yr% -

LIVIU ONU

3
CRITICA
S. TEXTUALA
EDITAREA
LITERATURII
ROMANE
i!1
VECHI

UNIVERSITAS
E DITURA MINE RVA
www.dacoromanica.ro
 LIVIU ONU

CRITICA TEXTUALA
g EDITAREA
LITERATURII ROMANE VECHI

www.dacoromanica.ro
Toate drepturile rezervate Editurii Minerva

www.dacoromanica.ro
 LIVIU ONU

CRITICA TEXTUALA
SI EDITAREA
LITERATURII ROMANE
VECHI
CU APLICATII
LA CRONICARII MOLDOVENI

*
EDITURA MINERVA
BUCURE$TI - 1973

www.dacoromanica.ro
Pdrinfilor mei
de la care am invigat ce este
bindle
frumosul
adeVarul

www.dacoromanica.ro
 PLANUL LUCRARH

A brevieri: a) bibliografice (p. 9-15), b) de denumiri de biblioteci (p. 15), c) de

cuvinte (p. 15-16).
Semne convenlionale (p. 17-18).
0. Preliminarii (p. 19-46).
I. Traditia manuscrisl si problemele editArii cronicii lui Grigore Ureche (p.47-198).
II. Traditia manuscrisä si problemele editärii operei lui Miron Costin, De neamul
moldovenilor (p. 199-305).
III. Critica textelor si istoria limbii. Probleme de istorie a limbii romine, ridicate
de studiul comparativ al manuscriselor cronicarilor moldoveni [Gr. Ureche,
M. Costin, Ion Neculce] (p. 307-376).
IV. Concluzii generale. Importanta practicá a aplicArii criticii textuale in editarea
operelor lui Gr. Ureche si Miron Costin (p. 377-383).
Epilog (p. 384-385).
Rezumat (in limba francezA) (p. 387-398).
A NEXE: I. GRIGORE URECHE, Cartea ce sit chiamd letopisej, ce Oar-inset spune
cursul ailor f i desalecarea Tdrfei Moldovei fi viiala domnilor [Fragment:
preambulul] (p. 401-426).
II. Cronica lui Gr. Ureche In versiunea latina a lui Ion Budai-Deleanu. [Fragment:
preambulul] (p. 427-434).
III. MIRON COSTIN, De neamul moldovenilor, din ce /aril au efit stramo,sii lor.
[Fragmente din cap. I si V] (p. 435-440).
Lista schemelor f i a steme(or (p. 441).
Indice: a) Persoane (p. 443-451). b) Cuvinte (lexic discutat) (p. 451-454).
c) Biblioteci si manuscrise citate (p. 454-460).
Cuprinsul analitic (p. 461-470).

www.dacoromanica.ro
 AB REVIERI

a) bibliografice *

Acad., Ist. lit. rom., 12, II = Istoria literaturii romcine. Vol. I. Folclorul. Litera-
tura romând in perioada feudald (1400-1780). Editia a II-a revazutà.
Vol. II. De la 'coala ardeleand la Junimea. Buc., 1970 (I2), 1968 (II). (Aca-
demia R.S.R.).
Actele XII CILFR = Adele celui de-al XII-lea Congres internalional de lingvisticd
0: filologie romanicd, vol. III, Bucuresti, 1970, 1971.
Actes I CIEBSEE = Actes du premier Congres international des etudes balkaniques
et sud-est europiennes, Sofia, 25 aotit-1 sept. 1966, tome III, Sofia, 1969.
Actes Congres Nimes 1932 = Association Guillaume Bude. Congres de Nimes.
30 Mars-2 Avri1 1932, Actes du Congres, Paris, 1932.
ALIL = Anuar de lingvisticd Fi istorie literard (Iasi), 15 (1964) . (In 1964,
titlul: Anuarul de filologie.)
An. I= AnexaI:Grigore Ureche, Cartea ce sil chiamd letopisef, ce intr-insa
spune cursul ailor ci desciflecarea Teiriei Moldovei ,si viiafa domnilor. [Frag-
ment: preambulul]
An. II = Anexa II: Cronica lui Grigore Ureche In versiunea latinä a lui Ion
Budai-Deleanu. [Fragment: preambulul]
An. III = Anexa III: Mir on Costi n, De neamul moldovenilor, din ce prel
au efit strdmo,sii bor. [Fragmente din cap. I si V]
A UB = Analele Universitc4ii Bucure,sti, ser. t. soc., Filologie, [1] 1954 . Titlu-
rile initiate: Revista Universitatii C.I. Parhon" ,si a Politehnicii Bucurefli
[1954]; Revista Universitcifii C.I. Parhon" [1955], Analele Universitd/ii
C.I. Parhon", Bucure,sti [1956-1961].

Am inclus aici numai lucrkile citate mai des.

www.dacoromanica.ro
A UI = Ana tele stiinfifice ale Universitafii Al. I. Cuza" din Iasi. Serie natal,
Sect. III (Stiinte sociale). I (1955) .
Backmann, Gestaltung = Reinhold Backmann, Die Gestaltung des
Apparates in den kritischen Ausgaben neuerer deutscher Dichter. (Mit beson-
derer Beracksichtigung der grossen Grillparzer-Ausgabe der Stadt Wien),
[in] Euphorion, 25 (1924), p. 629-662.
B6clier, Réflexions = J. B6clier, La tradition manuscrite du Lai de
l'Ombre. Reflexions sur l'art d'éditer les anciens textes, [in] Romania, 54
(1928), p. 161-196, 321-356.
B6dier, Remarques = J. B6dier, De l'idition princeps de la Chanson
de Roland" aux editions les plus ricentes. Nouvelles remarques sur l'art d'éta-
blir les anciens textes, [In] Romania, 63 (1937), p. 433-469; 64 (1938),
p. 145-244, 489-521.
Bidez, Recherche = J. Bidez, Recherche d'une entente pour uniformiser rem-
ploi des signes critiques et la redaction de l'apparat dans les editions savantes
de textes grecs et latins, [in] Actes Congres Nimes 1932, p. 196-203.
BIFR = Buletinul Institutului de filologie ronuind Al. Philippide" (Iasi), 1
(1934) 11/12 (1948).
Bogdan-Panaitescu, Cronicile sl.-rom. = Cronicile slavo-romdne diu
sec. XVXVI publicate de Ion Bogdan. Ed. revázuta i completata de
P.P. Panaitescu. Bucuresti, 1959.
BSL = Bulletin de la Societe de linguistique de Paris (Paris), 1 (1869) .
C. Giurescu, Noui contribuliuni =Cons t. Giurescu, Noui contribu-
puni la studiul cronicilor moldovene. Letopisetul lui Eustratie Logofatul
si Letopisetul latinesc. Cronicile lui Grigore Ureche, Simion Dascalul si
Misail Calugarul, Bucuresti, 1908.
Car da s, Odiseea = Gh. Cardas, Odiseea celui mai vechi manuscris inedit al
cronicii lui Grigore Ureche, [in] Mitropolia Olteniei, 22 (1970), nr. 5-8,
p. 567-586.
Car t o ja n, 1st. lit. = N. Cartojan, Istoria literaturii ronuine vechi, Bucuresti,
1940-1945.
Cat. 'ass. IIV = I. Bianu, R. Caracas si G. Nicolaiasa, Cala-
logul tnanuscriptelor ronuinesti, vol. 1-111, Bucuresti Craiova, 1907-1931
(Biblioteca Academiei Romane); G. Strempe 1, F 1. Moisi 1, L.
Stoianovic i, Catalogul manuscriselor romclnesti, vol. IV, Bucuresti,
1967 (Biblioteca Academiei R.S. Romania).
Chiari, Edizione =Alberto Chiari, La edizione critica, [in culeg.] Pro-
blemi ed orientamenti critici di lingua e letteratura italiana, II, Milano,.
1931, p. 231-295.

10

www.dacoromanica.ro
Chitimia, Bazele = I. C. Chitimia, Bazele istorice si izvoarele ideii
originii latine a poporului si a limbii romline la Gr. Ureche i la Miron
Costin, [in] AUB, ser. .St. sociale, Filologie, 14 (1965), p. 23-59.
Chitirnia, Probleme = I. C. Chitimia, Probleme de bazd ale literaturii
romine vechi, Bucuresti, 1972.
CL = Cercetclri de lingvisticd (Cluj), 1 (1956) .
Collomp, Critique =Paul Collomp, La critique des textes, Paris, 1931.
Contini, Rapporti = Gianfranco Contini, Rapporti fra la filologia
(come critica testuale) e la linguistica romanza, [in] Actele XII CILFR,
I, p. 47-65.
copifti = G. Strempel, Copisti de manuscrise rominesti pind la 1800. Vol. I
[Bucuresti], 1959.
Coteanu-D5.näilk Introd. = I. Coteanu si I. Dän5.i15., Introducere
in lingvistica ci filologia romdneascd. Probleme, bibliografie, Bucuresti,
1970.
Cron. most. = Cronicari munteni. Texte selectate, studiu introductiv, note si
glosar de Liviu Onu, Bucuresti, 1970.
D a i n, Theories = A. D a i n, Edition des textes classiques. Theories et mithodes,
[in] Actes Congres Nimes 1932, p. 61-88.
Dezs6, Oterki =Lasz16 Dezs6, Olerhi po istorii zaharpatskix govorov,
Budapest, 1967.
Doc. 20 XII 1627 = B.A.R. doc. CXXXVIII/1. Act autograf de Gr. Ureche,
din 20 XII 1627 (Iasi).
Doc. 9 II 1636 = B.A.R. doc. DCCLXXVII/8. Act din 9 II 1636 (Iasi), semnat
de Gr. Ureche.
Doc. 1 XI 1640 = B.A.R. doc. CXLI/120. Act din 1 XI 1640 (Iasi), semnat
de Gr. Ureche.
Doc. 14 V 1641 = B.A.R. doc. XLIII/47. Act din 14 V 1641 (Iasi), semnat
de Gr. Ureche.
Doc. 20 V 1641 = B.A.R. doc. CCCCLXVII/23. Act din 20 V 1641 (Iasi),
semnat de Gr. Ureche.
Doe. 21 I 1644 = B.A.R. doc. DCCLXXVII/5. Act din 21 I 1644 (Iasi), semnat
de Gr. Ureche.
DR = Dacoromania (Cluj), 1 (1921) 11 (1948).
Fourquet, Fautes = Jean Fourquet, Fautes communes ou innovations
communes? [in] Romania 70 (1948), p. 85-95.
Fourquet, Paradoxe = Jean Fourquet, Le paradoxe de Bidier, [In]
Melanges 1945. II. Etudes littiraires, Paris, 1946, p. 1-16 (Publications
de la Facultd des Lettres de Strassbourg, fasc. 105).
GL = Gazeta literard (Bucuresti), 1 (1954) 15 (1968).

11

www.dacoromanica.ro
GS = Grai fi suflet (Bucure§ti), 1 (1923) 7 (1937).
GTU = Geschichte der TextiTherlieferung der antiken und mittelalterlichen Literatur.
Bd. III, Zurich, 1961-1964.
Havet, Manuel =Louis Havet, Manuel de critique verbale appliquée
aux textes latins, Paris, 1911.
ILRL I2=Al. Rosetti,B. Cazacu, Liviu Onu, Istoria limbii ronuine
literare. Vol. I. De la origini pind la inceputul secolului al XIX-lea. Editia
a doua, revlzutä i adlugita, Bucurqti, 1971 [1972].
Introd. filol. = Elena Barborick Liviu Onu, Mirela Teodo-
rescu, Introducere In filologia romand. Orientdri in tehnica cercetdrii ,stiin-
lifice a limbii romine, Bucure§ti, 1972.
Iorg a, Ist. lit. rom. III2 = N. Iorg a, Istoria literaturii románe,sti. III.
Editia a II-a revIzutä i larg intregitä, Bucure§ti, 1925, 1928.
Iorg a, St. fi doc. III = N. Iorg a, Studii ,si documente, III, Bucure§ti, 1901.
Ist. Rom. II, III = Istoria Romdniei, IIIII, Bucure§ti, 1962, 1964 (Acade-
mia R.P.R.).
Ist. Rom. date = Istoria Rom4niei in date elaboratä de Horia C. Matei, Florin
Constantiniu, Marcel D. Popa, Nicolae C. Nicolescu, Gheorghe Radulescu,
sub conducerea lui Constantin C. Giurescu. Bucure§ti, 1971.
Ivacu, 1st. lit. rom. I= George Ivacu, Istoria literaturii romdne,
vol. I, Bucure§ti, 1969.
Izv. lit. jaz. = Isvestija A N-SSSR. Otdelenie literatury i jazyka (Moskva), I
(1940) .
Jb. = Jahresbericht des Instituts far rumänische Sprache (Rumdnisches Seminar )
zu Leipzig (Leipzig), 1 (1894) 29 (1921).
Let: anon. = Letopiselul Tdrii Moldovei de la Istratie Dabija grid la domnia a
doua a lui Antioh Cantemir, 1661-1705, editat de C. Giurescu, Bucure§ti,
1913.
Letop. Sim. Dasc., ed. C. Giurescu = Letopiseful Tdrii Moldovei pind la Aron
vodd (1359-1595) intocmit dupd Grigorie Ureche Vornicul, Istratie Logo-
fdtul Fi allii de Simion D asc 5.1u 1. Editie de Const. Giurescu, cu o
prefata de I. Bogdan, BucurWi, 1916. (Comisia istorica a României.)
Lixa 6ev, Tekst. = D.S. Liza 6ev, Tekstologija. Na materiale russkoj lite-
ratury XXVII vv. Moskva-Leningrad, 1962.
LL = Limbd ,si literaturd (Bucure§ti), 1 (1955) .
LR = Limba romand (Bucure§ti), 1 (1952) .
LS = Lingua e stile (Bologna), 1 (1966) .
M a a s, Textkritik3 =Pau 1 Maa s, Textkritik, 3. verb. u. verm. Aufl., Leipzig,
1957.

12

www.dacoromanica.ro
Masa i, Principes = Frangois Masai, Principes et conventions de l'édi-
dion diplomatique, [In] Scriptorium, 4 (1950), p. 177-193.
MCDNM = Mir on Cos ti n, De neamul moldovenilor, editie de C. Giurescu,
Bucuresti, 1914.
MCO, ed. PPP1 = Mir on Costi n, Opere, Editie critia cu un studiu intro-
ductiv, note, comentarii, variante, indice si glosar de P.P. Panaitescu,
Bucuresti, 1958.
MCO, ed. PPP2 =Mir o n Co s ti n, Opere, Vol. III. Ed. critia..., de
P.P. Panaitescu. Ed. a doua, Bucuresti, 1965.
MCOA, ed. LO = Mir on Costi n, Opere alese. Letopisetul 15.rli Moldovei,
Da neamul moldovenilor, Viiata lumii. Texte stabilite, studiu introductiv,
note si glosar de Liviu Onu. Bucuresti, 1967.
N. Costin, Letop. =Nicolae Costin, Letopiselul Tdrii Moldovei de
la zidirea lumii pind la 1601. Editie cu o introducere de loan $t. Petre,
Bucuresti, 1942.
Neculc e, Letop., ed. I. Iordan, = Ion Neculc e, Letopise/ul Tdrii Moldovei
,si 0 samd de cuvinte. Text stabilit, glosar, indice si studiu introductiv de
Iorgu Iordan. Ed. a II-a, rev5.zuta. Buc., 1959.
Omagiu Rosetti = Omagiu lui Al. Rosetti la 70 de ani. Bucuresti, 1965 (Academia
R.S.Roma.nia).
Onu, Contribulii =Liviu Onu, Contributii la o edilie criticd a scrierii lui
Miron Costin De n ea mu 1 moldovenilor, [In] AU B, Filol. 15 (1966)
[1968], p. 371-396.
Onu, Glose romtinesti =Liviu Onu, Glose romdtiesti din secolul al X VII-lea
gravate cu condei de os pe un manuscris slavon. Contribulii la stabilirea tradi-
jiei manuscrise a cloud traduceri ale 'Apostolului' in ronsfinege, [In vol. colect.]
Studii de Umbel literard si filologie, II, Bucuresti, 1972, p. 347-392.
Onu, Noi elemente =Liviu Onu, Noi elemente de limbd romtind vorbitd din
prima jumatate a sec. al XVII-lea. In legdturd cu paternitatea unei lucrdri
anonime atribuite gresit lui Varlaam, [In] SCL 16 (1965), nr. 1, p. 77-86.
Onu, 0 cop. nec. =Liviu Onu, 0 copie necunoscutd a cronicilor moldovenesti?
[In] SCB 5 (1963), p. 297-317.
Onu, Obs. =Liviu Onu, Observalii pe marginea unui manuscris romlinesc
miscelaneu de la Biblioteca Nalionald din Paris, [In] LL 15, 1967, p. 139-149.
Onu, Texte =Liviu Onu, Texte contaminate si texte conectate, [In] Adele
XII CILFR, II, p. 127-134.
Panaitescu, Infl. pol. --.- P.P. Panaitescu, Influenla polond fn opera
si personalitatea cronicarilor Grigore Ureche si Miron Costin, Bucuresti, 1925.

13

www.dacoromanica.ro
Pasquali, Storia2= Giorgio Pasqua li, Storia della tradiziane e
critica del testo. Seconda ediz. con nuova prefazione e aggiunta di tre appen-
dici. Firenze, 1952.
Pav liuc, Curs I = N. Pavliuc, Curs de gramaticd istoricd a limbii ucrainene.
Partea I. Introducere. Noliuni de dialectologie ucraineand. Foneticd. Morfo-
logie. [Kurs istory6noji gramatyley uhrajins' koji movy.C.I....] Bucuresti, 1964.
Peeters, Systemes = F6lix Peeters, Les differents systemes de classement
des manuscrits, [in] Revue de l'Universiti de Bruxelles, 1931, nr. 3-4,
p. 465-485.
Petre, N. Costin = loan St.Petre, Nicolae Costin. Vieala ci opera. Bucu-
resti, [1939].
REL = Revue des etudes latines (Paris), 1 (1923) .
Repert. mss. = I. Craciun i Aurora Ilie§, Repertoriul manuscriselor
de cronici interne (sec. XVXVIII ) privind istoria Romdniei. Bucuresti.
1963.
RITL, vezi SCILF.
Rosetti, ILR = Al. Rosetti, Istoria limbii romilne de la origini pind In
secolul al XVI I-lea. Bucuresti, 1968.
RRH = Revue roumaine d'histoire (Bucarest), 1 (1962) .
RRL = Revue roumaine de linguistique (Bucarest), 1 (1956) . (Intre 1956
1963 a apärut sub titlul Revue de linguistique).
RS = Romanoslavica (Bucuresti), 1 (1958) .
Russo, Critica =Demostene Russo, Studii istorice greco-romdne. Ed.
Nestor si Adriana Camariano. Vol. II, Buc., 1939, p. 543-644 (= Critica
textelar Fi tehnica edijiilor).
SAI = Studii i articole de istorie (Bucuresti), 1 (1956) .
SCB = Studii ,si cercetdri de bibliologie (Bucuresti), 1 (1955) .
SCILF = Studii ci cerceldri de istorie literard ,si folclor (Bucuresti),1 (1952) --
Din 1964, apare sub titlul: Revista de istorie i teorie literard (RITL ).
SCL = Studii i cercetdri lingvistice (Bucuresti), 1 (1950) .
Seiffert, Untersuch. = Hans Werner Seiffert, Untersuchungen
zur Methode der Herausgabe deutscher Texte, Berlin, 1963.
SUC = Studia Universitatis BabepBolyai (Cluj), ser. Philologia, 1 (1956) .
(Titlurile initiale: Buletinul Universitilfflor V. Babe,s" )si Bolyai" Cluj
[1956-1957], Studia Universitatum V. Bother et Bolyai" Cluj [1958-1961].
U r. D a s c., Letop., ed. CCG3 = Letopiseps1 Tdrii Moldovei pind la Aron
Vodd (1359-1595 ) IntocmitdeGrigore UrecheVorniculsiSimion
Da sc alu I. Editie comentatã de Const. C. Giurescu. Ed. a treia. Craiova
[1942]. (Clasicii români comentati).
Ureche, ed. LO= Grigore Ureche, Letopiselul Tdrii Moldovei. Texte
stabilite, studiu introductiv, note si glosar de Liviu Onu. Bucuresti, 1967.

14

www.dacoromanica.ro
Ureche, Letop., ed. PPP1 = Grigore Ureche, Letopiseiul Tdrii Moldo-
vei. Editie Ingrijit1, studiu introductiv, indice g'i glosar de P.P. Panaitescu.
Bucuresti, 1955 (Clasicii rom&ni).
Ureche, Letop., ed.PPP2= Grigore Ureche, Letopiselul Tdrii Moldovei.
Editie lngrijitl, studiu introductiv, indice qi glosar de P.P. Panaitescu.
Editia a II-a rev&zutA. Bucuresti [1958] (Clasicii roman*
Velci u, Neculce =Du mit ru Velciu, Ion Neculce, Bucureqti, 1968.
Vopr. tekst. = Voprosy tekstologii. Sbornik statej [Otv. red. V.S. Naaeva].
Moskva. Vyp. I (1957), II (1960), III (1964). (AN-SSSR, Inst. mirovoj
literatury)
Walberg, Prinzipien = E.Walberg, Prinzipien und Methoden für Heraus-
gabe alter Tezte nach verschiedenen Handschriften. Eine Orientierung, [In]
Z. rom. Phil., 51 (1931), p. 665--678.
Z . rom. Phil.= Zeitschrift far romanische Philologie (Halle, Tubingen), 1 (1877) .
Zeller, Versuch =Hans Zeller, Zur gegenwdrtiger Aufgabe der Editions-
technik. Ein Versuch, komplizierte Handschriften darzustellen,[tn] Euphorion,
dritte Folge, 52 (1959), p. 356-377.
2ylko, Narysy, = F.T. 2ylko, Narysy z dialektologiji ukrajins'koji movy.
Vyd. druge (pereroblene). Kyjiv, 1966.

b) de denumiri de biblioteci

A.S.B. = Arhivele Statului Brasov

A.S.I. = Arhivele Statului Iaqi
B.A.R.S.R. (sau B.A.R.) = Biblioteca Academiei Republicii Socialiste Romlnia
Bucuresti
B.C.U.C. = Biblioteca central& universitarl din Cluj
B.C.U.I. = Biblioteca central& universitarl M. Eminescu" Ia0

c) de cuvinte

a. = anul (sau anii) alf. chir. = alfabet chirilic

ad. = adaug& art. = articolul
adn. marg. = adnotare marginal& cap. = capitolul (sau capitolele)

13

www.dacoromanica.ro
car. chir. = caractere chirilice nr. = numArul (sau numerele)
cca.= circa om. = omite (sau omit)
cf. = confer Oat.; comparA") p. = pagina (sau paginile)
cit. =-- citat (citatA, citate, citati) pers. --= persoana (persoanele)
codd. = celelalte manuscrise (codice), pl. = plural
majoritatea manuscriselor, restul pt. = pentru
manuscriselor folosite in aparatul r° = recto
critic rd. = rindul (sau rindurile)
col. == coloana (sau coloanele) rec. = recenzie (sau recenzia)
colect. = colectiv reconst. = reconstituit (reconstituire)
culeg. = culegere(a) red. = redactia
des. = desinit (lat.; se terminA") reprod. = (se) reproduce, (e) repro-
Descr. descris (sau descriere) dus(A)
deter. = deteriorat(ä) rev. = revista
dr. = dreaptä (dreapta) sbst.= substantiv
ed. = editia, editie ser. seria
ex. = exemplu sg. = singular
f. = fila (sau filA, filele) st. == stinga (stinga)
f.a. = ar s. an substit. substituit
h.t. =-- hors texte (fr.; In afar& de supralin. = supralinear
text") suprim. suprimat de copist (prin
inc. --= incipit (lat; incepe") tAierea cu cerneall)
interlin. = interlinear
t. = tomul
v° = verso
lect. = lectiune V. = vezi
marg. = marginea var. = varianta (sau variantA), varian-
Ment. = mentiune (sau mentionat) te(le)
ms. = manuscris(ul) vb. = verb
mss. = manuscrise(le) vol. = volumul (sau volumele)

www.dacoromanica.ro
 SEMNE CONVENTIONALE

I limit& de rind.
II limit& de paginA.
] leml, dup& care urmeaz& variante, de obicei mai profunde, la termenul
sau la secventa precedent& (termenul sau secventa precedent& reprezina,
de regull, textul de baz&).
[ ] crosete; folosite la un segment de cuvInt, indict litere omise din greseall
sau din incertitudine; ex.: v[I]ndusi.
< > paranteze romboidale, folosite pentru a reda cuvinte reconstituite prin
conjecturl, in locul unei forme corupte (care e indicatá In aparat) ; de
ex.: <stafida> , fat& de stafad (u J, stafas din aparat, sau op sit' le <placd>
tuturor, fat& de op scl le cautd sa le placci din manuscrise; folosite la un seg-
ment de cuvint, ele indic& Intregirea unei prescurari conventionale ; ex.:
vor <nicul> , pin <cl> .
(...) loc alb (sau gol) In ms. (sau In mss.).
(( )) paranteze folosite In aparatul critic pentru un comentariu parantetic care
contine el Insusi o pereche sau mai multe perechi de paranteze subordonate.
9sernn folosit pentru o interpolare a unui segment foarte redus al vorbirii
cuvIntul sau constructia care urrneaz& shit corupte i greu de reconstituit.
-i-
> (clad e vorba de cuvinte sau segmente de text din manuscrise:) modificat
(dezvoltat sau corectat) de copist In forma (care urmeaz&) ; (chid e vorba
de evolutii lingvistice:) devine (ceea ce urmeaz&).
# > copistul a sters cuvintul precedent si a scris imediat in continuare cuvIntul
potrivit, care e reprodus dup& sägeata.

2 Critica textuali j editarea literaturii romine vechi C. 941 17

www.dacoromanica.ro
 > modificat (sau corectat ). mai tirzin, 41e altA minä, in forma (care ur-
meazA).
Obs. 1. Cifrele sub form& de fractie, dupt prescurtarea p. (
pagina), de ex.
p. 71/2, reprezintl: prima pagina, a doua rindul de pe pagina
respectivl.
2. Cifrele in petit, folosite In aparat, sub rind, dup 5. anumite cuvinte, de
ex. au2, indict la a cita ocurent 5. a aceluiasi cuvint, pe rindul respectiv,
se refers varianta datS, (In cazul citat, varianta priveste pe al doilea au
din rindul indicat; intr-un caz ca de1,2 InseamnA. cã. variantele se referá
deopotriv5.1a prirnul i la al doilea de din rind).

www.dacoromanica.ro
 0. PRELIMINARII

0.0. In lucrarea de fata, pornind de la examinarea traditiei

manuscrise a cronicii lui Grigore Ureche 0 a scrierii De neamur
moldovenilor a lui Miron Costin, vom incerca s5. dezbatem unele
probleme de critica textuala pe care le ridica editarea literaturii
române vechi.
Pentru a fixa coordonatele unei editii §tiintifice a operelor
amintite, am fost nevoiti sa facem numeroase incursiuni bibliolo-
gice i bibliografice, istorice i istorico-literare i, cu deosebire,
incursiuni in istoria limbii romane. Astfel, am analizat din puncte
de vedere variate sau ne-am referit des 0 la manuscrisele altor
citorva lucrari istoriografice importante ale epocii vechi, cuprinse
in acelea0 miscelanee sau realizate de copi§ti comuni: Letopiselul.
Tdrii Moldovei de Miron Costin, cronica lui Ion Neculce, Letopi-
seful Tdrii Moldovei de la zidirea lumii de Nicolae Costin, Letopi-
seful anonim al 'Moldovei (1661-1729). Noi avem convingerea
ca, fdra un asemenea suport, fara o Incadrare In epoca, prezentarea
problemelor de critica textuala 0 a problemelor implicite de istorie
a limbii romane, ar fi lipsite de sens.
Sub raport metodologic, am avut In vedere atit editiile
existente de texte vechi romane§ti, cit i studiile teoretice, roma-
neti i straine, aparute In domeniul criticii textelor i al tehnicii
editiilor. Din diversitatea de opinii i solutii, nu am facut Insa un
compromis, un fel de cheie universall valabila pentru editarea a
douä texte vechi oarecare, ci ne-am oprit la parerile cele mai
judicioase In materie de critica textualä, tinind seama, in cazul
celor doul texte cercetate, de specificul fiecdrui text in parte.
19

www.dacoromanica.ro
 Desigur ca unele principii cu totul generale, valabile pentru
orice editie stiintifica, exista: grija permanenta pentru proble-
mele specifice pe care le ridica fiecare text in parte, atentie la
toate aspectele traditiei manuscrise (psihologic, bibliologic, biblio-
grafic, lingvistic, geografic, genealogic, al istoriei societatii, al
istoriei culturii etc.) si, mai presus de orice, necesitatea aplicarii
consecvente a unor criterii stiintifice. Dar principiile si metodele
speciale, prin care se concretizeaza principiile si metodele generale,
sint dictate de fiecare text in parte. Iar editiile de texte si investi-
gatiile de critica textuala trebuie sa se intemeieze, in primul rind,
tocmai pe aceste elemente specifice. in domeniul dat, o metoda
este repetabila numai la opere de acelasi tip, cu traditie manuscrisa
similara, cazuri foarte rare in orice literaturd.

0.1. GENEALOGIA MANUSCRISELOR 1 ALEGEREA

TEXTULUI DE BAZA
Se stie c5. problema numarul 1 a oricarei editii stiintifice,
in cazul unei traditii manuscrise care cuprinde de la cloud exem-
plare in sus, este alegerea textului de bazd. in principiu, cu cit
traditia manuscrisa este mai bogata si mai veche, cu atit alegerea
textului de baz5. este mai dificild. Exista desigur si exceptii 1
Prima operatie pe care trebuie s-o intreprinda cercetatorul,
in vederea alegerii textului fundamental, este clasificarea manus-
criselor pe baza unei critici textuale foarte strinse 2. Clasificarea
manuscriselor duce, in majoritatea cazurilor, in mod inevitabil,
la stabilirea genealogiei manuscriselor. Numai in cazul textelor
cu traditie manuscrisa care contine si versiuni contaminate, sau
in general cu traditie foarte bogata, veche si complicatd (de ex.:
unele opere ale literaturii clasice latine si grecesti, multe legende
epice medievale etc.), genealogia manuscriselor e mai greu sau
aproape imposibil de stabilit.
1 0 dezbatere lama si exceptional de documentatl a problemelor traditiei
manuscrise ca bazA pentru editarea textelor veclii, vezi In culegerea GTU.
2 Despre necesitatea reconstituirii istoriei textului si obligatia de a revizui
cu grijA clasificarea mss., vezi: Ha ve t, Manuel, p. 3 (§ 17); Paul Fa id e r,
L'etat present de la philologie classique: oeuvre du passe, tâches de demain, [In] Actes
Congres Nimes 1932, p. 59-60; J. Andrieu, Problemes d'histoire des textes,
(In] REL, 24 (1946), p. 271-314.

20

www.dacoromanica.ro
 Cum au procedat editorii moderni ai cronicii lui Ureche
si ai scrierii De neamul moldovenilor a lui Miron Costin?
Problema alegerii textului de baza, nu a fost studiata in
toata complexitatea ei, desi se stia cal ambele lucrari au o traditie
manuscrisa destul de bogata si chiar, intr-o anumitä masura,
complicatä.
E adevarat ca, atit pentru cronica lui Ureche, cit si pentru
scrierea polemica a lui Miron Costin, s-a stabilit, de catre Con-
stantin Giurescu, cite o sterna. Cele douà steme au fost socotite
valabile de care tori editorii de pina in 1967 ai operelor respective.
De la data cind a stabilit insa C. Giurescu aceste steme (1908,
respectiv 1914) pina acum, s-au descoperit o serie de copii manu-
scrise necunoscute lui si, in parte, necunoscute sau nepuse la contri-
butie nici de editorii ulteriori. Pe de altä parte, analiza atenta
a textelor ne demonstreaza ca stemele lui C. Giurescu, cu toate
meritele lor exceptionale, contin unele erori. Astfel, textul de bazI
pentru cronica lui Gr. Ureche, atit in editia lui C. Giurescu, cit
si in aceea a lui P.P. Panaitescu, a fost ales plecindu-se tocmai
de la o eroare de filiatie a lui C. Giurescu, iar editiile scrierii De
neamul moldovenilor neglijeaza un grup de ramuri fundamental
pentru orice editie stiintifica.
Comparatia arnpla de texte pe care am efectuat-o ne-a
ajutat sa corectam cele doua steme si sa le completam in anumite
sect oare import ant e.
In lumina stemelor asa cum se prezinta ele la ora actuall
si cu toate indreptarile care li s-ar putea aduce in viitor, problema
alegerii textului de baza, pentru cele doua scrieri, este mult mai
complexa decit pare la prima vedere.
0.1.1. Metoda aplicatá pentru stabilirea genealogiei manus-
criselor. Problema necesitatii stabilirii unei clasificari a manuscri-
selor in vederea editarii operelor scrise ale antichitatii clasice si
ale evului mediu a fost pusa de-abia in epoca moderna.
Principalele metode de clasificare a rnss., propuse de
filologil, sint: metoda erorilor comune" a lui K. Lach-

1 Vezi istoricul acestor metode, la: P e et er s, Systems, p. 466-485;

Walberg, Prinzipien, p. 665-678; D a i n, Theories, p. 78-86; Chiari,
Edisione, p. 240-257; Lixa 6e v, Tehst., p. 6-20. ,

21

www.dacoromanica.ro
mann 1, metoda variantelor comune" a lui Henri Quentin 2 0
metoda inovatiilor comune" a lui Mario Rogues 3.
Metoda erorilor comune" a facut epoca i numara i astäzi
multi prozeliti 4. Cu toate acestea ea nu mai poate fi considerata
satisfacatoare 2. In traditia manuscrisä a unui text, nu numai
erorile trebuie sà ne intereseze. Ceea ce consideram noi drept
erbare", poate A, fie uneori, de fapt, corectarea unei erori a origi-
nalului. De asemenea, in stabilirea raporturilor dintre doua sau
mai multe redactii ale unei opere, erorile pot s5. nu fie de nici
un folos. De aceea, in stemele pe care le-am intocmit pentru cro-
nica lui Gr. Ureche i pentru De neamul moldovenilor a lui Miron
Costin, noi nu am folosit numai metoda erorilor comune".
Metoda preconizata. de H. Quentin i aplicatä de el asupra
manuscriselor Vulgatei i asupra legendei epice franceze Lai de
1 Pentru K. Lachmann, vezi In special: Ru dolf v on Rau m e r,
Geschichte der germanischen Philologie vorzugsweise in Deutschland, Munchen, 1870,
p. 457-461, 540-550; Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff,
Geschichte der Philologie (Nachdruck der Erstausgabe 1921). Leipzig, 1959,
p. 58-59; Richard Newald, Einfahrung in die deutsche Sprach- und
Literaturwissenschaft, Lahr, [1947], p. 60-61, 112; Josef Dilninger, Ge-
schichte der deutschen Philologie, [in] Deutsche Philologie im Aufriss, hrsg. Wolfg.
Stammler. 2., uberarb. Aufl. unverand. Nachdr. Bd. I, Berlin, 1966, col. 148-149,
164-168;B 6 dier, Réflexions, p.163-181;Martin Hertz, Karl Lachmann.
Eine Biographie, Berlin, 1851; Hendricus Sparnaay, K. Lachmann
als Germanist, Bern, 1948; S. Timpanaro, La genesi del metodo di Lachmann,
Firenze, 1963.
. 2, Cu privire la H. Quentin, vezi: Dom Henri Quent i n, Mémoire
.sur ritablissement du texte de la Vulgate. Iere Partie. Octateuque. Rome-Paris, 1922,
In special p. 209-230, 457-460, 518-520; i d e m, Essais de critique textuelle.
(Ecdotique ), Paris, 1926; B6die r, Réflexions, p. 181-196, 321-339.
3 Vezi: M. R o qu e s, [In] Romania" 69 (1946), p. 117-118 [rec. la
Four qu e t, Paradoxe]; Four qu e t, Fautes, p. 85-95 (admite obiectia
lui M. Rogues, cä trebuie sá vorbim de inovatii comune", si nu de erori comune").
M a a s, Textkritik3, p. 27, zice: In den Lehre von den Abhangigkeits-
-verhaltnissen der Handschriften es sei gestattet, von 'Stemmatik' zu reden
haben die Fehler, die beim Abschreiben entstehen, entscheidende Bedeutung" ;
vezi In special p. 27-31 (= Leitfehler und stemmatische Typen). Iar F 61 i x
Lecoy afirma despre metoda erorilor comune": est la seule (quand on peut
l'appliquer) qui permette d'arriver a des r6sultats solides" Romania" 84 [1963],
p. 91, nota 1). Vezi i M ich el e B ar b i, La nuova fi/ologia e redizione dei
nostri scrittori da Dante al Manzoni, Firenze, 1938, p. XVIII.
5 Cartea lui Pa s qua 1 i, Storia2, este, In ansamblu, o critica substantiall
a metodei lachmanniene; vezi In special p. 1-21. Vezi si rec. lui [A. D a i n],
in Supplément Critique au Bulletin de l'Association Guillaume Budd", 8 (1936
1937), p. 7-32, la ed. din 1934 (ed. I) a studiului lui Pasquali.

22

www.dacoromanica.ro
l'Ombre, nu a gasit decit foarte putini adepti 1 si a fost viu criticata 2.
Pe linga faptul ca e foarte greoaie, metoda lui Quentin mi duce la
rezultate pozitive nici in cazurile unei traditii manuscrise modeste_
Iar variantele cu texte contaminate, atunci cind asemenea variante-
existä, incurca toate socotelile cercetatorului inclinat sä lucreze
cu aceastä metoda.
Cea mai adecvata pentru o editie stiintifica moderna a anui
text vechi ni se pare metoda propusä de M. Rogues. Deoarece
Ina M. Rogues s-a gindit numai la inovatiile comune" (in sensul
larg al termenului inovatie) interne ale unui text dat, noi considerarn
cl aceastä metoda trebuie completata cu metoda asa-numità a_
lui A.C. Clark 3. In clasificarea manuscriselor, Clark se orienteaza
in primul rind dupa particularitatile externe ale textului (de
ordin grafic, paleografic, bibliologic, bibliografic etc.). Ca metoda
respectiva nu este noud, o recunoaste insusi Clark 4; dar filolo-
gului englez Ii revine meritul de a o fi aplicat cu consecventa si
de a-i fi formulat, pentru prima data i cu multd patrundere
principiile.
In fond, cele doua metode se imbina in mod armonios in-
tr-una singura, pe care am putea-o numi, cu un termen mai cuprin,
zator, metoda träsäturilor specifice". La o metodä mai putin
1 De ex.: Fdlix Gra t, Nouvelles recherches sur Tacite. Extrait des
Mélanges de l'Ecole francaise de Rome", t. 42 (1925); J. Mar ouz ea u, [In]
REL, 4 (1926), P. 255-259; Wa lb er g, Prinzipien, p. 670-677 (In operatiile
primordiale ale clasificIrii manuscriselor, dup5. Walberg, metoda Quentin este
wenigstens ein gutes Kontrollmittel" [p. 677]. Cf. rec. lui L.-A. Constans
la studiul lui F. Grat, [In] REL, 4 (1926), p. 148-151, 259-264.
2 Vezi bibliografia discutiilor In jurul metodei lui IL Quentin (aplicatii,.
obiectii, replicile lui H. Q.), la Peet er s, Systimes, p. 484-485 ; vezi i p. 472
484 ; Collom p, Critique, p. 72-81. 0 critic& a metodelor lui Lachmann Ii
Quentin, vezi si la P.S. Coculesc 0, Sur les mithodes de critique textuelle du.
type Lachmann-Quentin, [In] GS IV, fasc. 1 (1929), p. 97-107 ; Con t in i, Rapporti,
p. 61-62.
3 Albert Curtis Clark, The Primitive Text of the Gospels and.
Acts. Oxford, 1914; i d e rn, Recent developments in textual criticism, Oxford,
1914; i d e m, The Descent of manuscripts, Oxford, 1918, P. VI i 1-103. A.C.Clark,
de fapt, aplicá pe alt plan principiul erorilor comune" al lui K. Lachmann. Veti,
si Cyril Bailey, Albert Curtis Clark. 1859-1937. London [1938]. (From the
Proceedings of the British Academy, vol. XXIII. London).
4 The greatest scholars at all periods have been keenly aware that the
basis of textual criticism is to be found in palaeography", zice A.C. Clark (Recent
developments..., ed. cit., p. 6). C o 11 o m p. Critique, p. 51, mentioneaz 5. citiva.
predecesori ai lui Clark.

23;

www.dacoromanica.ro
unilaterala si mai conipletä unii filologi s-au gindit Inca mai de.
mult 1 Apreciind valoarea incontestabila a metodei Clark, Dain
recomanda ca rezultatele obtinute cu ajutorul metodei Clark sa
fie confruntate printr-un examen partial al lectiunilor textului" 2
Putem cita chiar citeva aplicatii stralucite ale acestei metode
combinate: studiile mai noi ale lui Fredson Bowers 3 0 ale lui
W.W. Greg 4.
Lucrarea noastra este, de asemenea, o incercare de aplicare
a metodei trasaturilor specifice". In critica celor doua texte
roma.nesti din sec. al XVII-lea, pentru trasaturile comune de
natura lingvistica am apelat la metoda precisa preconizata de
Paul Maas (largindu-i insd sfera, de la erori" la trasaturi") 5
si am facut uz, farl sä abuzam, de analiza bibliologic5. i biblio-
grafica ori de cite ori aceasta venea in ajutorul unei interpretari
mai judicioase a cuvintului scris 6.
Comparind, pe de o parte, diferitele versiuni manuscrise
ale cronicii lui Gr. Ureche, pe de alta parte, versiunile manuscrise
ale celor doua redactii ale scrierii De neamul moldovenilor de Miron
Costin, am avut in vedere intreg ansamblul de particularitati
ale textului: atit cele externe, cit si cele interne (cele interne, in
fond, sint de dou5. feluri: privitoare la mijloacele de expresie
privitoare la continutul de idei al mesajului). De aceea am reiterat,
in masura posibilului, istoria fiecarui ms. in parte, retinind pentru

1 De ex.: Collo m p, Critique, p. 81; D a in, Theories, p. 82-86.

2 D a i n, op. cit., p. 82.
3 De ex.: Fr edson Bower s, Textual & Literary Criticism. Cambridge,
1959 (la p. 1-34: o expunere a metodei); i d e m, Bibliography and Textual
Criticism. Oxford, 1964 (probleme teoretice generale la p. 11-30). Fr. Bowers
demonstreazk in acelas'i timp, dependenta direca a criticii literare de critica
textualk
4 De ex.: W. W. G r e g. The editorial problem in Shakespeare, Second edi-
tion, Oxford, 1951.
5 M a a s, Textkritik3, in special p. 27-31. Vezi i versiunea engleza.:
i d e m, Textual Criticism. Translated from the German by Barbara Flower.
Oxford, 1958; versiunea itaiian (dup5. ed. II, Leipzig, 1950): i d e m, Critica
del testo. Trad. dal tedesco di Nello Martinelli. Con presentazione di Giorgio Pas-
quali. Firenze, 1952. Cf. rec. lui G. Pa s qu a li (la ed. I. Leipzig, 1927), [In]
Gnomon", V (1929), p. 417-435, 498-521. Critica metodei lui Paul Maas la
Alphonse Dain, [in] BEL 35 (1957), p. 360; Luciano Canfora,
[in] Belfagor" 3 (1968), p. 361-364.
6 Lucrkrile lui Clark si principalele lucrAri ale lui W.W. Greg ne-au fost
utile In sensul unei confirmäri a justetii drumului pe care-1 alesesem Inca mai
de mult.

24

www.dacoromanica.ro
lucrarea de fata numai ceea, ce am socotit ca poate servi la cla-
sificarea manuscriselor 0 la o interpretare lingvistica judicioasa
a textului 1. .
In prezentarea repertoriilor de mss. pentru diferitele grupuri,
familii sau ramuri ale celor douä steme, prezentare pe care o
consideram indispensabila, am evitat amanuntele bibliografice
inutile, mai ales c5. pentru marea majoritate a manuscriselor
existä deja descrieri, intr-o anumitä masura, satisfacatoare. Dintre
caracteristicile bibliografice 0 paleografice ale mss. cercetate de
noi, am retinut tot ceea ce am socotit ca poate ajuta la elucidarea
unor particularitati ale textelor inse0. De0 nu a stat in intentia
noastra sa facem descrierea bibliografica 0 paleografica complet5.
a fiecarui ms., foarte sumarele noastre prezentari de mss. 0 anali-
zele textuale aduc numeroase completdri 0 rectificari descrierilor
bibliografice existente, iar pentru mss. care incd n-au fost descrise,
lucrarea noastr5. scoate in relief o seama de trásaturi nu mai
putin esentiale. De aceea, indicatiile noastre bibliografice privi-
toare la mss. nu substituie o descriere bibliografica tiintifica
completä a mss., care urmeaza sa se faca de-abia de acum
inainte.
Ca sa citam numai doua situatii in care metoda Clark a
fost decisiva pentru stabilirea principalelor grupuri ale stemelor,
vom mentiona aici studierea cronicii lui Gr. Ureche din punctul
de vedere al extinderii segmentului din cronica cuprins in dife-
ritele mss., si din punctul de vedere al cuprinsului general al mss.
Pe de altd parte, continuind munca apreciabild depusa de Const.
Giurescu, pentru clasificarea copiilor manuscrise ale scrierii lui
Miron Costin, de un real folos a fost gruparea mss. sub raportul
compozitiei generale a miscelaneelor, tiindu-se ca aproape toate
mss. in discutie sint miscelanee.

1 Nu mai vorbim aici de obligatia pe care o are editorul unor asemenea

texte vechi de a fi bine initiat nu numai in istoria limbii textelor respective, ci
si In paleografie, in filigranologie, In codicologie. Pentru orientarea generall,
vezi Russ o, Critica, p. 551-570; A. D a i n, Les manuscrits, 2e edition revue,
Paris, 1964 (lucrare fundamentalä) ; Maur ic e Co en s, En friquentant les
manuscrits, [in] Bulletin de la Classe des Lettres et des Sciences morales et poli-
tiques, Académie de Belgique", 50 (1964), nr. 6-9, p. 226-246. Vezi si rec. la
ed. I (din 1949) a studiului cit. al lui A. Dain, de atre F r. Ma sa i, [in] Scrip-
torium", 4 (1950), p. 289-293; Pas qu al i, Storia2, p. 469-480. Despre
importanta si tehnica clasifiarii genealogice a mss., vezi si Have t, Manuel,
p. 415-425 (§ 1599-1622) ; la p. 418 (§ 1610): cu privire la dificultätile intimpi-
nate In alatuirea unei genealogii. Cf. Ru ss o, Critica, p. 589-592.

25

www.dacoromanica.ro
 Analiza paleografica i bibliografica a manuscrisului, conti-
nutul sail de idei, structura lui generall, caracteristicile lingvistice
si stilistice ale textului ne-au stat in atentie deopotrivd.
In ansamblul general de trasdturi pe plan lingvistic i pe
planul continutului, exista, bineinteles, i erori. Dar, dupd cum
am aratat, nu numai erorile ne intereseazd.
Pentru stabilirea unei filiatii intre doua sau mai multe mss.,
am apreciat, pe de o parte, ca diferitele specii de trdsaturi nu sint
la fel de probante, pe de alta parte, ca probante sint numai acele
trasaturi care n-au putut aparea paralel 0 independent in mss.
examinate.
Bineinteles ca existenta unui grup de lacune, de contrageri
sau de amplificari, in douà sau mai multe mss., indica originea
comunä a mss., dar unele particularitäti grafice, de ex.: notarea
in unele mss. a ierului mic (h) in pozitie finala postconsonantica,
acolo unde limba literard de astazi noteaza un I nesilabic, nu e
probanta pentru filiatia mss. respective. De asemenea nu e pro-
banta nici folosirea aceleia0 hirtii pentru doua sau mai multe
mss. sau provenienta acestora de sub pana aceluia0 copist. In
schimb, un complex de trasaturi lexicale comune este totdeauna
probant. Trasaturile fonetice sint mai putin probante decit cele
lexicale sau morfologice.
In mod obigmit, pot aparea paralel 0 independent inovatii
izolate de natura lexicalä, morfologica sau sintactica. Ne dam
seama dacá o atare trásatura a aparut independent in (Iola manu-
scrise i Ca' aceasta trasaturd nu poate fi invocata ca argument
in stabilirea unei filiatii comune pentru cele doua mss., prin carac-
terul izolat al unor asemenea trásaturi. Dacä numarul unor ase-
menea trasaturi comune este mai mare 0 daca lor li se asociaza
§i trasäturi din alte domenii, atunci probabilitatea ca elementele
comune sa fi aparut independent trebuie exclusd.
In principiu, o singura trasatura comunä intre doua mss.,
pe plan lexical, morfologic sau sintactic nu e probanta pentru
a demonstra ca cele cloud mss. au o origine comuna. Modernizarile
pe plan lingvistic (lexical, fonetic, morfologic, sintactic) sau adap-
tarile la un anumit sistem dialectal sint oricind posibile in mss.
Tinind searna de aceste principii generale 0 pornind de la
stemele imaginate de Const. Giurescu, am reu0t sä completam
sä aducem unele precizari clasificarii genealogice a manuscriselor
fiecareia dintre cele douà opere.
26

www.dacoromanica.ro
 Clasificarea manuscriselor pe care o prezentam aid nu
este formala, deoarece se intemeiaza pe o critica multilaterall
a textelor. Bineinteles insa cä nu avem pretentia de a fi realizat
o clasificare perfecta (cine ar putea avea o asemenea pretentie?).
Oricind clasificarea unor grupuri atit de numeroase de manuscrise
poate fi imbunatatita i, in cazul ca se descopera noi manuscrise,
completata. Cu toate acestea, avem convingerea ferma ca o ase-
menea sistematizare poate ajuta pe specialisti la aprofundarea
problemelor de critica textualä si la stabilirea textului editiei
stiintifice a unei opere si a aparatului critic corespunzator.
in felul acesta, comparatia dintre manuscrisele aceleiasi
ramuri (tinind seamd insä si de versiunile oferite de celelalte ramuri)
si comparatia dintre versiunile principale, atit in cazul scrierii lui
Gr. Ureche, cit si in cazul scrierii lui M. Costin, ne,au ajutat sa
determindm numeroasele interventii ale copistilor (modificdri lexi-
cale, morfologice, sintactice, fonetice, stilistice ; omisiuni sau
interpolari ; amplificari sau contrageri etc.) si sa ne forrnam o
imagine despre circulatia textelor istoriograf ice românesti in epoca
veche, ca si despre unele aspecte esentiale din procesul de evolutie
a limbii române literare. Desigur ca, si in aceastä privinta, datoram
enorm de mult deschizatorilor de drum care au fost Const. Giurescu,
Const. C. Giurescu si P.P. Panaitescu. Aplicind cu mai mare rigu-
rozitate critica de texte, am incercat sa verificam i sä completam
opera inceputä de ei.
0.1.2. Stema manuscriselor. Rezultatele clasificàrii genea-
logice a manuscriselor celor douä opere au fost concretizate in
doug steme diferite. Stemele noastre sint departe de a confirma
teza derivatiei bipartite sau dichotome, sustinuta cu atita ardoare
de Joseph Bédier 1 si de numerosii sai adepti 2. 0 opera oarecare,
Vezi in special B 6 d I ey, Réflexions; i d e m, Remarques.
I De ex.: A. N or df el t, En omtvistad med for fornskrifters utgivande,
[In] Mélanges de philologie offerts a M.J. Vising, GOteborg-Paris, 1925, p. 66-83 ;
Fourquet, Paradoxe; id e m, Fautes; Frederick Whitehead and
Cedr ic E. Pick f or d, The Two-Branch Stemma, [in] Bulletin Bibliogra-
phique de la Sociéti Internationale Arthurienne", III (1951), p. 83-90 (prin apli-
carea calculului probabilitatilor, autorii incearcä sá demonstreze predominanta
stemelor binare asupra celor ternare i asupra celorlalte steme posibile) ; J ea n
Iri go i n, Stemmas bifides et Rats de manuscrits, [In] Revue de philologie, de
littdrature et d'histoire anciennes", Troisième sdrie, 28 (1954), p. 211-217 (reco-
mandã editorului sä combine rezultatele metodei lachmanniene avec une con-
naissance plus concrete du livre manuscrit" [p. 217]; A rr i go Ca st ella n

27

www.dacoromanica.ro
fie ca e vorba de autograful autorului sau de o copie revazuta
sau nerevazuta de autor, poate fi transcrisa intr-un exemplar, in
doua, in trei sau mai multe exemplare, in functie de legea cererii
si a ofertei, materializata intr-o serie intreaga de factori 1 Nu
trebuie s5. pierdem din vedere nici faptul ca, intocmai ca la alte
popoare, numeroase manuscrise medievale romänqti s-au pierdut
pentru totdeauna. Astfel, cu manuscrisele pe care le cunoWem,
tim astazi ca versiunea cronicii lui Neculce revazuta de autor
a .fost transcrisa de un anumit copist, Ioasaf Luca, in cel putin
3 exemplare. In schimb, sintem aproape siguri ca originalul cro-
nicii lui Gr. Ureche s-a transmis posteritatii prin intermediul unei
singure copii: aceea interpolata de Simion Dascalul, care apoi
s-a transcris pe diferite cài, in ramuri i versiuni diferite. Despre
o anumita copie manuscrisd, F1, din cadrul aceleia0 steme,
avem informatii sigure cà a fost reprodusa de cel putin patru ori.
Regularitatea transmiterii unui manuscris (in derivatie mereu
bipartita, tripartita etc.) ni se pare o formula dedusa dintr-o
conceptie greita cu privire la perpetuarea manuscriselor in epoca
veche sau dedusa din steme intocmite superficial.
In lumina cercetarii manuscriselor, sterna filiatiei manuscri-
selor cronicii lui Gr. Ureche nu seamana deloc cu sterna filiatiei
manuscriselor scrierii De neamul moldovenilor a lui Miron Costin.
Doar intr-o anumita privinta am putea spune ca exist5. o aserna-
nare: gama copiilor dupa un exemplar oarecare are cam acelea§i
hrnite: intre una i maximum patru copii cunoscute. Asta nu
inseamna ca un anumit exemplar n-a putut fi copiat chiar in 5-6
exemplare.
Stemele noastre nu trebuie considerate ca absolute. Despre
unele manuscrise tim sau avem indicii precise ca au fost copiate
dupa u.n anumit ms., pastrat sau pierdut. Despre cele mai multe
Bidier avait-il raison ? La methode de Lachrnann dans les editions de textes du ntoyen
age. Fribourg, 1957 (Discours universitaires. Nouvelle sarie. 20). (Des'i hicearcã
o verificare si o corectare a datelor statistice folosite de Bédier, A. Castellani este
un partizan al stemelor dichotomice.) Pentru studiul citat al lui A. Castellani,
cf. si rec. lui R. Bossuat, [in] Le moyen age", 65 (4e sthie, t. 14), 1959, nr. 1-2,
p. 216-218; E. B. H a m, [in] Romance Philology", 13 (1959-60), nr. 2, p. 190
191. VezisiContini, .Rapporti, p. 62, 63.
a Vezi i M a a s, Texthritik3, p. 6 (§ 7 b). Critici bine argumentate ale
tezei traditiei binare sustinute de B6dier, la : M a a s, op. cit., p. 30-31; W a 1-
berg, Prinzipien, p. 669;Istvan Frank, De l'Art d'éditer les textes lyrigues,
[In] Recueil de travaux offert a M. Clovis Brunel, t. I, Paris, 1955, p. 463-475;
Seiffert, Untersuch., p. 71-91.
28

www.dacoromanica.ro
copii-manuscrise 111sä nu avem informatii claca intre prototipul
imaginat de noi i ms. pastrat au existat i copii intermediare
(una, douä, poate chiar mai multe).
Datorita faptului ca cronica lui Ureche 0 De neamul moldove-
nilor a lui M. Costin au circulat In miscelanee mai ample, stemele sta-
bilite de noi sint valabile i pentru alte opere ale literaturii române
vechi. Astfel, vom Intilni aici Intreaga traditie manuscrisa a poe-
mului Viiata lumii de M. Costin 0 a Cronicii anonime nzoldove-
ne#i (1661 1705) i partile fundamentale ale traditiei manuscrise
a cronicii lui Neculce 0 ale cronicii lui Nic. Costin (Lelopiseful
Tdrii Moldovei de la zidirea lumii ). Dintre aceste opere, ne-au
retinut in mod special atentia problemele de critica textuala pe
care le ridicä. Lelopiseful lui Neculce.
Stemele intocmite de noi au fost elaborate sub rezerva imbu-
natatirii i sub rezerva completarii lor cu mss. care se vor desco-
pen de acum Inainte, cu toate Ca ansele unor asemenea desco-
periri sint din ce in ce mai mici 1.
1 Cu privire la alte soluii in stematologie, vezi: W.W. G r e g, The Cal-
culus of variants. An Essay on Textual Criticism. Oxford, 1927 (Incercare intere-
sant& de transpunere In formule algebrice a relatiilor existente Intr-o sterna sta-
bilitá dupa toate rigorile criticii textuale). Aplicarea de atre Greg a logicii forrnale
In prezentarea relatiilor genealogice dintre mss., a fost combatuta de William
P. Shepard, Recent Theories of Textual Criticism, [in] Modern Philology",
28, nr. 2 (1930), p. 134-140. Vezi replica lui W.W. G r e g, Recent Theories of
Textual Criticism, in aceeasi rev., 28, nr. 4 (1931), p. 401-404. Cf. si W.W. G r e g,
The Rationale of Copy-Text, [in] Studies in Bibliography" (Charlottenville-Virgi-
nia), III (1950-1951), p. 19-36.
Pentru aplicarea automatizkii In stematologie, prin combinarea metodei
lui Quentin cu aceea a lui Lachmann, vezi In special: Gian Piero Zarr
Linguistica algoritmica e meccanizzazione della collatio codicum", [In] LS 3 (1968),
nr. I, 21-40; i d e m, II metodo per la recensio" di Dom H. Quentin esaminato
criticamente mediante la sua traduzione in un algoritmo per elaboratore elettronico,
[in] LS 4 (1969), nr. 2, p. 161-182; i d e m, L'automazione delle procedure di
critica testuale. Problemi e prospettive, [In] LS 6 (1971), nr. 3, p. 397-414; Enrico
Maretti, Gian Piero Zarri, L'arte dell'edizione critica a da meccaniz-
zare? [in] Actele XII CILFR, II, p. 101-119; Jacques Froger, La critique
des textes et son automatisation. Preface de R. Marichal. Presentation de R. Faure.
Paris, 1968 (prezentInd avantajul economicitatii numai In cazul unei traditii
manuscrise extrem de bogate, metoda are, deocamdatä, dezavantajul cä nu poate
programa la calculatorul electronic Intreg complexul de factori ce trebuie avuti
In vedere In stematologie: istoria limbii la toate nivelele, psihologia autorului
si a copistilor, analiza graficá i bibliografica a textului, istoria culturii, istoria
societatii etc.). 0 Incercare de aplicare a acestei metode la domeniul românesc:

29

www.dacoromanica.ro
 0.1.3. Alegerea textului de baza i caracterul editiei stiintifice
preconizate pentru Grigore Ureche i Miron Costin. Tinind seama de
faptul cã, pentru publicarea unei opere cu traditie manuscrisa
mai bogatd, editorul se poate fixa, in functie de posibilitati 0 de
necesitati, fie la o editie diplomatica, fie la una critica 1, noi preco-
nizAm, atit pentru Gr. Ureche, cit i pentru M. Costin, editii
diplomatice2.
In realitate, editiile 0iintifice curente astazi la noi, cu
exceptia celor intocmite prin procedee mecanice, reprezinta tipuri
foarte variate, care adesea nu sint nici pur diplomatice, nici pur
critice. Notiunea de editie critica" a devenit chiar foarte labilb.
In mod nemotivat, editii diplomatice ingrijite de istorici, de isto-
rici literari sau de critici literari recunoscuti se intituleaza editii
critice". Editia Miron Costi n, Ofiere, ingrijitä de P.P. Panaitescu
(ed. I, 1958 ; ed. II, 1965), poarta, mentiunea pe foaia de titlu:
editie critica", de0 in fond este o editie diplomatica mai mult
sau mai putin corectata, cu un aparat critic absolut insuficient, cu_
numeroase lectiuni eronate i cu neglijarea obligatiei fundamentale
S or in Nit a, Stabilirea fnlänuirii diferitelor variante ale Istoriei Tdrii Româ-
nesti 1290-1690. Letopiselul Cantacuzinesc", An/ Studii 24 (1971), nr. 2,
p. 333-350.
In legatua cu principiile alatuirii unei steme, vezi: Russ o, Critica,
p. 586-588) ; M a a s, Texthritil?3, p. 27-31; Collom p, Critique, p. 39-81 ;
D a i n, Theories, p. 70-71.
1 E un fapt cunoscut cä alegerea Intre principiile unei editii diplomatice
si ale unei editii critice se face In functie de vechimea textului, de natura lui, de
numarul versiunilor In care se pastreaza textul, de destinatia editiei. Cu privire
la cele douä tipuri de editii, vezi interesanta expunere a lui D a i n, Theories,
p. 61-76; Chiar i, Edizione, p. 257-278.
0 prezentare judicioaa a principiilor unei editii diplomatice, vezi la Masai,
Principes, p. 177-193. Cf. Edmond Fara 1, [In] REL 8 (1930), p. 270 (Il
n'existe plus qu'une sorte d'ddition diplomatique pleinement satisfaisante: c'est
la reproduction phototypique").
2 Editiile diplomatice sint editiile in care editorul publia numai una dintre
versiunile cunoscute ale operei respective, si anume versiunea pe care el, In urma
comparArii tuturor versiunilor existente, o considera ca cea mai apropiaa de
original, cea mai autentia. In subsol sau In partea a doua a editiei editorul
variantele din celelalte versiuni de prim rang. In cazul unor erori evidente de nume
proprii sau de date calendaristice, in cazul unor denatuari evidente de termeni,
editorul poate interveni, corectInd textul cu ajutorul celorlalte versiuni de prim
rang. Editorul este dator sä mentioneze totdeauna cazurile In care a intervenit.
Editiile diplomatice propriu-zise si editiile diplomatice corectate constituie
astazi cel mai frecvent tip de editii. Ele se bucura de asentimentul unanim al
specialistilor. Pe asemenea editii se pot Intreprinde, Intr-adevar, studii de limba.
In principiu, orice doza de arbitrar este exclusa.

