in
cap ! Dar tu, dragul badei, ai pus mă­
car capul pe pernă noaptea asta ?
• nakladnae = factur4, foaie în­
soţitoare, fraht
• • ra&puk4 = rectpi.94, chttanţd
••• vot-tak = utte-Gşa, cu t ndicoţUle
DOINA : Tocmai cin d am pornit să-mi
aştern, s-o trezit mAtuşa. M-am dus
la dinsa, ne-am aşezat alAturi şi, din
vorbă in vorbă, nu ştii mata cum ls
femeile .. .
TUDOR : Ei, atunci dar - noroc şi voie­
bună ! Păcat că am pe azi multă aler­
gătură, altminteri aş fi şezut şi eu aici
cu vo i la umbră. (Se spală undeva
după. frunze, apoi vine la butoiaşul de
zinc, se şterge cu un şervet spinzurat
in cui. lnghite o cănuţă, se oţ4r4şu,
încearcă undeva dup4 casă sd pot'­
nească motocicleta. In cadrul fet"eatrei
apare cifpi!ţina lui Ionel.)
IONEL (r4guşit de somn) : Măi tu, nu
pune mina că te pocnesc !
TUDOR (intorcindu-se) : Tu mal !ntli ar
fi trebuit să te speli, dragul tatet. Cum
poţi sA mă pocneşti cind umbli cu
ochii cirpiţl de somn ?
IONEL (dezamdgit) : Visasem că ne furi
motocicleta.

https://biblioteca-digitala.ro
TUDOR Ei, şi umu, cind vezi că ni meni
nu ne-o fură ?
I O NEL Mai trag un pui de somn.
TUDOR Treaba ta, numai că eu aş cre­
de - odată ce se scoală musafi r i i , stă­
pînilor. oricum, n u le stă obrazul...
IONEL Unde, care ! ? (Dispare pentru o
clipă din cadrul ferestrei, iar în clipa
următoare de-acum coboară scările, cu
şervetul pe umeri.) Bună d i mi neaţa,
!el i tă !
DOINA Să creşti mare, Ionel !
(In cadrul ferestrei vecine a pare căpă­
ţîna lui Anton.)
ANTON Ioane, pune soponul la loc, că
te omor.
IONEL (se face a nu-l auzi) : Lucrăm
cu-nd răzneală, trăim bucuroşi ?
DOINA : Cum altfel ?
ANTON Tată, cu atîta greutate am că ­
pătat o bucată de sopon francez şi
măgarul ista mi-I cheltuie pe mutra
lui !
IONEL Da că tu, măi, nici măcar ·nu
ştii a zice bună ziua in limba lui Na­
poleon, şi eu, care de atîţia ani fnvăţ
franceza. să mă tot spăl cu detski
milo ? • Cit se poate, tovarăşi , cu
detski milo ? ! !
ANTON : Mă i Ioane, nu mă fă să sar
peste pervaz ; · dacă sar, nu te scoate
nici militia d i n labele mele ...
TUDOR : Stati, bre, n u vă faceţi de ru­
şine, măcar atîta cit avem u n om stră­
in la noi in casă ...
ANTON : Cine, cind ? (Peste o clipă co­
boară şi el treptele cu un şervet pe
umăr.) Noroc şi Doamne-ajută, gospo­
dinelor !
DOINA Mulţumim frumos, Antoane.
ANTON Păcat că mă aşteaptă camionul
la poartă, alminteri v-aş fi ajutat şi eu
oleacă . . .
TUDOR Ce aveţi p e azi de cărat ?
ANTON Chiatră.
TUDOR Dacă o să fie chiatră bună, de
ceea din Cosăuţi, tăi ată frumos,
blo cu r i, aruncă vreo zece bucăţi lîngă
garaj, acolo unde-s buruienile mai
inalte, că mai pe urmă ne-om repezi
si le-om căra de acolo acasă.-..
ANT.QN Ce facem cu blocuri ?
. să nu-mi aduci tu singur copiii in­
TUDOR : M-am inteles cu băieţii de la
· z'lvod . . să-mi lege o poartă mare de
fier: d'lr fierul cela e greu al naibii, şi
• câ' să-l pui să se ţin ă bine in picioare,
·
cu lemn n u faci n i mica - trebuie
rhi atră si numai blocuri mari, de cele
din Co�i'iuti. ·
A NTON Am putea aduce chiar o maŞină
· ·in tre-1gă, dacă ai merge şi · •mata cu
mtn·e-. . .
" d�tski mîlo săpun pentru copii
· ' ·"
= =
•• zavod =uzină
54
https://biblioteca-digitala.ro
TUDOR : Nu pot. Trebuie să mă repăd
la Băl ti. Era vorba să sosească la bază
stropi toarele. De atîţia ani caut stropi­
luare din Germania, şi dacă n-am să
fiu pe loc chiar atunci cind se vor
descărca ele d i n vagon, gata - Iar
rămîn fără stropito:m�.
IONEL Tată, eu am o idee grozavă
cum s-ar putea de făcut o stropitoare,
numai că mi-ar trebui pentru asta u n
cit de mic motora� . . .
TUDOR Da . măi Ioane, cit pe ce să uit !
Pe azi era vorb::t să vină la grădină
nişte copii de la lagărul • de pion ier!,
s[\ ajute la cules chipăruşi . . . Să-mi
fii azi toată ziua acolo cu dînşi i şi să
le arăţi cum se culeg chipăruşii fn trei
sorturi frumoşi de tot, frumoşi dar
n u prea. şi restul...
IONEL I mi laşi motocicleta ?
(Tudor vine lîngă butoiaşul de zinc,
mai toarnă citeva înghiţituri în cănu ţă.)
IONEL Sughiţ bun la toate neamurile.
TUDOR (după ce-şi bea porţia) : Da că
nu, că s-o răsuflat, n u mai are grade.
O putoare cum n u se mai află, da1·,
ci nd omul se obişnuieşte ... (Ia o patla ­
gică drept zacuscă.) Bine, măi, iţi l as
cheia, numai vezi . de n - o m i n a p e
toate dealurile şi n u incerca sA-I re­
pari motorul. Lasă-1 aşa cum este.
(In cadrul ferestrei de la margtne apare
căpăţîna lut Ftma.)
FIMA (plîngăreţ) : Tată, v-am spus că
sufăr de insomn i e, v-am rugat să-mi
lăsaţi măcar dimi neţile, că n opţile mă
frămînt ca u n şarpe...
IONEL(işi toarnă şi el puţin in cănuţă,
dar se prinde urmărit de Tudor şt
varsă jos băutura, mulţumindu-se cu
patlagica) : Cine te pune să umbli pe
la înmormîntări ? Ţi-o fi puţit a mort,
şi mirozna ceea, cind îţi vine prin
somn... ,
FIMA : Mă.i, măgarule, ai să-mi vii cu
copiii la Chi şi,nău, cind oi fi şef de
catedră, şi să fiu al naibii dacă i l voi
orimi măcar pe unul !
IONEL Pînă să vin eu la tine la Chi­
şinău să-mi înveţi tu copiii carte, vezi
coace. să ti-i vindec de speriat.
TUDOR (necăjit) : Nu vă clănţăniţi bre,
măcar atîta cit avem un oaspete la n'oi
in casă ...
FIMA Cum, dnd ? (Peste o cltpă co­
boară şi el scările cu un şervet pe
umăr.) Bună ziua celor ce se scoală
cit mai d i mineaţă, pentru a ajunge cit
·
mai depar te !
• lagărul tabăra
•• ch ipăruŞi; == ··gogoşari
 DOINA Mulţumim frumos.
TUDOR Azi incotro o apucă Academia
Re-Se-Se-eM ?
F I M A : Vreau să mă reped pînă la Sto­
rojineţ - am auzit, au acolo un moş­
neag de vreo 82 de ani .
TUDOR : Lasă-! pe moşneagul cela că
nu-i de nimica. Mai bine fă-te spre
pădurea Ciumburenilor : avem acolo
un pădurar vrăjmaş bun de gură.
Principalul e să-I urneşti din loc, că
dacă se porneşte, nu se poate opri nici
el singur.
FIMA Da cu ce lucrează motorul cela
al lui ? Vin, vodcă, coniac ?
'TUDOR : Da că nu be - suferă cu fica­
tul. Are însă, sărmanul, o fată şi se
chinuie cu dinsa de cîţiva ani. N-o
poate băga în vreo şcoală măcar tu
mori, şi dacă ar fi să-i făgăduieşti
măcar cît de cît...
FIMA (enervat) : De cite ori te-am rugat,
tată, să nu mă bagi in afaceri de felul
ista ! Sint aspirant, tată, am curs la
universitate ! Pregătirea fetelor, ca să
reziste la admitere, nu e treaba mea,
eu mă ocup cu ele abia după ce au
fost intrate la învăţătură !
TUDOR (puţin ruşinat) : D.a că îmi tre­
buie, măi, citiva cubi de stejar ... De nu
mi-ar fi trebuit, poate. nici nu adu­
ce'lm vorba ...
ANTON Ce să faci cu stejar ?
TUDOR Vreau să comand nişte butoaie.
Că horiştii ceia din Ciumbureni, ca să
vezi cum s-au mai specializat - toar­
nă samogonkă • în buto i de stejar şi
peste un an scot de acolo coniac curat,
da în vremea noastră fără coniac, ori­
şicum - e greu ...
FIMA : Unde mai pui că regulile de limba
moldovenească Iar s-au perfectionat şi
· amu nici eu singur nu le mai cunosr:: .
IONEL : Da cine te pune, măi, s-o în­
. veti limba maternă ? Las' s-o înveţe
mamă-sa, tu invat-o cum să a">cund �
fiţuiclle in ciorap şi mai mult nu-1
trebuie...
FIMA : Cum indrăzneşti, măgarule, în
fata p!i rintilor .. .
TUDOR : Stati. bre, că iară vă incăie­
TUDOR Sănătate, Marie, sănătate . Hai,
că te aşteaptă şi pe tine norma.
(Pleacă unul cîte unul, după care plea­
că, amărîtă, şi Maria. Sub cort nu rămîn
decît două alegătoare de fasole : Veta şi
cu Doina. După o lungă pauză, aparatul
de sub streaşină iar prinde via ţă. Vin
melodii de departe, de demult, şi împre­
ună cu ele, iar prind a pluti petale, de
parcă ar fi nins uşor. Cînd meloditle se
trec, se aud lovituri surde în aceeaşi
poartă de fier, şi iară vine vocea poetu­
lui cu povestea acelui mic pui de stejar.)
Rîs de soare, plîns de stele,
Stă pierdut în lumea-i verde,
Şi-i voinic cînd i se cere,
Şi-i slăbuţ cînd nu se vede ...
Dar anii trec, şi veacul trece
Pe sub cer, pe sub pămînt,
Şi unde-a fost cîndva copacul,
Stă un ciot c-o frunză-n vînt ...
DOINA (ridicîndu-se) : Leliţă dragă, să
lăsăm fasolele. că avem pe azi treburi
mult mai mari şi mult m'l.i grele.
VETA (oarecum mirată) : Da ce-avem de
făcut ?
DOINA Nu auzi mata cum se scutură
floarea ? Nu vezi cum plutesc pela­
lele in j ur ?
VETA Apoi văd, numai că ... Şi ce să
facem '!
DOINA : O să trecem prin livezi cit nu
s-a ridicat încă soarele, cit nu s-a stir­
nit încă vîntul, şi-o să adunăm in co­
şuri floare de măr, floare de cireş ...
VETA Merg cu dragă inimă, dar... · Ce
facem cu coşurile pline ?
DOINA O să le lăsăm la stînă, cioba­
nilor.
VETA Şi ciobanii ?
DOINA Ciobanii vor pune fluierele să
hodinească noaptea în coşuriie noas­
tre, pentru ca pe urmă. ori de cîte ori
nu ar fi dus ei fluierul la gură, să tot
ningă cu flori albe de măr, cu flori
·
roze de cireş...
·

ra ti ! Ce D umnezeu, in fiece casă co­

piii se scoală ca copiii, şi numai i �
casa mea se mănîncă, de parcă ar fi
dat turbul ** intr-inşii. Hai să ne ve­
dem de treburi cit nu ne-am luat de
piept. Marie !
MARtA (apare în prag) : Peste o chpă
masa e gata.
TUDOR : Da că nu mai avem cind, Ma­
rie. Pune la răcoare ce ai pregătit şi
de-acum desară, da-va Domnul...
MARIA (cu lacrimi in ochi) : Tuţă, to­
tul e gata ...
• samogonkă = drojdie
• • turbul = turbarea
VETA (oarecum luminată) : Şi eu chiar
mă gîndeam, de unde atîta floare în
miez de vară...
(Undeva departe se aude cîntînd o fată.
. Ninge încet, domol, şi in jurul celui' �n­
tec se adună un cor întreg de fete. Şi �ară
ninge, ninge intruna. Corului de fete . ii
răspunde un cor de bărbaţi. Şi tot nm :
ge, ninge, şi cele două coruri se varsa
într-un unic cor : pare un tunet de cer ,
un popor intreg ridicat în JJicioare, cu �u­
fletul. cu inima larg deschtsă, dar de nms
nu mai ninge, şi măreaţa cintare cade de
pe piscuri, se sfarmă într-un fund de
prăpastie şi se lasă liniştea.

