MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI
Facultatea Calculatoare, Informatică şi Microelectronică
Departamentul Microelectronica si Ingineria Biomedicala

RAPORT
la lucrarea de laborator nr. 4

Tema: „SPECTRE DE EMISIE ȘI

ABSORBŢIE. ANALIZA
SPECTRALĂ”

Disciplina: „Biofizica”

A elaborat st. gr. IBM-221, Lungu Andrian

A verificat prof. Univ., Dr. Hab. Arama Efim

Chişinău, 2023
 Scopul lucrarii:

● Prezentarea aspectelor teoretice privind spectrele de emisie și absorbție; ●

Studiul construcţiei şi principiului de funcţionare a spectroscopului cu două tuburi;
● Etalonarea spectroscopului, folosind sursa de radiaţie cu structura spectrală
cunoscută;
● Determinarea prezenței sodiului în produsele biologice prin analiza spectrală
calitativă; ● Familiarizarea cu aplicaţiile analizei spectrale în cercetările medico-
biologice; ● Vizualizarea fenomenului de dispersie rotatorie a luminii polarizate.
Aparate si materiale:

•hârtie milimetrică
•spectroscop
•lampa cu spirt
•bastonaş de sticlă cu tampon de vată la un capăt

Teorie:
Totalitatea radiaţiilor de diferite lungimi de undă pe care un atom (sau o moleculă) este
capabil să le emită, atunci când li se furnizează energie din exterior, poartă numele de
spectrul de emisie al atomului respectiv. Partea de spectroscopie care se ocupă cu studiul
acestor spectre poartă numele de spectroscopie de emisie.
Totalitatea radiaţiilor de diferite lungimi de undă absorbite de un anumit atom (sau moleculă)
atunci când se examinează într-un spectru continuu poartă numele de spectru de absorbţie,
iar partea de spectroscopie care se ocupă de aceste spectre se numeşte spectroscopie de
absorbţie.
La baza funcționării spectroscopului stă prisma optică sau rețeaua de difracție. Încă Newton
privind refracţia luminii albe în prisma de sticlă, a demonstrat că indicele de refracţie al
sticlei depinde de frecvenţa undei luminoase. Acest fenomen el l-a numit dispersia luminii.
Fiecare rază monocromatică la trecerea prin prismă este deviată de la direcţia iniţială cu un
unghi D, a cărui valoare pentru unghiuri de incidenţă mici se calculează din relaţia:

D = (n2 – n1)α
unde: n1 – indicele de refracţie al mediului; n2 – indicele de refracţie al
materialului din care e confecţionată prisma; α – unghiul prismei.

Spectroscopul cu două tuburi este format dintr-o prismă optică P şi două tuburi –
colimatorul şi luneta .Compoziţia ei trebuie să corespundă domeniului în care lucrăm
(sticlă obişnuită – pentru vizibil, cuarţ – pentru ultraviolet, sare gemă – pentru
infraroşu). Spectroscopul folosit în laborator conţine o prismă din sticlă
obişnuită.Prisma serveşte pentru obţinerea dispersiei luminii.
 Colimatorul K este construit dintr-o lentilă convergentă L1 şi o fantă reglabilă F, aşezată
în focarul lentilei. Colimatorul e menit să trimită pe faţa de incidenţă a prismei un
fascicul îngust de raze paralele. Fanta se reglează astfel, încât să se asigure o fineţe
corespunzătoare liniilor spectrale observate şi concomitent o luminozitate suficientă.
Luneta L este formată dintr-un sistem obiectiv L2 orientat spre prismă, şi un ocular L3 ,
prin care priveşte observatorul. Pentru a aduce succesiv liniile spectrale în câmpul de
vedere, luneta se poate roti în jurul unei axe verticale. Pentru a se obţine imaginea clară
a spectrului, ocularul se deplasează în axul longitudinal al lunetei, în funcţie de ochiul
observatorului.

Datele obţinute
Lungimea de undă
Numărul λ (nm)
liniei Culoarea
spectrale
Din Spectroscop Din atlasul spectrografic
1 Roșu 670-610 780-610
2 Verde 580-525 560-510
3 Albastru 480-450 470-452

Concluzie
În concluzie, experimentul privind spectrele de emisie și absorbție a oferit o
perspectivă detaliată asupra comportamentului luminii în interacțiune cu
materiale diferite. Analiza spectrală ne-a permis să identificăm
caracteristicile distincte ale emisiilor și absorbțiilor, evidențiind importanța
acestor fenomene în studiul compoziției chimice a substanțelor. Rezultatele