80

www.dacoromanica.ro
de a respecta particularitatile lingvistice ale textului de baza sau
fie 0 macar ale unui prototip imaginat de editor, in cazul ca acesta
ar fi incercat intr-adevär sä reconstituie, sub raport redactional
§i sub raport lingvistic, versiunea originará a operelor in limba
romana ale lui Miron Costin'.
Pozitiile pe care s-au plasat editorii moderni ai operelor lui
Gr. Ureche 0 M. Costin, ca ti ai altor texte vechi romane0i asema-
natoare, neglijeaza citeva principii de metoda pe care le consideram
maj ore : necesitatea de a supune unei strinse critici interne manu-
scrisele pe care se intemeiaza editia i obligatia elementara de a
respecta particularitatile lingvistice ale textului de baza.
Marea majoritate a editorilor moderni ai istoriografiei mol-
dovene vechi sint istorici. Chiar i atunci cind editiile lor au un
aparat critic (C. Giurescu) sau tin seama de acest aparat (C.C.
Giurescu), chiar i atunci cind editiile au un aparat critic sumar,
dar presupun totu0 o critica a textelor (P.P. Panaitescu), toate
aceste editii, dad. nu manifesta tendinta de subevaluare a parti-
cularitatilor lingvistice dialectale sau de epoca, in orice caz contin
numeroase lectiuni eronate sau discutabile, ceea ce pune sub sem-
nul indoielii insu0 caracterul sustinut al criticii textuale. Daca
unii incearca o literarizare a textului stabilit prin critica textelor
(C. Giurescu), altii cad in extrema opusa de a acorda un credit
foarte larg copi0ilor (P.P. Panaitescu) 2.
Vezi i observatiile noastre cu privire la tipurile de editii, In Introd. filol.,
p. 106-110.
2 Cu privire la pozitia istoricilor nostri In problemele teoretice ale editArii
textelor romAnesti vechi si cu deosebire ale editArii istoriografiei, citAm citeva
momente mai importante: A.D. Xenopo 1, rec. la Cronicile Rominiei, vol. I,
ed. M. Kogliniceanu, Buc., 1872, [In] Convorbiri literare", 6 (1872), p. 279-283
(despre conditiile pe care trebuie sa le intruneascA o ed. critic& i despre necesi-
tatea studierii traditiei manuscrise a cronicilor) ; G r. G. Tocilesc u, Studie
critice asupra cranicelor romane. I. Cum ant publicate cronicele ronaine, [In] Co-
lumna lui Traian", 7 (1876), p. 385-419 [retipArit, cu unele completAri, in Revista
pentru istorie, arheologie i filologie", a. 2, vol. 3 (1884), p. 241-288] (despre
necesitatea studierii traditiei manuscrise a textelor si a respectArii particulari-
tatilor lingvistice ale textului publicat ;cum se redacteaz1 o editie criticA) ; 1 t. 0 r 8.
s a n u, Cronicarii moldoveni in sec. al X VII-lea, Bucuresti, 1899, p. 88-89 (despre
obligatia editorului de a nu denatura textul sub raport lingvistic) ; C. Giuresc u,
(In] Let, anon., p. 1-2 (din Prefala): Am respectat pretutindeni cuvintul pe
care 1-am gasit In manuscripte, dar am sacrificat flrA ezitare particularitAtile
dialectale i ortografice ale diferitilor copisti, alegind totdeauna forma ce se apropia
mai mult de cea literarA actuall" ; p. 48 (din Introducere): Textul nu reproduce
un anume manuscript, luat ca bazA, la care O. fi fost raportate celelalte, ci partea
comunä a tuturor, asa cum reiese din colationarea lor"; vezi i p. 49; Aurelian

31

www.dacoromanica.ro
 Asa Inca, indiferent daca sint editii critice sau diplomatice
(mai mult sau mai putin corectate), editiile moderne Gr. Ureche
Miron Costin, cu toate c5. reprezint5. un incontestabil progres
fata de editiile ingrijite de M. Kogalniceanu sau de V.A. Urechia,
mai contin unele erori de metoda.
In fond, atit pentru Gr. Ureche, cit 5i pentru M. Costin,
o editie critica, in sensul clasic al termenului, este foarte greu,
daca nu imposibil de realizat. Chiar dacä am admite ca sub raport
redactional ar fi posibil O. se reconstituie textul unui asemenea
autor, sub raport lingvistic reconstituirile nu pot fi decit hibride,
arbitrare.
Editiile diplomatice pe care le propunem noi pentru cei
doi autori, trebuie sa fie, prin natura imprejurarilor, editii diplo-

Sac er dot e,a n u, Indrumari in cercetdrile istorice, Bucuresti, [1945], P. 55

(Orice document, indiferent de specialitatea editorului, se adreseaz5. deopotrivk
istoricului pragmatic, istoricului institutiilor, al claselor sociale, al dreptului
vechi, economistului si sigilografului ; apoi i intr-o mare mAsurk. filologului"...
In consecinta, orice document trebuie O. fie atit de complet si exact redat, Incit
nici unul dintre acesti specialisti sä nu alb a. o Indoiala asupra formei In care i se
prezintä izvorul"); Dan Simo nesc u, rec. la Ur ech e, Letop., ed. PPP1,
[in] Studii", 9 (1956), nr. 6, p. 162 (autorul se declark Impotriva iluziei cä poti
reconstitui textul 'autentic' prin metoda refacerii lui") ; i d e m, Editarea critic&
a textelor vechi, [In] LR 10 (1961), nr. 1, p. 68-75; i d e m, Insemndtatea ediliilor
critice de cronici, [In] LL 11 (1966), p. 201-211; J. B y c k, Editarea stiin/ificd
a clasicilor literaturii romane i studiul filologiei, [in] Lplita de clask.", ser. 5, a.43
(1963), nr. 7, p. 64-74 [reprodus In i d e m. Studii si articole. Pagini alese, Buc.,
1967, p. 181-199]; N. A. U r s u, Contribulia Academiei Romhne In domeniul
editdrii critice a textelor vechi romeinoti, [In] LR 15 (1966), nr. 5, p. 531-547;
Lud. Demény, Islorija knigi i kirillovskoj pelati v jugo-vostolnoj Evrope XVI
v. (k voprosu o metodax issledovanija, p vspomogaternyx posobijax i o sotrudnilestve
meidu specialistami), [in] Actes I CIEBSEE, III, p. 537-542;D01 na Curti-
s pean u, Editarea istoriografiei, [in] Tribuna" 13 (1969), nr. 27, p. 3. Cf.
Ion-Radu Mircea, Le stade actual et les perspectives de l'édition des textes
slaves dans la Ripublique Socialiste de Roumanie, [in] Actes I CIEBSEE, III,
p. 497505; ,Glieorghe Mihaila, Problemele editdrii i studierii textelor
bilingve slavo-romane din secolul al XVI-lea, [In] Adele XII CILFR, II, p. 93-100.
S. J. K otk o v, 0 predmete lingvistileskogo istanikovedenija, [In culeg.)
Istolnikovedenie i istorija russkogo jazyka, Moskva, 1964, p. 4, aratä cä nici In
U.R.S.S., istoricii n-au acordat, in editiile lor de texte, atentia cuvenitä aspectu-
lui lingvistic al textului; vezi i p. 3-4 (despre importanta editkrii monumentelor
de istorie a limbii pentru progresul lingvisticii); i d e rn, 0 sovmestnom izdanii
drevnerusskix skoropisnyz pamjatnikov lingvistami i istorikami, [In culeg.] Ling-
vistieeskoe istolnikovedenie, Moskva, 1963, p. 5-23 (preconizeazA realizarea unor
editii In colaborare, de cktre istorici si 1ingviti, dar 0 a unor editii lingvistice
speciale, precum si a unor editii destinate istoricilor).

32

www.dacoromanica.ro
matice interpretative si corectate, dar corectate numai acolo
unde avem indicii sigure cä scribul sau scribii au alterat textul
sub raport lingvistic sau redactional. Comparatia de texte vine
in ajutorul editorului pentru a elimina interventiile sau erorile
copistului al carui text e luat ca text de baza.
Pentru cronica lui ,Gr. Ureche, care a fost supusa unor inter-
poldri masive din partea lui Sim. Dascalul, editorul, dupl ce
a corectat erorile copistilor tirzii, trebuie sá se multumeasc5.
,

doar cu determinarea interpolarilor principale ale lui Simion

Dascalul. Deoarece s-au pierdut atit autografele lui Ureche, cit
si primele rinduri de copii, sintem departe de a sti pina unde merg
eventualele modificari lexicale sau gramaticale i anumite dena-
turari de date necontrolabile aiurea, datorate lui Simion Dascalul
sau unuia dintre copistii primari inainte ca opera sa, se transmitä
in cele 3 ramuri principale bine cunoscute. Textul de baza al
editiei propuse de noi se axeaza pe una dintre aceste 3 ramuri
(ramura L, ms. L°) i dateaza din 1660-1670.
Cit despre De neamul nioldovenilor, care s-a transmis in doua
redactii diferite, editia trebuie sä. tina seama in primul rind de
redactia a doua, mai dezvoltata i posterioara celeilalte, fara. sä
se neglijeze nici manuscrisele principale ale redactiei intii. Dat fiind
cà redactia a doua s-a pastrat intr-un numdr foarte mare de manu-
scrise, se pune problema foarte dificila a determinarii manuscri-
sului celui mai adecvat pentru o editie stiintifica a operei costi-
niene. Solutia propusa de noi, desi pare a oferi, printr-o editie
diplomatica, textul cel mai apropiat de original, sufera de un
inconvenient de neinlaturat : estompeazä o parte dintre particu-
laritatile dialectale moldovenesti ale epocii in care a trait M. Costin.
Textul cel mai apropiat de versiunea originara. de 7 capitole, pe
care-I recomandam ca text de baza, dateaza de la inceputul sec.
XIX (ramura R, ms. RI). In lucrare al-Ram motivele pentru care
nu ne-am oprit la texte mai vechi. Nici aici nu ne-am permis sä
intervenim in text, in sensul uniformizarii trasaturilor sale ling-
vistice dialectale, al literarizarii sau al modernizarii. Ca, in cazul
autorilor care nu mai sint in viata, nu totdeauna cel mai vechi
exemplar pastrat sau cunoscut al unei opere poate fi luat ca text
1 2n sensul in care foloseste acest termen Chiar i, Edizione, p. 258,
adicl o editie diplomatic& in care particularitatile grafice ale originalului (de ex.:
scriptio continua pentru textele foarte vechi, punctuatia, abrevierile conventio-
nale, mici omisiuni intimplätoare etc.) sint rezolvate i transpuse in grafie modernä.

3 Critic& textuali i editarea literaturii rornine vechi c. 941 33

www.dacoromanica.ro
de baza al unei editii stiintifice, este ast5zi un adevar unanim
recunoscut in critica textuala 1.
Cind un text a fost redactat in doul sau mai multe variante,
ca 0 atunci cind un autor si-a difuzat o opera in doul sau mai
multe versiuni, se acorda, de obicei, credit maxim ultimei variante,
respectiv ultimei versiuni.
In asemenea cazuri, o editie stiintifica a operei respective
trebuie sa prig seama de toate variantele sau versiunile. Dad
diferentele fata de textul considerat text de baza se reduc la plusuri
sau minusuri, iar pentru rest la modifidri nu prea profunde,
toate acestea pot fi consemnate in aparat fail multa greutate.
Dad insä o varianta sau o versiune reprezinta o altä redactie 0,
deci, modifidrile sint profunde, de structura, chiar dad redactia
finald a incorporat parti intregi din redactia sau din redactiile
precedente, e necesar, ca si in cazul creatiilor populare orale, ca
diferitele redactii sa fie publicate ca obiecte autonome", dupä
cum se exprima Gianfranco Contini 2.
In anexele lucrarii noastre dam o mostra mai ampla din
textul cronicii lui Gr. Ureche, luind ca text de baza o versiune
care se dovedeste a fi in general mai putin alterata decit celelalte.
Separat insä reproducem si textul corespunzator in traducerea
latinä a lui I. Budai-Deleanu, care, de fapt, fiind in primul rind
vorba de o alt5. limba, deci o alta versiune lingvistica, are valoarea
unei alte redactii. Acest text, care acum se publid pentru prima
data, are, dupa cum vom vedea, o importanta considerabila in
traditia manuscrisa a cronicii lui Ureche. Din scrierea mentionata
a lui Miron Costin dam doua mostre mai scurte. Textele in limba
romAna, avind si o traditie manuscris5. bogatä, sint insotite de
aparatul critic corespunzator. Textul latin are in aparatul critic
doar secvente sterse (deci formulari abandonate), si unele adnotari
ale traducatorului, precum si unele precizari paleografice pe care
le-am socotit noi utile. In timp ce textul latin se publid in editie
1 M a a s, 2'exthritik3, p. 14 (§ 20) este contra metodei de a se publica
cel mai vechi", cel mai complet", cel mai bun" exemplar, deoarece se stie ca
orice copist poate sa greseasca. Vezi 51 B é die r, Réflexions, p. 163; D a i n,
Théories, p. 70; Pas qu a 1 i, Storia2, p. XVI: L'autorita di un testimonio 6
indipendente dalla sua antichita"; p. 41-101 (= cap. Recentiores, non deteriores.
Collazioni umanistiche ed editiones principes; vezi si observatiile lui M a a s, op.
cit., p. 32-33, pe marginea acestui capitol); D.S. Li x a 6e v, Ponjatie lutiego
spisha" n tehstologileskoj rabote, [In] Arxeografideskij elegodnik" (Moskva), t. 2
(1958), 1960, p. 7-10.
:Contini, Rapporti, p. 61.
34

www.dacoromanica.ro
diplomatia propriu-zisa, cele doua texte romOnesti sint prezen-
tate in editie diplomatica corectata.
In emendatiile pe care le-am adus textului de baza plecind
de la mss. fundamentale, rareori am apelat la conj ec tur a 1.
Atunci cind textul manuscriselor ne oferea denaturari fla-
grante de nume proprii, am restabilit aceste nume, tinind seama,
intocmai ca editorii precedenti, de numele reale, asa cum apar
ele in izvoarele folosite de cronicari sau (pentru toponime, hidro-
nime) cum apar in atlasele geografice. Ccnducindu-ne dupa acest
principiu, am adus unele corectiuni reconstituirilor lui P.P. Panai-
tescu (pentru Gr. Ureche). N-am intervenit in cazul unor variante
fonetice posibile ale acestor categorii de nume proprii.
Am considerat ca, fiind in general bine informati, crcnicarii
n-au putut altera prea mult asemenea nume proprii i Ca li se pot
atribui cel mult anumite variante fonetice. In schimb,
pe lingä numeroasele variante fonetice, oarecum explicabile,
intervin in structura numelor proprii, in special atunci cind nu
le cunosc, mutilindu-le uneori de nerecunoscut.
Nu am aplicat reconstituirile prin conjectura in domeniul
limbii comune (pe plan fonetic, morfologic, sintactic, lexical).
Ne-am condus aici dupa ms. de baza, pe care insa 1-am corectat
ori de cite ori critica de text ne demonstra ca este aberant 2.
1 Despre metoda care trebuie respectatä in emendatiile conjecturale,
vezi Ru ss o, Critica, p. 596-597; M a a s, Textkritik3, p. 11-12 (§ 16), 12-13
(§ 18) ; cf. p. 33. Vezi i W.W. G r e g, Principles of emendation in Shakespeare.
London, 1928 (Proceedings of the British Academy", vol. 14); Bo gis I a v
von Lindheim, Problems and Limits of Textural Emendation, [in] Festschrift
fiir Walter Hubner, Berlin, 1964, p. 3-15. Cf. D. S. Lix a be v, K voprosu o rekon-
strukcijax drevnerusskix tekstov, [in] Istori6eskij arxiv", 1957, nr. 6, p. 154-166.
2 Bibliografia cu privire la principiile calAuzitoare in critica textuall este
asazi extrem de bogatà. Vom cita mai jos numai citeva lucilri care ni s-au pärut
mai importante: Have t, Manuel; i d e m, Sur un principe de critique des
textes: La Loi de fautes naissantes, [in] REL, 1 (1923), p. 20-26;Ru ss o, Critica;
Hermann Kantorowicz, Einfuhrung in die Textkritik. Systematische
Darstellung der textkritischen Grundsätze far Philologen und Juristen. Leipzig,
1921 ; An dr é M or i z e, Problems and methods of literary history. With special
reference to modern french literature. Boston (U.S.A.), 1922, p. 37-60; Gust a ve
Ru dle r, Les techniques de la critique et de l'histoire littéraires en littérature fran-
caise moderne, Oxford, 1923, p. 59-116 Critique de restitution); Ge or g
Witk owsk i, Textkritik und Editionstechnik neuerer Schriftwerke. Ein methodo-
logischer Versuch. Leipzig, 1924 ; M a a s, Textkritik3; Collo m p, Critique;
D a i n, Theories, p. 70-73 (de retinut: II n'est pas plus raisonnable d'invoquer
l'accord de la majoritd des manuscrits sur telle ou telle lecon. L'accord de dix
manuscrits prdsentant une lecon fautive ne pourra jamais prdvaloir contre un

35

www.dacoromanica.ro
 De fiecare data, conform unui principiu astazi clasic, am
seul témoin portant une bonne lecon, 13. 70) ; Vic t or Cou 1 o n, Essai sur
la methode de la critique conjecturale appliquee au texte d'Aristophane. Paris, 1933;
Pa s qu a 1 i, Storia2, p. XVXIX; Four qu e t, Fautes (incearca sä stabi-
leasca lectiunea justä prin aplicarea calcululuiprobabilitatilor. Eficacitatea acestui
principiu ni se pare discutabila.) ; J. An dr i e u, Pour l'explication psycholo-
gigue de fautes de copiste, [in] REL, 18 (1950), p. 279-292; Br u n o May e r,
Zur Edition historischer Texte, [in] Schweizerische Zeitschrift far Geschichte", 1
(1951), p. 177-202; Max Wehr 1 i, Allgerneine Literaturwissenschaft, Bern,
1951, p. 33-39 (§i trad. rusä: ()Wee literaturovedenie, Moskva, 1957) ; W o 1 f-
ga ng K a yse r, Das sprachliche Kunstwerk. Eine Einftihrung in die Litera-
turwissenschaft. Zehnte Auflage. Munchen, 1964, p. 27-35; D. S. Lixa 6e v,
Nehotorye novye principy v metodike tekstologieeskix issledovanij drevnerusskix
literaturnyx pamjatnikov, [in] Izv. lit. jaz.", 14 (1955), p. 403-419; i d e m,
Tekst.; Konrad G 6 rski, Sztuka edytorska. Zarys teorii. Warszawa, 1956;
V. S. Neoaeva, Problema ustanovlenija tekstov v izdanijax literaturnyx proiz-
vedenij XIX i XX vekov, [in] Vopr. tekst. I, p. 29-88; V. V. V in o gr a d o v,
Lingvistieeskie osnovy nauenoj kritiki teksta, [in] Voprosy jazykoznanija", 7 (1958),
nr. 2, p. 3-24; nr. 3, p. 3-23 ; E d w a r d B. H a m, Textual Criticism and
Common Sense, [in] Romance Philology", 12, nr. 3 (1959), p. 198-215; G. T h o m-
s o n, Scientific Method in Textual Criticism. A Tribute to Walter Headlam (1866
1908), [in] Eirene" (Praha), 1 (1960), p. 51-60; L. Heilman n, Statistica
linguistica e critica del testo, [in] Studi e problemi di critica testuale, Bologna, 1961,
p. 173-182; Robert Marichal, La critique des textes, [in] L'Histoire et
ses méthodes. Paris, 1961, p. 1247-1366 (Encyclop6die de la Pléiade); H a r t mut
Erbse, Uberlieferungsgeschichte der griechischen klassischen und hellenistischen
Literatur, [in] GTU I, p. 209-215; S ei f f er t, Untersuch., p. 37-70, 93-116;
Probleme mittelalterlicher Uberlieferung und Textkritik. Hrsg. von Peter F. Ganz
und Werner Schroder. Berlin, 1968; H er mann Fran k e 1, Testo critico e
critica del testo. Trad. dal tedesco di Luciano Canfora. Nota di Carlo Ferdinando
Russo. Firenze, 1969; D'A rco Silvio Avail e, Introduzione alla critica
del testo, Torino, 1970; Alberto Varvaro, Critica dei testi classica e
romance. Problemi comuni ed esperienze diverse, [in] Rendiconti dell'Accademia di
Archeologia, Lettere e Belle Arti di Napoli, vol. 45, Napoli, 1970, p. 73-117 ; Texte
und Varianten. Probleme ihrer Edition und Interpretation. Hrsg. von Gunter
Martens und Hans Zeller. Munchen, 1971. Vezi i Introd. filol., p. 115-117 (biblio-
grafie), 142-143, 144.
0 prezentare concisä a metodei lui L. Havet (Manuel ), vezi la L ou is
Pic h a r d, Tibulle et les auteurs du Corpus Tibullianum. Texte dtabli d'aprbs
la Méthode de Critique verbale de Louis Havet, Paris, 1924 (Bibliothèque de l'Ecole
des Hautes Etudes. Section des sciences historiques et philologiques. Fasc. 241),
p. XVIIXLV. Cf. §i rec. manualului lui L. Havet de catre J. Mar ou z ea u,
[in] REL, 4 (1926), p. 255-259.
Cu caracter documentar, citam: Fri e d rich B la s s, Hermeneutik
und Kritih, Nordlingen, 1886 (in Handbuch d. klass. Altertumswissenschaft",
hrsg. v. Iwan Muller, I. Bd., p. 128-272) ; The od or B ir t, Kritik und Her-
meneutik. Nebst Abriss des antiken Buchwesens, Munchen, 1913 (in Handbuch
d. klass. Altertumswissenschaft", hrsg. v. Iwan Muller, I. Bd., 3. v011ig neubearb.
Aufl., 3. Abt.).

36

www.dacoromanica.ro
confruntat istoria interna a unei 1 e ctiuni cu istoria traditiei manu-
scrise 1.

0.2. A PARATUL CRITIC

Aparatul critic al textelor pe care le dam in anexe si al
editiilor Gr. Ureche si M. Costin pe care le preconizam este un
aparat asa-numit nega t iv 2. Am socotit totusi ca, in anumite
pasaje dificile sau pentru a releva unele relatii dintre manuscrise,
a fost si e necesar sa oferim cititorului si elemente ale aparatului
pozitiv, indicind de fiecare data manuscrisul a carui lectiune a
fost acceptata in textul editiei. S-ar putea spune ca., 0 in aceasta
privinta, in principiu, ne situam pe linia uzantelor stabilite in
editiile publicate la noi in ultimele deccnii.
Sintem pentru un aparat critic cit mai simplu: nici hiper-
trofiat la maximum (vezi ed. Mircn Costin din 1958 si 1965 si
ed. Gr. Ureche din 1955 si 1958, ingrijite de P.P. Panaitescu),
dar nici supraincarcat cu variante din manuscrise nesemnificative.
In cazul operelor analizate de noi, avem a face cu o tra-
ditie manuscrisd moderatd: nici traditia extraordinar de bcgata
a textelor biblice sau foarte bogata a legendelor epice medievale
din centrul si vestul Eurcpci, nici o traditie prea saracacioasa.
Incit, in general, numarul textelor utile pentru intocmirea unei
editii stiintifice nu este mare si putem sal cuprindem usor in apa-
ratul critic variantele acestor texte utile.
Unul dintre cele doua texte discutate de noi pe prim plan
contine, dupä cum am vazut, interpolari, dintre care unele destul
1 Vezi D a i n, Theories, p. 73: Et c'est peut-être là le vrai critère qui doit
guider le philologue: l'histoire interne des lecons d'un element critique confrontée
te.tec l'htstoire de la tradition manuscrite sur ce point". Acelasi autor, despre
interdependenta dintre critica textualk istoria textului si tehnica editiilor: on
ne peut de nos jours renouveller Ta critique des textes, et faire des editions vrai-
ment nouvelles, sans une reprise en sous-oeuvre de tout le travail philalogique
anterieur, et sans une etude approfondie et toujours difficile, de l'histoire du texte"
[(in) Supplement critique au Bulletin de l'Association G. Bude", 8 (1936), p. 29].
Cu privire la interdependenta dintre critica textualä, istoria textului si
istoria traditiei manuscrise, vezi si: Karl Btichne r, Uberlieferungsgeschichte
der lateinischen Literatur des Altertums, [in] GTU, I, p. 311-315; Max I rn li o f,
Zur Uberlieferungsgeschichte der nichtchristlichen griechischen Literatur der romischen
Kaiserzeit, [in] GTU, I, p. 287, 293-294.
2 Vezi Russ o, Critica, p. 603-609.

37

www.dacoromanica.ro
de ample. Pozitia editorilor de texte in legatura cu modul de
publicare a interpolarilor este diferital. Unii le publica in cadrul
aparatului critic, altii in cadrul textului editiei (mentionindu-le
ca atare), iar altii le separa grupindu-le la sfir0tul editiei.
Contrar procedeelor aplicate in editarea folclorului, unde,
oricit de apropiate ar fi variantele aceleia0 piese, variante care
de multe oH sint versiuni diferite, cu interpolari, omisiuni, abre-
vieri etc., ele se reproduc de obicei pe acela0 plan 1, in publi-
carea textelor istoriografice, ale literaturii beletristice culte etc.
noi credem ca trebuie sa procedam de la caz la caz, in functie de
natura interpoldrii, de vechimea 0 de importanta ei, de amploarea
traditiei manuscrise, respectiv a traditiei operei imprimate §i
chiar i in functie de extensiunea interpoldrii.
In cazul dat, al cronicii lui Gr. Ureche, §tim Ca interpolarile
lui Simion Dascalul sint foarte vechi: ele dateazá de pe la mijlocul
sec. al XVII-lea, nu mult dupa redactarea cronicii i dupa moartea
lui Ureche. Pe de alta parte, opera lui Gr. Ureche a circulat numai
in aceasta forma interpolata.
Putin mai tirziu, la interpolarile lui Simion Dascalul, pe o
anumit5. ramura a traditiei manuscrise, se adauga interpolarile
lui Misail Calugarul, iar pe alta ramurd, acelea ale lui Axinte Uri-
cariul. Exista apoi i interpolari mai tirzii, de gradul trei i patru.
Continutul acestor interpolari e foarte variat. Majoritatea
interpolarilor lui Sim. Dascalul contin confuzii, sint expresia unui
spirit emfatic i denatureaz5. realitatea istorica. Aproape toate
celelalte interpoldri aduc insa completari sau precizari utile expu-
nerii cronicii.
Cum proceddm?
Publicarea tuturor interpolarilor intr-o editie a cronicii ar
incarca foarte mult editia. Dupa pärerea noastra, editorul trebuie
sa se opreasca la interpolarile cele mai vechi, de gradul I 0 II.
Date fiind insa amploarea unora dintre ele i dificultatile tehnice
pe care le intimpina publicarea acestora in subsol in cadrul
aparatului critic, noi subscriem la procedeul folosit de P.P. Panai-
tescu de a se trece pe prim plan asemenea interpolari, cu deose-
birea ca, pentru a nu se fragmenta des expunerea cronicii, inter-
1 Vezi, de ex., variantele creatiilor Miorita, Legenda Mdtastirii ArgeF,
Mihu Copilul. In realitate, variantele creatiilor populare orale, In numeroase
cazuri, slut foarte Indepártate.

38

www.dacoromanica.ro
polarilor de proportii reduse sau foarte reduse trebuie s li se
facä totu0 loc la subsol 1
Aparatul critic trebuie deci bine selectionat. Atit in textul
din paginä, cit 0 in aparatul critic, editorul trebuie sä acorde
atentie tuturor problemelor de limba i celor mai importante pro-
bleme de grafie ridicate de text 2.
In felul acesta, editiile preconizate aici pot constitui o baza
sigura pentru studii asupra limbii i stilului operei respective,
asupra artei literare a scriitorului, ca 1 i asupra operei ca document
social §i istoric.
Numai de la asemenea editii, care in mod obligatoriu trebuie
sä aiba un caracter tiintific, se poate trece, intr-o etapa urma-
toare, la editii academice.

0.3. SISTEMUL DE REPRODUCERE A TEXTELOR

Sistemul de reproducere a unui text vechi oarecare depinde

de vechimea, importanta lingvistica i natura textului, precum
0 de caracterul i destinatia editiei.
Deoarece cu Gr. Ureche, cu M. Costin 0 mai ales cu Ion
Neculce sintem bin4or trecuti de perioada inceputurilor scrisului
in limba romAna, noi apreciem cä o editie viiintifica a operelor
acestor cronicari moldoveni, dealtfel ca 0 ale celor munteni,
trebuie s5. foloseasca sistemul de transcriere fonetica interpre-
t ativd.
Interpretarea scrierii chirilice romaneti de pe la mijlocul
0 din jumatatea a doua a sec. XVII nu ridica probleme speciale
1 Pentru organizarea aparatului critic, vezi in special: Ru ss o, Critica,
p. 598-609;Maas, Texthritik3, p. 16 (§ 23.3 §i 24);Backmann, Gestaltung,
p. 629-662 (sistem greoi); Bide z, Recherche, p. 196-203; Z elle r, Versuch.,
scurt istoric ; cu un sistem personal deosebit de ingenios) ; S eif f er t, Untersuch.,
p. 117-207 (prezentare a diferitelor modalitati de organizare a aparatului critic
in istoria tehnicii editiilor din literatura german& ; cu un sistem personal bine stu-
diat). Vezi §i observatiile noastre in Introd. filol., p. 117-122.
2 Con t in i, Rapporti, p. 61, vorbWe de necesitatea, pentru istoricul
limbii §i al culturii (distinctia dintre 'lingvist' i 'filolog' e operativä, §*1 nu meta-
fizica 1), de a adopta aparate eft mai complete posibil".

39

www.dacoromanica.ro
 de limba decit in foarte putine cazuri. Cu unele exceptii (de ex.:
scrierile cu ortografie etimologizanta), textele române0i din
perioadele urmatoare ridica din ce in ce mai putine probleme in
legatura cu interpretarea grafiei 1.
De aceea, nu am recurs la transliteratie decit in cazuri cu
totul exceptionale: pentru semne chirilice a caror valoare este
cliscutabila sau care oglindesc deprinderi lingvistice sau ortografice
demne de relevat. Astfel, am folosit uneori transliteratia pentru
t (= sau pentru tt (= j). In cazul lui Attam, de ex., e posibild
si interpretarea de-aciia, de0 ace1a0 copist noteaz5. cuvintul
in forma ANTia ( deciia), i chiar MYTH (decii ) sau At4ii (deci).
Noi am redat prima grafie in forma (Melia.
De asemenea am apreciat ca este mai corect sa aplicam
principiul transliterarii acolo unde nu am avut motive suficiente
pentru a accepta interpretarea propusa de alti editori. E vorba
de: -8 (sau -oy) postconsonantic (in situatii in care mai tirziu
vocala respectiva a disparut), apoi m accentuat inaintea unui e
din silaba urmatoare, i E in pozitie initiala sau dupa o vocala
plenisonl. Noi le-am redat prin -u, ia respectiv e (nu: /I, le, res-
pectiv ie). De ex.: iaste, gire, erbdriie, rdzboae, trebue, sd spue.
E adevarat ca inca in prima jumatate a sec. al XVII-lea, nota-
tiile mentionate aici sint traditionale in unele zone ale dacorom5.-
nei, in sensul cä -u corespunde unui zero in vorbire, iar ia i e
1 Vezi: N. Dr a ga n u, Transcrierea textelor chirilice, [In] Hrisovul" 1
(1941), p. 46-59; Emil VIrtosu, Tran.scrierea textelor chirilice romdneFti,
[in] Studii teologice" 15 (1963), nr. 1-2, p. 65-104 ; i d e m. Din paleografia
chirilicd romdnea.scd, [in culeg.] Documente privind Istoria Ronthniei. Introducere.
Vol. I. Bucuresti, 1956, p. 281-356 (Academia R.P.R.) ; i d e m, Paleografia
româno-chirilicd, Bucuresti, 1968, p. 100-191, 196-233; A I. Rose t t i, Istoria
limbii romane, Bucuresti, 1968, p. 437-446 (cap. Grafia [sec. XIIIXVII];
*** Principii de transcriere a textelor romdnesti. Secolele al XVI-lea al
XVIII-lea [autori: M. Avram i Fl. Dirnitrescu], [in] LR, 11 (1962), nr. 6,
p. 653-660; Secolul al XIX-lea [autor: I. Fischer], [in] LR, 11 (1962), nr. 5,
p. 577-581; N. A. U r s u. Problema interpretdrii grafiei chirilice romdne,sti fn
juru/ anului 1800, [in] LR, 9 (1960), nr. 3, p. 33-46; F. A s a n, G h. Bulga r,
C. Clplescu, Project de transcriere a textelor cu caractere latine din sec. al
XIX-lea, [in] LR 8 (1959), nr. 1, p. 21-24; Andrei Avram, Contributii
la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte ronulne,sti, Bucuresti, 1964 ;
Cot eanuD a. nail a. Introd., p, 276-277, (bibliografie) 280-281 ; si cap.
nostru Sisteme de reproducere a textelor chirilice, in Introd. filol., p. 123-128,
(bibliografie) 143-144. Cf. J. B y c k, Transcrierea textelor, [In] GL 7 (1960),
din 22 IX, p. 6.

40

www.dacoromanica.ro
In pozitiile indicate evoluasera probabil la ie. Dar cit de ras-
p indite erau aceste fonetisme in limba vorbita i ping unde se
Intindeau in sistemul limbii, e greu de spus. De aceea, am
preferat sa transcriem semnele chirilice de mai sus precum am
aratat.
Nu am cautat sa estompam particularitatile specifice ale
manuscriselor de baza, reducindu-le la un numitor comun, de
ex., pentru Miron Costin, la sistemul lingvistic al autografului
sau 1
Expresiile slavone vet' leato (in anul"), mesela (luna"),
dra (ziva"), VL2 ponedelnic ([ziva de] luni") etc. au fost redate
In caractere latine dupa acelea0 principii. In ceea ce privete insa
forma viileat (ul ), am adoptat scrierea impreunata a celor douã
elemente, deoarece formatia a fost asimilata la limba româna 0
are valoarea unui substantiv cu sensul de an(ul)".
Transcrierea fonetica interpretativa a fost aplicata 0 in
reproducerea, in textele celor doua scrieri, a unor nume proprii
strdine (latine, poloneze, maghiare etc.) sau a unor cuvinte latine,
poloneze etc.
Prescurtarile uzuale ale manuscriselor de baza, curente de
altfel in majoritatea manuscriselor romaneti vechi, au fost intre-
gite tacit.
In comparatie cu editiile lui C. Giurescu, C.C. Giurescu 0
P.P. Panaitescu, textele versiunii noastre 2, reproduse In anexe,
Intemeindu-se uneori pe acelea0 manuscrise, aduc corectiuni de
ordin fonetic, morfologic i grafico-sintactic i prezinta unele
Imbundtatiri cu privire la punctuatie.
Desigur, editorul nu trebuie sä piarda din vedcr e particu-
larit54ile graf ice, ortografice i lingvistice ale fiecarui text in parte.
Obligatia de a le raporta la epoca respectiv5. din istoria limbii,
de a tine seama de datele dialectologiei istorice 0 de deosebi-
rile dintre limba autorului i limba copistului (atunci cind acestea
pot fi determinate) este imperios necesara.
2 E vorba de doc. nr. 86/LXXII de la B.A.R.S.R. Vezi reproducerea In
fotocopie, tn lucrarea de fatl.
2 Vezi i editiile publicate de noi In 1967.

41

www.dacoromanica.ro
 Folosind transcrierea foneticä interpretativd, editorul are
datoria s5. consemneze, fie in nota asupra editiei, fie In studiul
introductiv, toate faptele deosebite de grafie, ortografie sau limbä
ale textului chirilic pe care-I reproduce 1.

0.4. EDITAREA ISTORIOGRAFIEI MOLDOVENE

DIN, EPOCA VECHE

Dublatä Indeaproape de valorificarea patrirnoniului spiritual

al poporului, valorificarea trecutului, una dintre caracteristicile
fundamentale ale epocii moderne din istoria societatii românesti,
se manifest5. Inca in perioada *colii ardelene si are adinci impli-
catii in procesul destul de complex al evolutiei limbii române
literare si al evolutiei intregii culturi românesti.
Pentru cunoasterea trecutului de luptä si a culturii vechi
a poporului nu era suficienta insá numai popularizarea si idea-
lizarea unor fapte de vitejie sau a unor fapte de culturä din epoca
veche, asa cum le-au conceput iluminitii nostri, ci i publicarea
1 Pentru sistemul de semne conventionale folosite in reproducerea textelor
si In aparatul critic, vezi In special: Russ o, Critica, p. 610-613; Louis
Have t, Regles pour editions critiques, Chartres, f.a.; Instructions pour la publi-
cation des textes historiques, eme dd., Bruxelles, 1922. (Academie royale de Bel-
gique); Maas, Textkritik3, p. 15-16 (§ 23); Back mann, Gestaltung, p. 649
656; M. Rogues, Etablissement de regles pratiques pour l'idition des anciens
textes francais et provencaux, [in] Romania", 52 (1926), p. 243-249; Josep ii
Siemeiisky, Les Symboles graphiques dans les editions critiques de textes.
Projet d'unification, Varsovie, 1927 ;Bide z, Recherche, p. 196-203; J. Bidez
et A. B. Drachman n, Emploi des signes critiques. Disposition de l'apparat
dans des editions savantes de textes grecs et latins. Conseils et recommandations.
Edition nouvelle par A. Delatte et A. Severyns. Bruxelles-Paris, 1938. (Union
Acadernique Internationale); Masa i, Principes, p. 190-193; Konrad
GC:or-ski, Wladislaw Kuraszkiewicz, Franciszek Peplow-
sk Zasady wydawania tekstów staropolskich. Projekt + Przyklady. Wroclaw,
1955; Pravila lingvistileskogo izdanija pamjcanikov drevnerusskoj pismennosti,
Moskva, 1961 (Akad. NaukSSSR, Inst. russk. jazyka); Seif f er t, Untersuch.,
p. 37-70, 93-116 (vezi tabelul comparativ de la p. 112). Vezi i I. Bian u,
N. Cartojan, Album de palsografie romaneascd. (Scrierea chirilicd ). Ed. a
III-a. Bucuresti, 1940, Prefata, p. 9-10. Cf. Introit. filol., p. 117-122.
Alte probleme de tehnicä a editiilor: Russ o, Critica; Otto St ahli n,
Editionstechnik. Ratschlage far die Anlage textkritischer Ausgaben. \Wig urngear-
beitete zweite Auflage. Leipzig, 1914; Frit z S trio h, Uber die Herausgabe
gesammelter Werke, [in] Festschrift far Edouard Tilche, ehemaligen Professor an
der Universitiit Bern, rum 70. Geburtstage am 21. Mitrz 1947, Bern, [1947], p. 103

42

www.dacoromanica.ro
cronicilor si a celorlalte monumente importante din literatura
vremii, deci contactul direct cu textele. Astfel, urmarind culti-
varea sentimentului national si renasterea culturalä a poporului
roman, carturarii incep sa-si indrepte atentia spre publicarea
unor scrieri din trecut, indeosebi spre publicarea istoriografiei
vechil.
Publicarea istoriografiei românesti vechi a fost una dintre
armele de luptä ale generatiei de la 1848. Umanismul i patrio-
tismul cronicarilor nostri, valoarea documentara i literara a
vechilor cronici au contribuit, in mare masura, la dezvoltarea
constiintei nationale a poporului roman. Nu intimplator cei care
publica. o mare parte dintre cronicile muntene si moldovene sint
printre cei mai inflacarati conducatori ai largii miscari de renas-
tere nationala: Mihail Kogdlniceanu, N. Bälcescu, A.T. Laurian.
Kogalniceanu publica cronicile moldovene (intre 1845-1852) 2,
iar Balcescu si Laurian o parte dintre cronicile muntene (intre
1845-1847) 3.
Editiile lor n-au insa caracterul unor editii stiintifice.
124 ; B.V. To m a §evski j, Pisatel' i kniga.Olerk tekstologii. Izd. vtoroe. Mosk-
va, 1959 ; N. K. Gu dzi j, V. A. Zdano v, Voprosy tekstologii, [in] Novyj
inir",29 (1953),nr. 3,p. 232-242; Zeller, Versuch.; 0. A. Knjazevskaj a,
0 lingvistileskix izdanijax drevnerusskix rukopisej, [in] Izv. lit. jaz.", 20 (1961),
p. 70-74 ; B. M. Eixenbau rn, Osnovy tekstologij, [in culeg.] Redaktor i kniga.
Sbornik statej, vyp. 3. Moskva, 1962, P. 41-86 ; [culeg.] Osnovy tekstologii [pod
red. V.S. Naaevoj], Moskva, 1962; Lix a 6e v, Tekst.; i d ern, Tekstologija.
.Kratkij olerk, Moskva-Leningrad, 1964 ; Tekstologia w krajach slowiatiskich. Zbor
referat6w... Pod. red. Konrada Gdrskiego. WroclawWarszawa Krak6w, 1963 ;
Issledovanija po lingvistileskomu istolnikovedeniju, Moskva, 1963; Issiedovanija
istolnikov po istorii russkogo jazyka i pis'tnennosti, Moskva, 1966. Vezi si disputa
din Russkaja literatura", 8 (1965), nr. 1, p. 65-89 ; nr. 3, p. 125-162 (intre
B. J. BuxAtab, E.I. Proxorov i D.S. Lixa6ev, A.L. Griknin).
1 Preocuparile pentru publicarea de editii ale celor mai vechi texte roma-
nesti urmeazã dupä cele pentru editarea vechilor cronici. Textele religioase, cartile
populare, corespondenta si documentele românesti din sec. al XVI-lea, atitea
cite s-au pastrat pinä in epoca modernk au trezit interesul carturarilor rornani
pe mäsura ce ele au fost descoperite".
Cu privire la dezvoltarea interesului pentru editarea textelor vechi rornanesti,
cf. si cele spuse de noi in Introd. filol., p. 105-107, 135-142, de asemenea p. 123
135. Vezisi CoteanuDanailk Introd., p. 282-300.
2 Letopisilile Tdrii Moldovii publicate pentru tntuiai data de M. Kogal-
niceanu, torn. IIII, Iasi, 1845-1852.
3 Magazin istoric pentru Dacia publicat de A.T. Laurian si N. Balcescu,
torn. IV, Bucuresti, 1845-1847.

43

www.dacoromanica.ro
 Cronicile muntene i cele moldovene au continuat sa se
copieze in manuscrise i sa circule astfel pina pe la mijlocul seco-
lului trecut. Editarea de catre carturarii amintiti constituie prima
tiparire a cronicilor respective, dar o tiparire tot cu caracter de
difuzare, de popularizare a continutului. Difuzarea cronicilor se
axeazd perfect pe linia traditiei, cu deosebirea ca acum e reali-
zata cu metode mai avansate, e dirijata i corespunde unui alt
moment istoric.
Cei care publica in epoca moderna primele editii de scrieri
românesti vechi nu-si pun probleme speciale de critica a textelor
si de tehnica a editiilor. Scopul acestor editii era sa transmita
un mesaj tinerelor generatii. De-abia mai tirziu editorii nostri
acordà importanta i problemelor de metoda, i celorlalte probleme
pe care le ridica editarea unui text vechi, manuscris sau tipàri-
tur5. (autenticitate, paternitate, stabilirea textului de baza
cind exista mai multe versiuni, sistemul de reproducere, ortogra-
fia etc.). Intre timp, in unele tali de bogata traditie culturald,
cum sint Franta, Germania, Italia, se inregistreaza succese impor-
tante in editarea textelor vechi, mai ales in editarea literaturii
clasice latine i grecesti.
Cronicile, mai ales cele moldovenesti, vor continua sa aparä
in noi editii, dar numai la inceputul sec. al XX-lea se vor publica
primele editii stiintifice sau cu pretentia de editii §tiintifice.
Primele editii stiintifice ale cronicilor muntene sint de data si
mai recenta.
Problemele pe care le ridica editarea istoriografiei roma-
nesti vechi sint deosebit de complexe. Pentru o serie de opere
(mai ales muntenesti) n-a fost rezolvatal nici pinä acum problema
paternitatii. Determinarea interpolatiilor (de ex., in cronica lui
Gr. Ureche), problema autenticitatii unor texte, delimitarea parti-
cularitatilor lingvistice ale copistilor de cele ale autorului, stabi-
lirea genealogiei manuscriselor (pentru majoritatea cronicilor),
problemele aparatului critic sint probleme Inca deschise. Asa se
explic5. i intirzierea cu care au aparut cele dintii editii stiintifice
ale operelor mentionate.
In lucrarea de fata avem in vedere toate operele reprezen-
tative ale istoriografiei moldovenesti vechi, dar vom insista indeo-
sebi asupra problemelor editarii cronicii lui Gr. Ureche si a scrierii
De neamul moldovenilor a lui Miron Costin.
44

www.dacoromanica.ro
 Deoarece in ultimele editii (C.C. Giurescu, P.P. Panaitescu)
ale acestor doua opere se face o descriere si o analiza substantiald
a editiilor anterioare 1, observatiile noastre critice se vor referi
in special la ultimele editii.

0.5. ISTORICUL LUCRARII 1 STRUCTURA EI

Inmanunchind o suita de cercetari pe care le-am publicat
in periodice 2 si in cadrul studiilor introductive ce insotesc cele
doua editii de texte ingrijite de noi 3, care au constituit obiectul
unor comunicari prezentate in sedinte publice 4 sau care n-au
vazut inc5. lumina tiparului, lucrarea de fata este rodul unor inde-
lungate investigatii. Incepute la Cluj, aproximativ in 1951, prin
explorarea manuscrisului denumit de noi cu sigla R1 (vezi partea
a II-a a lucrarii), investigatiile noastre au continuat, dupa 1958,
la Bucuresti, Iasi si Brasov, cu examinarea tuturor manuscriselor,
cunoscute si existente in tara, ale celor doua opere, apoi cu exa-
minarea microfilmului, cerut de noi prin Biblioteca Centrala de
Stat Bucuresti, dupa ms. rom. 1 de la Biblioteca Nationala
din Paris si, in ultima instantd, cu studiul celui mai vechi ma-
nuscris al cronicii lui Gr. Ureche (ms. L'). Aprofundarea prin-
cipalelor contributii straine in legaturd cu critica textelor a con-
tinuat la Leipzig si Berlin, in anii scolari 1967-68 si 1968-69,
si la Moscova, in 1971.
Toate contributiile noastre publicate sau prezentate sub
forma de comunicari, pe care le-am incorporat in lucrarea de fata,
au fost revizuite fundamental, suferind numeroase completari,
puneri la punct si chiar unele remanieri stilistice.
1 Cu privire la editiile cronicii lui Gr. Ureche, vezi U r.-D a s c. Letop.,
ed. CCC3, p. LXXII LXXIX ; cf. p. LXXIXLXXXI ; Ur ech e, Letop.,
ed. PPP2, p. 52-60. Pentru editiile scrierii citate a lui M. Costin, vezi MCO,
ed. PPP1, p. 408-411. Cf. si Russ o, Critica, p. 613-618.
2 SCB 5 (1963) ; AUB 15 (1966) ; LL 15 (1967).
3 Ur ec h e, ed. LO ; MCOA, ed. LO.
3 Universitatea Bucuresti, sesiunea stiintific& din oct. 1964; Societatea
Românä de Lingvistia Romania, Bucuresti, sedinta din 27 V 1966 (vezi rezu-
matul In Bulletin de la Sociéti Roumaine de Linguistique Romane, Bucarest, III
[1966], p. 30-31) ; Institutul de lingvistia din Bucuresti, sedinta sectorului de
limbä literarl si filologie din 24 XII 1966; cel de-al XII-lea Congres international
de lingvistia si filologie romania, Bucuresti, aprilie 1968 (vezi Actele XII CILFR,
II, p. 127-134).