55

https://biblioteca-digitala.ro
 Amurg tirziu sub cortul verde. Sacii şi
butoiul stau acoperiti cu nişte ţoale . Ma­
ria, ostenită după o zi de muncă, aşază
masa. Cei trei fraţi ai ei, bosumflaţi şi
furioşi, stau prin unghere, aşteptînd cînd
vor fi poftiţi să-şi ieie cina. Aparatul de
sub streaşină tace, şi, pentru a scăpa de
atîta tăcere grea, Maria îngînă o melo­
die.)
FIMA : Taci, fa, că mă enervează !
MARIA Bade Fima ce te-ai întors aşa
de supărat ? Mi s-o părut chiar că
nici nu ne-ai dat bună sara cînd ai
intrat.
FIMA : Is necăjit. Marie ... Nu ma i pot de
atîţia gogoşari.
MARIA Parcă era vorba de pădure ?
FIMA M-o pus naiba să fac schimb cu
I onel şi, în loc să petrec o zi frumoasă
la pădure. am colindat văile Cuboltei.
IONEL Nu-ţi prea pară ră u, că nici eu
n-am cîştigat cine ştie ce d i n schimbul
cela. Fata pădurarului e numa i coşuri
şi lene.
ANTON Măi, tu nu cumva te-ai băgat
la fata pădurarului ? Ia sama că poate
fi un mare scand al . .
.
IONEL : Da că nu eu, ea la mine s-o
băgat. şi m-o tot muşcat, căţeaua nai­
bii. că nu-mi pot ven i în fire ! O zi
întreagă - eu cu Eminescu, ea cu
muşcatul. Cum Dumnezeu o fi înţeles
ea poezia, că de-abia prinde cu ure­
chea o coadă de rimă, şi se repede să
muşte !
ANTON O fi sălbăticit acolo in pădure.
MARIA Bade Antoane, mi se pare că
nici mata nu ne-ai dat bună sara cind
ai venit ?
ANTON : Şoferul, după ce cară o zi
chiatră. nu dă bună sua nimănui.
FIMA : Ai făcut măcar ce te-o rugat
ANTON : Pe naiba... Am aruncat zece
blocuri in buruienile celea de lîngă ga­
raj, da sara, cind m-am intors - gata,
nu mai erau acolo. Se jeluie, fir-al
naibii, de sănătate, umblă pe la doc­
tori, stau cu anii prin spitaluri, da
cind e vorba să pună laba pe ceva, să
vezi cum ţi-o suflă !
MARIA : Apoi, dacă sinteti chiar aşa de
zgirciţi la vorbă şi nici măcar nu vreţi
să daţi bună sara ci n d vă intoarceti,
iaca. n-am să vă hrănesc pînă nu se
intoarce tata.
ANTON : Şi chiar n u ţi se dezleagă la
inimii fără bună sara ?
MARIA : Iaca, să ştii, nu mi se dez­
leagă. Nainte erau doi la noi in casă,
care, ori de unde nu s-ar fi intors, nu
uitau să deie bună sara - tata şi Mi­
hai. De cum a plecat Mihai, a rămas
numai tat a.
ANTON Las' că uită şi tata uneori ...
MARIA : Nu s-a intimplat incă niciodată
să uite.
56
https://biblioteca-digitala.ro
FIMA Ce ştii tu despre părintele no�­
tru, Marie ?... Eşt i un copil.
MARIA Ştiu a tîta cît imi trebuie, i a r
mai mult nici nu vreau să ştiu.
( Stau o vreme în tăcere, apoi prinde
glas aparatul de sub streaşină şi, împre­
ună cu melodiile populare, pornesc a roti
fulgi albi, mart, şt, prin fulgii ceia , de­
odată, apare in prag Tudor Mocanu, beat
mort.)
TUDOR Bu ... bună ...
MARIA Şi mai ? Hai, ta t ă, te rog eu
frumos !
TUDOR Bu ... ara ...
(Ninge incet, domol, apoi se face noapte.
Intr-un tirziu se aud undeva cîntînd cu­
coşii. Tudor, a bia trezit din somn, şade
la masă. iar Doina stă lipită de peretele
casei. Lovituri grele, necruţătoare, bat fn
poarta de fier.)
DOINA : Şi ce mai faci mata, bade Tu­
dore ? Cum o mai duci ?
TUDOR Mulţumesc. Bine. V-am spus-o
chiar din prima zi.
cu
DOINA D ar, eşti mata mulţumit
viata ?
TUDOR (oarec�m stingherit) : Da că . nu,
că aşa nu se poate pune problema.
DOINA De ce nu se poate ?
TUDOR Pentru că e greşit polit i ceş t e.
DOINA Cum a d i că, greşit politice')te ?
TUDOR : Vezi bine, greşit. Pentru că
astăzi. dacă omul e deştept şi harnic,
şi gospodar, el nu poate să nu fie mul­
tumit cu viaţa.
DOINA Şi, totuşi, de te-am lua chiar
pe -mata.. . Parcă nici prost, nici risi­
pitor, nici leneş nu eşti - şi, totuşi,
noapte de noapte te zbaţi, te zbucium!
de nu-ţi poţi afla loc. Apoi, martor
fiind la această caznă mare, de ce
ad ică nu te-aş intreba dacă eşti ori nu
mulţumit cu viaţa pe care o duci ?
TUDOR : Da că nu, că aşa s-ar gâsi ei
mulţi ! Vii mata la mine cind eu abia­
abia să ies la mal după o beţie zdra­
vănă. vii, cind imi vuieşte căpăţîna şi
scîrbă mi-i de toate celea, vH pentru a
mă intreba de-s mulţumit de viaţă ? !
DOINA Care va să zică, sint zile cind
omul poate fi intrebat de e mulţumit
cu viaţa, şi sînt zile cind nu e de do­
ri t aşa ceva ?
TUDOR : Asta n-arn spus-o. Poţi să in­
trebi in fiece zi, numai, de. să ai
pod hod •, să ştii ctnd şi cum ...
DOINA : Dar cine, Dumnezeule, să-mi a­
leagă momentul cela, cind, uite, de
citeva zile alerg după mata şi n u te
mai pot prinde. Dimineaţa fugi grăbit
• podhod = pricepere, fler
 la slujbă, o zi întreagă nici nu se vede
nici nu se aude de om, iar serile vi i
oeherchelit. Rămîneau zorile, adică tim­
pul cind începeai a te trezi din beţia
zilei tre-cute, iar cea nouă încă nu în­
cepuse, dar. ca să vezi, nici pe la zori
nu se poate, pentru că, zici mata, e
greşit politiceşte ...
TUDOR (înţepat) No, că dacă eşti mata
aşa de mintoasf1 şi zici că ştii dia­
lectică, atunci hai să vedem mai intii
că · de ce adică m-oi f i imbătind eu
mai în fiece zi ! Eu is brigadir, fată
dragă, şi la noi, la brigadiri, paharul
e unealtă de lucru - e un fel de-a te
descurca dintr-o afacere veche şi de-a
injgheba una nouă. Iacă, să luăm stro­
pitoarele ieslea din R.D.G. Şapte ra­
ioane, vreo sută şi ceva de colhozuri
alergau după dinsele cu limba scoasă
afară, im· de luat le-am luat eu. Cum
am făcut '! Simplu. Ceii:J.lţi brigadiri
- unii n-au avut cu ce plăti o mas5.
bună, alţii n-au ştiut cind anume şi
cum să-i poftească la restoran pe lu­
crătorii de la bază. Eu am prins firul
dintr-o mişcare. Am comandat o masă
pentru 20 de persoane şi m-am intors
cu stropitoarele. Iaca, la masa ceea,
p'săne, m-o f i răzbit.
DOINA Nu. de la masa ceea mata te-ai
ridicat treaz ca toţi trej ii, şi de-abia
după ce ţi-ai condus oaspeţii, te-ai în­
tors înapoi la restaurant şi ai mai co­
mandat o sticlă de coniac.
TUDOR Hei. să fi fost chiar aşa ?
DOINA Adu-ţi aminte.
TUDOR (după o pauză) : Da, măi, chiar
m-am întors. dar stai să vezi pentru
.ce m-am intors ! Că, Ia masa coman­
-dată am fost serviţi cum nu se poate
de bine, şi eu sint om cu obraz sub­
.ţire. Dacă oficiantul m-a servit clasa
intii. trebuie să mă întorc să-i fac o
cinste ?
DOINA Şi l-ai cinstit ?
'TUDOR (după o a ltă lungă pauză) : No,
că ne servise o femeie, şi cind m-am
întors . n-o vrut să beie cu mine co­
niac. Atunci dar ce era să fac - i-am
dat cinci ruble in bani, iar coniacul
l-am băut eu singur, că şipul cela, pe­
semne, m-o şi dărîmat cu totul. ..
DOINA Coniacul n-a fost el vinovat cu
n i mica. pentru că şi după sticla ceea,
de-acum fiind in taxi, in drum spre
casă. matale ţi-a mal venit in cap o
trăsnaie şi i-ai spus şoferului s-o cir­
meascl spre Ciumbureni.
TUDOR (indignat) : Ce minciuni, mAi, ce
minciuni ! ! 1 C-am să-i adun . o dată
pe aiştia, care umblă prin sat şi poartă
minciunile...
DOINA : Da in . uşa bufetului din Gium­
bureni cine a bătut cu piciorul ?
https://biblioteca-digitala.ro
TUDOR (trage cu ochiul în lături şi-şi
coboară puţin glasul) : Da las' că n-am
mai lovit eu chiar cine ştie ce ! Să-ţi
spun cum a fost. Taxistul care mă du­
cea spre casă avea aparat de radio în
maşină şi, pentru că incepusem a
picura, a dezşurubat din aparatul cela
o chicătură de muzică. Era tocmai o
melodie populară interpretată de un
cor mixt. iar eu, după olimpiada ceea
corală, unde am fost cilen j urii , că era
vorba să mă facă prisidatel, da asta e
de-amu altă poveste, apoi, zic, după
olimpiada ceea nu pot asculta liniştit
muzică populară. Fierbe totul in mine .
Ş i mi-am adus atunci aminte de omul
cela din Ciumbureni, care mi-a vîndut
rabla asta de sub streaşină - iaca, aşa
oropsită cum este. da că mă ninge zi la
zi şi ninsoarea ceea, să nu crezi, dar
îţi curăţă grozav şi inima şi cugetul.
Şi aşa mi s-a făcut, deodată, drag de
omul cela de la care am luat aparatul,
că mi-am zis : �Măi, am să cheltui o
sută de ruble ,dar am să mă duc să-i
fac o cinste".
DOINA Şi l-ai cinstit ?
TUDOR (pe gînduri) : Da că nu, ca să
vezi, nu l-am putut găsi. Intr-un loc
mi-au spus că nu e acasă, in alt loc
mi-au spus că doarme. iar î n a treia
casă mi-'lu spus că s-o dus la Dro­
chia - amu stau şi mă gîndesc, cum o
fi dovedit omul cela, sărmanul, în
toate părţile ?
DOINA Şi cînd ai văzut că nu-l poţi
găsi - ai pornit spre casă ?
TUDOR : Absolut ! M-am urcat în ma­
şină şi i-am zis şoferului : �Domoi ! " •
Şi maşin'l tot atunci a rupt-o din loc,
numai că Ciumburenii îs un sat vechi,
cu drumurile sucite, şi pînă am tot ră­
tăcit noi ca să putem ieşi la şosea -
hop, ne tese bufetul in cale.
DOINA : Ca să vezi ce întîmplare - hop,
şi-ţi iese bufetul în cale !
TUDOR : Uite. mă j ur pe lumina ochilor
că intocmai aşa s-o şi întîmplat :
hop ! - şi ne trezim cu bufetul în
fată. Era inchis, grijania mamei lui,
dar mi s-o părut, nu ştiu de ce, că e
inchis .pe dinăuntru, iar bufetarul stă
şi numără virucika **. Nu ştiu de ce,
dar m-o enervat totdeauna obişnuinţa
asta a bufetarilor de-a se inchide sara
şi de-a număra vîrucika... M-am dat
jos din maşină, ca să-1 întreb pentru
ce face el una ca asta, şi nici n-am
ma i dat eu cine ştie ce cu piciorul in
uşă - ia, am ciocănit de cîteva ori cu
călcîiul...
DOINA Şi, văzînd lăcata pe uşă, ai por­
nit spre casă ?
• domoi ! = acasă !
•• virucika = cîştigul, suma incasată
57
TUDOR In aceeaşi secundă.
DOINA : Cine atunci 1-o sculat pe bufe­
tar din somn şi 1-o forţat să deschidă
bufetul ?
TUDOR Vă . . . hă . . . hă ... Şi el, prostul, o
ven i t ş-o deschis ? !
DOINA O venit şi o deschis . . .
TUDOR Şi eu iară am luat-o de la in­
ceput ?
DOINA De băut a i băut puţin, dar vorba
e că ce-a fost pe urmă.
TUDOR (in şoaptă) : Să mă fi bătut cu
cineva ?
DOINA Bătaie n-a fost, dar pur şi sim­
plu nu vroiai să ieşi din bufet.
TUDOR (oarecum uşurat) : Asta poate fi.
Pentru că eu, cind mă imbăt, n u vreau
să mă intorc acasă, măcar tu mori.
DOINA Şi de ce adică nu-i fi vrind ?
TUDOR Iaca să vezi mata ţicneală -
cum mă îmbăt, nu mi-i a mă in toarce.
şi pace. Mi se face, aşa deodată, silă
de casa asta, şi, pentru că mi se face
silă, iară beau, şi de ce beau, de ce
nu m-aş mai întoarce. Şi o tot ţin aşa
întruna, pînă nu mă aduc oamenii şi
mă descarcă cu lopata la poartă. (După
o lungă pauză.) Aista e, dragul badei ,
necazul meu cel mare, pe care n-am
vrut să ţi-I spun, iar amu. dacă o ştii
şi pe asta, poţi spune că ştii totul
despre Tudor Mocanu.
DOINA Dar cum se face că o casă pe
care ai ridi cat-o mata, cu mîinile ma­
tale, şi patru copii - trup din trupul
matale . şi această bucată de pîne -
toate ţi se urăsc aşa. deodată ?
TUDOR : Da că nu, păcat ar fi să zic
- nici copiii. nici casa, nici bucata
de pîne n u sînt de vin:i . Eu aş crede,
mai degrabă de vină îs sacii iştia cu
fasole - cum mă îmbăt, îmi aduc
aminte de dînşii, şi aşa mi se face le­
hamite de toate . . .
DOINA Atunci, dacă sacii s î n t d e vină,
de ce nu vă aşezaţi într-o zi toţi ai
rasei. s-o sfîrşiţi odată cu alesul ?
Scoateţi de aici sacii, butoiul, şi gata
- s-a sfirsit !
TUDOR Hei. dragul badei. că fasolele
estea au fost aduse cu aşa socoteal ă,
ca să n u mai aibă sfîrşit. şi ele chiar
nu se mai termină, grijania mamei
lor ... Sărmana Veta, uneori, ştii, chiar
te prinde mila . . .
DOINA : Da în afară de milă, m a i păs­
trează ceva sufletul matale pentru
Veta ?
TUDOR : Ce poate el păstra în afară de
milă ?
DOINA Dragoste. de-o pildă.
TUDOR Cum, adică, d ragoste ?
DOINA : Păi. ai iubit doar mata cîndva
această femeie !
TUDOR : Hei, dragul badei, focul cela
s-o stins de atîta vreme, incit amu
58
https://biblioteca-digitala.ro
nici cenuşa, nici vatra n-aş mai pu­
tea-o găsi...
DOINA : Bine, dar cel puţin o fost, o
ars el odată, focul cela ?
TUDOR : Ca să fiu cinstit, nici nu mal
ţin min te.
DOINA Cum se poate să nu ţii minte,
cind mata ai fost acela care a luat
amnarul, cremenea, şi a scos primul
scintei. ..
TUDOR Ce amnar, ce cremene. că um­
blau pe-atunci fetele cu turma d u pă
mine !
DOI NA Mătusa Veta nu era în turma
ceea.
TUDOR : Cum adică. nu era ? De unde
atunci s-o fi luat ?
DOI NA Apoi, dacă nici pe asta n-o lii
min te, să-ti spun eu cum a fost . In
anul cela, pe după ci şlegi, te-a i demo­
bilizat din armată. Ai făcut armata la
Focşani, la cavalerie. Te-ai întors voi­
nic. isteţ şi ştiai să joci o fată, că
umbl:lu nebune . ..
TUDOR : Umblau, pe cuvînt de onoare,
nu puteam trece prin sat !
DOINA Şi, totuşi, fata care ţi-a plăcut,
fata care te-a aşteptat, fata cu care
deschidea i jocurile. într-o zi a rămas
fără nimica, pentru că soldaţii de la
cavalerie nu se hsă furaţi de ceea ce
avea să placă ochilor...
TUDOR (mîndru) : E drept. Nu m-am
lăsat.
DOINA Nu te-ai lăsat, pentru că avea
puţi n pămînt fata, şi-ai tot fluierat
serile pe la răscruci, ai tot ţinut pe la
şezători furcile ba l a una, ba la alta,
pînă n-ai dat cu ochii de Veta. B iata
fată, abia împlinise şaptesprezece ani
în iarna ceea, de-abia începuse a ieşi
duminicile in sat. Dar, alegindu-ţi-o,
ai scos-o de Paşti Ia joc şi toată ziua
ai jucat numai cu dinsa.
TUDOR : Se poate în tîmpla să fi fost în­
tocmai aşa, că eram dat naibii !
DOINA : Ai făcut-o nu pentru că erai dat
naibii. ci pentru că Veta, rămasă fără
tată. avea trei hectare de pămînt, şi
luînd-o. te duceai intr-o gospodărie
gata adunată.
TUDOR Hei, da n-o mai suc! nici mata
chiar aşa ! Că dac-o s-o luăm de-a fir
în păr, să vedem ce insemna pe atunci o
fată frumoasă ? Cu ce mă vrăjise atunci
Veta ? Era sprintenă, avea sîn! bourei,
glas frumos, de privighetoare, trei hec­
tare de pămînt şi doi ochi galeşi, că­
prii. Că. vezi mata, pe atunci ele nu
se dezlipeau una de alta - sinii de
l a pămînt, ori glasul de la gospodăria
tate!.
DOINA Las' că le-ai dezliplt mata de
minune după nuntA. Pe pămînt, ca fi­
ind cel mai de preţ, ai pus mina şi n-ai
 desfăcut pumnul pînă nu s-a făcut col­
hoz, iar glasul Vetei te miri de-o fi
ajuns măcar o singură dată la inima
matale. Ştiai din vorba oamenilor că
are glas frumos, dar n u te-ai dus o
singură dată la biserică s-o auzi cum
cîntă in strană, Pămîntul te scula i n
zori de z i , t e bucura p e vremea ara­
tului, pe vremea semănatului, pe vre­
mea strinsului', iar glasul Vetei - te-ai
bucurat măcar o singură dată că ne­
vasta dumitale are cea mai frumoasli.
voce din sat ?
TUDOR M-am bucurat şi mîndru am
fost totdeauna.
DOINA : Atunci dar cum se face că după
nuntă Veta tot mai rar şi mai rar se
ducea la cor, tot mai rar şi mai rar
sătenii auzeau cîntecele ei ?
TUDOR : Vezi. dragul badei , cum vine
povestea ... Viaţa ţăranului e ţesută mai
mult din muncă decit din cîntece. Ba
e vremea semănatului, ba e vremea
Pl'ăşitului, ba e vremea strinsului. Şi
femeia măritată - de amu ce mai
cîntare poţi aştepta de la dînsa ? Ba
ţi se îmbolnăveşte u n copil, ba vaca
îşi pierde mana, pe urmă vine războ­
i ul, după război preotul o rămas p:e
undeva prin România, biserica au in­
chis-o. O vreme o chemau la înmor­
mîntări şi ea se ducea cu încă citeva
femei şi, cintind, petreceau mortul la
groapă, dar pe urmă n-am mai lăsat-o.
Ori şi cum, cîntecele celea de inmor­
mintare o stricau la inimă, şi azi mi-e
nevasta posomorîtă, mîne posomorîtă ...
DOI NA O băteai ?
TUDOR Nu. O singură dat.'i am bătut-o,
pe vremea prăşl tului.
DOINA Pentru ce ?
TUDOR : Să vezi în tîmplare nemaipome­
nită ... Atunci, cînd s-o făcut colhozul,
cîteva veri o îmblat şi ea împreună
cu femeile din măhală la prăşit. Se
ducea cu dragă inimă şi muncea ziua
î ntreagă in rind cu lumea, dar cind
li se n imerea să muncească la Hîr­
toape, acolo unde au fost odată hec­
tarele noastre, sara, nainte de pleca­
re, făcea ce făcea şi răminea in urma
femeilor. Măi, se mira tot satul - ce-o
fi tot rămînînd in urmii Veta lui Tu­
dor Mocanu ? Iar satul, cînd intră el
in ambiţie, apoi e al naibii, n u se lasă
pînă n u află adevărul. ..
DOINA Şi ce era la mijloc ?
TUDOR : Nici n-o să-ţi treacă prin min­
te ! Rămînea in urmă ca să pună
semn la cele trei hectare ale noastre,
să nu se uite, pe ur:nă, de unde şi pînă
unde o fost pămîntul nostru. Şi eu care
tocmai fusesem inaintat zvenevoi •,
oricum. trebuia să iau atitudine ...
• zvenevoi = şef de echipă, de bri­
gadă
https://biblioteca-digitala.ro
DOINA : A lovi un om înseamnă a · · lua
atitudine ?
TUDOR : Da las' că n-am rrnil lovit eu
cine ştie ce... l-am tras colo citeva pal­
me, dar, pesemne, s-o tulburat mai
mult din speriat, d nu m-o simţit
atunci cind m-am apropiat. Din ziua
ceea, după cele cîteva pal:ne, o în­
ceput s-o fure frica. Ş-o fură azi, o
fUI"ă mine ...
DOINA De ce anume s e temea ?
TUDOR Ca să vezi - se temea de toa­
te. Se temea să nu ne deporteze, se
temea să nu se întoarcă iară foamea,
să nu înceapă un război ; se temea de
sărăcie, se temea c.ă n u vor avea ce
îmbrăca copiii atunci cind va fi zi de
sărbă t:J"lre . . .
DOINA Mata, bărbat fiind, n u te te­
meai atunci de nimic ?
TUDOR : De ce să zic, mă cam tăia şi
pe mine fl'ica ...
DOINA Şi cum a i făcut, ca s-o birui ?
TUDOR : Ei, vorbă să fie, cum a:n făcut.
Cind am v:i.zut că-i ra, m-am dedat h.
activităţi artistice, şi hai cu cîntece,
hai cu dansuri, pînă nu am încăput
printre activişti, că pe urmă n u mai
avea ce să-mi pese...
DOINA : Veta nu s-a dedat la activităţi
artistice ?
TUDOR : Da las' că incepuse să vină şi
ea serile pe la club şi, cu toate că nu
vroia să i .ltre, se uita mai mult prin
fereastră, vedeam eu că-i place. Ince­
pea să-şi revi nă şi toate s-ar fi în­
tors spre bine, dacă nu s-ar fi apucat
intr-o zi proştii iştia ai mei să ascundă
i co�mele.
DOINA Mata i-ai pus la cale ?
TUDOR Ferit-a Sfintul - au făcut-o
din capul lor.
DOINA : Dacă nu mata i-ai pus la cale,
atunci . cînd ai văzut că icoanele n u
m a i sint, de c e n u le-ai z i s să le pună
la loc '?
TUDOR Da că nu puteam, politiceşte n u
puteam să l e spun u n a c a asta ! E i
tocma i i n trase i n comsomol, acolo i i
rodeau, că, adică, ce-i cu iconăraia
ceea la voi in casă ! Şi, odată ce bă­
ieţii le-au scos, cum si le zic să le
'PUnă la Joc '?
DOINA Dar in zilele celea de frămîn­
tare, cind Veta umbla şi tot răscolea
peste tot, mata ştiai ce caută ?
TUDOR Imi cam trecea prin minte...
DOINA Şi, fiindu-i bărbat, tată a celor
cinci copii pe care ţi i-a născut, i-ai
spus măcar u n cuvint de bine, ai cău­
tat s-o mingii cumva ?
TUDOR Da că nu puteam, că tocmai era
pe-atunci vorba să mă aleagă şi pe
59
 mine nu mai ţin minte unde ... Şi apoi,
cînd o vedeam că iese nopţile din casă,
mă gindeam - a umbla, a umbla, da
pe urmă a dobori-o osteneala şi a
uita.
DOINA : N-a uitat ?
TUDOR Ar fi uitat şi toată năpasta
asta s-ar fi trecut, de nu i-ar fi venit
în cap să se bage in poiată.
DOINA Erai de faţă ?
TUDOR (după o lungă pauză) : Eram,
pentru că în duminica ceea mi-a şi
incărunţit căpăţîna. Pînă atunci aveam
vreo doi peri suri pe la timple, da in
duminica ceea, cînd a inceput a ninge
peste mine, ninsoarea ceea nu se mai
opreşte pînă azi ...
DOINA : O fost duminica ruşinii, dumi­
·
nica durerii ?
TUDOR : Ei, întreabă-mă ca să te i ntreb ...
Ţin minte, băieţii mi s-au dus la club,
Maria. că era î ncă mică pe atunci, se
j uca pe afară, eu mă necăjeam cu mo­
tocicleta. Nu cu asta, aveam pe atunci
o holeră, un K - 1 25 . Şi cum mă căz­
neam eu. umflind o roată, parcă o fi
fluturat ceva pe lîngă mine şi s-o s tre­
curat in poiată, dar nu-m i trecuse prin
cap ce poate fi. După care, numai ce-o
văd pe Veta ieşind din poiată cu icoa­
nele. Apoi, icoanele. mă rog, dacă au
stat atîta vreme i n poiată, sub pătulul
găinilor... Le-o aşezat Veta pe iarbă,
in felul i n care stăteau ele in casa
noastră, s-o lăsat in genunchi în faţa
lor, o ridicat braţele spre cer, aşa cum
face preotul în vremea rugăciunii, şi
o început s:'i cînte
Cu noi este Dumnezeu,
Auziţi voi neamuri şi vă plecaţi,
Căci cu noi este Dumnezeu ...
o jumătate de sat s-o adunat atunci
lî ngă ograda noastră. Ce-o fost mai
pe urmă să nu mă întrebi - nici n-am
cuvinte. nici n-am putere să mă mai
:!'ltorc o dată la ziua ceea. . .
DOINA Aţi fost cu dînsa pe la d octori ?
TUDOR Da că nu puteam, că era toc­
mai pe vremea strînsului. iar eu eram
pe atunci la polevodceski brigada •. Pe
toate gardurile stătea scris cu litere
mari ,.Ai strins la vreme - ai cîşti­
gat, ai intirziat cu strinsul - ai pier­
dut ! " O trecut ferşalul •• ma1_ .msp�e
sară . i -o pus o injecţie, şi cu injecţia
ceea o dormit biata Veta două zile la
• polevodceski
brigada brigada
de cîmp, de recoltare
•• ferşalul= felcerul
60
https://biblioteca-digitala.ro
rînd · Credeam că d i n somnul cela �
să-i treacă ' da că nu. Mai in toamnă
am începu t a i mbla cu dînsa pe la
doctori . A m fost la Chişinău, la Kiev,
la Kamenka, da că degeaba. PinA �a
urmă i-au dat foaie s-o ducem la spi­
talul din Kurki pe toată viaţa, dar am
stat noi cu copii i şi ne-am gîndit - ce
să umble ea, sărmana. flămîndă şi
zgîriată prin păduri.le Orheiului ? A m
lăsat-o acasă ş i , uite, s t ă cu noi.
DOINA Nu v-o părut rău c-aţi lăsat-o ?
TUDOR (şovăind) : Rău nu ne-a părut,.
dar budluc am avut destul. Toţi îs­
mari de rămas cu dînsa o zi întrea­
gă ....:. . .. nu poate răminea � imenl, _ ia r
_,
pe de altă parte. ea. femeie harmca
cum numai rămîne singură, se şi apucă
de treabă - ba coace pîne, ba spală.
o dată era să ne aprindă casa, altă
dată, cît pe ce să cadă in fîntină.
Ne-am căznit mult. pînă n u ne-o ve­
nit ideea asta c u fasolele...
DOINA Matale ţi-o venit ?
TUDOR : Nu. pe Ionel 1-o luminat. In­
tr-o zi l-am lăsat să steic cu Veta, da
el tocmai se înţelesese cu nişte băieţi
să gonească mingea pe vale. ŞI tot
chltindu-se cum ar face el ca să poatii
pleca şi ea să steie cumincioară, deo­
dată îşi aduce aminte cum stătea Veta
iarna seri intregi tăcută şi alegea fa­
sole că il era grozav de drag să le
ale�gă. Pune dar scara la gura �o­
dului. adună în căldare nişte rămăş1ţe
din anii trecuţi şi vreo două zile Veta
a stat cuminte ca un copil pe un scă­
unaş, încît nici nu se auzea in casă de
dinsa . Şi-atunci m-am dus eu i n col­
hoz am luat cîte un pud-două de toate
fel � rile am adus butoiul ista, ca sâ
avem u'n de le amesteca. şi iaca, repede
nr fi patru ani de cînd tot stă biata
Veta şi le alege. Iarna alege in :as_3,
.
vara vine sub cortul 1sta. I n sflrş1t,
oricum. dar ne-am descurcat pînă la
urmă.
DOINA Ce descurcătură mai e şi asta,
cind omul după ce ia un pahar de
vin, nu v rea să se î ntoarcă napoi la
casa lui ?
TUDOR : Asta-i drept . Cum iau un pa­
har - nu mi-i a veni, măcar tu mori.
DOINA Şi-atunci, cind vin eu să te in­
treb dacă eşti mulţumit cu viaţa, ma­
tale ce-mi răspunzi ?
TUDOR : Da că nu. că aşa nu se poate
pune problema ...
DOINA De ce nu se poate ?
TUDOR : Pentru că e greşit. Politlceşte
greşit.
 ACTUL al III-lea
Acelaşi cor&. DuminicA dimineaţA. Soare. senin. Aparatul d e sub streaşină
aduce valuri de melodii, fulgi albi plutesc domol In vlzduh.
Sacii şi butoiul stau acoperiţi cu nişte ţoale. In stinga cortului, masa in aştep­
tarea musafirilor. Veta. pUnA de Ingrijorare, se uitA la masa pregAtitA, pipiie pe
sub ţoale sacii şi butoiul. In cele din urmA se botArAşte. VIrA pe furiş mina in
butoi, la ceva fasole şi, doslndu-se, prinde a le alege. Pe neaşteptate apare Doina.
DOINA : Cum, şi azi, în zi de sărbătoare '?
VETA (făcîndu-şi semnul crucii) : Poate
o să mă ierte Domnul pentru păcatul
ista, dar ştii mata, mi-o rămas incă o
j umătate de buto i şi nu pot aţipi nop­
ţile din pricina lui. Stă alături şi mă
apasă . . .
DOINA Da nu-ţi fă matale atitea griji !
Venim intr-o zi cu toate şi să vezi cum
le alegem. Hai că avem pe azi altceva ...
VETA : Iar adunăm floare de cireş ?
DOINA : Nu, pentru că azi e sărbătoarea
Binelui, ziua cind fiecare dintre noi
trebuie să facă măcar un cît de mic
bine ...
VETA (pe ginduri) Mare lucru ar fi şi
asta. dar mt1 tem că n-au să mă lase ...
DOINA : Cine, adică, să nu te lase ?
VETA (arătînd cu capul spre casă) : Ei.
DOINA Cum ar putea ei să nu te lase ?
VETA (şoptind) : Da că aşa cuminţi cu m
ii vezi, ia cearcă să iei de la dînşii
măcar u n fir de aţă, să vezi cum iti
sar în cap !
DOINA Dar pentru ce am lua ceva de
la dînşii ?
VETA Cum atunci să facem bine ?
DOINA Da parcă binele înseamnă ne­
apărat să iei de la unul şi să dai la
altul ? A face bine înseamnă, în pri­
mul rînd, a inţelege inima şi sufletul
celor din j ur. Şi dacă vom intiln i pe
uliţele satului o tînără mamă cu co­
pilul in brate. o vom ruga-o să ni-l
arăte. i-1 vom lăuda, şi asta va în­
semna că am făcut u n bine. Şi dacă
vom i n tilni un copil rătăcit in pădure,
îi vom şopti la ureche poveşti măreţe
despre el şi despre tot neamul lui,
'Jentru a-1 ajuta să iasă din pădure, şi
asta iarăşi va insemna că facem u n
bine. Şi c î n d v o m intilni u n om mun­
citor cu tractorul i n singurătatea dea­
lurilor. ostenit şi ametit de vuietul a­
celui tractor, il vom opri, l i vom lău­
da cinstea. răbdarea, bucata de pîne,
şi asta iarăşi va însemna că facem
bine ...
(De după perdeaua ninsorii -răsare
coasta de imaş, cele două femei urcă
pînă hăt, departe. Şi iară se aud lovituri
https://biblioteca-digitala.ro
surde in poarta de fier, şi iară răsare po­
vestea aceluiaşi pui de stejar.)
Iernile i-au frint tulpina,
Verile i-au stors norocul...
Nu l-o mai deschis lumina,
Nu l-o mai cules nici focul ...
Frunza stă şi nu mai pică,
Şi tot stă de-un an ş-o vară,
Nu se plînge de nimica,
Şi nici zice că o doare ...
(Ninge întruna şi iară ne întoarcem sub
cortul verde. Intr-un tîrziu se deschide
uşa şi coboară scările, somnoros, Ionel.
Priveliştea une i mese împodobite îl în­
viorează nespus. Se apropie, îşi umple un
pahar.)
IONEL Sughiţ bun la toate neamurile ...
MARIA (răsare de undeva de după casă) :
Ce faci. măi drace ? ! (li smulge pa­
harul din mînă, toarnă băutura îna­
poi în carafă.)
IONEL (oarecum jignit) : Fa Marie ! Am
să-ţi aftopez două labe, c-ai să uiţi
din ce sat eşt i şi cum te cheamă.
MARIA Ai să-mi aftopezi, cum nu ... Că.
dacă n-ai fi dospit pînă la amiază. ai
fi auzit cum tata o poruncit să-1 aş­
teptăm cu masa gata. Poate veni cu
musafiri.
IONEL Păi. parcă zicea că se duce la
conferinţă ?
MARIA : De dus s-o dus el la conferinţă,
dar de întors se poate intoarce nici că
să-ti vie in cap de pe unde ! . . .
IONEL (pe gînduri) :
Mareşalul lăziJgr
cu patlagele ! Poate fi u n mare chili­
pir la mijloc. Dacă o să-1 meargă bine,
am să-1 rog să-mi deie motocicleta cu
totul. Fa Marie, eu aş putea să te-aju t
colo oleacă, numai cu condiţia ca pe
urmă. după petrecere, să-i aminteşti
tatei că atunci cind ţi-o fost greu, eu
eram a �ela care ţi-am dat o mină de
ajutor. Făcut ?
MARIA Fugi de mătură ograda şi tai �
gheorghinele scuturate d i n faţa c � 1.
Lasă-le numai pe cele i n floare ŞI pe
cele abia ieşite din buton.
61
 1 I ntra przn portiţă, vajnic şi pompos,
Anton. Se aşază la masă şi, pe ginduri,
porneşte a umbla prin bliduri.)
MARIA Ce faci, bădiţă ? Că iar ai să-mi
mi njeşti faţa asta de masă şi n-am
alta curată s-o schimb, cind or veni
musafirii.
ANTON : Da ce vi-s eu i n casa asta, fa ?
Parcă nu-s şi eu musafir ? Noaptea
vin, in zori mă duc, şi dacă ră:nin
pe-o duminică acasă, de ce adică nu
pot sta şi eu frumos, omeneşte, la
masă ?
IONEL Bate-te peste gură, prostule, şi
fug i de te spală cu sopon francez . . .
ANTON Ce s-a întîmpl3t '!
IONEL Aşteptăm musafiri - poate fi
un mare gheşeft l a m ij ! Jc ...
ANTON (se ridică de la masii) : Să crăp
că toamna asta m3. insor. Cum, tova­
răşi, să ajung eu dumin ica să nu pot
sta omeneşte la m1s ii !
FIMA (co boară furios scările) : Iar ai