45

www.dacoromanica.ro
 In esentä, lucrarea de fata a constituit obiectul tezei de
doctorat pe care am sustinut-o, in aprilie 1968, la Facultatea de
limba i literatura romând a Universitatii Bucure0i.
iia cum se prezinta aici, lucrarea noastra are trei parti
distincte. In primele cloud, pe care le consideram centrale, dis-
cutam probleme ale editarii cronicii lui Grigore Ureche, respectiv
ale editarii operei lui Miron Costin, De neamul moldovenilor. Pentru
fiecare dintre cele doua opere dam 0 sterna manuscriselor. In
partea a treia, incercam o investigatie de istorie a limbii române
pe marginea manuscriselor cercetate: unele probleme de istorie
a limbii rornâne, ridicate de studiul comparativ al manuscriselor
cronicarilor moldoveni. In concluziile generale insistam asupra
importantei practice a aplicarii criticii textuale in editarea operelor
lui Gr. Ureche 0 Miron Costin. Iar in anexe prezentam mostre
de texte din cei doi autori, cu aparatul critic corespunzator.
In felul in care a fost conceputa 0 elaborata, lucrarea noastra
este o contributie faptica 0 metodologica atit la istoria limbii
române literare, cit 0 la editarea 0iin4ific5. a istoriografiei roma-
ne0i medievale.
Nu putem sa incheiem aceste rinduri de introducere, fara
O. reamintim cuvintele lui Joseph Bedier, autoritate recunoscuta
in domeniul criticii textuale: En matiere de critique de textes,
il ne faut pas se faire un point d'honneur d'avoir reponse a tout
et que le grand secret est, au contraire, de savoir determiner oia
s'arrête notre pouvoir de connaitre. Dire ces choses, ce n'est pas,
il s'en faut, préconiser une méthode pamsseuse" 1.

1 Bédier, Remarques, p. 520.

www.dacoromanica.ro
 PAR TEA I

TRADITIA MANUSCRISA.
1 PROBLEMELE EDITARII
CRONICII LUI GRIGORE URECHE

www.dacoromanica.ro
 0. INTRODUCERE

Cronica lui Gr. Ureche, finisata se pare in ultimii ani al

vietii autorului (intre 1642-1647), cuprinde un preambul 0 des-
crierea evenimentelor petrecute in Moldova intre 1352 0. 1594.
Preambulul este alcatuit dintr-o prefata i citeva capitole scurte
in care se expun momente importante din istoria poporului roman
pina la cel de-al doilea descalecat", inclusiv, cum sint: cucerirea
§i colonizarea Daciei de catre romani, formarea poporului roman
0 a limbii române, descalecatul" al doilea, adical venirea din
Maramure§ a unui grup de români sub conducerea lui Drago§,
care a dus la intemeierea statului feudal Moldova 1.
Lucrarea a ajuns sä fie cunoscuta de-abia dup5. moartea
autorului. Pina in 1852, cind a fost publicata de M. Kogalniceanu,
cronica lui Ureche a circulat in numeroase rinduri de copii manu-
1 Cu privire la viata si opera lui Gr. Ureche, vezi Sn special: Ior g a,.
Ist. lit. rom. I2, p. 285-309; Car toj a n, 1st. lit., p. 144-153, 188; P.P. P a-
na i t esc u, introducerea la Ur ech e, Letop., ed. PPP2, p. 7-60 (cu o bogatä
bibliografie); I.C. Chit imi a, cap. Grigore Ureche, [In] Acad., 1st. lit. rom. 12,.
p. 353-364, 384; i d e m, Bazele; i d e m, Probleme, p. 9, 56, 86, 185-192, 196,
197-272; studiul nostru introductiv i nota asupra editiei la Ur ech e, ed..
LO, p. 5-64; bibliografia fundamental& (pin& In 1966) din ILRL 12, p. 243-244,
255; I.D. Lludat, C. Oprisanu, R. Langmantel, L. Drägan,
Bibliografia lui Grigore Ureche, [In] LL 18 (1968), P. 219-229 (cu numeroase erori
silacune);Ivascu, 1st. lit. rom.I,p. 147-152; Traian S.Diaconescu,
Elemente sintactice latine in cronica lui Grigore Ureche, [In] ALIL 20 (1969), p. 35
47; D.Bejan, Sinonime ,si serii sinonimice in lexicul cronicii lui Grigore Ureche,
[In] LL 22 (1969),p. 121-128;idem, Antonime in lexicul cronicii lui Gr. Ureche,
[in] SUG Philol. 15 (1970), fasc. 1, p. 99-103.

4 Critica textuali i editarea literaturii rumble vechi c. 941 49

www.dacoromanica.ro
scrise in special in Moldova si-n Tara Romaneascá. Vitregia vre-
murilor a facut ca la aproximativ doua decenii dupa moartea auto-
rului, acest letopiset O. nu se mai cunoasca nici in autograful
cronicarului, nici in copii care sä reproduc5 direct versiunea ori-
ginara, ci in copii dintre care cele mai vechi sint cel putin de mina
a cincea. Cu tot interesul manifestat de la inceputul sec. al XIX-lea
incoace pentru publicarea i cunoasterea istoriografiei romanesti
vechi si in special a cronicii lui Gr. Ureche, de-abia in zilele noastre
s-au scos la lumina dou5. manuscrise oarecum mai apropiate de
original, fail sa fie totusi mai vechi decit cele mentionate adineaori.
E vorba, pe de o parte, de manuscrisul descoperit Inca la sfirsitul
secolului trecut, la Sucevita, de catre Gr. Cretu i ajuns, la un
oarecare timp dupa moartea lui Cretu (1919), in posesiunea lui
Gh.Cardas (Bucuresti), iar de la acesta, recent, in patrimoniul Muzeu-
lui de literatura a Moldovei din Iasi, iar pe de alta parte, de traducerea
latina a lui I. Budai-Deleanu, intrata Inca in 1903 in proprietatea
Bibliotecii Academiei Romane. E posibil ca autograful i primele
rinduri de copii A, se fi pierdut pentru totdeauna. Sint din ce in
ce mai putine sperante ca inventarele bibliotecilor publice, reper-
toriile de manuscrise i studiile cu privire la istoriografia roma-
neasca veche 55. consemneze, pentru cronica lui Gr. Ureche, ma-
nuscrise mai importante decit cele cunoscute la ora actuala.
Copiile manuscriselor prin care cronica lui Ureche a circulat
pina in pragul epocii moderne si care in prezent se pastreaza cu
grip. in citeva biblioteci publice i, foarte putine, in biblioteci
particulare, au numeroase interpolari si tot felul de alte interventii:
Inodificari sintactice i stilistice, substituiri lexicale i morfologice,
adaptari (fonetice, lexicale) la alte sisteme dialectale, contrageri
sau amplificari, omisiuni intentionate sau dezmembrari involun-
tare, prelucrdri partiale sau integrale i, mai ales, destul de
multe denatur5ri lexicale i sintactice, deci si de semnificatie a
mesajului.
Interpolarile sint de diferite grade, in raport cu vechimea
bor. Cele de gradul I, apartinind lui Simion Dascalul, s-au transmis
In toate copiile manuscrise cunoscute astäzi. Cele de gradul II,
ale lui Misail C5.1ugärul, respectiv Axinte Uricariul, s-au transmis
in ramuri izolate din filiatia manuscriselor, adAugindu-se la cele
ale lui Simion Dascalul. Exista i interpoldri de gradul III, mai
30

www.dacoromanica.ro
putine, datorita unor copisti tirzii i prezente in anurnite subdi-
viziuni ale ramurilor principale 1
Toate aceste interventii 0, mai ales, interpolarile lui Sirnion
Dascalul au constituit i constituie i astazi problerne extrem de
dificile in procesul de editare a operei lui Gr. Ureche. De felul
curn au rezolvat diferitii editori, incepind cu M. Kogalniceanu
intreg complexul de problem indicat aici, a depths i depinde
insasi valoarea editiilor respective.
Descoperirea de noi si noi copii manuscrise, studierea corn-
parativa a principalelor manuscrise cunoscute, cresterea treptata
a exigentei editorilor de texte vechi românesti, precum si investi-
gatiile de arhivistica, au facut sa se inregistreze sensibile progrese
in editarea lui Gr. Ureche, de la o etapa la alta. Putem spune,
in sfirsit, ca problerna majora a editarii cronicii lui Gr. Ureche a.
fost aproape pe deplin rezolvata: delirnitarea interventiilor lui
Sirnion Dascalul i, in strinsa legatura. cu aceasta, precizarea
paternitatii operei.
In problerna paternitatii operei, i astazi parerile sint impar-
tite. Dar, indiferent pe ce pozitie ne plasam in problerna paterni-
tatii cronicii i indiferent daca inglobam interpolarile lui Sirnion
Dascalul in cronica sau le separam in aparatul critic sau in anexele
editiei, ceea ce ni se pare noua mai gray din punctul de vedere al
editarii unui text este faptul c5. editiile curente mai contin Inca
lectiuni eronate destul de stridente (ceea ce inseamna ca manu-
scrisul de baza n-a fost supus unei critici egal de sustinute) i descon-
sidera, in doze diferite, problerna necesitatii de a se respecta parti-
cularitatile lingvistice de epoca ale textului reprodus.
Exarninarea copiilor manuscrise ale operei, atitea cite s-au
mai pastrat astazi, ne-a ajutat nu nuinai 55. restabilim o serie de
lectiuni gresite din manuscrisele de baza ale ultirnelor editii,
ci i sa revizuim i sa completam sterna inanuscriselor cronicii,

Vezi mai jos sterna manuscriselor i capitolul privitor la manuscrise

la filiatia bor.
Delirnitarea interpolärilor lui Misail CAlugärul i Axinte Uricariul, ca
ale unor copisti ai versiunilor lor, nu ridicá probleme speciale. Interpolãrile lui
Misail si ale lui Axinte pot fi identificate fiecare in parte prin compararea celor
dou 5. grupuri de manuscrise Intre ele i prin raportarea la grupul de manuscrise L,
care nu contine interpolAri, dar, are, in schimb, unele lacune. Interpolarile de
gradul III se delimiteaz a. prin compararea intre ele a manuscriselor unui grup
(sau ale unei ramuri).

51

www.dacoromanica.ro
imaginata de Const. Giurescu in 1908. Filiatia manuscriselor, asa
cum poate fi ea precizatá acum, este de un real folos pentru alegerea
textului de baza al editiei.
Prin comparatiile de texte pe care le-am facut, continuind
munca plind de abnegatie a lui Const. Giurescu, Const. C. Giu-
rescu, P.P. Panaitescu si I.C. Chitimia, am reusit sa eliminäm
din cronica lui Ureche (in versiunea Sim. Dascalul) tot ceea ce
mai reprezenta o alterare a originalului din partea copistilor ulte-
riori. Aceleasi comparatii de texte insa arunca o lumina noua
asupra interpolarilor lui Sim. Dascalul si asupra interventiilor
lui Misail Cdlugdrul si Axinte Uricariul. Critica de text aduce o
serie de elemente noi care, dupa parerea noastrd, yin in sprijinul
tezei traditionale cu privire la paternitatea cronicii. Deoarece
avem elemente suficiente sa determinAm marea majoritate a inter-
poldrilor lui Sim. Dascalul 1, este din ce in ce mai evident astdzi
cd autorul operei este Gr. Ureche si ca nu avem a face cu o coin-
pilatie in care nu s-ar putea distinge de unde pina unde merg dife-
ritele izvoare (printre care si Gr. Ureche), dar despre care se stie
ca ar fi avut ca redactor principal pe Simion Dascalul.

1 Vezi Chitimia, Probleme, p. 201-270.

www.dacoromanica.ro
 1. MANUSCRISELE CRONICII $1 FILIATIA LOR

1.0. Privire generalá. in prezent cunoastem 24 de copii

manuscrisel care au transrnis, integral sau partial, cronica lui Gri-
gore Ureche.
Primul cercetator care a incercat sä stabileasca o filiatie
a copiilor pastrate ale cronicii lui Gr. Ureche a fost istericul Const.
Giurescu 2.
Sterna imaginata de Const. Giurescu a fost considerata vaIa-
bila de catre principalii editori de mai tirziu ai cronicii lui Ureche:
Const. C. Giurescu si P.P. Panaitescu, care nu i-au adus nici o
corectiune si care justified in special prin aceasta sterna alegerea
textului de baza al editiilor lor 3.
Const. Giurescu neglijase in mod premeditat o ramura
secundara (numita de noi ramura F ; vezi mai jos) si nu stia de
existenta a Inca sase copii manuscrise (in sterna noastra: L°, Ld,
Lol, L6, L7, Ln) Cu toate ca are in vedere numai 11 copii mann-
scrise, sterna lui C. Giurescu isi mentine, in linii mari, valoarea
astazi. Sterna lui C. Giurescu a adus insa i anumite prejudicii
in editarea cronicii lui Ureche, deoarece, dupa cum vom vedea,
tocrnai una dintre erorile sale a fost luata ca baza pentru editia
1 La cele 20 de manuscrise, relevate In Repert. mss., p. 51-55, trebuie
adlugate: cele 2 mss. descoperite de Gr. Cretu, dintre care unul apartine acurn
Muzeului de literatur& a Moldovei (Ia§i), iar celAlalt bibliotecii prof. Gh. Carda*
(Bucureti), apoi copia lui Gr. Cretu dup& primul dintre aceste 2 rnss. anat.&
de asemenea In biblioteca particular& mentionata, precum §i ms. lat. 115 de la
B.A.R.S.R.
2 C. Giur esc u, Noui contribuliuni, p. 55.
3 Vezi j D. Sim onesc u, in Studii" (Buc.), 9 (1956), nr. 6, p. 161-162.

5$

www.dacoromanica.ro
P.P. Panaitescu, care se bucura astazi de cea mai larga populari-
tate.
Reexaminind relatiile dintre manuscrise, am adus stemei
lui C. Giurescu nu numai completari, ci i unele corectiuni 1
Odata cu prezentarea grupurilor de manuscrise, vom incerca
sa motivam modificarile pe care le-am adus stemei lui C. Giurescu.
1.0.1. Originalul cronicii i primele copii. Cronica lui
Gr. Ureche (UZ) a ajuns, in imprejurdri pe care nu le cunoastem,
in posesiunea lui Simion Dascalul. Acesta, transcriind textul
cronicii, i-a adus o serie de interpolari, care distoneazd cu conceptia
generala si cu stilul expunerii lui Ureche. Tocmai pentru a-si
scoate in relief meritele" si opiniile, Simion Dascalul ii declina
numele la principalele interpoldri. Pe baza acestor interpolari
sigure, prin critica interna a textului au fost determinate, se pare,
aproape toate celelalte interpoldri relevabile ale lui Simion Dascalul.
In imprejurari de asemenea necunoscute, versiunea origi-
nala a cronicii lui Gr. Ureche, consultata de Sim. Dascalul in manu-
scrisul autograf al lui Ureche sau intr-o copie de prima mina dupa.
acest autograf, s-a pierdut. Toate manuscrisele pc care le cunoas-
tem astazi reproduc, in diferite feluri, numai versiunea interpo-
lata a lui Sim. Dasalul.
Dupa toate probabilitatile, versiunea lui Simion Dascalul
(SZ) a fost intocmità in Moldova si dateaza din 1654-1660 2.
Nu mult dup5. realizarea ei, aproximativ intre anii 1660
1670, versiunea interpolata a lui Simion Dascalul a fost tran-
scrisa, intr-o copie defectuoasa (Sx'), de asemenea in Moldova.
Ms. Sz1 a servit ca baza pentru cel putin cloud copii diferite, acute
in Moldova, cam in acelasi timp: SZ" (realizata pina pe la 1675
1680) si Sx"' (executata nu mai tirziu de 1670).
Manuscrisul autograf al lui Simion Dascalul, continind versiu-
nea interpolata a cronicii lui Ureche, se pare cà s-a pierdut destul
de repede, deoarece, in afara copiei defectuoase Sx', nu s-a trans-
mis i pe alte cai posteritatii. Iar copia defectuoasä Sx1, dupd
e a fost transcris5 in SZ" si in SZFIF, s-a pierdut i aceasta.

1 La prirnele noastre corectiuni, expuse in Ur ec h e, ed. LO, p. 34-39

,1§Manuscrisele i filiafia Thr) i In sterna anexa. (pliant5.), aducern, In lucrarea
de fatl, o serie de precizäri i retuOri, in urma analizei rnss. L° **1 U..
2 C. Giurescu, Noui contribuliuni, p. 92-93.

-54

www.dacoromanica.ro
 EXTENSIUNEA I INCADRAREA" CRONICII Lin GRIGORE URECHE IN COPIILE MANUSCRISE CONSERVATE

Sig la L9 I M. n le IV AI 1, I Le re Fe I re N.
" I
.,2 V, V, 14 Fl . L. La L. IP
Tartu/
corespuositor
Succesievee lerlelor Wendel 13i611oleee Aced= 101 11,61,61 Sae lelisle Romania (Incur, 11). ms. om. lu ed. 1,1,1,2
...
S" Z"9.1'47ia 131Haria .,
;34.6.7Ozi"li
Nip.
Ms
0.. I..)
Cola 59 103 III 120 /69 I 174 240 I 268 I 338 354 400 1 NI 1445 2506 2601 3039 3439 4456

NIG COSTIN, Letopisebil Tda Moldovei + + + + + + + + + + +

de la ridirea lumA
Il53/4 63/1 63 4 63/1 63 1 63/4 63/1 63/1
GR. lillgett itnrisefTaicrleT:/:3ii Moldovei I 63-64
Careata lui Gr. Mech.) I I
65/32 64 10
[Preambulul cronicii]

71
De-ncepubal domnilor [1352] _ 72/1

8302
De niste akar] ce au pre.claLIara [1939] I 83/11 83/11 83 12 03 12 83/12
83/11.-19
.
Domniia lui Stefan v. md aic cel Bun [1957] 90/19-91/2

De dornniia lui Dispot v [1561] 172/23-173/10

Chad au trimis Dispot v. la ImpArMie [1561] 174/20-32

-- _I
and au 16sat domniia si scaunul de bun6 210/20

voe Patru v. $chiopul [1591] 218/10-219/20

A doa domnie a lui Aron v. col 0k/m61U/1592] 222/12-18

and au pribegit Ureciaie Mgof. [1592]
/15 net
u I wo
223/13-34
and s-au aaeaat Aron v. al 2. rind 224/11 225/5
(1591-1593]

[Titlul cap. final] Cd. au venitu Lobodl cu 6 225/6-8

oaste [1593-1599]

MIRON COSTIN, Letopisa]u Tdrii lideldovei + + + + + + + + + 9 (+1 + + + +

Region.. unde s-a exemtat copia T. Rom. Mold. Mold. Mold. Mold. T. limn. Mold. T. Rom, Mold. Mold. Mold. T. Rom. (2) T. Rom. T. Rom. T. Rom. T. Rom. T. Rom. Mold. T. Rom. T. Rom. Lwow 51014.

Data exeoutirii copiei 1720-30 tech.18 1726 1796 e. seici 1729 1803 1720-30 1789 ILecepi8 1789 sf. sec. 18 lump. cca 1730 sec. 18 Isnerp8.8 1830 !Lot Ids 1725 1803 1795-1809 1660-1670 1900-1916
me. Ig 404. ID Inc. sec. 19 sec. 18 see. 18 sm. II
Nmnele copistului Oar. copieti) Radu Clio:nue loan Pavel Comt. Antal. Radu Blefan Gligorae Iordachc 191d1 Ierona. Raclu I. Budai (2 copisti) Grig. Crelu
Lupescu Vladulovici Sion ate. Lupescu StIroe Ilsclh Lupescu Ghelasie Lupescu Deleanu

LEGENDA:
(hole groasa oontima) textul 36uoio0110i Car. Preche
hinie 4136006006J pArli ale cronicii care probabil 40 3314133. dar care, pin dearoembrare, s-au pierdut
[+] text precent prin cuplarea unui alt manuscris la znanusorul anterior
+ prevent
= absent
10 d. Pentru detalii In legh8035 cu Inceputul v structura preambulului, vezi 130e031 nostru Succesiunea capitolelor dill preanabulul Ceolakii lui Gr. Uroche In principalele manuscrise"

www.dacoromanica.ro
 1.1. GRUPAREA MANUSCRISELOR PE RAMU RI
1.1.0. Observatii paleografice. Manuscrisele prin care s-a
transmis cronica lui Gr. Ureche pina la tiparirea textului de catre
M. Kogalniceanu (1852) si care au supravietuit pina astazi, sint
realizate in caractere chirilice. Cel mai vechi exemplar pastrat
(ms. L°, din 1660-1670) este scris de doi copisti, in chirilice semiun-
ciale de o caligrafie desavirsita, in stil moldovenesc. Toate cele-
lalte manuscrise sint in chirilice cursive: unelemai apropiate de
semiunciale (ms. Ls, incep. sec. 18), foarte multeo ccmbinatie
intre semiunciale si cursive (mss. de la sfirsitul sec. 17 si inceputul
sec. 18), cele mai noi (jumatatea a doua a sec. 18incep. sec. 19)
in scriere cursiva legata, uneori foarte greu de descifrat (ms. M4,
L6). Versiunea latina a lui I. Budai-Deleanu (La, de pe la 1800)
este scrisa in caractere latine cursive legate, adesea greu de ana-
lizat, dar cu unele cuvinte si cu unii termeni strecurati in text
in chirilice cursive legate si cu reluarea, in aceleasi caractere, a
unui lung pasaj obscur, sub forma unei adnotari marginale.
1.1.1. Ramura Axinte Uricariul (A)
1.1.1.0. Derivat din copia SZ" a versiunii interpolate de
Simion Dascalul, ms. A' a fost realizat de Axinte Uricariul, in
1711. Am relevat mai sus ca. Axinte Uricariul a adus o serie de
interpolari si modificari versiunii interpolate a lui Simion Dascalul 1.
Interpolarile lui Axinte Uricariul sint deci de gradul II si sint
comparabile cu cele ale lui Misail Calugarul (ramura M).
Dupa textul lui Axinte Uricariul s-au tras cel putin cloud
copii: ms. A1 si ms. A2, dupa cunostintele noastre singurele
manuscrise ce se mai pastreaza astazi din aceasta ramurd.
Ms. A1 este ms. rom. 174 de la B.A.R.S.R.2. Scris in 1724 de
Constantin Vladulovici din Filipesti, logofat za divan", in Tara
Româneasca. Cuprinde cronica lui Gr. Ureche (f. lr° 185v°)
si epilogul copistului (f. 186r° 187r°). Partea finala a epilogului
(f.187r°), care cuprinde indicarea numelui copistului si a datei
terminarii copiei (7233 dec. 15), este redactata in slavona3. Spre
1 Vezii C. Giuresc u, Noui cantribuliuni, p. 26-32.
2 Descr. in Cat. mss. I, p. 397-403; C. Giur esc u, op. cit., loc. cit.;
Repert. mss., p. 52. Ment. In COpifii, p. 36.
3 Avem deci tot dreptul A presupunem c5. Vladulovici este o slavizare a
constructiei fiul lui Vlad (sau Vladul) sau a numelui Viddescu,

55

www.dacoromanica.ro
sfir0tul sec. XVIII, Enache Kogalniceanu a consemnat (pe f.
195 r° 197 r°), dupa citeva file ramase albe, un tabel cronologic
al domnilor Moldovei. Scris foarte ingrijit.
Ms. A2 este ms. nr. V-3 (fost ms. nr. 25) de la B.C.U.I. 1
Realizat in 1725, de Radu Lupescu, in Tara Romaneasca. Cuprinde
cronica lui Gr. Ureche (f. 2r° 133v°). Lipsesc unele foi. A apar-
tinut lui Nicolae Mavrocordat voevod. Prin deteriorarea manu-
scrisului, expunerea se intrerupe la relatarea evenimentelor din
anul 1592.

1.1.1.0.1. Datarea versiunii lui Axinte Uri-

c a r iu 1. Cunoa0erea imprejurarilor in care au fost scrise cele
trei copii manuscrise ale ramurii A este de importanta fundamentalá
pentru determinarea relatiilor dintre ele. Un prim element care
trebuie lamurit, in acest sens, este stabilirea datei cind i-a intocmit
-Copia Axinte Uricariul.
Independent de Misail Calugdrul, dar folosind acela0 pro-
totip, Axinte Uricariul, cunoscut pisar, apoi uricar (copist i
redactor de acte) la cancelaria domneasca a Moldovei in primele
.doua decenii ale secolului al XVIII-lea 0 chiar autor al unui
letopiset2, a copiat cronica lui Gr. Ureche in urma unei dispozitii
a domnitorului Nicolae Mavrocordat, in timpul celei de a doua
domnii a acestuia in Moldova (1711-1715). La sfir0tul titlului
cronicii lui Ureche, Axinte adauga : Iar acum, cu porunca marii-
sale milostivului nostru domnu Io Nicolae Alexandru voevod,
s-au scris in ora5 in Ia0, vä leato 7220, meseta dechemvrie, 8 zile,
vtorago gospodstva" (A1, f. 1 r° ; cf. An. I, p. 401/13-16). Atit
titlul, ap. cum 1-a scris Axinte Uricariul, cit i completarea lui
reprodusa aici, s-au transmis numai prin Al. B5nuim cd foaia lipsä
.de la inceputul ms. A2, in afard de partea initiald 0 centrala a
prefetei lui Gr. Ureche (vezi An. I, p. 401/6), continea de asemenea
acest titlu, dac5. nu integral, macar partial.
Anul 7220, din reproducerea lui Vladulovici, fusese inter-
pretat de C. Giurescu ca 1710 3, iar P.P. Panaitescu, de0 intr-un
loc il calculeaza corect : 1711 (prin scaderea lui 5509, fiind vorba

1 Descr. de P.P. Panaitesc u, in Ureche, Letop., ed. PPP2, p. 56-57;

D. Simonesc u, In Studii" 9 (1956), nr. 6, p. 163. Vezi si Repert. mss., p. 55.
2 Vezi Acad., Ist. lit. rom., Iv p. 554-556, 621.
3 C. Giurescu, Noui contribuliuni, p. 55.

.56

www.dacoromanica.ro
de luna decembrie) 1, in alte parti afirma, o data, ca manuscrisul
lui Axinte dateaza probabil din 1709-1710"2; alta dath,
la numai citeva pagini distanta, ca el este din 1712" 3.
CA indicatia cronologica din insemnarea de mai sus trebuie
transpusa in cronologia actuala cu anul 1711 , i nu 1709, 1710
sau 1712, ne-o confirma datele istorice bine cunoscute cu privire
la succesiunea domnilor din Moldova, in acest timp.
Se .tie ca prima domnie a lui Nicolae Mavrocordat in Mol-
dova a avut loc intre 1709-1710. Ea a durat mai putin de un
an 4. In 23 noiembrie 1710 este adus pe scaun Dimitrie Cantemir.
Nici Cantemir nu ramine mult la conducerea tarii: in urma bataliei
de la Stanilqti, el ia drumul pribegiei in Rusia, in iulie 1711 5.
Cu aceast5. ocazie, Poarta Otomana instaleaz5. a doua oara ca domn
pe Nicolae Mavrocordat, prin a carui investitura de acum (sept.1711)
incepe, pentru Moldova, perioada grea a domniilor fanariote.
Este destul de clar pentru noi cA va leato 7220, meseta
dechemvrie, 8 zile" din domnia a doua (vtorago gospodstva")
a lui Nicolae Mavrocordat (care a durat pina in dec. 1715), nu
poate sa fie nici 1709-1710, perioada primei domnii a acestuia,
nici decembrie 1710, cind in Moldova domnea Inca Dimitrie Can-
temir. Iar datarea cu 1712 este respinsa de regula scaderii in cazu-
rile in care e vorba de lunile septembrie-decembrie.
Proaspdt instalat domn in Moldova, Nicolae Mavrocordat,
om invatat foarte, bun carturar", cum il caracterizeazd Ion Ne-
culce 6, care a avut ocazia sa-1 cunoasc5. indeajuns, da dispozitii
sal se copieze pe curat cronicile tarii, pentru a se stabili o legatura
intre istoria domniei lui i istoria tarii. Inca in timpul primei
domnii a lui Nicolae Mavrocordat in Moldova, Axinte Uricariul
reue§te sA reproduca Letopisetul Taril Moldovei de Miron Costin
(vezi mai jos § 1.1.3.1, ms. L5, partea a doua). Se pare c5. indemnul
nu-i venise atunci de la domnitor, deoarece in foaia de titlu a copiei
sale (B.A.R.S.R. ms., rom. 2601, f. 157r°), substituind anul redac-
tarii cronicii de care Miron Costin (1675) cu anul intocmirii pro-
priei copii (1710, meseta iiulie, 6 dnr), Axinte precizeaza : in
1 Ur eche, Letop., ed. PPP2, p. 63, nota 1.
2 Ibid., p. 52.
3 Ibid., p. 55.
4 Vezi N ec u lc e, Letop., ed. I. Iordan2, p. 204 (neplinind un an deplin
cu domnia").
6 Ibid., p. 252.
Vezi Neculc e, Letop., ed. cit., p. 196.

57

www.dacoromanica.ro
dzilile marii-sale luminatului domn Io Nicolae Voevod s-au scris"1.
Formula difera de cea folosita anul urmator in copia cronicii lui
Ureche, unde, dupä cum am vazut, Axinte spune: cu porunca
marii-sale milostivului nostru domnu..." etc. 2. Cert este ca. Axinte
Uricariul devine omul de incredere al lui Nicolae Mavrocordat
si ca, dupa ce copiazd cronicile moldovenesti, el este cel care re-
dacteaza cronica celei de-a doua domnii a lui Nicolae Mavrocordat
in Moldova 3.
Faptul ca letopisetul lui Ureche a fost copiat de Axinte
Uricariul in urma transcrierii letopisetului lui Miron Costin, e
adeverit si de aceea ca Axinte a inteles sa reproduca la inceputul
cronicii lui Ureche, dupa titlul cu anexele sale, doua liste de istorici
pe care le-a gasit la inceputul cronicii lui Miron Costin (Istoricii
lesdgi pre carii au urmat rdpdosatul Ureche vornicul §i Istoricii,
adecd scriitorii de cursul anilor acestor parg, carii pornenescu de
deiscalecatul cel dintiiu a fifth noastre 0: a Tdrii Muntenefti; vezi
ms. A1, f. 1 v°). Pe ling ca inverseaza succesiunea celor doua
liste, punind-o, nu intimplator, pe cea a lui Ureche inainte, Axinte
omite lista a treia, cea cu istoricii folositi de M. Costin 4. Dupä
noi, plasarea celor cloud liste bibliografice la inceputul compilatiei
lui Gr. Ureche este un indiciu al unui inceput de realizare a pla-
nurilor lui Nicolae Mavrocordat.
La fel va proceda Nicolae Mavrocordat, nu peste mult, in
Tara Romaneasca, unde este numit domn imediat dupa cea de-a
doua domnie in Moldova si unde, de asemenea, va inaugura seria
domniilor fanariote. In cele doua domnii din Tara Româneasca.
(1716 0 1719-1730), mai probabil in cea de a doua, pentru a-si
legitima drepturile la donmie acolo, apeleaz5. la Radu Popescu,
el insusi de origine grec. Acesta, sub titlul Istoriile domnilor Tdrii
Romanqti, transcrie Cronica Bdlenilor (care, in partea initiala,
ea insasi reproducea cronicile muntene anterioare) si dup5. un
scurt text de legatura pentru perioada 1688-1716, expune pe
larg evenimentele petrecute in Tara Româneasca in prima si in
1 Vezi si MCOA, ed. LO, p. 53 si 171.
2 Sublinierile noastre. L.O.
3 Vezi Acad., 1st. lit. rom. 12, P. 554-556, 621; Repert. mss., p. 107-109.
' Cf. MCOA, ed. LO, p. 53-55 si 171; An. I, p. 401/16-27. Vezisi MCO,
ed. PPI31, p. 41.

38

www.dacoromanica.ro
cea de a doua domnie a lui Nicolae Mavrocordat, pinä la sfirsitul
anului 1728 1
1.1.1.0.2. Citeva cuvinte despre interventiile lui Axinte
Uricariul in textul cronicii lui Ureche.
Interpolarile lui Axinte sint toate de proportii reduse, sint
mult mai numeroase decit ale lui Misail si se intind de-a lungul
intregii cronici. Sub raportul continutului, ele sint informatii
suplimentare cu cuprins foarte diferit, extrase mai ales din urice
sau alte izvoare interne sau din izvoare straine, pe care Axinte
a avut ocazia sa le cunoasca in functia pe care el o indeplinea.
Sub raportul probitatii informatiilor, Axinte este un in-
terpolator corect. Iar in partea copiatd, versiunea sa, sub raport
redactional, este destul de fidela, in comparatie cu celelalte ver-
siuni principale derivate din versiunea interpolatä de Simion
Dascalul. De aceea noi apreciem ca o editie stiintifica a cronicii
lui Ureche poate folosi cu succes, ca text de baza, unul dintre cele
doua manuscrise ale ramurii Axinte, aducindu-i insa corectiunile
necesare prin compararea cu celelalte versiuni.
Intocmai ca Misail Calugarul, si Axinte Uricariul avea prega-
tire de cdrturar. Cu toate ca. manuscrisele pastrate care reproduc
versiunea lui Axinte Uricariul sint scrise cu foarte multä grijä,
nu se poate spune insä cà partea copiata de Axinte Uricariul este
reprodusa fidel totdeauna. In textul copiat, Axinte intervine mai
ales cu modificari in topica propozitiei, cu unele substituiri lexicale
si cu stilizari. Textul copiat prezinta si neinsemnate lacune 2
Datorita curentului de opinie defavorabil lui Simion Dascalul,
Axinte omite si el, ca Misail Calugdrul, in mod intentionat, pre-
fata lui Simion Dascalul 3. Copiile dupä versiunea lui Axinte
Uricariul au introdus in text, in plus, prin substituire, mai multe
particularitati fonetice si lexicale muntenesti.
La fel ca numele lui Misail Calugarul, nici numele lui
Axinte Uricariul nu apare in copiile pastrate dupg versiunea sa.
Identificarea sa ca interpolator si, in acelasi timp, copist al unui
manuscris cap de ramura a fost posibila datorità unor informatii
colaterale din epoca.
1 Vezi Acad., /st. lit. rom. I2, p. 537-542, 547; 0 studiul nostru introductiv
la Cron. munt., p. 17-20. Intre 1716-1719 a domnit In Moldova fratele lui
Nicolae: loan Mavrocordat.
2 Vezi exemple aici mai jos.
3 Vezi Anexe I.

59

www.dacoromanica.ro
 1.1.1.0.3. Circulatia cronicii lui Gr. Ureche in Tara RomA.-
neasca prin intermediul versiunii lui Axinte Uricariul este de mare
importantal pentru istoria culturii in general, dar si pentru istoria
limbii române literare in special. Din pacate, in lipsa unor date
mai bogate, trebuie s5. ne limitàm la deductille ce decurg din corc-
borarea citorva elemente pe care ni le ofer5. istoria externa a texte-
lor inse0.
Cum a ajuns versiunea lui Axinte Uricariul in Tara Roma-
neasca si cum a ajuns sa fie transcrisa in cele doua copii cunos-
cute ?
Dupa parerea noastrd, rdspunsul la intrebarea de mai sus
este usor de dat. Exemplarul autograf al lui Axinte, scris pentru
domnitor, facea parte din biblioteca lui Nicolae Mavrocordat.
Odata cu transferarea lui Nicolae Mavrocordat pentru prima sa
domnie in Tara Româneasca (1716), acesta si-a transportat biblio-
teca cu el. Acolo au putut cei doi copisti, Radu Lupescu si Con-
stantin Vladulovici, eventual si altii, sa execute copiile bor. E posibil
ca aceste copii s5. fi fost cerute sau de domnitor, sau de diferiti
boieri. Apartenenta lui A2 la biblioteca lui Nicolae Mavrocordat
este sigurd. Mai tirziu, originalul lui Axinte Uricariul s-a pierdut.
1.1.1.1. Gruparea alaturi, in aceeasi ra-
Gr. Creche
mura, a manuscriselor Al si A2 a fost imagi-
nata Inca de C. Giurescu 1. C. Giurescu consi-
S. DA calul
dera insa ca dupa copia lui Axinte Uricariul
s-a executat A2, iar dupa acesta A', cum ara-
tam in schita alaturatd. Fara sä incerce sä
come verifice derivatia propusa de marele istoric
detect.
observind ca ramura A este cea mai indi-
etc.
etc.
cata pentru o editie stiintifica a cronicii lui
Gr. Ureche, P.P. Panaitescu a luat ca baza
A. Ince Cricarml
a editiilor sale, fireste, ms. A2, pe care 1-a
Jr completat totusi, pentru paginile lipsa, cu Al
ms .As 0, partial, cu alte manuscrise.
Trecind peste faptul ca anii cind s-au
1
executat cele 2 manuscrise nu permit deri-
ms varea lui A1 din A2 (A" e din 1724, iar A2
1 C. Giurescu, Noui contribuliuni..., p. 55.

60

www.dacoromanica.ro
din 1725!) 1, examinarea atenta a manuscriselor ne dovedeste
in mod convingator ca A1 si A2 deriva independent din aceeasi
copie a lui Axinte Uricariul. Pe de o parte, marele numar de ele-
mente comune celor doua manuscrise, dar diferite de ceea ce ofera
celelalte ramuri, confirma apartenenta la ace1a0 grup. Pe de altä
parte, inovatiile sau omisiunile deosebite de la un manuscris la
altul ne demonstreaza c5. nici A2 nu deriva din A1 si nici ca Al.
ar deriva din A2. Ia.-a faptele.
1.1.1.1.1. A1 si A2 concordä intre ele, dar
impreuna se deosebesc de celelalte versiuni.
a) p r e multe locuri (locure 1..°) ML/p r en multe locuri A1 A2.
Cf. An. I 404/12.
b) o parte mare si den Tara Lesascd Mlo parte mare si de
Tara Lesascd L° A1 A2. Cf. An. I 407/7.
c) acesta nume nu-1 putem da MLIacesta nume nu-1 priinzim,
nici il (nici-1 A2) putem da A1 A2. Cf. An. I 407/12.
d) o tard si un kc ML/un loc si o fard Al A2. Cf. An. I 408/2.
e) iar (lard 12) noi afldm cd... ML/si noi afleim cci... A1 A2.
Cf. An. I 408/2.
f) Adn. marg.: Altii zic cd intii totodatei (totodatu A2) s-au
descalecat (discdlicat A2) de Traian (Troian A1) inpdrat si amindoao
sil chiema Daliia A1 A2, iar ML om. Cf. An. I 408/19-21.
g) mdcar cli s-au tras de la un izvor, muntenii intiiu, iar
moldovenii mai pre urmd MLImdcar cd s-au tras de la un izvod, mun-
tenii intiiu, moldovenii mai pre WW1 A1 A2. Cf. An. I 408/4-5.
h) fiara aceea A1 A2 lacea fiard 12, acea here L1. Cf. An. I
408/13.
i) Pentru limba moldoveneascci MLIPentru limba noastri
tnoldoveneascd A1 A2. Cf. An. I 410/9.
j) De ijdereniia moldovenilor MLIDe izvodirea moldovenilor
A1 A2. Cf. An. I 413/13-14.
k) [carele-i dzIc] cei au fost vilhovnic MLIfilosof Al A2. Cf.
An. I 414/6-7.
1) sci nu piiae ML/sd nu moara. Al A2. Cf. An. I 18/7-8.
m) de i-au gonit pini i-au trecut apa MLIde i-au trecut apa
A1 A2. Cf. An. I 415/14-416/1.
1 Vezi Repert. mss., p. 52 i 53.

61

www.dacoromanica.ro
 n) in ce chip s-au wdzatu ML, iar Al A2 om. Cf. An. I 419/7.
o) in lard ML/in Tara Moldovei Al A2. Cf. Ureche, ed. LO,
p. 142/4.
p) in boald grea ce cdzuse ML/in boald grea ce zilcu se Al
A2. Cf. Ureche, ed. LO, p. 147/17.
q) Avind MLIVdzind Al, Vdzindu A2. Cf. Ureche, ed. LO,
p. 153/5.
Nu am reprodus decit o foarte mica parte din numgrul
considerabil de cazuri in care Axinte Uricariul inoveazá, pe cind
celelalte ramuri principale pgstreaza redactia initiala. Inovatiile
sint foarte variate: lexicale, morfologice, sintactice. Intilnim de
asemenea interpolgri (adesea sub forma unor adnotdri marginale),
respectiv omisiuni, contrageri de constructii sau amplificgri (uneori
superflue ; vezi c) 0, nu de putine ori, erori de lectiune (vezi g, p).
Licit legenda pusg in circulatie de unii editori ai lui Gr. Ureche,
ca ms. Al 0 A2 sint cele mai bune manuscrise ale cronicii lui
Ureche"1 §i constituie grupa cea mai corect5."2, cd ms. A2 repre-
zinta o forma foarte ingrijitg a cronicii, in genere färd multe lipsuri,
dar cu adaosurile lui Axinte Uricariul", ba este chiar cea mai
bung copie a textului"4, cu rezerva cg a muntenizat pe ici pe colo
fonetismul originalului, aceasta legendg trebuie spulberatg.
Existä insg i un alt fel de modificgri pe care le aduce Axinte
Uricariul textului lui Gr. Ureche in compilatia lui Simion Dascglul:
modificgri de organizare a expunerii §i modificdri de conceptie.
Asupra acestora ne vom opri intr-o alt5. parte a capitolului de
fatg (vezi § 2.4.), deoarece ele ridicg alte probleme.
Ceea ce am vrut noi sg demonstrAm aici a fost, in primul
rind, apartenenta manuscriselor Al 0 A2 la ace1a0 grup. Dincolo
de faptul c5. A1 0 A2 deriv5. din copia lui Axinte Uricariul, carac-
teristicile acestui grup de manuscrise, ilustrate mai sus, scot in
relief 0 un fapt peste care cercetgtorii au trecut cu oarecare u0i-
rintg: c5. Axinte Uricariul a intervenit foarte des in textul cronicii
lui Ureche i cal interventiile sale nu sint totdeauna pozitive.
Indiferent de caracterul pozitiv sau negativ al interventiilor,
insg0 frecventa foarte mare a interventiilor ne impiedicg sg acor-
1 Ur ech e, Lelop., ed. PPP2, p. 52.
2 Ibid., p. 56.
a Ibid., p. 55.
' Ibid., p. 57.
62

www.dacoromanica.ro
dam credit absolut unui asemenea text intr-o editie critica. Acesta
este motivul principal pentru care am citat exemplele din para-
graful de fata.
1.1.1.1.2. Faptul ca Al nu deriva din A2, ci ca amindoua
aceste manuscrise sint copii independente 0 paralele dupa Az,
versiunea interpolata a lui Axinte Uricariul, sau, eventual, dupa
o copie a acestei versiuni (sa-i zicem Axl), este destul de evident
dacà avem in vedere, pe de o parte inovatiile lui A2, pe de altä
parte inovatiile lui Al.
1.1.1.1.2.1. Inovatii in A2 in cazuri in care Al reproduce
forma originalului sau o formä apropiata de original:
a) nu peirtene$te cronicariul A2 M2, nu piirtee
cronicariul Al MI M3 L° D. Cf. Ureche, ed. LO, p. 80/1.
b) nu pest e vreme multd A2 M2, nu pesti vreme (vreme. L°)
inultd Al MI L°, nu sd zdbeivi vreme multd M3, nu preste vreme
multd LI. Cf. Ureche, ed. LO, p. 83/9.
c) de nu ftiia incdtro v or merge A2, de (de om. L1)
nu #iia incdtro (incdtru ..i. L°) v or fa ce Al M3 L° LI., ne#iind
incdtro v or face MI. Cf. Ureche, ed. LO, p. 86/28-87/1.
d) au cdutat a fugi A2L2, au plecat a fugi Al- MI
M2 M3 L° LI-. Cf. Ureche, ed. LO, p. 101/9.
e) avgust I 8 A2, avgust 8 Al MI M3 L° LI-. Cf. Ureche, ed.
LO, p. 102/9.
f) Furd birui fi muntenii A2, Furd b ii t u fi muntenii
A1 MI L° LI, iar M3 remaniaza fraza. Cf. Ureche, ed. LO, p. 102/22.
g) 3000 de oameni A2, 3000 (3 mii L°) de oaste
A1 MI M3 L°I.I. Cf. Ureche, ed, LO, p. 105/21.
h) uitindu A2, uitá A111411:11, au uitat M3. Cf. Ureche, ed.
LO, p. 108/10.
i) sd-i gdteaze zaharea de hrand de oaste A2, sd-i gliteze
(gdtedze L°, gdteaze Ill, galezd M3, gdteascd Ll ) s t e fi i a (stefie
MIM2M3) i hrand de oaste AlMI.M2M3L°D. Cf. Ureche, ed. LO,
p. 109/8.
j) li sd supdrase cu .5tefan vodd A2, li sd do deis e cu
.tefan vodd Al, li sd (se L°) do de is ii cu Stefan vodd L°L2,
1-4: dor d e-a i sdi cu Stefan vodd LI, li sei sup dr asd cu
.5tefan vodd M1M3. Cf. Ureche, ed. LO, p. 112/8.
63

www.dacoromanica.ro
 k) de curindu A2, de proaspdt AlL°W, de proaspeitd LI.,
de curund M3. Cf. Ureche, ed. LO, p. 115/6.
1) au intr at dupd diiqii A2L21.31-4, au tr as dupd
dirqii A1M1M3L°L1. Cf. Ureche, ed. LO, p. 115/14.
m) haina s a di pre dinsul A2, haina dupre dinsul A1, haina
de pre dinsul M1M3L°, haina pre dinsul LI. Cf. Ureche, ed. LO,
p. 118/1.
n) la finutul oraplui (cu adn. marg.: la Lanfut) A2,
la L a n fu t oraplui Al, la Lantut orapl 11111143, Lantut ora-
fului L°, Lanfut oraful Ll. Cf. Ureche, ed. LO, p. 120/18.
o) cine sd-i stea impo tr iv d A2, cine sd-i stea inainte
(innaina L°) AlM1M3L°, iar in L1 lacuna. Cf. Ureche, ed. LO,
p. 123/21.
p) cd venirea craiului A2, cdci au venit craiul Al,
c-au venit craiulu L°, a (cal de M3) au venit craiul cu oastea (oaste
M3; oastea om. L'.) 1WM3L1.. Cf. Ureche, ed. LO, p. 123/23.
q) de grabu veirsdtoriu A2, grabnica viirsa AlL4L5,
de grabd a veirsa M1L°I), de grabd v ci r s a M3. Cf. Ureche,
ed. LO, p. 128/15.
r) nu folosi nimica A2, nu v a f olosi nimica M31.°L2L3L4.
Cf. Ureche, ed. LO, p. 136/12.
s) au dat priste n4te pdscari A2, au dat pre (spre
M1M2, p e m3) ni§te (ngte Lo ) pdscari A1M1M2M3L°L1. Cf. Ureche,
ed. LO, p. 137/15.
s) pier du feir'de numeir A2, pier (pieru L°) fdrd numdr
(numdru L°) AlmlioLov. Cf. Ureche, ed. LO, p. 144/10.
t) au gindit A2, gindi A1M1L°L1, au socotit M3. Cf. Ureche,
ed. LO, p. 148/22.
t) polcuri A2M2L2L3L4, pilcuri A1M1M3L°L1. Cf. Ureche,
ed. LO, p. 150/13.
u) sd ingropasii... in anturi A2, sd tintuise AlM11.1, sii
entuisd M3L°. Cf. Ureche, ed. LO, p. 152/12-13.
v) c ii c i coprinsese A2, c d - 1 cuprinsese AIL°M1, c d 1 e
cuprinsese M2, c d fa n fu 1 cuprinsese W, c ei - i cuprinsese L1.
Cf. Ureche, ed. LO, p. 153/20-21.
x) f eicu sfat A2L2L3L4, f dcea sfat /VD, fece sfat
UM', f ace sfat M2, iar M3 remaniazg fraza. Cf. Ureche, ed.
LO, p. 155/17.
y) infiresurasii tara A2, inpresurd fara A1L°1-1,
impresurard tara 1111, iar in M3 lacuna. Cf. Ureche, ed. LO,
p. 157/17.
64

www.dacoromanica.ro
 Din cind in cind am dat i corespondentele din M2DL2L3L4L5,
desi acestea nu sint manuscrise cap de grup. Exemplele de mai
sus ne arata el, In inovatiile sale, A2 concorda uneori cu M2, cu
L2 si cu L' (vezi sub b, d, 1, t, x), fapt explicabil dacá avem in
vedere cä aceste patru manuscrise se datoresc aceluiasi copist.
E posibil ca unul dintre aceste 4 mss. (probabil A2) sa-i fi servit
lui Radu Lupescu ca model la care apela uneori pentru a corecta"
celelalte versiuni pe care le copia. Iar concordantele dintre L4 si
L3 L5 se explica prin aceea cä acestea din urma deriva din L4.
Nu totdeauna insa L2M2L4 contin inovatiile lui A2 (vezi sub a, i,
j, g, r, s, v, x).
In unele situatii, inovatii asemanatoare celor din A2 apar
si in alte manuscrise: L1 (b), 11111%13 (j ), M3 ( k ) .
E vorba fie de lectiuni gresite (b ), fie de modernizari lexi-
cale (j,k). Deci nu totdeauna concordantele de acest fel presupun
un prototip comun pentru manuscrisele respective sau contaminari
premeditate intre manuscrise.
Inovatiile lui Radu Lupescu (in A2) sint la fel de variate
ca acelea ale lui Axinte Uricariul (in AX) (vezi 1.1.1.1.1.). Subli-
niem aici indeosebi marele numar de lectiuni gresite : sub b, e,i,
It, p, r, 5, v.
Intr-una din situatiile expuse aici, o lectiune gresita, 1-i
dor de-ai sdi, din LI (vezi j), este, in fond, o concordanta cu A.,
deci confirma faptul ca ii th dodeise, prezent i in L2, a existat in ori-
ginal, fiind transmis i in L°, pe cind ii th supdrase din A2 este o
modernizare. Eroarea din LI se datoreste unei lecturi i unei inter-
pretari superficiale i impresioniste a unui cuvint probabil neinteles
de catre copistul muntean. Asemenea erori de lectiune, ca i denatu-
rarile morfologice i sintactice, stilt extrem de numeroase in
ms. L..
Intr-un singur caz din seria de mai sus, versiunea lui Al este
totusi relativ indepartata de versiunea originala : fdcea sfat
Al (sub x) este o lectiune gresita a lui Constantin Vladulovici.
In original a trebuit sa fie: fece sfat, pastrat In L° MI. Acest fece
a fost modernizat in filcu in A2 si L2 (care este, probabil i aici, con-
taminat de A2). Numai prezenta unui fece a putut genera lectiu-
nile variate intre ele i amindoua gresite: fdcea (independent
in Al i 1.1) 0 face (in M2), datorate poate i faptului ea scribilor
respectivi nu le era familiarl forma mai veche fece. Stilul intregii
expuneri (vezi Ureche, ed. LO, p. 155-156) reclama aici un per-
5 - Critica textuali 5 editarea literaturii romine vechi c. 941 65

www.dacoromanica.ro
fect simplu, si nu un prezent indicativ sau un imperfect (vezi
pf. c. s-au alesu 155/22, pf. s. sd gdti 155/24, nu vru 155/27, li
tocmi 156/2, leisd 156/3 etc.). in acest caz, putem spune ca versiunea
din A2 (fdcu ) reda sensul originalului printr-o constructie mai
noua (o modernizare morfologica), pe cind versiunea lui Al dena-
tureaza constructia din original, conservind totusi ceva din termi-
natia ei.
Concluzia pe care o tragem dupa exemplele de mai sus este
una singurd: Al nu deriva din A2, nici direct, nici prin vreo copie
intermediara.
1.1.1.1.2.2. Inovatii in Al in cazuri in care A2 reproduce
forma originalului sau o forma apropiata de original:
a) 6067 A1M1M3, 6867 A2L°I.I. Cf. Ureche, ed. LO, p. 78/1.
b) ceirtile Al, cartile besericiei L°, cdrtile bisericii (beserecii
Ml, besericii M3) A2M1M2M3L'. Cf. Ureche, ed. LO, p. 81/12-13.
c) i a r toate le insemneazd Al, insd insemneazd (insemniadzd
L°) toate A2M1M3L°, iar Ll modified fraza. Cf. Ureche, ed. LO,
p. 83/19.
d) la miezul noptii Al, la miazdnoapte A2L1, la miadzeinoapte
M1M3L°. Cf. Ureche, ed. LO, p. 84/13-14.
e) le-a u luat tot pleanul A1, le luo (lud M3, lui L°L1) tot
pleanul A2M3L°L1, le-au luat pleanul tot M1M2. Cf. Ureche, ed.
LO, p. 89/18.
f) der ep t aceea strinse A1, strinsei A2, strinse 1111L°L1,
strins-au M3. Cf. Ureche, ed. LO, p. 93/9.
g) vor ispravi si vor izbindi Al, vor izbindi A2M1M3L°L1.
Cf. Ureche, ed. LO, p. 93/16.
h) ldudindu-se Al, fdlindu-sd A2M1L°, fillindu-se M3, fdlin-
du-si LI. Cf. Ureche, ed. LO, p. 95/7.
i) s-a u lungit vremea pia la alt anu Al, s-au treigdnat
(trdgeinatu A2) vremea (vreme L°) pind intr-altu (intr-alt Ml )
an (anu L°) A2M1L°, s-au tragdnatu pia intr-alt anu L2L4, pina
intr-alt an M3, pind intr-alt anu P. Cf. Ureche, ed. LO, p. 96/10.
j) au pojorit (pojerit L°) iarba KL°L1, au pirjolitu (au
pirjolit Ml, au fost pirjolit M2M3 ) iarba A2M1M2M3. Cf. Ureche,
ed. LO, p. 97/20.
k) dennapoi Al, dinddrdt A2L1-, dinddraptu L°, denddreipt Ml,
den dos M3. Cf. Ureche, ed. LO, p. 98/7.

66

www.dacoromanica.ro
 1) pa urmei A1, afioi A2M1L°L1, iar in M3 lacuna. Cf. Ureche,
ed. LO, p. 98/13.
m) multimea ce era de la dimii A1, multime de imi A2M1L°L1,
iar AP remaniaza, fraza. Cf. Ureche, ed. LO, p. 102/22.
n) Holdegi A1L2, Dolhqti A2L°L1, iar in M1M3 lacuna. Cf.
Ureche, ed. LO, p. 103/5.
o) a... crede A1, a... crederea A2M1L°L1, iar M3 modifica
fraza. Cf. Ureche, ed. LO, p. 103/18.
p) p a sou A1, fi r e soli A2M1M3L°1-1. Cf. Ureche, ed. LO,
p. 109/10.
q) 1 e -au fost zicind A1, au fostu zicindu A2, au fost dzicindu
L°, au fost zicind MU}, zicea M3. Cf. Ureche, ed. LO, p. 109/19.
r) voi nu-1 titi, numai eu singur il iu A1, voi nu-1 Ai
(ad.: ce M3) numai eu singur (singur L°)A2M1M3L°L1. Cf. Ureche,
ed. LO, p. 109/21.
s) haina dufire mine A1, haina de pre (di fir e A2L1,
de fie L2L4) mine A2M1M3L°L1L2L4. Cf. Ureche, ed. LO, p.
109/22.
s) fi r e solii sdi A1, solii sdi A2M1M3L°L1. Cf. Ureche, ed.
LO, p. 110/14.
t) c a sa afle incotro merge craiul A1, s ei i e incdtro
(incatroo L°) merge craiul A2M1M3L°L1. Cf. Ureche, ed. LO,
p. 111/5.
t) cum c a crai A1, cum craiu (crai A2 ) A2L°L1, cum craiul
M1M3. Cf. Ureche, ed. LO, p. 111/6.
u) au qit d e 1 a Suceava A1, au git d i n (d e n M1L° )
Suceavei (Suceava A2L1) A2M1M3L°L1. Cf. Ureche, ed. LO, p.
111/24.
v) cu toatei fiuterea A1, cu toata puterea s a A2M1M3L°L1.
Cf. Ureche, ed. LO, p. 112/2-3.
x) unde era vileagul A1, unde (ad.: le M3 ) era beleagul
A2m1M3Lou. Cf. Ureche, ed. LO, p. 112/15.
y) in dqdrt A1, in zadar A2, in zddar M3, in zadaru L1, in
dar (daru L°) M1M2L°. Cf. Ureche, ed. LO, p. 112/19.
z) craiul 1 ei'is cu A1, craiul A2M1L1, craiu L°, lui crai
M3. Cf. Ureche, ed. LO, p. 114/5.
a') sa face A1L3L4, sd va face A2M1M3L°1-1. Cf. Ureche, ed.
LO, p. 114/21.
b') sa o inzineze A1, sd o infineze A21.1., sd o infinedze (inti-
nedze Ml) M1L°, sd o inlineadza M3. Cf. Ureche, ed. LO, p. 115/12.