i nceput-o, Marie, cu tacimurile ! Te-am
rugat special să mă laşi să dorm un
pic. dar pesemne că farfuri ile d i n du­
hp . ..
MARIA Da că mi-o zis tuţa să gătesc
masa tot amu.
FIMA Sii găteşti masa cu noaptea i n
cap '! !
MARIA Mi-o zis - masa clas1-ntii şi
aşteaptă cu sufletul la gură. Poate
pica cu musafiri din clipă i n clipă.
ANTON : Mai ieri am avut musafiri, azi
aşteptăm musafiri, mine vor ven i ia­
răşi musafiri - unde ajungem, tova­
răşi, dacă o tot ţinem din banchet i n
banchet ?
MARIA : Of, doamne, şi aparatul cela de
radio ! Tocmai amu i-o venit �'1 amu­
tască. Se poate intimpla că tata toc­
mai de dragul lui aduce musafiri, �i
dacă-1 găseşte mut, ne spînzură.
(Ionel vine, mai drege ceva fn vechi­
tura ceea şi iară răsar melodii din bă­
trîni. Şi tot ninge, ninge întruna. lmpre­
ună cu ninsoarea se întoarce Veta de pe
costişele cele îndepărtate. Le zîmbeşte
tuturora, trece cuminte şi se aşază la
masă.)
MARIA (îngrozită) : Mămuţă, nu vă fie
cu supărare...
VETA De ce să 'mă supăr, draga ma:nei,
di n u mă supăr deloc . . .
I O NEL : Marie, să nu i ndrăzneşti. c ă ni-i
m1mă ...
MARIA : Da ce să fac eu, păcatele mele,
c-o zis tata - vă spinzur...
IONEL Da s-o lase el mai moale cu
spinzurătoarele celea, că noi uite cum
facem - ne aşezăm cu mama la ma­
să. C ă ea, săraca, cine ştie de cînd nu
62
https://biblioteca-digitala.ro
ne-o văzut pe toţi adunaţi împreună
la masă ...
VETA O. doamne, cit de demult...
IONEL Ei, vezi ?
(Se aşază cu toţii, toarnă vin in pa­
hare, ciocnesc. Vetet îi place grozav cum
sună pocalurile, sunetul lor prin ceva se
aseamănă cu bătaia clopotelor şi, stind
in picioare, ea tot ciocneşte, ba cu unul,
ba cu altul, pină ce nu se aude o ma­
şină oprind la poartă.)
MARI A (îngrozită) : Dumnezeule, musa­
firii i ştia chiar că pică din cer !
(Apare Ivan Frankovici, cherchelit de-a
binelea, cu Tudor Mocanu, care îl duce
cava lereşte la braţ.)
TUDOR Să-mi tră i ţi, măi flăc.3.i, şi vouă,
fetelor. salutare ! Iaca. dragii mei, o
sos i t ceasul cind un mare, un foart-2
mare om p.'i şeşte pragul casei noastre !
IVAN FRANKOVICI Eu nu vreau forte
m·ue. Eu vreau modest. Te !
TUDOR Mă rog, ne facem modeşti, Iva11
Frankovici ! De ce să nu n e facem ?
Acu:n, uite mata la masa asta a mea
că-i rotundă şi nu-ti pot spune care .e
locul cel mai d e ci nste, d a r aruncii
aşa o p�·ivire şi unde o să-ţi placă,
acolo să mi te aşezi.
IVAN FRANKOVICI : Eu nu dorit masa.
Eu dorit - tra-la-la .. .
TUDOR Hei, .,Amurskie volni " • se
cheamă, cum să nu... Lasă aparatul
cela de sub streaşină să ingine ce-i a
lui, că mai pe urmă îţi cint eu ce-o
să-ţi placă... Ardem un guliai •• cum
nu s-o mai pomenit, numai că, pin
una-alta, şezi colo frumos la masă, să
luăm cite-un păhAruţ, cite-o gustărlcă .
Pe urmă le aranjăm noi pe toate, că
eu, cînd mă pun pe cintat, is dat dra­
cului - cint d i n gură, cint d i n frun­
ză, cint din şip, numai că mai intii
şipul ceh trebuie golit, grlj ania mamei
·
lui...
!VAN FRANKOVICI Da, poate ' luvăm
pe asta ·- tra-la-h . . .
TUDOR Şi pe aist11 il ştiu, dar nu mă
grăbi, să nu stricăm rinduiala. Uite
mata Ivan Frankovici, la şipul ăsta.
" Neg � u de Purcari" scrie pe dinsul.
Purcari ii un sat prăpădit colo in su­
dul Moldovei, dar au nişte vii nemai­
pomenite. aă iată, cit ii de mare Mo l­
.
dova, da că numai satul cela face vm
de aista . In fiecare an il cumpără Co­
roana B ritanică, plăteşte aur curat.
• ,.Amurskie
volnî" .,Valurile
Amurului"
•• un guliat = un chef
IVAN FRANKOVICI Unde este fata
cela formos, care tu lăudat Ia mine ?
Eu doreşte dansez cu el uite care me­
lodia "Smeiatsia vals nad vsemi
mod ami sveta-a-a-a-.. " • .
TUDOR Nu te grăbi, ! van Frankovici,
că mai este mult pînă departe . Hai
mai intii să fi m sănătoşi . (Cinstesc.)
Amu .trage mata cu coad::1 ochiului
prin blidurile estea, că aşa cum se gă­
teşte in casa mea ...
IV AN FRANKOVICI Unde fata cela
formos, i n roz, care tu lăudat la mine
grozav ? Ori tu adus la mine fata cela,
ori eu plecat. La revedere. "Smeiatsia
vals na d vsemi modami sveta ...
Tută, am şi eu o coftişoară • •
"
MARIA
albă c u fustă roză ...
IONEL lmbracă-te i ute, proasto, ce st::�i
cu gura căscată ? !
(1'�1aria se întoarce, vrea să intre în
casti. dar nu poate, căci în prag stă tristă .
umilită, multîncercata noastră Doină. 11
caută pe Tudor, îi caută pe ceilalţi, dar
toti se fac a nu o vedea, şt atunci ea vine,
cu o uşoară plecăciune se închină în faţa
musafirului.)
DOINA Eu sint fata de care se vor­
bise . . .
I VA N FRANKOVICI O, da, formos,
foarte formos... Dar muzic, unde este
muzic ? !
IONEL (uitîndu-se cum se tot cfuguleşte
Ivan Frankovtct pe lîngă Doina) :
Tată. eu am să-I pocnesc cu un şip
Ia ceafă, da mata să-1 prinzi din · partea
cealaltă, să nu răstoarne masa ...
TUDOR Fii cuminte, măi, că el are
patru vagoane deşarte in gară, şi noi
care gemem că nu ştim ce să facem
cu patlagelele .. .
(Ionel aduce armonfca, Tudor culege o
melodie.)
i VAN FRANKOVICI ( plesnfnd de atîta
drăgtiltişente) : Nu, eu doreşte a,a :
Tra-la-la-la ...
TUDOR : Las-că ajungem şi la asta, să
vezi cum a.iungem ...
ANTON Tată, cit n -avem martori, eu
ou.n mina pe lada asta ...
TUDOR : Taci din gură, măi, că patla­
eelele celea au si inceput a se strica !
IV AN FRANKOVICI : Eu nu doresc re­
oede. eu doresc ritm lent pentru ca
fata formos putut lipi la mine...
FIMA : Tată .eu am făcut o vară box; şi
dacă al mata l egături, ca să mă poţi
scoate de la millţie...
• "Smeiatsia vals nad vsemt mo­
damt sveta-a-a-a ... " "Ride valsul de
=
toate ·modele ZumU"
•• coftişoară =bluziţă
https://biblioteca-digitala.ro
TUDOR Stai, bre, să scăpăm de patla­
gele, că pe urmă il pocnim noi, n-ai
tu grijă ...
( Armonica îngină încet. Tudor o ajută,
cintind din gură "Smeiatsia vals nad
vscmi modami sveta ", iar Ivan Franko­
vici, legănat de melodie, legănat de fru­
mus'!ţc, se clatină ba într-o parte, ba în
a lta, şi pare cit pe ce să cadă.)
IVAN FRANKOVICI Tovarişc i Mocanu !
N.1 nat·u slov • .
TUDOR (scirbit, băieţilor) : Duceţi-1, bre,
colo în fundul grădinii. numai luaţi
sam:t la vecini să nu bată Ia ochi.. .
MA RIA Şi cu patlagelele cum rămîne ? !
TUDOR Amu ele. miti telele, is pe roate.
Auzi cum cîntă roţile trenului ? Tac­
! u c. tac-tuc. tac-tuc ... Asta insamnă -
le-duc, le-duc, le-duc, şi, Marie dragă,
cîntec mai frumos pe lumea asta nici
c'\ se poate !
(Şi tot ninge, ninge, apoi, prin ninsoa­
rea ceea, cînd revenim sub cortul verde,
e noapte tirzie. Tudor stă la masă, iar
musafira lui adună cite-o petală rătăcită
prin văzduh şi o pune cu grijă în coşu­
leţul pe care-l poartă la braţ.)
·
TUDOR Da că nu, cA nici aşa nu se
poate... Ce inseamnă, vii dumneata la
mine şi aduni tot ce are mai frumos
casa asta ...
DOINA : Adun. pentru că mi-a venit
timpul să-mi iau rămas bun şi cine
ştie de-oi mai trece pe-aici vreodată...
TUDOR Nu te supăra pe noi. Ce să-i
faci, aşa e viaţa ... Ne invirtim şi noi
cum putem, că, dacă nu mişti i ute, te
calcă, tovarăşi, in picioare, de nu-ţi
rămîne nici numele, nici porecla ...
(Şi iară răsar din intunericul nopţii
aceleaşi lovituri surde şi grele într-o
• poartă mare de fier. Tudor tresare.)
DOINA : Nu deschide ?
TUDOR (surprins) : Cine adică nu des­
chide ?
DOlNA : Zic - cei de după poartă n u
m a i deschid odată ?
TU DOR Ca să vezi, nu deschid... (După
o lunqă pauză.) Auzi. chiar vroi::l.m să
fE' intreb. ce-i cu poarta asta ? Cine
bqte într-insa şi cine n u vrea să des­
chid�l ?
DOlNA E verde poarta, n u ?
TUDOR Verde. de unde ştii ? !
DOINA Păi, e poarta lui Meri Niko­
laevna. Că bufetăreasa ceea, după ce-o
vlăguit mai toate cadrele raionale, o
• Na paru slov = pe scurt, în două
.;uvinte
63
 zis că e sătulă de cei cu studii funda­
mentale şi-o trecut la vina puternică
a celor legaţi d i rect cu producţia. Ca
atunci cind ai nimerit şi dumneata
pentru prima oară i n lanţurile ei...
TUDOR N u atinge voprosul • ista, te
rog eu frumos să nu-l atingi !
DOINA De ce adică nu l-am atinge ?
TUDOR Pentru că o fost o mare, o
foarte mare dragoste ...
DOINA Cum nu, mare dragoste ! Că
voi, proştii, după ce-aţi trăit o viaţă
î n t reagă cu femei timide, modeste şi
curate. care se ruşinau de fiec3re dată
cind vă apropiaţi cte di nsele. acum,
după ce-ati făcut şcoală la Meri N i kn­
laevna. aţi căpiat cu totul. Fantezi ile
ei sexuale v-au năucit pînă intr-atî ta,
încît aţi ajuns s-o pofti ţi î n musafirie.
s-o aşezaţi Ia o m:l'i'i cu soţi i le, cu
copiii voştri !
TUDOR O aşezăm pentru că Meri Niko­
Iaevna e pri mită peste tot ca u n mu­
safir de onoare. M ':i rog, femeie fni­
moasă cu studii superioare, apoi o fost
şi cin tăreaţă cu renume, o participat
chiar şi la concursurile republicane.
că de-acolo ne şi cunoaştem - eu
pe-atunci cu dansurile, ea cu cinte­
cele. . .
D O I N A : Care renume, cine-o aude cin­
tind 1
TUDOR Da că acum n u are timp, acum
toată cultura raionului e pe capul ei !
Şi, nimerind cu nişte trebut; pe la
noi şi dind cu ochii de mine - puteam
să n-o poftesc să intre ? Că, dacă vrei
să ştii, totul o fost cl,lm nu se poate
de kulturnîi •• - şi Veta, şi copiii au
primit-o bine. şi totul ar fi fost cum
nu se mai poate de fain, dacă nu-şi
băga prostul cela nasul unde nu-i fier­
be oala. . .
DOINA Pentru ce-ţi duşmăneşti copilul ?
TUDOR (intr-un tirziu) : Drept să-ţi
spun, Mihai acela a fost dintotdeauna
o mare taină pentru mine. Micuţ, cu­
capul mare, pe care-I tot scapătă ba
pe-un umăr, ba pe altul - ştii, d e n-ar
fi purtat şi el două virticuşuri in creş­
tet, ca şi mine, aş fi zis că Veta 1-o
făcut cu vreun popă pe undeva.
DOINA De ce anume cu u n popă ?
TUDOR Are el în felul lui de-a fi ceva
prea cuminte, ceva prea curat, ceva
evlavios. şi cui să-i fi trecut prin cap
că tocmai smerenia ceea ascunde un
inceput de răzvrătire, care nu se mai
află ! Invăţa bine, era căpos, se in­
t:mpla cite-o vorbă de-a lui să facă
ocolul satului. Şi era cinstit. O, cin­
stea ceea bolnăvicioasă a lui Mihai !
DOINA : De ce adică bolnăvicioasă ?
• voprosul PTOblema
••
=
kulturnii = civilizat
64
https://biblioteca-digitala.ro
TUDOR Dar cum alta sa-1 zic, că ne
scotea, zău, pe toţi din sărite ! Trăim
i n colhoz. mă rog, fiecare se descurcă
cum poate - el vrea numai decit să
afle cum şi d e ce. Eu, ca brigadirii -
de i c i iau. de colo pun, asta o aco­
peri cu cealaltă. i ar Mihai umblă ca
o umbră in urma mea şi mă tot des­
coase - asta de unde s-o luat, ceea
a cui să fie '! Ş i atunci ci nd o pri­
meam pe Meri Ni kolaevna Ia noi in
casă , glumeam, mă rog, cum se obiş­
nuieşte pri n tre oameni. Ea, aşa i n glu­
mă, i i zice nevesti-mi că ar vrea să
mii împrumute, pe-o J ună-două. Săr­
mana Veta, bolnavă fiind, s-o speriat
c-au venit după m i ne şi - o · inceput să
plî ngă . Eu tocmai atunci mă apuc să-i
lăm uresc c;:i la mij loc nu e decit o
glumă şi, in vreme ce-i explicam eu
in ce consta gluma. se ridică Mihai şi
zice : pentru ce îţi baţi joc de maica
noastră ? .. . Eu. enervat cum eram, i-am
zis mai tacă-ţi, bre, odată gura
ceea !
DOI NA Şi a tăcut ?
TUDOR A tăcut, dar să · vezi cum a
intors-o ! Că eu i - am zis să tacă acolo,
pe loc, da el a amuţit pe ani de zile.
N-a scos o vorbă pînă nu a plecat Ia
u n iversitate. Cind a fost să plece,
m-am sculat şi cu cu noaptea în eap,
am vrut să văd de-şi va luat rămas
bun, d::�r d e unde, a trecut pe lîngă
mine cum ai trece pe lîngă butoiul
cela. Mi-am zis - Iasă, o să-1 răz­
l)ească frigul. foamea, ş-o să vezi cum
o să-mi vină . . .
DOINA N - a venit ?
TUDOR N-a venit. Asta de-acum a in­
ceput să mă doară, mai ales pentru că
săten i i la început erau cu toţi i de par­
tea mea, dar cum Mihai a inceput a
publica versuri prin gazete, satul a
trecut de partea lui. Umblau declamind
poezii de parcă ar fi căzut cu ioţii în
mintea copiilor ...
DOINA Matale n u gustai versurile lui ?
TUDOR Se intfmpla să_-mi placă şi mie
cite una. dar nu ca să leşin ! Mă rog,
cuvinte frumoase, sunătoare, mă lău­
dam şi eu cind venea vorba că, uite,
am fecior care lucrează poet la Chişi­
nău. Nici să-mi treacă prin cap cum
poate lovi un poet.. .
DOINA Mihai te-a lovit ? !
TUDOR : M-o lovit, pAginul, cind trni era
viata mai dragă, m-o lovit, că, uite,
de-atunci, cu inima ...
DOINA : Totuşi, e singele matale şi car­
tea cea veşnicl'l zice : pl'lrinţii să-şi
ierte copiii in ceasul greu al urii.
TUDOR : Da că nu, că chestia asta nu o
fost dintre cele ce se iartă. (D-upă, o
lung4 pauz4.) In iarna ceea tocmai ne
pregăteam de adunare generalA şl eu,
care ieşisem atit de l:> ine cu br:fgada,
 visam •. mă. ro�. ca .�;>mul, la ,mai pine ...
Adun intr-o s,ară . nişte priet�ni la. ma­
să - au fost şi tovarăşi din raion, şi
vreo doi preşedinţi de colhozuri din
satele vecine, că mă am de bine cu
totii. Ne aşezăm la masă, da pe dulap
stătea o farfurie neagră. De cum Mihai
a terminat universitatea şi a intrat la
radio Chişinău, am cumpărat o farfu­
rie neagră şi �m pus-o pe dulap, că,
zic, să steie acolo şi să cinte, din cind
in cind il voi auzi glasul. .. Atunci, cu
musafi,rii
. cela, uitasem de radio, dar
il face Maria legătura şi deodată ră­
sare in casă vocea lu i Mihai cu o poe­
zioară despre un pui de stejar. Şi ve­
nea glasul cela atit de plin, atit de
curajos. că musafi rii mei au înţepenit
cu paharele in mină. După ce-;1. fost
poezia terminată, eu nu-mi pot ţinea
mindria, şi zic : e Mihai, fecioru-mi...
Dar .. după o mică pauză, dlctorul • face
de pe dulap : aţi ascultat un ciclu de
versuri ale poetului Mihai Cosaşu. Mu­
safirii se uită miraţi la mine, ştiin­
du-mă de Mocanu, eu cat mirat in
jur - cosaş, tovarăşi, noi de cind
stringem grîul cu combine ! Şi cum
stau eu aşa şi mă mir, Maria face de
colo : o luat numele mamei !
DOINA : Ei şi chiar dacă o făcut el una
ca asta...
TUDOR : M-o durut. M-o durut aşa, că
am teşit din casă şi m-am dus unde
m-au dus och ii.
DOINA, : Jar ochii te-au dus in aceiaşi
C iumbureni şi al bătut la aceeaşi
poartă de fier. I te-al plins lui Meri
Nikolaevna, şi ea te-a mingiiat, ţi-a
dăruit o noapte fierbinte: o noapte ne­
bună ! In . clipele ce lea de nebunle ţi-o
şoptit la ureche că lumea e sortită
pieirii, lumea se duce de rîpă, şi azi
omul deştept, pentru a rezista acestei
enorme alunecări, işi face gard nalt
de piatră în jurul casei, pune o poar­
tă mare de fier şi petrece cum vrea
şi cu cine-i place.
TUDOR : Da că nu e adevărat, că nu ea
mi-o spus, aşa m:am gindit eu sin-
gur in mintea mea 1
DOINA : Te-al gindit aşa pentru că ză­
cea alături Merl Nlkolaevna şi ai vrut
să fii intr-un gînd cu dinsa. Mai apoi,
luind aceste ginduri drept gindurile
matale, cum te-a i intors, ai şi por­
nit-o cu piatra, cu cimentul... Zădar­
nice-s toate, pentru că lumea din
care-ai răsărit, rădăcinile tale te ştiu
de om cumsecade, ele nu vor să te
piarqă, drept care bat cu înverşunare
in poarta pe care de-abia, de-abia te
pregăteşti s-o pui.
• dictorul = crainicul
https://biblioteca-digitala.ro
'.L u D9.R : U�r cine .bate, . aş . vrea să ştiu 7
DOINA : Bat părinţii dumitale, b�t bu­
neii, bat litrăbuneii, bat nesfîrşitele
viţe ci.e neamuri prin care a trecut a­
ceastă suflare pină să fi aj�,Jns Ia mata.
Bat şi eu la poarta ce�. pentru că nu
tţnul, Mih ai, ci noi cu toţii urmărim
invirtelile prin care treci. Şi nu unul,
Mihai, ci noi cu· toţii ne ridicăm de
la masă, atunci . cind se aşază la ea
Meri Nikolaevna. Şi nu u,nul, Mihai,
ci noi cu toţii intrăm · in casa asta pe
. calea undelor...
TUDOR : Dar, Dumnezeule, pentru .ce mă
chinuiţi voi atîta ?
DOINA : Pentru că sintem şi noi o păr­
ticică din făptura dumitale, şi ceea ce
se petrece aici, )n această casă, se pe­
trece nu atit intre mata şi noi, cit
intre mata şi iară mata. Dacă vrei să
ştii - pînă şi in poarta ceea de fier
batem nu atîta noi, cît baţi mata !
TUDOR : Cum adică ? Eu comand poarta,
eu bat intrînsa şi tot eu mă ingro­
zesc ? Păi, tovarăşi, dacă se află la
raion, sint pierdut, şi nu pe ici pe
colo, da pierdut absolut, definitiv !
(Ninge, ninge de nu se vede nici în
cer, nici în pămînt. Totul e alb, totul e
zlfpad4, şi din albeaţa ceea se desprinde
vocea lui, vocea poetului.)
Frunza stă şi nu mai pică,
Şi tot stă de-un an şi-o vară,
Nu se plînge de nimica,
Şi nici zice că o doare.
Dar prin lunga ei amară
An cu an vor tot doini
Cei de-au cunoscut stejarul,
Cet de nu-l vor mai găsi ...
(Dis-de-dimineaţă. Cer cu nori, zi poso­
morîtă. Veta şade pe scăunaş şi alege
fasole, cei ai casei se gătesc de ducă.)
FIMA (scoţînd din geantă un vraf de hir-
tii) : Cum crezi mata. tată.. . ?
TUDOR Stai să mă dreg puţin. (Vine la
butoiaşul de zinc, toarnă o cănută, o
dă peste cap, se oţărăşte cumplit.)
FIMA Uite, aici în hirtiile estea îs patru
ani de muncă. Cum crezi mata, e
de-ajuns pentru o disertaţie ?
TUDOR Eu de unde să ştiu ? Că, drept
să-ti spun, nici cele patru clase, pe
care le scriu, nu le-am scos la capăt.
FIMA : Şi, totuşi, a i mata un simţ prac­
tic, ţărănesc, care de fiecare data iţi
spune - este sau nu este. Şi acum eu
nu atît pe mata, cit simţul cela prac­
tic al matale vin să-I intreb - ce
crede el, este sau nu este ?
TUDO R (frdmîntat) : Păi, vezi tu... Da
acolo,' la adunarea ceea, Unde trebuie
65
 să te aleagă candidat, cine o să fie
preşedinte ?
FIMA : Natural, A. I. Ţurcanu, că el mi-i
conducător.
TUDOR : Care Ţurcanu ? Blajinul cela
mititel cu glas moale de femeie ?
FIMA ln primul rînd că nu este nici
chiar josuţ şi nici blajin ; cît despre
vocea lui, să-1 vezi mata la tribună,
demascînd duşmanul de clasă !
TUDOR : Da că n-am vrut să-1 vorbesc
de rău, ferit-a Sfintul ! Şi el unde tră­
ieşte - tot acolo, pe Sadovaia, in casa
ceea de piatră, cu un cogemite beci
sub toată casa ?
FIMA : Au osobniak •. fi reşte.
TUDOR : Şi beciul ?
FIMA : Ce se poate întîmpla cu un beci ?
TUDOR (cu glas puţin scăzut) : Pe săp-
tămîna viitoare era vorba să trjmi­
tem o maşină la Chişinău, la rimont • • .
Ca să nu miie băietul cela cu deşertul,
am să pun vreo două tone de poamă
in maşină pentru beciul cela şi, cred
eu . caietele tale împreună cu poama
s-or acoperi una pe alta aşa ca să fie
tocmai bine ...
IONEL Se poate intimpla să-ţi deie şi
doktorskaia • • • ...
TUDOR (furios) : Măi I oane, au rămas
zile numărate pînă la examene, mai
tragi tu cu ochiul prin manualele ce­
lea ?
IONEL Din cînd în cînd.
TUD OR : Aşa. Frumos. Din cînd in cînd.
Da ştii t u ce te aşteaptă dacă nu intri
nici anul ista la învăţătură ?
IONEL Bine c-ai adus vorba. că eu
chiar vroiam să te intreb - cît imi dai
mata. dacă intru la învăţătură ?
TUDOR Să-ţi plătesc ... ca tu să intri . . .
IONEL : C e te miri ? C ă statul, cînd vrea
să-i faci ceva. de fiecare dată iti flu­
tură pe la nas materialna zainte­
resovanost • • • • . Şi-acum mata, dacă
v1·ei să mai ai un fecior cu studii su­
perioare, de ce adică nu m-ai cointe­
resa ?
TUDOR : Dracul ista o să mă vîre cu zile
in pămînt. Şi cît vrei tu, măi păgi­
nule, ca să intri la institu t ?
IONEL : lj - 49.
TUDOR Cu caleaşcă, nu ?
IONEL Poate fi şi fără caleaşcă.
TUDOR Ce se face, tovarăşi, pe lumea
asta. ce se face ! Bine, măi, o moto­
cicletă nouă nu vezi tu cum nu-ţi vezi
ceafa. da rabla ac;ta pot să ţi-o făgă­
duiesc ...
ANTON Cum adică, tată, i i j uruieştl
mata motocicleta, cînd eu toamna asta
•
osobniak vilă, casă boierească
=
••rimont reparaţie
=
••• doktorskaia doctoratul
= • nartadul = ordinul
• • ••
materialna zainteresovanost
cointeresare materială
66
https://biblioteca-digitala.ro
mă insor ! Lui pentru nebunii ii tre­
buie maşină, pe cind mie ...
IONEL : Să ai cu ce căra la casă.
ANTON Măi, dacă nu fac azi o moarte
de om ...
TUDOR : Staţi, bre, că iară ne incăie­
răm . (Lui Anton.) Ai luat asară na­
..
riadul * ?
ANTON : Iar cărăm chiatră.
TUDOR : Vezi de nu uita să arunci ci­
teva blocuri in buruienile ceJ.ea, aşa
cum ne-am în ţeles . .. Şi-aruncă de cele
mari, să nu le poată nimeni şterpell
de-acolo... (O vede deodată pe Maria
ieşind îmbrăcată curăţe!.) Ce te-ai im­
podobit, fată hăi ? !
MARIA (oarecum ruşinată) : Mai avem
de strins mere, vreo cinci h ectare
ne-au rămas.
TUDOR : Las', le-or stringe ei şi fără
tine. Rămîi ma i bine azi acasă - şi
pîne de copt avem . şi de spălat, şi de
dil'liticat prin casă ...
MARIA Dar nu pot, tătuţă, că m-am tn­
ţeles acolo şi au să mă aştepte ... Deloc
nu pot.
TUDOR (mirat) : Cum adică, nu poţi ?
MARIA : Uite aşa. nu pot, şl dacă mă
sileşti să rămin, lepăd casa şi mă
duc ...
TUDOR (mirat şi oarecum luminat) :
Hei. te-ai copt şi tu. Marie, impreunA
cu merele celea. . . Bine, hai, deie-ţi
Domnu noroc ... Antoane, in drum după
chiatră il repezi pe Fima la gară şi
stai colo puţin pe peron de-1 flutură
cu mîna. aşa. mai mult de ochii lu­
mii, şi hai că prea ne-am luat cu
vorba . . .
VETA (fericită) : Iaca, Tudore, poţi să
mă lauzi şi pe mine !
TUDOR Cu ce să te la ud ?
VETA (modest) : Apoi, am scos-o la ca­
păt cu fasolele . Le-am ales.
TUDOR (uimit) : Cum se poate una ca
asta, că mai era un butoi, erau saci
plini...
VETA (mîndră) : Le-am ales pînă la una.
Poti să vii să te uiţi. Că într-o vre­
me imi ziceam - gata, n-o mai scot
la capăt. Credeam c-au să mă vîre
cu zile in pămînt. dar m-o ajutat
Dumnezeu, şi musafira ceea a noas­
tră m-o ajutat...
TUDOR (vine, vîră mîna ba intr-un sac,
ba în altul) : Bine. măi femeie, bravo
tie. Amu stai de te odihneşte in voie,
cit o să-ti placă. Opusk ••.
VETA : Apoi, că mi se şi cuvine.
TUDOR Poti hodini aici pe verandă,
dacă nu. îţi punem o raskladuşkă • • •
i n fundul grădinii. numai vezi s ă nu
mi te mişti de-acasă şi să nu te-apuci
•• Opusk = liber
••• raskladuşkă = pătură
 a gospodări. Stai aşa frumos ziua în­
treagă şi ne aştepţi pînă ne in toarcem
sara.
VETA : Iaca. asta nu ţi-o pot făgădui.
TUDOR : Ce adică nu-mi poţi făgădui ?
VETA Să stau toată ziua cu miinile in
sin. Că are casa nevoile ei - parcă
singur spuneai mai adineaori - şi de
copt, şi de spălat, şi de diriticat tre­
buie ...
TUDOR (necăjit) : Măi Vetuţă, te rog cu
toţi Dumnezeii, n u te apuca de ni­
mica. . . Şezi frumuşel şi te h odi ncşte,
că Maria. cin d ne intoarcem, ci t ai
bate din palme ... Dad1 mă asculţi şi
stai cumincioară, îţi aduc basma nouă
de la ti rg.
VETA (după o lungă pauză) : Şi veci­
nele ce-or zice ?
TUDOR Au să crape de zavistie ! •
V ETA : Da că nu, eu altceva zisesem . . .
Vecinele. trecind pe drum, au să mă
vadă şezind la umbră, şi, oricum, dar
nu e bine... Or porni vorbe prin sat,
şi decit să ne j udece satul, eu mai
bine mă apuc încetişor, şi mai una­
alta, mal una-alta. . .
TUDOR : Ia ce chin mi-o mal trlmăs
Dumnezeu, ia măi chin !
(Se aşază pe scaun, căci nu poate găsi
o soluţie acum la repezeală. Şi, cum stă
pe scaun, tresare, căct iar prind a pluti
in jur fulgi albi şi moi. Aparatul de sub
streaşină prinde suflare şi o horă de de­
parte, zisă hora fetelor... )
TUDOR : M-o pus dracul să mă duc la
olimpiadă in calitate de cilen jurii. Păi,
eu mi-s ţăran, tovarăşi, eu ştiu de la
pă ri nţi un singur lucru ară, samănă
-
şi vej avea dreptate ! Un de s ă umbl �
eu cu frumuseţile astea gingaşe In ju­
rul meu ...
(Apoi, pentru că hora fetelor insistă şi
de sus tot vin fulgi moi, Tudor se ridică
de pe sc4unaş, ia un sac, U varsă in bu­
toi, peste dinsul mat varsă doi saci, şi,
punind mina pe o lopată, începe să mes­
tece adinc, din greu... )
VETA (cu lacrimi in ochi) : Ce faci, Tu­
doraşe... Mă îngropi de vie, că, să le
mai aleg o dată n-au să-ml ajungă
puteri. Uite la minutele mele, mi-au
intepenit pî n ă la umeri şi degetele
mi-au murit toate zece. Uită-te la ochii
mei că mi s-au stins vederile şi caut
fasolea ceea, ca prin ceaţă imblu ş-o
caut...
TUDOR (impăctuitor) : Las', Vetuţă dra­
gA, nu-ţi mai strica şi tu inima chiar
pină intr-atita, că, de, ce să-I faci ..
• zavtstie = ciudă
21
https://biblioteca-digitala.ro
S-ar putea întîmpla pînă la urmă ca
toată viaţa asta a noastră să nu fie
altceva decit un butoi cu fasole - a­
legi, alegi, şi cind crezi că ai scos-o la
capăt, iar trebui s-o iei de l a început...
(Mestecă încet, gospodăreşte, iar hora
fetelor tot vine şi se tot desface domol
sub cortul verde, şi tot ninge cu flori de
măr, cu flori de vişin. Fulgi albi şi moi
vi � de se aştern pe pămînt, pe masă, pe
hatna, pe creştetul omului. Asta in cele
din urmă il scoate din sărite.)
TUDOR Inchideţi, bre, rabla ceea, că-s
s � tul de-atitea cîntece, sătul de-atîta
zapadă !
(Băieţii se căznesc cu aparatul de sub
streaşină, dar hora fetelor vine năvală
peste ei şi de sus ninge întruna.)
IONEL : Da că el, tată, n-are vikliucia-
tel •.
TUDOR : Aruncă, bre, cu ceva intr-insul,
bagă-! un căuş în gură !
(Băieţii îl smucesc în toate părţile, dar
hora fetelor vine ca o apă mare şi fulgii
cad de-a valma.)
ANTON Nu e chip, tată, zău nici u n
chip . .
.
TUDOR I a daţi-vă la o parte.. .
(Lasă butoiul, vine, smulge aparatul de
sub streaşină, îl ridică sus deasupra cără­
ruşii cimentate, şi-l arde în pămînt de-l
face ţăndări.)
VETA (zguduită) : Ce-ai făcut, Tudoraşe,
ce-ai făcut, sărman de tin e. ..
(Vine de culege de pe jos cioburile apa­
ratului, le ia în poale, se aşază napoi, le
mingiie cu podul palmelor, şi, culmea
culmii, cioburile prind glas şi iară se în­
toarce hora fetelor.)
TUDOR (zguduit) : Apăi, la un a ca asta
nici că mă aşteptam . ..
(Cu cioburile in poale, Veta plînge in­
cet, pe înfundate, de sus ninge şi prin
ninsoarea ceea iară răsare colina de deal.
Stînd acolo, în lumea ei, Doina aude deo­
dată cum plînge o femeie. Coboară re­
pede prin vremuri, prin ninsoare, şi iară
vine la casa lui Tudor Mocanu.)
DOINA Nu plînge, leliţă., că fasolele
estea, aşa cum au fost ele mestecate,
aşa şi vor rămîn ea in vecii vecilor.
Cum adică ?
TUDOR :
DOINA Vor ră mîn e pentru că Veta va
pleca acum cu mine şi nu se va mai
.
intoarce.
• vikliuciatel = întrerupător
67
TUDOR S t a i . tovarăşe, cum vine u n a C'a M A R I A ( i n t r-un t irziu) : Ca să •rezi. .. Le
asta ! Că f e me ia , la u r m a u r m e i , î ş i pot i n u m f1 r a pc deg e te . Doinel e ieslea,
a r e c a s ă . îşi are copi i . î ş i are bărba t ! ş i cinci te gîndeşti că una d i n tr-inselE'
DOI NA Această fem e i e de m u l t e moar­ e c h i a r mama noastră . . .
t ;i - tot ce-a a v u t a d a t C' a s e i şi co­
p i i l or. A m u r i t d i n dărn i c i e, a rămas ( Pă leş t e încet l u mina depărtărilor. Su b
n u m a i u mbra d i n t r- î n s a . dar v o i şi cort zac cioburile unui vechi aparat de
u m b ra aţi pus-o l a m u n că . să vă fie rad i o - nici melodii, nici petale. Cit a
vouă mai bine. Da61 a u fi fo!;t C'eru­ fost, s - a d u s . )
r i l e desch ise. Veta demul t a r f i fost
î n ă l ţ a t ă l a cer şi făcută sfî n t ă , dar T U D O R ( î ntr-un t irziu) A pă i , de se m n i
pentru că cerul nu mai r o deş t e s f i n ţi, face n c:l a t ă o l i m pi nclil , s f1 cerce ei sf1 n u
t recutul m - a trimis să v i n să i a u um­ m ;i pună preşed i n t e . . . Cf1 cu am nea­
b r a asta de l a v o i , s-o duc î n ţ a ra Dol­ muri, tova rf1 ş i , I n tara Doinelor ! la,
n e l or . liisind-o pri n trP legendele a­ cine se m a i poate !;i u d a cu aşa ceva !
cestui neam . . .
(Pornesc a m îndouă prin ninsoare, urcă ( Pleacă cu t o t i i . U l t i mul iese Tudor şi,
incet culmea de alului, spre st înă, şi e î11 clipa cind era de-acum in prag, iară
nu m a i soare. numai S('nin, n u m a i vrajă se aud l n r•i l l t ri Jlll tCTn ice în poarta d(' fi e •·
e a colo, î n lumea lor.) Tudor tresarc şi ră mîne înmărmurit . )