67

www.dacoromanica.ro
i
 c') cercetayea celor puternici A1, ceytarea celor
puternici (putearnici M3) A2M3, iar 11/111,°L1 omit. Cf. Ureche, ed.
LO, p. 117/9.
d') pre carele cu totii sii-1 agiutoreze Al, fire carele (pre carile
A2) trebuia cu totii sd-1 agiutoreascei (ajutoreascd A2Li) A2NpLoLi.
Cf. Ureche, ed. LO, p. 117/16-17.
e') nevoe p: lipsd A1, lipsei i nevoe A2M1L3-, lipsd 0: nevoia
L°, lipse p: nevoe 1112, lipsa i nevoia M3. Cf. Ureche, ed. LO,
p.117/18.
f') 5tefan... au strinsu fara Al, 5tefan... strinsei tam A2MIL°L1.,
5tefan... strins-au fara M3. Cf. Ureche, ed. LO, p. 120/15-16.
g') in Tara Moldovei Al, in tard A2M11113, iar in L°L1 lacuna.
Cf. Ureche, ed. LO, p. 122/3; cf. 142/4.
h') de (despre M2 ) amindoao pdrfile A1M2, de imbe
pdytile A2M'Al3L°L1. Cf. Ureche, ed. LO, p. 124 8.
i') s-au fost supdrat la ai nqtyi Al, s-au fostu supdratu
a i 1 o 7 nogri A2, s-au fost supdrat al o r ncqtri m1m3LoLi. Cf.
Ureche, ed. LO, p. 128/1.
j') set nu indardcneze A1L3L4, sd nu sit inddriiptieaze A2, sd
nu inddrdptedze (inddrdptedzd M3, inddreipleze L2) m1m3LoL2.
Cf. Ureche, ed. LO, p. 128/21.
k') in mdndstirea Putna A1M3, in meindstire in Putna A2M1LoLi.
Cf. Ureche, ed. LO, p. 129/5.
1') ceia ce-1 goniia dennapoi Al, ceia (aceia A2) ce-1
goniia dinddiliptu (dinddriitu A2, dendiirdpt M1, dinddral Ll, den
timid M3 ) ANIxpLoy. Cf. Ureche, ed. LO, p. 139/18.
m') au fdcut doi feciori Al, au avut (a vutu L°) doi
feciori ( ficiori A2) A2M1m3LoLi. Cf. Ureche, ed. LO, p. 141/2.
n') voiu sd mergu Al, voiu merge A2 ml ma Lo Li. Cf. Ureche,
ed. LO, p. 142/23.
i aici am dat, pe alocuri, formele corespunzgtoare din M2
1) L3 L4 (vezi mai sus: § 1.1.1.1.2.1.). Concordantele dintre manu-
scrisele indicate aici si A2 se explicg intocmai ca in paragraful
precedent, cu deosebirea ea respectivele concordante reproduc,
de data aceasta, versiunea originalului sau o versiune mai apro-
piatg de original (vezi sub b, e, i, s, e' , j'). Foarte rar unul dintre
manuscrisele indicate mai sus concordg cu Al cind acesta prezintä
o inovatie (vezi: n, a' , le , j').
Asupra varietatii inovatiilor din ms. Al cred cg nu mai e
nevoie sg. insistam. Relevam doar faptul cg, uneori, inovatiile din
68

www.dacoromanica.ro
A" se intilnesc 0 in alte manuscrise (vezi: a, j, n, a', f', h',
j', k'). in toate aceste cazuri avem insa a face cu inovatii paralele
si independente. Unele reprezinta lectiuni gre0te ale originalului,
altele adaptari lexicale la graiurile muntene. Rar intilnim i modi-
ficari morfologice sau sintactice.
Am citat aici i un caz (sub j), in care e greu de spus cine
inoveazd: A' (pojorit) sau A2 (pirjolitu)? Forma din A1 concorda.
cu L, iar cea din A2 cu M. Nu este exclus ca inovatia sal fi aparut
in M, iar din M2 Radu Lupescu sa o fi transferat in A2, ms. ie0t
tot de sub pana lui.
Nu rareori inovatiile lui A' constituie erori sau denatureazA
sensul propozitiei (a, m, n, x, a', b', c', j' ).
in afara de uncle cazuri sigure de adaptare la sistemul dia-
lectal sudic (vezi 1, p, s), e greu de precizat, in stadiul actual al
cercetdrilor de dialectologie istorica, pind unde se intinde aceastá
muntenizare in seria inovatiilor lexicale i morfologice ale lui Al.
Comparind inovatiile lui A' cu cele ale lui A2, constatdm
ca la Al inovatiile au o frecventa mult mai ridicata decit in A2.
Exemplele pe care le-am dat mai sus, 0 pentru unul, i pentru
celalalt manuscris, sint extrase de pe ace1ea0 pagini ale cronicii.
De asemenea, subliniem faptul ca i unul, i celdlalt contin nu
putine erori de lectiune.
Concluzia pe care o tragem dupa exemplele in0rate in acest
paragraf este, de asemenea, una singurd : nici A2 nu deriva din Al.
1.1.1.1.2.3. Coroborind concluziile celor douä paragrafe pre-
cedente, rezulta ca Al 0 A2 sint copii independente dupa AZ
(sau, poate, dupa o copie a lui /V). Deci relatia propusa de C. Giu-
rescu este infirmatà de datele pe care le
ofera manuscrisele. In locul acestei relatii,
noi preconizam relatia :
Desigur, nu excludem posibilitatea
ca intre A1 0 Az, respectiv intre A2 0 A'
sa fi existat o copie intermediard.
Independenta lui Al de A2 0 a lui At
A2 de Al a fost demonstrata prin metoda
erorilor separative" (Trennfehler, errores separativi), precizata
cu multà ingeniozitate de P. Maas 1. Iar originea comuna a lor
(din A*) a fost doveditä prin metoda erorilor conjunctive" sau
1 M a a s, Textkritik3, p. 27-29.

69

www.dacoromanica.ro
 comune (Bindefehler, errores coniunctivi ) 1. Date fiind 0 nu-
marul mare al erorilor comune intre Al 0 A2, si varietatea lor,
e mai mult ca sigur ca. mss. Al si A2 n-au putut sa comita
aceste erori independent unul de altul.
Pe linga inovatiile pe care le cuprinde pe de o parte A1, pe
de alta parte A2, relevam aici o serie de cazuri in care 0 Al, 0
A2 inoveaza, dar fiecare in felul sau. Vom da pe prim plan construc-
tiile de baza. Exemple:
a) ndruind (ndruindu L°) copacii M1 M3 L°, nordind copacii
LI, pornind copacii Al M2, oborindu copacii A2. Cf. Ureche, ed.
LO, p. 115/19.
b) cu dimii de asemene (de asemenea M3, di-aseme-
nea L°) mergea M1 M3 L°, cu dirqii de as d mdna mergea Ll,
cu dil'qii aldtur ea mergea Al, cu dilqii mergindu impreund
A2. Cf. Ureche, ed. LO, p. 116/2.
c) haina de pre dinsul 1111 M3 L°, haina pre dinsul LI-, haina
dup Y e dinsul Al, haina s a di pre dinsul A2. Cf. Ureche, ed.
LO, p. 118/1.
d) au secat (sdcatu L°) de sciaciune (secdciune LI) M'M3
L° LI, au secatu den rdddcind Al, au secatu de secitd A2. Cf. Ureche,
ed. LO, p. 154/12.
e) pentru altii 311 M3 L° L1, pentru altii la cari nu sd gdsiia
sd ia Al, pentru cei ce nu avea boi A2. Cf. Ureche, ed. LO, p. 158/15.
Concordanta lui MI M3 cu L° (sub a, b) confirma ipoteza
CO forma data de noi pe prim plan este forma originard. In aceste
cazuri, formele din Ll sint erori de lectiune (ale copistului).
Folosirea oricaruia dintre cele doug manuscrise pastrate
ale ramurii A ca manuscris de baza pentru o editie §tiintifica,
presupune deci, pe de o parte, stabilirea inovatiilor pe care le
aduce Axinte Uricariul (in Az), pe de alta, delimitarea inovatiilor
din Al, respectiv din A2. Cele doua operatii nu sint deloc tioare,
dat fiind ca numarul 0 varietatea acestor inovatii sint extrem
de mari.

1.1.2. Ramura Misail Calugarul (M) si ramura subsumati

Nicolae Costin (C)
1.1.2.0. Pyiviye geneyal d. Una dintre cele &ma
copii manuscrise realizate dupa ms. Sz", amintite inainte, a fost
1 M a a s, Textkritik3, p. 27-29.

70

www.dacoromanica.ro
intocmita de Misail Calugarul de la manastirea Putna din nordul
Moldovei. La versiunea interpolata pe care o reproduce, Misail
adauga, la rindul sau, o serie de alte interpoldri, pe care le putem
considera tot de gradul II, ca 0 interpoldrile lui Axinte
Uricariul.
Copia lui Misail Calugarul (ms. MX) sta la baza unei intregi
ramuri de copii manuscrise, cunoscutd sub numele de ramura
Misail Calugarul (sau ramura M). Unul dintre manuscrisele ramurii
M a servit ca baza pentru o ramura subsumata, ramura Nicolae
Costin (sau ramura C), reprezentata printr-un numar considerabil
de copii.
Copiile versiunii lui Misail, atit cele de pe ramura M, cit
0 cele de pe ramura C, prezinta, la rindul lor, anumite modificari.
Originalul versiunii interpolate de Misail Calugarul 0 copiile
directe dupa autograful lui par, de asemenea, a se fi pierdut pentru
totdeauna.

1.1.2.1. Ramura Misail Calugeirul (M)

1.1.2.1.0. Din ramura M se mai pastreaza in prezent 4
manuscrise: mss. M', M2, M3, M4.
Ms. Al' este ms. rom. 169 de la B.A.R.S.R.1. Dateaza
de la sfir0tul sec. XVII. Executat in Moldova de un singur copist.
Contine: sfir0tul unei predoslovii in versuri (f. 2 r°; vezi textul
integral in ms. M2), prefata lui Pseudo-Dubau (f. 2 v° 5 r°),
cronica lui Gr. Ureche (f. 5 r° 166 r°; cu o f. lipsa: f. 13 origi-
nark care a fost inlocuità la legat cu 1 f. alba), Letopisetul Tilrii
Moldovei de M. Costin (f. 168 r° 378 r°; anii 1595-1661), cro-
nica lui Pseudo-Dubau (f. 378 v° 383 v°; evenim. din Moldova,
dintre 1661-1693 ; sfir0tu1 pierdut). Scris foarte ingrijit.
Ms. M2 este ms. rom. 2506 de la B.A.R.S.R.2. Copie de
pe la 1730 executata de Radu Lupescu, logofetel de divan in
Tara Romaneasca. Contine o predoslovie in versuri (f. 3 r°-4 r°;
vezi ms. MI), prefata lui Pseudo-Dubau (f. 4 r° 7 r°), cronica
lui Gr. Ureche (f. 7 r° 170 v°). Partea finala a cronicii lui
Ureche, de la anul 1591 inainte, s-a pierdut. Scris foarte ingrijit.
1 Descr. In Cat. mss. I. p. 380-391; Repert. mss., p. 52; cf. p. 100.
Vezi si N. I or ga , St. fi doc., III, p. 12-20.
2 Vezi Repert. mss., p. 54. Merit. in Copifli, p. 141-142.

71

www.dacoromanica.ro
 Ms. M3 este ms. rom. 103 de la B.A.R.S.R.1. Executat pen-
tru. Mihai vodd Racovita, in timpul uneia dintre primele dou5.
domnii ale sale in Moldova (oct. 1703 febr. 1705, iul. 1707
oct. 1709). Doi cop4ti (primul:t f. 1-176 ; al doilea f. 177
178). Copistul principal nu este Gligora sin Vasilie Uricariul (cel
care a executat mss. F1 0 F3), cum fard temei sustine G. trempel2.
Contine: cronica lui Gr. Ureche (f. 1 14-77 r°), Letopiseful Tdrii
Moldovei de M. Costin (f. 78 r° 176 v°), sfir0tul unei povestiri
despre moa0e1e sf. Ioan Botezatorul (f. 177 r° 178 v°). Scris
ingrij it .
Ms. M4 este ms. rom. 440 de la B.A.R.S.R.3. Realizat la
sfir0tul sec. XVIII inceputul sec. XIX, cu cheltuiala slugerului
Alexandru Voinescu, dupa un exemplar in doua volume scris
de sau apartinind paharnicului Petrache Cazimir 4. Un singur
copist, probabil din Tara Romaneasca. Contine: cronica lui Gr.
Ureche (f. 3 r° 84 v°; partea finald, de la anul 1592 inainte,
1ipse0e), Letopiseful Tarii Moldovei de M. Costin (f. 84 v° 166 v°).
Copie defectuoasà. Scris neingrijit.
1.1.2.1.1. Apreciem ca Misail Calugarul si-a alcatuit copia
cu aproximatie intre 1675-1690, nu mult dup5. ce Miron Costin
si-a terminat Letopisetul Tdrii Moldovei (1675), poate imediat
dui:4 ostracizarea fostului mare logofat al Moldovei ca staroste
la Putna (inceputul anului 1686), pentru Ca majoritatea manus-
criselor pastrate (M1, M3, M4) din aceasta ramura cuprind, In conti-
nuarea cronicii lui Ureche, cronica lui Miron Costin 5. Noi consi-
deram c5. versiunea interpolata a lui Misail a inglobat, de la in-
ceput, i cronica lui Miron Costin. Nu excludem insa nici ipoteza
ca aceast5. conectare s5. fi fost operata de un succesor al lui Misail
Calugarul (mai ales daca, la sosirea lui Miron Costin la Putna,
Misail nu mai era in viata), iar copia a c est uia (cuprinzind
1 Descr. in Cat. mss. I, p. 233-234; Repert. rnss., p. 51-52. Ment. In
CopiFti, P. 90.
2 Cop 4ti, p. 90.
3 Descr. in Cat. mss. II, p. 145-147; Repert. mss., p. 53-54.
4 Cu privire la Petrache Cazimir, vezi: o insemnare a sa din 1784 in B.A.R.
ms. rom. 400 (= ms. P4, aici mai jos), f. 1 ; insärcinarea ca executor testamentar
Intr-un tesfament din sept. 1811 (Gh. Gbiblnescu, Surete ,si. izvoade, XXV,
Iasi, 1933. p. 124-129); mentionarea lui ca mort de curind (aposatul"), in
1826, 1827 si 1829, si ca datornic (Cat. mss. I, p. 45; II, p. 560).
5 C.C. Giurescu dateaza interpolärile lui Misail: 1660 1667.
Vezi U r.-D a s c Letop., ed. CCG3, p. LVIILVIII.

72

www.dacoromanica.ro
deci, in suitä, cronica lui Ureche si cronica lui M. Costin) sä fi
stat in realitate la baza manuscriselor cunoscute ale ramurii M.
Faptul ea un manuscris (M2) nu contine cronica lui Miron
Costin, nu este concludent pentru a infirma nici una dintre cele
cloud ipoteze de mai sus, deoarece, dupa cum am vazut, acest
manuscris poarta vizibil urmele unei trunchieri: dupa expunerea
cronicii lui Ureche, care se intrerupe brusc la mijlocul unui capitol
(a evenimentele din anul 1591), nu mai urmeaza nimic.
Chiar admitind ca, din capul locului, pe linga M2, nici M4
nu avea cronica lui Miron Costin, ci numai pe aceea a lui Gr. Ureche,
absenta cronicii lui Miron Costin din aceastä subramura nu ar
fi nici ea un indiciu ca manuscrisele intregii ramuri se prezentau
astfel. Pentru noi, prezenta cronicii lui M. Costin in Ml, care se
axeaza pe o subramura conexa, si in Ms, reprezentant al unei
subramuri diferite, este o dovada ca manuscrisele respective, deci
intreaga ramura are la baza o copie in care, dupä cronica lui Ureche,
se afla si Letopiseful Tdrii Moldovei de M. Costin, indiferent dacä
aceastä copie a apartinut lui Misail C5lug5rul sau unui copist
care a reprodus autograful lui Misail (in ipoteza CI acesta din
urma ar fi continut numai cronica lui Ureche).
In favoarea ipotezei cal Ma', dupa care au fost transcrise
IP si M4, ar fi cuprins numai cronica lui Gr. Ureche sau ca, avind
si cronica lui M. Costin, manuscrisul ar fi fost trunchiat (prin
pierderea foilor) Inca inainte de a fi ajuns sa fie copiat, pledeaza
lipsa aproape identica, din ms. M2 si M4, a partii finale a cronicii
lui Ureche. In M2 expunerea este trunchiata pe la mijlocul capi-
tolului Cindu au ldsat domniia p: scaunul de bund voie Pdtru
.chiopul 0: s-au dus in Tara Nemfascd (vezi Ureche, Letop., ed.
PPP2, p. 218/29), iar in M4 cronica lui Ureche contine numai cu
circa 2 pagini (deci 1 fila) mai mult : se intrerupe cu titlul capito-
lului urmator (vezi ed. cit., p. 219/21-22), care serveste aici ca
titlu al primului capitol din Letopiseful lui Miron Costin! In aceastä
ipoteza, Letopiseful lui Miron Costin a fost conectat in M4 dupa
-un alt izvor.
E mai greu de admis ca Misail Calugarul, sau eventualul
copist al versiunii sale, sa nu fi transcris in copia sa si cronica lui
Miron Costin si ca aceasta sa fi fost copiata, pe cont propriu, de
fiecare dintre copistii mss. Mi-, Ms si M4. Studiul comparativ
al manuscriselor in care s-a pastrat Letopiseful Tdrii Moldovei
al lui Miron Costin ne va putea arata raportul real dintre versiu-
mile cronicii costiniene existente in aceastä ramura M.
73

www.dacoromanica.ro
 Dad. Misail mai traia in 1686 si daca a copiat cronica lui
Gr. Ureche nu mult inainte sau nu mult dupg acest an, nu este
exclus ca insusi Miron Costin sa fi dat textul cronicii sale pentru
multiplicare. Vom putea sti acest lucru numai dupa ce se va deter-
mina pozitia relativa a versiunii Letopisefului Tärii Moldovei al
lui Miron Costin din manuscrisele rarnurii M a filiatiei versiunilor
cronicii lui Gr. Ureche in sterna generala a Letopisefului costinian.
In ipoteza ca se dernonstreaz5. ca versiunea Letopisefului costi-
nian din rarnura arnintitä este o versiune secundard, putem banui
ca Misail si-a realizat copia Inca inainte de sosirea lui Miron Costin
la Putna, deci cu aproxirnatie intre 1675-1685. Altfel, nu este
exclus ca, in tirnpul sederii sale la Putna, Miron Costin sä fi cunoscut
si sa fi colaborat cu Misail Calugarul.
1.1.2.1.2. Determinarea interpoldrilor si a celorlalte inter-
ventii ale lui Misail Calugärul de mult nu mai constituie o pro-.
blema. Totusi unele consideratii pe marginea acestor interventii
credem ca sint necesare.
Se cunosc 16 interpoldri ale lui Misail Calugdrul in cronica
lui Gr. Ureche. Unele dintre ele sint de proportii reduse sau foarte
reduse, altele foarte ample 1. Marea majoritate a interpolärilor sale
nu depaseste anul 1541. Natura interpoldrilor lui Misail este variata:
pe linga informatii privitoare la viata bisericeasca, el aduce corn-
pletäri privitoare la diferite evenimente istorice, la organizarea
statului etc. In prima sa interpolare aminteste de cucerirea Daciei
de catre Traian. Dintre adaosurile mai dezvoltate amintim expu-
nerea functiilor administrative din Moldova cu atributiile cores-
punzatoare (in capitolul despre Alexandru voda cel Batrin) si
interpolarea din capitolul despre lupta lui Stefan cel Mare cu turcii
la Podul Inalt (1475). Singurele interpolari care depasesc anul
1541 sint: una privitoare la un eveniment din 1574 (completarea
numelui unei localitati unde a avut loc o batalie cu turcii) 2, si
a doua in legatura cu un fapt din iunie 1587 (completarea cifrei
indicatoare a zilei cind a avut loc nunta unui nepot al lui Petru
1 Vezi Ur ech e, Letop., ed. PPP,, unde shit mentionate ca atare toate
aceste interpolAri; marea lor majoritate sint culese chiar cu caractere speciale
(petit). Despre interpolarile lui Misail CAlugärul, vezi Introducerea lui C.C. G i u-
rescu la U r.-D a s c., Letop., ed. CCG3, p. LVLVIII; Introducerea lui
P.P. Pa na it escu la U rech e, Letop., ed. PPP:, p. 51-52.
2 Ureche, Letop., ed. cit., p. 203.

74

www.dacoromanica.ro
 Schiopul) 1. Toate interpolarile lui Misail dovedesc o bunä infor-
matie. Copistul interpolator era cunoscator al limbii slavone
avea formatie de carturar. Nu se tie insä ce izvoare a folosit el
pentru completarile aduse cronicii lui Ureche. Pe de alta parte,
nu este sigur ca. tot ceea ce prezinta in plus versiunea M este
in t er p olar e a lui Misail Calugärul. In unele cazuri am fi
ispititi sa credem c5. versiunea M este singura care a transmis
corect manuscrisul pe care-1 copiaza (de ex., cind e vorba de cifre,
de cuvinte izolate sau de grupuri de cuvinte). Alteori ne-am putea
gindi la folosirea acelora0 izvoare pe care le-a folosit 0 Gr. Ureche,
daca nu chiar la cunoa§terea, de cdtre Misail Calugarul, 0 a unei
versiuni anterioare ms. Sz". in lipsa unor copii mai vechi ale cro-
nicii, toate acestea ramin insä. simple supozitii.
Pe linga interpolari i adaugiri, Misail Calugarul are 0 alte
interventii in textul cronicii, interventii foarte variate: de la
modificari de topica a propozitiei i modernizari ale lexicului sau
ale structurii fonetice a cuvintelor, pina. la remanieri partiale sau
totale ale unor fraze 2 Deoarece scrie intr-o perioada cind se
produsese deja o reactie puternicä fata de mistificdrile lui Simion
Dascalul, Misail Calugarul nu transcrie, in versiunea sa, prefata
lui Simion Dascalul 3. Celelalte interpolari ale lui Simion Dascalul
sint insa reproduse. Initiatorii acestei reactii au trebuit sa fie,
desigur, Costine§tii i cei care 1-au cunoscut de aproape pe Grigore
Ureche. Versiunea lui Misail Calugarul are 0 omisiuni de pro-
portii reduse sau foarte reduse, unele probabil intentionate, altele
din eroare.
in orice caz, spre deosebire de Simion Dascalul, Misail
Calugarul este un interpolator corect, bine intentionat i cu spirit
critic. Chiar §i in partea copiatd, nu de putine ori, atunci cind
exista divergente intre principalele grupuri de manuscrise, ver-
siunea lui Misail Calugarul ne da lectiunile cele mai corecte sau
se claseaza printre versiunile cele mai corecte.
Numele lui Misail Calugärul nu apare In nici unul dintre
manuscrisele ramurii respective. Numele interpolatorului ne este
dezvaluit in relatarile lui Miron §i Nicolae Costin 4, care au cunoscut

1 Ibid., p. 217.
2 Vezi exernple, mai jos, In prearnbulul cronicii lui Ureche, reprodus In
Anexa I.
3 Vezi mai jos, Anexa I.
a Vezi C. Giu r esc u, Noui contribuliuni, p. 33-43.

75

www.dacoromanica.ro
0 au folosit versiunea interpolatä a lui Misail Calugarul, in mod
sigur, in una dintre primele copii si care aveau deci si informatii
externe cu privire la autorul noilor interpoldri.
In stucliul sau, Const. Giurescu, care are meritul de a fi
delimitat principalele ramuri din filiatia versiunilor cronicii lui
Ureche, nu a urmarit mai indeaproape relatiile din interiorul fie-
carei ramuri. Astfel, pornind de la unele concordante externe,
Giurescu grupeaza pe 111 si pe M2 in aceeasi subramurd, iar pe
M3 si M4 intr-o alta subramura 1 C. Giurescu are, de asemenea,
meritul de a fi observat ca Letopiseful de la zidirea lumii... al lui
Nicolae Costin prelucreaza si compileaza, pentru evenimentele
dintre 1359-1594, cronica lui Gr. Ureche intr-o versiune derivatä
din copia lui Misail Ca1ugaru12.
Intr-adevar M1 si M2 au, la inceput, inaintea cronicii lui
Ureche, 2 texte care nu se intilnesc in nici un alt ms. ce cuprinde
letopisetul lui Ureche: Predoslovie cdtrd toti cetitorii cei rumiini,
in versuri, pastratà integral in M2 (f. 3 r° 4 r°) si partial in
M1 (numai partea II; f. 2 r°) ; si asa-numita predoslovie a lui
Pseudo-Dubau, in proza (Intre multe pofte si ginduri...") (M1,
f. 2 vo 5 ro; m2 f. 4 r° 7 r°). Iar celelalte 2 manuscrise din
aceeasi ramura, M3 si M4, nu au aceste texte.
Comparind insà repartitia generala a capitolelor din pream-
bulul cronicii lui Gr. Ureche si comparind insesi versiunile cronicii
respective, constatam cal cele patru manuscrise se grupeaza putin.
diferit fata de filiatia imaginata de C. Giurescu. In urma compa-
ratiei de texte pe care am fäcut-o, noi propunem filiatia ce urmeaza.
Transcrisa in dou5. manuscrise diferite (W si W), de catre
copisti necunoscuti, versiunea lui Misail Calugarul s-a transmis
prin aceste copii in citeva rinduri de alte copii. Pe de o parte, ms.
MY a fost copiat in ms. M1 si Ma', iar Ma', in ms. M2 si M4. Pe de
alta parte, ms. 111' a fost transcris in ms. 1113 si in ms. Cx. Ms. CX
este manuscrisul de baza al ramurii subsumate Nicolae Costin
(ramura C).
Atit manuscrisul originar al lui Misail Calugarul (W), cit
si copiile Mv, MY', 111' si Cx, la un anumit timp dupa ce au
fost transcrise, s-au pierdut.
In favoarea fifiatiei preconizate aici, aducem in continuare
o serie de argumente.

1 Vezi C. Giu r es c u, op. cit., p. 33-43, 55.

2 Id. ibid., p. 44-45, 55.

76

www.dacoromanica.ro
 1.1.2.1.3. Descendenta lui M2 0 M4 din aceea0 copie (Ms')
se dovedete printr-un numar apreciabil de inovatii comune.
Exemple:
a) nimica nu pomene z e M2M4, nimica (nemicW,nimicd
1/13, nemicd L°) nu scrie M1M3L°A1, nimica nu insemneazei A2.
Let. Sim. Dasc., ed. C. Giurescu, p. 31/22; Ureche, Letop., ed.
PPP2, p. 83/18-19.
b) Iar el,daca au cunoscut sfirfirea zilelor,
a domnii sale, p: acei dintdi, p*, acei de apoi, priimindu intdi calu-
gdriia, au rdposat M2, Iar cind a cunoscut sfirrea
zilelor sal e, priimind cdlugdria M4, _lard diac-au inplutu
[spatiu alb, completat, mai tirziu, de un posesor al ms.: 13 ai
p: 4 luni p*, 2 safitdmini intr-amindod; peste secventa grafica -clod
s-a §ters apoi] a domniei sale, -aceii dintiiu, di-apoi, pri-
imindu alugeirie, au rdpelusatu L°, Iar el deaca au implut trei-
spreizece ani i pol a doninii sale, p: cei dentiiu, i cei de-apoi, priimind
alugdrie, au rdposatu L1M1M3A1A2. Ureche, ed. LO, p. 147/10-131.
c) au fdcut M2M4D, fdcuse A111/13, fdcusd A2L°D. Ureche,
ed. LO, p. 148/8.
d) izvoardle, (ad.: I M4) viile p*, (om. i L5) &Utile M2M4L5,
izvoardle, vile, &Utile M1m3LopL2L3L4A3A2. Ureche, ed. LO,
p. 154/9-10.
e) s-au fost f cind troiane de prah ce s-au fostu
stringindu M2, s-a u fost fdcindu troene ca de omdt
si s-au fdcind [sic] troenele M4, s-au fostu fost M1L1A1) stringindu
(stringind M1L1A1) troiane (troiani A2, troenile L1) AFLoDA1A2,
sei stringea troiane M3. Ureche, ed. LO, p. 154/15.
In exemplele de sub c i d, inovatiile existente in M2 0 M4
apar sporadic 0 in alte citeva manuscrise. In nici unul dintre
aceste doua cazuri nu e vorba insä de inovatii lexicale sau inovatii
sintactice de mare amploare.
1.1.2.1.4. Toate inovatiile comune manuscriselor M2 0 M4,
prin care aceste manuscrise se deosebesc de celelalte copii ale
ramurii M i, in general, de marea majoritate a copiilor cronicii
lui Ureche, se datoresc sursei lor comune Ms'.
1 Pentru economie de spatiu, In citatul de sub b, nu am mai notat diver-
gentele fonetice i morfologice i omisiunile lexicale, toate fiind absolut neesentiale.

77

www.dacoromanica.ro
 Pe de altä parte, elementele comune (de asemenea inovatii,
omisiuni) din M1M2M4 ne indica o origine comunä a acestui grup
de manuscrise.
Iata citeva exemple:
a) cd-i spre moarte M1M2M4, cd-i despre moarte M3, cd i-i
spre moarte L°, cd-i iaste spre moarte L1, cif iaste spre moarte A2,
cd-i iaste de moarte Al. Ureche, ed. LO, p. 147/19-20.
b) tiara noastrd a Moldovei (a Moldovii M4 ) M11\ 121\ 14; fara
noastrd Moldova M3, An. I 409/5,25.
Tinind seama de caracteristica general5. a ms. M4, trebuie
sa admitem cä in aceasta categorie intra 0 cazurile in care, spre
deosebire de M1 0 M2, M4 prezinta anumite divergente lexicale,
fraze remaniate, omisiuni sau erori.
Exemple:
a) Pentru liniba moldoveneascd (mulduveniascd L°) M1M2
L°L1, Pentru graiul ronuinescu M3, Pentru limba noastrd moldove-
neascd A1A2, iar M4 omite. Ureche, ed. LO, p. 73/1. in acest
caz, titlul originar al capitolului, dupa parerea noastra, s-a trans-
mis numai prin M1M2L°L1; M3 inoveaza, iar Axinte Uricariul
subliniaza posesorul prin adaugarea adjectivului posesiv (noastrd).
b) de i-au prddat si i-au arsu M1M2, si [au] prddat sii [sic]
au arsu M4, de au (di-au L°, de-au L1) pradat (prddatu A2) si
au (s-au L°) arsu A1A2M3L°L1. Letop. Sim. Dasc., ed. C. Giu-
rescu, p. 31/6; Ureche, Letop., ed. PPP2, p. 83/13.
c) Mai apoi wm2A2Lcv Apoi M4, Dupd aceea A.1, iar M3
remaniaza fraza. Ureche, ed. LO, p. 148/4.
d) episcopii APM2, 'episcopii (episcupii L') si boiarii A1A2
L°L1M3, iar M4 omite. Ureche, ed. LO, p. 148/4-5.
e) acolea e r a Ml M2, acolo a r a cu plugul M3 F4, pre acolea
a r a cu plugul A1, acolea a r a L°, acolo ara A2L1, iar M4 remaniaza
fraza. Ureche, ed. LO, p. 154/11. Iata fraza, dupa ms. L°: [e vorba
de seceta din 1585, din Moldova] .2., unde nzainte prindea peaste,
acolea ara, si piatrei pre multe locure au cddzutu (f. 179 v°). Prezenta
relatiei sintactice piatrd... au cddzutu exclude considerarea lui
ara ca forma greita., falsa emendare in era §i corelarea acestuia
cu sbst. piatrd (deci: era si piatrd). Numai un copist neatent
a putut face o asemenea eroare. Deci era este o lectiune gre0ta
a lui ara!
1.1.2.1.5. M2 prezinta insa, uneori, concordante cu A2 si am-
bele se diferentiaza de marea majoritate a manuscriselor. Expli-
78

www.dacoromanica.ro
catia: M2 0 A2 au fost transcrise de acelasi copist, Radu Lupescu.
Iat5. citeva exemple:
a) nu partenee cronicariul M2A2, nu pcirtee
cronicariul M1m3LovA1. Cf. Ureche, ed. LO, p. 80/1.
b) nu p este vreme mula M2A2, nu pesti vreme multd L°,
nu preste vreme niultd L1, nu p esti vrememultd M1A1-, nu s d
z a b ci v i vreme multd M3. Cf. Ureche, ed. LO, p. 83/9.
c) polcuyi M2A2L2L3L4, pilcuri M1m3LcuAl.. Cf. Ureche, ed.
LO, p. 150/15.
Putem presupune ca, in asemenea cazuri, unul dintre aceste
2 manuscrise (1\12 si A2) a fost contaminat de celdlalt.
1.1.2.1.6. Exist5. si cazuri cind M2 merge mina-n mina cu A1
si se opune lui A2 si majoritatii celorlalte mss. Exemple:
a) le-au luat pleanul tot M211,11, le-au luat tot pleanul A1, le
lud tot pleanul M3, le lui tot pleanul L°L1, le luo tot pleanul A2. Cf.
Ureche, ed. LO, p. 89/18.
b) pornind copacii M2A1121,31,4, nciruind (ndruindu L°)
copacii MI-M31) ' , nordind cop acii Ll, oborindu copacii A2. Cf. Ureche,
ed. LO, p. 115/19.
Daca in primul caz putem admite o inovatie paralela (e
vorba de transpunerea unui verb de la perfectul simplu la per-
fectul compus al indicativului), in cazul al doilea e mai greu de
admis o asemenea inovatie. Trebuie sä admitem ca Radu Lupescu
a apelat, pentru anumite pasaje dificile, si la ms. Al, ms. care
a fost executat la curtea aceluiasi domnitor, numai cu un an
inainte.
1.1.2.1.7. Daca facem abstractie de interpolatiile lui Misail
Calugarul a cdror delimitare nu ridica probleme, constatárn ca
celelalte inovatii ale lui Misail Calugarul si ale principalelor copii
ale ramurii (M1M2M3), inovatii de proportii mai reduse, sint incom-
parabil mai putin numeroase decit cele operate de Axinte Uri-
cariul si de cele douä copii cunoscute ale ramurii A (vezi mai sus
§ 1.1.1.). Dintre mss. M1M2M3, ms. M3 contine cele mai multe
inovatii (in special reformuldri, modificari lexicale 0 lacune).
Numarul erorilor de lectiune din mss. M1M2M3 este, de asemenea,
foarte redus.

79

www.dacoromanica.ro
 1.1.2.2. Ramura Nicolae Costin (C)
1.1.2.2.0. Ms. Cz cuprinde versiunea prelucrata de Nicolae
Costin, aproximativ intre 1700 si 1712 (anul mortii lui), in cadruI
compilatiei sale de mare amploare, Letopisetul Tdrii Moldovei
de la zidirea lumii (ping la 1601). Cronica lui Gr. Ureche, prin
compilatia si prelucrarea lui Nicolae Costin, s-a transmis in trei
ramificatii diferite. 0 prima ramificatie, reprezentata de 56
manuscrise pastrate 1, reda prelucrarea integrala a cronicii pro-
priu-zise (evenimentele dintre 1352-1594).
Cea de-a doua ramificatie are la baza un manuscris care
reproduce din prelucrarea integrala numai partea privitoare la
anii 1352-1561. De la 1561 inainte, copistul manuscrisului
cap de grup, din motive pe care nu le cunoastem, n-a mai transcris
dupa versiunea prelucrata de Nicolae Costin, ci dupa o versiune
neprelucrata, mai bine-zis dupá o copie derivind, pe alta linie,
din aceeasi versiune interpolatä a lui Simion Dascalul, si anume
dup5. ms. Sx" sau dupa o copie a acestuia. Din aceasta ramificatie
s-au pastrat 7 manuscrise: F1, F2, F3, F4, F5, F6, F7 (vezi mai jos) 2.
Ramificatia a treia derivatä din Cz reproduce din prelu-
crarea costiniana a cronicii lui Gr. Ureche numai partea privi-
toare la anii 1352-1439. Copistul manuscrisului cap de grup,
din motive pe care de asemenea nu le cunoastem, copiaza in con-
tinuare dupa o alta sursa: dupa o copie neprelucrata a ramurii
L (probabil dupa L"), incit partea privitoare la anii 1439-1594
(de la capitolul De nige tatari ce au prddat tara), reprezinta ver-
siunea interpolata a lui Simion Dascalul cu caracteristicile ramurii
L (vezi mai jos). Din aceastä ramificatie s-au pastrat 6 manuscrise3:
L2, 1.3, 1.4, L5, L6, L7.
in toate trei ramificatiile s-au transmis, la locul corespunz5.-
tor, si unele capitole din preambulul cronicii lui Ureche (de ex.,
cap. Predosloviia descalearii a Tdrii Moldovei de-nceputul ei 4).
Ms. Cz nu se mai pastreaza astazi.
1.1.2.2.1. 0 serie de concordante dintre M3 si Letopisetut
Teirii Moldovei de la zidirea lumii de Nicolae Costin ne probeaz5.
1 Vezi Repert. fuss., p. 80-96.
2 Vezi Repert. mss., loc. cit. Cf. C. Giu r es c u, Noui contribuguni, p. 6.
3 Cf. C. Giur es c 11, Noui contributiuni, p. 5-6, 10. Tot aici, la p.
5-6, o lncercare de ierarhizare a manuscriselor cunoscute la acea data din Leto-
piselul citat al lui Nicolae Costin.
4 Vezi Anexe I, p. 406/19-410/8. Vezi *i § 1.2.1.2.1.a.

80

www.dacoromanica.ro
a Cz, versiunea prelucrata de N. Costin a textului cronicii lui
Ureche, este inrudit indeaproape cu M3.
Extragem exemple, primele doua din asa-zisele inter-
polari" ale lui Misail Calugarul, iar celelalte doua din capitole
neinterpolate de Misail Calugarul:
a) Varianta din M3 a versiunii pe care o reprezinta ramura M
pentru povestirea cu privire la descalecatur al doilea al români-
lor, se apropie, mult mai mult decit celelalte manuscrise ale ramurii,
de versiunea Letopiselului lui Nic. Costin 1.
b) Comparind scurtul capitol Domniia Iugdi vodd 2, asa
cum se prezinta el in manuscrisele ramurii M, cu ceea ce gasim
corespunzator la Nicolae Costin, constatam a atit redactia
catre domnitor (in subsolul paginii), cit si redactia catre cititor
(in partea superioara a paginii) a cronicii lui N. Costin reproduc,
cu modificari neinsemnate, aceasta interpolare. Pe linga unele
caracteristici comune intregii ramuri M (pe care M3 nu le repro-
duce totdeauna, in sensul ca uneori modernizeaza anumite con-
structii sau le reda in altä varianta morfologica, alteori omite
elemente pe care le considera de prisos etc.), versiunea lui Nic. Cos-
tin se apropie, in ce priveste inovatiile, de M3. Iata citeva
situatii 3 :
1 carele mai intrece cu toate M1 M2, in tr e cu t-a u M3,
au intrecut Costin (red. dnit.), iar Costin (red. cit.) remaniaza
fraza ;
2 au luat mai intii blagoslovenie M1 M2, au luat blagos-
lovenie M3, au luat blagoslovenie Costin (red. cit.), au luat m a i
intii blagoslovenia Costin (red. dnit.) ;
3 au inceput a ddrui ocine pren (prin M2) lard a voinici
M1 M2, au inceput a ddrui ocini prin tard la voinici M3, au
inceput a ddrui ocini a slugi, a voinici Costin (red. cit.), au
inceput a ddrui ocine prin lard a v oinici Costin (red. dnit.).
1 Vezi Anexe I, in special p. 409/4 (de la Scriu ale istorii..." inainte), si
N. Costi n, Letop., p. 172-173.
2 Vezi Ur ech e, Letop., ed. PPP2, p. 75.
a Mai jos folosim urrnAtoarele abrevieri pentru redactia atre domnitor,
respectiv pentru redactia cltre cititor a cronicii lui N. Costin: Costin (red. dnit. )
§i Costin (red. cit.). Citatele shit date dupA. N. Costi n, Letop., p. 192. In
lipsa unei editii stiintifice, versiunea din aceastS. editie poate fi luatk conventional,
ca versiune prototip, apropiatk foarte apropiatá sau, poate, identid. cu Cr din
sterna noastrk

6 Critica textuall g editarea literaturii rotnãne vechi c. 941 81

www.dacoromanica.ro
 Desigur, nu pierdem din vedere faptul c5. unele caracteris-
tici ale lui M3 sint transmise de ms. M2, pe care M3 11 transcrie.
Astfel, exemplul de sub 1 ne demonstreaza cà inovatia din Ms
exista Inca in Mz. De aici e reprodusa de Nicolae Costin in Cx.
Pe cind inovatia de sub 3 este specifica lui M3. Ambele redactii
ale lui Nic. Costin of era constructia veche a voinici, intocmai ca
M1 M2. Constructia respectiva exista deci i in M2.
Situatia de sub 2 poate fi interpretata in doua feluri: sau
In sensul ca, pe linga un manuscris pe linia lui M3, Nic. Costin
a cunoscut i un manuscris al versiunii lui Misail Calugarul pe
linia lui M' M2; sau in sensul ca omisiunile din M3 si din redactia
catre cititor a cronicii lui Nic. Costin sint absolut independente
(deci: inovatii paralele). Noi inclinam pentru ipoteza a doua.
c) Exemplul de sub 1.1.3.2.4. e (dintr-acealea 8-au fost prin-
dzind foamea sdracimea M3. Cf. Ureche, ed. LO, p. 154/18-19
etc.), pe care nu-1 mai reproducem aici, contine, de asemenea, o
inovatie a lui M2, transmisa intr-un fel in M3 i, cu o mica modi-
ficare, in Cr.
d) Precizarea locului de trecere peste Nistru a armatei
poloneze conduse de hatmanul Tarnovski: la Hotin, care se afla
numai in M3, se regaseste si in letopisetul lui N. Costin 1. Si in
acest caz trebuie sa admitem, cum ne indica situatiile de sub b
(aici mai sus), ca adaugirea a fost operata ceva mai inainte: in Mz.
Insusi faptul c. marea majoritate a interpolarilor lui Misail
Calugarul se intilneste in cronica lui Nic. Costin, probeaza depen-
denta prelucrarii costiniene de versiunea lui Misail Calugarul 2
Iar prezenta unor concordante speciale intre M3 si Cr, opuse con-
cordantelor MCx, ne ajuta sä determinam mai indeaproape
versiunea pe care a urmat-o Nicolae Costin. Deoarece, pe linga
elementele comune intregii ramuri M, M3 prezinta, dupa cum am
vazut, unele caracteristici proprii care-I deogebesc atit de restul
manuscriselor din ramura M, cit si de versiunea cronicii mentio-
nate a lui Nicolae Costin, noi consideram cä relatia dintre M3 Cz
nu poate fi imaginata altfel decit in sensul c5. M3 deriva din copia
Vezi Ur ech e, Letop., ed. PPP2, p. 153 i N. Cost i n, Letop., ed.
I.St.P., p. 360.
2 Un numär neinsemnat de interpolAri ale /Ili Misail au lost neglijate
de N. Costin. Astfel sint cele de la (trimitem la interpolárile diferentiate
din Urech e, Letop., ed, PPP2) p. 71 (interpolarea a doua), 72 (interpol6.-
rile a doua i a treia), 164 i 203.

82

www.dacoromanica.ro
lui Misail Cdlugarul (W) printr-un intermediar (W) care a stat
si la baza versiunii prelucrate de Nicolae Costin. Partea corespun-
zatoare din filiatia generala a manuscriselor cronicii lui Ureche
ar putea fi reprezentata, astfel:
1.1.3. Ramura lacunara (L) 0
cea fragmentara (F)
1.1.3.0. Copia manuscrisä S'",
derivata ca si Sx" din S', stä la
baza a doua ramuri: ramura L si ra-
mura F.

1.1.3.1. Ramura L.
1.1.3.1.0. Repertoriul manuscriselor. Ramura
aceasta a fost numita lacunara dupa caracteristica dominanta:
contine citeva lacune organice 1
Manuscrisul cap de grup al ramurii lacunare, L°, descinde,
se pare, direct, din SZ"P.
Din ramura L cunoastem astäzi 10 manuscrise, la care, pro-
babil, trebuie adaugat si un al 11-lea (ms. La). Sase dintre acestea
(L2L3 L4L5L6L7) sint conectate, dupà cum am aratat, la una dintre
subdiviziunile ramurii C (vezi mai sus, § 1.1.2.2 si. § 1.1.2.2.1).
Ms. L°, descoperit de Gr. Cretu, in 1875, la manastirea Suce-
vita si aflat acum in patrimoniul Muzeului de literatura a Moldovei
din Iasi 2, dateaza aproximativ dintre anii 1660-1670. Contine
numai cronica lui Gr. Ureche (f. 1 r°-187 r°). A fost executat, foarte
ingrijit, de doi copisti (copistul A: f. 1 r°-23v°/12 ; B: f. 23 v°/12
187 r°), in chirilice semiunicale (de stil moldovenesc). Mai mul-
te foi lipsesc 3. Lipseste sfirsitul (nu a fost copiat). Pe unele pagini
läsate albe si marginal: adnotari mai tirzii deosebit de importante.
Scris in Moldova.
1 Despre lacunele ramurii L, vezi C. Gi uresc u, Noui contribufiuni,
p. 23-26; alte caracteristici comune, la p. 12-13.
2 0 descriere sumarä, cu multe impreciziuni, in Carda s, Odiseea. Vezi
si I. D. L Au da t, Cel mai vechi manuscris al cronicii lui Ureche, [in] Aleneu
(BacAu), 8 (1971), nr. 7, p. 6.
3 Si anume: 1. f. la inceput (inaintea f. 1) si cite I f. intre f. 19 si 20, intre
f. 50 si 51, intre f. 109 si 110, intre f. 115 si 116, intre f. 147 si 148.

83

www.dacoromanica.ro
 Ms. 1.1 este ms. rom. 1445 de la B.A.R.S.R. 1 Dateaza de
la inceputul sec. XVIII. Cuprinde numai cronica lui Gr. Ureche
cu lacunele specifice ramurii (f. 1 r° 181 r° ; pina la evenimentele
din 1592). In plus, lipseste grupul de capitole Povestea i tocmala
altor de dupa relatarea mortii lui $tefan cel Mare (vezi
f. 75 v°). Mu lt mai tirziu, tot in sec. XVIII, dar de catre altcineva,
au fost scrise, in continuare, texte cu continut moral, religios etc.
(f. 184 r° 206 r°), texte fàrà importanta din punctul nostru de
vedere. Manuscris executat in Tara Româneasca de cel putin
7 copisti: copistul A (f. 1 r° 144 v°, cu exceptiile mentionate
la copistii B,C,D), B (f. 10 v°/1), C (f. 85 r°/12 87 r°/16), D (f. 123
r°/14 123 v°, 128 v°), E (f. 145 r° 181 r°/3), F (f. 184 r° 186 r°,
188 r° 203 r°/4, 203 v° 205 r°), G (f. 203 r°/5 17). Scris
neingrijit, neatent. Copie extrem de defectuoasa.
Ms. L2 este ms. rom. 59 de la B.A.R.S.R. 2. Realizat aproxi-
mativ intre 1720-1730 de Radu Lupescu, logofetel in Tara Rom5.-
neasca. Cuprinde Letopisqul Tarii Moldovei de la zidirea lumii
de Nic. Costin, pina la anul 1439 (f. 1 r° 70 r°), si cronica lui
Gr. Ureche (f. 70 r° 147 v°; evenimentele dintre 1439-1594).
Cronica lui Ureche prezinta lacunele caracteristice ramurii, dar
si omisiunea grupului de capitole Povestea i tocmala altor teiri
(vezi f. 91 v°), ca in ms. L1. Scris foarte ingrijit.
Ms. 1.3 este ms. rom. 3039 de la B.A.R.S.R.3. Dateaza de
la inceputul sec. al XVIII-lea. Scris de un singur copist, in Tara
Romaneasca. Contine: Letopisetul Tdrii Moldovei de la zidirea
lumii de Nic. Costin, pind la anul 1439 (f. 1 r° 152 v°; intre f. 5
si 6 lipsesc doua pagini de text) si cronica lui Gr. Ureche (f. 152 v°
325 v° ; evenimentele dintre 1439-1594). Cronica lui Ureche
prezintä caracteristicile ramurii. Scris foarte ingrijit.
Ms. L4 este ms. rom. 268 de la B.A.R.S.R.4. Scris intre 1720
1730 de Radu Lupescu, logofetel in Tara Romaneasca. Cuprinde:
Letopiseful Tdrii Moldovei de la zidirea lumii de Nic. Costin, pin5.
la anul 1439 (f. 1 r° 126 r°), cronica lui Gr. Ureche (f. 126 r°
290 v°; evenimentele dintre anii 1439-1594). Cronica lui Ureche
are toate caracteristicile ramurii. Scris foarte ingrijit.
1 Descr. In C. Giur esc u, .Noui contribuliuni, p. 10-12; Repert. mss.,
p. 54.
2 Descr. In Cat. mss. I, p. 136-143; Repert. inss., p. 80-81. Ment. In
Copioti, p. 141-142.
3 Vezi Repert. tnss., p. 90; N. Costin, Letop., p. 17.
4 Descris In Cat. rms. I, p. 608-613; Repert mss., p. 85.

84

www.dacoromanica.ro
 MS. L5 este ms. rom. 2601 de la B.A.R.S.R. 1 Manuscrisul
e compus din douä parti distincte, care au fost legate impreuna
inainte de 1803, probabil Inca in sec. al XVIII-lea.
Paginile volumului au fost supuse apoi, la B.A.R.S.R.,
unei numerotari unitare. Partea intii e alcatuità din Letopisetul
Tdrii Moldovei de la zidirea lumii de Nic. Costin pina la anul
1439 (f. 2 r° 46 r°; scrisa de copistul A), cronica lui Gr. Ureche
(f. 46 v° 156 r°; evenimentele dintre anii 1439-1594; scrisa
de copistul B). Partea I, scrisa in Tara Romaneascd, dateaza
probabil din prima jumatate a sec. XVIII. Partea a doua contine
Letopiseful Tdrii Moldovei de Miron Costin (f. 157 r° 318 r°),
scris in Moldova de un alt copist, copistul C, in 1710. Copistul C
este Axinte Uricariul. Cronica lui Ureche are si in ms. L6 lacunele
caracteristice ramurii. Ambele parti: scris foarte ingrijit.
Ms. L6 este ms. inv. nr. 30914 de la Arhivele Statului-Brasov 2.
Manuscrisul e compus din doua parti scrise de acelasi copist, in
1803, dar cu foile numerotate deosebit. Copie realizata. in Tara
Romaneasca. Cuprinde: Letopisetul Tdrii Moldovei de la zidirea
lumii de Nic. Costin (I/f. 1 r° 75 r°; pina la anul 1439), cronica
lui Gr. Ureche (I/f. 75 r° 160 v°; evenimentele dintre 1439
1594), Letopisetul Tdrii Moldovei de Miron Costin (I/f. I r° f.
II v°, II/f. 1 r° 148 v°). Cronica lui Ureche are lacunele carac-
teristice ramurii. Scris neingrijit.
Ms. L7 este ms. rom. 3439 de la B.A.R.S.R. 3. Realizat
de doi copisti: cea mai mare parte a fost scrisa in 1830 de Ghelasie
ieromonah, cintaret la Episcopia de Arges (f. 4 r° 211 r°, intre
care insà multe foi albe; copistul A), iar restul, de un copist necu-
noscut, tot din Tara Romoneasca, la sfirsitul sec. XIX (f. 246 r°
250 v°; copistul B).
Cuprinde: Letopiseful Tdrii Moldovei de la zidirea lumii
de Nic. Costin (f. 4 r° 24 v°, pina la anul 1439), cronica lui Gr. Ure-
che (f. 24 v° 63 r°; anii 1439 1594), Letopiseful Tdrii Moldovei
de Miron Costin (f. 4 r° v°, 63 r° 109 r°), apoi diferite tabele
cronologice (domnii Moldovei i ai Tarii Romanesti etc.), cronica
lui Dionisie Fotino, Letopiseful cantacuzinesc, un fragment din
cronica lui Radu Popescu etc. (f. 110 r° 211 r°, cu multe foi
1 Vezi Repert. mss., p. 89; N. Costi n, Letop., p. 17. Ment. n copi,sti,
p. 12.
2 Vezi Repert. mss., p. 95.96.
3 Vezi Repert. mss., p. 91.

85

www.dacoromanica.ro
albe), Rolando furios (f. 246 r° 250 v°; cintul I, strofele 1-30,
in proz51). Cronica lui Gr. Ureche, care se afla aici intr-o versiune
rezumativa, prezinta lacunele caracteristice ramurii respective.
Lipse0e capitolul Povestea i tocinala altor tdri (cf. f. 37 r°), ca in
ms. L1 0 L2. Scris neingrijit.
Ms. Ld este ms. lat. 115, f. 197 r° 208 v°, de la B.A.R.S.R. 1
Versiune in limba latina (si scris5. in alfabet latin), tradusa aproxi-
mativ intre anii 1795-1804, din române0e, de Ion Budai-De-
leanu, pentru J. Christian Engel. Expunerea, cuprinzind preambu-
lul i evenimentele dintre 1352-1457 (inclusiv urcarea pe scaun
a lui tefan cel Mare), este pe alocuri rezumativa, omite premeditat
anumite interpolatii ale lui Simion Dascalul i remaniaza anumite
pasaje 2. Autograful lui Ion Budai-Deleanu. Far5. titlu general,
dar cu titlurile de capitole pastrate. Scris grabit, adesea neclar,
greu de descifrat. Cu multe 0ersaturi. Pare a fi chiar ciorna tra-
ducerii. Formatul foii (putin ob4nuit) : 40-40,5 x 25 25,5 cm.
Textul traducerii: scris numai pe jumatatea dreapta a paginii.
Pe jumatatea din stinga, ramas5. alba, unele adnotdri sau comple-
taxi ale traducatorului. Numele proprii sint scrise, de regula,
in ortografie poloneza, cu elemente de ortografie italianà. Unele
nume sint de-a dreptul latinizate.
1 Prima mentionare public& a cotei manuscrisului si a locului cronicii lui
Ureche in manuscris e de data foarte recent5.. Manuscrisul se aflá in biblioteci
publice bucurestene mai bine de 100 de ani. Vezi amänunte in Aurora Ili e s,
Oheorghe Asachi i inanuscrisele liü Budai-Deleanu, [in] SCB II (1957), p. 277-284.
Intii rn-i. a apartinut Bibliotecii Centrale, apoi Muzeului de Antichiati, iar din
1903 B.A.R. Nici unul dintre editorii lui Gr. Ureche n-a cunoscut acest ms.
Continutul textului i datarea lui au fost prezentate recent de t. Pa sc u, Sur /a
version latine de la chronique d'Ureche, [in] RRI-I 8 (1969), no. 3, p. 537-548,
iar existenta traducerii cronicii lui Ureche de cátre Budai-Deleanu a fost semnalata
sideMihai Mitu, Opera lui I. Budai-Deleanu in contextul relaliilor culturale si
stiintifice romino-slave. (Rezurnatul tezei de doctorat). Bucuresti, 1970, p. 19.
Nici unul dintre acesti cercetatori din urma nu dá vreo indicatie bibliograficl cu
privire la traducerea lui Budai-Deleanu. Asa se explica i declaratia lui Al. Pini
din Romania literar5." 5 (1972), nr. 18, P. 13 (27 apr.) (manuscrisulnu a iesit
[....] pinä astázi la iveala"). Raspunzind lui Al. Piru, intr-o scrisoare catre redactie,
publicata. in Rotnânia literar5." 5 (1972), nr. 31, p. 26 (27 iul.), Mihai Mitu face
prima mentionare bibliografica precisa a traducerii latine a lui I. Budai-Deleanu
si a ciornei scrisorii acestuia catre J. Chr. Engel. Vezi si A l. Cior 5.ne s c u,
Opera istorica a lui Budai-Deleanu, [in] Cercetäri literare" (Bucuresti), 2 (1936),
p. 102-128; Iosif Pervain, 0 scrisoare a ltü I. Budai-Deleanu calre J. Chr.
Engel, in Tribuna" (Cluj), 14 (1970), nr. 16 (16 apr.), p. 6.
2 Vezi t. Pa sc u, op. cit.