C O R T I N A
- : - -

---�-- --.......

(/ //
\
'\ 1
:

(
\ 1
\ 1
1
\ j
1
1
r •

/;l
� \' c '
1
- '

\;
1'

v "", >/Î. ��) )

1

" :::::., \

/
./
1
(
·�
·î .
Carn1 e n Petrescu
-
şt
"

Carn1en Galin
j
văzute de Cristina Neagu

https://biblioteca-digitala.ro
 ION COJ A R
Cunti n u n d i d ee<.� s us ( i n u lit i n a r t i co­
lul [1 rt' c � d c n t , cit t'Jţ i o:t m :' n i i pose:i)
c<J}J<J c i LtL!'a ele a i l ust r a stă!· i s u f l e teş t i ,
dt' " m i ma s e n t i men te, de a i m i t a c x pre­
s i :-t u n o • · scnz:J \ i i , p u tc' m accepta , î n p r i n ­
d p i u , s i tez:t că o r i c e o m poa l2 i n v <-t \ a
�rta d n ma t i dt , l <"t ră c : t acest lucru -;.i
�1 p p i n d u d t u � i d e p u t i n tL Lt l e n t . " D:t r a
med i u l i n c o n j u r U o r o p2r m i te. ori c i n e
poa te i n vă \ . t ce v r c :t s:i i n ve\L'. d ·.t c .·t
t n rl i v i ci u l o pc�•·m i t e . m e d i u l i n c o :Jj u rtt l " "
ii p o n te p r e d a to� c � arc d e p re d a t .
Ta l p n t u l s a u .- l i p s :t el •.• t a l . n t n : t a ·J
n i'd o I t-g:H u rtt cu a ce J s t J . " • . C t e p r. • ·
fe� i i n u s i n t p r a c t i c a t e d 2 o :t m · m i fl r .'t
t a l e n t . d a r c : t : e î ş i C U rllh C f r u r t ::- u i n !
m e '; � r i :t , Nu !ll• n t t r t a i n vC1 ( a t re·) u i
.
t :J k nt, c i r;·2 n t r u a Ltec d i n c c 2 .� c .' :t i
i n v<"t ţat o arl[l . l a t c i n d e vnrb:1 e l e a r l 1
<rtt:Jru l u i . această cerinţă e cu :1 t i t m · 1 i
cat::>gori c ă . i"i i n c l c c . n v i n 'i i c71 or i ci n !
poa te i n v [t ţ n ş i arta cl ram:Jti c[t ( d e s i g u !',
n u p ri n nril:l' m l'l o Mt ş i i n o ri c :' c o n d i
t i i \ . ;n Ht<'laşi ti m p tre b u i <' s :-1 r�c u n o l )­
t�m di n u oricinr. a inv.:i \ a l art<t cl •"t m ·t ­
t i c{t pcn l e c n n f i rm :1 statu l u i d � a r t 'i. a l
acestei l) rnfes i i . c i d o a r ce i c:u chem·J rc•.
< · u \'oc:� l i e . t:<'i c a re a u o . . cnm n Y h re
tnl entn l< \ " , cl e e i cei c u n m 1 i rrn
<·a pct c i tn t e de a e x p c r i m <' n t a , c]p n tr[t i . . .
<'ee� ce i nsea m n [t, iw t r i v i t a celci 1şi a u ·
tCJare, , . p ă t r u n derea in m �d i u l î n c o n j u ­
r fttd r , cor. topi rea t o t n l ă . organică, cu el.
Aceas t�l î n s e 'l m r, ă cont opi re la tente
n i v!' l u r i l � i n t.� lectual. fizic ş i i n t u i t i v
Di r. cele tre i . i ntu i Uv u l . e l emen t u l c�l
m;ii v i ta l per.tr-u s i tu a ţ i -1 d e »lu d i D t , est·�
n e ·� l i j a t '·. • • .
• Viola Spolin, I mproviza t i i pen­
tru teatru ( Indreptar tehnic). Te rt
dactiloarafiat I.A.T.C . . p. 1 .
• • Idem.
https://biblioteca-digitala.ro
(XIII)
Ş i pe:-�tru c ă acgu men t<.�r�a acestui
punct c'c vc·:l e rc (pc c a r e l - a m ap l i c a t ,
�u r e z u l ta t e• cl·�c,s e b i l e , c u citeva s e r i i
d e stud e n t i ) e� t e , î n c i u d a conciziei s i
s i mp l i t ft l i i , f'lart<' tonvi ngătoare, o !'.!­
p r o d u c e m i n ' eg;·ai "Se eo ns i d e r :"1 d esr> ­
,,:·i ci1 i n t u i ţ i a este u n d a r :-au o forţJ.
m i s t i 61 e l e cdr<' �c b u c u ră n u m 3 i cei
i n z e s t m ţ i . T-.Jtuşi fi ec a re d i n tre noi a
c u noscuL m (J mente în care răs p u n s u l
just ' ' ven i t
• t o c m <� i l:.t t i m p ·• , s a u a m
f ă c ut « t o c m a i ce treb u i a L i r ă să n e g i rt ­
d i m .. . u n eori î n asemene:.� momente, el e
o b i c ::-i gt:nera l e d e c r i z e , p e ri c o l e, şocu r i ,
persoa n a " o b i ş n u i t ă " a reu ş i t să d e p :ă ­
şe�scft l i m i t e l e t u n o s c u t u l u i , să i n t re
c u r aj r1s in d o men i u l n ec u n 'Jscutu l u : ş i s:i.
dcchtn5 eze in eJ. g e n i u l de m o m e n t. C i n �J
r e J t ( i:J Lt o experienţă se p rod uce la
a cP�t n i vl'l i n t u i t i v , c i n d i n d i v i d u l depfl ­
ş e ş t c- plan u l i n t e l ec tua l c l n r , el e s t P c u
a d e v :i rn t a p t s;l î n v eţe ( . . . ) . Arta j oc u l u i
scen i c poate f i predată i n d i vi d ul u i
« o b i s n d t . . . C ot �i c � l u i « taler.tat .. , dacii
pmce� u l ele i n vă ţ ă m ' n t este o r i entat
rătr� « i n t u i re J " t eh n i c i i teatn l e . i n aş:J
fel i n ci t. s:i rl 2 vi n ă ceva prop.-iu stJJden-­
LI ! u i . Este 11 �?Voie de o a n u mită cal�
pen t ru e u n n ·t5lere:J. i n t u i t i v[t . Ace:tst.J
cPre un med : tt în care trăirea să poa t .1
a V E'CI l o �. u n i ndivid gata să experimen ·
t rze şi O o1Ctivitate care Să pTOVO'lf�e
spont aneitate" • • • .
C a l ea P <' C'lr<' o p r o p u n e V i o h Sp o l i n ,
ca rleal t f c·l m a j o r i tatea per:lagogilor can­
l!'mporar. i, e a ce e a :.l j oc u r i b r , nct i v ităti
cokctive n 3 t ur&le c a r e. pe l î ngă r. 'i
sti rne�c i n te res u l , angrene:n :1, i nv i til l a
na1·tl dp:�re. J o c u r i l e a� i gură i n acelaşi
t i m p toa l[l · . , l i b e r t c. te n personală necesară
pen tru t ri': i r e " . De ace�a. spaţ i i l e cele
• • • Idem, p. 2-3 (s.n.)
6H
mai p r i e l n ice p e n tr u d·�s făş u ru n. a pri ­
melor cursuri de artă d1 ama li ca ar fi
să l i le de s po r t , cimpul deschis, unde ac­
t i v ită ţ ile fizice colective şi pe echipe să
primeze, şi u n d e "sentimentele", "sensi­
bil itatea ·' credinţa iluzork" etalarea
unot· ele � ente "stu d i ;te " şi �stetizarea
d e orice fel, i ndividualismul, exhibiţio­
n i smul te a t ra l să nu-şi găsească suport
sau sens. E i m porta n t să se i n ţelea gă că
med iul nu tP�buie să rămînă stabil, fjx,
ci �i'1 fie i n continuă transformare, aşa
cum lumea cu care ne co n topi m e i n
veşnică sch i m bare, c ă i n tu i ţ i a s e poate
m a n i festa cel mai l es ne "i n t r- u n moment
i mediat ( ... ) intr-un mnment de s p o n­
t:.mei t a t c cind •:intern ga t a sii a cţi o ­
năm . ..·· A r es t cadru m ereu schim bătol"
il oferă jocurile, permanentă sursă de
r e <t l ită ţ i noi, cărora t r e b u i e sii le facem
fată prin ingeniozitate şi i n ventivi t:�te,
prin iscusinţă personală. prin tehnici
proprii descoperite c h i ar in t i m pu l
jocului.
Jucind cu plăcerea pe care jocul o
poate oft>ri, se cî şt igă libertatea interi­
oară ducînd la t ră i rea adevărată ; pentru
atingerea obiecti velor, a sco p u ri l o r fixat·.?,
se poate recurge la orice modalitate,cu con­
d i ţ i a de a nu ieşi din cadrul regulilor
stabilite. In a cest fel, toţi jucătorii pot
deveni mobili, agili, oferindu-li-se şanse
ele a re zo l va, prin abilitate, toate întor­
săturile neprevăzute ale joc u lu i . Canti­
tatea de energie pe c are o consumă u:1
j u c ător pentru a ieşi din situaţiile cri­
tice va fi direct proporţională cu nec<?­
sibiţile reale de efort pen tru ieşirea din
"criză ". Incordarea musculară, crisparea,
"tracul " de care vo r beam în artdcolul
precedent dispar prin insufletirea parti­
cipării la joc. Efortul pentru a face
faţă situaţiilor, necesitatea de a reacţiona
spontan, selectind rapid. dintre soluţiile
posibile, pe aceea care rezolvă cel mai
b i n e problema imediată, respectînd in
acelaşi timp regulile jocului, stabilite de
comun acord, nu mai dau răgaz pentru
ţ
contemplare şi i na c iune. nu mai lasă
nici o portiţă deschisă altor preocupări.
Jocul determină, prin toate datele lui,
o acţiune unită şi unitară a elementelor
di�parclt(' di n care e c0nstituită struc­
tura i n d ivi d uală a jucătorului, acesta
devenind un mecanism unitar, acea
"totalit>lte organică " invocată in arti­
colele de p!nă acum. De a..coemenea,
. jocu­
rile oferă calea cea mai di rectă spre in­
tuirea, de:ci ·şi spre conştientizarea şi
invăţarea ati t a principiu�ul unităţii
.organice dintre activitatea interioară,
psihică, şi acţiunea exterioară, fizică, cit
.-.i a pri n ci piu l u i autenticităţii proceselor
psihice şi al reflectării acestor procese
în ex pre<; i a corporală. Opusă modalită­
tilor psihologice sau celor bazate pe pre­
luarea şi imitarea unor tehnici "verifi­
cate", metoda jocurilor si a improviza-
70
https://biblioteca-digitala.ro
tiilor sccnice se dovedeste eficien tă toc­
mai acolo unde metodele tradi ţionale nu
r-euşesc să dea roade sa lJsfăcă toare i n
timpul uceniciei : î n obţinerea unei auto­
noroii totale pentru a crea imaginativ
o situaţie, în eli b ePM ea de lt!i"Oa t"ea cli­
seelo r ucumulate prin ex pe r ie n ţ a de
spcl:tator, i n des c ope r i rea princi piului
implicării şi asumării responsabil ităţi i ,
ţ
ca ş i a c o n se c i n e lor propriului compor­
tament, participantul la jocul cel m a i
C'bişnuit răspu nzind spontan, prin solu­
ţii pe rsona l e , la s it uaţii le i mprevizi bi le.
A cceptt n d s i m i l i tudini p r i n c i pi a le i n t :·c
j oc şi actul scenic - i posta2.e care apar­
ţin, a m btl e, unei reulit:.iţi luate nu d i n
coti dian, ci inventate, dar n u m a i puţ i n
ob i ect i v e - . avînd d e n•spcctat reguli
specifice, "jucltorul "- ac tor , nevoit să-şt
realizt"zc scopurile p ri n solutii pro p n i ,
prin m o b i l i t :t te şi ingeniozitate, pn n
ab i l i ta te corporală şi s u b t i l i t ate intelec­
tuală, in tuieşte şi conşti•mtizează, ex p er i ­
mentînd p r i n c- i p i i l e de bază :tie art•!i
a c toru lu i , procese](' fundamentale pe care
a c to r u l le tră i eşt e la f i eca re nouft i m p l i ­
ca re în j o c ul teatml.
Un exem pl u : "Ştafetn " . Se sta bi l es c,
prin tra�ere la sot·ţi - pentru a se evi ta
preferi nţele - două echi pe. Mem b r i i
acestora \·or avea de p a rc u rs tr:lsee iden­
tice, cu obs ta co l e (urrcare şi coborîre_ de
trepte :mu scaune, ocolirca uno1· obiecte
fragile aflate pe podea etc.), purtind
o tavă pe care se află un pahar cu ap!J.,
plin och i. Tava cu paharul s î n t predate
pe rind fiecărui membru al echipei. ca
�
o taf etă . Echipa care realizează timpul
cel mai scurt fără a vărsa apa va fi în­
vingătoo:Jre. (Dacă traseul e foarte greu
şi se mai varsă apă din pahar, departa­
jarea se poate face măsurînd cantitatea
de apă rămasă.)
Alt exemplu : ,.Scaunele". Se aşază i n
CE"rc, cu spi\tarele spre centru, un număr
de scaune egal cu numărul jucătorilor.
La o distanţă oarecare, se trage cu creta
o linie pe podea ; dincolo de ea, jucă­
torii aşteaptă semnal ul . Pe un scaun se
va aşeza conducătorul de joc, astfel
incit unul di ntre jucători - cel mai
puţin atent, mal puţin abLI şi mobil -
va rămîne in picioare cind, la semnalul
(sonor saut vizual) al conducătorului de
joc, ceilalţi vor ocupa sca un el e. Cel
rămas în picioare părăseşte jocul, luind
cu el şi un scaun. Jocul se repetă pînă
ce ultimii doi jucători îşi dispută ulti­
mul scaun d i:;pon ibil.
Aceste jocuri vor fi reluate de mal
multe ori, pentru a se dovedi că invin­
gătorii nu sînt întotdeaUina aceiaşi, c ă
şansele de cîştig aparţin tuturor, i n
funcţie de calitatE'a Implicării in joc, ş i
că pentru a reuşi nu e suficit:nt s ă vrei.
Cîte d escoperi ri importante legate de
caracterul specific al actului teatral se
realizează in timpul acestor jocuri, şi
cite constatări se pot face asupra i mpre­
vizibilită�ii şi multitudinii felurilor i n ­
dividuale d e a atinge un obiectiv !
Pornind de h principiul materialităţii
lumii, realitatea ni s e în făţişează ca un
complex de raporturi intre elementele
fizice care o compun. Noi percepem
această rea l i tate fizic;1 prin aparatul
s en zo rial , in principal prin cele cinci
simţuri - văzul, auzul, mirosul, sim­
ţu l tactll şi gustul. Prin ele comunicăm
cu mediul înconjurător, prin ele perce­
pem caracteristicile realităţii fizi::e. Intre
noi şi mediul înconj urător, constitUii t
din obiecte, fiinte sau fenomene, există
o permanenti\ lnterintluentA, care naşte
viotă. Viaţa se manifestă prin aceste
rar,orturi şi relaţii.
Arta actorului n u poate porni de la
alt principiu decit acela al vieţii, păs­
trînd şi in realitatea scenkă predomi­
nanţa aceluiaşi principiu.
Putem accepta ca eficientă orice
metodă de ini ţiere in arta dramatică,
dacd aceasta porneşte de la Ideea că,
inainte de a fi o problemă estetică, de
pohtică, de morală, de etică, de istorie,
de cdUC<l l ie, de fi los ofie etc., teatrul este
un sistem de relaţii fizice care exprimă
o lume concretă, care n u se l i mitea ză
însă la ceea ce cunoaştem, obiectiv 'i
s u biec t i v , ci t i n d e . i r. virt ute a principiu­
lui g u vernatol" al vieţii, să descopere şi
să ne î n fă ţ i ş eze o realitate n ec un osc u tii
i n ră, mai semnificativă, es en ţ i a lă.
"Jn ot·ice fomtă de artă r:: ăutăm expe­
rienta depăşirii a ceea ce ştim deja. Mu l t i
dintre noi percepem tumultul noului şi
artistul este acela CR.r2 trebllli e să aducă
pî n ă la noi (spectatori i ) noua realitate
pe cR.re o a ştept ăm cu nerăbdare ( ... ) .
Rolul a rtist ul ui este de a n e face s-o
vedem. ( ... ) Pe noi trebuie să ne lntere­
sezf' numai comuni carea IUJI f i z ică directă.
sentimf'ntele il ap ar l i n num:.ti lui. Cind
energia este ab!>orbită pentru ob i ecti vu l
fizic. nu m a i este loc pentru --senti­
m e n t » ( . . . ) un a c to r poate d ise c a , ana­
l i za, i n te l ect u a li z a . sau desfăsura u n caz
i n 1 e res an t. in ro l u l său, dar dacă este
i ncapabil de a-1 as imi l a şi a - 1 comunica
fizic. e fo rtu ri le lui sint sterile din punct
dP. vederi:' t eah· al " •.
Pu rafruzind o idee a aceleiaşi profa­
�oare de teatru, VIola Spolin, la ale că­
rei opinii aderăm , am putea î ncepe
exerciţiile de artă dramatică spunind
-ră nu ::;uccesul ne interesează, ci pro­
"Cesul.
Dacă am inc er ca să stabilim o s ch e mă
a
celui mai simplu proces In timpul
•rdem, JJ. 15-16.
https://biblioteca-digitala.ro
actului s<·enic, ea ar consta din urmă­
toarele cinci pu n cte :
1. Stabilim un raport cinstit, d irect, viu,
real cu mediul inconjurător, vedem, auzim,
mirosim, pipăim, gustăm, î n registrăm
realitatell cu toate cele cinci simţuri.
2. Prelucrăm inform3ţiile pe care
mediul ni le comunică. Descoperim sau
recunoaştem cara,cteristicile lucrurilor
din ambtanta in care ne aflam, caracte­
risticile spaţiului, obiectelor, fiinţelor
sau ale fenomenelor care se pr odu c i n
j Uirul n ost ru. Le percepem, l e selectăm
i n · funcţie de importanta lot·, ne facem
o p!:wrere despre ele.
3. Intelegind unde ne aflăm şi ce e
i n jurul nostru, se iveşte o "necesitate'",
fie chiar a:::eE'a de a ne rE'verifica obser­
vaţiile (să auzim mai bine, mai clar
zgomotele, să vedem mai bine, să nu ne
scape detalii. etc.).
4. N ece!> it at.�a ne obligă la adoptarea
unei atitudini faţă de tot ceea ce am
constatat.
5. A c t i o năm in conformitate cu ati­
tudinea adopt"ltă. Această schemă se p oa te
verifica in acţiune prin e x erciţii sim­
ple privesc o vitrină, ascult zgomotele
de pe �tradă sau de pe culoar, in cerc
să descopăr de unde vine mirosul.
Atenţie 5 t a bi l i ţi in tot cee a r.e faceţi
un r apo rt onest cu mediul şi cu sa rc i n a
p1 opusă ! Strădui ţi-vă să v ede ţ i ceea ce
u- vede, să au z i t i ceea ce se au de, nu
mr.i mult ! Real i ta te a e aşa cum e -?i
trebuie luată ca atare, n u cum a r trebui
să fie. Chiar şi pe noi înşine trebuie
să ne acceptăm aşa cum sintem, n u
cum nm vrea să fim, sau c u m ni s e
pare c ă sintem. Paradoxal, teatrul ş i ar ta
actorului au nevoie de mai mult ade­
văr decit vi aţ a !
Metodele de î nv ă ţ ă mî nt care debu­
tează cu exarcitii de izolare, cu contro­
lul ţinu tf. i , al ex presiei mimice sau ver­
bale. al pozitiei in timpul recitării sau
al atitudinilo:- şi gesturilor in di verse
iP<'staze !'.C�nice, in care se aplică prin­
cipiurl a � rob ] r i i şi dezanrobării (bine­
rău) ,.diP partea autorităţii. care devine
mai i m pm·tantă de ci t invăţămîntul î n ­
suş i " •, omoară orice p �rspectivă de
experimentare şi trăire adevărată, îl
î n depărteaz ă pe începător d e r eal i ta tea
f i zică, mereu sch im bă toare. a lumii ,
impingindu-1 in falsitatea iluziilor tea­
trale, in egocentrism. il fac dependent
de maestru. Astfel, de la primele sfa tu ri
sau indicaţi i. se c reează un soi de pepi­
nieră de exhibiţionism teatral. cum din
păcate se m"'li află c h ia r şi in .. primul
eşalon " al învăţămîntului artistic.
• J.Jert, p. 15.
71
 - Acum zece ani, stimată Geta Grapă,
a veai dou.lJ:cci Cle ani...

De teatru !

Da, r.iccam şi atunci un intcniu

cu tine. Ce-al zice daci l-am incepe pe
acesta pornind de la ultima intrl'barc
l'C care �l-am pus-o, de la ultimul răs­
l'Uns pe care mi 1-al dat atunci ? Răs­
punsul acela al tău avea, in chip neaş­
tep t at, ceva trist şi neliniştitor, poate
intrebarea stirnise nu melancolia, dar
orgoliu l (acesta, a spus cineva, c tot­

A t� '1� tt 1� 11 1�
deauna bun, vanitatea c proastă), iţl
stirnise ambi�ia. Incepem aşa '?

- De acc;r d.

- Nu te gîndeşti l a pensie, mi-ai spus

atunci, nici că .ai putea termina cu sct'na.
lnşirai proiecte : Pygma lion era un mal
n�chi gind al tău. llin repertoriul româ­
m·sc "i�i stătea la inimă ceva din Cara­
giale" (deşi jucaseşi memorabil in O
n oa p t e furtunoasii), te gîndeal la Ha n g 1 ţ a
lui Goldoni. Apoi - şi pentru a tmnc
tnmct iritantci init'ebări - ai zis că t e
inchipui în Femeia îndărătnică. Ţi-al
realizat proiectele ?

- N i c i d e cu m .

- Dar satb.faclii pentru a l l e roluri nu

st' tJoate să nu fi avut...

- Aproape la fiecare rol. I ncepi n d cu

IVIagda IVIinu din Ultima oră, con ti n u î n d
cu celelalte - din Copacii mor in pi­
cioare, Doi pc un balansoar, Gaiţele, Pă­
rin�ii tcrihili, A 12-a nnatJte, Mall a m e
Sans-Gene, Opini a publică, O noapte
hu, .u uoasi\. Intt'rviu ş.a. Am avul sU b i­
c i u :lCa srt joc in românce s i m ple, în ro­
l u ri de ţărănd ... S i n t , cum sil - \ i s ;J un,
f i l ' i deschise. fiin�e cu p i cioarele pc p[l­
m i n l , uşa sint ş i eu . . . In speclaco! u l cu
De la patr u i n sus. î n c:rre am debu t at
a c u m treizeci d2 a n i la 1\t"<lŞOV, era m o·
l ii r<t:-t c uţă, i rn i a m i ntesc ct1 sLH Pa m cu
spa :eh• h publlc. Era un rol e le com e d i e,
r:., r am rC'uş i t siî. fac un moment de
d rclm;i. P u bl i e u! a fost clL•od.a l.[l fo�u· · c
i n teres a t , Loti a u i n t.rebat .,ci n e - i a s t a ? ''
p,� a t u n � i m i s-a şi z is ,,Gcta " . doar a�a :
. . G ela " . Aveam suo:es a t u n c i i n rol u r i
d C' t�ir[mcu(e, a m mai i ntc"·;:> reta L u n a n u
peste m u l l ă vrem e. i n Ti m•re�ea păr:nţi­

Ceta Crapa -
Jor, şi, alta, î n Un drac de fată. Cred că
a m succes ş i astă z i , de aceea s pun că am
avut şi i n aceşti ani destule sati sfacţ i i
concret mă refe1· l a rol urile d i n Păsările
t inereţii noastre de Ion Druţă şi din
:l'Iormintul călăreţulu i avar, pi esa l u i

30 de ani de tea tru D. R. Popescu, cu care am iuat prem i u l

r l a Fest i valul d e tea t r u contempn:- a n ,
e d i ţ i a 1 98 1 .

https://biblioteca-digitala.ro
 Inainte de Intrarea in seenl ...

In "Paiele şi măgarii" de Gheorghe Vlad, intre Constanţa Comănoiu şi

Zoe Maria. Albanl

https://biblioteca-digitala.ro

In rolul Mariei din "Mormîntul că­
lăretului avar" de D. R. Popescu,
alături de Mihai Bălaş-Jujuci (Ulă)
- Ai jucat extraordinar, se ştie ci şi
mulţi critirl au fost de această părere.
Iată ce afirmă Valentin Silvestru, in
Ora 1 9,30 (nu mi indoiesc ci ţi-ai procu­
rat importantul volum) : ,,Gela Grapi dă
statură impozant! , în deplin firesc şi cu
rcflexivitatea ceruti, eroinei Maria, ge­
neralizind şi particularizind cu aceea!,li
amplă capacitate de intruchipare" .
,- Şi in a l te pies� am avut ;rol u:-i flru­
ni"oa s�. Să Iim sinceri . un actor, aşa cred
eu, poate a vea satisfactii depline şi nu­
mai datorită (cum se spune) prestaţiei
sale. Uite, eu m-am bucurat de
rolul pe care l-3m .wut in Ultima
minune a lumii, ş tiu că era m de acolo . . .
T e bucuri c i n d auzi, p e str a d ă . i n tot
locul, că lumea, publicul a î nţeles acest
l ucru. După spectacolul cu Bunica se
mărit! am auzit lucruri la fel...
74
https://biblioteca-digitala.ro
- Si revenim. Intr-o piesă oarecare,
acum treizeci de ani, s-au relevat cele
două direc�l i ale jocului de azi al actri­
ţei Geta Grapă : vitalitatea, exuberanta.
umorul, dar şi gustul pentru dramă, pen­
tru t răirile foarte intense.
- Da, De la patru in sus eu:a o lu­
crare mediocră. Indată dup[t asta am
primit un rol în Ultima ori. De fapt,
n-am fost di s t ri b uit ă chiat• de la în ceput ,
a fost preferat ă altă I n terp ret ă . I nsă la
vreo săptăminit a venit la mine ;reg i zorul
Mihai Zin·a şi mi-a cerut să ci tesc şi eu
rol u l . Pe urmă a modi f ic at distribuţia.
Un rol care mi-a plăcut mult a
fost cel din Trei generaţii, eram domni­
şoa•:a M a·� ri .. . Nu ştiu ce să zic, să fie
chiar două d i rec t ii disti ncte, joculin
meu ? ! A·; spune c<i rle mai degrabă se
inte r sectea z ă me:-eu, uneo:'i şi in unul şi
acelaşi rol, bin e i nt e l es atunci dnd rolul,
aşa cum il concep eu. o c e r e . De exem ­
plu in Mormintul .. . , de care am vo1·bi t .
tot aş:1 in Maria şi copiii t>i şi în Sudo­
r i t 3 din Interviu ( despre asta Valentin
SU vestru nu mai pomeneşte în Ora 19,30) .
.\m fo st în turneu cu spectacolul Îll
R.D.G., unde am repurtat un mare
succes. Am lucrat cu un regizor
foarte talentat, cu M i rcea Marin.
M a i ina i n t �. l a s ă - m ii sii - 1 � i rinii n i t's:-, a m
f·'lSl fr.arte rn u l l um i l..l ( � i rl ·' m in e) 'rJe
Madamc Sans-Gene, s u b bagheta Mariet­
t c>i Sadova. Ven �am după f i l m ul cu So­
phia Lorcn. la no i pi esa nu se mr·.nl ase
de mult. O satisfacţie deplină am avut
în Tnrnul lle fildeş.
- Pentru că tot am ajuns la acest ,,cu
mult inainte", si reluăm, Geta Grapă,
amintiri mai vechi. Cum al inceput ?
- Jucam tea t ru . cin1tam şi dan.sam i n
l! ceu, la Alba Iulia, în reviste scrise de
Lidia Boeru, împreună cu Angela Moldo­
van ş i altii. i,n :regm Lidiei Sadoveanu,
spectacole p� care le j ucam in fata ră ­
niţilor, era război. Atunci am prins gus­
t ul teat�·ului . a·l apl a uzel o r : am simţi t
cii a st a e chemarea mea. După liceu
m-am inscris. cu Coca Andronescu, la
Insti tutul de t eatru di'n Cluj -Napoca.
Ne- a pregătit S. Iamandi. Cel care m-a
î nvăţat să vorbesc - eram "lătăreaţli"
- a fo>t Bra bo rescu ,,Eşti rurdeleancă.
asta se vede bine" , mi-a spus maestrul.
J\ i poposit la Braşov acum treizeci
de ani, nu te-a tentat niciodată strlmu­
tared ?
- M-a in treb at multă lume acest
l ucru, de ce adică n-am vizat Bucureş­
t i ul. Am ră!ijluns mereu : pentru că î n
prov i n cie a m păşit c u dreptul, aici am
atacat marele repcrtcmiu - Shakespeare,
Cocteau, Cehov, aproape toţi marii dra·
maturgi români. In provincie am jucat
:- u b conducerea de scenă a unor regizori
i m porta n t i , ş i de ier i şi de azi. La B ra ­
ş ov i-am inti l n i t ( u n i i , c.a i nvitaţi) pe
Marie lta Sadova, pe Sică Alexandrescu.
Nicuşor ConsLa.nlmescu, pe Eugen Mer­
c us, M i rcea Ma rin, Alexandru Toci l escu
ş . a . Ţi-am spus, de B raşov m ;i leag ă
m u l te reuşite ale vietii mele. Le cunosc,
le .s i m t. J u m ea nu te uită. Criticul Călin
Cit l i man , care e bmşovean, a spus că a
v ;-1zut Ultima oră cu Geta Grapă de
1 � ori. Z i cea c;t dacă .�1r m a i fi pos i b i l , ar
mai revedea s pectacol u l . M-a emoţionat
fo:u· te m u l t , cum să-ţi spun ... Şi n-am apu­
cat să-i mulţumesc. Trist ar fi să se u i te
astfel de lucruri, sf1 împli neşti treizeci de
: m i de teatru şi să nu ţi se ofere o
fl oa re .. . Dar văd că ne apropiem de i n­
<"hc iere, prevad că o o;; ă -m i pui, ca să
n u zic a l t fel, i n trebarea aceea delicată,
poate ( o spun eu) , dacă am realizat to­
t u l - nu-; aşa ? -. dacă rr: a i am pro­
i ecte ? lţi răspund că nu am rea l i 7.at to­
t u l . Gi ndesc, adică (in general eu sint
modestă, şi ce gîndesc e tot ceva mo­
dest), că in teatru , la o!'ice vî rstă aş fi,
nu se poate să nu !iu utilă, să n u - m i
găseSc un rol sem n i ficativ, pentru bi nele
a m i n durora. Sigur. cit eodat ă . proiectele
răm î n tot proiecte . s-a văzut. Dar eu i m i'
fac plan uri , mi-am prqpus Ah, ce zill!
h·umoase ! A h, ce rol aş face aie:i, cu un
partener precum acest atit de talentat
actor care este Costache Babii, colegul
m eu !
Şi, f i i ndcă veni vorba de colegi
teatrul e o artă colectivă, -. să spun
C"ă m-am bucumt - şi n u pot să-i uit
- de parteneri care m - a u ajutat, cum
ar fi Marcel Anghelescu, Mihai Fotino,
Dan Săndulescu, Ştefan Alexandrescu,
G. Gri dănuşu, Dina Coc ea. Costel Băr­
bulescu, S i l v ia, 'fi m i că ş.a.
- l�i mul�umesc, Geta Grapă., şi-ţi
ofer o floa&·c.
A. 1. BRUMARU

In memoria m Discret, aşa cum a trăit i n lumea teatrului, s-a stins u n bll.trin
artizan al apariţiilor scenlce de pitoresc, dar şi de substanţă por­
tretistică. Arta "rolurilor miel" nu este la indemina oricui ; ea a
Carol marcat destine (Ion Manu. N. Tomazoglu) şi a impus spectacole.
In Taohe, Ianke şi cadir, unde, apll.rea in compania lui Jules
Kron Cazaban şl Ştefan Clobotira.şu, Carol Kron se dovedea Interpretul
Ideal al personajului Ilie.
Angajat in 1951 la Teatrul Municipal, actorul (nll.scut la 20 mal
1899 in comuna Codăleştl din Vaslui) se aşeza, in fine, dupll.
obositoare peregrinărl. Absolvent al Conservatorulul ieşean (1922)
şi licenţiat in drept (1924.), carol Kron a slujit pe rind bara justi­
ţiei şi textul dramatic. Nu ştim cum pleda birbatul blajin, cu
vorba voit moldoveneascA. il ştim insi din puzderia de apariţii
pe scenele din Izvor şi de la Gridina Icoanei, in piesele Lumina
de la Ulmi, Arcul de triumf, Dacă vei fi intrebat, Doamna Kala­
fova, Recolta de aur, Omul C8/I'e aduce ploaie, Explozie întîrziată,
Omul cu arm a , Intoarcerea...
Treceri "de doui vorbe", aUeorl personaje de intindere. Totdea­
una insi prezenţa sa sub reflectoare cerea spectatorului care
nu-l cunoştea să deschidi programul. Gestul şi replica lui nu­
meau un om viu, şi, oricit de cuprinzitoare era distribuţia, viaţa
mlruntulul personaj işi afirma drama sau seninitatea. L-au pre­
ţuit Lucia Sturdza Bula.ndra şi Liviu Ciulel ; colegii il iubeau
pentru sfătoşenla inţeleaptl, pentru sufletul curat, pentru lucrul
tăcut şi roditor.

I.N.

https://biblioteca-digitala.ro 7:i
 A
vem, probabil mai m u l ţi d i n tre noi

C R O N ICA - cei care alcătuim publicul - , o

imagine extrem de convenţională
despre compor t amentul u nui o .n căruia ii
ROLU LU I e frică. Nu, nu e vorba despre u n om
fricos, ci despre u n om normal care se

S EC U N DA R teme că acel lucru urit, ascuns in taini­

t ele sufletului şi au tobiografiei riscă să
fie brusc descoperit nu datorită i nvesti­
gatii lor celor din j ur, ci pentru că o
clipă de neatentie, de relaxare, poate d �­
ION SIMI N I E -

plasa contururile măştii rare a deven i t

CR/S TES CU reala l u i person a l i tate.

Cristescu nu se ascunde, nu-şi ved � l i ­
din "Aceşti îngeri trişti" nişti t d e treburile l u i , n u evită contacte:e
cu oamenii care-I detestă fati de
la Teatru l "Nottc. ra"
�a�
care e vi novat. El este intr-o permanen­
tă ofensivă alcătu ită din ama� i l i tăt,i in­
teresate ş i i ndiscretii i nuti l:-, e l vre 1 s :i
fie mereu in mijlocul in timplărilor, el
trebuie mereu să judece pentru ca nu
cumva să-i treacă prin cap cuiva că
el însuşi poate fi judecat.
Această aberantă formă a spaimei a­
gresive, a transformării compromisu lui
in pri n cipiu d i rector al existenţei, a tică­
loşiei ca formă de adaptare, o inter­
pretează cu precisă stritlucire a::tm·ul Ion
Si minie.
Sub raport psiholo5ic el se simte su ­

perior ,.ingerilor trişti" cu care �· � con­

fruntă permanent. Nu-l j i gnesc !multele
lui Ion, care-i spune că e prost, i l con­
sideră timpit şi-1 acuză de demagogie.
Nu poate fi n i ci prost, nici timpit un om
rău care izbuteşte să joace imaginea u nui
demagog imbecil. Din eonştiiAţa acestei
superiorităţi se nasc notele voit false,
,.teatral " jalnice ale apărării lui Cris­
tescu. l n trama piesei Ion Siminie con­
struieşte un spirit malefic meschin, ba­
nal ş i tocmai de aceea extrem de tenace
şi de rezistent. Actorul schimbă cu abi­
l itate u n gh i u ri l e de analiză el este ba
cum il văd Ion şi Silvia, ba cum vrea
să pară, ba cum trebuie să fie, mereu
lu necos, dar i natacabil. Nu însă şi invul­
nerabil. Şi in momentul adevărului din
finalul piesei - moment j ustificat de lc­
gica dramei, mai puţin de cea a vieţii -
straturile succesive ale minciunii se scurg
de pe silueta unui obiect, care în mod
cu totul bizar seamănă cu un o:n.

Magdalena BOIANGIU

https://biblioteca-digitala.ro

PERSONAJUL ISTORIC
între document
şi ficţiune
3Co.'tia*
Că mitul a concw-at istoria, î nvăluind
î n tragica lui poezi(• ·::hi pul lui Vasile
Nicola, zis Ursu, zis Horea, se poate
lesne observa la lectura dramaturgiei
i nspirate de evenimentele petrecute in
comitatele transilvane ale anilor 1784-
1785.
Mocanul din Albac, încremenit în efi­
gii cu legenda ,.Rex Daciae", cintat din
caval, trişcă, fluier, la stînă sau i n "casă
domnească ", drumcţind la Viena in
suman negru, cu cizme şi căciulă, nestin­
gherit de poliţia secretă a imperiului, a
fost şi a rămas o figură f�cinantă pen­
tru litemt wra lirică, epică sau dramatică.
Mai ales pentru ,.partea d� mister•· a
fii ntei sale.
La interval de aproApe o sută de ani,
două cărţi fund :1 mentale, ce-şi trag
informaţia din mari biblioteci vieneze,
budapestane, transilvane, reuşesc in bumi
măsură să fixeze un portret al BaciuJui.
Ce n u desăvirşesc savantii istorici Nicolae
Densuşianu şi David Prodan sint legă­
turile intre unele fapte pentru deslUIŞi­
rea căt·c.ra arhivele tac (sau sînt con­
str:nse să tacă).
De ce, bunăoară, n u s-a pOJtut lămuri,
la ancheta de la Alba Iulia din ianua­
rie-februarie 1 7115, dacă Horia ştia carte
nemtească şi latinească - cum se pre ­
tindea d': a dovedit in fata împăratu­
lui -, de ce comisia al.lll ică nu i-� supus
la cazne pe Horia şi Oloşc11, lăslndu -i
să nege ol'ic :! amestec in răscoală, aceast.1
în şase audieri si după 1 1 8 întrebări
pentru HoriR şi 134 pentru Cloşca ? De
CE' doar Crlşan şi-a luat asupră-şi răs-­
punder�a. furnizind comisiei da� şi
fapte preţioast?. la 47 de î ntrebări, i n
numai două infăţişări, curmate brus.::
- deşi informatia nu sleise ! - şi
u rmate de sinuciderea eroull ul, in împre­
jurări niciodată desluşite ? De · ce rapoar-
• Al. Voitin, Procesul Horia.
https://biblioteca-digitala.ro
tele n-au consemnat precis c� s-a petre­
cut in coLiba din codrii Scorăgctului,
cind cei şase gornaci au năvălit peste
Horia şi Cloşca ? I n desaga fostului
"iobag al statului" se aflau intr-adevăt'
hirtii împărăteşti ? Dacă da, a avut el
vreme să le arunce in foc, sau au fost
eonfiscate şi trimise grabnic Vienei ?
Surte de martori au confirmat că Horia
a arătat multimilor inscr:isurile lui Iosif
al 11-loo. CMar nimeni să nu le fi văzut
de aproope, în cazul cind au existat, şi
cum de au reuo:;it organele de represiune
să înlătu re din proces acea<>tă compro­
mi ţătoare dovadă a amestecului împă­
ratului in răscoală ?
Inrtrebările acestea, şi încă altele, se
cer puse cu stărUlinţă, cind se caută
partea documentului şi cea a ficţiunii î n
scrierea d ramatică a lui Al. Voitin, Pro­
cesul Horia, poate singura, deoramdată,
dintr·e numeroasele piese închinate lui
Horia, Cloşc:1 şi Crişan, hărăzită pere­
nltăţii.
Pînă la Procesul Horia, intreaga pro­
duc(.ie dramaturgică evocindu-i pe mar­
tirii de la Alba IUI!ia se afla sub sem­
nul frescei dramatice. Cadre gîndite
cinematografic, dorinta de a alcătui o
monografie socio-politică, figuratie fas­
tidioasă, rev:irsată mai ales in finalurile
de act (teatrale !) şi retorica replicii
colorate etnografic aveau in vedere doar
aspectul educativ al posibilei reprezen­
taţii te�trale. Dar a însufleţi publicul
printr-o suită de imagini evocatoare este
totuşi prea puţin, in rapo:rt cu semnifi­
caţiile marelui ar::t istoric din anii
17114-1785.
Inovind radical in ce priveşte unghiul
de abordare, Al. Voitin propunea, in
1967, o tulbUil'ătoare ipoteză dramatur­
oică. Timpul istoric al dramei se limi­
tează la intervalul 2 ianuarie (data dnd
incepe i nterogatori ul lui Horia şi Cloşca
in fortăreaţa Albei Iulii - in realitate,
26 ianuprie !) - 26 februarie 1785 (ziua
pronunţării sentinţei).
La d&ta scrierii, dramaturgul avea ].'1
îndemînă, dintre lucrările fundamentale,
carte:1 lui Nicoll:'e Densuşianu, Revolu­
ţtunea lui Horia în Transilvania şi Unga­
ria 1784-1785 scrisă pe baza documen­
telor oficiale, Buc., 1 884 (cf. Partea III
Epilogul revoluţiunii, cap. XXXII I Inte­
rogatoriul lui Horia, Cloşca şi Crişan),
precum si interesanta lucra!'� a lui Ioan
Fruma, Horia, procesul şt martirul, Sibiu,
1947. unde se conservă in b;.mă tradu­
cere intC'gral:î actele germane şi lati­
neşti ale interogatoriilor. Desigur. exist.'l
si teza de doctorat a lui David Pro:l'l.n,
Răscoal•l lui Horia în comitatele Cluj
şi Turda, Buc., 1938, teză ce va intra
peste ani in structura monumentalei
opere Răscoala lui Horea, I-i( 1 979.
Pentru deplin� fAmiliarizare cu stilul
cancelariei aulice, n-au fost · ocolite nici
77
 colec tiile de documente ardelene, ale lui
A n d rei Vcress ( 1 1 voi . ) , seria iniţiată de
Ac:Jdemia Română in 1 9 5 1 ele.
ln f:JţiJ cu un material ştii n ţ i f ic alil
de bogat şi nedorind să reconsllituie fap­
tele i n trate d e m ul t in conştiinţ'i publică,
dramatu rg u1l (care, poate, şi-11 pus şi el
în trebările de mai sus) a găsit miezul
tr<�gic al even imentelor în luna de calvar
c are pecetluia vieţile ;răzvrătiţilor,
aflst, altfel spus, elementul istoric ce
putea fi convertit în scriere dramatică,
esenţial, concentrat, exponenţial.
Ipoteza propusă de Al. Voitin este lim­
pede ş i E a se întemeiază pe semul t ai­
nic al documentelor : intregul material
penal destinat arhivelor, prezentului şi
posterităţii, nu exprimă cur�ul real al
anchetei . Trebuie făcută o legătură între
martirajul acceptat de Horia şi Cloşca
şi refm·mele ulterioare, care au uşurat
iobăgia. Prea se tălăzuise în Transilva­
nia înci nsă de răzmeriţă numele î mpă ­
ratului ! Proces ul capilor trebuia să risi­
pească bănuielile nemeşilor că, pentru �
le toci dorinţa iredentistă, Viena ar f1
putut să recurgă la coasele iobagilor ...
Prestigiul l u� Iosif al I I - lea, "restaurat"
de o diabolidi procedură penală, putea,
mai tîrziu, să decrr-teze - în cadrele
largi ale reformelor "luminate" - chi!lr
ştergerea corvoadei pentru s ingura naţi­
une fără drepturi din Transilvania . . .
Astfel stînd lucrurile, ne intrebăm dacă
această tulbur ătoare piesă a dramatur­
giei contemp.:>rane grăieşte despre .,pro­
cesul lui Horia" sau despre "procesul
i m periulwi " ? Căci din dialogurile împu­
ternicitului aulic, contele Antoniu lan­
covich, cu Horia - dialoguri senin-tra­
gice, de fineţe diplomatică din ambele
părţi - nu reie�e nicăieri că procesul
ar ave:a un curs normal. Contele îl
cheamă pe Horia la o " j u decat ă a i sto ­
riei " contele nu anchetează , face poli­
tică. ' Baciul ii răspunde p� măsură, îl
aprobă in toate în cîte întrezăreşte binele
alor săi ; pieirea sa ş i a celorlalti e un
fapt firesc, ce nu se mai di s c ut ă . La
acest nivel al ideii dramatur-gice, Hori a
devine un argument de istorie româ­
nească.
Nicolae Densuşianu. intr-o notă de
subsol din cartea sa. arată că într-un
raport secret, nementionat in ac tele p �o­
cesu l ui , Horia a cerut în repetate rin­
duri să fie dus la Viena. Hirtiile oficiale
o con fi rm ă parcă : Horia
şi Cloşca res­
ping acuzaţia de participare la răscoală
si declară că sint urmăriţi de patru ani
doar fii n d că a.u fost la împărat. Ba mai
mult, in momentud prinderii, ei se pre ­
găte au pen t ru un nou drum la Curte,
ca mesageri ai iobăgimii. Pe Crişan nu-l
cunosc ! Depozi ti a lui Crişan, înregistrată
ca act fundamental al procesului, duce
la C()ndamnarea acestuia... după sinuci­
dere. Insuşi impăratull ordonă anchetă
78
https://biblioteca-digitala.ro
asupra î m prej urărilo1· in care a sfîrşit
singurul vinovat mărturisit de Instigare
la arme. Simbolic, trupul lui C1·işan est�
sfirtecat (potrivit sentin ţei !) şi r i s i p i t
in stîlpii de la porţile cetăţilor tran si l -
va ne.
� i , parcă in c i uda vii lm·i ior istoriografi,
la 26 f e b1·u ar i � 1785, se rosteşte sentinţa
de fringere eu roata a lui Horia şi
A
Cloşca, n u pe baza n umeroaselor act·�
ale interugat.:>rii lor, ci... pe baza contra­
ci i cloriilnr depozi t i i ale martori lor ! De­
pozitele conservă sute de file cu steno­
grnmele l'ăsp•J m:wrilor l u i Horia şi
C l oşca , in care se neagă cu i n dărătnici�
orice participare la răscoală (şi instruc­
ţia cazului lor se încheie cu această con­
cluzie - încă o dovadă a geniu l ui poli­
tic al lui Horia ! ) , şi, paralel, pagin i·le
in care martori obscuri relatează amă­
n u nţit, pe zile şi localităţi, fapte atri­
buite condu.:: ă torilo1· - acumulare de
i nformaţii care lasă i mpresia de insce­
nare. Capetele de aC'll z:tre pe care se
d r e pt. . .
intemeiazil stntinţa au probe
do a r ac�te tin.ii declarat i i .
'l'oate aceste fapte, aparent contradic­
torii, pledează şi ele pentru i n terp re ta­
rea dramaturgică dată de Al. Voitin.
Tainica înţelegere. perfect verosimilă, în
perspec tiva Istoriei, d i ntre anch etatori �i
Horia, pentru salvarea aurci i m periale,
cu preţul unei ulterioare "uşurări" a
vietii ţărc;ni lQI', conduce la concluzia ci
piesa şi-a propu s să depăşească docu­
mentul, să-1 i n te1· pret eze din unghiul
filosofiei istoriei.
N u poate fi vorba, deci, de a delimita
imponderabilurl ficţiuni i . Acest "pro-:: ·�S
dramatic" are o structură aparte. El
propune, cu l ibertatea pe care num::J.i
a rta şi-o asu mă , o dezlegare posibilă
a faptelor reHle, voi t i n văl m ă şi t e.
Ionuţ NICULESCU
REPERE :
• AI. Voltin, , Procesul Horia",
E.p.l., 1967.
• N. Uensuşlanu, ,,Revoluţlunea.
lui Horia lin Transilvania ti
Ungaria 1784-1'185, scrisA pe
baza documentelor ortcla.le",
Buc., 188<1.
e D. rProdan, ,.JUscoa.la lui illo·
ria" , 1-11, Ed . ttllnţlflcl �ti
enciclopedici, 19'19.
• N. Iorga., "Istoria roml.nllor'",
voL vm. IRevolu$fonarU, Duc.,
1938.
Atelier

DU MITRU RADU POP ESCU

Arca l u i N oe ( 11 )
Mormîntul lui A. Mirea
A. Mi rea este un poet blcefal, sigur nenăscut dintr-o mamă ş i un tată c i ivit
ca un � re vo} tai � din ca�etele � doi b� rbaţi, amindoi poeţi, Iosif şi Angh�l. Deşi
n-a tră1t dec1t pmă la Virsta cm � ar f1 putut termina prima clasă primară, el e
autorul une1_ opere vas !e - poezie, pr?ză, teatru. publicistică etc. - şi e c hi ar
.
beneficiarul unul premiu academic, adică al Academiei. Să incalci totuşi atîtea
reguli şi să rămii intreg pînă la bătrîneţe, e uşor imposibil căci orice încălcare a
legii de către om se pedepseşte pînă la urmă cu moartea.' Mirea nu era un om
era ... doi oa�eni, adică nimic, dln clipa cind cei doi nu mai vorbeau aceeaşi limbă
.
;
snu pur ŞI s1mplu se puneau pe ... ·răposare. El era dependent de ei, ca un erou
'literar ; şi ei erau dependenţi de el, el fiind produsul minţii lor. Cine umblă cu
lingura şi cîntarul să măsoare care dintre cei doi poeţi este mai mult intruchipat
in indestructibilul bicefal, se înşală. Unul nu se mai poate rupe in părţi (căci se
strică, şi stricat nu mai este ce este etc.) . In această ecuaţie a noastră, parcă alt­
ceva ar putea să scirţite : nu legat de talentul lui A. Mirea, ci de. . . viaţa sa per­
sonală. Să lăsăm deci mai la o parte scrisul său, profesiunea sa de credinţă (despre
rostul poeziei, despre social etc., prietenie, iubire etc.) , şi să ne amestecăm in ...
!Ftboratorul său sufletesc. O regulă, simplă, ne spune : dacă Iosif era îndrăgostit de
Natal;a Negru (cu care s-a şi căsătorit). era normal ca şi A. Mirea s-o iubească pe
soţia lui Iosif ; şi de-i aşa, era normal s-o iubească şi Anghel pe soţia lui Iosif, căci
şi Anghel era nici mai mult nici mai puţin decit o .,jumătate" din Mirea ! Lucru
ce s-a dovedit a fi in realitate exact : Anghel s-a îndrăgostit pînă peste măsură de
Natal ia şi s-a căsătorit ulterior cu ea. Dar se pare că natura (dacă nu chiar şi
societatea) are legile ei şi cine le sfidează se pedepseşte cu moartea. Dacă "natura "
nu vă spune nimic, urcaţi ştacheta. spre Olimp, şi veţi găsi cheia fatală in mina
vreunul nemuritor... Ca să n-o mai lungim, vom spune ce se ştie foarte bine, dealt­
fel : Iosif va muri, şi peste un an şi jumătate se va stinge şi AngheJ - dragostea
Nataliei le-a fost fatală...
N-o să găsim in versurile el, in talentul ei literar explicaţia acestei tragedii
(sau explicaţia acestui fapt divers) din primul deceniu al secolului douăzeci. Tre­
buie neapărat căutată o altă explicaţie ! Totuşi, să n-o găsim pe Natalia Negru
neapărat ... singura vinovată ! ... Nici Natalia Negru in Helianta n-a găsit o expli­
caţie prea clară - şi-ar fi fost aproape imposibil s-o afle ! Dar iată şi felul ei.
de a scrie... şi de a-şi inţelege ecuaţia in care a intrat :

.,Precum in nopţi născură astre

Şi cum nasc doruri din dezastre,
In inima unei femei,
Aţi răsărit. .. din viscol şi din troiene
In pustiitele poeme...
Voi albi şi gingaşi ghiocei" .

Iosif şi Anghel erau va să zică nişte ghiocei ? Probabil. Natalia Negru, ocu­
pindu-se in unele scrieri de... istoria femeii in lungul secolelor, nu le-a uitat pe
cumplitele şi fennecătoarele zeiţe, nici pre amazoane, cele ce-şi ardeau sinul drept,
ca să poată minul mal uşor arcul, cele cu "braţul încordat spre omor", concomi­
tent tulburate de "fiorul tremurător al dragostei " etc. N-a scăpat-o din vedere nici
pe Safo poeta născutA in Grecia cu vreo şase sute de ani inaintea lui Cristos, cea
care p rl vindu-şl pentru ultima oarA, desigur cu un sentiment foarte ciudat, lira
in c �re trezise t �ate sentimentele şi ritmurile bătăilor inimi i, a izbit-o furioasă de-o

79

https://biblioteca-digitala.ro
 s t î ncă - ş i s-a aruncat nebună in valurile mării, cumpl i t de cătrfm i tă că lumea
(nu un singur ins !) n-a în ţeles-o şi n-.a preţuit-o... Cu cine se vedea N.atali.a Negru
d eopot rivă ? . .. Se pare că, văzînd în femeia viitorului pe preafrumoasa fără cap
de Jp_ Luvru, şi-a văzut cu în tristare destinul, şi recunoscîndu-1, parcă s-a mal
c ez robi t. ..
Dar poate că secretul adevărat al morţii unui clasic de opt ani, A. Mirea,
n-o să-I aflăm niciodată. Biografia sa rămîne însă extrem de tentantă ! Ci n eva ar
trebui s-o scrie, şi cred c-ar avea un succes râsunător 1 Primul capitol ar fi chiar
foartP simplu "Un geniu... la vîrsta de u n an ... sau Ia vîrsta de o zi... etc . " Un
poet care a murit şi care n-are mormînt. Un poet, un profet, u n traducător, un
dramaturg, u n deschizător de drumuri, un M o is e născut şi ·pierit în primul deceniu
al secolului douăzeci... Să revenim niţel la ... triunghiul pe care 1-a "adus la matu­
ritate" (Natalia... pregătea dulceaţa, cafeaua, d e !) An ghe l ? Sadoveanu remarcă
talentul li terar al lui D. Anghel (intrebindu-1 pe Iosif) : "Cine este acest poet... ale
cărui două poezi i prea mult mi-au plăcut pentru ca sâ cred că am de-a face cu
un î n cepător ? " ... Dacă în Tannhiiuser (tradus de Iosif), eroul principal e cîntă­
ret u! i ub i rii inferioare" , a simţurilor, să fie Anghel cel care (nu în scris, mă rog 1)
,.

a pr(O\uit pînă peste legile prieteniei iubirea nâbâdăioasă şi nebună a simţurilor,

iar Iosif să fie ... cu "iubirea superioară", spirituală ? .. . IntrebAri. Presupuner.i . Măr­
turiile sint mai sigure : Iosif, către Sadoveanu : "Am avut cu Anghel o espllcaţie
pe care o r egr et dar n-am provocat-o eu". Mai sigure, mai închise 1
,

Mai elocventă mi se pare aple<:area Nataliei Negru spre incercarea (tirzie) de

î n ţelegere a deşertăciunii deşertăciunilor : "toate sînt deşarte ... ce folos are omul
de toată truda sa sub soare ? . . . Făcutu-mi-am lucruri mari... şi n-am oprit inima
mea de la nicio mulţumire (s.n.) dar toate e ra u d eşarte .. . .

Oare ? ne întrebăm. Chiar ? Orice iubire, orice moarte, să fie deşarte ? ... Orice
e mai presus de o bi şnui t şi e pedepsit cu moarte, să fi e deşertăciune, ca ş i orice e
mai' prejos de prejos ? Timpul să ucidă la fel, cu uitarea sa, cu semeţia sa, şi
inălţimilr: şi mulţumi r ile inimii, şi ·rnjosimile ? . . De-ar fi a şa , n-am mat scrie n i ci
.

bloi (n ic i alţii !) aceste rinduri simple despre un fapt divers (sau despre o tra­
ged ie ?) ce s-a petrecut in primul deceniu al secolului 'douăzeci. Şi nici n-am mal
extragE' din scripte ce-a zis . bunăoară Natalia Negru despre Moise, cel căruia, deşi
ajuns la vîrsta de 120 de ani, ochiUl incA nu 1 se întunecase şi puterea nu-i tre­
cuse ... cind Iehova i-a poruncit să se suie pe muntele Nebo ca sii moară.
,.Să mori, şi să te adaugi la poporul tău".
Natalia Negru notează : .,Şi el muri şi nimeni, pînă astăzi, n u -l ştie, intr-ade­
văr, mormintul" .
Dar muri ş i A . Mirea, poetul bicefal : cine i....a poruncit ? Iehova, sa u mal
degrabă nebunul şi drăgălaşul şi nepăsătorul copil zis Eros ?
Da. muri A. Mirea, opera sa se adaugă poporului său, şi nimeni, pînă astăzi,
nu-i ştie mormintul...

vineri, 8 Iulie 1983

(Continuare de la p. 43) cunoscuţi artişti ai teat ru lu i d � p ăpuş i .

ce se poate imagina ca formă, dimensi­
une, gen de reprezentaţie, a fost deja
inventat teatru de stradă cu figuri
uriaşe care domină mulţimea (Peter
Schumann-compania .,Bread and Puppet ",
S.U.A.) , teatru de cameră cu păpuşi cit
u n deget (Antoine) sau puţin mai mari
(soţii Boerwinkel Fi gu ren Tr iengct O­ .,
Alătur acestora numele lui Erik Bass şi
Bruce Schwarz (S.U.A.) şi al companiei
Daru (Franţa), creatori ai unor moda­
lităţi spe cta cu lare foarte personale, In­
tr-un anume sens irepetabil?. Ei sint
pi:ipuşari-poeţi. Remarc că in lumea in­
treagă orientarea este către publicul a­
dult. De asemenea, trupele tnc : p să de­
'

landa), teatru de cabaret (Albert Roser
Gustaf und Sein Ensemble-R.F.G.), de
repertoriu (Josef Krofta şi compania
DRAK-Cehoslovacia), tea tru cu păpuşi l a
vedere, c u obiecte utilitare sau j u c ări i
animate, teatru care îşi caut'i. vigoarea
inspiraţiei din formele tradiţionale (Ma­
mulengo So Ri so B razilia) sau care le
,
reconstituie şi le perpetuează (Jose Geal
Toones, Belgia) ete . Am citat pe c �i mal
vină conştiente că regi a e.o,te ' un ele­
ment esenţial pentru spectacol şi manifes­
tă preocuparea de a se profesionallza din
acest punct de vedere. Un f·�nom�n nou
şi important detectabil la noi e s te inte­
resul fată de această artă al unor regi­
zori cum sint Cătălina Buzoia01u, Silviu
Purcărete, Victor Ioan Frunză, Cristian
Pepino.

80

https://biblioteca-digitala.ro
V A L E N T I N S I L V ESTRU

1944=1984

1944
La 17 octombrie ia fitnţă Sindicatul Unic al Ziariştilor. N. D. Cocea,
care va fi preşedinte, arată, într-o alocuţiune concisă, că noul sindicat fşi
propune să obţină : salariu minim garantat, contracte colective, conce­
dii pliitite, lichidarea şomajului în presă, asistenţă medicală gratuită pentru
ziarişti.
Se aplaudă furtunos. Se pun întrebări insidioase . Adunarea se înfier­
bintă puţin, apoi se răceşte. Comitetul va fi format din preşedinte şi George
Macovescu, Eugen Jebeleanu, Ion Pas, N. Moraru, membri.
Rămîn printre cei din urmă şi-l abordez, sfios, pe N. Moraru :
- Nu vă supăraţi : cum pot deveni membru ?
!mi răspunde laconic :
- Fiind ziarist. Eşti ziarist ?
- Vot ff. ..
- Zău. '1
- Z4u..
- Sii vii atunci.