86

www.dacoromanica.ro
 Ms. L" este un manuscris aflat in biblioteca prof. Gh. Carda.
(BucurWi). Provine din biblioteca lui Gr. Cretu i reprezintä
copia manuala, aproape fotografica, a ms. L°, facuta de Gr. Cretu.
Reproducind, in cernealä, pagina la pagina i rind la rind, Gr. Cretu
a copiat absolut toate caracteristicile grafice ale originalului.
Marginal, cu creionul, Gr. Cretu a facut interesante observatii
cu privire la grafie, la lipsurile de foi etc. Copia dateaza aproxi-
mativ din anii 1900-1916 si a avut rolul unui instrument de
lucru al lui Gr. Cretu in vederea elabordrii ediiei preconizate de
el a operei lui Gr. Ureche.
Ms. L'. Ramurii L probabil cad apartine i ms. indicat de
noi cu aceasta sigla provizorie i executat in Moldova la sfirOtul
sec. al XVIII-lea. Descoperit de Gr. Cretu in Moldova, ms. face
parte acum din biblioteca prof. Gh. Carda (BucurWi). In afarl
de o consultare foarte sumara in 1966, pina in prezent nu ne-a
fost accesibil un studiu mai aprofundat al acestui ms. Reluind
o sugestie a lui Gr. Cretu, Gh. Carda crede 1 ca ms. L este o
copie a logofatului Gheorgachi dupd. ms. L°. Cu elementele pe
care le avem, nu putem, deocamdatd, demonstra nici descendenta
sa din ms. L°, nici apartenenta la ramura L. E discutabil, de
asemenea, daca scrisul apartine cunoscutului autor al acelei intere-
sante descrieri din 1762 a ceremonialului de la curtea domneasca 2.
1.1.3.1.1. Cel mai vechi ms. al cronicii lui
G r. Ur e ch e: m s. L°. Scoaterea recent5. la lumina a celui
mai vechi ms. al cronicii lui Gr. Ureche a trezit speranta cä vor fi
rezolvate, in sfirit, principalele probleme lasate oarecum deschise
de versiunile cunoscute pina acum ale cronicii: delimitarea inter-
poldrilor lui Simion Dascalul, paternitatea cronicii, determinarea
trasaturilor limbii lui Gr. Ureche.
Descoperitorul ms. L°, Gr. Cretu, credea (vezi insemnarile
marginale pe ms. L°1) far5. nici un temei, ca unul dintre cei doi
1 Vezi Car da a Odiseea, p. 580-581.
2 VeziDan Simonescu, Literatura romiineasca de ceremonial. Condica
lui Gheorgachi, 1762. Buc., 1939; Acad., 1st. lit. rom. 12, p. 634-636. Vezi i B.A.R.
ms. rom. 19 (Condica lui Gheorgachi). Inainte de a cunoate mai de
aproape ms. L°, ne indoiam cä Ins. Ln ar putea sä apartina ramurii L. De aceea,
In studiul nostru din 1967 (U rech e, ed. LO, sterna manuscriselor), 1-am incadrat
In ramura mss. cu o priz 5. relativ larg5. in Moldova : in ramura M, sub sigla M?.
Tnsemnärile de pe ms. L° ne aratA o intena circulatie a acestei versiuni in Moldova
i §anse sporite pentru o eventuall derivatie a lui L" din L°.
§.1 deci

87

www.dacoromanica.ro
copisti ai ms. este chiar Simion Dascalul. Comparatia de texte
ne arata insl ca ms. L° este o copie cel putin de mina a treia dupa
ms. realizat de Simion Dascalul. E greu de admis ca Sim. Dascalul
sä fi folosit, pentru a executa o copie a versiunii sale, nu prima
forma a autografului säu (Sz), ci o copie de mina a doua dupa
acest autograf. Mai mult. Analiza lacunelor ms. L° si a particula-
ritatilor lingvistice ale celor doi copisti, pe care o expunem mai
departe, ne dovedeste cä sintem In fata unei copii care, pe linga
ca trunchiaza expunerea cronicii, denatureaza, ca putine alte mss.
ale cronicii lui Ureche, limba textului originar.
Ultimul posesor particular al ms. L°, Gheorghe Cardas, in
descrierea publicatä nu demult, prin care, pentru prima data,
se aduce la cunostinta unui public mai larg cuprinsul ms. respectiv,
desi afirma, la un moment dat, cä ms. a fost executat de trei copisti1,
considera apoi pe Ionita Racovita ca unic copist 2 si chiar ca fost
proprietar al ms. 3. Din plcate, afirmatiile respective nu se inte-
meiaza pe analiza atenta a grafiei, care ne indica in mod clar exis-
tenta a doi copisti, si nu au nici un suport documentar.
Ms. L° este totusi valoros prin faptul c5. ne ajuta sa resta-
bilim o serie de constructii sau de termeni (nume proprii etc.),
transmise gresit de celelalte versiuni. Eliminind ceea ce apartine
limbii copistilor, ms. L° ne ajutd, apoi, sä cunoastem, mai bine
decit pina acum, limba autorului cronicii.
In problema delimitarii interpoIarilor lui Simion Dascalul
si in problema paternitatii cronicii, ms. L° nu aduce nici un element
nou.
Desigur, fiind cel mai vechi ms. al ramurii lacunare (L),
nu se poate neglija, apoi, nici contributia pe care o aduce ms. L°
pentru precizarea unor relatii interne ale ramurii sale: intre mss.
cunoscute ale ramurii.
De o valoare deosebitä sint, in ms. L°, adnotarile marginale.
Printre acestea se disting insemnarile autografe ale lui Miron
Costin, care, se pare, a fost posesorul ms. intr-o perioad5. relativ
foarte limitatä (poate in ultimii ani ai vietii). Numärul mare al
posesorilor si al cititorilor care-si lasa insemnate numele margir7.1
1 Carda., Odiseea, p. 567.
2 Ibid., p. 568.
2 Ibid., p. 579.

88

www.dacoromanica.ro
sau pe foile liminare, atestä nu numai circulatia textului in Mol-
dova, ci i priza lui la carturarii epocii vechi 1.
Soarta ms. L° al cronicii lui Gr. Ureche in epoca moderna,
trecuta cu vederea in prezentarea citata a lui Gh. Cardas, se asea-
mana, intr-o privinta, cu aceea a manuscrisului Codicelui Voro-
netean, descoperit tot de Gr. Cretu. Desi pregatea, de multä
vreme, o editie critica" a cronicii lui Ureche i desi studiase, in
acest scop, pe linga manuscrisele pe care le descoperise i pe care
le poseda, toate celelalte mss. cunoscute pe atunci ale cronicii
lui Ureche, dupd patania cu I. G. Sbiera, Gr. Cretu se pare ca nu
a impartasit nimanui (sau a impart4it unui cerc foarte restrins)
rezultatele cercetárilor sale. Asa se face ca, in afara de semnalarea
cu totul generala a faptului, din Enciclopedia Rome lnd a lui C. Dia-
conovich 2, nici unul dintre editorii de mai tirziu (pina in zilele
noastre) ai operei lui Gr. Ureche nu a putut beneficia nici de
manuscrisele descoperite de Gr. Cretu, nici de cercetarile i obser-
vatiile acestuia. In ciuda straduintelor sale, un concurs defavorabil
de factori 1-a impiedicat pe cunoscutul carturar s5. termine i sä
publice editia mult visata. La citiva ani dup5. moartea lui Gr. Cretu,
cele doua manuscrise vechi ale cronicii mentionate i copia manualä
executata de Gr. Cretu dup5. ms. L°, impreuna cu manuscrisele
studiului lui Gr. Cretu, ajung, de la succesorii lui Gr. Cretu, in
posesia prof. Gh. Cardas (Bucuresti). De-abia in 1951 (!), intr-o
comunicare la Institutul de istorie din Bucuresti, noul posesor
prezint5. ms. L°, dar cu anumite aprecieri necontrolate. Tinut
in continuare in rezerva, manuscrisul nu poate fi consultat de
1 Foarte multe dintre datele pe care le cuprinde, in aceasa privintk descrie-
rea lui Car da s, Odiseea, sint eronate (lecpuni gresite, datári sau atribuiri fante-
ziste etc.). E necesarà. o analizä atentä a tuturor inseinnärilor marginale i liminare
ale ins. Iar observatia lui Virgil Bulat, ck sub raport tiix4i1ic, acest ms. prezintl
maximum de importan t5. intrucit contine adnotari marginale i autograful lui
Miron Costin", facutá cu ocazia recenziei la editia noastra selectivl din 1967
(U rech e, ed. LO), in Tribune (Cluj), s.n.,a.11 (1967), nr. 27, P. 6, dovedeste
ignorarea de catre recenzent a valentelor primordiale ale ms. L°. In locul unei
asemenea observatii, care e i un repro§ la adresa noastra pentru c nu am pus
la contributie acest ins. In editia citatk recenzentul ar fi trebuit sä se intrebe in
virtutea cárui principiu proprietarul de atunci al ms. L° a tinut In rezervá atit de
mult acest monument al literaturii roina.ne vechi, frinind categoric cercetarile de
istorie literar 5. si de istorie a limbii románe.
2 C. Diaconovich, Enciclopedi Ro,nân1, vol, II, Sibiu, 1900, p.
44-45, s.v. Cre/14 Grigore: [...] preparl o editie critic& a cronicii lui Urechik dupg.
manuscrisele cele mai vechi"...

89

www.dacoromanica.ro
 P.P. Panaitescu, pentru editiile sale (din 1955 si 1958), cum nu
putuse fi folosit nici de C. Giurescu i nici de Const. C. Giurescu.
De-abia in 1966 el a putut fi studiat, sumar, de subsemnatul,
care a obtinut i permisiunea proprietarului de atunci, de a repro-
duce fotografic dousa pagini 1. in 1970, in sfirsit, apare o prezen-
tare a acestui ms. facuta de catre Gh. Cardas 2. Dupa valorifi-
carea manuscrisului la Muzeul de literaturä a Moldovei (din Iasi),
penultimul sAu posesor, neinitiat in probleme de critica a textelor,
imagineaza un istoric al ms. in care documentul istoric face casa
buna cu observatia fantezista.
Dupa ce ms. L° fusese vindut Muzeului de literatura a Mol-
dovei din Iasi, in aprilie-mai 1972 am obtinut permisiunea de a
cerceta mai de aproape, pentru studiul de fata, fotocopiile integrale
ale ms. L°, precum i copia manuscrisa. (ms. L°1) a lui Gr. Cretu
dupa ms. L°, aflate in posesiunea prof. Gh. Cardas.
Iar ca un ultim fapt privitor la destinul ms. L° si al operei
lui Gr. Ureche, mentionam cd, in 1972, cercetatorii culturii roma-
nesti vechi Inca nu aveau la dispozitie textul acestui important
ms. L0 al cronicii lui Gr. Ureche.
1.1.3.1.1.1. Versiunea latina a lui Ion Buda I-
Deleanu (L4) si sursa ei (I?). Versiunea latina a cro-
nicii lui Gr. Ureche se afla intr-unul din voluminoasele manuscrise
cu scrieri istorice ale lui Ion Budai-Deleanu. Textul pe care 1-a
avut la dispozitie autorul Tiganiadei face parte, dupa cum vom
demonstra mai jos, din ramura lacunard. Destinatia traducerii
ne intereseaza in egala masura.
a) Voind sa serveasca cu informatii de istorie a romanilor
pe istoricul german Johann Christian Engel, Ion Budai-Deleanu
traduce textul romaneasc pina la expunerea privitoare la urcarea
lui Stefan cel Mare in scaunul Moldovei (1457) inclusiv. Se pare
Ca intreruperea traducerii s-ar datora aparitiei neasteptate a
lucrarii lui J. C h r. Enge 1, Geschichte der Moldau und W alachei
(Halle, 1804 ; 2 vol.), care contine o serie de afirmatii tendentioase
la adresa poporului roman. Ultimul capitol tradus de Budai ocupä.
jumatatea de sus a coloanei drepte a paginii citate. Partea de jos
a coloanei respective a ramas alba. Traducerea lui Budai-Deleanu

7 Una dintre cele doul fotocopii i anumite observatii bazate pe acest studiu
sumar au fost publicate in cadrul editiei noastre selective din 1967.
2 Carda., Odiseea.

90

www.dacoromanica.ro
este precedata de o scrisoare (ciorna, de asemenea) in limba latina,
scris5. tot de autorul Tiganiadei, dar fära adresa si färd numele
adresantului (ms. cit., f. 195 r°-196 r°). Inca A. Papiu Ilarianu
identificase pe adresant, pe baza continutului scrisorii, in persoana
lui J. Chr. Engel (vezi insemnarea lui A. Papiu Ilarianu, de pe
f. 195 r°, col. stinga sus). Probabil ca nici scrisoarea, nici tradu-
cerea cronicii n-au mai fost expediate destinatarului initial 1
b) Prezentind continutul traducerii lui Budai-Deleanu,
$t. Pascu observase ca lipsesc interpolarile lui Misail Calugarul
si ale lui Axinte Uricariul 2. Din acest fapt insa nu rezultà cu
necesitate ca versiunea pe care o urmeaza Budai-Deleanu face
parte din ramura lacunard.
Textul lui Budai-Deleanu contine un numar de elemente
care ne indica apartenenta lui la ramura lacunara si, mai mult,
descendenta lui directa sau printr-un intermediar, din ms. L°.
Ne referim, pe de o parte, la cuvinte sau expresii romanqti sau
la indicatiile de ani ale modelului românesc, care, in cadrul tra-
ducerii cu caractere latine sau marginal ca adnotatii, apar in
caractere chirilice ; iar pe de alta parte, vizdm idei, formulari
sau lacune in L° i La (5i L'), carora, in celelalte ramuri, li se opun
alte situatii.
1. Toti anii (calculati, conform obiceiului curent, Inca, in
sec. al XVII-lea, dar aproape total abandonat pe la 1800, de la
a5a-zisa zidire" a lumii), apar notati, in traducerea latina, cu
cifre chirilice 5i corespund cronologiei ms. L°. Ex., in cap. De
neste Mari ce-au prcidat tara in doa4 rinduri, evenimentul respectiv,
a datat sli:A3 (ms. L°, f. 18 r°/5). Data e notata la fel in textul
latin (ms. La, f. 204 v°/18). In asemenea cazuri, traducatorul
nu da. nici corespondentul in cifre arabe (aici : 6947) 5i. nici nu
reporteath anii in cronologia erei noastre (aici: 1439).
2. Fraza din prefata lui Simion Dascalul: Ce cu agiutor de
la Dumadzciu, intiiu ne-am apucat a scrie ce-au chizmit si ce au
insiimnat altii (ms. L°, f. 3 r°/8 ; vezi Anexe I, p. 405/14-16), devine
la Budai-Deleanu : tSed divino auspicio, propinquis ea scribendo
suscepimus, quae ab aliis redacta sunt (ms. La, 1. 198 r° ; Vezi Anexe II,
p. 429/24-25). Interlinear, sub constructia redacta sunt, poetul scrie

1 Cf. N. Iorga, Istoria literaturii romine in sec. al XVIII-lea (1688

1821 ). Vol. II. Ed. ingrijith de Barbu Theodorescu. Bucurqti, 1969, p. 217.
2 5 t. Pa sc u, op. cit., passim.
91

www.dacoromanica.ro
cu caractere chirilice: chizmitu i insemnat (f. 198 r°/interlin. 29
30), reluind cele doua verbe ale originalului cumulate in construc-
tia respectiva.
3. In aceeasi prefatä, traducind o altä fraza, istoricul arde-
lean, din nebagare de seama, reproduce, la un moment dat, o
locutiune conjunctionala romaneasca. Iata textul latin : Et nostri
annales non extendunt narrationes, sed breviter scribunt omnia tamen
ordine connotat. Quamvis Urekius superius scripsit quod annales
moldavici scribant... (vezi Anexa II, p. 430/7-10). Dupa connotat
Budai-Deleanu scrie, in continuare, cu caractere chirilice : Mdcar
c[d] , dar, dindu-si seama de inoportunitatea reproducerii expresiei
romanesti (pe care o i lasa neterminata!), continua cu versiunea
latina a frazei romanesti care incepea : Macar cd vornicul Ureclze
au scris mai sus... (vezi Anexa I, p. 406/2-3).
4. In expunerea latina privitoare la legenda intemeierii
Moldovei, numele satului Bourenii apare la I. Budai-Deleanu
in caractere chirilice. (Vezi Anexa II, p. 431/15 ; cf. An. I, p. 408/11).
5. Altadata, nefiind probabil multumit de doua sinonime
latine foarte relative, traducatorul adauga, in caractere chirilice,
si termenul din originalul românesc. Astfel, titlul de capitol
De prima Moldaviae devastatione seu depopulatione rdsipire
(vezi An. II, p. 432/16-17) reia termenul românesc din titlul cores-
punzator al versiunii romanesti : De rdsipirea fdriei dintiiu (Anexa
I, p. 413/1).
6. Preocupat de lichidarea" locurilor obscure ale modelului,
carturarul ardelean ajunge uneori la solutii originale. Astfel, sesi-
zind pasajul obscur de la sfirsitul capitolului privitor la limba
moldovenilor, traducatorul incearca, pe jumatatea alba. (din stinga)
a paginii respective a traducerii, mai multe iesiri din impas. Ion
Budai-Deleanu face urmatoarea adnotare marginala in dreptul
primelor rinduri ale f. 199 v° (loc nu tocmai potrivit ; vezi Anexa II) :
[caractere latine :] N <ota> B<ene> [.] Obse<rvationes?>
[car. chiril. Dej<i> cumu-i voia domnului op sei [ad. le placd
suprim. ; substit., supralin., cu cuvintul cautd>] cautelsd le placd
tuturor, ori cu 1 folos, ori cu paguba grid (vezi Anexa II, p. 432/rd.
2 4, 31 34).
Textul de la care pleaca traducatorul, este : Deci cumu-i
voia domnului, op a le cautd a le placd tuturor, ori cu folos, ori
cu paguba f<d> riei (vezi Anexa I, p. 412/rd. 9-10, 36-40). Desi
a avut, la un moment dat, intuitia constructiei corecte (... op a
se placei...) Budai-Deleanu renunta la ea, recurgind la o formula
92

www.dacoromanica.ro
de compromis (vezi reconstituirea noastra: Anexa I, p. 412 /rd.
9 10) .
7. In ace1a0 capitol, transpunind in caractere latine faptele
de limba romana, citate de Gr. Ureche pentru a demonstra carac-
terul latin al limbii romane, Budai-Deleanu noteaza totu0 citeva
elemente straine in caractere chirilice (deci le reproduce din versiu-
nea romaneascd). Astfel: straste [...] stafad i rm-am] caseitori
din original (ms. L°, f. 5 r°/ rd. 13-14, respectiv 15 ; vezi Anexa
I, p. 411/8, 412/1) devin in textul traducerii: straste stafad,
[rn-am] asitorE (Anexa II, p. 432/4, respect. 6).
8. Semnalam §i citeva lacune cornune grupului L°, Ld, LI.:
cc) Lacuna probabil cea mai mare, comuna, acestui grup, este
aceea din capitolul privitor la prima domnie a lui Alexandrel,
fiul lui flia, pe care o comentam intr-un § special, mai jos (§ 1.1.3.
1.4. A ; cf. 0 § 1.1.3.1.2.2. b).
Gligorie Ureche [...] au aflat cap si incepatura mosilor,
de unde au izvorit n tard (in fard om. L° L1) i s-au innueltit 0:
s-au legit MAL°L1. (Anexa I, p. 402/7-11). Cf. La (Anexa
p. 427/12 17) .
y) apucatu-s-au si dumnealui a scrie incepdtura i adaosul
[...] dupd cum au fost intiiu fdriei i pdnintului nostru (nostru
om. L° L1) Moldovei MAL° LI (Anexa I, p. 402/15-403/3). Cf. La
(Anexa II, p. 428/1-4: ...Princifiatus Moldaviae...).
De0 in exemplele de sub p i 7, solidaritatea lui Ld cu L°L1
nu este concludenta, in lumina lacunei din cc, este evident ca
lacunele din La pentru constructiile de sub 13 0 le nu sint intim-
pl atoare.
c) De0 nu s-a demonstrat documentar vreo vizita a lui
Budai-Deleanu de la Lwow in Bucovina, relatiile lui de strinsa
prietenie cu carturari romani din aceasta provincie dateaza Inca
din timpul studiilor de la Viena, iar mai multe scrieri ale sale
ne arata cä autorul Tiganiadei a cunoscut indeaproape Bucovina"1.
E bine 0iuta lipsa sa nemotivatä de la Lwow dintre iun. 1790
febr. 1791 2. E mai mult ca sigur ca acest rastimp cuprinde i o
-§edere in Bucovina 0 in nordul Moldovei. Lucrarea sa Kurzge-
1 loan Oan a, cap. Ion Budai-Deleanu, in Acad., I st. lit. ront. II, p. 69;
vezi i p. 70.
2 Ibid., p. 68-69. Vezi i R omu1 Mu nt ean u, studiul introductiv
la I. Budai -D elean u, Tiganiada. Ed. critic& de Florea Fugariu, Buc. 1969,
-vol, I, p. 25-26.

93

www.dacoromanica.ro
fasste Bemerkungen iiber Bukowina (datind din circa 1800-1805)
presupune o cunoastere directa si aprofundata a tinutului 1.
Datorita si pozitiei geografice favorabile, vizitarea regiunii
apare oarecum ca ceva natural. In felul acesta, dupa parerea
noastra, Budai-Deleanu a ajuns sä cunoasca i ms. L°, probabil
la mosia boierului Constantin Cananau (pinä in 1801) sau la mosia
Podoleni a postelnicului Ioan Canta (dupà aceastä data), posesorii
succesivi ai ms. in perioada respectivä 2
Prezentind un interes exceptional pentru el, care era preo-
cupat de istoria patriei, carturarul ardelean ii face o copie, pe
care apoi, mai tirziu, spre 1800, in clipe de ragaz, la Lwow, incearca
sa o traducä. in latina.
Dat fiind i formatul colilor pe care e facutd traducerea lui
Budai, i cuprinsul general variat al ms. respectiv, este mai putin
probabil ca Budai sa fi facut traducerea direct, in timpul vizitei
sale. Insusi motivul intreruperii traducerii ne indica o data mai
tirzie a efectuarii talmácirii.
Incit noi apreciem cà sursa Lr dupd care traduce Budai-
Deleanu cronica lui Gr. Ureche este o copie proprie de prin 1790
1791, facuta. dupa ms. L°. Versiunea latinà La se intemeiazd
deci pe acest intermediar Lz. Asa se explica si micile modificari
(modernizari, simplificari) care apar in termenii sau expresiile
romanesti reproduse de Ion Budai-Deleanu, pe ici pe colo, in ms.
traducerii sale (vezi aici sub b). (Vezi si § 1.1.3.1.4.A).
1.1.3.1.2. Pe linga lacunele or ga ni ce caracteristice in-
tregii ramuri L si care, in lipsa unor probe, ar putea proveni tot
asa de bine dintr-o versiune anterioara, sa zicem Sxm, cum puteau
sa aparà, pentru prima data, chiar in ms. L°, acest ms. are si
citeva particularitati a c ci dent ale, proprii, care s-au trans-
mis, de aici, in diferite feluri, in toate mss. cunoscute ale ramurii.
Sub raportul integritatii textului, am distins doua feluri de ase-
menea particularitati accidentale: omisiuni de segmente de text,
datorate copistilor, si pierderi de foi dupa realizarea manuscri-
sului. Analiza acestor particularitati probeaza caracterul solidar
al mss. componente ale ramurii i, implicit, filiatia mss.
Vezi Ion Buda i-D clean u. Scrieri lingvistice. Text stabilit si glosar
de Mirela Teodorescu. Introducere si note de Ion Ghetie. Buc., 1970, p. 37-40.
2 Vezi Car d a s, Odiseea, p. 584-585.

94

www.dacoromanica.ro
 1.1.3.1.2.1. Omisiuni de segmente de texte, probabil din
neatentia copistilor (reproducem, dupa A2, numai segmentele
omise) :
[E vorba de polonezi] Numai tdtarii ii card in toate zilile
de gruntazi, cd umblei la din,sii ca la sitei. Cf. Ur eche, Letop., ed.
PPP2, p. 124/1-2. Locul corespunzator in ms. L°: f. 59 0/11.
[E vorba de Baiazid al [I-lea] Acesta Baiazit au luat Chi liia
,si Cetatea Albd de la 5tefan vodd cel Bun. Cf. op. cit., p. 130/19 21.
Locul corespunzator in ms. L°: f. 68 r°/8.
FiMd vorba de fraze inchegate, ne intrebam insa daca nu
cumva, si in aceste cazuri, nu avem a face cu lacune organice,
tipice pentru intreaga ramura, deci cu omisiuni intentionate.
1.1.3.1.2.2. Nu mult dupä realizare, din ms. L° s-au pierdut
citeva foi: f. 1 a colii I si cite o foaie intre actualele f. 19 0 20,
50 si 51, 109 si 110, 115 si 116, 147 si 148. Ms. L° prezinta,
de asemenea, o mare lacuna la sfirsit, dupa f. 187 r°. Contrar apa-
rentelor insa, aici nu avem a face cu foi finale pierdute, cum se
intimpla foarte des la cartile vechi, ci pur si simplu cu intreruperea
reproducerii modelului de catre copist.
Lacunele indicate aici se regasesc in toate mss. ramurii, cu
uncle exceptii, cum vom arata mai jos.
Prezentind aceasta importanta particularitate a ms. L° si
a mss. derivate din el, vom avea in vedere si mss. L6 si L7, dar nu
vom mai face referiri la ele, deoarece sint periferice si tirzii in
ramura respectivd. Pozitia lor in ramura L va fi demonstrata in
§§ speciale, ceva mai departe. Atragem atentia, de asemenea,
ca dintre lacunele de mai jos, cele de sub punctele c g depasesc
perimetrul textului existent in versiunea latina La care se opreste
cu expunerea, dupa cum am aratat, la evenimentele din 1457.
a) Prima lila lipsa, aflata chiar inaintea actualei f. 1 (care
contine titlul general si inceputul cronicii), a putut sa fie alba, dar
ea a putut consemna si un eventual cuvint inainte al (sau in numele)
celui care a comandat copia. Mss. derivate nu contin nici un indiciu
in aceasta privinta.
b) f. 19 v°, desin.: De domniia lui Alexandru vodd, faorul
lui Iliiapt yodel. V< d> l< bto 6959 ; f. 20 r°, incip.: Onciul logoptul,
.i. Coste, i Andronic. Cf. Ureche, Letop., ed. PPP2, p. 85.
Vezi LI (f. 30 ro vo), L2 (f. 71 vo,) L3 (f. 156 r° v°), L4 (f. 128
ro vo,
1 L2 (f. 71 v°). De asemenea : versiunea latina La (f. 205
95

www.dacoromanica.ro
v°). Asupra acestei lacune ne vom opri mai jos, intr-un paragraf
special, deoarece ea ridica 0 alte probleme.
c) f. 50 v°, desin.: cu mare bucurie 0: cu biruinfd ; f. 51
r°, incip.: v<ii> l< bto 7008, mart 11 , pristdvitu-s-au Despina doamna.
Cf. Ur ech e, Letop., ed. PPP2, p. 116-117. Vezi LI (f. 70 r°),
L2 (f. 89 r°), L3 (f. 191 r°), L4 (f. 159 v°), L5 (f. 88 v°).
d) f. 109 v°, desin.: f-au qitu innaintea lui Pdtru vodd la
Galati ; f. 110, incip.: mai apoi adevdratu c-au fostu vicleani. Cf.
Ur eche , Letop., ed. PPP2, p. 162. Vezi LI (f. 110 r°), L2 (f.
107 v°), L3 (f. 246 v°), L4 (f. 213 v°), L5 (f. 117 v°).
e) f. 115 v°, desin.: di-au priimitu legea lui Mahmetu, lepd-
dindu-soi de Hs., gindi- ; f. 116 r°, incip.: De domniia lui 5tefdnitd
vodd, feciorul bui Pdtru vodd, fratele lui Ilikq yodel. V<d> 1<bto
7050, iun. 15 . Cf. Ur e c he, Letop., ed. PPP2, p. 167-168.
Vezi: L1 (f. 116 v°), L2 (f. 110 v°), L3 (f. 252 r°), L4 (f. 219 r°),
L5 (f. 120 r°).
f) f. 147 v°, desin.: cu pirii la craiulu lqescu, pohtindu ; f. 14S
r°, incip.: sdriia deli fringea picioarele. Cf. Urech e, Letop.,
ed. PPP2, p. 190. Aceastä foaie s-a pierdut mai tirziu decit celelalte,
in orice caz dupa 1670, cind s-a executat copia pentru stolnicul
Const. Cantacuzino (L'), deoarece, prin acest ms., textul s-a trans-
mis 0 celorlalte mss. ale ramurii: L1 (f. 148 v°/4 149 r°/14),
L2 (f. 126 v° 127 r°), L3 (f. 284 r° v°), L4 (f. 249 v° 250 v°),
L5 (f. 136 r° v°).
g) f. 187 r°, desin.: i-au intorsu domniia. Cind au hi-
misu Aron vodd innainte la scaun. Cf. Urech e, Letop., ed.
PPP2, p. 222. Intreruperea copiei, odata cu ultimul rind al rectoului
unei foi 0 chiar la mijlocul unui titlu de capitol (titlu scris cu
chinovar) este putin cam curioasä. Mentiondm faptul ca pe f. 187
v°, care ramasese nescrisa de copist, diver0 posesori ai ms. au
ldsat posteritatii tot felul de aclnotari 0 insemnari. Copistul B a
fost fortat de imprejurari neWeptate sa intrerupa transcrierea
modelului? In aceasta ipoteza, pe care o consideram plauzibild,
ace1eia0 cauze i s-ar datora 0 faptul ca in partea transcrisa de
ace1a0 copist B, au ramas nescrise multe titluri de capitole (vezi,
mai jos, § 1.1.3.1.5). Urmind a fi scrise mai tirziu cu chinovar,
copistul a läsat spatiul cuvenit pentru ele, dar n-a mai apucat
sa le completeze. Unele dintre aceste titluri au fost totu0 comple-
tate, cu cerneala neagra, de un cititor sau un posesor in sec. XVIII
(vezi, mai jos, ace1a0 §).
96

www.dacoromanica.ro
 Fara, de aceasta lacuna care cuprinde chiar sfirsitul cronicii,
copistii manuscriselor derivate au procedat diferit.
In ms. L1, cronica lui Ureche se termina, in fond, aproape
in acelasi loc ca in ms. L°: de li au strigat pentru rindul [ --= dinsul],
i de nev[o]ia datornicilor iar i-au intorsu domnia (f. 180 v° 181
r°), cu deosebirea deci ca e omis inceputul titlului capitolului
urmator (Cind au trimis Aron vodd innainte la scaun ). Cf. Urech e,
Letop., ed. PPP2, p. 222. Dat fiind ca copistul ms. L1 este, in gene-
ral, un om lipsit de atentie .0 lipsit de initiativa, nu putem sa-i
atribuim lui omisiunea acelui inceput de titlu pentru un capitol
absent. Omisiunea poate sa apartina copiei Lc, executatä pentru
stolnicul Const. Cantacuzino, sau lui Const. Cantacuzino insusi.
Numai asa ne explicam de ce, dui:4 scurta secventa scrisä la
inceputul f. 181 r°, copistul incheie cu fraza incompleta: Sfiqitul
i dumnezeu laudd [sic !].
Mss. L2 L3 L4 L5 L6 L7, in schimb, nu au lacuna finalä
a ms. L°. 0 mentiune se cuvine aici pentru ms. L7 care reda rezu-
mativ textul impricinat, in consonanta cu stilul general al expu-
nerii ms. Titlul Cindu au venitu Lobodd cu oaste cazdceascd..., alca-
tuit din trei temporale coordonate, dup5. care se intrerupe expu-
nerea generalä a cronicii lui Gr. Ureche 1, apare in aceste mss.,
integrat, ca o fraza finalA a capitolului precedent. In timp ce ms.
L2 pastreaza structura sintactica originara a acestei fraze, ms.
L4 transformä temporalele in propozitii principale (coordonate),
iar din acest ms., noua constructie se transmite in toate celelalte
mss. ale ramurii.
Problema care se pune este: din ce sursa s-a completat
lacuna existenta in prototipul L0 si transmisa pin5. la un moment
dat, pe o anumita filiera ? Lacuna a fost completata in ms. L"
si de aici textul s-a transmis automat in toate manuscrisele deri-
vate, sau a fost completata de Radu Lupescu in mss. L2 si 1.4,
iar variantele textului respectiv din L3 L5 L6 L7 isi au originea
in 1.4?
In ipoteza c5. Radu Lupescu este cel care a completat lacuna,
a apelat el, pentru L2 si L4, la aceeasi sursä sau a folosit surse
diferite?
Compararea variantelor pe care le prezintä cronica lui Gr.
Ureche in partea sa finalä (de la cap. Cindu au trimis Aron vodd
innainte la scaun pre Oprea armapl sd prinzei pre o samd de boiari
1 Vezi Ur ech e, Letop., ed. PPP2, p. 225.

7 Critica tortuali §i eclitarea literaturii rankle vechi C. 941 97

www.dacoromanica.ro
inainte), pe de o parte in mss. L2 L3 L4 L5 L6 L7, pe de alta parte
in ramurile A, M 0 F, ne va ajuta sa raspundem la intrebarile
de mai sus.
0 serie de concordante i discordante limiteaza posibilitatea
derivarii partii finale a grupului L2 L3 L4 L5 L6 L7 (inexistenta
in L°) la versiunea M.
Din pacate, pentru versiunea M nu ne putem raporta aici
decit la ms. MI 0 M3, deoarece partea corespunzatoare lipse0e
din M2, prin pierderea foilor de la sfir0tu1 manuscrisului, pre-
cum §i din M4, prin faptul ca transcrierea copistului se opre§te cu
citeva pagini inainte.
a) Astfel, acordul dintre L2 L3 L4 L5 0 MI M° 0 opozitia
lor fata de Al A2 F1 F3, in urmatorul pasaj din capitolul consa-
crat uneltirilor lui Aron vodl in preajma instalarii sale a doua
oara in scaunul Moldovei. Vrind sa imobilizeze pe boierii adver-
sari instaldrii sale, Aron trimite pe Oprea arma0il la Nestor Ureche,
care era caimacam, cu ordinul ca acesta sa-i aresteze pe boierii
respectivi. Nestor Ureche, simulind supunere fata de domnul tiran
0 pentru a-I induce in eroare pe Oprea, care venise la el in toiul
noptii, ii raspunde: Acesta lucru cu (ad. mare L4) bucurie priimescu
ci sint (sintu L4) bucuros sci (ad. -i L4) slujescu (slujdscu L4),
ci (om. ci L2) numai sd fie cu (cu] pe L4) taind, sit nu ;tie niminea
miine cd ai (c-ai L4) venit (venitu L4), pind-i vom oblici pre tofi..."
L2 L4. Cf. Ur ec h e, Letop., ed. PPP2, p. 223. Ne intereseaza aici
partea finalä a frazei, care in versiunea M sunä astfel:... ce (om.
ce M3) numai sii fie cu (cu] in ml) taind, sd nu #ie mine (om. mine
M3) nime cd ai venit ... ml M3, pe cind in versiunile A 0 F devine:
... ci (om. ci A1F1F3) numai sd fie cu taind, (ad. ca A2) sd nu gie
nimenea (niminea A2, nime F1F3). Bine cd ai venit (vinit F'F3)...
AlA2F1F3. Transformarea lui mine in bine, din AF, dincolo de
neatentia pe care o marcheaza 0 indiferent din care versiune s-a
propagat la cealaltd, ne demonstreaza cd L" nu s-a putut orienta,
aici, dupa A (sau dupa F), ci dupa M. Din moment ce Le` a fost
realizat in Tara Romaneasca, se poate admite ipoteza ca. el a folo-
sit ms. MY' (daca acesta reda integral cronica lui Gr. Ureche),
sursa lui M2 0 M4, scrise 0 ele in Tara Romaneasca.
p) Expresia De pre cale Indata, imediat" din acela0 capitol,
care se regase0e in L2MIT'F3, devine Ci pre cale L3L4L3, 5i (om. A2)
dupre cale AIA2, .i [...] indatd M3. Cf. op. cit., p. 222/25. Acordul
lui L2 cu MI 0 prezenta lui dupre in AIA.2 (transpunere dialectala
a lui de pre) ne arata ca expresia era prezenta §i in L", i in Mt.
98

www.dacoromanica.ro
Receptata sub forma Ci pre cale in L4 (de fapt, aici, in conjunctia
copulativa Ci trebuie sa vedem un element adaugat la expresia
propriu-zisä, devenitä pre cale) 0 (5i) dupre cale in AlA2, locu-
tiunea e tradusa cu un adverb mai uzual (.5'i ) indatd in M3.
Prezenta lui de pre cale in FIF3 confirma circulatia construc-
tiei in Moldova.
y) Propozitia finala (ca) sd prindzd scaunul se intilnete,
de asemenea, in L2L4M1M3F1F3 (cu fonetismul prinzd in L2L4),
in timp ce in A2 se transforma in ca sd coprinzd scaunul, iar in Al
ca sd apuce scaunul. Cf. op. cit., p. 222/26.
a) Acordul lui A cu grupul ML" nu infirm5. de loc ipoteza
Ca L" a imprumutat partea finala din M: pre (pe L2) citi au
vrut el sd-i piiarzd (piiardzdM1 ) L2m1A1A2. Cf. op. cit., p. 222/27.
Aici L4 inoveaza: citi ar vrea sd piiarzd, constructie transmisä
in L3L5, in timp ce F1F3 remaniaza fraza partial (pre tog, citi
au vrut el) 0 M3 o remaniaza total.
Alt exemplu: la gazda lui Ureche logofdtul L4M11143A1A2F1F3,
la Ureche logofdlul, la gazdd L2 (inovatie, prin inversarea topicii),
la Ureche logofdtul L3L5 (simplificarea constructiei). Cf. op. cit.,
p. 223/2.
e) Alteori, L" inoveaza:
A cesta (Acestu Al) lucru (Acesta lucru] Aceastd
veste F1F3) cu bucurie (ad. il A') priimescu (priiindscu
MTI, priinidsc F3) i sintu (sint M1, sintu F3, sint 1143F1)
gala sd slujdscu (slujesc F3)... M1M3A1A2F1F3
A c es ta (Acest L5) lucru cu (ad. mare L3L4L5)
bucurie priimescu (priimesc L3L5) I sint (sintu
L4) bucuros sd (sd-i L31.41,5) slu jdsc (slujdscu L2,
slujescu L4)... L2L3L4L5. Cf. op. cit., p. 223/6-7. Este evident
ca formula initiala sintu gata sd slujdscu a fost contaminata lexical
de constructia adverbiala precedenta cu bucurie, iar sintu gala a
devenit sintu bucuros.
Prin urmare, in faza finala a realizarii copiei sale, observind
(sau atragindu-i-se atentia) cal modelului sdu ii lipsete sfirOtul
cronicii, copistul ms. LC' a recurs la (sau i s-a furnizat) un ms.
din versiunea M pentru completarea lacunei respective.
1.1.3.1.3. Cind a stabilit filiatia manuscriselor din ramura
L, Const. Giurescu separase in mod judicios ms. LI de celelalte
99

www.dacoromanica.ro
patru manuscrise cunoscute pe atunci ale ramurii lacunare (L2,L3,
L4,L5), Derivarea celor patru manuscrise L2, L3, L4, L5 din aceea0
copie, paralel i independent, aa cum a preconizat-o C. Giurescu,
nu presupune o cercetare 0 o comparatie mai strinsa a manuscri-
selor din partea cunoscutului istoric.
In cele de mai jos vom incerca sä lamurim relatiile destul
de complicate dintre mss. ramurii L.
Aplicind metoda Clark, o prima grupare pe care trebuie
s-o facem este aceea in functie de prezenta, dupa relatarea mortii
lui Stefan cel Mare, a capitolului Povestea i tocmala altor tarn,
ce sintu prenpregiur1. Capitolul respectiv 1ipse0e din L1L2L1,
dar e prezent in L°L3L4L5L6. In versiunea latinä (Ld), dupd cum
am aratat, I. Budai-Deleanu nu ajunge cu traducerea decit pina
la inceputul domniei lui Stefan cel Mare.
A doua delimitare trebuie operatä in cadrul fiecaruia dintre
cele dou5. grupuri. Mss. L° i LI. sint singurele care reproduc rela-
tiv integral cronica lui Ureche, pe cind L2L3L4L5L6L1 transcriu,
din cronica lui Ureche, numai partea privitoare la anii 1439
1594. Dupa cum am vdzut 0 din descrierea manuscriselor, ultimul
grup este alcatuit din manuscrise miscelanee, in linii mari cu
acela0 cuprins, manuscrise care pe prim plan redau Letopiseful
Mil, Moldovei de la zidirea lumii al lui Nicolae Costin. Letopi-
seful lui N. Costin merge cu expunerea pin5. la evenimentele din
1439. Partea privitoare la anii 1352-1439 plead., de fapt, i ea
de la cronica lui Ureche, cu deosebirea ca.' are ca WA, ms. Cx,
derivat din ramura M, 0 cu deosebirea ca, pe linga interventiile
lui Simion Dascalul, ale lui Misail Calugarul i ale copistului reau-
zator al ms. Mz, textul lui Ureche a fost supus prelucrarii lui
N. Costin. 0 pozitie aparte ocupa, ms. La: reproducind, in ver-
siune latina partial remaniata, preambulul cronicii 0 evenimentele
dintre 1352-1457, acest ms. ar putea fi considerat, in cadrul
acestei clasificdri, ca subordonat grupului L°D.
Daca tinem seam5. 0 de pozitia laterala a lui LI, copie defec-
tuoasä care, probabil 0 din cauza inadvertentelor sale grave 0
numeroase, n-a mai putut fi transcrisä de altcineva, in ramura
L distingem dupa datele de pinä acum, urmatoarele grupari:
1 Vezi Ur ec h e, Letop., ed. PPP2, p. 121 135; Ur ec h e, ed. LO,
p. 130 q.u.

100

www.dacoromanica.ro
 Swop
Ms LC este copia comandata de
stolnicul Constantin Cantacuzino. Dupa Lc
au fost copiate LI si L", iar L" s-a transmis
independent in ms. L2 si intr-unul dintre
mss. L3L4L5L6. Dupa datele pe care ni
1 1...1)01..L' I le ofera textele (ne referim, bineinteles,
numai la expunerea privitoare la anii
1439-1594), manuscrisul de baza al acestui ultim grup este L4.

1.1.3.1.4. Un alt argument in favoarea inrudirii strinse

dintre mss. L°, Ld si LI ni-1 oferal naratiunea privitoare la prima
domnie a lui Alexandrel, fiul lui Ilias (1449 martie-oct.). Se stie ca
toate mss. cronicii, cunoscute de ultimii editori (Const. Giurescu,
Const. C. Giurescu si P.P. Panaitescu), prezinta o lacuna si o
asa-zisa dislocare a unui pasaj 1
In editiile lor, Const. Giurescu si P.P. Panaitescu au procedat
destul de simplu : au semnalat lacuna si, avind in vedere numai
mss. ramurilor M si A, au incercat, fiecare in felul sau, sä gäseasca.
locul firesc" 2 al pasajului care li se parea lor a fi dislocat. Const.
C. Giurescu reproduce solutia propusa de Const. Giurescu.
0 cercetare atental a ms. LI- (BAIt ms. rom. 1445), examinat
Inca de Const. Giurescu si folosit de el in aparatul critic al editiei,
ar fi fost suficienta macar pentru a se preconiza si o alta solutie
posibila. Dar ms. L1, in urma discreditarii de catre Const. Giurescu,
nu mai prezenta nici o garantie 3.
Iata insa ca ms. descoperit de Gr. Cretu (L°) si traducerea labia
a lui I. Budai-Deleanu (V) pun intr-o nouä lumina ms. LI., ca
si celelalte mss. tirzii ale ramurii L (L2-7). Lacuna mentionata.
se prezinta intr-un fel in mss. L°, Ld si LI., si altfel in grupul MA.
In ciuda faptului ca lacuna din mss. L°LdL1 este aproximativ
dubla fata de cea din grupul MA, grupul MA prezinta o dubla disloca-
re, dislocare absenta in grupul L si cu implicatii mult mai complexe
decit cele intrezarite pina acum. Tratate sumar si neraportate la mss.

2 Vezi Letop. Sim. Dasc., ed. C. Giurescu, p. 35-36; U r.D a s c., Letop.,
ed. CCG3, p. 23-24; Ur ech e, Letop., ed. PPP2, p. 85-86. 0 prima prezentare
a acestei particularitati a mss. respective, vezi la G. Giuresc u, Noui contribu-
jiuni, p. 7-9.
2 Vezi Ur ec h e, Letop., ed. PPP2, p. 86, nota I.
3 C. Giuresc u, Noui contribuiiuni, p. 10-12.

101

www.dacoromanica.ro
grupului L, lacuna i dislocarea, evident, au derutat pe editorii
moderni.
Pentru intelegerea faptelor, vom expune intii contextul cu
lacuna din grupul L, apoi textul rezultat din suprapunerea acestui
context peste contextul corespunzator din grupul MA. Pentru
fiecare dintre cele doua contexte vom da aparatul critic corespun-
zator.
A. Lacuna din grupul L. Iata versiunea roma-
neasca a contextului. Textul de bath' : ms. L° (f. 19 v°/20-21
20 r°/1 10) 1 Variantele: ms. L1 (f. 30 r°v°).
Ms. L°,1.19 v° De domniia lui Alexanldru vod<d>, faorul lui
Iliiau vod<d>. 17<d> l<i>lo 695911
f. 20 r° Onciul logofatul, i Coste, i Andronic, / i altii
multi. Ins5. asea dzic c5. n-au fo/st Bogdan vod<5.>
5 faoru cu cununie, ce copil / lui Alexandru vod<a>.
Cronicariul ldtinescul
Aiasta poveste o scrie i cronicariul cel leNescu
la letopisetul lor, de dzice ca a/estu Bogdan vod<a>
au venit cu oaste asu/pra lui Alixandru vod<a>, cum
10 s-au pomenit mai sus, / i 1-au gonit in T<a>ra Lep.sca,
dupa ce au / domnit 4 ai.
Ms. Li 1 Alixandru 3 Lonciul 4 ap. zic 5 fe6ori cununie] cukii ( cu-
f.30 r° nunii) ci Alixandru 6 letinesc 7 A6astã cronicarii cel
f. 30 v° levts:: (sic!) 8 la] ca letopiHsatul zice acest

Traducerea latina a lui I. Budai-Deleanu:

Ms. Ld, Alexander filius Eliae. Anno 6959.
f. 205 v°
Onczu Logotheta, et Koste, et Andronikus, et alii
plures rerum dicunt quod Bogdanus non fuerit legi-
5 timus filius Alexandri, sed spurius.

Numai pentru acest text, considerlm necesar ca, pe 1ing5. limitele dintre
pagini, s5, marcam i limitele dintre rinduri. far pentru intelegerea demonstratiei
care urmeaza, deocamdat 5. nu am adus nici o emendare textului. Asupra veridici-
unora dintre informatiile furnizate de cronicar vom stärui mai jos.

102

www.dacoromanica.ro
 Hanc historiam annales quoque polonici tradunt
quod hic Bogdanus ut super dictum, venerit cum
exercitu adversus Alexandrum, eundemque in Polo-
/. 206 r° niam repulerit // et solus regnavit.

1 Cifra 659: in caractere chirilice 2 Puncte de suspensie marcate

de traducator, cu observalia, in continuarea lor: desunt plura, [sic n
et quidem duae paginae. 6 Du/A tradunt, ad. dicitur suprim.

Analiza bibliografica a ms. L° ne arata ca primele coli ale

ms. sint coli de cite 8 f. Din coala I lipseste f. 1. Din coala a II-a
nu lipseste nimic, in schimb din coala a III-a lipseste fila a cincea,
care-si avea locul intre actualele f. 19 si 20, adica exact dupa
titlul reprodus de noi mai sus, aflat pe ultimele douà rinduri ale
f. 19 v°: De domniia lui Alexandru vodd, feciorul lui Mutsu vodd.
Vel Vito 6959. Lacuna existent5. dupa acest titlu a fost observata
Inca de I. Budai-Deleanu. Observatia acestuia (desunt plura,
et quidem duae paginae = lipsesc mai multe, i anume doua
pagini") se intemeiaza oare pe cunoasterea directa a ms. L° sau
numai pe critica interna a unei copii care reproduce versiunea ms.
L°? Intr-un § precedent (L1.3.1.1.1) am aratat ca exista indicii
asupra cunoasterii directe, de cdtre I. Budai-Deleanu, a Bucovinei
si a nordului Moldovei. Precizarea ca, in locul de mai sus din textul
cronicii, lipsesc doua pagini, nu se poate intemeia decit pe cunoasterea
directa a ms. L°. Noi sintem convinsi c5. Budai-Deleanu si-a facut o
copie dupa L°, si-a notat observatiile de natura bibliografica i, pe
aceasta baza, a intocmit traducerea sa. Credem mai putin plau-
zibila ipoteza unui imprumut la Lwow al ms. existent in nordul
Moldovei. De asemenea, e mai greu de admis ca observatia isto-
ricului, lingvistului i literatului hunedorean sa alba la baza pur
si simplu analiza interna a unui text copiat de altcineva dupa
ms. L°. E adevarat ca, dintr-o copie oarecare, un ochi atent Ii
poate da seama cä dup5. titlul De domniia lui Alexandru vodd...
este o lacuna si ca lacuna nu poate fi mare, deoarece despre domni-
torul efemer i obscur Alexandru, pomenit in titlu, este vorba
si imediat in continuare (dupa lacuna). Precizarea pe care o aduce
ins5. Budai-Deleanu, presupune o analiza bibliografica a ms. L°.
Crezind la inceput ca lipsesc mai multe pagini, Budai-Deleanu
noteaza plura. Pe urma insa istoricul transilvanean, scrutind mai
103

www.dacoromanica.ro
de aproape collie, precizeaza: et quidem duae paginae, deci nici
mai mult, nici mai putin decit 1 f.
In legatur5. cu traducerea propriu-zisk mentionam apoi
ca Budai-Deleanu, fara sä observe ca secventa Onciul logofdtul,
# Coste, i Andronic, Fi altii multi ar putea sä fie un sfir0t de frazä,
o considera drept bloc al subiectului (subiect multiplu) 0 acorda
predicatul rerum dicunt cu acest subiect. Vom vedea ceva mai
departe insä el dzic este un predicat impersonal. Chiar prezenta
0 topica constructiei adversative (omisa in traducerea lui Budai)
putea ajuta pe traducator O. ia secventa incepatoare cu Insci ca
o alta fraza. in fata unui text astfel mutilat, eroarea de analiza
a lui Budai-Deleanu este o eroare posibila 0 scuzabild. Cu omiterea
conjunctiei sau chiar cu deplasarea ei, eroarea apare i in a lte
copii (M3M4A1A2L2L3L4L5) 1
De acord cu stilul general al traducerii, Budai-Deleanu re-
nunta apoi la unele amanunte nesemnificative, cum sint mentiu-
nea nu prea clark data ca titlu de subcapitol, Cronicariul ldti-
nescu i mentiunea cum s-au pomenit mai sus, inoportuna in condi-
tiile existentei lacunei precedente, sau, in ace1ea0 conditii, emen-
deaza textul (dupd ce au domnit 4 ai devine et solus regnavit ).
Traducerea lui Budai-Deleanu nu aduce elemente textuale (idei,
informatii etc.) in plus fata de versiunea româneasca a ms. L°.
Deoarece lacuna explicabila in ms. L° prin pierderea unei
foi se regäse0e, in aceea.0 dimensiune, in mss. mai tirzii L1 0
Ld si datorita concordantelor de texte (cu toate deosebirile cali-
tative vezi erorile de lectiune din ms. L1 0 cantitative
vezi amänuntele omise in traducerea lui Budai-Deleanu), deri-
varea mss. L1 0 Ld din L° este certa. Asupra manuscriselor inter-
mediare posibile dintre model" (L°) 0 copiile pare-se cele mai
apropiate (L1 0 Lz), am vorbit in §§ precedente.
Remarca cea mai importantä de retinut din analiza compa-
rativä a mss. grupului L ni se pare a fi faptul ca lacuna privi-
toare la prima domnie a lui Alexandrel, aa cum o cunoa0em
acum din versiunea ramurii L, provine din ms. L° i ca ea se data-
re§te pierderii unei foi din ms.
B. Contextul rezultat din suprapunerea
versiunii MA peste versiunea L. Suprapunind
1 Vezi mai jos.

104

www.dacoromanica.ro
versiunea corespunzatoare din mss. MA peste textul de mai sus
al ramurii L si aplicind versiunii rezultate o riguroasa critica inter-
nä, obtinem urmatoarea. varianta 1:
Ms. L°, De domniia lui Alexandru vod<A>, faorul lui
f. 19 v°
[1449] Iliiau vod<i>. V<A> 14>to 6957

Ms. MI. De domniia lui Bogdan vod<I> 0 de räzboaele

[f. 26v°
1449] ce-au &cut cu tati-siu, cu Alexandru vodi.
5 L<bt 6957 avgustu
Domnind Alexandru vod<I> t<a>ra, venit-au cu
oaste fiiu-sau, Bogdan vod<I>, si s-au lovit cu tata-sau
Alexandru vod<5.> la Tamasëni, aproape de tirgul
lc) Romanului, avg<ust> 22. 5i, dupa mult nevointa,
birui Bogdan vod< a> pre t4 ta-sau, pre Alexandru vod<5.>,
si multa moarte s-au fa:cut in oastea lui Alexandru
Ms. L° vodd. 5i intr-acel razboiu au perit oameni de frunte :
f. 20r° llOnciul logoratul, si Coste Andronic, si altii multi.
15 Insl asea dzic cà n-au fost Bogdan vod<d> fdoru cu
cununie, ce copil lui Alexandru voda.
Ms. Al [AXINTE URICARIUL.] Aflä-se la un letopiset
f. 20 v° sirbescu de Azarie calugärul, precum in zilele acestui
domnu, Alixandru vodd, s-au hirotonit preaosfintitul
20 mitropolit kyr Theoctist, de Nicodim din Tara Sir-
basca, prin zilele bun credine'osului cneazul Gheorghie
dispot.
Ms. L. CRONICARIUL LATINESCU. Aiasta poveste o
f. 20r° scrie si cronicariul cel lesescu la letopisetul lor, de dzice
25 ca aestu Bogdan vod<a> au venit cu oaste asupra lui
Alexandru vod<a>, cum s-au pomenit mai sus, si
1-au gonit in T<a>ra Lesascá, dupa ce au domnit 4 ai.
1 De) Pentru M1M2M4, iar M3A1A2 om. Alixandru M1
Dupd voda, ad. iar A1, tij A2 ficiorul M1M2, fecior A1, ficior A2

1 Pentru economie de spatiu, arn omis variantele oferite de ms L2-7. Toate

aceste variante derivl din versiunea L2 si reprezint a. luari de pozitie asemänátoare
celor de pe ramificatiile M si A. Pentru variantele din mss. L2-1:2, vezi aparatul
critic din Letop. Sim. Dasc., ed. C. Giurescu, p. 35-36, care a folosit aceste mss.