1 951
e Tudor Steriade, şeful de cabinet al ministrului Eduard Mezincescu,
se angajeazii să ne scrie un articol pe tema schimbului de experienţă între
teatre. E teatrolog, a studiat la Moscova. Simpatic, reticent, binevoitor, mereu
îndoit.
e Pablo Neruda ne trimite o corespondenţă în exclusivitate.
e După consfătuirea de la Comitetul de Cultură atrag atenţia condu­
cerii redacţiei că trebuie să ne preocupăm mai mult de provincie, unde se
dezvoltă o mişcare nouă. "Preocupă-te" - mi se spune.
e Incerc s-o orbttez pe tînăra muncitoare-scriitoare Vera Hudici,
colegă de redacţie, spre teatru. Ea încearcă, în schimb, să mă atragă ,,în
munca sindicală" . Convenim să înfiinţăm împreună un "Cerc de studii" .
e Primim vizita regizorului B. Leblt, directorul Teatrului Evreiesc de
Stat. Ne ofer4 colaborarea.
e Asia Moraru va scrie despre cum au jucat odinioară deţinutele
comuniste, în închisoare, o piesă de Caragiale.
e 1l ;rog pe Zaharia Stancu să ne dea un articol despre reconsidera­
rea operei lui Caragiale la Teatrul Naţional. Mi-l făgăduieşte bucuros : " Cîte
pagini ? " - mă întreabă. "Zece". "Bine. Dar să-mi aduci şpaltul să-l văd".
"Bine. Dar lăsaţi-mi mie manuscrisul". "De ce ?" "N-am văzut niciodatii
un scris cu litere atît de mărunte". Scoate cîteva pagini din sertar, dă dis­
pOziţie doamnei Sava, secretara, să nu fie deranjat şi-mi citeşte un fragment
dintr-un viitor roman, urmărindu-mi reacţiile cu coada ochiului.

81

https://biblioteca-digitala.ro
 e Ca membru al conducerii sindica le, îl îns� rci�ez �e colegul . meu ,
studieze regulamentele de ordtne mtertoară ale mstt­
Petre Sălcudeanu să
.,In ce
tuţiilor de presă şi să propună un proiect şi pentru redacţia noastră.
termen ? ". "0 săptămînă" . .,E puţin". "Depinde de ziua cind
te apuci ".
" Depinde de ce găsesc".
e Cerem Teatrului Naţional ca la fiecare premieră să ni se trimită
invitaţii de zece locuri. Nu primim răspuns. La CringuJ de călini ni se dau
şase locuri.

1 983
Stagiunea '82-'83 s-a vădit bogată şi ca repertoriu străin ; e unul din
anii cu cele mai multe piese noi, cu notabile descoperiri literare.
Procesul de Suhovo-Kobîlin (Teatrul de Comedie) l-a adus pe Gheor­
ghe Harag la Bucureşti, acesta făurind pe textul scriitorului rus o
grotescă riguros concepută, de impozantă profesionalitate şi varietate tipolo­
gică. Dinu Cernescu a lansat la Cluj-Napoca macaronada simpatică a lui
Eduardo De Filippo Simbătă, duminică şi luni, in tentă neorealistii, cu doi
interpreti de rang, Silvia Ghelan şi Dorel Vişan. Nepretenţios, spectacolul
s-a completat cu izbîndirea aceluiaşi regizor fn Falstaff la Operă - drum pe
care Cernescu a p ornit-o după exemplele lui Peter Brook, Lucian Pintilie,
Strehler, Andrei Şerban - bineînţeles, spre folosul Operei Române. O atitu­
dine culturală efectivă face ca prezenţa unui regizor important într-o loca­
litate din ţară să se soldeze cu mai multe realizări scenice (şi Dan Alecsan­
drescu a montat la Cluj-Napoca, simultan, două spectacole dramatice şi unul
la păpuşi), cu participarea acelei personalităţi la viaţa internă a teatrului
(consfătuiri de creaţie) sau cu suplimentarea efortului creator prin
acţiuni utile de pedagogie teatrală (Harag la Bucureşti, Aureliu Manea -
făcînd cu distincţie şi novator Pescăruşul la Reşiţa, ca o şcoală de ritual
teatral). Tot astfel, prezenţa unui mare actor (sau a mai multora) într-un
alt colectiv decit al lor are o funcţie catalizatoare. Una dintre cele mai
frumoase şi mai adînci opere scenice ale stagiunii, Amadeus de Peter Shaffer
la Giuleşti (regia, Dinu Cernescu) - căreia i s-ar potrivi cuvintele lui Quin­
tilian : "are farmecul autentic al frumoasei vorbiri, e grandioasă, elegantă şi
plăcută" - aducîndu-l p e Radu Beligan într-un rol considerabil (Salieri),
l-a sprijinit realmente pe tînărul Răzvan Vasilescu în interpretarea inteli·
gentă, dramatică a lui Mozart. La fel s-au petrecut lucrurile cu apariţia pe
scena orădeană a redutabililor artişti Radu Beligan, Octavian Cotescu, Marin
Moraru, Mihai Fotino.
Dificultăţile administrative, poate şi nevoia de a folosi cît mai larg
forţele artistice au dus la schiţarea unui gest directorial (la Naţional şi la
Mic) numit " încurajarea recitalurilor în doi" . Intre patru o ch i de A l. Ghel­
man, scriere tăioasă, stringent întocmită, a fost încredinţată, paralel, cuplu­
rilor Damian Crişmaru - Adela Mărculescu (tensionat spectacol al Ancăi
Ovanez-Doroşenco) şi Traian Stănescu - Ilinca Tomoroveanu. In acelaşi sens,
modesta piesă a bulgarului Velicikov Escapada, la Giuleşti, ne-a reintîlnit
însă cu admirabila Dina Cocea, secondată cu brio de Anca Ledunca. Ambele
merită, desigur, şi altfel de recitaluri. La Braşov şi la Oradea s-au bucurat
de preţuire premierele cu Serata de Harold Pinter, revenit printre noi după
o lungă absenţă. La Teatrul Mic recitalurile n-au avut suporturi literare pe
măsura actorilor ( şi ambiţiilor directoriale), experienta e în curs ; poate că
se va finaliza mai tîrziu. De vreme ce o piesă de teatru nu poate fi jucatd.
aşa cum trebuie decit cu scurgerea timpului - cum ne incredinţeazif. Vol­
taire, care ştia ceva in această privinţă -, de ce n-am incredinta tot vremii
preţuirea ultimă a incercărl.lor artistice ?
Magi-e roşie de Ghelderode (cu propulsarea unui regizor debutant pro­
miţător, Alexandru Darie), Ris şi plîns de Ivan Radoev (cu ospeţia, printre
novici, a lui Petre Gheorghiu), Deşteptarea primăverii de Wedekind au con­
stituit contribuţia - in acest an, relevabilă - a Institutului ,.1. L. Caragiale"
la împrospătarea repertoriului străin. La fel de relevabilif, în aceeaşi direc­
ţie, cea a Naţionalului ieşean, prin reprezentarea excelentif. a dramei lut
Vampilov Vînătoarea de raţe (Nicolae Scarlat - regizor, Sergiu Tudose -
protagonist) şi a unei piese chineze moderne răscolitoare, Pentru ce am

82

https://biblioteca-digitala.ro
murit de Xie Min (regia, Călin Florian), însoţită de un recital de versuri
populare antologate de Confucius - dacă nu mă înşel, pentru prima oară.
rostite de pe o scenă românească. Interesante, tot pe acelaşi plan, aportul
Naţionalului ti mişorean, prin Juriştii de Rolf Hochhuth, rezonantă diatribd
justiţiară vest-germană, şi Velazquez de A. Buero Vallejo, ambele montate
de Ioan Ieremia, şi iniţiativele teatrului din Brăila (ale regizorului, actorului,
directorului Constantin Codrescu), printre care alegerea piesei lui Alfonso
Sastre Cu căluşul in gurA.
Calandria de Bibbiena ( "Nottara" - Costin Marinescu), Regele gol de
E. Şvarţ (Piteşti - Mihai Lungeanu), Casa cu fantome de Calder6n (laşi -
Nicoleta Taia), Luna dezmoşteniţilor de O'Netll ( "Bulandra" - Sanda Manu,
care i-a distribuit pe Victor Re bengiuc, Valentin Uritescu, Mariana Mihuţ),
Amintiri de Arbuzov (cu Beate Fredanov. Gina Patrichi, Ion Besoiu), Zît,
moarte, zit, piesă lituaniană (Piatra-Neamţ), Cui i-e teamA de Virginia
Woolf ? de Albee, surprinzător de bine lucrat spectacolul arădean (regia -
Mihai Moldovan), Ploşnita de Maiakovski la Naţional, amestec de comedie
de înaltă clasă, fantezie regizorală şi e lemente kitsch (Horea Popescu), Anna
Christie de O'Neill la Galaţi (Mircea Cornişteanu) sint printre titlurile şi
(uneori) înfăptuirile menţionabile.
ln acest registru de preocupări sînt de reţinut, cu deosebire, două
momente : Zbor deasupra unui cuib de cuci de Wasserman - prin care
Teatrul Naţional a dat cel mat reprezentativ spectacol politic al stagiunii
cu o piesă străină, iar Horea Popescu s-a reconfirmat ca un regizor de cea
mat înaltă condiţie - şi Cu uşile închise de J ean Paul Sartre, reprezentaţie
răscolitoare a Teatrului .,Bulandra" , încredinţată unui tînăr şi temeinic regi­
zor, Mihai Măniuţiu, arătînd că publicul românesc e sensibil la dramatur­
gia filozofică, percepe cu acuitate tragicul modern, intîmpină cu interesul
cel mai sincer marea lfteratură contemporană, dificilă şi complexă, dar
captivantă prin dezbaterea de idet.

Critica ?
Şi-a făcut datoria - ca totdeauna, în linii generale - într-o am bianţă
de adversităţi ceva mai marcată decit în alţi ani, cu exacerbarea violentă
a unor susceptibflităţi directoriale, regizorale (exprimate mat cu seamă în
mici perfidit şedinţtere) şi ale altor factori predispuşi mereu să şcolească,
să aducă la ordine criticii, .,să le bage minţile în cap", să-i facă, deci, dacă
se poate, altceva decit ar trebui să fie ei, conştitnţe probe ale mişcării tea­
trale, în serviciul calităţii teatrului, a l valorilor autentice, al culturii româ­
neşti socialiste.
Au fost şi cîteva cazuri - izolate - de improbitate critică flagrantă,
precum şi unele apariţii meteorice, în galaxie, de neofiţi, comentatori de-o
seară, coregrafitnd graţios prin văzduh în serviciu comandat, după care, la
stingerea becului, au pierit. Atacurile împotriva cronicarilor de meserie,
cîn d aceştia au opinie (căci nu-i amendează nimeni pentru impersonalitate),
sînt tnthnftoare, fireşte, nu însă şt neaşteptate. In tulburătoarea sa profe­
siune de credinţă din 1949, rostită la radio, Eugen Lovinescu spunea : "Mili­
tantă, mtsiunea criticului postulează de la sine lupta, injustiţia şi cruzimea
pînă la nimicire ; trebuie să o primim, deci, cu resemnare, nu numai de la
adversari legttfmi, ci şi de la cei cu care luptăm pe aceleaşi poziţii ideolo­
gice". Printre achtziţitle anului ce s-a scurs e şi reamintirea acestei consta­
tări ; atîta doar că astăzi îmi pare că nu resemnarea ar fi postura cea mai
potrivită.
A ltminteri, cum ziceam, stagiunea a fost bogată, cam prolixă, iar
dacă nu şi fixată în cîteva repere fundamentale, concludentă totuşi prin
cercetare fructuoasă şt efort real spre detectarea în creaţie a sensului vremii
şi satisfacerea multilaterală a gustului public.

1984
Printre sutele de felicitări de Anul Nou, primesc şi una nesemnată :
"Dar mat du-te, domnule, şt la cinematograf. . .
"

1t r4spund atei anonimului : "Indică-mi dumneata un film de-al nostru

care s4 fie deasupra spectacolelor noastre şi mă duc".

83

https://biblioteca-digitala.ro
� -------
de
DRAMATURGI
ROiv\ÂNI
C ON TEMPO RANI

de ADRIANA POPESCU vinovăţie al culpabilului însuşi, cit şi ju­

decata la care-I supun ceilalţi (care nu
pot deveni aliaţii lui inconştienţi decit
pentru puţină vreme) . Pentru a exprima

I ON BĂIEŞU (1 1 ) dramatic o asemenea idee, Băieşu re­

curge la tema (clasică) a asumării unei
false identităţi (prin furt şi - poate -
chiar prin crimă) . . " . (Natalia Stancu •
1974, 2 1 martie - CHIŢIMIA, dramă în .,Scinteia" , 22 mai 1 974).
două părţi.
Teatrul de Stat din Sibiu. Cu : Constan­ Chiţimia este unOblomov autohton '·
tin Măru, Ion Ghişe, Kitty Stroescu, Cos­ ('Eugen Barbu, "0
dramă a ratării" , in
tel Rădulescu, Marius Niţă, Teodor Por­ volumul " In căutarea sensului pierdut··
tărescu. - Teatru comentat de Ion Băieşu, Ed i­
Piesa s-a mai jucat la Teatrul "Bu­ tura "Eminescu " , 1979, p. 83) .
landra " din Bucureşti (28 martie 1974),
in regia lu i Alexandru Tatos, cu Octavian A lte opinii : Dinu Kivu, "România lite­
Cotescu in rolul titular, şi la Teatrul rară " 47/1973 ; E. C., "Informaţia Bucu­
Naţional din Iaşi, în regia Ancăi Ovanez­ reşti U:lui ", 29 martie 1974 ; Traian Şel­
Doroşenco. maTU Informaţia Bucureştiulu i ", 3 apri­
lie 1 9 74' ; Radu Popescu, "România libe­
Parabola despre Chiţimia sau parabola
ră", 5 aprilie 1974 ; Ma rius Robescu.
�u Chiţimia nu este numai un joc scrii­
România literară" , 4 aprihe _ 1974 ; Eugen.
toricesc abil şi niţel suprarealist, nu este
Barbu, "Flacăra ", 15 aprilie 1 974 ; Via­
numai o trimitere la o situaţie posibilă rica Tăndsescu, "Scinteia tineretului " .
cindva şi undeva şi nici numai o poveste 1 8 aprilie 1974 ; C . Ţotu, "Acustica idei i "·
din care morala se desprinde mai mult "România literară ", 25 aprilie 1974 ; Au­
sau mai puţin uşor pentru cine vrea să
rel Bădescu, "Contemporanul", 1 5/1974 ;
dea altora pilde despre falimentul feri­
I leana Popovici, "Teatrul ", 4/1974 ;
cirii născute din şi mai ales tntemeiată
G. Timeu, "Steaua" , 5/1974 ; Ion Cocora.
pe mistificare. Adevărul acestei parabole
Tribuna" 1 8/1974 şi 20/1974 ; V. Ducea.
este mai mult decît s-ar bănui la prima
vedere o t rimitere la esenţa fiecăreia din
;: '
Teatrul ", 10/1974 ; Eugen Simion, "Lu­
ceafăru l " , 7 septembrie 1974 ; Nichtt�
acţiunile noastre atunci cînd credem că
Stănescu, "Caietul-program " al spectaco­
efectele nu vor putea fi niciodată des­
lului de la Teatrul "Bulandra" ; V. D.•
compuse pentru a se vedea care este
"Teatrul" , 2/1975 ; C. Paraschtvescu.
adevărul care le-a generat. Băieşu nu
"Teatrul", 3/1975 ; Al. 1. Friduş, "Cro­
ne mai amuză, Băieşu ne obligă să răs­
nica " , 9/1975.
pundem unui chestionar moral nemilos . "
( Dinu SăraTU, "Săptămîna culturală ",
5 aprilie 1974). 1977. 2 1 octombrie - COMEDIE FARA
TITLU
"Ultima piesă a lui 1. B., Chiţimia este
o dramă. Ea porneşte de la o lucrare tn Teatrul Giuleşti din Buc:.�reşti Regia
proză - o schiţă inclusă in volumul .,Su­ George Bănică. Scenografia Eugenia
fereau împreună". Chiţimia voieşte �ă Bassa Criş.maru. Cu Sebastian Papaiani.
spună - răspicat în final, mai indecis şi Radu Panamarenco. Ion Anghel. Simion
tulbure pe parcursul piesei - că feri­ Negrilă, Nicolai Ivănescu, Constantin Co-­
cirea (şi chiar cursul firesc al existenţei) jocaru. Ion Chiţoiu, Adrian Vişan, Anton
nu se poate baza pe mistificare ; impos­ Filip. Corneliu Dumi traş.
tura, furtul, crima, ipostaze ale degra­ Spectacolul a fost prezentat la Televi-­
dării u mane, determină eşecul oricăror ziune, in aceeaşi distribuţie.
(al tuturor) aspiraţii ale omului ; că la " ... o comedie adev_ămtă, avind o repli­
acest eşec contribuie atit sentimentul de că s;Jumnsă, plină de ha�. o comedie.

84

https://biblioteca-digitala.ro
fără pretenţii prea mari, e drept, ruptă
cam ·orutal in două parti bine distincte,
dar fiind o creaţie sinceră i n sensurile
t!i. !'rima parte atacă direct problemele
destul de actuale ale abuzurilor, ale mi­
cilor clanuri de şefi şi şefu.Jeti dintr-un
CAP, iar cea de-a dou a parte intră pe
tărîmul unul subiect mult dezbătut ş i de
mare populari tate, cel al fotbalului. 1 . B.
ştie sa scrie comedie şi la piesa sa lu­
mea ride din suflet pentru <:ă .replica
este sa th·icâ, virulentă, spune faptelor pe
nume, demască fără menajamente, atacă
direct tarele unei actua·lităţi ce o vrem
purificată de relele omeneşti" (Ileana
Lucaciu, .,Săptămîna culturală" , 18 no­
iembrie 1 977) .
Alt e opinii : Traian Şelmaru - "Infor­
matia B\JJC ureştiului " , 26 octombrie 1977 ;
Marius Robescu - "Luceafărul" , 5 no­
iembrie 1977 ; Cristian Livescu, "Jocul ,
Alibi, Comedie fără titlu", ,.Teatrul "
1 0/ 1 978 ; Bogdan Ulmu, "De două ori Bă­
ieşu : Comedie fără titlu şi Jocul" , "Ro­
mânia literară ", 12/1978.
1978, 8 martie- JOCUL, piesă i n două
părţi
Teatrul ,.Nottara" din Bucureşti. Regia :
George Rafael. Decorurile : Sever Fren­
ţiu ; costumele : Lidia Radian. Cu : Gilda
Marinescu, Val Săndulescu, Valeriu Pre­
da, Mirela Gorea, Mircea Jida, Marga­
reta Pogonat, Lili Nica Dumitrescu. Şer­
ban Cant!Wuzino.
Specta-colul, cu a-ceeaşi distributie, a
fost adiiiPtat pentru Televiziune, in regia
Olimpiei Arghir.
Piesa Jocul provine qin piesa intr-un
act Mama s-a îndrăgostit, publicată in
revista ,.Teatrul" . 12/1971.
,.Jocul e cea mai bine construită scrie­
.re dramaticâ a lui Băieşu. Se desfăşoară
atit de ingenios, incit ai impresia că
oric� se poate i ntim.pla, numai ceea ce
se întîmplă nu-ţi trece prin cap. Mă
grăbesc să adaug că nu e vorba de o
tehnică formală, nici de una poliţistă.
In jurul unui personaj enigmatic femi­
nin se ţese, din lumini şi umbre. din
bucuri i şi drame, din ingrij orări, bănu­
ieli şi nădejdi, un joc de-a viata, amin­
tind arghezianul «De-a v-aţi ascuns .., ale
cărui versuri finale incheie dealtfel pie­
sa. Un zimbet putin trist învinge frumos
si lucid, împreună cu personajele. im­
n ejurări
.. grele prin care oricare dintre
noi ooate s'i treacă. Băieşu nu a pi('rdut
n i m i� din vivlicitate. ci a ciştiltat. m'l­
tnrizindu-se" (Traian Şelmaru, . .Informa­
tia Bucureştiului" , 9 martie 1978\.
"Textul ( ...) contine o exemplară lectie
de demnitate, de eaLm superior, de ig­
norar:! a mortii intr-un nobil efort de
reabilitare a conditi Pi umane. Sotia din
Jocul nu vrea să destăi nuiască nici so­
tului, nici copiilor. secretul maladie! ei .
preferind să plutească asupra ciudatului
ei comportament acuzaţia adulterului -
https://biblioteca-digitala.ro
salvatoare, din punct de vedere afectiv
(pentru familie), după d ispariţia-i defini­
tivă. Excelent construit, cu mare talent,
cu abilitate (evitindu-se orice i ootetic ac­
cent melo), personajul mi se pare unul
din cele ma i profunde din d ramaturgie
românească a ultimilor decenii" (Bogdan
Ulmu, .,România literară", 12/1978).
A lt e optnii : Radu Popescu, ,.România
liberă", 22 februarie 1 978 ; Aurel Bddes­
cu, ,.Contemporanul", 19/1978 ; Ioan La­
zar, .,Luceafăiru l " , 12/1978 ; C. Paraschi­
vescu, .,Teatrul" , 4/1978 ; Cristina Dumt­
trescu, ,,Teatrul" , 1 1 11979.
1978, 1 3 apri lie - ALIBI
Teatrul de Stat din Oradea. Regia
Al. G. Croitoru. Scenografia Maria Ha­
ţeganu. Cu Jean Sândulescu, Simona
Constantinescu, Mariana Neagu, Nicolae
Toma, Olimpia Mîinea, Marcel Segărcea­
nu, Anca Miere-Chi.ri lâ, Grig Schitcu,
Radu Vaida, Ion Marti n, Dimitrios Ste­
fanidis.
Piesa s-a mai jucat la Teatrul "Bu­
landra" �premiera in mai 1 978), i.n regia
lui Cornel Todea, scenografia lui Dan
Jltianu şi cu Tamara Buciuceanu-Botez,
Aurel Cioranu, Ion Besoiu, Mihai Mere­
ută, etc.
"Poate este lipsit de importanţă faptuJ
că piesa lui Ion Băieşu Alibi nu apare
nici ca o comedie, nici ca o dramă : are
de toate şi de aici lipsa de unitate şi
senzaţia că uneori scenele sint scheciuri
de sine stătătoare. ( ... ) In esenţă, .poves­
tea d�rectorului de ,Ja spaţii verzi fră­
mîntat de faptul că ar fi călcat un om
cu maşina are sau ar trebui să aibă o
notă dramatică. In esenţă, povestea ma­
mei care şi-a părăsit la naştere fiica jn
maternitate are sau ar trebui să aibă o
notă dramatică. De fa?t însă, poveştile
respective sint doar .pretexte ,pentru a
pune in mişcare nişte personaje, nişte
tipologii întîlnite i n viata curentă şi iro­
nizate de dramaturg. Replicile sint co­
mi·ce în faţa unor situaţii care in mod
obişnuit nu abundă in umor. ( ... ) Con­
strucţia piesei e uneori dezechilibrată,
d ramaturgul moralizînd pe baza unor si­
tuatii .rezolvate cu prea multă uşurintă.
care .nu pot convinge spectatorul de ade­
vărul ce se vrea demonstrat " (Ileana
Lucaciu, ,.Săptămîna culturală" , 19 mai
1 978).
"Ultima premieră e Alibi, comedi e
suculentă ş i substanţială. ( ... ) Comedia
substanţială ride, i n virtutea comică a
unei idei satlrice, producind anticorpi
pentru leziunile organismului social. ( ... )
O intimplare oarecare (accidentull func ­
ţionează ca un revelator, scoţînd la lu­
mină. in nuditate hazoasă, cusururi mari
şi mici de latenţă perpetuă (starea anor­
mală) ca re, prin efectul unei d-ecizii oer­
sonale eroice, sîn t b3tjocorite şi răvăsite.
AS.piraţia e spre autentidtate. Faotul c'i
85
 accidentul era fals, iar unele d i n t re me­
tehne imagin are, ş i bravura erou lui fără
o bi ec t, nu f ac e decît să poten teze comi­
c u l. fără să e l i m i ne substratul a m i'n ·ui în
rea l itate a lui efectivă" (Valentin SUves­
tru. prefata la Alibi, în volum ul . , l n că u ­
tarea sensului pi�rdut·• . Bucureşti, Ed i­
t u ra "Eminescu" , 1 979. s er ia Teatru co­
m enta t. p . 3 1 7-:H B l .
Alte opinii : Marga reta Bă r b u ţ ă .
f o r m a t i a Bucure5 t i ulu i " , 6 m ai 1 9711 ; Va l.
Dumit rescu, ,.Luceafă r u l " , 1 9/ 1 978 ; Va­
lentin Silvestru . .,România .J i t e r a r ă , " 20/
1978 ; Paul Tutungiu, ,.Teatrul", 5/1978 ;
Fl. Faifer, "Vocaţia comediei", ,.Cronica" ,
36/1976 ; Ion Arieşanu, "Orizont", 48/1979.
19711. a pri l ie - IN CAUTAREA SEN­
SULUI PIERDUT.
Teatrul "Radn6ti Mi klos" d i n Buda­
pesta. Ungaria. Regia : Gosztonyi Jânos.
Tr aduce re a textului Lâzâr Gyorgy. Cu
S6lyom I l di k6, Feny6 Ervin . Huszâr
Lâszl6. Jo6s Lâszl6, Simon Peter, Thlr­
ring Viola.
Piesa s-a mai jucat la Teatrul de Stat
"Valea Jiului " din Petroşani (1980), in
regia l u i Florin Fătulescu. Acest spectacol
a luat marele premiu al Festivalului dra­
mat u rgi ei româneşti actuale Timişoara
-
nevăzuta cămilă de D u m i t r u Solomon).
Teatrul Naţional din Bucureşti, sala · A te�
lier. Regia Sanda Manu. Sceno g ra fia :
Paul Bortnovschi. Cu : Rodica Popescu,
Radu Gheorghe (în Puterea dragostei) şi
Rodica Popescu, Damian Crişmaru şi Con­
stantin Diplan (în Escrocii în aer liber).
"Găunoşenia, impostura, inconsistenţa
morală a eroilor pe care-i a n imă, Băieşu
..In­ o demonstrează nu prin in a d ve rtent a sau
i n consecventa de comportament, ci, dim­
potrivă, strivindu-i sub uriaşa povară şi
so l i d i ta t e a p rop ri i l o r lor constructii. pe
care pauperitatea lor sufletească n u le
poate sustine in n ici un caz.
..Escrocii... aceştia nu sint dep l orabi l i
doar pentru că mărunta potlogărie de
care sînt învinui ţi este. la rindul ei, de­
plorabiJă. ci pentru că argu m en ta t i a lor
- .. existenţială.., aş zice - atît de com­
plica t şi laborios eşafodată, are Ia bază
u n n i m ic absol ut" . ( Dinu Ktvu , prefata
piesei Escrocii in aer ltber, în v o l um u l
In căutarea sensului pierdut , ed. c it .
p. 445-446).
,. Puterea dragostei e savuroasa istori­
o a ră a unei fete care s-a îndrăgostit ful­
gerător, in obscuritatea să·l i i de cinema­
tograf, de un tînăr extraterestru. Tre­
cînd cu uşurinţă d i n verosimil in fan ­

1980.
"Piesa într-o parte a d ra m a t u rg u l u i
este, în fond, i postaza parabolică a unor
frustrări şi, în logică şi l eg i c ă urmare,
expresia unei nevoi de recuperare şi com­
p ens aţ ie . ( ... ) A recupera - cum spu­
neam - sensurile pierdute va să zică ,
aici. a r ecupe ra o pierdută ( c um ? de
ce ?) logică şi coerenţă a faptelor şi idei­
l o r . Iar efortul în această directie capătă
dimensiuni neaşteptate î n sensul unui
dramatic hazos, al u n u i rîsu'-plînsu' spe­
cific li teraturii lui B ăieş u . ( . . . )
. . . ea e în felul ei o operă did-'.ctică. în­
chisă într-o construcţie dramatică unde
absurdul nu consti tuie decit u n a rgu m ent
al demonstratiei. Un dldactlclsm a. la
Băieşu"'. Un Băieşu căruia - eu cel pu­
tin - nu-i iert cîteva facHităţi, dar că­
ruia nimeni n u îi poate contesta în aces t
In căutarea sensului pierdut form u l a ori­
ginală a unui amuzament de mare tris ­
tete şi substanţa unei pledoarii pentru
morală individuală şi moralitate publică"
(Aurel Bădescu, p ref aţ ă la piesa fn cău­
tarea sensului pierdut, în volumul cu a­
celaşi ti tlu. ed. cit., 407-406).
Alt e opinii : Magdalena Boiangiu, Tea ­
trul" . 2/1963.
1978, octombrie, PUTEREA DRAGOS­
TEI şi ESCROCII IN AER LIBER (in
spectacolul-coupe Aventură in banal, cu­
prinzînd şi Frumos e în septembrie la
Venetia de Teodor Mazilu şi Frumoasa ,
tasticul pur, Băie$U alerte:�.ză, înt r-un
scherzo comic, asupra super fi ci al ităt i i ex­
trem e în m ate ri e erotică, dar . meditează
maliţios şi asupra pedagogii lor pă�·i ntec;ti
su mare." (Valentin Silvestru, , . Româ n i a
li terară" , 9 noiembrie 1 978).
Alte opinii : Margareta Bărbuţă, "In­
formaţia Bucureştiului" , 25 octombrie
1976 ; Ileana Lucaciu, "Săptămîna cul­
turală" , 27 octornbrie - 1 978 ; Radu Popes­
cu, ,,România liberă " , 15 noiembrie 1 978.
1961, 15 o ct o mbri e - FANTOMIAOA
Teatrul "A. Davila" din Piteşti. Regia :
Mihai Radoslavescu. Scenografia Emil
... Moi se S z al la. Cu : Mihaela Lupu, Dan
Ivănesei, Em i l ia n Cortea. Florin Preto­
rian, Petre Dinuliu, Cristia n Tutză, Pe­
tre Ta nas ievici, Con s ta n tin Sta v r i l .
,.Fantomiada (plecînd de la o situaţie
din «Dresoarea de fantome..) este o nouă
expresie a u n u i puternic simţ cornle (... )
... un mic grup de falsificator! de bani se
reuneşte intr-un loc favorabil operaţiilor
infracţionale - un castel vechi, in munţi.
" ... Fantomele .., menite a indepArta orice
curiozitate periculoasă, sint puse in si­
tuaţia de a intra in rol chiar de Ia ince­
putul piesei" . (Marian Popescu, "România
literară", 44/198 1 ) .
Alte opinii : Paul Tutungiu - ,.Tea­
trul", 11 '1961.