103

www.dacoromanica.ro
 2 Il M3M4A3A2, Ilie§ MI Dupd vodA, ad. Cap 1 Al
VA orn. W VA lko] In anul M3, iar M4 om. let WA'
6957 emend.; 6959 L0LILawm3A1, 6956 A2, iar M2M4 om. 3 Lacuna
in toate mss. Prin dislocare, mss. MA dau aici urmeitorul text: Onciul
logoatul, i Costea, i Andronic, i altii multi. InsA (Ina om. M4)
asea (a§a. WM4A1A2) dzicu (zic 1\12M4A1A2) cã n-au fost (fostu A2)
Bogdan voda ficior (fecior At) cu cununie (cu cununie] lui Ilie
[sid] M4), ce (ci WA') copil (copil om. M4) lui Alixandru (Alexandru
M4A1) vodA. 5i domnind Alixandru (Alexandru WM4A1) vodA, s-au
sculat (sculatu MI) asupra lui fiiu-sAu (fiiul säu WW) Bogdan vodA.
MiApniAlAz. iar M3 om. 4-13 De domniia lui Bogdan voda....
de frunte om. LOL1L4 4-6 In continuarea imediald a titlului de pe
rd. 1-2 si combinat cu acel titlu, M3 refine din titlul de pe rd. 4-6
(pe care-I emendeath ): §i razboaele ce-au avut cu un fecior al sAu,
anume Bogdan vodA. 4 De A1A2, Pentru WAI2M4 i de rAz-
boaele ce-] i de viiata lui, ce rAzboae AIM rAzboaele M2,
rAzboaile MI, rAzboele M4 5 ce au WM4 cu, om. M2A1 Mi-
xandru A' 6 Let WW, VA leto At, VA leatul A', iar Worn.
6957 emend.; 6962 WAIA2, iar WM4 om.; pentru M3, vezi ,si mai
jos, aparatul critic la rd. 8 avgust iar WM4 om. Dupd avgustu,
ad. 22 A', 22. Zae.2 Al 7 Alexandru WAI, Alixandru WWWA2
tam] in tara M4 venit-au] veni M4, s-au sculat M3 7-8
cu oaste om. M2M3M4 8 fii-sAu M2 fiiu-sAu] asupra lui, fiiu-seu
M3 Dupd vodA, ad. In anul 6962 avgust in 22 M3 lovitu A'
°Alexandru M2M3A1, Alixandru WM4A2 Alixandru/ Mixandru
vodA MI 9-10 la Tama§eni (Tam4ani WM), aproape de tirgul
Romanului WM3A1A2, aproape de tirgul Romanului, la TA.m4ani
(la TAmA§ani] unde este un tepan [sic!] M3) M2M4 10 avgust 22 om.
M3M4 Dupd 22, ad. de zile M2, dni A' 11 birui] au biruit M3
Bogdann M2 pe, WA' pre, om. M4 Alexandru WM3A3, Alixan-
dru WM4A2 12 moarte M3M4A1A2 moarte] oaste MI) > moarte)
M2 Alexandru WW, Alixandru WM2M4A2 13 5i Intr-acel]
La acel M4 intr-acel] Intre cel M2 peritu A2 oameni de
frunte om.M4 14 Onciul] Oneel M4 logoat WAI pupa
logoatul, ad. (pe o bucalicd de hfrtie, lipita pe f.) cel mare M3
Coste Andronic emend.; Coste (Costea WAI4A3A2) i Andronic
LMA multi om. M3 15 Insa asea dzlc] Ina Onciul logofAtul.
si Coste, §iAndronic, §i altii multi dzic asea M3 15-16 Ins& asea...
Alexandru vodA.] dupa ce au domnit (domnitu A2) Alexandru
(Alixandru A2) vodA. 4 ani AtA2, iar WM2M4 om. 15 fecior M3 16
Dupd vodA, ad. feciorului lui Iliiaq vodA M3 17-22 Textul ABA-se
la... Gheorghie dispot: numai in A 19 preaosfintitul A', prea-
sfintitul 20mitropolitul, deplasat sub forma mitropolit, dupd
Theoctist in At 21 sirbeascA Al 23 Cronicariul latinescu orn.M2M4
latanesc W,latinescu M Aiasta (aceastA. WWWW) poveste
(poveste] istorie M4) Loismmizma, A§a. AIM 23.24 o scrie]
scrie AtA.2, iar M4 om. 24 cronicariul cel leFscu la letopisetul for,
de] cronicariul lor de WM" AtA2, hronograful lAt cinescr *i M4, iar
M3 om. zice M2M4A3A2 25 cA] de M2 aestu L°, acest WWW,

106

www.dacoromanica.ro
 iar M4A1A2 om. Bogdan voda. (ad. c5. M2) au venit (venitu A2)
L°M1M2M3A1A2, au venit Bogdan vodã M4 cu oaste om. M4
26 Alixandru M1M2A2 pominit M3, pomenitu A2 27 gonitu
A2 Leseasa M2 ce-au M3 4] patru A2 ani Ni2wAiA2
Note. a) 0 prima observatie de ansamblu care se degajd
din compararea textelor este ca mss. MA fac corp comun 0 se
opun versiunii L. Data fiind vechimea ms. L°, putem presupune
c. prototipul grupului MA este 0 el destul de vechi. in felul acesta,
sterna filiatiei manuscriselor cronicii lui Ureche, in faza sa primara,
aa curn fusese conceputa de Const. Giurescu i acceptata de edi-
torii de mai tirziul, ar trebui modificata in felul urmator :
versiunea originall
' Gr. 1.Treche [164247]

versiunea interpolati
S. Dacalul [cca 1654-16601 Moll.
copie clefectuoasi [1660-16'01 Mold.

F.
[1660-1675] versiunea lacunara
[1660 -.0] Mold, copie fragmentari
[conpne numal
2 [1791-1792] parte/ pr;vuoare
AV' copia comand. Atoll. la ann 1561-15941
de stoln. C. Mold.
.VerolUtIGI Cantacuzino
versitmea tnterpolati [1670]
interpolata !quail Ld
Olugarol 1.1
.Azinte Uricariul
11711J Mold, [cca 1675-85J [BAR. ms. corn. 1445] trad. latinI
Mold. cope defectuoasi 7. Budai-Deeanu
7. Rom. lincep. sec. 18] [cca 1795-1804] Lwow
[BAR ms. lat. 115]

Prin urmare, trasaturile comune ramurilor A 0 M deriva

din prototipul Sf". Asupra lor vom reveni mai departe.
b) A doua observatie generala se refera la dimensiunea
lacunei. Faptul ca in grupul MA lacuna este mai mica decit in L
(raportul aproximativ: 1/2), ar putea avea urrnatoarea explicatie.
Copia defectuoasa Sr', initial, nu avea lacuna respectiva. Dupa
ce SXI s-a transmis in L°, din L° Inca inainte de 1670 s-au
pierdut citeva foi, printre care 0 foaia dintre actualele f. 19 0
20. Faptul ca lacuna in L° 0 in MA incepe exact in ace1a0 loc,
nu se poate explica decit intr-un singur fel: titlul De dornniia
lui Alexandru vodd, faorul lui Iliiau vodd. Vd Vito 6959, printr-o
1 Noi insine am considerat, intr-o etap6 anterioarä a cercetArilor, cl aceast5.
parte a stemei este acceptabill. Vezi sterna din Ur ec h e, ed. LO.

107

www.dacoromanica.ro
 coincidenta poate intimplatoare, incheia textul versoului unei
pagini atii in S'I, cit si in L°. Dar, in timp ce fila imediat urma-
toare in ms. Sz cuprindea textul propriu-zis al capitolului plus
un spatiu alb (probabil intrega pagina verso), in ms. L° aceast5.
fila (care-si avea locul intre actualele f. 19 si 20), prin suprimarea
spatiului alb, avea nu numai textul capitolului respectiv, ci si
titlul si o parte din capitolul urmator (De domnia lui Bogdan
vodd... ). Inca inainte de a se realiza copia SZ", din S' s-a pierdut
fila cu textul propriu-zis al capitolului De domnia lui Alexandru
yodel... i cu spatiu alb. Trebuie sa admitem deci ca. ms. SZ" a
fost executat cu ceva mai tirziu decit ms. L°. Numai asa credem
ca a fost posibila transmiterea titlului si a inceputului capitolului
De domnia lui Bogdan vodd... in grupul AM. Cel care a exccutat
copia Sx", dindu-i totul seama de lipsa substantei capitolului
De domniia lui Alexandru vodd..., a incercat sa reconstituie"
acest capitol (al carui titlu il avea), prin dislocarea unor fraze
disparte din capitolul urmator, ca si cind acesta nu s-ar fi aflat
la locul bor. Compararea mss. din ramurile A §i M ne arata c5.
copistul lui Sz" a deplasat urmatoarele texte, pentru a reconstitui"
capitolul privitor la domnia lui Alexandrel :
a) Onciul logofdlul, si Costea, si Andronic si altii multi. Insd
asea dzic cd u-au fost Bogdan vodd fecioru cu cununie, ce copil lui
Alexandru vodd, adica exact primele rinduri dupa foaia pierduta
din ms. L°, rinduri care, altfel, sint transmise, cu unele modificari
(mai ales cu omisiuni, variabile de la copist la copist), si in ramurile
M si A, in capitolul privitor la Bogdan voda (inainte de referirea
la cronicarul latinesc"; vezi rd. 14 16 din textul stabilit de noi).
fi) i, domnind Alexandru vodd, s-au sculat asupra lui fiiu-sdu,
Bogdan vodd, adica inceputul modificat al capitolului urmator
(vezi rd. 7-8 din textul stabilit ds noi), precedat de conjunctia
p:, pentru a se stabili o legatura (altfel foarte precara) cu textul
dislocat precedent, de sub a.
Punind cap la cap aceste texte dislocate din parti diferite
ale capitolului urmátor, copistul nu s-a ingrijit sa' le omitä din
locurile unde ele se integrau normal, incit cele douà texte dislocate
apar, in unele mss., cu diferente variabile, de cite doul ori, in
timp ce alte mss. pur i simplu elimina repetitial.
a Vezi §i aparatul nostru critic la textul stabilit mai sus, sub B.
108

www.dacoromanica.ro
 Reactia atit de diferita a copistilor mss. din ramurile M,
A 0 L, fatá de aceasta falsä reconstituire, reactie care merge,
la copistul ms. M3, pinä la eliminarea textului reconstituit si
contopirea celor doua titluri (De domniia lui Alexandru vodd ...
§i. De domniia lui Bogdan vodd ...) intr-unul singur, ne atestä si
ea caracterul artificial si arbitrar al reconstituirii transmise, prin
traditie, din ms. SZ".
c) Dintre reactiile provocate de dislocarea existentä in pro-
totipul ramurilor M si A, o releväm pe aceea a lui Axinte Uricariul,
care, in locul originar al frazei Insd aga dzic cd n-au fost Bogdan
vodd fecioru cu cununie, ce copil lui Alexandru vodd (vezi rd. 15-16
din textul stabilit de noi), reproduce propozitia temporall dupd
ce au domnit Alexandru yodel 4 ani, absolut incongruentä aici,
propozitie pe care a gasit-o cu citeva rinduri mai jos (vezi rd. 25).
Aceastä temporala este scrisa deci de dou5. ori. Editia P.P. Panai-
tescu, acordind credit nelimitat versiunii lui Ax. Uricariul si
neexercitind o critica a ms., considera reluarea drept autentica.
d) In nota intitulata Cronicariul ldtinescu (vezi rd. 23)
Gr. Ureche se refera de fapt, dupá cum se vede chiar din prima
fraza, la un cronicar polon. Transcriind fraza respectiva, copistul
ms. S'" a comis o eroare: a sarit din neatentie citeva cuvinte, si.
anume secventa incadratá de noi in paranteze romboidale: Aiastd
poveste o scrie i cronicariul <cel lgescu la letopiseful> kr de dzice ...
Versiunea aceasta trunchiata, transmisa in ramurile M si A, a
constituit o dilemä pentru editorii lui Ureche. Fara sä cunoasca
mss. L° si La, Const. Giurescu, pastrind titlul Cronicariul latinesc,
reconstituie inceputul primei fraze astfel: Aceastd poveste o scrie
p: cronicariul latinesc, de zice ..., iar P.P. Panaitescu, care cerce-
tase izvoarele polone ale cronicii lui Ureche, remaniaza titlul
notei in Cronicariul lqesc, dar reproduce prima fraza dupa versiunea
lui Axinte Uricariul (deci in forma trunchiata). Solutia lui Const.
Giurescu este reluata de Const. C. Giurescu in editia sa. E de
relevat cä toti acesti editori au neglijat versiunea L (ne referim
la mss. cunoscute de ei: L1-5), care, singura, le-ar fi dat cheia
pentru a iesi din impas.
e) In ce priveste incercarile de reintegrare a componentelor
pasajului dislocat in mss. MA, au fost preconizate doua solutii:
a lui Const. Giurescu (adoptata si de Const. C. Giurescu) si a lui
P.P. Panaitescu. Vom expune aceste solutii in functie de secventele
componente ale pasajului.

109

www.dacoromanica.ro
 cc) Si Const. Giurescu, §i P.P. Panaitescu au observat carac-
terul redundant al secventei: Onciul logofdtul, si Coste Andronic,
si alfii multi i au omis-o din pozitia initiala (unde era dislocata),
ldsind-o in cel de-al doilea loc, unde se integra normal in context.
p) Secventa imediat urmatoare in pasajul dislocat: insd
asea dzic cd n-au fost Bogdan vodd fecioyu cu cununie, ce copil lui
Alexandru vodd, care se regasea §i in contextul ei originar in ms. I),
M3 (ca sa amintim numai mss. cunoscute editorilor citati), a fost
bine plasata de Const. Giurescu (ca o fraza noud, dupa altii multi
din secventa anterioara.), adica intocmai ca in cazul secventei ante-
rioare (Onciul... ). Deci ea a fost extrasa de C. Giurescu, din po-
zitia initiala, unde se afla dislocata, §i a fost integrata exact acolo
unde reapare in mss. L1 M3, precum §i in L°La. In schimb, P.P. Pa-
naitescu, neglijind mss. DM3, incearca o integrare cu totul arbi-
trard : dupa prima fraza a cap. De domniia lui Bogdan vodd...
(Domnind Alixandru voda tara, venit-au cu oaste fiiu-sau, Bogdan
voda"), cu remarca, in nota din subsolul paginii: Aceastä. fraza
este deplasat5. in manuscrisul ce-I folosim [ms. A2], dupa titlul
paragrafului precedent. Locul ei firesc, dupa inteles, este aici" 1.
Traditia manuscrisä ne aratá insa ca locul firesc" al adversativei
este dup5. relatarea bataliei de la Tama§eni, ca o observatie subsi-
diar5. finalà.
,r) Iar ultima secventa (5i domnind Alixandru vodd, s-au
sculat asupra lui fiiu-sdu, Bogdan vodd ) a pasajului dislocat este
eliminata, in mod judicios, de P.P. Panaitescu, pe cind Const. Giu-
rescu, crezind ca alcatuiete un bloc unitar cu cele doua secvente
anterioare, o plaseaza" dupa cea de a doua secventa, ca parte
a doua a frazei adversative incepatoare cu Insd 2.
f) Cum se explica faptul ca prima parte a pasajului dis-
locat in mss. M A (secventa Onciul logofdtul, fi Costea, si Andronic
si allii multi. lnsd asea dzic cd n-au fost Bogdan vodd fecioyu cu
cununie, ce copil lui Alexandru vodd; vezi aici, mai sus, sub bcc)
reprezinta exact primele rinduri ale f. 20 r° din ms. L°, deci ale foii
care urmeaz5. imediat dupa foaia pierduta de care am vorbit ?
Noi credem Ca faptul nu se datorete intimplarii, ci impreju-
rarii ca cel care a realizat ms. S'", prototipul ramurilor A §i M,
a avut la indemina ms. L° sau o copie dupa acest ms. Dindu-0
1 Ur ech e, Letop., ed. PPP2, p. 86, nota 1.
2 Vezi 0 observatiile lui Cons t. Giur esc u, in cadrul aparatului critic
din Letop. Sim. Dasc., ed. C. Giurescu, p. 35/22-28.

110

www.dacoromanica.ro
seama de lacuna, el a crezut Ca o completeaza, intr-un anumit
fel, daca reproduce aceste rinduri dupg. versiunea L. Imediat in
continuare insa, pentru a da un caracter mai inchegat acestei
reconstituiri arbitrare a substantei cap. De domniia lui Alexandru
vodd, copistul ms. S5", se foloseste de fraza initiala a capitolului
imediat urmator, pe care o reproduce in forma remaniata: ..z:
domnind Alexandru vodd, s-au sculat asufira lui fiiu-sdu, Bogdan
vodd.
g) Relatarea privitoare la Alexandrel si Bogdan al II-lea,
asa cum o cunoastem din mss., contine citeva inadvertente:
cc) Prima domnie a lui Alexandrel (Alexandru voda."), fiul
lui Ilias, a avut loc nu in 1451, ci cu doi ani inainte: in 1449 1.
13) Pasajele referitoare la originea lui Bogdan al II-lea (Bog-
clan voda") mentioneaza ca acesta era fiul lui Alexandrel (Alexan-
dru voda"). In realitate, Bogdan al II-lea a fost fiul (probabil
nelegitim) al lui Alexandra cel Bun, deci ii este unchi lui Alexan-
drel 2. Se face asadar, aici, o confuzie intre Alexandru cel Bun
si Alexandrel. Altfel, Alexandru cel Bun este numit in capitolul
corespunzator din cronica, in mod obisnuit, tot Alexandra vodd".
Doar in titlul capitolului consacrat lui, i se spune Alexandra
voda. cel Batrin si Bun".
y) Batalia de la Tamdseni, linga Roman, a avut loc nu in
1454 august 22, ci in 1449, octombrie 12 3.
8) Printre oamenii de frunte cazuti la Tamaseni, Coste si
Andronic" reprezintg, de fapt, o singura persoana: Coste Andro-
nic 4.
Asemenea erori provin, desigur, din izvoarele folosite de
Gr. Ureche. Mai greu am putea admite o receptare gresita din
partea cronicarului a unor date corecte ale izvoarelor. Operind
in cronica sa cu multe informatii genealogice, date calendaristice,
antroponime etc., cronicarul manifesta in general multa grija
pentru transmiterea lor corectg. E adevgrat insa ca multe name
proprii, poate si alte informatii, au fost ulterior denaturate de
catre copisti, probabil incepind cu versiunea lui Simion Dascalul.
1 Vezi Ist. Rom. II, p. 421, 423; cf. si p. 442; 1st. Rom. date, p. 457.
2 1st. Rom. II, p. 421, 423; Isl. Rom. date, p. 94.
3 Isl. Rom. date, p. 94.
4 Vezi cronica Mayo-roman& Letopisejul anonim al Moldovei (numit& de
I. Bogdan: Letopiselul de la Bistrija) in Bogdan-Panaitescu, Cronicile
sl.-rons. p. 7/5 (textul slavon) si 15/21 (traducerea romaneascl, cu inadvertente
fonetice si morfologice).

111

www.dacoromanica.ro
 h) Dintre variantele pe care le-am dat in aparatul critic,
pentru aceasta parte a cronicii lui Gr. Ureche, o editie stiintifica a
cronicii se poate dispensa cu succes de variantele oferite de mss. M4
si LI, intocmai ca si de cele ale mss. L2-7, pe care noi le-am omis
din capul locului.

1.1.3.1.5. 0 alta caracteristica a ms. L° care se resimte,

in diferite feluri, in toate mss. derivate, este absenta unor titluri
de capitole. Si anume, incepind cu f. 101 r° ping la sfirsitul copiei
(f. 187 r°), lipseste un numdr de 21 titluri de capitole. Pentru 11
dintre acestea, in locul ramas alb, un posesor (sau un cititor)
tirziu al ms. a scris niste titluri ad-hoc ; celelalte 10 locuri albe
au ramas insa necompletate. Mentionam cä paginile respective
ale ms. relateazd evenimentele petrecute intre 1538-1592. Ceea
ce este curios si, deocamdata, greu de explicat, e faptul ca cele 21
de lacune initiale reprezinta circa 1/5 din totalul titlurilor exis-
tente in partea corespunzatoare din versiunile M si A ale cronicii.
Deci, intre f. 101 r° si 187 r°, cele 21 titluri lipsa alterneaza cu
87 de titluri existente. De ce, oare, copistul B, a lasat, pe ici pe
colo, titluri necompletate ? Daca toate aceste lacune ar fi fost grupate
la un loc, pe ultimele foi ale ms., ratiunea s-ar desprinde usor:
copistul a fost intrerupt in activitatea sa brusc si, de aceea, a
lasat in suspensie titlul de capitol inceput la sfirsitul f. 187 r°,
precum si grupul de titluri de capitole (ce urmau a fi scrise cu
chinovar).
Sa urmarim acum soarta celor 21 titluri lipsa (din forma
initiala a ms. L°) in mss. ramurii respective (L). Vom tine seama
si de completarea, in ms. L°, de catre un cititor tirziu, a 11 dintre
cele 21 locuri albe, dar si de titlurile corespunzatoare in celelalte
ramuri ale traditiei manuscrise a cronicii.
Deoarece seria de 11 titluri completate tirziu ridica totusi
unele probleme speciale, am considerat oportun sa prezentam
frith, in bloc, cele 10 titluri necompletate (sub nr. 1 10), apoi,
in continuare, cele 11 titluri completate tirziu (sub nr. 11-21).
Pentru fiecare dintre cele 10 titluri ramase necompletate, vom
da, pe prim plan, titlul corespunzator din versiunile M si A si,
apoi, titlul existent in mss. L2L3L4L5, iar pentru seria urmatoare,
de 11 titluri, dupä titlurile din ms. L° (asa cum au fost ele formu-
late de cititorul respectiv), vom reproduce, ca sd simplificam apa-
ratul, numai variantele din M2, A2, L2, L4, care sint, in majori-
112

www.dacoromanica.ro
tatea cazurilor, tipice pentru ramurile respective. In ce prive0e
seria ultima (de 11 titluri), mentionam ca., atunci cind unul dintre
celelalte mss. prezinta o varianta relevabila, vom reproduce 0
asemenea variante. In observatiile generale, vom avea in vedere
0 materialul nereprodus aid. Precizam apoi ca vom semnala
toate cazurile in care, intr-un ms. sau altul, au fost omise anumite
titluri. Inca de pe acum, atragem atentia asupra faptului ca in
ms. LI cele 21 de titluri sint absente, ca in forma initiala a ma. L°,
cu deosebirea insa ca, adesea, locurile albe corespunzatoare au
fost comprimate.
In comparatiile de mai jos, pentru economia expunerii, am
renuntat la variantele oferite de mss. L6 0 L7, care, altfel, au 0
o pozitie periferiä in ramura L.
1. De (Pentru MI, iar M2M3 om.) dont niia lui 5t e-
f a n (Stefan M3) v odd ce (ce] pre care Al) I-a u p or eclit
Leicustel. V el lito (lit M2 Al) (Vel lito om. M3A2) 7 0 4 7
(ad. m<e>s<e>ta M1 ) septevrie (septevrie om. M3). M1M2M3
A'A2 =Cindu (Cind L3) au venitu (venitL3L4L5)Sulei-
man (Suliiman 1.4) inpdratul turcescu (turcesc L31.6)
asupra lui Pdtru vodd, la Moldova. 7049.
L2L3L4L6, iar LI om. Cf. Ur ech e, Letop., ed. PPP2, p. 156.
2. De (Pentru M3) multe nevoi ce au (ce-auM1M2)
petrecut (petricut M3) Pdtru yodel, de (ad. la Al)
ungur i; la A r de al (A rdealu Al) (la Ardeal, de unguri
A2 ), i n (in] la M2) c et a t ea (cetaatea Ml ) Ciceului (Ciceul
M2, Ciceaiului Al) (ad. dupd ce au scdpat si s-au inchisu [inchis A2;
ad. acolo A2]). M'1112M3A'A2 =Cindu (Cind L3) s-au inchis
Peltru vodd in cetatea Ciceului, la Ardeal,
si (si om. L3) cu doamna sa (doamnd-sa L31.6) is i cu fiii
(fii L2L4) s 4 i. L2L31.41.6, iar LI om. Cf. op. cit., p. 157.
3. De (PentruM3) moartea lui 5tefan (Stefan M3)
1 -a u poreclit (ce 1-au poreclit] ce-i dzicea M3)
v o d d, c e
Ldcustd M1M2M3, Cind au omoritu (omorit A2) pre
5tefan (Stefan Al) vodd boiarii larii (grid A2),
Gdnestii cu Arburestii, in tirgu in Suceavd
(Suceava A2) Alm _, Cindu (Cind L3) au omoritu
(omorit L3L4L6) fire 5tefan vodd boiarii fdrii (fdrii
L3),Gdnestii cu A rburestii, in (in]la L2) Suceava.
L2L3L4L6, iar Ll om. Cf. op. cit., p. 159.
4. De (Pentru M'1142,iar M3 om.) domniia lui Alexan-
d r u (Alixandru M1M2 ) I) o d cl Cornea (ad. ce au fost portar
8 Critica textua1 j editarea literaturii :amine vechi C. 941 113

www.dacoromanica.ro
la Cetatea Sucevei M3) M1M2M3A1A2= Cindu (Cind L3) au rad 1-
c atu (rddicat L3L4L5) boiarii domnu (domn L3L5) fir e
A lixandru (Alexandru L5) v o d d, dufid (dupe L3L5)
ce au omoritu (omorit L3L4L5) pre (pe L4) 51efan
Yodel L2L3L4L5, iar L1 om. Cf. op. cit., p. 160.
5. Invelldturel si certare. M1M2M3A1A2 = om. L1
(f. 110 r°), L2 (f. 107 v°), L3 (f. 246 v°), L4 (f. 213 v°), L5 (f. 117 v°).
Cf. op. cit., p. 163.
6. Al fiatrulea rdzboiu ce-au avut Pdtru
vodel cu ungurii. V lito (om. V lito M2) 7 0 4 9, (ad.
meseta 1111) iunie 2 dni (dui] zile M2) M1M2, R el zboiul
ce-auavut Peitru vodd cu ungurii M3, Cind s-au
beitut Pdtru vodd cu Maelat, voevodul Ardea-
lului, in Tara Ungureascd, cu ungurii. V lito
(om. V Pito A2) 7 0 4 9 A1A2 = Cindu (Cind L3) s-a u biitut
Pdtru vodd cu Maelat (Mailatu L2), voevodul
Ardealului, in Tara (Tard L2L5) Ungureascd,
c u ungurii. 7 0 4 9, i u n i e 8 d n i (iunie 8, 7 0 4 9
L3L5) L2L3L4L5, iar L1 om. Cf. op. cit., p. 164.
7. De (Pentru M1M3) mo ar t e a lui 5 tef an (Stefan
M3A1, 5tefdnitel M1M2 ,) vodcl, feciorul (ficiorul M2A2)
1 u i (feciorul lui] s<i>n-h M1) Pdtru vodd Rares (om.
Rares M2A2), f ratele lui (fratele lui] brat M2, iar M3 om.)
Illias ( Hies MI ) y o d el (om. Iliias vodd M3; ad. carele [care A2]
au perit _la Tufora A1A2). V (om. V M1M2) 1 e t o (Let M1M2)
(V leto] In anul M3) 7060 s e p t. m1m2m3A1A2 = Cindu (Cind
L3L5) au omoritu (omorit L3L5) boiarii pre 5tefan
vodd (pre 5tefan yodii boiarii L3L4) suptu (supt 1.31.5) cortu
(cort L2L3L5), /a pod la Tu to r a (la Tulora, la pod L2).
7060 sept. 4. L2 L3L4L5, iar L1 om. Cf. op. cit., p. 169.
8. Certare si invcIfeiturcl M1M2M3A1A2 = om.
1.1 (f. 118 v°), L2 (f. 111 r°), 1.3 (f. 253 v°), L4 (f. 220 v°), L5 (f. 121 r°).
Cf. op. cit., p. 169.
9. De (om. De M3) domniia lui Pdtru yodel
(ad. ce-1 porecliia M3) 5chiopu 1, feciorul (ficiorul M1M2)
Mir cii v od el ( feciorul Mircii vodd] s<i>n% Mircea yodii M2,
iar M3 om.) (ad. V Pito 7082, iunie 25 A.1, 7085, iunie 25 dni A2)
M1m2m3A1A2= Cindu (Cind L3L5) au venit PcItru
vodd la domnie,in scaun L3L4 L5,Cind s-au asezat
in scaun Pdtru Yodel L2, iar L' om. Cf. op. cit., p. 205.
114

www.dacoromanica.ro
 10. De maziliia lui Aron vodd A1A2, Cind
au mazilit inpdratul pre Aron vodd MI, f. lips/
In M2, iar M3 om. =-Cindu au mazilitu (mazilit L3L3)
impdratul pre Aron vodd L3L4L3, Cind s-au mazi-
lit Aron vodd de inpdratul L2, iar 1.1 om. Cf. op cit.,
p. 221.
11. Cum au petrecut Petru vodd in cetatea Ciceului (L°, f.
104 r°) = Cindu (Cind L2) au trimis (tremis M2) Pdtru vodd din
(de 4 L4) Ciceu (Ciceu] cetatea Ciceului L4) carte (ad. pre ascunsu
A2L2L4) la Suleiman (Suliman M2) inpdratul turcescu (turcesc A2)
ca (ca] cu rugdminte A2, cu rugdminte ca L2) sd-1 iarte (ad. 7048 A2,
7049 L2L4) m2A2L2L4, jar m3m4L1 om. Cf. Ureche Letop.,
ed. PPP2, p. 158.
12. Purcederea lui Pdtru yodel de la Ciceu la Tarigrad (L°,
f. 106 r°) = Cindu (Cind M2) au purces Pdtru vodd din (de 4.L4)
Ciceu (Ciceu] cetatea Ciceului M2; ad. la impdrdlie A2L2L4) la
Tarigrad (om. la Tarigrad L2L4; ad. vd let 7048 ghen. [loc alb]
din M2) M2A2L2L4, Purcederea lui Pdtru vodd den cetatea Ciceului
la Tarigrad, in anul 7041 ghen. M3 (f. 46 v°), iar L om. Cf. op.
cit., p. 159.
13. Intr-al doilea domnie al lui Petru vodd Rares (sic !; L°,
f. 110 v°) = Cind au venit doamna Elena a (doamna Elena a]
Elena doamna A2) lui Pdtru vodd i cu fiii (fii<i> M2) sdi din
Tara Ungureascd (ad. let 7049, mai 25 dni M2) M2A2, Cindu s-au
asezatu Pdtru vodd la domnie a doao oara (a doao oara] al doilea
rindu L2 ) 7048 L2L4, iar M3LI om. Cf. op. cit., p. 163.
14. Rdzboiul lui Petru yodel cu Mailat, voevodul Ardealului
(L°, f. 112 r°) = A cincilea oard cind au prddat Pdtru yodel Tara
Ungureascd. 7050 sept. 10 dni M2, Cindu (Cind A2) au prddat
( prddatu L2) Pdtru vodd al doilea rind (rindu L2; al doilea rind]
a doaoora L4) Tara Ungureascd. 7050, septevrie (ad. in A2) 12
(ad. dni A2) A2L2L4, iar M3L1 om. Cf. op. cit., p. 165.
15. Cind au niurit Petru vodd (L°, f. 114 r°) = Pentru (De L4)
moartea lui Pdtru yodel Rares (om. Rares L4) 7054 sept. 4 (om. sept. 4
L4) M2L4, Cindu au murit (muritu L2) Pdtru yodel. (ad. V let
A2) 7054 A2L2, iar M4 L1 om. Cf. op. cit., p. 166.
16. In domniia lui Ilias vodd, feciorul lui Petru yodel (L°,
f. 115 r°) = Pentru (De A2) domniia lui Iiiia vocld, ficiorul lui
Pdtru vodd Rares, carile (carele A2 ) mai apoi s-au turcit. Vel let
(om. V d let A2) 7055 (7054 M2) sept. 3 (om. 3 A2) M2A2, Cindu
au pus boiarii (ad. fdrii L2) domnu pe (pre L2 Iliiasu, ficiorul
115

www.dacoromanica.ro
(feciorul L2) lui Pdtru vodd. 7056, april 7 L2L4, iar LI. om. Cf.
op. cit., p. 167.
17. Moartea lui 5tellnifii vodd [urmeaza un cuvint ras, apoi
citeva litere greu descifrabile]... cum au fost (L°, f. 118 r°) = Pentru
domniia Joldii: 3 zile au domnit. 7060, st pt. 30 M2, Domniia
lui Joldea vodd, carile au domnit 3 zile. Vd leatul 7060, septevrie A2,
Cindu au rddicat (radicatu L2) boiarii (ad. Tdrii Moldovei L4)
domnu fie Joldea L2L4, iar L1 om. Cf. op. cit., p. 170.
18. Dupd moartea lui Ion vodd ce s-au lucrat (L°, f. 166 r°) =
Cindu au prddat tdtarii (Idtarii L2) Tara Moldovei ( Tara Mol-
dova.] Moldova L4; ad. in zilile lui Ionn vodd. 7082 iunie M2)
m2L2L4, De prada tdtarilor A2, iar LI om. Cf. op. cit., p. 204.
19. Rdzboiul ce au avut Petru vodd cu un domnisor Ivan
[urmeaza o completare mai tirzie, de 2 rinduri, greu descifrabila]
(L°, f. 181 v°) = Rdzboiul lui Pdtru vodd, cind (cindu L2; cind]
ce L4) s-au bdtut la Tufora cu niste cazaci (cdzaci A2; la Tufora,
cu niste cazaci] cu cazacii la Tutora L2), ce venise (ad. fi L4) cu
un domnisor ce-i zicea (om. ce-i zicea L2) Ivan (ad. vodd. Let M2)
7096, noemvrie (ad. in M2) 23 (ad. de zile M2) m2A2L2L4, iar LI
om. Cf. op. cit., p. 217.
20. [Titlu greu descifrabil, de doua rinduri] (L°, f. 182 r°) =
Cindu (Cind M2) au ldsat (ldsatu L4) domniia si scaunul de bund
voe Pdtru vodd 5c1tiopul ( Pdtru vodd de bund voe dontniia si scaunul
L2) fi s-au dus in Tara Nemfascd M2A2L2L4, iar L1 om. Cf. op. cit.,
p. 218.
21. [Titlu simplificat fata de cel din mss. M 0 A ; greu desci-
frabil] (L°, f. 185 r°) = Rdzboiul lui Aron vodd, cind (cindu A2L2)
s-au bdtut la Rdut cu un domnisor ce-i dzicea (zicea L2; om. ce-i
dzicea L4) Bogdan vodd (ce-i dzicea Bogdan vodd] Bogdan vodd
ii zicea A2), la anii (la leat L4, in v<d>l<ea>t<ul> M', iar A2 om.)
7100, si cind (cindu L2) au pierit (peritu L4) Bucium vornicul
si Pdtrasco ( Pdtrasco] Trotusan A2L2, Trotusanu L4) logofdtul
si Paos (ad. tot MI) vornicul M1A2L2L4, f. lipsa in M2M 4, iar L1 om.
In locul lui Pdtrasco, M3 prezinta varianta Pdtrdscan. Cf. op. cit.,
p. 220.
Analizind datele expuse aici, constatam o serie de relatii
0 o serie de divergente care, confirmind observatiile noastre de
pina acum cu privire la traditia manuscriselor, aduc noi precizari
in legatura cu relatiile interne ale ramurii L, dar 0 in legatura
cu relatiile dintre aceast5. ramura §i celelalte ramuri, cel putin
la nivelul celor 21 de titluri.
116

www.dacoromanica.ro
 a) Nth, absenta celor 21 de titluri din ms. L1 ne ititareste
convingerea c titlurile respective n-au fost completate nici in
copia executatä pentru stolnicul Const. Cantacuzino (Lc).
b) In al doilea rind, referindu-ne numai la titlurile de sub
nr. 11-21, absenta unor titluri corespunzatoare in ms. L1 si dis-
cordanta totala in conceperea titlurilor dintre ms. L°, pe de o
parte, si celelalte mss. ale ramurii lacunare (L2L3L4 etc.) si mss.
ramurilor M si A, pe de alta. parte, in 7 din cele 9 situatii anali-
zabile (vezi titlurile de sub nr. 11, 13, 14, 16, 17, 18, 19), ne demon-
streaza caracterul tardiv i inoperant (pentru traditia ulterioara
a versiunii lacunare) al interventiei cititorului ms. L°.
c) Faptul ca titlurile de sub nr. 5 si 8 nu apar deloc in mss.
ramurii L (nici in L°, nici in mss. derivate), are o dubla fateta.
Absenta celor cloud titluri din ms. L° trebuie privita in contextul
general al celor 21 de titluri lipsa ale ms. L°. Iar faptul cd, la
un moment dat, un copist, sä zicem: realizatorul ms. L", gasind
de cuviinta sa dea titluri capitolelor care in loc de titlu au un spatiu
alb, omite totusi doua titluri, pare a fi strins legat de natura capi-
tolelor corespunzatoare. In fond, e vorba de unul i acelasi titlu
Certare si invdfdturd, expus si in topica inversa, plasat in fruntea
unor capitolase al cdror rol e comparabil cu morala de la sfirsitul
fabulei. Cele doua texte, cuprinzind mustrarea i morala cu care
incheie cronicarul cloud diferite suite de capitole, n-au fost consi-
derate, probabil, de copistul respectiv, la nivelul unor capitole
propriu-zise. Lasindu-le asa cum le-a gasit in model, fara titlu,
el le acorda importanta unor alineate finale la relatarea a cloud
domnii. Pina in acest moment al expunerii, o singura data a mai
folosit cronicarul acest procedeu: cu ocazia relatarii bataliei dela Co-
drul Cosminului (1497), dintre moldovenii condusi de Stefan cel Mare
si polonezii condusi de Albreht. Mustrarea pe care o face la adresa
lui Albreht, e redactata sub forma unui mic capitol cu titlu (Naca-
zanie silnini, adecd certare celor puternici) 1, dar e mult prea de-
parte pentru copist ca sa-i sugereze acestuia crearea" unor titluri
asemanatoare.
d) Dealtfel, tinind seama de deosebirea netä de structura
(conceptie+ structura sintactica) dintre o serie de titluri ale
versiunilor M si A, atunci cind acestea concorda intre ele (1, 2,
4, 7, 9, 13, 16, 17), si titlurile corespunzatoare din grupul L2L3L4L5,

I Vezi Ur ec h e, Letop., ed. PPPs, p. 114.

117

www.dacoromanica.ro
trebuie sä admitem ca titlurile din grupul L2L3L4L5 sint
creatia unui copist inteligent 0 inspirat, care a considerat ca o
necesitate completarea lacunelor existente in modelul pe care-I
transcria.
e) Faptul ca, cu exceptia titlurilor de sub nr. 5 0 8 (vezi
aici, mai sus, sub c), mss. L2L3L4L5 au totdeauna titluri in locurile
albe initial ale ms. L°, ridica problema sursei posibile pentru corn-
pletarea acestor titluri 0 problema identificarii ms. in care se
face completarea, ms. din care, apoi, completdrile se transmit
aproape automat in copiile urmatoare.
In legatura cu ms. in care au apdrut pentru prima data
completarile de titluri, se pot emite cloud ipoteze: sau ms. I.',
sau una dintre cele doua copii ale lui Radu Lupescu (L2, L4),
din care completarile au fost preluate apoi in cealaltd copie.
Materialul comparativ expus mai sus ne permite sa apreciem
ca nu Radu Lupescu este cel care completeaza titlurile lips5.,
ci realizatorul ms. LCD. De aici titlurile s-au transmis in L2 §i L4,
iar din L4 in mss. ulterioare ale ramurii. Astfel, concordanta cind
a lui L2, cind a lui L4, cu variantele cuprinse in versiunile M si A,
ne demonstreaza cal L2 §i L4 nu se orienteaz 5. unul dup5. celalalt,
ci ca acestea reproduc independent acela0 model. Fide-
litatea celor doua copii este variabila de la text la text, iar dife-
rentele dintre copii, sub acest aspect al fidelitatii, este chiar fac-
torul care ne ajuta sä precizam ca Radu Lupescu nu transpune
seria de titluri noi dintr-o copie a sa in alta §i ca nu Radu Lupescu
este autorul completarilor de titluri lipsa, ci copistul ms. L" pe
care-I reproduce Radu Lupescu.
Dintre constructiile existente in L2 0 prezente 0 in M 0 A,
semnalam: ce-i zicea (in titlul sub nr. 21), constructie absenta
din L4; apoi cindu s-au biz-tut (in titlul sub nr. 19), careia in L4
li corespunde varianta ce s-au bdtut.
Iar dintre constructiile prin care L4 concorda cu M 0 A,
dar se opune lui L2, mentionam: s-au bdtut la Tufora cu niste
cazaci (tot in titlul de sub nr. 19), fata de inovatia s-au bdtut cu
cazacii la Tufora (L2) ; apoi Cindu au Idsatu domniia si scaunul
de bund voe Pdtru vodd .chiopul (sub nr. 20), fata de Cindu au
ldsat Pdtru vodd de bund voe domniia si scaunul (L2).
A§a incit divergentele dintre L2 0 L4 trebuie apreciate in
functie de concordanta sau de opozitia uneia dintre aceste variante
cu versiunile oferite de M 0 A (sau numai cu una dintre aceste
versiuni).

118

www.dacoromanica.ro
 Pozitia izolata a unuia dintre mss. L2 si L4, si solidaritatea
celuilalt cu M si A (sau cu M sau A), ca in exemplele de sub nr. 10,
19, 20, 21, ne dezvaluie, in acelasi timp, reactii diferite, la Radu
Lupescu, fata de acelasi model: intr-o copie el reproduce fidel
titlul din L", iar in cealalta inoveaza. In alte situatii, opozitia
in bloc a lui L2 si L4 fata de M si A, dar existenta totusi a unor
divergente la nivel lexical, morfologic sau sintagmatic intre L2 0
L4, ne scoate in lumina, pe prim plan, inovatii din partea copis-
tului lui L" (ca in situatiile semnalate aici, mai sus, sub d), iar
pe plan secund, unele retusari (fie in L2, fie in L4) din partea lui
Radu Lupescu. Este cazul titlurilor de sub nr. 13-18.
f) Ipoteza cealalta, ca ms. LC a preluat lacunele de titluri
din LC si ca. Radu Lupescu ar fi cel care a completat aceste lacune
in copiile sale, pare a gäsi un sprijin in faptul ca, in seria celor 21
de titluri, exista anumite concordante intre grupul L2L3L4L5 si
versiunea Axinte Uricariul (A), precum i intre acelasi grup si
versiunea Misail Calugarul (M). Or, se stie cá, aproximativ in
aceeasi perioada, Radu Lupescu, copist cu initiativa i cu un scris
foarte ingrijit, executa copii, pentru diferiti clienti ai säi, pe fiecare
dintre cele trei ramuri (folosind trei modele diferite) m2, L22
L4, Al. In principiu, putem admite ca unele contaminari de texte
(si, probabil, chiar conectärile de texte pentru completarea unor
lacune) care se pot observa la nivelul celor 4 mss. indicate, se
datoresc copistului comun, lui Radu Lupescu.
Astfel, identitatea dintre 3 titluri ale ms. L4 si titlurile cores-
punzatoare ale ramurii A, respectiv M, pare sa nu fie intimpla-
toare.
Titlul din Ml, Cind au tnazilit inpdratul pre Aron vodd (sub
nr. 10), dupa datele bibliografice privitoare la ms., este categoric
anterior titlului din L4, Cindu au tnazilitu impdratul pre Aron
yodel. Pierderea foilor de la sfirsitul ms. M2 i omisiunea titlului
in ms. M3 nu ne impiedica sa presupunem Ca titlul exista, in aceasta
redactie, si in M2 si ca de aici a fost transpus, de Radu Lupescu,
in L4.
Titlul din versiunea A, pe care-1 reproducem dupa A2: Cind
au omorit pre 5tefan vodd boiarii fdrii, Ganetii cu Arburgtii, in
tirgu in Suceava (sub nr. 3), se regaseste 0 in L4: Cindu au omorit
pre 5tefan vodd boiarii tdrii, Gdne#ii cu Arburegii, in Suceava,
cu diferente absolut nesemnificative. Dat fiind ca ramura din
119

www.dacoromanica.ro
care derivá versiunea Axinte Uricariul, intocmai ca versiunea
Misail Calugarul, nu e deficitara in ce priveste titlurile de capitole,
ar trebui sä admitem c5. titlul din L4 este imprumutat din A2.
Tot asa, 1 un alt titlu din versiunea A : Cind s-au bdtut
Pdtru vodd cu Maelat, voevodul Ardealului, in Tara Ungureascd,
cu ungurii. 7049 (A2), se transmite in L4: Cindu s-au bdtut Pdtru
vodd cu Maelat, voevodul Ardealului, in Tara Ungureascd, cu
ungurii. 7049, iunie 8 dni (sub nr. 6). Plusul din L4 (indicarea
tunii si a zilei cind a avut loc evenimentul) este extras din expunerea
insasi a capitolului.
Concordanta dintre cele 3 titluri din ms. L4, expuse mai sus, si
titlurile corespunzatoare din versiunea M, respectiv din A2, nu poate
fi intimplatoare, atita vreme cit ea apare in manuscrise realizate
de aceeasi persoana i atita vreme cit golurile dintr-un anumit
model" (L'), dad. acest model" a avut goluri, trebuiau completate.
Asa incit, deosebirile pe care le prezinta ms. L2 fag de
ms. L4 ar trebui explicate, in aceasta ipoteza, ca niste variante
personale ale lui Radu Lupescu la titlurile din L4. L2 pare a fi
posterior lui L4.
Este interesant de relevat ca exact in aceleasi trei cazuri,
titlurile din versiunea A nu concordä cu titlurile din versiunea M
(vezi sub nr. 3, 6, 10). Dat fiind ca realizatorul ms. MI este cate-
goric mai putin inovator decit Axinte Uricariul, noi apreciem
ca variantele pe care le ofera ramura A sint inovatii (modificari)
datorite lui Axinte Uricariul.
Dar ipoteza c lui Radu Lupescu i s-ar datora completarea
celor 19 (din 21) titluri absente din L°, se exclude, din capul locu-
lui, prin argumentele pe care le-am expus sub § e, aici mai sus,
precum i prin analiza insasi a stilului de muncà al unui copist
de manuscrise. Un copist de meserie, ca Radu Lupescu, lucra
in functie de cererile diferitior clienti. Clientul ii furniza modelul"
care trebuia copiat. Faptul ca Radu Lupescu transcrie un model
din versiunea M, un model din versiunea A si un model din ver-
siunea L, ne demonstreaza, in mod convingator, ca. Radu Lupescu
nu avea un model al sau, un model unic. Desi numai una dintre
cele patru copii ale sale, cunoscute, dupa cronica lui Gr. Ureche,
poarta. o data sigura (A2: 1725), este oarecum de la sine inteles
ca respectivele copii au fost realizate succesiv, si nu simultan.
Radu Lupescu, doar, si-a facut o meserie din copierea de manu-
scrise, o meserie foarte rentabild, pe vremea aceea. Or, e greu de
admis ca acest copist sä fi tinut minte, in amanunte, o anumita
120

www.dacoromanica.ro
versiune pe care o transcria (inclusiv titlurile de capitole, care
sint foarte numeroase) si sä fi intervenit, din memorie, in copiile
urmatoare, introducind variante de formulare, date calendaris-
tice si alte informati, inexistente in modelul pe care-1 avea in Ltd.
Singurele elemente care i se datoreaza lui Radu Lupescu sint
particularitatile fonetice comune in M2A2L2L4, dar opuse celor
existente in modelele reproduse, precum si unele inovatii lexicale,
morfologice, sintactice si stilistice prezente in copiile sale, dar
absente in celelalte versiuni.
Bineinteles ca numai in fata unor grupuri mari de concor-
dante, in afara celor fonetice, dintre M2 i L2 sau 1.4, dintre A2
si L2 sau L4, sau dintre M2 §i A2 se poate admite ipoteza ca, avind
pe santier, simultan, doua copii din ramuri diferite, Radu Lupescu
a operat o contaminare de texte.
g) Am vazut mai sus (sub d 0 e) el realizatorului ms. L''
i se datoreaza formularea unui numar mare de titluri (sub nr. 1, 2,
4, 7, 9, 13, 16, 17). Un numar egal de titluri (sub nr. 3, 6, 11,
12, 14, 19, 20, 21) este insä identic (cu deosebiri nesemnificative)
cu titlurile corespunzatoare ale versiunii A. Cum se explica aceasta
concordantal dintre L" si A? Titlurile respective sint luate de
L' din A, de A din LC' sau sint inovatii paralele in cele doul ma-
nuscrise ?
Dat fiind numaru1 mare al concordantelor si amploarea
secventelor concordante, noi apreciem ca ipoteza inovatiilor para-
lele trebuie exclusa de la bun inceput. Iar ipotezei transferului
de titluri din L'' in A i se opune prezenta in L2L4, deci si in LCD,
a unor variante care nu se regasesc in A. Versiunea A, dimpotriva,
concordind cu M, ne ofera o varianta primara. Exemple: titlurile
sub nr. 1, 2, 4, 7, 9, 13, 16, 17. Deci in titlurile lui L'' de sub nr. 3,
6, 11, 12, 14, 19, 20 si 21 trebuie sa vedem niste imprumuturi
din versiunea Axinte Uricariul. Ajunge sa reproducem un singur
exemplu din aceasta serie (exemplul de sub nr. 11): Cind (Cindu
A2L4) au trimis Pdtru vodd din Ciceu (din Ciceu] de .4. cetatea Ciceu-
lui L4) carte, pre ascunsu, la Suleiman, impdratul turcescu (turcesc
A1), cu rugdminte (om. cu rugdminte L4; ad. ca L2L4) sd-1 iarte.
(ad. V<d> l<è>to Al) 7049 (7048 A2) AlA2L2L4 = Cind (Cindu M2)
au trimis (tremis 1111) Pdtru yodel den (din M2) Ciceu carte la
Suliman inpdratul turcescu (turcescu] turcilor 1111) ca sd-1 iarte
APM2, iar M3M4 om.
Admitind ca L2 si L4 reproduc titlurile din L', prezenta
secventelor pre ascunsu 0 cu rugdminte in A si in LCD, in exact
121

www.dacoromanica.ro
aceea0 pozitie sintactica, §i absenta lor din versiunea M, ne arata
cä nu avem a face cu concordante intimplatoare in A 0 L".
In aceea0 ordine de idei, semnalam prezenta, in titlul de
sub nr. 21, a numelui de persoana Trotupn in A1A2, deci i in A',
pe de o parte, 0 in L2L4, deci in LC', pe de alta parte, nume de
persoana caruia, in versiunea M, ii corespund variantele Pdtrago
(M1, f. 162 v°), Pdtiligan (M2, f. 75 v°). Relev5m cä, aici, opozitia
de nume proprii nu reprezinta dezacordul dintre o forma corectä
si doua forme eronate, ci dezacordul unui grup de trei forme ero-
nate (Pdtrtqco, Pdirdgan i Trotupn ), a caror aparitie in titlu
nu e tior de explicat, i numele de persoana Birlddeanul pe care-I
impune textul capitolului respectiv ca singura forma corecta.
Cum a ajuns copistul ms. LC sä foloseasca versiunea lui
Axinte Uricariul 0 de ce n-a folosit-o in toate cazurile de titluri
absente ale modelului copiat ?
Deoarece ms. LC a devenit o sursa in traditia manuscrisa
a cronicii lui Gr. Ureche de-abia dupa ce ms. fusese adus de stol-
nicul Const. Cantacuzino in Tara Româneasca i deoarece mss. L2
0 L4 au fost realizate in Tara Româneasca, noi presupunem ca
L" a fost scris in aceea0 provincie, la curtea lui *erban Cantacu-
zino sau a succesorului sau, Constantin Brincoveanu. Comparatia
de texte la nivelul celor 21 titluri expuse aici ne ajuta sà delimitam
mai strins perioada in care a putut fi executata copia LCD.
Dat fiind cá Axinte Uricariul intocmit versiunea in 1711
si dat fiind cà imprumutul de titluri a fost de la versiunea lui la L",
noi apreciem ca ms. L'' a fost realizat, cu aproximatie, intre 1711
.0 1720 (limita de jos, probabila, a executarii mss. L2 0 L4 de catre
Radu Lupescu). Copistul lui L'' a cunoscut versiunea lui A xinte
Uricariul dupä ce aceasta a fost adusa, in Tara Rcmâneasca, cdata
cu instalarea lui Nicolae Mavrocordat (venit din Moldova), in
prima sa domnie din Tara Româneasca (sept. 1711). Aceasta ver-
siune a lui Axinte Uricariul a fost, se pare, folosita direct, chiar
de catre Radu Lupescu pentru ms. A2.
Copistul ms. L'' poate fi, oare, identificat in persoana lui
Radu Lupescu? Nu este exclus. In acest caz, realizindu-0 copia
L'' dupa L' i avind in fata i ms. A, Radu Lupescu s-a folosit
de ms. din urma pentru unele titluri lipsä ale sursei Lc. Nu dis-
punem insà de dovezi pentru a confirma ipoteza c5. lui Radu Lu-
pescu i se datorqte i ms. LC'.
Iar apelul sporadic (doar pentru 8 titluri din 21 existente)
al copistului L'' la ms. A' s-ar explica, dupà noi, pe de o parte,
122

www.dacoromanica.ro
prin aceea ca copistul respectiv se simtea, in general, in stare sä
creeze singur titluri in locurile albe ale modelului, iar pe de alta
parte, probabil, prin termenul scurt de care a dispus el de ms. A'.
h) Trebuie sä recunoa§tem insä ca toate concordantele din-
tre L' 0 A, in ce prive§te titlurile de sub nr. 3, 6, 11, 12, 14, 19, 20
0 21, ar putea avea ca punct de plecare nu Ax, ci A2. In aceasta
ipoteza, L'' ar trebui sa dateze dupa 1725 (posterior lui A2).
Acordul dintre A1 0 A2, la nivelul acestor titluri, flind atit de strins,
nu existä nici un element particular in A1, dar prezent 0 in L2L4,
care sä ne impiedice sa considerdm pe A2 ca sursa posibilä, pentru
unele titluri macar, a lui LCD.
Noi inclinam totu0 sä credem ca sursa lui L" este A', §i
nu A2.
i) Existä citeva cazuri in care titlurile din L" concorda
cu cele din M 0 se opun lui A: titlurile de sub nr. 10, 18 0, probabil,
15. Deosebirile de formulare, destul de sensibile, intre grupul
ML 0 versiunea A, cu tot plusul unei precizari temporale (de sub
18) in M, ne arata ca., in cazul titlurilor de sub nr. 10 0 18, copistul
L'' n-a mai apelat la A (vezi 0 aici, mai sus, sub f). Dar, oare,
e sigur ea acordul dintre M 0 LC', in cazul a doua titluri relativ
simple, indica influenta lui M asupra lui Lc', 0 nu inovatii paralele ?
De0 ipoteza inovatiilor paralele nu poate fi respinsa intru totul,
noi inclinam pentru ipoteza contaminarii lui L'' de cdtre M, mai
precis de catre M2, ms. realizat in Tara Romaneasca, sau de catre
sursa acestuia, ms. Ma', care, chiar daca n-a fost scris in Tara
Romaneascd, ci in Moldova, a ajuns la un moment dat in Tara
Romaneasca (constituind modelul lui M2 0 M4).
in cazul titlului de sub nr. 15, de0 avem a face cu doua
formulari diferite, acestea sint foarte simple, banale. Faptul ca
cititorul tirziu al ms. L°, in completarea locului alb al manuscri-
sului, creeazd, independent de alte manuscrise, exact titlul exis-
tent in A1A2L2, ne demonstreaza ca tot a§a a putut inova L2 fatal
de modelul L'' 0, poate, Axinte Uricarml fata de modelul sau
(Sx"). Presupunem ca acordul general dintre M1M2M3: Pentru
(De M3) moartea lui Pdtru vodd Rarq (ad. Let M1) 7054, sept. 4
(ad. dni Ml) (om. 7054, sept. 4 M3) 0 L4 (De moartea lui Pdtru
vodd. 7054) nu este intimplator 0 cd, probabil, varianta oferita
de M1M2 reprezinta forma originara a titlului. Acordul dintre
L4 (deci Lc') §i M s-ar putea datora deci, aici, unei contaminari
de texte de la M (poate M2) la LCD.
123

www.dacoromanica.ro
 j) SI privim acum dintr-un alt unghi titlul de sub nr. 15
existent in ms. L°, titlu discutat in paragraful precedent: in ipo-
teza unui imprumut din A sau din L2. intr-o situatie similará
este si titlul tirziu al lui L° de sub nr. 12, care concord5. cu titlul
corespunzItor din ms. M3. Cele douà titluri din L° ar putea fi
concepute ca niste imprumuturi din M3, respectiv din A2 sau L2,
clack pe de o parte, n-am avea a face cu niste titluri foarte simple
care pot fi deduse, paralel si independent, de copisti sau cititori
diferiti, din insäsi expunerea capitolelor respective (de ex.: Cind
au murit Petru vodd) 0 clack pe de alta parte, nu s-ar ridica pro-
blema: de ce cititorul ms. L°, care a completat 11 din cele 21 titluri
lipsd, nu s-a adresat altor copii ale cronicii si pentru celelalte 9
titluri completate de el si chiar pentru cele 10 titluri rImase totusi
necompletate? Pairerea noastra este ca titlurile de sub nr. 12 si 15,
din ms. L°, au fost formulate personal de cititorul care a formulat
si celelalte 9 titluri in locurile albe ale ms. L°. Concordantele
cu M3 si cu A L2 sint absolut intimplItoare.
1.1.3.1.6. Derivarea, pe linii diferite, a lui L2 si a grupului
L3 1.4 L5 L6 L7, din acelasi manuscris de baz5. (L'), este atestatI
prin divergentele dintre L2 si blocul L3L4L5L6L7 (vezi si § 1.1.3.1.5.
e h). Ian.' citeva exemple:
a) intrat-au oaste tdtdrascd L2M2, au intrat oaste tdtdrascd
in lard L3L4L5L6, intrat-au in lard oaste de tdtari Ll, intrat-au in
lard oaste tatdrascd L° A1 A2 MI M3, au intrat tdtarii (tdtarii L7)
in lard M4 L7. Cf. Ur ec h e, Letop., ed. PPP2, p. 83/13.
b) pi au arsu L2A1A2M1m2M3M4 au arsu L°, arzindu 1,41,6,
arzind L3L5, p:o ars L7, iar L7 remaniazd fraza. Cf. Ur ech e,
Letop., ed. cit., 83/14.
c) nu-i sosi (nu-i sosiia M3, nu-i soli [sic !] L7) lui tefan
vodd ale sale L° L1 L2 MI M3, nu-i ajungea (nu-i agiunse Al, nu-i
ajunse A2) lui 5tefan vodd ale sale 1.4 Al. A2. Cf. Ur ech e, ed.
LO, p. 90/21-22.
d) 5i L2, Cd L° 1.4 A2 M1M3, Jar Al, iar in L7lacun5. Ur ec h e,
ed. LO, p. 109/21.
e) li sd (se L°) dodeisd (dodeise Al) L° L2 Al, li sd supd-
rase ( supdrasd M1 M3) L4L5ww, l-i dor de ai sdi LI, iar L7 omite.
Ur ec h e, ed. LO, p. 112/8.
f) Garbovelchii L2, Gorgovelchii 1.4 Al 111', Gargovelschi L° A2,
Gargoviéchii M3, iar LI omite. Cf. Ur ech e, ed. LO, p. 118/15.
124

www.dacoromanica.ro
 1.1.3.1.6.1. 0 serie de fapte ne domonstreaza ca textul de
baza al grupului L3 L4 L5 L6 L7 este L4 §i 6., deci, Radu Lupescu a
realizat mss. L2 0 L4 transcriind acela0 text (L'). Exemple :
A. In dreptul capitolului De n4te Mari ce au priidat tam in
doao rinduri 1, capitol cu care mss. din grupul L2 L3 L4 L5 L6 L7
Inceppartea reprodusä dupa versiunea lacunará a cronicii lui Gr.Ure-
che, ms. L4 (f. 125 0) contine o lunga adnotare marginala, cu
semn de trimitere la numele de loc Birladul, din paginä (vezi
Urech e, Letop., ed. PPP2, p. 83/17). Textul adnotarii este
urmatoral 2 :

In anul de la Hs. 1439, venit-au sol de la un-

guri, poftindu pre Vladislav, craiul lepsc, la craiie
ungureasca, aflindu-s5. pe acea vreme in mare grija
ungurii de turci. Anume aceti soli iera veniti : Ioann,
5 episcopul Sighenului, Matei Taloneanul, starostea
Dalmatiei 0 a Carvanului, 0 Emeric Marchilin, pos-
telnecul Silitiei. Si pohtea ace§ti soli ungurqti pre
Vladislav sa-0 ia muiare pre vaduva Elisafta, craiasa
bor. Dupe multe sfaturi a sfetnecilor 1q4ti, macar ca
jo Vladislav craiul lqdscu fiind Inca om tindr, nesuferind
sa-0 ia fame in virstä, mai mult baltrina 0 ingreca-
td, iar pe sfatul tuturor au priimit 0 craiia ungu-
masa., 0, intre alte tocmele, 0 aceasta s-au 45.zat ca,
de va na§te craiasa Elisafta fat, atuncea sa sileasca
15 craiul Vladislav s5.-1 pue, cu ajutorul sau, craiu Bohe-
miei, iar crdie ungureasca sa fie asupra lui Vladislav
0 a semintii lui. Si aceasta tare silie ungurii mai mult
pentru greul ce ave despre sultan Murat, inparatul
turcescu. Caci Inca fiind viu Voiceh Albert, craiul
20 unguresc, au trimis sultan Murat sol la Vladislav,
craiul le§asc, fagaduindu-i 0 bani 0 100 000 de oas-
te, sa-i dea numai sä sa radice asupra lui Voiceh,
craiului ungurescu. Si au zabovit solii turceti la Cracau,

1 Mentiondm aici cs. titlul respectiv lipseste din mss. L3L4L4L6L7.

2 Din cauza faptului cd foile manuscrisului au fost tdiate pe margini la
legatul modern al cártii, multe cuvinte si chiar unele scurte rinduri ale adnotärii
au fost tdiate. Le completärn tacit dupd manuscrisul L3. Deosebirile dintre L3 si
L4 stilt, aici, nesemnificative.