86

https://biblioteca-digitala.ro
ME� IDIANE
NATALIA STA NCU
Moşten i rea
l u i Stan islavski
Actuala stagiune teatrală sovietică este
bogată in anivet-sări. In decembrie .!.-au
sărbătorit 1 25 de ani de la naşterea lui
V. 1. Nemirovici-Dancenko, in ianuarie
s-au implinit 1 20 de ani de la naşterea
lui Konstantin Sergheevici Stanislavski.
De asemenea, M.H.A.T. (Teatrul Academic
d{· Artă din Moscova), celebra instituţie
de faima căreia se leagă opera, "viaţa in
n rtă" , a lui Stanislavski şi striHuci rea
atitor altor nume şi spectacole prestigi­
oa.>e, a serb:It 85 de ani de existenţă.
Pentru a marca ultimele două comemo­
rări, principalului mentor al teatrului so­
vietic i-a fost coru.acrat un simpozion in­
ternaţional. Un simpozion care a avut ca
premisă chiar un principiu al lui Sta­
nislavski : acela că înţelegerea valorii
teoriei sale este cu putinţă d:Jar prin
mijlocirea practicii şi prin validarea t:i
in timp.
Simpozionul a beneficiat, cum era şi
firesc, de o vie participare din partea
oamenilor de teatru de pe intreg cuprin­
sul Uniunii Sovietice. Astfel, după refe­
ratele introductive susţinute de O.N. E­
fremov, de l\1. N. Stroeva şi E. 1. Gorea­
cikina, inci tante opinii despre structura­
rea şi inchegarea, in. activitatea scenicii,
a îndrumărilor stanislavsltiene au expri­
mat Oleg Tabakov, K. Simionov, artişti
d i n Letonia, Bielorusia, Estonia, Tadjiki­
t.tan ; o pleiadă de realizatori care au
argumentat s<!mniiicaţia fenomenului pe­
trecut in teatrul sovietic in ulttmul de­
ceniu, numit "înapoi la Stanislavski" , şi
care au făcut din metoda sa o cale de
apropiere r.it ma i fierbinte de " s tarea d e
cre.:: ţie" .
Interesant. pentru a dovedi uni versali­
tatea metodei, dar şi particularităţile in­
suşirii �i dezvoltării ei continue, Alek­
sandr Samsonovici Gregorian, directorul
Teatrului rus din Erevan, s-a referit in
cuvinte calde şi elogioase si la experien­
ta lui regizorală din România, la minu­
natii actori ai Teatrului Naţional din
Craiova, cu care a colaborat.
Despre "Moştenirea lui Stanislavsk i şi
experienta artei scenice din tările socia­
liste" au \;orbit cu aplicaţie Karel Mar-
https://biblioteca-digitala.ro
tinei� şi Anton Krett din Cehoslovacia.
A �ncszka Koecher-Hensel şi Olga Bienka
din Polonia, Saşa Stefanov şi V . Luţk-a­
nov di;1 Bulgaria, Stevo Zigon din Iugo­
slavia. precum şi oameni de teatru din
31te ţări, Europa, Asia şi Amerita Lati­
nă. Nu au fost omise, desigur, rolul
creatorului "Teatrului de Artă" in promo­
varea unei dramaturgii cu aleasă ţinută
li tcrani, de Gork. i şi de Cehov, ori meri­
ll"le sale i n organizaret� vietii teatrale
- aşa intit instituţia teatrală să devină
un centru al vieţii spirituale. Participan­
ti i la simpozion au facut o profundă a­
naliză a legit<i \ilor artei, a metodelor pe ­
dagogice ale celui care a f.ast atit de viu
oJsedat de "muuca" permanentă. neobo­
s i 1 a, s& stenaatică şi ter.ac� "a c reatorului
cu sine in.<, uşi'' şi de .,munca actorului
asupra rolului" . A u rev .. nit în discuţie,
adl:!se:., celebrele principi i aie "acţiunii
psiho·fizice" pentru stimu larea activităţii
creatoare. Rolul pe care sistemul lui
Stanislavski 1 - a jucat, cu deosebire în
u l limele patru decenii, in dezvoltarea
r. alismului scenic, in afirmarea persona­
lităţi i şcolilor de teatru din diferitele
1 ilri a stat în centrul atenţiei participan­
tilor la stmpol.ion.
Cele mai originale puncte de vedere
(printre care, de o caldă apreciere s-a
Lucurat şi comunicarea românească) au
pornit prin a afirma că ceea ce e mai
Yalabil, viu, actual, ne<:esar in Stanislav­
.c.ki este demersul spre aprofundarea vi.e­
tii şi a omenescului - compatibilă şi cu
evolutia limbajului teatral şi cu adincirea
imaginii şi conceptului desrrre om, reali­
za.te in ultimele decenii. "Intoarcerea la
Stanislavski" , puterniră în ultimul dece­
niu atit in U.R.S.S., cît şi în alte ţări,
!'-a făcut pe o nouă treaptă a spiralei.
Arta teatrală "bazată pe reproducerea şi
redarea u nei vieţi organice, reale, nu
poate îngădui forme şi tradiţii impietrite,
oricit ar fi ele de minunate. Arta este
viaţă, şi, ca tot ce trăieşte, ea se aflii in­
tr-o necontenită mişcare şi dezvoltare".
Iatii unul dintre cele mai importante le­
gate ale marelui artist sovietic:
87
 Să adi ncim p u ţ i n rol ul l u i Stanislav si· d ,
s oa rta moştenirii sale, coroborind datei<'
experienţei rom â neş t i şi pri n c i p � l ele dt­
recţij ale teatrulut co n temporan m )llJIIC.
Categoric, s p i ri t u l l u i S t an i s l a v sk i a
luminat teatrul mondial şi pc al t e con t i ­
nente c u m o ate.sti1 � i fai ma şcol ii -J c•
te:� t r � ' Actor's Studil' condus[! de Le.>
Strasi.Je g �i cum o d o vedesc, d ea l t f e l, şi
; ta u l timă t c ndi n \ ă se ce rc strins asociată
reali tăţi � le vie ţi i spe c t acol ulu i din Asia
ş i America la t i n .:! .
. . .
l\Ietoda lui Stanislavskt a co n t n b u l t
i nsii, m a i ales. d u pă al doilea război mo n ­
d i •tl şi mai ales in m u lte ţări a l e Eur ? ­
pei l a i nt ă ri t ea t rad i ţi i l or na ţw na l e 111
�
.J r i n tarea lor realistă ( ori en t a re fund a ­
mentală ali"ituri d e cea romantică), la de­
finirea Ş col i lor n a ţ i ona le . A fi rm a ţ i a este
adevăratâ şi pent ru · teatrul din Românt a,
u ndC' cu deosebire in p eri oa da 1948-1958,
dar Ş i după aceea, metoda Stanislavski
s-a bucurat nu doar de stimă, ci şi de
llil studiu aprofundat şi de realizări dem­
ne de exigenta creatorului Teatrului de
Artă.
Aş aminti in acest sens, pentru extre­
ma lor elocvenţă, aprecierile extraordina­
re de care s-au bucurat Revizorul de
Gugol, cu Radu Beligan in rolul princi.p�l,
ori Bădăranii de Goldoni, ambele reali­
zate in regia lui Sică Alexandrescu, in
timpul turneelor intt·eprinse in Uniunea
Sovietică şi in Italia.
l..> esigu.r, cu timpul, in teatrul românesc
şi-au găsit expresie - sub semnul nece­
sarei diversităţi de stilur.i - şi alte ten­
dinţe cu valoarea unui ferment viu, ge­
neros. Mă refer la tentative de teatrali­
znre şi reteatralizare a teatrului semnate
de Aurel Ion Maican, Victor Ion Popa.
Rndu Stanca, apoi de Liviu Ciulei, Lu ­
cian Pintilie, Alexa Visarion, Cătălina
Buzoiauu, Dan Micu - care erau mai
apropiate rle căutările lui Gordon Cra.i g,
Vahtangov, Meyerhold, Artaud. Mă refer
la tendinte proprii ultimelor generaţi i de
r.:gizori vizind simplificarea şi esenţiali-
7.area convenţiei scenice ş i transformarea
-cutiei scenei intr-o .,cosmoramă" , intr-un
., theatrum mundl" (in care, dacă vrem să
depistăm neapărat influenţe, sintem mai
aproape de Peter Brook, .,Bread and Pup­
pet" ele.). Şi teatralitatea îşi continuă
drumul, işi imbogăţeşte arsenalul meta­
forebr scenice.
Dar flacăra teatrului de realism psiho­
logic, a teatrului preocupat de adevărul
reactiilor umane, de verid.icitatea legă­
turii dintre personaje, de analiza emoţi­
ilor, a ars .fără intrerupere. Şi cred că
nu greşesc afirmind că această flacără
·s-a invăpăiat, a căpătat in ultima vreme
o lumină mai mare decît in perioada
precedentă . Teatrul redescoperă (iarăşi !)
fot·ta artei. capabilă să creeze simdli-via­
tă. · Ace;;t fenomen s-a produs deopotrivă
in teatrul românesc şi pe plan mondial.
C:'c' două sint, după mine, tendinţele
S8
https://biblioteca-digitala.ro
mari mani fcstute in arta s pec t a c o l u l u i d i n
l u n ;e. C e a d i n li i reîntoarcere l a riidăci­
ni!t: t e a t r u l u i , l a generozitatea formelor
lui or i g i n a re. Cea d e - a doua re coru. i de­
•·area şi noul prestigiu al m od a l ită t i l or
l::!atru l ;,; i rea l i s t, ale teatru l u i preoc u pa t
,i e a crea vi a \ ă pe scenă. de a c o mun i ca
t.Jl'in a devă ru l trăirilor ac to riceş ti . Aceas­
ci l1 U i alt fenomen : cel al clim.inuării i n ­
teres ului fa\ii de formele d e teatru i n d i ­
ferente la text, deschise improvizaţiei,
;� prupia le de ha ppe ni ng, al rtve n i ri i n u to­
n t nre in centru l aten ţiei a te xtulu i d ra ­
JT.<� l i c pe depl i n cons t i t u it, ca racter izat
prin \'i r l u li l i ter are . (Simptom atic, in pri­
;n u l s0ns, c e l t.l ai recent festi val al Tea­
t r u l u i Naţiuni lor, de la Sofia. îşi alegea
d rept s u b i ect al dezbaterii tema ,.Rădă­
cinile teatrulu i " . Şi sim ptomatic pentru
a d oua d i rec\ie, Festivalul de teatru ex­
perimental de la Belgrad - BITEF - îşi
i n t i tula una di ntre ediţii, cea dm 1 978,
,. Reintoarcerea la clasici" .)
Revenirea la metoda lui Stanisl avski se
face cel mai adesea creator. Sistemul este
asimilat ca o "deschidere" . Artiştii con­
temporani se apropie rle el cu o ma i
mare li bertate decit altădată, fără preju­
decăţi, fără aprehensiuni, fără obsesia
incompatlbilităţilor - ducindu-1 astfel
mai departe. A. S. Gregorian, regizor
cart a lucrat în diverse oraşe din Uniu­
nea Sovietică, dar şi in ţara noastră şi
in Ungaria, insista, pe bună dreptate, in
cuvintul său, pe nuanţele variate ale ex­
plorării metodei in diferite arii geogra­
fice. El arăta ce cuvînt import�nt îşi
spun : valorificarea tradiţiei, a datelor
psihice, temperamentale, a experien �i de
viaţă şi artistice, specificul naţional.
ln ceea ce mă priveşte, aş releva şi
alt� demersuri înnoitoare ale experienţei
teatrale romime:;; t i şi universale ce au ca
punct de pornire estetica lui Stunislavski,
dar o duc mai departe, către alte nive­
luri ale spiralei. Aş atrage atenţia mai
intii asupra lărgirii sferei a ceea ce nu­
mim "motivatia realistă" şi ,,conştientiza­
rea" comportamentelor, atitudinilor : asu­
pra unui puternic accent pus acum pe
mentalitatea coiecU�ă, pe tadnele, şocu­
rile subconştientului, pe revelaţiile vi­
sului, pe conmctul dintre aparenţe şi
C'senţe. Creatorii urmăresc să surprindă
complexitatea binelui şi a răului, dialec­
tica mai subtilă a psihologlilor (cu accent
pe "jocul secund" ) . Este vorba, deci, d �
perspe<:tive regizorale ce asimilează noi
concepţii despre om. Dar este vorba de
asemenea de reexaminări (de la esenţă
la nucmţe) ale relatiei dintre Individ şi
mediu, vădind, cel mai adesea, o ad1nci­
re matel"ia1ist-d ialectică a mecanismelor
social-istorice.
Aş remarca apoi, ca o altă mutare de
accent, faptul că scopul actului teatral
 nu m3i este acela de a recrea "viaţa spi­
ritulu� omenesc'' , ci "viaţa omulu i care
trăieşte- azi, aici şi a c u m " (sub semnul
unei actualizări ce nu ignoră etern uma­
nun .
De asemenea, perspectiva asupra per­
sonajelor devine, din compasională, mai
mult sau mai puţin critică - distanţa
nefiind categoric incompatibilă cu �::c<!a
.. redare a vieţii interioare" către c ar�
işi dirija actorii intemeietorul Teatrului
rl e A rtă .
Revenirea, azi, in circuit a lui Stani­
slavski se face şi in m oda li tă ţ i "clasice" ,
rlar, aş zi ce, mai ales in formule spec­
taculare de sinteză. Meyerhold, Vaht an­
gcv, D rec h t au fost con s id era ţi multă
·v-rcr.le creatorii unor estetici teatrale in­
eornpatibile cu cea a lui Stanislavski. C e ­
l e bru l director de c on şti i n ţă teatrală î n ­
suşi . a cultivat acest sentiment de incom­
p a ti bi l i ta te şi ost-ilitate, refuz şi respin­
gere a ceea ce nu corespundea vizi unii
sale.
,'l.zl ni se arată, c ons ta tă m , că sintezele
s in t deopotrivă posibile şi necesare. Asis­
tăm la t ra nsreru l metodei, văzută ca o
o r ie n t a re către modafitllţi scenice d i n 1 re
cele mui variate. Că aceas t ă aprofundare
poate îmbrăca, in ultimă instanţă, haina
teatrului m e tafor ic, expresionist, agitato­
rlc etc. nu mai es t e considerat un fapt
ina cccpb'.Jil (cum ii păre:t lui Sta­
n ls lavF.ld). Astfel, este un lucru ştiut că
J.u uHi dintre practicienii te�trulut• de "re­
p re:�:en tQ. re" au re cunoscu t, eel puţtn pen ­
'ru o primă e tapă . a procesului · elaoodi rli
şrtistice, valabilitatea metodei sta·nlslăv.;:
skiene, .C h i a r adepţii teatrulu i politic, ln­
pi!erenţi la ps i hol ogie şi conce ntrat! asu­
pra rela ţiei dintre ind i vid şi meca,nismul
social-politic, au ajuns la concluzi a că
reuşita lor e parţială, fără contribuţia
inspiraţiei şi a .fanteziei, fără adincirea,
fie ·şi cliscon linuă, a tră iri i motivaţiei
uman� - in con:;; tientizarea căreia Sta­
nb lavskj a avut un rol hotăritor.
"Disecarea vieţii su f let eş ti " - tel ma­
j o ,· al . creatorului Teatrului de Artă · .",....
Rre o se m ni fi c a t ie ce nu a fost, totuşi,
!.e�ficient subli niata. ln fond, ea aratA c ă
f:1anislr.. vski p u ne in centrul situaţiilo r şi
e ven i m e n te l or omul. Acesta est e princi­
palul purtător al valorii.
. Autorul unui dicţionar I-a aşezat pe
S�ar.islavski in rin(iul psihologilor. igno­
rind p1·�minenţa contribuţiei sale artis­
tice. Mai degrabă dedt un psiholog, Sta­
nislavski este un filozof umanist al tea­
'trului.
Teatrul îşi poate propune să-şi lărgeas­
cii ari� <le i n vest i g are, să-şi modifice m i j ­
loRcele. Intotdeauna omul va rămine nu
nurr.ul ob i ec tu l , ci şi mai cu seamă s u ­
bLctul f u n d am e n tal a l comunicării uma­
ne. DE ai c i , şi şansa p eren i t ă U i metodei
lui S tanislavski, şansa conlinuei dezvol­
tări a m oş te n i r i i sale.

S-a stins din viaţA in Bucureşti, la vencrablla virstA de 84 de In me moriam

ani, o mare actriţi.
Nunuţa Hodoş - artistA cmerltA, personalitate marcantA a tea-
trului românesc -, fiinţA de o rarA nobleţe sufleteascA şi de o
modestie cuceritoare, a plecat dintre noi in luna decembrie f"'lll ..._. u n u'a
t
a lui '83.
Nunuţa Hodoş a strAlucit cu har şi talent pe scena Naţlonalulul
clujean, şi apoi, intre anii 1953-1966, pinA l a pensie, pe cea a H O d Of
Teatrului Dramatic din B raşov, spaţiu in care a dat viaţA unei
memorabile galerii de personaje in VInovaţi fără vină, Fata fără
zestre de A. N. Ostrovskl, Domnişoare Nastasia de G. M. Zam­
flrescu, Anii negri de N. Moraru şi A. Baranga - şi indeosebi
lnegalabllel creaţii din Mutter Courage de B. Brecht. A jucat in
filme (din pAcate. nu din vina el, roluri secundare). A fost
inzestratA de la naturA cu un glas de clopot de aramA şi cu un
chip atit de expresiv, cum cred că doar Btorln a mal avut.
Printr-un Joc al hazardului - oare teatrul nu-l un joc ? -,
Nunuţa Hodoş a inchis ochii pentru totdcaqna, stind dreaptă şi
necllntlti Intr-un fotoliu, aşa cum a murit de atitea ori pe scena
braşovean! In spectacolul cu piesa Copacii mor in picioa:re de
A. Cassona. Repetase de prea multe ori aceastA scenA ca s-o
poatA da uitArii Inainte de a se lAsa ultima şi definitiva cortină
peste vlaţa el, pe care a trAit-o ilitens şi frumos, aşa cum tra.tesc
toţi oamenii care-şi dlrulesc Inima şi sufletul Bemenllor lor.
Nunlljţa Hodoş ne-a plrislt cu sentimentul datoriei impllnlte.
Şl-n timp ce scriu toate acestea, mi gindesc el. intr-adevăr ...
"copacii mor in picioare".

Dimi trie ROMA� : .• .

https://biblioteca-digitala.ro &9
 - Stimate Alexander llausvater,
sînte'l vicepreşedinte şi director ar­
tistic al Festivalului Internaţional
de teatru de la Quebec. In aceast�
caUtat& oficială, aţi venit in Romi­
ni,. pentru o zi. De ce numai o zi ?
M:i simt puţin vinova.t că n-:1m ve·
nit pentru mai multă vreme şi ca n-am
văzu L mai m1.1ltc spectacole. Trebuie ·;:i
fiu sincer şi să spun că ini �ial nu aveam
i ntEnţia să vin acum in. România. Pro­
gramul de vizionar-e a unm· '>pectacole
din Europa de elot, in vederea unei se­
lecti i pentru Festivalul international din
iunie 19!!4, e ra intocm i t , şi Homâniu n �c
figura in i t i nerari ul meu. I ntimplarea
a făcut să mă int i l nesc: la O Ltawa cu
Alexa Visarion şi cu ataşatul cultural al
Romfmiei in Canada. domnul Baltag ; ei
m-au conviros să vL1. Notaţi un um::i­
nunt ,.t ratativele " aveau loc i n limba
romană. Aşa că am venit �i am vizio­
nat trei spe::tacole la Teatrul G iuleşti,
Woyzeck, O noapte furlunoasă şi Nil­
pasta.
· - Nu vi întreb deocamdată ce
pirere aveţi despre aceste specta­
cole, deoarece aş dori să folosesa
prile!ul convorbirii noastre ca si\
vi prezint cititorilor revistei. Sîn­
teţi cunoscut î n Canada, Statele
Unite şi Europa apuseană ca .un
Cu om de teatru complet : regizor, pro­
fesor de tea.trologie, dramaturg.
Multe dintre montirlle dumnea­
voastră au devenit spectacele df!

A lex< t n d er Ha usvater
referin,ă, unele chiar subiecte pen­
tru tezl' de doctorat. V -aş ruga
să-mi spune'i cind a�i inceput Rd
vi simţiţi atras către lumea fa!lci­
nanti a teatrului.
despre Cînd e1·am foarte mic. Cred că a­
veam 6 - 7 ani.
• coexistent·• persollajului - Unde, în ce împrejuriri ?
- La Bucureşti. Am j ucat un rol in-
c u acto rul tr-un spectacol la Teatrul ,,Bulandra ", in
piesa lui Gorki Vassa Jcleznova, i n care
• modal ităţile de comu nicare protagonistă era doamna Bulandm , iac
eu, unul dintre nepoţii bătrînei Vassa.
Imi a mintesc anumite lucruri care mă
nemijlocită fascinau, şi î nţeleg cît de importante au
fost ele pen.t ru mine. rmi a m in tesc de
• , , ! l iPam pol itics" - u n cone ept doamna Bulandra, de fenomenala ei vi­
talita'te, de modul cum m-a frapat dua­
o
recrizoral lismul pc care-I naşte expe1·ienţa scenică
- faptul că actorul, păstrindu-şi identi­
• natura actorieească este fluidă tatea sa ome!1ească. îşi adau�ă in ace­
laşi timp altă identitate, devine altci­
• două spectacol e antologir.e: neva. I n mintea mea de copil s-a înti­
părit atunci observaţia că person aju l nu
"Haml et" şi " Decamerom • l " se confundă cu individul-actor, nici In­
di vidul-actor nu este anihilat de perso­
naj, nu uită de personalitatea lui, pen ­
tru a deveni personajul A sa u B sa u C.
O convorbir� Am a v U ' . atunci, la 6-·7 ani . i mpresia
că a m in faţă un jongler ch i nez care