125

www.dacoromanica.ro
 pina ce atunce au luat raspunsu precum ungurii de
25 bunavoia lor au dat cra<i>ia ungureasca lui Vladislav
craiul lesaiscu.
Adnotarea marginala a ms. L4, care a fost facutà de altcineva
decit Radu Lupescu si putin mai tirziu, ne ajuta sä determinam
relatiile din cadrul grupului L3 L4 L5 L6.
0 prima observatie pe care o facem este a mss. L3 L' L6
au inclusa adnotarea in textul paginii dup5. cuvintul Birladul
(vezi L3, f. 152 v° 153 r° ; L5, f. 69 v° 70 r°; L6, f. 75 v° 76 r°).
Aceasta este o dovada sigura a primordialitatii ms. L4. in treacat
semnaldm aici absenta acestui text din L7, care, dupa cum stim,
este o versiune rezumativa.
A doua remarca priveste relatiile interne dintre L3 L5 L6.
Mss. L5 si L6 se situeaz5. pe o axa diferita de aceea a lui L3.
Dupa pdrerea noastra, L3 si L5 descind din acelasi manuscris,
o copie (Lc") a ms. 1,4, copie care transmite acestor cloud manu-
scrise anumite caracteristici comune. L6, fiind din 1803, trebuie
considerat copie directä a lui L5 sau o copie mediata de un ms.
necunoscut. Iata citeva dovezi. Ne vom referi la textul reprodus
de noi aici mai sus.
a) Ioann L4 Ls, Ioan L5 L6 (vezi rd. 4);
b) Taloneanul (scris 1 Tch101114, Cll 11. in loc de t, in con-
formitate cu deprinderile grafice ale copistului) L4, Talondnul
L3 L5 L6 (vezi rd. 5).
c) Dupe L4 L3 L5, Dupd. L6 (vezi rd. 9) ;
d) sfaturi L4 L3 L5, sfaturi ale L6 (vezi rd. 9);
e) incd om tindr L4, incd tindr L3 L5 L6 (vezi rd. 10) ;
f) fdmee L4 Ls L5, muere L6 (vezi rd. 11) ;
g) sii fie L4, sd rdmie L3 L5 L° (vezi rd. 16) ;
h) greul L4 L3 L5, iar L6 omite (vezi rd. 18) ;
i) inpdratul L4 L3 L5, inpdrat L6 (vezi rd. 18) ;
j) sultan Murat 1,4 Ls, iar L5 L6 omit (vezi rd. 20) ;
k) sd-i dea 1.4 Ls, iar L5 L6 omit (vezi rd. 22) ;
1) au luat rdspunsu (rdspuns L5) L4 L3 L5, au rdspunsu L6
(vezi rd. 24).
Concordantele dintre L5 i L6 (omisiuni de cuvinte sau sim-
plificari de grafie ; vezi a, j, k) demonstreaza dependenta directä
a lui L6 de L5, iar inovatiile lui L6 (substituiri lexicale, omisiuni,
126

www.dacoromanica.ro
modificari morfologice sau fonetice ; vezi c, d, f, 11,1,1) sint o proba
a posterioritätii lui L6.
Concordantele dintre L3 L5 L6 (vezi b, e, g) indica o sursa
comuna pentru aceste manuscrise, mai bine zis pentru L3 si L5.
Ca aceasta sursa comuna nu este L4, ci o copie a lui L4, ne dove-
desc substituiri lexicale sau simplificari de constructii ca cele de
sub e §i g.
B. a) insd L° L2 A2 M1 M3, iar L4 A1, dar L3 L5, iar L1 omite
prin remanierea frazei. Cf. Ureche, ed. LO, p. 83/19.
b) sd nu inddrdpteze (indardptedze M1 L°, inddrdpledzd
M3 ) Lo L2 ml m3, a nu inddrdcneze L4 L3 A1, sd nu indrdzneze
L5, sd se indemneze L1, sd nu sd inddrdptieadze A2, iar L7 omite. Cf.
Ureche, ed. LO, p. 128/20-21.
Ambele exemple date aici intaresc constatarea facuta la
sfirsitul paragrafului precedent (A), ca L3 si L5 au un izvor comun.
Forma gresitä sd nu inddrdcneze din L4 s-a transmis si in L3, dar
copistul lui L5 n-a mai acceptat-o, corectind-o putin fortat : sd
nu indrdzneze.
1.1.3.1.6.2. Pe linga elementele expuse in prima parte a
subparagrafului anterior (1.1.3.1.6.1. A), care dovedesc descendenta
ms. L6 din L5, aducem aici Inca unul, extras de data aceasta din
titlul cronicii lui Miron Costin, asa cum se af1á el reprodus in ms. L6.
Ms. rom. 36 de la B.A.R.S.R., ce dateaza de la sfirsitul
sec. XVII si care poate fi considerat una dintre cele mai vechi
copii pastrate ale Letopisetului Tdrii Moldovei al lui Miron Costin,
reproducind titlul cronicii costiniene, pare a reda exact anul
in care si-a terminat autorul lucrarea : 1675 (si in calculul de la
zidirea lumii": 7183) 1
Copiind aceeasi cronica, Axinte Uricariul, in ms. rom. 2601
de la B.A.R.S.R. (in sistemul de sigle ale cronicii lui Ureche :
ms. L5), da ca an al redactarii cronicii anul executdrii propriei
copii si adauga precizari in legatura cu luna si chiar cu ziva (ter-
minarii copiei, desigur), precum si cu domnitorul sub care s-a
intocmit copia : in anul de la zidirea lumiei 7218, iarl de la nas-
terea Mintuitoriului Lumii 1710, meseta iiulie, 6 dni, in dzilele
marii-sale luminatului domn Io Nicolae voevod s-au scris" (f. 157
1 Vezi MCOA, ed. LO, p. 53, 171.

127

www.dacoromanica.ro
r°) 1 Iar realizatorul ms. L6, transcriind si el cronica lui Miron
Costin, reproduce titlul cu toate datele asa cum au fost ele modi-
ficate si completate" de Axinte Uricariul (deci ca an al publi-
carii" cronicii costiniene e dat anul 1710), dupa care insa adauga:
iar de mine s-au inceput in zilele luminatului domn Io Mihai
voda Sutul si au luat sfirsit in zilele lui Costandin Ipsilantu voe-
vod, fevr. 21, leat 1803" (f. I r°).
Aceste date, coroborate cu cele infatisate anterior, confirma
ipoteza noastra ca L6 derivä, direct sau printr-un intermediar,
din L5.

1.1.3.1.7. Ms. L7, descris sumar mai sus (1.1,3.1), are o corn-
pozitie foarte variata. Ultimele evenimente relatate dateaza din
1812. Manuscrisul contine o indicatie chiar la inceput, care ne
determina sa.-1 consideram, bineinteles, numai in partea sa initiala
(cuprinzind, probabil, Letopiseful lui N. Costin, fragmentul din cro-
nica Gr. Ureche si Letopiselul lui Miron Costin, deci f. 4 r°-109 r°),
o copie dupa un miscelaneu datind din 1743. Aceasta parte initiala,
inglobind in serie cronicile moldovenesti, poart5. titlul generic Isto-
ria fetid Moldaviei (f. 4 r°), titlu care nu este altceva decit o moder-
nizare a titlului lui Miron Costin, Letopiseful Teinii Moldovei.
Dealtfel, in continuarea acestui titlu sint chiar preluate celelalte
elemente ale titlului costinian, cu deosebirea ca, drept an al redac-
tarii cronicii de catre Miron Costin, este dat anul 7251, sau, in
cronologia de la era noastra, 1743 (f. cit.) 2 E posibil ca, intocmai ca
in cazul copiei lui Axinte Uricariul (vezi § 1.1.3.1.6.2), indicatia
calendaristica. (1743) s5. reprezinte anul in care s-a executat copia
precedentä.
Concordantele si divergentele dintre mss. L5 L6 L7 nu exclud
derivarea lui L7 din L5 printr-un manuscris intermediar pierdut.
Deoarece insa L6, care a fost realizat in 1803, reproduce in titlu,
ca an al realizarii cronicii lui Miron Costin, data 1710, si nu 1743,
este clar c5. L6 derivá pe altä linie din L5. Deci trebuie sa admitem
existenta unui manuscris intermediar (sa-i zicem Lc) intre L6
si L5. Acest manuscris intermediar va fi stat la baza copiei din
1743 (sa-i zicem Lel, dui:4 care s-a transcris L7. Modificarea
cifrei 1710 in 1743 s-a produs deci in ms. Lc si de aici s-a trans-
mis in L7.
1 Vezi id. ib.
2 Vezi §i Repert. rms., P. 66.

128

www.dacoromanica.ro
 In acest caz, filiatia din sterna noastra trebuie imaginata astfel:
Iata citeva concordante intre L7
si L2 L3 L4 L5 L' :
a) Felul cum se cupleaza cronica
lui Nicolae Costin (Letopiseful Tdrii Y-5 (5.. 18; ante 17431
Moldovei de la zidirea lumii...) cu cro-
nica lui Gr. Ureche in L7 se regaseste
numai in L2 L3 L4 L5 L6 (vezi
1.1.3.1.3). Cronica lui N. Costin merge 1.6
(1743j
cu expunerea ping la evenirnentele din [1803]

1439, dupg care, toate aceste ma-

nuscrise continua cu cronica lui Gr.
Ureche (anii 1439-1594). 1.7

b) Concordanta textuala: Dupd 11830]

al cincilea an al (a L2) domnii (dom-

niei L6 L7) lui Alixandru (Alexandru L6L7) vodd (vodd om. L7)
Ldpusneanul L2 L3 L4 L5 L6 L7, Dupd al noaolea (noadle F" F3)
an (anu A') a domniei (domnii A2) lui Alexandru (Alixan-
dru A2) vodd Ldpusneanul (Ldpusnianul Fl F3) Al A2 Fl F3,
Dupd al [loc alb] an (anu M3 L°, ani M2) a domniei (domnii
M' M2) lui Alexandru (Alixandru Ml Ll) vodd Ldpusneanul
(Ldpusneanulu L°, iar M3 om.) L° LI MI M2 M3. Cf. Letop. Sim.
Dasc., ed. C. Giurescu, p. 174/9 ; Ureche, Letop., ed. PPP2, p. 172/25.
Pentru acest exemplu, vezi si 1.1.3.2.3. e.
c) Cuprinsul manuscriselor L5 L6 L7 (in ce priveste L7, ne
referim numai la partea sa de la inceput) este acelasi. Cele doug
corpuri distincte, legate impreung, ale ms. L5, s-au transmis ca
o copie unitarg atit in L6, cit si in L7, deci si in manuscrisele in-
termediare dispdrute, dad. asemenea manuscrise au existat.
d) Inceputul cronicii lui Miron Costin din rns. L6, cuprin-
zind titlul, lista istoricilor, prefata catre cititor i versurile despre
descglecatul tarii 1, este deplasat in fruntea intregului rniscelaneu,
deci inaintea letopisetului lui Nicolae Costin (f. I r° II v°).
Aceastd grupare se regdseste si in L7 (f. 4 r° v°), dar nu se intil-
neste in L5. Dacg ms. din 1743 a existat intr-adevar, dislocarea
respectivg apartine realizatorului ms. Le". Dacg ms. L7 este
copie dupg L6, inovatia se datoreste copistului ms. L6. Un indi-
ciu in favoarea ultimei ipoteze pare sa fie grupajul de foi al nis. L6.
1 Vezi MCOA, ed. LO, p. 53-57.

9 Critica textuall i editarea literaturii romine vechi c. 941 129

www.dacoromanica.ro
Acest ms. este alcatuit din 3 f. albe + II f. 4- 160 + 143 f. Ulti-
mele doul grupuri de coli (de 160 f. + .148 f.) au fiecare o numero-
tatie aparte. Numerotatia foilor este originara, deci a copistului
ms. L6. Inceputul cronicii lui Miron Costin, care a fost dislocat,
se afla pe filele care urmeaza dupa. cele 3 file albe, deci pe dou5.
file care au putut fi aplicate la inceputul miscelaneului dupa ce
s-au copiat cronicile lui Nicolae Costin si Gr. Ureche, care se afla
pe primul grup de foi (I/f. 1 r° 160 v°). Letopiseful Tdrii Mol-
dovei de Miron Costin, minus partea dislocata, incepe pe prima
pagina a celui de-al doilea grup si se termina pe ultima pagina
(deci: II/1 r° 148 v°). Daca dislocarea acelui inceput al cronicii
lui Miron Costin nu apartine copistului ms. L6, ne intrebam ce
ratiune are faptul O. cele doua foi si toate foile urmatoare n-au
fost cuprinse intr-o singura serie cifrica la numerotare. Numero-
tarea separata a foilor cuprinzind cronica lui Miron Costin s-ar
explica prin faptul ca acest text are o paginatie deosebità in L5.
e) Unele inovatii ale ms. L5 se afla si in ms. L7. De ex.:
de-i scopiia si jiunghia L5 (f. 136 v°), junghiindu-i si tdindu-le
boasdle L7 (f. 53 v°), de-i snopiia si-i junghiia (giunghiia L2, giun-
ghia Mi. m3 ) A2 L2 L4 1\11 M3, de-i jiunghiia si-i snopiia Al, de-i da
jos si-i junghiia LI, iar in L° f. lipsa (intre f. 147 si 148). Cf. Let.
Sim. Dasc., ed. C. Giurescu, p. 209/5 ; Ureche, ed. LO, p. 143/21.
Majoritatea manuscriselor au forma [de-i] snopiia 0 avem toate
motivele O. credem c5. aceasta a fost versiunea originard. (E vorba
de mdcelul celor 47 de boieri de catre Alexandru Lapusneanu.
Domnitorul a dat dispozitii slujitorilor ca acestia sa-i snopeasca"
in batai pe boierii adunati la curte si sa-i injunghie). Copistul
lui LI, intr-unul din rarele sale momente de atentie activd, a dat
o traducere aproximativa a lui snopiia (al carui sens poate mai
mult il ghicea): [de-i] da jos ; pe cind copistul B al ms. L5, intr-un
moment de neatentie, citeste pe H ca pe un K (sau, poate, in
mod premeditat a vrut sa corecteze" textul, forma snopiia pa-
rindu-i-se nepotrivita aici), oferindu-ne lectiunea scopiia (a scopi
a castra"). In drumul pe care 1-a parcurs textul de la L' la L7,
verbul scopiia a fost tradus prin locutiunea sinonima taindu-le
boasale. Textul ms. L6: de-i scopiia si-i junghiia (I/ f. 140 r°).
Faptele de sub a 0 b sint indicii ale apartenentei lui L7 la
grupul L2 L3 L4 L5 L6, si nu aldturi de L° LI, in ciuda concordan-
telor cu aceste doua manuscrise din urma. Lipsa capitolului Po-
vestea si tocmala altor fart_ din ms. L7 se explica pur si simplu
130

www.dacoromanica.ro
prin tendinta manifesta a copistului lui L7 de a elimina din expu-
nere indeosebi partile care nu priveau direct Moldova.
Iar concordantele de sub c, d i e dovedesc derivarea lui L6
si L7 din L5, dar nu pledeaza nici pentru filiatia L5 -4- L6 4- L7,
nici pentru existenta unui alt intermediar intre L5 si L7, a acelui
ipotetic manuscris, din 1743, care ne-ar obliga sà ne gindim la
Sterna propusa la inceputul acestui subparagraf. Pinal nu se vor
gasi si alte elemente care sà confirme aceasta ultima ipoteza,
noi inclinam sä considerdrn veridica. prima filiatie.
1.1.3.1.8. Fiind copiate de acelasi copist, Radu Lupescu,
dupa acelasi manuscris (L'), mss. L2 si L4, prin forta imprejurarilor,
au multe caracteristici cornune, transcrise din ms. de baza. Facem
abstractie deocamdata de prezenta in L4, a cap. Povestea i toc-
mala altor OW..., 0 de absenta acestuia din L2, despre care vom
vorbi in § urmator (1.1.3.1.9). Pe lingà caracteristicile comune,
aceste cloud rnanuscrise, intocmai ca M2, iesit de sub pana aceluiasi
copist (vezi § 1.1.2.1.4), prezintä multe concordante cu A2, dile-
rentiindu-se de marea majoritate a celorlalte copii ale cronicii
lui Gr. Ureche. Iata citeva asernenea concordante:
a) au cdutat afugi L2 A2,au plecat afugiM1 M3 L°
L1 Al. Cf. Ureche, ed. LO, p. 101/9.
b) Cd L° L4 A2 M1 M3, I ar Al, 5i L2, iar in Ll lacuna. Cf.
Ureche, ed. LO, p. 109/21.
c) au intrat dupd dinii L2 L3 L4 A2, au tras dupei dInsii
M1 M3 L° Ll Al. Cf. Ureche, ed. LO, p. 115/14.
d) pierdu L2 A2 Ml M2 M3, pierdzindu L°,pierzind 1.1 L3 L5 Al,
pierzindu L4, iar L7 remaniaza fraza. Cf. Ureche, ed. LO, p. 125/19.
e) iasd L2, iase A1 A2 L3 L4, poate sd iasei M2, op sdiasei (iase
M1) L°M1, opu s<d> LI, sei face M3. Cf. Ureche, ed. LO, p. 129/3 ;
Letop. Sirn. Dasc., ed. C. Giurescu, p. 90/37.
f) horde Lo L4 Al A2, orde L3, holde M1M3. Cf. Ureche, ed. LO,
p. 131/13.
g) cala4to L° L3 L4 L5 A2 M1 M2 M3, calan,sto Al. Cf. Ureche,
ed. LO, p. 131/251
h) marmaziului L° L3 L4 L5 Al A2, cu marmaziul M1 M3.
Cf. Ureche, ed. LO, p. 132/21.
i) pokuri L2 L3 L4 A2 M2, pilcuri M1 M3 L° L' Al. Cf. Ureche,
ed. LO, p. 150/13.
131

www.dacoromanica.ro
 j) au fostu (fost L4) sfirsitul lui L2 L4 A' A2, au petrecut
(petrecutu Lo, nemerit M3) tenchiul (Einchiul L°) sdu L°M"M3,
i-au esit si au petrecut tenchiul sdu Fl F3, au petrecut mdsura sa LI.
Cf. Ureche, ed. LO, p. 154/2-3.
k) facu sfat L2 L3 L4 A2, fece sfat Mio L°, face sfat M2, fdcea
sfat LI Al. Cf. Ureche, ed. LO, p. 155/17.
1) oameni multi L2 L3 L4 L5 L6 A2, oameni mari M" m2 Lc) Li
Al p. F2 F3 F5 F62 oamini marl F4 F7, ometi mari M3 (f. 71 r°), iar
M4 L7 omit fraza. Cf. Letop. Sim. Dasc., ed. C. Giurescu, p. 243/18 ;
Ureche, Letop., ed. PPP2, p. 210/5.
In majoritatea absolut5. a cazurilor de aici, in care nu ver-
siunea de pe prim plan este versiunea primara, anumite forme din
A2 (indiferent ca sint inovatii ale lui Radu Lupescu sau ale lui
Axinte Uricariul) s-au transmis in celelalte copii ale lui Radu
Lupescu (L2 L4 M2), iar prin L4 au trecut adesea in L3 L5 L6. Astfel,
dintr-o copie defectuoasa, ometi mari (vezi sub 1), a fost citit
de toti copi§tii, sa le zicem de prim rang, o<a>meni marl. Prezenta
lui oameni mari in A' atesta aceastä lectura 0 in A'. Radu Lu-
pescu, realizind insa ms. A2, modifica pe mari in multi, care i se
parea mai adecvat, iar din A2 forma oameni multi este reluatd,
de acela0 copist, in L2 i L4, dar nu i in M2. Prin L4 constructia
trece in L3 0 L5, iar de aici in L6.
Alteori (vezi d, g) inovatia din A2 se pare ca a fost realizata
independent 0 in Mx. Din A2 ea e receptat5. uneori numai de L2,
ms. L4 reproducind forma din ms. de baz5. (L'), pe care o intilnim
0 in L° LI, i in A'.
In cazul lui op sa iase (vezi sub e), primul element incepind
sa iasa din circulatie, n-a fost inteles de majoritatea copi§tilor
tirzii. A§a se explica de ce in L1 constructia e transcrisa partial
(0 lásat5. in suspensie), iar in celelalte manuscrise devine poate
scf iasd, sd face sau iase. Forma iase din A2 se transmite in L2 0 L4,
iar din L4 in manuscrisele derivate ale ramurii respective.
Vezi i observatiile de sub 1.1.1.1.2.1. 0 1.1.1.1.2.2.

1.1.3.1.9. 0 problema de critica textuala dintre cele mai

grele ridic5. grupul de capitole intitulat Povestea si tocmala altor
tdri ce sintu prenpregiur, cum nu sd cade sd nu pomenim, fiindu-ne
vecin<i> de aproape, aflat imediat dupa relatarea mortii lui Stefan
cel Mare. Dind informatii geografice, etnografice i istorico-
sociale sumare despre Tara Lep.sca.", despre Imparatiia Tata-
rascal", despre Imparatiia turcilor" i despre Tara Ungureasca
132

www.dacoromanica.ro
de gios si Ardealiulu de sus", cronicarul face o divagatie de la
expunerea generala a evenimentelor petrecute in Moldova.
Transmis in toate ramurile principale (LAM), grupul de
capitole lipseste totusi in trei dintre mss. ramurii L : LI L2 L7,
realizate in Tara RomAneasca. Tinem sa subliniem, in prealabil,
ca in nici unul dintre aceste 3 mss. textul nu lipseste prin pierde-
rea foilor corespunzatoare. in fiecare dintre ele, pe aceeasi paging
(L1, f. 75 v° ; L2, f. 91 v°; L7, f. 37 r°), se trece la domnia lui Bogdan
cel Orb, fiul lui Stefan cel Mare. Dacd absenta din L7 este mai
usor de explicat, in primul rind prin caracterul rezumativ al copiei
in general, iar in al doilea rind prin data tirzie la care s-a executat
reproducerea (1830), lacuna din Ll si L2 constituie o problema
deosebit de spinoasa.
Admitind cd L1 este copie (directa sau printr-un ms. inter-
mediar) dupa Le, iar L2 si L4 copii dupd L", care deriva tot
din Le, ne intrebam: de ce grupul de capitole lipseste din L1 si
L2, dar e prezent in L4? Mai mult : L4 reproduce, in mod categoric,
dupa cum vom vedea mai jos, versiunea din L°, nu versiunea
M sau A. Cum s-a putut transmite in Tara RomAneasca versiunea
acestui ms. L°, care se afla in Moldova, altfel decit prin copia
comandatä de stolnicul Const. Cantacuzino?
Am demonstrat intr-un § precedent ca L2 si L4 redau,
independent, acelasi model, numit de noi L". Grupul de capitole
se afla, oare, in modelul LCD ? Dacd el reprezinta o completare
a copistului ms. L", dupd L°, ne intrebam totusi cum a fost folosit
ms. L°: direct sau printr-o copie intermediara care a ajuns in Tara
Româneasca ? Iar daca grupul de capitole a existat in Lc, ne intre-
bam: cum de copistul principal al lui LI, total lipsit de initiativa,
elimind exact acelasi text care lipseste si in L2?
Iatä acum un complex de contexte care probeaza solidari-
tatea grupului L3 L4 L5 cu L° si opozitia aceluiasi grup fata de
versiunile M si A, sau cind Ltd de versiunea M, cind fata de
versiunea A (pentru economia lucrdrii, renuntam la variantele
din L7 si M4, ca fiind tirzii si nesemnificative pentru problerna
care ne intereseaza aici):
a) vyem sd ardtdm L° L3 L4 L5, vom sd ard(dm Ml M2 1113
Al A2. Cf. Ur ech e, ed. LO, p. 130/10.
b) Aicea nu vom ldsa fi Ardealiulu (Ardealul L3 L4 L5)
sau Tara Ungureascd L° L3 L4 L5, Aicea nu vom ldsa i de (fientru
M3) Ardeal sau Tara Ungureascd M1M2M3A1A2. Cf. ed. cit.,
p. 130/13-14.
133

www.dacoromanica.ro
 c) Tara Ungureascd de gios (jos 1.3 L4 L5 M2) LoL3L4L5
M1M2M3, Tara de gios (jos A2) Ungureascd A'A2. Cf. ed. cit.,
p. 130/19.
d) sd hotardscu (hotdrdsc L31.5) despre apus cu ungurimea
(ungurime L°) cea mare L°L3L4L5, sd hotdrdscu despre apus cu
ungurimea (cu ungurimea dispre apus A2). wwm3AIA2. Cf. ed.
cit., p. 130/25-131/1.
e) carea (care L5) multe laturi cuprinde (coprinde L3L4L5)
in toate _partite L°L3L4L5, care (carie M' ) multe cuprinde (coprinde
A2) in toate partite (multe cuprinde in toate partite] coprinde in
multe parti D42 ) N1wm3A1A2. Cf. ed. cit., p. 131/6-7.
f) i sintu (sint L3L4L5A1) i alte (alde L4 ) horde (orde
1.31,5) multe L°L3L4L5MA2; o i sint (sintu M2, sint M3 ) pl alte
holde multe M"M2M3. Cf. ed. cit., p. 131/13.
g) asea (cqa L3L4L5) de bunu (bun L3L4L5), cd sd proti-
vefte (potriveste L3L4L5) marmaziului L0L3L4L5, apa (ap M2A'A2)
de bun cit sd protivqte (potriveste MA2) marmaziului (cu mar-
maziul mi.m2m3 ) wm2M3A1A2. Cf. ed. cit., p. 132/21.
h) Tara Ungureascd... era mare foarte L°L3L4L5, Tara Ungu-
reascd ... era (ad. o lard A') foarte mare (marl M3 ) M'M2M3A'A2.
Cf. ed. cit., p. 132/22-23.
i) turcii... pre 4 (prin L5 ) tara lor fdcea calea L°L3L4L5, turcii...
prin (pren M1) tetra lor fdcea cale (fdcea cale prin fara tor M2)
Apm2m3 Ai. A2 Cf. ed. cit., p. 133/12-13.
j) Ardealiut (Ardealul L3L4L5) cd-i (cd e L5) cu stdpinu
(stdpin L3L4L5), incd-i (incd e L5) suptu (supt L3L5) robie (robiia
L3L4L5 ) turceascd L°L3L4L5, Ardeatul de-i (de iaste A1) cu stdpin
(stdpinu A2), incd-i (incd iaste A2, iar laste Al) sup (suptu A2)
robiia turceascd (incd-i sup robiia turceascd] ori cind il tinea
turcii, ori acmu cu nemtii, tot supt robie sint M3 ) IVPM2M3 Al Al.
Cf. ed. cit., p. 133/25-26.
k) de la tdranu (taran L4 ) L°L4, de la fdrani L3L5M1M2M3
MA2. Cf. ed. cit., 134/2.
Dovedind descendenta grupului respectiv de capitole in L4
din L°, nu am putut insa 15.muri aspectele obscure, relevate mai
sus, ale traditiei manuscrise a textului incriminat. Pita la desco-
perirea unor argumente daca vor putea fi descoperite asemenea
argumente, noi formuläm umatoarea ipotezl:
134

www.dacoromanica.ro
 Cu ocazia primei sale vizite in Moldova, stolnicul donst. Can-
facuzino, ajungind s. cunoasca cronica lui Ureche, a comandat
cunoscuta copie dupa aceasta de la comisul Ionita Racovitd.
Deoarece stolnicul Cantacuzino nu avea nevoie, in planul sau de
perspectivd, de informatiile cuprinse in grupul de capitole Poves-
tea fi tocmala altor fdri..., el a cerut ca textul respectiv sä nu-i
fie transcris. Din copia rezultata (r), lacuna s-a transmis in LI-
si in L", iar din L" in L2, copia lui Radu Lupescu.
Am mai aratat ca Radu Lupescu, copist de meserie, a exe-
cutat mai multe copii ale cronicii lui Gr. Ureche, in functie de
izvoarele pe care i le ofereau clientii" sai. Deoarece Inca nu stim
in ce ordine a realizat Radu Lupescu copiile sale (A2M2L2L4) si
independent de faptul dad. L4 a fost scris inainte sau dupa. L2,
noi presupunem ea, in timp ce realiza ms. L4, el a observat (sau
a fost avertizat asupra faptului) cà celelalte versiuni aveau acel
plus important de 4 capitole, legate si prin terna generala, i prin
asezarea lor alaturi sub un titlu general comun, intre expunerea
domniei lui $tefan cel Mare si aceea a domniei fiului sau, Bogdan
cel Orb. I s-a cerut sa copieze i acest grup de capitole. Clientul
respectiv i-a facut rost de o sursa. Aceasta sursa a fost, probabil,
o copie dupa L°, necunoscuta noua astazi, copie adusa de acelasi
domn fanariot cu veleitati de carturar si de nobil, Nicolae Mavro-
cordat, venit din Moldova in Tara Romaneasca, Dat fiind cà Radu
Lupescu lucra in Tara Romaneasca, e mai greu de admis ipoteza
ca el sä fi ajuns chiar la ms. L°, aflat atunci in nordul Moldovei.
Este de retinut, de asemenea, c5. Radu Lupescu, pentru comple-
tarea lacunei in discutie, nu foloseste nici unul dintre mss. sale
executate pe celelalte ramuri (A2, M2), si nici vreun alt ms. apar-
tinind acestor ramuri. Imediat in continuare, deci incepind cu
domnia lui Bogdan cel Orb, Radu Lupescu urmeaza insa tot sursa
lacunara initiala (I?), ale carei particularitati (lacune etc.) le
reproduce.
Cu acest text conectat din aceeasi familie", deci intr-o forma
relativ restabilitä, cronica lui Gr. Ureche se transmite mai departe
in ms. Lc", dupa care se copiaza L3 si L5, iar din L5 in L6. Oricum,
traditia manuscrisa a cronicii lui Gr. Ureche a avut o soarta
mult mai vitrega in Tara Romaneasca, decit in Moldova.
Vezi, in partea de fata, i § 1.1.3.1.3, § 1.1.3.1.8, § 1.2,
§ 2.3.
135

www.dacoromanica.ro
 1.1.3.2. Ramura F.
1.1.3.2.0. Pe de alta parte, SZI" a generat ramura F, a carei
caracteristica principala este faptul cal reproduce fragmentar
cronica lui Gr. Ureche: numai partea privitoare la anii 1561
1594. Ramura F, din care s-au pastrat 7 manuscrise 1, se conec-
teaza, dup5. cum am vazut, la una din ramificatiile ramurii C.
Ms. F' este ms. rom. 115 de la B.A.R.S.R. 2. Scris in 1726 de
Gligora sin Vasilie Uricariul, pentru Teodor Costache treti logofat,
in Moldova. Cuprinde: Letopiseful Tdrii Moldovei de la zidirea
lumii de Nic. Costin (f. 5 v° 107 v°; pina la anul 1561), cronica
lui Gr. Ureche (f. 107 v° 123 v°; anii 1561-1594), Letopiseful
Tdrii Moldovei de M. Costin (f. 124 r° 207 r°; evenimentele
dintre 1595-1619). Scris foarte ingrijit.
Ms. F2 este ms. rom. 120 de la B.A.R.S.R. 3. Scris in 1746
de Than Pavel gramaticul pentru Than Nicolae Mavrocordat,
voevod al Moldovei. Cuprinde: Letopiseful Tdrii Moldovei de la
zidirea lumii de Nic. Costin (f. 5 r° 90 v°; pin g. la anul 1561),
cronica lui Gr. Ureche (f. 90 v° 109 r°; anii 1561 1594),
Letopiseful Tdrii Moldovei de M. Costin (f. 109 v° 174 v°; cu
lipsuri la inceput ; expunerea se oprete la evenimentele din 1611).
Cronicile lui Nic. Costin i Gr. Ureche sint in redactii prescurtate.
Scris foarte ingrijit.
Ms. F2 este ms. rom. 354 de la B.A.R.S.R. 4. Scris la ince-
putul sec. al XVIII-lea de Gligora sin Vasilie Uricariul, in Moldova.
Cuprinde: Letopiseful Tdrii Moldovei de la zidirea lumii de Nic. Cos-
tin (f. 5 v° 110 r°; pina la anul 1561), cronica lui Gr. Ureche
(f. 110 v° 127 r° ; anii 1561-1594), Letopiseful Tdrii Moldovei
de Miron Costin (f. 127 v° 213 v°; anii 1595-1619). Scris
foarte ingrijit.
Ms. F4 este ms. rom. 400 de la B.A.R.S.R. 5. Realizat in
1784 de Iordache Ilschi, in Moldova. Cuprinde: Letopiseful Tdrii
Moldovei de la zidirea lumii de Nic. Costin (f. II r° 87 r° ; pin5.
1 Despre mss. acestei rarnuri vezi i Introducerea la N. Cost i n, Letop.,
p. 20-21.
Descris in Cat. mss. I, p. 263-265; Repert. mss., p. 81. Ment. in copipi,
p. 90.
3 Descris in Cat. mss. I, p. 276; Repert. mss., p. 81-82. Ment. In copigi,
p. 123-125.
4 Descris in Cat. mss. II, p. 69-70; Repert. mss., p. 86. Ment. in cop4U,
p. 90-91.
5 Descris in Cat. mss. II, p. 76-77; Repert. mss., p. 86. Ment. in cop411,
p. 116.

136

www.dacoromanica.ro
la anul 1561), cronica lui Gr. Ureche (f. 87 r° 113 r°; anii 1561
1594), Letopiseful Tdrii Moldovei de M. Costin (f. 113 r° 132 r°;
evenimentele dintre 1595-1619). Scris foarte ingrijit.
Ms. F5 este ms. rom. 338 de la B.A.R.S.R. 1 Executat in
1784 de tefan Stirce, in Moldova. Cuprinde: Letopiseful Tdrii
Moldovei de la zidirea lumii de Nic. Costin (f. 10 r° 135 v°;
pina la anul 1561), cronica lui Gr. Ureche (f. 135 v° 156 r°;
anii 1561-1594), Letopisetul Tdrii Moldovei de Miron Costin
(f. 156 v° 255 v°; anii 1595-1619). Scris foarte ingrijit.
Ms. F6 este ms. rom. 4456 de la B.A.R.S.R. 2. Scris in juma-
tatea a doua a sec. al XVIII-lea, in Moldova, de un singur copist.
Cuprinde Letopiseful Tdrii Moldovei de la zidirea lumii de Nic. Cos-
tin (f. 1 r° 82 r°; pina la anul 1561), cronica lui Gr. Ureche
(f. 82 v° 102 r°; evenimentele dintre anii 1561-1594), Leto-
piseful Tdrii Moldovei de Miron Costin (f. 102 r° 110 v°; anii
1595-1611). Cu mai multe foi lipsa; fara inceput i färg. sfirsit.
Cronica lui Nic. Costin i a lui Gr. Ureche sint in redactii pres-
curtate. Scris foarte ingrijit.
Ms. F7 este ms. rom. 240 de la B.A.R.S.R. 3. Scris in 1803,
in Moldova, de mai multi cop4ti, printre care probabil §i Antohi
Sion. Contine: Letopiselul Tdrii Moldovei de la zidirea lumii de
Nic. Costin (f. 2 r° 144 v°; pina la anul 1561), cronica lui Gr. Ure-
che (f. 144 v° 167 r°; anii 1561-1594), Letopiseful Tdrii Mol-
dovei de Miron Costin (f. 167 r° 267 v0; anii 1595-1611). Scris
in general neglijent.
1.1.3.2.1. Faptul ca, pentru paginile privitoare la anii 1561
1594, ramura fragmentara 4i are originea in acela0 ms. SI din
care derivä i ramura lacunark se poate demonstra cu ajutorul
elementelor comune celor cloud ramuri, elemente carora li se opun
alte forme in celelalte ramuri. Iatä citeva exemple:
a) al sciu tot (totu L°) ce-au avut (avutu L°) mai bun L°
LI F1 F3, al sdu tot ce au avut L2, al sdu mai bun tot ce-au avut ml
m3, al sdu ce-au avut mai bun tot M2, al sdu ce-au avut tot mai bun L4,
tot al sciu ce au avutu Al A2. Cf. Ureche, ed. LO, p. 153/9.

1 Descris in Cat. tnss. II, p. 39-42; Repert. mss., p. 85. Ment. in copi#1,
p. 228-229.
2 Vezi Repert. mss., p. 91.
3 Descris In Cat. mss. I, p. 520-522; Repert. mss., p. 83-84.

137

www.dacoromanica.ro
 Se impun unele observatii. Versiunea din L2 rezulta, in
mod clar, din versiunea L° L1 F1 F3, prin omisiunea constructiei
finale mai bun. M2.reprezintd o varianta a versiunii M' M3 (funda-
mentala pentru ramura M), prin dislocarea propozitiei relative
ce-au avut i plasarea ei nepotrività sub regimul lui al sdu. Jar
L4, scris de acela0 copist Radu Lupescu, pare a fi utilizat ms.
M2, deoarece vine cu o modificare de topica, posibild numai de
la o baza de plecare M2 (mai bun tot > tot mai bun ). De altfel
constructia din M2 este la fel de artificiald ca cea din L4.
Privite comparativ, dintre cele 6 variante, numai varianta
I.° LI Fl F3 pare a fi reprodus versiunea origiriara.
b) Pasajul final din capitolul Pentru izvodul aminduror
cronicarilor le0*i 0 de tocmeala lor" (Letop. Sim. Dasc., ed.
C. Giurescu, p. 190/10-13 ; Ureche, Letop., ed. PPP2, p. 180/8-10),
in care Simion Dascalul vbrbWe la pers. 1 sg., s-a pastrat numai
in ramurile L i F (cu precizarea ca L7 F2 F6, fiind versiuni rezu-
mative, omit acest pasaj, iar F4 omite intreg capitolul). Iata
pasajul: Pentr-aceea i9eu vddzindu ca de-aicea innainee sà tocmdscu
scrisorile la povestea aminduroru cronicariloru, amu silitu di-am
inpreunatu scrisoarea loru la un locu i o am tocmitu de o am fdcutu
una. Insd nu numai cronicarii alegu carele a-au scris L°, iar in
celelalte manuscrise, redus la un numitor comun: Pentru aceea
si eu, vdzind cd de aicea inainte sã tocmesc scrisorile la povestea
aminduror cronicarilor, am sait de am impreunat scrisoarea kr la
un kc i o am tocmit de am fdcut tot una. Insd numai cronicarii
aleg carele ce au scris (1.1. L6, F1 F3 F5 F7). Pentru economia
expunerii, dintre variante le retinem numai pe cele mai semni-
ficative. Fraza finala se prezinta in manuscrisele lacunare astfel:
Insd nu numai cronicarii aleg (alegu L°) ce au (ce-au L° L3 L4)
scris (L°, L2 L6), Cronicarii aleg carele au scris (D). Reconsti-
tuind pe aceasta baza versiunea originara, C. Giurescu o Inca-
dreaza intre cruciulite, ca fiind o versiune coruptd: + inset' nu
mumai cronicarii aleg ce-au scris + (loc. cit., rd. 13). El avea tot
dreptul sà afirme in aparatul critic: pasajul acesta este corupt ;
intelesul lui nu 1-am putut pätnmde" (ibid., rd. 29). Textul cores-
punzator din ramura fragmentara este insa edificator: Insd
numai cronicarii aleg carele ce au (carele ce-au Fs F7, eine ce-au Fs )
scris (F1 F3 F5 F7), ceea ce insearnna: cronicarii se deosebesc
intre ei prin ceea ce au scris" (textual: insä numai cronicarii
fac deosebire, fiecare, in ceea ce au scris"). Evident ca, in acest
caz, singura ramura F ne ajutá sä reconstituim un pasaj corupt
136

www.dacoromanica.ro
Inca de la inceput (probabil in L°) in ramura L. E un exemplu
concludent cd, pentru perioada 1561-1594, ramura F nu poate
fi neglijata la intocmirea unei editii stiintifice a cronicii lui Gr. Ure-
che. Aceasta insä nu inseamn5, c5. in ramura F nu intilnim si forme
corupte. Chiar in pasajul de mai sus, lui scrisorile din ramura L
Ii corespunde in ramura F: cronicarele (F4 F3 F5 F7 ), substantiv
hibrid creat in Fx sau in FY din contaminarea lui scrisorile+
cronicari i. Natural ca sbst. cronicarele, al carui sens nu
poate fi dedus usor, produce confuzie in contextul respectiv.
Pasajul respectiv a fost omis in ramurile M si A.
Omisiunea premeditata a pasajului din partea lui Misail Calu-
gdrul si a lui Axinte Uricariul nu este, natural, probanta pentru a
demonstra derivarea ramurilor L i F dintr-un manuscris comun,
la nivelul lui Mx si Ax. Ms. Fx n-ar putea insa descinde in linie direct5.
din Sx' ? Dupä parerea noastra, nu. Concordanta de sub punctul
a, dintre L si F, nu poate fi intimplatoare. Cele douá concordante,
dintre care prima este de conceptie, se sprijina reciproc. Luate
impreuna, ele sint suficiente pentru a demonstra dependenta din-
tre ramurile L si F.
1.1.3.2.2. Raporturile dintre manuscrisele ramurii F, in ce
priveste partea din cronica lui Ureche reprodusa din Sx (anii
1561-1594), sint relativ usor de stabilit.
A. Aplicind metoda Clark, o prima diviziune in doul grupe
se impune de la sine: pe de o parte, grupa F4 F3 F4 F5 F7, cu textul
reprodus obisnuit ; pe de alta parte grupa F2 F6, in care textul
lui Ureche se prezinta intr-o versiune rezumativa. Intre cele douä
grupe exista unele deosebiri chiar si in partile in care F2 F6 redau
fraze intregi sau simple constructii din textul lui Ureche. Exemple:
a) in boald grea F2 F3 F4 F5 F7, in boale (boali F6) grele
(greli F6) F2 F6. Cf. Ureche, ed. LO, p. 147/17.
b) de-1 (di-1 F4) vor vedea (videa F1 F5, vide F4) cd-i spre
moarte F1 F3 F4 F5 F7, di-1 (de F6) vor cunoa#e (cunoafli F6) spre
moarte (moarti F6) F2 F6. Cf. Ureche, ed. LO, p. 147/19-20.
Deoarece grupul F2 F6 prezinta caracteristici distincte care-1
deosebesc de toate celelalte mss. ale ramurii, noi consideram c5.
el se axeaza pe o linie care porneste tot din Fx, ca celalalt grup.
Deosebirile absolut nesemnificative dintre F2 si F6 i datele
pe care le avem in legatura cu realizarea lor ne indreptätesc sä
presupunem ca F6 a fost copiat dupa F2.
139

www.dacoromanica.ro
 B. In cealalta parte a ramurii, P si F3 sint scrise, cam in
aceeasi perioadd, de acelasi copist (Gligoras sin Vasilie Uricariul)
dupd o sursä desigur comund, pe care o numim F, copie dupa. Fx .
Dupa P s-au tras cel putin 4 copii. Despre trei dintre ele
ne marturiseste insusi realizatorul lor, tefan Stirce, pe o
foaie lipita pe fila 208 v° a ms. P. Dintre cele 3 copii ale lui Stirce
s-a pastrat astazi una singura, F5; celelalte dou'a (FY', FY") au
disparut. Un al patrulea ms. sigur copiat dupa P este F4. Dupa
unul din manuscrisele FY' si Fr" s-a copiat F7.
Antohi Sion, care a colaborat se pare la realizarea ms. F7,
declarä intr-o insemnare manuscrisa autografa pe f. 208 v° a ace-
Juiasi ms. P ca di pe acest letopisat am scris si eu un letopisat
in zilele prea luminatului i prea inaltat<ului> domn, mariia sa
Constandin Alexandru Moruz v<oe>v<o>d 1803 sapt<emvrie>
20". Aceastä insemnare ne face sa credem ca ms. la care se ref era
Antohi Sion nu este unul i acelasi cu F7, si el din 1803, ci un altul,
derivat direct din P, zicem Fr''', manuscris care nu se mai
pastreaza in prezent. Nu stim insa. in ce masurd insemnarea este
onestd. Nu excludem nici ipoteza cá manuscrisul la care se referd
A. Sion ar putea sa. fie in realitate F7.
C. Ms. F3 si F4, care prezinta un procent ceva mai ridicat
de inovatii in grupul respectiv, au pozitii izolate ; dupd ele, se
pare, nu s-au facut copii. Asa ne explicam de ce anumite constructii,
forme sau omisiuni intilnite in F3, respectiv in F4, nu se regasesc
in nici unul dintre manuscrisele grupului din care fac parte F3 F4.
Exemple:
a) carele ce au (ce-au F5 F7) scris P F5 F7, cine ce-au scris
F3, iar in F4 lacuna mai mare. Cf. Ureche, Letop., ed. PPP2, p.180/10.
b) s-au bolndvit P F2 F3 F5 F6 F7, bolndvindu-sd F4. Cf.
Ureche, ed. LO, p. 147/6.
c) n locul lui P F2 F4 F5 F6 F7, pre locul lui F3. Cf. Ureche,
ed. LO, p. 147/10.
1.1.3.2.3. Uneori ramura F prezinta concordante, fie cu
L i M, fie cu L si A, fie cu A si M, fie numai cu M sau numai cu A.
Exemple
a) 7068 L° L1 ml m2 Fi F3; 7062 M3, 7072 Al A2. Cf. Ureche,
ed. LO, p. 142/2. Anul corect e cel indicat de ram. A. Probabil
cd Mx a avut notat din eroare anul 7062 (deci, in numerotarea cu
cifre chirilice, scris 60 in loc de 70, prin incurcarea valorilor cifrice
ale literelor). 7068 din MI M2 presupune existenta acestei forme
140

www.dacoromanica.ro
In MY ; in acest caz, in W, 7068 constituie o inovatie determinata
de context. Iar 7068 din LI F1 F3 presupune ace1a0 an in Lx.
E greu de tiut dad. 7068 este o inovatie paralela 0 independent5.
in Sx 0 in MY sau dac5. exista totu0 o legatura directa (o eventual5.
contaminare) intre aceste doua manuscrise. Pe de alta parte, nu
este exclus ca in ms. prototip Sx' sa fi fost notat anul 7068 , iar
7062 s5. fie o eroare sau o incercare de corectiune din partea copistu-
lui M3, in timp ce 7072 O. reprezinte corectiunea din partea cartu-
rarului ce era Axinte Uricariul.
b) au petrecut (petrecutu L°, nemerit M3) fenchiul (Iénchiul L°)
thu L° MI M3, i-au esit si au petrecut tenchiul sdu F1 F3. Cf. Ureche,
ed. LO, p. 154/2-3. Interventia lui M3 (au nemerit ) este o sub-
stituire a unui termen din original cu unul mai putin vag, iar i-au
esit si din F1 F3 este o amplificare de prisos. In celelalte manu-
scrise intilnim versiunile au petrecut mdsura sa LI, au fostu (fost
L4) sfirsitul lui Al A2 L2 L4. Sbst. mdsura este o interpretare
libera pentru fenchiul, necunoscut probabil copistului din Tara
Romaneasc5. care a executat manuscrisul D. Iar constructia au
fost sfirsitul lui este o interpretare, in termeni simpli, a lui Axinte
Uricariul, a carui versiune a fost luata ca model 0 de Radu Lupescu
(in ms. L2 L4).
c) ara A20, L°, Li. Le, Fl F3 F5 F7, ara cu plugul Al M3 F4,
era All M2, ara cd incolo nu putea L7. Cf. Ureche, ed. LO, p. 154/11.
Evident, dupa cum rezulta din studiul acestor variante, varianta
originard a fost ara. In mod cu totul independent, copi§tii mss.
A' M3 F4 au completat verbul cu complementul instrumental curent
(cu plugul ), caci Fx a avut sigur forma ara (dovadd mss. F1 F3
F5 F7; O. nu se uite apoi i faptul c5. F4 a fost copiat dupa F')
0 aceea0 forma a existat 0 in Mx (lectiunea eronat5. era din MY,
de unde s-a transmis in MI M2, este o dovadd sigura, de0 indirecta),
§i in Ax (dovada ara din A2). Cit despre varianta ara cd incolo
nu putea din ms. rezumativ L7, avem a face cu o divagatie
lipsita de sens.
d) nu sel afla bou A2F1F3LOL1, nu sa afla Al, lacuna mai
mare in M11113. Cf. Ureche, ed. LO, p. 158/13. E clar ca Al omite,
poate din eroare, sbst. bou ; prezenta lui in A2 este un indiciu
ca substantivul exista in Ax.
e) Dupd al noaolea an (anu Al) a domniei (domnii A2)
lui Alixandru (Alexandru Al) yodel Lapusneanul AlA2, Dupd
al noadle an a domniei lui Alexandru vodd Ldpusnianul F1F3,
Dupd al cincilea an al (a L2) domnii (domniei L6L7) lui Alixandru
141

www.dacoromanica.ro
(Alexandru L8L7) vodd (vodd om. L7) Ldpusneanul L2 L7, Dupd
al... an (anuL°M3, ani M2) a domniei (domniiM1M2 ) lui Alexandru
( Alixandru DAP ) vodd Ldpusneanul (Ldpusneanulu L°, iar M3 om.)
Lovw.M2M3. Cf. Letop. Sim. Dasc., ed. C. Giurescu, p. 174/9 ;
Ureche, Letop., ed. PPP2, p. 172/25. Dupa cum just intuise Inca
C. Giurescu (op. cit., p. 174/26-29), prototipul care sta la baza
celor trei ramuri principale de manuscrise avea loc alb intre al §i
an, intocmai ca mss. L°L1M1M2M3. Lacuna prototipului urma
sa se completeze mai tirziu probabil cu chinovar, cum se scriau
cifrele in numeroase manuscrise. In transmiterea textului cronicii,
unii copisti au incercat ei sa completeze numeralul cardinal res-
pectiv, calculind anii de la inceputul domniei lui Alexandru Lapus-
neanu (care in Ax era 1552, iar in mss. derivate din Le': 1557). Asa
se explica de ce Axinte Uricariul considera ca domnia lui Despot
incepe dupa al n o u 5.1 e a an al domniei lui Alexandru Lapus-
neanu, iar copistul care a realizat LC dup5. al cincil ea an. Noi
apreciem ca concordanta dintre A si F se explica tot ca o inovatie
paralela. Inceputul domniei lui Alexandru Läpusneanu este rela-
tat in ramura F in cadrul partii copiate dupa prelucrarea lui
Nicolae Costin, care a avut ca baza, pentru perioada 1352-1561,
un manuscris inrudit indeaproape cu M3. De bund seama ca Nicolae
Costin a fost in masura 55. completeze lacuna existenta in ms. pe .