de Paul T utungiu menti.ne in aer, cu outcrea lui magici'i,

două hrfurii atit i d enti t at e a indivldu·

90

https://biblioteca-digitala.ro
Citeva tăieturi din presA privitoare la spectacolele lui Alexander Hausvater
lui-actor cit şi identitatea personajului.
Această impresie stă poate l a baza con­
troversei mele de azi cu teoria stan.is­
lavskiană, care, deşi este o etapă impor­
tantă in istori� teatrului mondial, susţine
- cred eu, eronat - că pe scenă actorul
trebuie să aibă o singură identitate. Pen­
tru mirie nu este interesant actorul care
apare pE: scenă cu identitatea personaju ­
lui deja creatâ, c i acela care intd p e
scenă c u identitatea lui d e actor şi, prin
talent, prin darurile sale de profesionist,
creează fn f:lţa mea, spectator. iluzia că
devine ultul - personajul. Dar această
devenLre vreau să se producă in fa ta
mea, nu vreau ca iluzia sâ fie creată in
cul ise, in faţa oglinzii din cabină, unde
'
actorul �e machiază.
- A,adar, una dintre ideile care
dominA stilul mh:anscenelor dum­
neavoastrA, s-o numim deocamdată
prezenţa dualA in scenl, s-a nAscut
la Bucure,ti.
Şi eu m-em născut la Bucureşti.
Este un amănunt pe care il fac cunos­
cut reporterilor de fiecare dată.
- Dar Ideea crelrll Iluziei per­
sonaJului In faţa spectatorului, con­
vieţuirea In sceni a actorului cu
perscmajal aparţine folclorului, este
prezenti in tot teatrul folclorle din
lume••
https://biblioteca-digitala.ro
- Intr- adevăr, am o experien\ă, bine
marcată, cu teatrul folcloric. Aceasta s-a
intimplat în Irlanda. După ce am ab­
solvit in Isr,lel Facultaltea de limbă şi
literatură engleză, am obţinut al doilea
titlu ştiinţific la Universitatea din Du­
blin, unde am studiat teatrologia. După
doctoratul in teatrul englez, am luat şi
doctoratul in teatrul irlandez, in speţă
teatrul lui John Millington Synge, unul
dintre fondatorii mişcării teatrale irlan­
deze. Mi-am inceput cariera de regizor
la Teatrul Naţional din Dublin. Primele
mele mizanscene practicau un fel de re­
initoarcerl' la purismul irlandez. erau o
redescoperire a acestui teatru de inspi­
raţie folclorică - in sensul că in majo­
ritatea operelor personaj ul principal este
ţăranul. Totul a inceput pri n montarea
unui text de Synge. M-am dus pe insu­
lele Aran din Golful Galway, trei insule
in Atlantic, de unde îşi trag obîrşia per­
!.onajele lui .Tohn M. Synge � acolo nu
există elt-dbricitate, oamenii n-au văzut
teatru, toţi sint ciobani sau pescari şi
vorbesc limba operelor lui Synge, care
este o cngle7.ă aproape celtică. Am ales
20 de oameni cu care m-am întors la
Dubllin şi am lucrat cu ei şase lWli. Ei
au devenit actorii piesei Nizdrivaaal Oe­
cldentalul Specta colul a J'ost rampa de
laru;are a unor noi teorii in "teatrul ir-
 landez, care se afla atunci la o răscruce,
practicind metoda lui Stanislavski intr-o
modal i tate foarte riguroasă şi fermă. Ex­
perienţa mea demonstra că trebuie să
ai în vedere omul car� produce perso­
najul, nu neapărat să-I transformi in
actor, ct să-I invesUghezi, şi, cu ajuto­
rul lui, să a•t'lit:ulezi o analiză istorică.
Pr-in asemenea experimente incercam să
găsefc o comunicare dit-ectă intre public
�i actot·, să sparg "al patrulea perete · •,
să dau viaţă unui teatrl.l care să nu tr.i­
iască numai in!ăuntt·ul 1trhitecturij tea­
t rale, in care să n u existe o viziune pre ·
concepulii, iar aC'Iorul s'i fie cel care
creează sugestia teatr:l l ă , in l oc ca acea'i­
ta să fie g:1ta stabil itft, pl"in faptul că
spectatol"i i in lră intr-o clădire destinată
spect a colu lu i . Aş.a se fac::: că am renunţa�
ş i l a clf.di rea ter.t r u l u i . montările mele
evoluau i n diferite a l te locuri din oras.
Puteţi deci inţelege de ce spect.acoh..i l
Caligula se desfăşura pe 1 0 scene di­
ferite, c u publicul răs p înd i t printre ele.
sau de ce, cu ocazia . altor montări, spec­
tatorii trebuiau să fie literalmente trano;­
portati d i ntr-un loc in al'tul. Astfel, pu­
bl icul nu se mai intimidează. El nu m a i
intră stLnjenit intr-un edificiu in ca'!"e
poate să se simtă străin, nelal<Y-ul lui :
locul lui poate fi pe un staj ion de fotbal
- deci spat i u te a t ra l poate să devină s i
stadio:-�ul. p i •d na, o stradă. orice. Ase­
mEnea spatii uşureaz:.i comunic.n rea tea­
t ra l ă şi pot m u l t mai uşor ,.dezvirgi n a "
pe cineVL! ectre n - a fost l a teatru i n via1. �l
lui.
- Cred că in perioada re'ipectivă
vă aflaU sub influenţa teoriilor
brechHene in legătură cu anularea
convenţiei in teatru.
E>!e fo:.tl''..e gre u de spus, m a i ale ;
in teatru şi mai ales in regie, de cine
eşti influe.1.tat. C::-ed că ur. regi�or bun
este infl u entat de toată lumea. h mo·J
direct o;au indi rect. In ce mă !)riveşte.
<Jm fost infl uenţat in special de nece > i ­
tatea d e u sincroniZia simtirea omenea;d.
la cote··� inalte ale ep oc ii. Credeam c:t
orice idet· origLnală (fie ea a lui Artaud
sau a lui G rotowski) trebuie s1't fie '"' e .
monstrată c u actorii, prin intermediul
experimentului.
- Deci, ati inceput prin a pun'
în scenă marile Idei teatrale ale
lumii."
- Asta fac intotdeauna: Am căutat ace­
le sisteme din organismul omului capa­
bile să-I facă apt pentru proeesul de co­
municarE'. Trebuie găsite mojalităţi -de
comunieare adecvate lumii noi · care · ·a·1 -
cătuieşte azi publicul. Acea�tă lume se
uită la · tine intr-o m anieră complet nou!i,
cu aJţi oehi o;i cu alte urechi, a.Scutite' âe
televiziune Şt de radio. Să· nu · uit!im d
in vest teatrul este· si:ngura' rhd&Iitai'?
de comunicare d i rec tă intre două grupuri
92
https://biblioteca-digitala.ro
de oameni in viaţă şi simul.tan pr !Zente
actorii şi spectatoct. Restul mocalită­
ţilor de comunicare sint mljlocite : intre
un grup de oameni şi o cutie, intre un
grup de oameni şi o bucată de pînză,
înt.re ·�n grup de oameni şi altă cutie
din oare vine un sunet.
Probabil că omul acestei a doua jumă­
tăţi de secol XX are nevoie de această
comun icare di rectă, pe care o numim
teatru. Ştiu bine că pe la inceputul ani­
lor '70, cind am inceput să lucrez c:t
director artistic in ca.ooda, publicul sim­
ţea nevoia acelui şoc pe care numai tea ­
trul i-1 putea da. Simţea nevoia să fie
smuls elin mijlocul evenimentelor nebu­
loase ale cotidianului ş i să 1 se spună
"Şi tu eşti o forţă in societatea asta, ş1
tu trebuie să faci ceva, deoarece tu eşti
baza acestei soci�tăţi. N u poţi să spui
«lasi\ pe altul să facă ! ... ". Atunci, 'fe:l­
trul em acela care provoca imaginaţia,
,stimula conştiinţa socială
- Sînteţi şi dramaturg. Există in
piesele dumneavoastră tentaţia do
a Ilustra lndlviziunea dintre tragic
şi comic, permanenla infiltrare �­
traglcului in comic şi invers. In co
nuto;;urll. un text ca Decamero:wl in­
cită conştiinţa socială a cl !ltorulul
(sau spectatorului) ?
Pie�a mea Decameronul are la · bază
un incident din viaţa unei trupe �taliene
con:ius� de Ernesto şi Maria Cavale, in
a n i i '30. E ra o companie de turnee care
juca p i ese i n stilul commcdiei dell'arL<�.
printrt' care f i gura şi ves�iUul Decameron
al lui Boccaccio. Intr-un turneu. trupa a
fost are;tată de Ge>t:apo, pentru delictul
de a fi promo\·at idei socialiste, şi dusă
într-un lagăr de concentrare. Asta e > tl!
tot ce se ştie despre această companie.
ln piesa mea, ne aflăm la Auschwitz.
Un ofiţer Ln·vizibil ordonă celor ce au
mai rămz.s d i n vestilta trup3 să-i prezinte
un spectacol care să-1 excita sexual ş i
să-1 facă să rî dă . Dacă SS-istul nu va
ride, ei vor fi ucişi. Actorii trebu i e să
creeze comedia nu pentru ban1, nu pen­
tr'u glorie, ci pentru ca să-şi păst'I"eze
viaţa. Cu revolverul la tîmplă, ei tre­
buie să stîrnească risul. Ce se întîmplă
cu iaeea c reatoare, atunci cind Ofiţerul
spune :· ,;Dau "fiecăruia zec e secunde.
Vreau să mă faceţi să r id . looepi tu : l ,
2 , -:J.�. " . Ce si cit poate un artist ? C e
face el. <'U toată tehnica l ui', cind · are h
dispoziţie numai zece secunde ? Nu m a i
există teorie, nu mai există nimic. Ce
va face el ? lşi va •da jos pantalonii ?
Desigur, actiunea se incheie cu t·riumful
um8JTli.Jlui ' actorii hi vor pAstra pînă h
�fîrşit demriit'a:tea şi · vor pieri. ·.
Acesta este doat' un exemplu' de piesă
inspi rată, in · illtimU · trei imi. der i dee 1
dualismului'. latli de' -c!e cre':! · nE!C(Sq.q,r ca
faptul teatral să conţină in formula lui
de expresie măcar două stări antagonice.
Faptul teatral nu trebuie să se revendice
nici dintr-un singur stil. De aceeu, pentt·u
mine este foarte important să mixez in­
tr-un SIXCtacol stiluri diferite. A ajunge
la stilul pur inseamnă să creezi un stil
pentru un spectacol anumit ; stilul pur
este stilul original al spectacolului. El n u
repetă, ci reLumă.
- Este o sinteză.
S i n t eză este un cuvin t foarte po�ri ­
vit ; se ajunge la o creaţie superioa ră,
aptă să refleo:i.e conţinutul şi forma unut
spect.1col ilned�t.
- In conceptia dumneavoastră,
deci, fiecare spectacol este in ofen­
si\'A. fală de conven4iill! acceptate,
este un atac impotrh a posi�ilului
conrormlsm al publicului.
Atnc - imi place cuvintul, dar
nu-mi place .asociaţia. Atac asupra sim ­
ţurilor, atac asupra imaginaţiei, dar n u
neapărat atac i n sensul d e şoc pe care i l
i n t rebuinţant inainlte. La primele mele
experienţe· canadiene, sensul de şoc era
foarte im portant, pentru că găsisem aco­
lo o societate care nu era combativă, o
:!'ocietatc mai degrabă satisfăcută de si­
ne, i ntt.oresată mai mult de viaţa perso­
nală , in.dividuală. Aşa că şocul era i m ­
porlallil. Spectacolul m e u cu textul lui
Fl•rnando Arrubal Nu puneţi florilor că­
tuşe, i nspirat din viaţa deţinuţilor in in­
chisodle lui Franco în timpul război ului
c i vil din 1 936, era un !;pectacol de ş x,
t o �almente de şoc.
Pe baza acestui spectacol, am dezvoltat
o t eorie de teatru pe care am numit-o
dream polltlcs (politică in sensul pe care
greCii il dăd!3aU cuvintului polis), f\di c 1
polls-ul visului. Pn:t principiul devierii
de la re:.tlitate, voiam să crecz imagi n !
a l e unui teatru mai ales rionverbal, fizi::.
care · s ă structureze o reali tate complet
r!eosebită de cea obiectivă ; faptul că
subie::tul, tre:t.indu-se din somn, a· putut
să,Şi vadă o dorinţA realizată h vi�. it
va . face să-şi dea seama că· visul e pri­
mul pa ; spre re"'litatel rivniti. prim:�
etapă a proce;;ului de impunere a vokrtei
în rea!it nte. I n v i s, noi luăm diferite
forme ani malice sau forme de obiecte
ir.ariima te. dar in realitate .noi nu accep ­
t:'im altceva decit forma omeneascA. Pri'l
i ntermediul acelor forme iraţionale· pu­
tem În'.!:\ realiza idei .,i intimpll\rl
· greu
de realizat in r·ealltate. ·
'Pt-ntru mi,ne; ca director de sce:1ă. n'l­
t ura actoricească nu are o formă sol id:\:
ci' una fluidă. Dacă a�ce)>tăm a-:easti i­
dee. de ce oare · acceptăm aetOr'Ul în f">r­
mA' · Imuabilă. spunind că el e<ite cUII.are
ind iVi d , lQ. virşta cutare, ŞI nu· poâte ·oe­
ver'li decit cutare şi clitare ? PotMvit teo­
riei dream polltl cs, actorul poate deveni
orice ;, dac.ă !i.O�taţqr!Jl acţeptă starea din
vi&l .,;Va, �
a c<:e t a;lfţ _schimbările �in.
reali­
tate.
https://biblioteca-digitala.ro
Iată o scenă cam dură din Decamero­
nul : un om este spinzurat, iubita lui -
deşi aflată la distanţă - trăieşte scenJ.
respectivă, se găc;eşte intr-o situaţie în
care poa:te să vizwalizeze. Aşadar, deţinu­
tul gol e dus şi pus pe un scaun cu că­
tuşe, i ar gitul i i este p r i ns intr-un fel
de cleşte care-I sufocă. Prima reacţie fi­
ziologică est� să urimeze. Iubita, care ve­
de totul in imaginaţie, vine cu u n v::�s
de forma vechilor vase greceşti şi c ulege
urina ; i n ultima imagine, îşi înmoaie
mina �!\ ceea ce crede că este urină şi
şi-o pune pe faţă şi pe corp, dar urmn
care apare eSJte de singe ; ea se află i n ­
tr-un fel d e baie, i n care, ritualic, s e
m i njeşte cu singele iubitului.
Spectacol ul se termin&, dar spectatori i
nu ştiau c ă s - a terminat ; sa l a avea trei
uşi , dar nu toate erau conturate ; pri m i i
ieşeau spec�atorii care găseau m a i repede
uşa.
- Intr-adevăr, spectacolul repre­
zenta o formula. de agl'esare...
Era o injecţie contra pasivităţii do­
miuant':!, deo··trece, cum am md.i spus,
en1 o epocă de coatfort, �i oamen ii nu
mai merlitau asu pra vieţii. O;·, in mo­
mentul in care poţi să ieşi din viaţa t 1
şi să crt'ezi c a l t ă viaţă, poţi să începi
să visezi. Văd că ai trăsături d i fer i te,
dar descopăr şi trăsături comune.
- Aţi depăşit repede accasti fa­
ză, in care vi î n scri aţi in moda
şocului ?
Da. Faza urmălo3re cred că e re­
prezentată de spe�tac:olele Medeea. (o a­
dap�re. personală a_ mitului), Şapte căi
pentru a răzbate dincolo de riu de Lo-
1eevijk De Boer, atitor 'oLandez. Kaspar
de Peter Handke, Crimi şi pedeapsă (o
rl ramati:t.flre după Dostoievsk i, fn: sti l u l
teatrului japonez N â ) , montate la Toron­
to, 'Vam.�ouver, Boston, New· York. Spec­
taC'olul Kaspar a devenit deja clasic, i"'':"
spectacl)lul CrimA şi pedeapsi, subiect d�
doctorat. Nu ştiu dacă faptul t eatntl poa.o
te fi definh potrivit cunoscutei teze mar­
xiste : muncitorul, dup� ce '1 cre1t pro­
du<Jul, nu mai e proprieta:-ul produsului ;
i· r� tervine aliem:.rea, creatia lui e. · -parte
din confol'ltul altuia. Mă interesa, · în - · pe ­
rioada respectivii. alienarea creaţiei artis­
tulu i, a C'!lergiei sale creatoare, C3re e�te
exploatatii de di ferite forţe sociale, de­
tnrnată spre alte telu ri .
l n - K asp a.r (scenariul, se ştie, e . bazat
ne Ull fapt d i ve,.<.), un irrv:livid din seco�
lui XIX. n u m i t Kac;pc.. r Hauser, e desco­
oerit c:Hkalt . . !ntr-o pivnită. · oe fin. Are
22 jf' an i . Dar e o. problemij, cu el :t
f0'5t înc h i � aici trntii viata. - u stie s i
stea în p i cioare. �ii meargi, s"i ·.:.;.,rbea<>e i
eJC'. Cu:m reedudrri · acP�t indivirl exk::.or­
di�>..ar de •inteli.�ent· ? Cum îl-' adtrcem. · in
civil izatie şi in faza ling_vistică . il). .cyr�
ne afl lm ? L'l . sfîrşitul . acel'it<r .. ol,);et'ati i .
d n e v i: ( f i el ? ' l!:xperienf.â Kaspar· a · avut
93
 mare succes şi u fost un fapt teatra! l oo r­
te i m portant, deoarece îşi propunea re­
c on s ti tui rea l ingvistică totală şi era
r econst ruire a imagi.nJi unei societăţi,
prin prisma u r. u i om s ă l bati c. Spectatorii
aveau in fată un zid ; in zid cmu m i d
ocheane, m i c i g ă uri prin care s e ved:?a
ceva. D i ncol o ele zid se afla Ka'ipar, i n ­
tr - un spa l i u tea : ral compl et l i ps i t de d l ­
d u ra com u n i c ă ri i . Pe mftsurii c·� vocile
i n v i z i b i l e il d i r i j a u pe K aspar, incet, în­
cet z i d :.� ! s (' tope a.
publ i c u l pă t r u n de:1
parcft in spa ţ i u l teatral, dm·, pentru c[t
v oci l e veneau d i :1 spat e l e spectator i lor, la
un monwnt d:tt ei înşişi erau m a n i p u l a t i .
ş!, l a r i n d u l l o r . t r e b u i a u să fa::ă a n u ­
m i t{' l u c ruri. S pect acol u l Ka!opal' s e joac,·t
încă la New York.
- Acest gen de teatru nu adul�C
cumva cu mizanscenele lui Pcter
Rrook ? Ar c vreo tangenţă cu tea ­
trul lui pot>lic ?
In m are măsură. Şi totuşi , pre:ni­
sele ne deosebesc.
- Brook încearcă, de la o vreme,
un teatru liturgic .••
... Or, pen tru m i ne, important este
teatrul narativ. In cazul spectacol ului
Kaspar, [:Cţiunea se dezvoltă ca u n bul­
găre de zăpadă în rostogolire şi devine
complexă, convulsivă. Cu cit ne apropiem
de sf î rş it u l secolului XX, cu atit mai n � ­
cesar e<> l e s ă c. omun icăm experienţe u ­
man.e grrave.
- Ele au repercusiuni in artă ?
-· F ire ;;.te . Arta e s te domeniul care nu
trebuie să ui te nimic niciodată.
- Adiel, arta trebuie să reme·
moreze Individului, Indiferent de
generaţia in care trălef!ite, faptele
grave ale Istoriei.
- Absolut. Ceasul meu interior nu este
un ceas obiectiv, de 24 de ore pe cadrd:n,
ci este un ceas în cal'e viitorul şi torecu­
tul sint rezumate in preze n t, momen,t de
care dep i nd e v ii torul.
Cred că in teatrul meu nu există tran­
z i ţi a de la ieri la azi, şi d e l a az.i la
miine ; există doa'l' momentul de fa ţă ,
imaginea actu ală. Actorul exprimă aici o
experienţă petrecută acum cinci-şase ani,
iar experienţa in curs de re-creeTe are
aceea şi putere de a surprinde sistem u l
.nervos a l omului c a ş i fap tu l real. Nicio­
dată n•J mă adresez spectatorului prin
inltermediul retrospecti vei , c i totdeauna
caut să con:runt sist�mul nervos cu pro­
blema zi l ei.
- Există o a treia etapă in crea­
ţia dumneavoastră ? Hamlet o re-
prezintă ?
Fără discuţie ! Pescă.ruşul şi Unchiul
Vania de Cehov fac parte tot d i n această
a treia etapă, plus alil:e două spectacole :
o adaptaf·e-dramatizare după Kafka, in-
https://biblioteca-digitala.ro
t i tulată Campionul foamei (sau, da.:}
v ret i , Artistul foamei), şi Dccan•eronul,
o de care <Jm lll<t i vorbit.
- Prin t'e se defineşte teoretic
a treia etapă ?
această
O b i � n u i m să s punem ca teoria e
m a ma practicii, dar nu e s te adevarat.
Teoria poate !'a se doveaeasca fals ă, c i nd
e tradusă in f ap t. Ideologia mea t eatra l ă
vint:· d i n practica. Hamlet-ul p e care l-am
pus in Sl'enă l a un teatru tiin Mon'tre: t l
Ş I tl up ă <iceea l a S t ra lfo rd a fost o mon­
wre cu şapte acLOn ; un act or il j uca
pe H a m l e t , a l tul - pe Claudi us, altul -
pe G cnruda, o actnţa ii j uca pe Ofe l i:.i
şi pe l'ortin oras, aLL actor - p e Horaţio,
al şaselea - p� Pol o ni u s şi ),le g rop ar,
iar al ş u.p tel oo il juca pe Rosencrantz,
dar era ventriloc şi pe ge n unch i i l u i er,t
o pa puşă numită G u ilden.stern. l n t r- o sce­
nă de l� xorc i sm fantast i c, H:un..l e t fă ce · t
şi pe d u h u l tatălui lui ; stătea cu spa­
tele la pu bl i c, in faţa unei oglinzi eno,·­
me, pe obrazul Slting purta o m c� scă ,şi
i n tor ci ndu-s e vorbea c a tată - său, iar pe
dreapta �e î nfă ţişa cu profilul lui natu­
rul, !$i-şi juca rolul.
Ideea t·ra urm ă toart:a
un pi ani st a
a:1gajat şase actori, ca sâ ne restituie,
după cel de-al doilea războt mondial, po ­
ve!'tea lui H am l e ,, nu prin prisma l u i
Shakespeare, ci prin pnsma omului ·se­
colulu i XX. Aceşti actori sin1t cei ca re
vin la curtea lui H am l et să j oace rol u ­
rile Clctudius, Certruda etc. Am între ·
bumţat toate , . m reje le ·• teatrale moderne
o;" să d au vechii legende o semnificaţie
1i l tra tă prin expetienţa de ast.lzi, d i n
care fac parte fascismul ş i toate conse­
cintele mocal e ale războiului mondial.
Spectacolul a fost 50 la sută :J.dmirat.
50 la su tii contestat. Lu !ofÎI'Şl�, s p ectato r i i.
se băteau in bar sau pe străzile înveci ­
nate, u n i i spunin d că spectacolul e genia l .
alţii, că e o m on.:>Lruozi tate. D i n punctul
meu de v ed ere, reacţia cea mai î nt r ist ă ­
toare es te unanimiurt.ea politicoasă, dupi't
care se me r ge la masă şi se uită totul.
Pen tr u m i ne , experienţa teatrală incepe
cind s pe c t aco lu l s-a ter:ninat, să zicem.
la punctul 5, ia r dumneavoastră il pute ţi
continua c u pu nctel e 6, 7 şi 8, pe care
le veţi integ·ra in viaţa dumneavoastră.
In s t·o1d i u l in care sLntem , se p une pro­
b lema , pe de o parte, de a ampLifica re­
zonanta actului teatral, pe de alta, de a
aduce scenei valori politice actJUale, va­
l ori care inainte nu existau şi de ca�·e
teatrul comerc·ial nu s e sinchiseşte. In
general, oamen i i r.u sînt i·n teresaţi de po­
litică, oomenii sint interesaţi numai de
rczuJ,tatele sportivP şi ce avem de min­
care astăzi ; or, ştiţi in ce l um e trăim,
oonştii nţa politică este foarte. foarte im­
portantă.
Să reveni m la Festivalul In­
ternaţional de teatru de la Quebee,
 al cArul vicepreşedinte 111 director
arUsUc sinteti. Ce ID!Ieamni, prac ­
tic, acest fe!ltival ?
E un (estival bienal care se inaugu­
rează in 198-L. Vă daţi se�tma că anul
acesta nu este un a11 literar, cu el in­
trăm in alt c !lpitol din de.>Linul omenirii.
Cei 1 6 ani cat·e mai silliL pină 111 an ul
2000 n u sint pur ş i si mplu 16 ani. O suLă
de ani, două mii şi trei mii de ani de-a­
cum incolo vor depinde de ceea ce vom
face noi, in aceşt i 1 6 ani, dir:. lumea P·�
care o avem.
Dat· să reven i m la fes tiva l ; el este de­
d i cat di vErsităţ i i teatrale - tuturor for­
melor ex istente, temox�icc şi stili stice. h
genere, testival urile teabrale s i n t foarte
specializate : festival de teatru clasic, de
dramaturgie originală. de teatru experi­
mental (:tc. Noi dorim ca, in cele dou :J
�ăptămin i, publicul să fie con fruntat, i n
aceeaşi zi, c u modalităţi d e teatru dife­
rite. In incinta acestui festiv;�! vor fi o
m u l ţime de intruniri şi activităţi - ate­
J i ere tealLrale, conferinţe, filme . video­
tl!ci...
Festivalul va fi şi un fel de piaţă tea­
tmlă. l n America e impor'tant să asiguri
şi partea financiară, nu numai partea ar-
1 i st ică ; şi e lmporta·nt să incerci ca tru­
pele care vin !.ă albă asigurate şi turnee
de-� l u ngul şi de-a latul conti nentl!llu i .
Am i nvita't toţi directorii artlstici produ­
cători d i n America 11i din Canada, ei vor
fi a colo cu scopul de a viziona, dar şi de
a cumpăra.
- Spnneţ1-ne citeva cuvinte de'l­
prc locul unde se desflşoarl festi­
valul.
B� City (Quebec) este un "ori! şei "
de 400-500.000 de locuitm'i , pe braţul
fluviului Sai nt Laurent, şi cu munţi in
apropiet·e. Vom lucra in şapte săli. Ora­
şul se p;ăseştc la două ore cu maşina de
Montre,tl, la �ase ore de New York, la
c i n.ci ore de Toronto ; aşezarea sa e i­
deu l ă d i n punc.t de vedere cultural, in
America de Nord ; el poarte atrage nu nu­
mai vizi1v.tori de peo;;t e tot, c i şi oameni
de teatru, pentru că nu prezintă nici un
fel de i nconvenient p olitic.
https://biblioteca-digitala.ro
- Si revenim la cele trel tpec­
tacole pe care le-aţi vizut la Tea­
trul Glule'ltl· Cum vl se par ?
Din punctul de vedere 811 initer.pre­
tării actoriceşti, al componenţei trupei,
din pw1r.t de vedere regizoral, ŞI ca pro­
d ucţii i n general, mi s-au părut de foar­
te bună calitnte. Teatrul românesc me­
rită să fie mai bine cunoscut in lume.
Nu vreau să insist acum asupra acestor
montări, dar cred că esbe cazul să fie vă­
z u te peslt• hotare, mai ales in America
ele Nord, unde se ştie prea puţin despre
t ea trul române<;('.
- Şi, o ultimi Intrebare : ca gin­
ditor 'i ca practlclan al tcatrulal,
ca.re credeţi cA este destinul aces­
tei arte in lume ? Va dispArea ea
vrcodat;\ ? Va fl inlocuiti de alte
arte ?
ln actual a situaţie economică mon­
dială dificilă. teatrul a fost sacrificat p ri­
mul ; el este in dezorganizare> peste tot.
Bugetele militare si-n t mult mai impor­
tante de>d't cele culturale. In Canada, i n
A merica, nu putem găsi scriitori buni, de­
oarece aceşti:i. n u se pot saorifica pentm
teatru, unde nu sint plătiţi aproape deloc,
ci lucreazl1 numai pentru televiziune, pen­
tru radio ... Dar, fără cultură, fără teatru,
care este o parte a culturii, lumea nu
are v iitor, şi dacă omenirea va su pra­
vieţui anului 2(100. vom incepe să înch i ­
dem televizorul in culori şi vom merge
iarăşi la teatru.
Numai prin viata comun itară vom res­
tabili pacea şi echilibrul pe planeta noas­
t ră. Teatrul, care-şi are rădăcin i le! nu nu­
mai in cultur ă. ci şi in ceremonialul po­
Htic, şi care Pste singura modalitalte ar­
tistică de contact uman, rămîne una din­
tre puţinele sperante. Văd în Americ�.
de exemplu, mutaţii infinitesimale in fa­
voarea unor fenomene teatrale ca opera,
văd feţe cunoscute in oraş e străine ... A­
preciez enorm aceasta, şi imi spun că
d acă efort ul {l rltistului este înţeles şi a­
preciat, el va fi contrabalansat de un
efort al spectatorulu i . Prevăd şi sper o
reveni re spre teatrul mondi al, expresia
cea mai nobilă a unei păei mondiale.
95
 MOTTO ,,Orice prin ci -
. piu nu e d ecit o părere,
de-abia adeziune a fap
tei îl t ransformă în
adevăr " .. < "Ramuri" (nr. 12/1983), ·la
Alice Voi n escu
,.0 veselie fără cute pe
frunte se instalează încet,
dar sigur, pe scena teatre�
lor . noastre. A revenit vre­
meci lui A. De Herz, Mir­
cea 'Ştefănescu, Nic. V lă do­
ianu şi Victor Rodan ! Un
vînt de înnoire revolută
scutură colbul bibliotecilor
de l iteratură dramatică. R e­
Am cita t in întregime şi S d ne intoa rcem aşa d a r
cu p lăcere acest lung para­ la cronica noastră - adică
... graf introductiv al cronicii a lut Patre l Berceanu -
lui Patrel Berceanu din şi să observăm că, dincolo
de sprintara re latare a su­
spectacolul Naţiona lului biectului piesei, sugestivi/.
craiovean cu piesa Ame­ pentru "miza" şi " bătaia"
deu Stinj enel d e Nic. V lă ­ acesteia, ca şi pentru pre­
doianu şi Victor. Rodan. caritatea ambiţiilor ei li­
Jucată în stagiunea 1 925- terare, dincolo de aprecie­
1926, de către compania ril e deopotrtvă pertinente
şi echili brate la adresa
spectaco l ului şt a interpre­
tărilor actoriceşti pe care
le prilejuieşte, cronicarul
nu discută reprezentaţia
CRONIC•� cratoveană ht sine, ci s e ­

gizorii montează texte la CRONICII sizează cu acuitate un f e ­

nomen îngrijor4tor, căruia
care n-au gîndit nici în
institut, actorii fac jocu l
TEATRALE această reprezentaţie i se
circumscrie, fenomen pe
companiilor teatrale inter­
care- l diagnostichează cu
belice, mai mult sau mai
puţin particulare, cronica­ "Un vînt de precizie. în termeni lipsiti
de orice echivoc. Nu e
rii comentează spectacole
care i-au zguduit d e rîs ,. . vorba. deci, de restituiree,t

pe bunicii lor. Pu blicu l tnnotre scenică a operelor valide

din patrimoniul dramatur­
umple sălile, de parcă
giei noastre originale -
atîta ar fi aşteptat.
!
De
fapt, t � ată această '!"' şcare
r�volută" piese prea puţin jucate
sau nejucate încă, d e un
teatrala retro-com1ca se
cert interes măcar cultu­
face pentru şi în întîmpi­
ra l, dacă nu întotdeauncr şi
narea publicului celui mai
artistic, ci de ,.un vint de
larg cu putinţă. Cei mai
înnoire revolută" , cum
tineri vin să vadă ce n-au
Bu landra -Manolescu-Maxi­ prea bine zice domnia-sa.
văzut. cei mai în vîrstă -
milian-Storin, piesa este Fenomenul nu e, desigur,
să revadă. Simplă şi feri­
reluat !i, care va să zică, d e o noutate a bsolută, dar,
cită reţetă ! Deşi, ciudată,
după 58 de ani, de un Te � ­ dacă şi pînă acum îşi mai
dacă stai şi te gîndeşti că
t ru Naţional, care n-o ga­ făcuse, intermitent, sim­
operele comice semnate de
seşte acum, în stagiun � a ţită prezenţa, intensitatea
Baranga, Mazilu, Băieşu,
1 983-1 984, c îtuşi de puţm şi aria de cuprindere, pe
T. Popescu, P. Everac,
i ncompatibilă cu progra­ care a început să le capete
D. Solomon sînt departe de
mul său estetic. Că un ast­ încă din staoiunea t re cută,
a-şi fi spus u ltimul cuvînt.
f e l d e ,.program" , cu astfel pe care le-a căpătat in ac­
Este prematur şi delica t să
de incorporări, mai poate tuala stagiune şi pe care e
dis cutăm cauzele naşterii
fi sau nu compat ibil, la probabil să le capete mai
a cestui val neaşteptat de .
rindu l său, cu extgenţe le ales în viitorul apropiat,
comic bulevardier, ştiut
contemporane, pe care sînt de natură să ne atra�ă
fiind că ce e v a l . . . Ar fi
ne-am obiŞn uit a le c rede foarte serios atenţia.
insă. de asemenea, o do­
s tatornicite nu numa.i Tea­ O facem şi noi, apreci­
vadă de im-pertinenţă rlin
trelor Naţionale, ci ş i ce­ ind totodată precizia dia­
partea cronicarilor să dis­ lo rlalte teatre a le noastre, anozei tînărului critic tea­
loce cu intransigenţă oarbă de stat ' asta e o a l tă pro­ tra l craiovean, de la .. Ra -
şi nedia lcctică un fenomen blemă. vorba cronicaru lui, 1nuri"
cu rădă cin i mult mai a­ cu rădăcini mult mai a­
dinci deci t fosa sufleuru­ d înci decît fosa sufleuru ­
lui ." lui " . MYOSOTIS

96 https://biblioteca-digitala.ro
 TINERI REGI ZORI LA RAMPA

LUDMI LA PATLANJ OGLU I R I NA NICULESCU p. 42

"D O I N A "
dramă in t rei acte de
ION DRUŢA
p, 44

I ON COJAR Iniţiere in arta actorului (XIII) p. 69

Foto : Ileana Muncaclu

I N MEMORIAM

I.N. : CAROL KRON p. 75

D I MI TRIE ROMAN NUNUŢA HODOŞ p. 68

CRONICA ROLULUI SECUNDAR

REDACTIA ŞI ADMI­
NISTRATIA MAGDALENA BOIANGIU ION SIMIN IE-C ristescu
Str. Constantin Mi lle din "Aceşt i ingeri trişti" (Teatrul " N ottara" ) P. 7 �
.

nr. 5-7
Tel. : 1 4 35 58 ; 1 5 36 04 *
Interior 1 7 3
I ONUŢ NI CULESCU Personajul istoric între docu-
ment şi ficţiune. Hori a p. 77
DUMI TRU RADU POPESCU A telier. Arca lui
Noe ( I I ) p. 79
VALENTIN SILVESTRU J urnal de c r i t i c 1 944- 1 964 p . 8 1
ADRI ANA POPESCU : Dramaturgi români contem po-
rani de la A la Z. Ion Bă i eşu (I l ) p . 84

MER I D IANE

NATALIA STANCU Moşteni rea l u i Stanislavski p. 87

PAUL TUTUNGIU O con vorbi re cu Alexander
� 1. P. , . I n fo rma ţ i a "
Hausvater p. 90
· (·. 21H :�
CRONICA CRO N I C I I TEATRALE

MYOSOTI S : "Un vi n t de innoi re revolută " p. 96

https://biblioteca-digitala.ro
 '
.
) .
1

/'
.. __ - ·- � ...

.. . .
....",

https://biblioteca-digitala.ro