care-I folosea el.

f) Prima fraza din capitolul Cind au perit nemtii lui
Despot": Aicea nu sd tocmdscu la poveste cronicarii lesesti (cf.
Letop. Sim. Dasc., ed. C. Giurescu, p. 195/18 ; Ureche, Letop.,
ed. PPP2, p. 183/13) e consemnata in L°D, in M si in PF3F4F5F7,
lipseste din A, din L2L7 si din F2F°. Omisiunea din F2F6 este
explicabild, deoarece aceste manuscrise sint, dupa cum am mai
ardtat, rezumative. Iar omisiunea din L2L7 Ii are originea,
credem noi, in copiile L2 si L4 ale lui Radu Lupescu, care a avut
la indemind un ms. din ramura A (el insusi este executantul ms. A2).
In schimb, omisiunea din A ar putea sa-si aiba ratiunea in intentia
lui Axinte Uricariul de a elimina tot ceea ce e susceptibil de a fi
interpretat ca apartinind lui Simion Dascalul (vezi si 1.1.3.2.1. b).
Nici una dintre concordantele enumerate aici sub punctele
a f nu infirma teza noastr5. ca cele doua ramuri L si F derivä
din acelasi manuscris Sx"' (vezi 1.1.3.2.1.). Concordantele par-
tiale ale ramurii F cu ramura M sau A sau cu grupuri diferite
de ramuri (LM ; LA ; AM) se explica, pe de o parte, prin
142

www.dacoromanica.ro
inovatii tirzii in ramurile neconcordante cu F (vezi b, c), prin
omisiuni intimplatoare sau premeditate in ramurile neconcordante
(vezi d, A prin inovatii independente in ramura F 0 in ramurile
concordante cu F (vezi e). In ce priveste faptul citat sub a, el se
grupeaz5. sau alaturi de b, c, sau aldturi de e.
Nici una dintre concordantele de sub af ale lui F cu dife-
rite alte ramuri nu reprezinta o conceptie particulard, care sa ne
determine sa grupam ramura F cu vreuna dintre ramurile M sau
A. in toate cazurile, plecind de la aceeasi forma, prin inovatii
sau omisiuni, tabloul s-a diversificat, iar F a ajuns sa concorde cind
cu o ramura, cind cu alta, cind cu un grup de ramuri, cind cu altul.
1.1.3.2.4. Cu totul altfel trebuie interpretate concordantele
dintre ramura F si M3. Iata citeva exemple:
a) au pli[ni]t M3, au plinit F1F3F7, au implinit F4F5, au
inplutu L°, au implut M1, au umplut (umplutu A1) A1A2L',
jar M2M4F2F6 remaniaza fraza. Cf. Ureche, ed. LO, p. 147/10-11.
b) in boald grea (gre F4) M3F1F3F4F5F7, in boale (boali
F6) grele (greli F6) F2F6, in boald grea ce cddzuse (cdzuse M4LI,
cddzusd L°, cdzusd L2) m1m2M4LoL1L2, in boald grea azut L3L4L5L6,
in boald grea ce zdcuse A1A2, iar L7 remaniaza textul. Cf. Ureche,
ed. LO, p. 147/17.
c) neavind (neavindu F6) nedejde (nddejdi F4, nedejdi F6F7,
nddejde F5) de (di F4F6) viatd (viia(d F2F4F6F7) m3F1F2F3F4F5F6F7,
neavind (niavindu 19, neavindu A1A2) nddejde (nedejd'i L°) de a
(di-a L°) mai firea (fi wniv., hi m1) viu ivi1m2m4L0LIA,A2.
Cf. Ureche, ed. LO, p. 147/17-18.
d) sd nu petreacd M3, sd nu petreacd (petriacei F1F3F4F5,
pitriacd F2F7) ea (ia F4) F1F2F3F4F5F6F7, sd nu pap' Al A2M1m2m4
L°D. Cf. Ureche, ed. LO, p. 148/9.
e) dintr-acealea s-au fost prindzind foamea sdrdcimea M3,
dintr-acealea (cu acele F3F4F5) s-au fost (fostu F1F2F3F6F7)
prindzind (prinzind F5F7, prinzind F4) sdrdcintea (sdrdcime F4F5)
foamea (foame F1F3F4F5F7) F1F2F3F4F5F6F7, cu acelea s-au (s-au
M2) fostu (fost M4) oprind (oprindu M2) foamea sdrdcintea ( sdrd-
cimea foamea A 1A2) M1M2M4A1A2, cu acelea s-au fostu sdrdcimea
oprindu foamea L°, cu acelea sdrdcimea s-au fost oprind foamea L 1,
cu acelea (cu aceea L3L4L5L6) -au, (au L2L3L4L5) fostu ( fost L3),
trdindu (trdind L3L4L5L6) de foam sdreicimea (sdrdcimea de foame

143

www.dacoromanica.ro
L3L4L5L6) L2L3L4L5L6, iar L7 remaniazg textul. Cf. Ureche,
ed. LO, p. 154/18-19. Cf. N. Costin, Letop., p. 560, subsol: cu
acelea s-au fost prinzind foamea saracimea; supra: de. s-au scos
seirdcimea foamea.
In exemplele citate, care sint extrase numai din expunerea
privitoare la anii 1561-1594 (singura in care ramura F nu repro-
duce cronica lui Ureche in forma prelucratg de Nicolae Costin),
grupul M3 F se diferentiazg net pe de o parte de celelalte manuscrise
ale ramurii M, pe de alta parte de ramurile A 0 L. Concordantele
dintre M3 i ramura F 0 izolarea lor in tabloul general al manu-
scriselor cronicii lui Ureche, dupg noi, nu se pot explica decit
intr-un singur fel: printr-o contaminare fie a ms. Fx (ms. cap
de ramurd pentru F) de la ms. M3, fie a lui M3 de la Fl. Dat fiind
cà nu avem nici o indicatie cu privire la data realizgrii ms. Fx,
este foarte greu de precizat, deocamdatá, in ce sens s-a produs
contaminarea.
Sint necesare unele comentarii pe marginea exemplelor
reproduse. Sub b am dat un exemplu de omisiune comung. in
M3 0 F. Sub d 0 e existg unele diferente intre versiunea din M3 .i
aceea din F, dar aceste diferente sint absolut nesemnificative
(adgugarea pronumelui ea, respectiv inversiunea topicii construc-
tiei foamea sdrdcimea); cu toate aceste diferente, 0 aici 1113 se
grupeazg cu F 0 intreg acest grup se opune versiunii pe care o
oferd celelalte manuscrise. Eroarea de grafie din 113, au put (sub a),
ne trimite, evident, mai curind la au plinit, decit la au inzplut.
Diferentele dintre anumite grupuri de manuscrise in cadrul ramurii
F (de ex.: au plinit au implinit, sub a; boald grea boale grele,
sub b) sau dintre manuscrisele cuprinse in ramurile L, A sau in
restul ramurii M (de ex.: implut-umplut, sub a ; firea-fi, hi sub c)
sint cu totul secundare in problema ce ne intereseazd: unele sint
modernizgri ale unei forme invechite (a), altele probabil adaptgri
la o constructie morfologica curent5. (b, c) etc.
Pentru exemplul de sub e, am dat §i textele corespunzgtoare
in cele doug versiuni ale cronicii lui Nicolae Costin, Letopiseful
Tdrii Moldovei de la zidirea lumii... Observdm cg versiunea din
subsol ocupg o pozitie intermediarg intre grupul M1M2M4 etc. 0
grupul M3F. Concordantele dintre versiunea C (Nicolae Costin)
0 M3 sint un indiciu ca multe, probabil majoritatea caracteristi-
cilor lui M3 (inclusiv cele din seria reprodusg aici mai sus sub
ae) existau Inca in Mz. Pe de altg parte, constatdm cd insu0
144

www.dacoromanica.ro
M3 prezinta unele diferente fatal de versiunea lui Mz, pe care o
reproduce C (ex.: dintr-acealea, fotà de cu acelea). Tocmai aceste
diferente, care sint comune i grupului F, constituie indiciul
hotaritor in favoarea ipotezei noastre ca contaminarea s-a efec-
tuat intre M3 Fz, i nu intre WFx. Cealaltal versiune a cronicii
lui N. Costin, in acest loc, reprezinta o conceptie diferitä atit fata
de grupul M3F, cit i fata de grupul ALWM2M4, precum i fata
de textul din subsol al lui Nic. Costin.
1.1.3.2.5. In aceeasi parte a cronicii lui Ureche existal cazuri
in care ramura F concorda cu ALM1M2M4 si se deosebeste de
M3, deci in care M3 se opune tuturor celorlalte versiuni, sau cazuri
in care F concord5. cu L si se opune lui A i intregii ramuri M
(deci i lui M3). Exemple:
a) era (era om. M4) de (di F4F6; de om. LI) a-1 (de-a-1
Lo Alp) st (si om. F2F6) crederea (crede M4FT2F3F5F7, credi
F4F6 AIA2Lcvm1M2M4F1F2F3F4F5F6-,--r 7, era de a sd temerea M3.
Cf. Ureche, ed. LO, p. 148/7. Inovatia temerea din M3 este o forma
eronatd in loc de crederea, copistul fiind cu gindul la temindu-se
din propozitia supraordonatd. Vezi op. cit., ed. cit., p. 148/6.
b) Pasajul final din capitolul Pentru izvodul aminduror
cronicarilor lesasti si de tocmeala lor" (Letop. Sim. Dasc., ed.
C. Giurescu, p. 190/10-13 ; Ureche, Letop., ed. PPP2, p. 180/8-10),
pe care 1-am comentat intr-un alt context (vezi 1.1.3.2.1. b):
Pentru aceea si eu, vdzind cd de aicea inainte sd tocmesc scrisorile
la povestea aminduror cronicarilor, am silit de am impreunat scri-
soarea lor la un kc si o am tocmit de am fdcut tot una. Insd numai
cronicarii aleg carele ce au scris DL6, F1F3F5F7. Pastrat in ramu-
rile L i F (absenta din L7F2F4F6 se datoreste unor motive de
ordin tehnic: cu exceptia lui F4, unde lipseste intreg capitolul,
celelalte versiuni sint rezumative), acest pasaj a fost omis, se pare
cu premeditare, de catre Misail Calugarul si de catre Axinte
Uricariul. Ramurile M si A nu-1 au.
Divergentele dintre F i M3 (eventual chiar M) tidied urmal-
toarele intrebdri:
1) Nu cumva contaminarea s-a produs intre FZ i un ms.
derivat din Mz, fie pe aceeasi linie cu M3 (deci intermediar intre
MZ si W), fie pe o linie diferita, dar derivatä din axa Mt M3?
Pozitiile probabile ale acestui ms. din ramura M ar fi deci:
10 Critica textuali Fi editarea literaturii ron-tane vechi c. 941 145

www.dacoromanica.ro
 a) b)
bt.
M.

bt.

In prima sterna, ms. respectiv ar fi M", iar in a doua M".

2) Sau contaminarea s-a produs totusi intre FZ si M3, iar
divergentele se explica pur i simplu ca locuri in care copistul lui
FX nu a mai urmat pe M3, ci pé Lx, manuscrisul de baza al ramurii F
pentru evenimentele dintre anii 1561-1594 ?
In lumina concordantelor F si M3, care sint mult mai nume-
roase decit divergentele (vezi mai sus 1.1.3.2.4), noi inclindm
pentru ipoteza a doua.
De un apel al lui Misail Calugarul la ms. FX nu poate fi vorba
din capul locului, deoarece copia W a fost realizatä Inca in timpul
vietii lui Miron Costin si inainte ca Nicolae Costin sd-si fi aid:tuft
compilatia sa Letopisetul Tdrii Moldovei de la zidirea lumii..., pe
cind ms. FX este sigur posterior intocmirii letopisetului lui Nicolae
Costin.

1.2. OBSERVATII GENERALE CU PRIVIRE LA CIRCULA-

TIA MANUSCRISELOR. GRUPURI DE MANUSCRISE
REZULTATE DIN CONECTAREA UNOR PARTI DE
MANUSCRISE APARTININD UNOR RAMURI DIFERITE
(C +L; C+F; L+ A)
Dupa prezentarea manuscriselor, se impun anumite obser-
vatii de ansamblu i observatii cu privire la relatiile dintre unele
ramuri ale filiatiei.
Am vdzut ca letopisetul lui Gr. Ureche s-a transmis pind
in zilele noastre in cel putin 24 de copii manuscrise. Pentru istoria
limbii literare i pentru istoria culturii rornanesti nu e lipsit de
interes faptul c5. unsprezece din cele 24 de copii sint facute de
munteni sau in Tara Româneasca, alte 12 (cele 7 din grupul
F + 2 din grupul M + 3 din grupul L) sint copii realizate in
Moldova, de moldoveni, iar 1 ms. reprezintä traducerea in limba
latinà a unui ms. din ramura L.
146

www.dacoromanica.ro
 Cel mai vechi manuscris dateaza de pe la 1670 (cel aflat in
biblioteca Muzeului de literatura a Moldovei din Iasi, executat in
Moldova ; grupul L), urmat de un altul, de la sfirsitul secolului
al XVII-lea (ms. rom. 169 de la Biblioteca Academiei. Republicii
Socialiste Romania, executat in Moldova ; grupul M), iar cel mai
nou de la 1830 (ms. rom. 3439 de la Biblioteca Academiei
Republicii Socialiste Romania, provenit din Tara Româneasca ;
grupul L). Exista un ms. si mai nou (ms. L°1), copia lui Gr. Cretu
dupd L°, dintre cca. 1900-1916, copie facuta insa pentru nece-
sitati de studiu, nu pentru popularizarea, in aceasta forma, a
operei. Aproape toate celelalte sint copii din secolul al XVIII-lea.
Excluzind versiunea originala a lui Ureche i pornind de la
versiunea interpolata a lui Simion Dascalul, sterna copiilor manus-
crise ale cronicii lui Grigore Ureche presupune in mod obligatoriu
existenta a inca cel putin 19 manuscrise 1, marea majoritate datind
din a doua jumatate a secolului al XVII-lea si de la inceputul
secolului al XVIII-lea. Deci cronica lui Ureche a circulat in cel
putin 42 de manuscrise in perioada cuprinsa intre moartea autorului
(1647) si data primei publicari a textului (1852).
Din acest total reIativ, 23 de manuscrise cuprind cronica lui
Grigore Ureche ca opera autonomd (10 manuscrise pastrate -I- 13
manuscrise pierdute), daca socotim interpolarile lui Simion Das-
cdlul, Misail Calugarul, Axinte Uricariul i cele urmatoare, precum
si lacunele i modificdrile de text sau stilizarile de proportii reduse,
locale, ca fapte totusi secundare. Astfel, manuscrisele din grupul
A (2 pastrate + 1 pierdut) contin letopisetul lui Grigore Ureche
ca o opera de sine statatoare, care nu e inlantuita in vreo suita
cronologica de letopisete. De asemenea, mss. din grupul M (4
pastrate + 4 pierdute), cu deosebirea ca aici cronica lui Ureche
este urmata de aceea a lui Miron Costin, care o continua 2. Sapte
manuscrise din ramura L (4 pastrate + 3 pierdute) transmit, si
ele, cronica lui Ureche ca o opera autonoma, fara a o atasa la vreun
alt letopiset care sa o preceada sau sä o continue. La cifrele de mai
sus trebuie incluse si prototipurile grupurilor amintite (2 manu-
1 Cu privire la uncle dintre acestea exista chiar informatii mai precise:
numele copistului, anul executarii copiei etc.
2 Am vazut intr-un capitol anterior ce semnifica4ie poate avea faptul ca
unul dintre mss. grupului M (M2) merge cu expunerea cronicii lui Ureche numai
pin& la 1591 (nefiind continuat de nimic) i faptul cà un alt manuscris (M4) are
trunchiata numai expunerea de la 1592 inainte (fiind totusi urmat de cronica lui
M. Costin).

147

www.dacoromanica.ro
scrise: Sx" i Sx11, ambele pierdute). Bineinteles Ca manuscrisele
de la care pleaca aceste prototipuri (deci: originalul lui Ureche,
copia interpolata a lui Simion Dascalul i Inca cel putin 1 manus-
cris toate pierdute) au redat, i ele, opera respectiva ca o lucrare
independenta 1
In schimb, celelalte 19 manuscrise, din acelasi total rela-
tiv, contin partea de la inceput a cronicii lui Ureche in forma
prelucrata de Nicolae Costin pentru letopisetul sdu. Ca intindere,
aceasta parte prelucrata nu este aceeasi in toate manuscrisele.
Distingem aici doua grupuri de manuscrise. In primul grup, alca-
tuit din 8 manuscrise ale ramurii L (6 pastrate + 2 pierdute),
copiile reproduc la inceput letopisetul lui Nicolae Costin pina
la evenimentele din anul 1439, iar de aici inainte, pentru perioada
1439-1594 (de la capitolul De nifle tdtari ce au pradat lam) re-
produc cronica lui Ureche cu interpoldrile lui Simion Dascalul
si cu lacunele specifice ramurii respective 2. Partea din letopise-
tul lui Nicolae Costin, care, in cele opt manuscrise mentionate,
este prelucrata i compilata dupd cronica lui Ureche, cuprinde
perioada 1352-1439. Trei din cele opt manuscrise (toate 3 pas-
trate) au, in plus, in continuarea cronicii lui Ureche, cronica
lui Miron Costin.
Iar al doilea grup, alcatuit din 11 manuscrise, toate din
ramura F (7 pastrate si 4 pierdute), incepe si el cu letopisetul
lui Nicolae Costin, dar reproduce acest letopiset pin5. la domnia
lui Despot voda (1561), dupa care copiile reproduc textul cronicii
lui Grigore Ureche (1561-1594) 3. Aici, partea din letopisetul
costinian care e prelucrata si compilata dupd cronica lui Ureche,
cuprinde perioada 1352-1561. In continuarea cronicii lui Ureche,
copiile redau cronica lui Miron Costin intr-o forma trunchiata:
2 manuscrise (ambele pastrate) contin partea privitoare la anii
I Am exclus din aceste calcule copia lui Gr. Cretu (L°1).
2 Cll o anumit a. rezervä insa. Folosind un ms. derivat pe alta linie din L°,
Radu Lupescu completeaza, in ms. L4, grupul de capitole Povestea ,si tocmala
altor IdoL., grup absent in LI si L2 i, probabil, si in Lc si Lc' (vezi § 1.1.3.1.9.).
Dintre copiile dupa. L4, 3 mss. pastrate (L3, L6, L6) + 1 ms. pierdut (Lc") reproduc
plusul introdus de Radu Lupescu, iar al patrulea ms. pastrat (ms. L7), redind
cronica lui Ureche, deci partea privitoare la anii 1439-1594, intr-o forma rezurna-
tiva., nu mai gaseste necesar sä retinä lunga divagatie a lui Gr. Ureche.
Dupa. L2, din cite stim astazi, nu s-a facut nici o copie.
3 In doul dintre cele 7 manuscrise pastrate ale grupului F, textul cronicii
lui Ureche, corespunzator perioadei mentionate (1561-1594), este, in plus, si
rezumativ.

148

www.dacoromanica.ro
 STEMA MANUSCRISELOR CRONICH LW GR. URECHE
LETOPISETUL_TARII MOLDOVEI
LEGENDA DEPOZITE
0 = manuscris pierdut Muncul de litcraturã (Casa Dosoftct), Iai
= manuscris pastrat IA 13.A.R.S.R (fondul mssc latine), Bucuresn
ms. = manuscris (ul) 1.2: Arhio ale Statului, Brasos
mssc. = manuscrisc A2: Bibliotcca centrala unto crsttara M.
n = nfl numtle necunoscut Emincscu" Iasi
(dc...) Ls biblioteca prof. Gh. Cardas,
Mold.= Moldova IP f Bucurcstt
T.R. = Tara Romincasci Toxic ccichltc manuscrtsc pastrate ale ramu-
[ ) data exccutarii msului rilcr M,I ,P,.\ sc afli la Biblioteca Acad.-11cl
Ux 0 versiunea originali Grupul face corp Ryublicii Socialiste Rurninta (fondul mssc
Gr. Ureche [1642 1647] comun Cu romincso , Bucurcgi

S"
versiunea interpolati
Sim. Daalul [cca 1654-1660] Mold.
copie defectuast
S' ' [1660:-1670] Mold.

SI"

RAMURA L
(LACUNARA)

copie comandati Lc [1660-1670]

RAMURA A Mold.
AXINTF URICARIUL) de stoln Constantin
Cantacuzino
vetsiunea interpolati versiunea interpolati [1669-73]
Azint Uricariul RAMURA M (MISAIL CALUGARUL) Misail Cilugarul
[1711] Mold. [cca 1675-1685] Mold.
Ar
112

MY
1= ms. 169
1' [sf. sec. 17] Mold. RAMURA C (NIC. COSTIN)
ms. 174 ms. V-3 M" M2 versiunea prelucrad N Costin
[1724] [1725] ms. 103
[cca 1700-1712) Mold.
T.R. C2
T.R. [incep. sec. 18]
6 msse pastrate
Mold. -1- 2 msse. pierclute
17 msse. plstr.
+4 msse. pierd (e copiata prelucr
priv. la anh
mz (e copiati prelucr. 1352 1439)
56 msse. pästrate priv. la anii
ms. 2506 + n msse. pierdute 1352-1561)
[cca 1730] T.R. Fc
copie trunchiad (de (e prelucr. partea prisf. F2
la anii 1352-1594) L' .... ms. 354
ms. 115
la 1591 1nainte)
copse defectuoasi [1726] Mold.
Lc' (himp. sec. 18)
ms. 1445 Mold.
[incep. sec. 18]
T. R Lc F=
L4
ms 59 Lc" ms. 268 ms. 120
[1720-30] [1720-30] [1746] Mold.
T.R. T. R.
ms. 3039 L"
[incep. sec. 18]
T. R. [sf.sec. 18] Mold.
L'
mssele comin ms. 2601 Fc
numai partea [sec. 18] ms. 4456 I
privitoare la T. R. hum. II. scc. 18] I
anil
1439 1594 Mold.
copie trunchiati (de la 1592
inainte) g defectuoasá (1): versiunc
M2 rezumativ5) FS Fr' [1784]
ms. 440 [cca 1791 92]
Mold. copia ms. 338 Mold. °
[1784]
122
ms. 400
[sf. sec. 18 incep. sec. 191 .
I. Budai-Deleanu [1784] Mold. Mold. [1784] Mold.
T.R. (?) Lc
Ims. 30914
[1803] T.R.
mssele comin numai partea
ms. lat. 115 privitoare la anii 1561 1594
L' [cca 1795-1804] F2 (F2 F2: versiune rezumatis
ms. 3439 Lwow trad. lat. ms. 240
[1830] T.R. I.Budai-Deleanu [1803] Mold,
............................. Ramura F (FRAGMENTARA)
Lox
copia Gr. Crmu
[cca 1880-1900]

www.dacoromanica.ro
1595-1619, iar 8 manuscrise (5 pastrate + 3 pierdute) contin
partea privitoare la anii 1595-1611. Probabil cà prototipul ra-
murii s-a oprit 0 el la anul 1619 1.
Daca. la acestea adaugam i cele 2 manuscrise ale ramurii M,
care reproduc cronica lui Ureche intr-o versiune trunchiata. in
partea finald (de la anul 1591, respectiv 1592 inainte 2), constatam
c5. marea majoritate a manuscriselor pastrate care ne-au transmis
cronica lui Grigore Ureche, i anume 15 manuscrise din cele 24,
nu reproduc aceasta cronica in intregime.
La cele 42 de manuscrise care redau in intregime sau numai
partial cronica lui Ureche, trebuie adaugate i cele 56 de copii
manuscrise ale compilatiei lui Nicolae Costin, Letopiseful Tdrii
Moldovei de la zidirea lumii pia la 1601, care, pentru perioada
1352-1594, transmit intreg textul cronicii lui Ureche intr-o
forma, mai mult sau mai putin, prelucrata 3. In aceasta privinta,
Nicolae Costin a folosit pentru compilatia sa o versiune a cronicii
lui Ureche din ramura M, care, deci, pe linga interpoldrile lui
Simion Dascalul, le cuprinde i pe cele ale lui Misail Calugarul.
Compilatia integrala a lui Nicolae Costin a stat la baza copiilor
trunchiate ale cronicii sale existente in ramurile F i L ale stemei
manuscriselor lui Grigore Ureche, despre care am vorbit mai sus.
1 C. Gi urescu (Noui contributiuni, p. 6) semnala si un al treilea
grup de manuscrise in care prelucrarea lui Nicolae Cost in ar fi combinata cu
un fragment din cronica lui Gr. Ureche neprelucrat de fiul lui Miron Costin
In realitate, toate manuscrisele Letopiselului Tdrii Moldovei de la zidirea lumii
a caror expunere se incheie cu evenimentele de la inceputul anului 1594 si
care reprezinta redactia catre domn, ne ofera, pentru perioada 1579-1594,
o versiune cu neinsemnate modificari (uneori : o versitme prescurtata) a partii
respective din cronica lui Gr. Ureche. Textul in discutie Sncepe cu capitolul
privitor la mazilirea lui Petru $chiopul (dec. 1579) si merge pink la ultima
fraz& inclusiv a cronicii lui Ureche (vezi Ur ec h e, Letop., ed. PPP2, p.
212-225). Versiunea respectivã se afla in peste 25 de manuscrise (vezi
Repert. rnss., p. 80-96), nu numai in 3 mss., cum afirma C. Giurescu. In
plus, unul dintre cele 3 mss. indicate de C. Giurescu, ms. rom. 345 de la
B.A.R.S.R., contine cu totul altceva si nu face parte din acest grup (vezi
Cat. mss. II, p. 59-61)1 Prezentind prea multe abateri de la versiunea origi-
narl, in comparatie cu M3, care deriv& de asemenea din Me, am considerat
totusi acest grup de important& secundara pentru stabilirea unei editii a
cronicii lui Gr. Ureche.
2 Vezi nota 2, p. 147.
3 Vezi prezentarea manuscriselor letopisetului lui N. Costin in Repert. mss.,
p. 80-96. Din totalul de 69 copii manuscrise am scazut 13 copii rnanuscrise, care
reproduc letopisetul lui N. Costin partial. Sint tocmai cele 13 manuscrise despre
care am vorbit mai sus (6 mss. din grupul L + 7 mss. din grupul F, toate pastrate)
§i care contin i o parte din cronica lui Gr. Ureche.

149

www.dacoromanica.ro
 Dupa cum am aratat si in sterna alaturatd, prototipurile
celor 4 ramuri principale se leaga intre ele astfel: L 0 F pleacà
de la un manuscris comun, astazi pierdut, numit de noi Sim ;
M si A deriva dintr-o copie Si", si ea disparuta ; iar Sz" si Si"
reproduc o copie sau, eventual, chiar originalul versiunii inter-
polate a lui Simion Dascalul, care de asemenea nu se mai pas-
treaza.
Urmind acelasi criteriu, al compararii textelor, in inte-
riorul fiecarei ramuri, am stabilit relatiile dintre manuscrise, adu-
cind unele completari si corectiuni stemei propuse de Constantin
Giurescu.
0 prima observatie care se impune din analiza tabloului
filiatiei manuscriselor cronicii lui Ureche este ca aceasta cronica
a avut o larga circulatie, numai prin intermediul unor copii manu-
scrise, timp de douá secole dupa moartea autorului, pina la publi-
carea letopisetelor moldovenesti de catre M. Kogalniceanu, cind
cronica lui Ureche vede pentru prima data lumina tiparului.
Textul cronicii a circulat si a fost multiplicat atit in Moldova, cit
si in Tara Româneasca.
A doua constatare pe care o facem este ca textul cronicii
lui Ureche, in drumul pe care 1-a parcurs pind in pragul epocii
moderne, a suferit cele mai variate modificari, amputari, inter-
polari. Nici una dintre cronicile vechi românesti nu a fost supusd,
de-a lungul timpului, la atitea transformári ca acelea din Leto-
pisetid pirii Moldovei a lui Grigore Ureche. Tocmai de aceea
Letopiseful lui Ureche ridica extrem de dificile probleme de editare
si de interpretare. Asa ne explicam si varietatea solutiilor propuse
in editarea textului, si diversitatea parerilor cu privire la pater-
nitatea lui.

www.dacoromanica.ro
 2. PROBLEMA PATERNITATII CRONICIL INTERVENTIILE LUI
SIMION DASCALUL

2.0. Dat fiind ca Simion Dascalul Ii declina numele la anu-

mite interpoldri mai mari, M. Kogalniceanu, atunci cind a publicat
cronica lui Ureche, in 1852, a separat toate addugirile pe care el
le socotea ca fiind ale lui Simion Dascalul, intr-un apendice al leto-
pisetelor. Textul propriu-zis al cronicii a fost atribuit de editor lui
Grigore Ureche. M. KogAlniceanu reia, in fond, teza mai veche a
cronicarilor rorhani din generatiile imediat urmatoare aceleia a
lui Ureche.
Mai tirziu insä, pe masura ce s-au descoperit noi manuscrise §i
pe mdsura ce ele au inceput sa fie studiate, cronica a fost atribuita
intiiu lui Nestor Ureche, tatal cronicarului (de catre B.P. Hasdeu,
Aron Densusianu) 1, apoi din nou lui Gr. Ureche (de catre Stefan
Or4anu, I. Bogdan, N. Iorga, P.P. Panaitescu etc.) 2.
Spre deosebire de predecesorii sai, Constantin Giurescu consi-
dera ca autor principal pe Simion Dascalul. Un amendament
aduce acestei teze Constantin C. Giurescu, dupa aparitia lucrarii
lui P.P. Panaitescu, Influenfa polonei in opera si personalitatea
cronicarilor Grigore Ureche i 111iron Costin (Buc., 1925). Constantin

1 Vezi B.P. Hasdeu, Archiva istoricd a Romániei, Bucureqti, tom. I,

partea 1, p. 117 (not5.), (nr. 15 din 20.XI.1864) ; torn. III (1867), p. 134 ;
i d e m, rec. la Cronicele Romântel publ. M. KogAlniceanu, vol. I, Buc., 1872,
[In] Colurnna lui Traian" (Bucuresti), III, nr. 31 (131), 15 sept. 1872, p. 273-275
(reprodus i in Rorninul" [Bucuresti], 18 sept. 1872) ; Ar on Densusian u,
Cronica lui Nestor Ureche, [In] Revista critia-literara." (Iasi), I (1893), p. 201
210 ; cf. si p. 445-454.
2 Vezi In special argumentarea lui S,t. 0 r s a n u. Cronicarii moldoveni
din sec. al al X V. Bucuresti, 1899.

151

www.dacoromanica.ro
 C. Giurescu considera ca letopisetul in chestiune are doi autori:
Grigore Ureche 0 Simion Dascalul, sub numele carora istorio-
graful modern chiar publica textul in cele trei editii ingrijite de
dinsul.
In ciuda argumentelor lui Constantin C. Giurescu, teza mai
veche, dupa care autor ar fi numai Gr. Ureche, continua sà fie
sustinuta de un numar mare de specialisti (P.P. Panaitescu,
I.C. Chitimia etc.). Discutiile cu privire la problema paternitatii
cronicii au fost redeschise In timpul din urma (1960), cu prilejul
aparitiei editiei a doua a cronicii lui Ureche (1958) sub ingrijirea
lui P.P. Panaitescu. Constantin C. Giurescu 10 reafirma punctul
de vedere mai vechi. Recent insa, intemeindu-se pe studiul apro-
fundat al izvoarelor externe ale cronicii lui Ureche, I.C. Chitimia
a adus dovezi de netagaduit in favoarea paternitatii lui Gr.
Ureche asupra cronicii 1.

2.1. Vom examina principalele teze 2.

2.1.0. Nici unul dintre manuscrisele prin care s-a transmis
cronica lui Grigore Ureche nu poarta indicatii care sä ne ajute sä
delimitam precis adaugirile sau interventiile lui Simion Dascalul.
Ba mai mult, Simion Dascalul, in versiunea pe care o pune in
circulatie 0 care este singura cunoscutd astazi, se declara autor
principal 3.
Simion Dascalul intervine mai ales in anumite momente
nodale ale cronicii lui Grigore Ureche. Astfel, el are un adaos
destul de intins la prefata lui Grigore Ureche, apoi un altul in
partea introductiva, cu privire la originea poporului roman si
la descalecatur din Maramures, 0 alte asemenea adaugiri 0
interpoldri.
Uneori Simion Dascalul isi mentioneaza numele in inter-
poldrile sau adaugirile pe care le face, alteori nu si-1 mentioneaza.
Astfel, la inceputul primei interventii mai ample, dupa prefata
lui Grigore Ureche, Simion Dascalul zice: Dupa aceea, si eu carele
sintu intre cei pacatosi, Simion Dascal, apucatu-m-am 0 eu pre
1 Chitimia, Probleme, p. 197-272.
2 Solutia propusl de B.P. Hasdeu si Aron Densusianu s-a dovedit a nu fi
nici macar verosimilã. Consideram inutil s5. mai reproducem criticile aduse acestei
teze. Un istoric al pärerilor cu privire la paternitatea cronicii lui Gr. Ureche, vezi
in Chitimia, op. cit., p. 198-200.
3 Vezi asa-zisa prefat&" a lui Simion DascAlul, In Anexa I, P. 405/1-405118.

152

www.dacoromanica.ro
urma altora a scrie aceste povesti, ce intr-inse spune cursul ailor
viiata domnilor..." (ms. L°, f. 2 v°; cf. ms. L1, f. 3 v° -- 4 r°) 1
La sfirsitul capitolului pe care-1 adauga. cu privire la originea
poporului roman, spune: Ce aceasta poveste a lui Laslau craiu
ce spune c-au gonit pre cesti Mari, nu o au scos Ureche vornicul
din letopisetul cel lesescu, ci eu Simeon Dascalul o am izvodit
din letopisetul cel ungurescu, care poveste o am socotit, pre semne
ce aratd, ca poate fi adevarata" (ms. L°, f. 7 r° v°; cf. ms. L1,
f. 12 r° v°) 2. In legaturä cu domnia lui Despot Vodd, afirma:
Iara eu Simion Dascalulu, vrindu cu adevaratu ca sä pociu
dovedi acestu lucru mai alesu i deschisu pentru Dispot voda,
cetindu izvoadele, am cercatu i eu la cronic[ari]ul lesescu s-am
aflat izvodul carele iaste chizmitu mai denainte vreme de Ale-
xandru Gvagninu..." (ms. L°, f. 125 v° 126 r°; cf. ms. L1, f. 126
v° 127 r°; ms A1, f. 123 v° si A2, f. 92 v°) 3. In alte cazuri insa
Simion Dascalul nu se numeste sau nu se indica. De aceea, deter-
minarea interpolarilor sale a constituit, i constituie Inca, o pro-
blema mult dezbatuta in istoriografia noasträ 4.
2.1.1. Constantin Giurescu a afirmat ca, in ultima instanta,
nici nu pot fi determinate toate aceste interpoldri. Ba mai mult.
Tinind searna si de faptul Ca Ureche insusi reproduce pasaje intregi
din letopisetul moldovenesc" (care a fost atribuit de C. Giurescu
lui Eustratie Logofatul) i acordind incredere prea mare decla-
ratiilor personale ale lui Simion Dascalul, C. Giurescu, dupa cum
am mai aratat, a sustinut ca autorul principal al cronicii, asa cum
o cunoastem, nu este cel propus de M. Kogalniceanu si de isto-
riografia ulterioara, adica Grigore Ureche, ci Simion Dascalul 5.
Dupa C. Giurescu, cronica lui Ureche a fost numai unul din
izvoarele interne" ale lui Simion Dascalul, alaturi de letopisetul
moldovenesc, de cel latinesc si de cel unguresc, astazi toate pier-
dute"°.
1 Vezi Anexa I, p. 40511-4.
2 Vezi Anexa I, p. 417/13-41813.
3 Cf. Urech e, Letop., ed. PPP2, p. 175-176.
4 Cu privire la valoarea interpolarilor lui Sim. DascAlul, vezi in special
Chitimi a, Probleme, p. 245-246, 253-265, 270-271.
5 Editia publicaa de C. Giurescu (Bucuresti, 1916) poartä titlul: Letopi-
setul Tarii Moldovei pita la Aron vodä (1359-1595) intocmit dup6 Grigore Ureche
vornicul, Istratie logoatul si altli de Simion Dascalul".
6 C. Giurescu, Noui contribuliuni, p. 91.

153

www.dacoromanica.ro
 2.1.2. Mai tirziu, studiind izvoarele polone ale cronicii lui
Ureche, P.P. Panaitescu a incercat sa demonstreze ca interpo-
lärile lui Simion Dascalul pot fi usor delimitate, daca tinem seama
de izvoarele de informatie ale acestuia, diferite de cele ale lui
Ureche 1 Autorul cronicii este deci Grigore Ureche. Teza a fost
reluata. de P.P. Panaitescu, cu 0 serie de elemente noi, in studiul
introductiv la cele doua editii ale cronicii lui Ureche (ed. I, 1955 ;
ed. a II-a, 1958), publicate sub ingrijirea autorului studiului.
In editiile sale, P.P. Panaitescu diferentiaza, cu ajutorul unor .

caractere tipografice speciale (caractere petit), toate interpoldrile

cronicii lui Ureche, mentionind de fiecare data cui apartine inter-
polarea respectiva.
2.1.3. Impotriva acestei solutii s-a pronuntat Constantin
C. Giurescu, care in studiul introductiv la editia aceleiasi cronici,
pe care a publicat-o dinsul (ed. I, 1934 ; ed. a II-a, 1939 ; ed. a
III-a, 1942), pune in circulatie o noua teza: Grigore Ureche si
Simion Dascalul sint impreuna autorii cronicii. Const. C. Giurescu
reia aceasta teza si dupa aparitia editiei a doua a cronicii lui Ureche,
ingrijita de P.P. Panaitescu 2 Argumentele pe care le aduce isto-
ricul modern sint acestea: cu toate ca multe interpolari pot fi
atribuite cu certitudine lui Simion Dascalul, iar altele cu probabi-
litate, exista numeroase cazuri in care, prin natura informatiei
sau prin modul de expunere a ei, autorul poate fi tot atit de bine
Grigore Ureche, ca si Simion Dascalul. Dat fiind numärul mare al
interventiilor lui Simion Dascalul si dat fiind ca a elimina aceste
interventii (care nici nu pot fi precizate totdeauna) inseamna
a mutila cronica, textul cronicii trebuie atribuit deopotriva lui
Grigore Ureche si Simion Dascalul.
2.2. Dacä analizam insa continutul declaratiilor personale
ale lui Simion Dascalul, caracterul interpolarilor sigure datorate
lui si natura izvoarelor indiscutabile folosite de el, vom constata
ca problema determinarii unor cazuri de limitä, adica a unor
pasaje care pot fi atribuite, in egal5. masura, lui Simion Dascalul
si lui Grigore Ureche, nu e cazul sà se mai puna.
1 Panaitescu, Infl.pol.
2 Vezi LR 9 (1960), nr. 4, p. 76-86. Vezi si räspunsul lui P.P. Pa na i-
tesc u, in aceeasi revisa, anul citat, nr. 6, p. 55-63.

154

www.dacoromanica.ro
 In toate declaratiile pe care le face la persoana intii singular,
Simion Dascalul se dovedeste arogant, läuddros, superficial, un
om care vrea s. parä mai mult decit este. Aproape de fiecare data
se scoate in evidenta in opozitie cu Grigore Ureche. De exemplu,
referindu-se la documentarea cronicii, afirma ca Grigore Ureche
scrie mai mult din cartile streinilor, decit din izvoadele noastre",
pe cind el, Simion Dascalul, se bazeaz5. pe un numar mai mare
de izvoare i va relata toate pre rind". Grigore Ureche afirmase
ca letopisetul moldovenesc", pe care-I foloseste ca izvor, merge
pind la domnia lui Petru chiopu1, pe cind el, Simion Dascdlul,
a aflat un izvod de-nceput" pina la domnia lui Vasile Lupu 1
s.a.m.d.
Interpolarile sigure ale lui Simion Dascalul, mai ales cele
marcate de el ca atare, sau dubleaza unele capitole ale textului
initial, sau contin relatdri cu totul nesemnificative. Astfel, dup5.
ce Grigore Ureche arata ca de la Rim ne tragem" i vorbeste
de rasipirea tariei dintiiu" 2, Simion Dascalul adauga cloud
capitole succesive: De ijderaniia moldovenilor..." si De desca-
lecarea Maramuresului". Aici, intemeindu-se pe un izvor strain
(unguresc", zice autorul interpoldrii), neidentificat pina acum, si
confundind epoci istorice destul de distantate, Simion Dascalul
sustine ca rorranii sint descendentii tilharilor trimisi de imparatul
Romei (care anume, nu se precizeaza) lui Laslau, craiul maghiar, in
campania acestuia impotriva tatarilor, tilhari care s-au stabilit
apoi in Maramures 3. Intr-un alt capitol, plasat tot in preambulul
letopisetului (0 poveste den predoslovia letopisetului cestui
moldovenescu, ce intr-insa spune cä iaste facuta tara den doao
limbi, de rumani si de rusi..."), Simion Dascdlul expune o poves-
tire despre Iatco prisacarul, interesant5. ca document de literatura
artistica, dar fantezista sub raportul informatiei istorice 4. Capi-
tolul privitor la domnia lui Despot voda contine de asemenea o
declaratie a lui Simion Dascalul despre interventia sa in cursul
acestui capitol5. Interventia s-ar intemeia, dupa spusele lui Simion
1 Vezi Chit im ia, Probleme, P. 245-246.
2 Vezi Anexa I, p. 410/12, respectiv 413/1.
3 Vezi si prezentarea cuprinzátoare i documentatä a lui Chitimi a,
Probleme, P. 253-260. Vezi, de asernenea, P.P. Pana it esc u, Contribution
a l'histoire de la littérature de chancellerie dans le sud-est de l'Europe, [In] Revue
des etudes sud-est européennes" 5 (1967), nr. 1-2, p. 33.
4 Vezi Chitim ia, Probleme, p. 257-258.
3 I d., ibid., p. 260-261.

155

www.dacoromanica.ro
DascAlul, pe versiunea polonezd a cronicii lui Al. Guagnini datoritä
lui M. Paszkowski. Analizind textul cronicii in lumina izvoarelor
poloneze, I.C. Chitimia aratd cd, si de data aceasta, avem a face
cu un truc al Iui Simion Dascdlul: consideram cd Ureche 1-a cu-
noscut pe Gwagnin si foarte probabil Simion Dascdlul nu 1-a
cunoscut, insusindu-si comentariile lui Gr. Ureche" 1. Interventia
lui Sim. Dascalul s-ar putea reduce aici la incurcarea expunerii
si la introducerea unor afirmatii necontrolate 2.
Dacd analizam caracterul acestor interpolatii mai ample,
datorite in mod sigur lui Simion Dascdlul, observam cd acesta
este lipsit de spirit critic, e de rea-credinta si mistificd adevdrul
istoric. Este foarte probabil ca povestea de ijderenia moldove-
nilor" sd plece de la unele evenimente din istoria Ungariei, care
insd, prin traditia orald si prin amplificdri ulterioare, sa fi ajuns
la rdst5.1mAciri grosolane ca aceea din interpolarea lui Simion
Dasedlul. Pe de altd parte, este cu totul improbabil ca Simion
Dascalul sa fi cunoscut un letopiset intern mai dezvoltat decit
letopisetul moldovenesc" folosit de Grigore Ureche, in sensul
cd mergea pind la domnia lui Vasile Lupu. Este aproape imposibil
ca acest letopiset, dacd a existat, sa nu fi fost cunoscut si sa nu
fi fost citat de Ureche. Relevdm aci si faptul cd pentru perioada
1587-1594, in relatarea cdreia Grigore Ureche foloseste traditia
orald, nu se intilneste nici o interpolare sigurd a lui Simion Dascd-
lul 3.
Un ultim argument ni-1 furnizeazd Miron Costin, care, men-
tionind cd pentru perioada pind la domnia lui Aron Vodd existd.
letopisetul lui Grigore Ureche, declard in mod categoric: iard
de la Aron vodd scris nu sd afld, nice de altul, nici de Ureche
vornicul", motivind aceastd lipsd, imediat in continuare, astfel:
1 Id. ibid., p. 261.
2 Cf. P.P. Pa na it es c u, Introducere la Ureche, Letop., ed. PPP2, p. 46.
3 Credem a ceea ce considerl P.P. Panaitescu, In legAtua cu domnia lui
Petru voc16. Cazacul (1592), drept o interpolare a lui Simion Dasalul, trebuie
interpretat astfel. Interventia lui Simion Dasalul se poate reduce numai la
prima propozitie 0 la ultima ft-az& a scurtului capitol. Noi entem de pärere ca. prin
letopisetul cestu moldovenescu" trebuie sa lntelegem aci chiar letopisethl lui
Grigore Ureche. Cautind amAnunte In cronica lui GuagniniPaszkowski, Simion
Dasalul constaa ca. acolo nimica nu scrie" despre venirea din Tara Le§easca.
0 insaunarea lui Petru vod6. Cazacul 0, deci, puneinformatia lui Ureche sub semnul
indoielii. Vezi 0 Chi timi a, Probleme, p. 215-216. Cf. P.P. Pa na it es c u,
Introducere la Ureche, Letop., ed. PPP2, p. 44-45.

156

www.dacoromanica.ro
ori ca 1-au impiedicat datoriia omeneascd, moartea, carea multe
lucruri tae si s5. sa obirsascd nu lasa, ori ca izvoadele lui s-au
rdsdpitu, ce va hi mai scris si de la Aron voda incoace"1. Retinem,
din aceste declaratii, ca la data cind s-a apucat Miron Costin sa-si
scrie cronica, in Moldova, versiunea cunoscutai public a cronicii
lui Gr. Ureche ajungea pina la a doua domnie a lui Aron voda.
Miron Costin pune insa si ipoteza intreruperii expunerii lui Ureche
prin moartea autorului, dar si posibilitatea existentei unei conti-
nudri a cronicii, continuare care, prin risipirea manuscrisului, s-a
pierdut.
Daca acest letopiset pina la domniia lui Vasilie voda nu
este o näscocire a lui Simion Dascalul, pornita din orgoliu 2, atunci
trebuie sa admitem ipoteza mai noua a lui I.C. Chitimia si mult
mai verosimila ca insusi originalul lui Ureche mergea pina la
domnia lui Vasile Lupu", dar mina copistului a inlemnit inainte
de a termina copierea". Copistul e vorba de Simion Dascalul
a ajuns cu copia la titlul capitolului consacrat lui Loboda 3. In
felul acesta, afirmatia din prefata lui Simion Dascalul c5. Ureche
mergea cu expunerea pina la Petru Schiopul, iar continuarea
pina la domnia lui Vasile Lupu ii apartine lui, lui Simion Dascalul,
constituie o aka inducere in eroare a uzurpatorului paternitatii
lui Ureche asupra cronicii.
Documentarea pe care o foloseste Simion Dascalul este, deci,
discutabila. Pe de o parte, pentru domnia lui Despot voda, nu e
sigur ca Simion Dascalul consulta cronica lui Guagnini, dar e
foarte probabil ca lui sa i se datoreze anumite interventii care
contrazic sau incurca versiunea lui Grigore Ureche. Pe de alta
parte, Simion Dascalul face referiri la izvoare imaginare, ndscocite
1 Vezi MCOA, ed. LO, p. 58; MCO, ed. PPP1, p. 43. Atragem aici atentia
asupra unei grave erori de lectiune, transmisä din manuscrise, in toate editiile
curente, inclusiv in editia noastra (!), citatã in nota de Ltd. Si anume, pentru
partea finall a frazei reproduse de noi in paginä, mss. au variantele: izvoadele
lui s-au rdsclritu, respectiv izvoadele lui au rdskritu, ceea ce este un categoric non-
sens. Singur M. Kogälniceanu a avut intuitia denaturarii originalului, corectind
verbul prin s-au risipitu. Evident, cat; irtsciancrS, din original, a devenit chiar in
prima copie (care stä la baza copiilor urnatoare), printr-o propagare (asimilare)
grafic6. p n> p p: ea,S pulonmS, care a dat nastere formei si mai bizare au
rdsaritu! Cazul poate constitui un model de eroare provenitä din increderea prea
mare pe care editorii shit ispititi uneori s-o acorde unor manuscrise de baz6.".
In asemenea cazuri, conjectura este obligatorie.
2 Vezi I.C. Chi t imi a, in Acad., 1st. lit. rom., II, p. 360.
3 Chitimia, Probleme, p. 245.

157

www.dacoromanica.ro
de el (letopisetul unguresc), ca sa pozeze in carturar doct, bine
documentat. Toate celelalte adaugiri care au fost atribuite sau
pot fi atribuite lui Simion Dascdlul sint de proportii foarte reduse,
sint absolut nesemnificative, lipsite de importanta 0 nu presupun
o documentare speciald 1. E posibil deci ca autorul acestor inter-
ventii sa nici nu fie Simion Dascalul. Daca ne 1imitm insá numai
la interpolarile sigure, saracia documentarii in contraditie cu
declaratiile emfatice ale interpolatorului i lipsa de spirit critic a
lui Simion Dascalul sint evidente.
Trasdturile generale care se desprind din analiza interpo-
larilor lui Simion Dascalul sint confirmate de un contemporan al
lui, care, intr-o copie a letopisetului lui Grigore Ureche cu interpo-
ldrile lui Simion Dascdlul, nu se alytine s5. faca o adnotatie chiar
la inceputul primei interventii mai serioase a celui care a denaturat
originalul cronicii: Acest Simeon Dascal, ce el se numeste 2 aici,
mai mult sä vede ca au amestecat si au turburat istoriia, deci[t]
au lucrat ceva i pentru Ureche vor<nicul>, carele au scris acestea.
A vesti ea e domnu invatat i intelept, iar acesta i nestiut,// si
slab in minte, precum si Toderasicu Ca[n]tacuzin, vel vist<iernic>
in Moldova si altii, bine cunoscind pe acela, n[e]-au märturisit
cà de multa 3 nestiinta si de minte putina era acel om, precum
iar el i[n]s5.0 i aici ca au fost s5. arata. i, linga altele, face 0
aceasta ca ale altora le face ale lui, adeca ce au scris Ureche, el
zice c5. au scris" (ms. L1, f. 3 v° 4 r°. Vezi Anexe I, p. 405/28-37).
Aflata numai in ms. L1 i scris5. de copistul A, copistul
principal al ms., adnotatia n-a fost totusi redactatä de acest
incult scrib care, ajutat de citiva colaboratori ocazionali la fel
de nepregatiti, ne-a lasat reproducerea cea mai defectuoasa din
intreaga traditie manuscrisa a cronicilor romAnesti vechi 4. Nu
numai inteligenta redusai a copistului si data relativä cind a fost
I Vezi i Chit I rn i a, Probleme, p. 245-246 (despre izvoarele lui Simion
DascAlul); p. 270-271 (partea de contributie a lui Simion DascAlul se reduce
la copierea operei i la introducerea unor restrinse adaosuri"); p. 262-265 (contri-
butia lui Simion Dascalul).
2 Scris: numee,ste.
3 Scris: magi.
4 Cuvintele completate de noi aici prin paranteze dreptunghiulare, precum
si numee,ste i milli din note, constituie erori de grafie ale copistului ms. 10. Erori
asemänãtoare i, foarte multe, chiar mai grave, se intllnesc de-a lungul 1ntregului
ms. L. Todera,sicu este o grafie posibila indeosebi la copisti munteni (pronuntia
muiatà a lui ,s din Todera;scu e redat5. prin ,si ; cf. ,sicoald, pentru ;scoald).

158

www.dacoromanica.ro
fäcuta copia (inceputul sec. XVIII) ne impiedica s5. atribuim adno-
tatia copistului A, ci faptul cä adnotatia respectivA este intercala-
td, ca o interpolare, in insasi prefata lui Simion Dascalul, in
partea initiala a primei fraze, si anume In locul marcat aici, de
noi, cu crosete: Dupg aceea, i eu carele sintu intre cei pdcatosi,
[...] Simion Dascal, apucatu-m-am i eu pre urma altora a scrie
aceste povesti..." (Vezi Anexe I, p. 405/1-3). Este evident c5. o
asemenea interpolare absolut incongruent5 trebuie s5. fie, la ori-
gine, o adnotatie marginalà. Dat fiind cA. textul cronicii lui Gr.
Ureche s-a transmis in Tara Romaneasca prin copia adusä de
stolnicul Const. Cantacuzino, i dat fiind faptul c5. Toderascu
Cantacuzino, invocat in adnotatie, a fost värul primar al stolni-
cului, noi sintem convinsi ca autorul adnotatiei este insusi stol-
nicul Const. Cantacuzino. In copia comandat5. de el in timpul
vizitei in Moldova, stolnicul Const. Cantacuzino, bazindu-se pe
mdrturia ora15. a várului sau, si-a exprimat, marginal, in dreptul
inceputului prefetei lui Simion Dascálul, indignarea Ltd de aro-
ganta i tap. de lipsa de onestitate a lui Simion Dasealul. Copistul
realizator al ms. L1, transcriind modelul, din nepricepere si din
neatentie, a inglobat adnotarea in textul paginii, cum se intimpla
adesea cu adnotarile manuscriselor care se transmit de la o epocà
la alta 1.
Dac5. tinem seam5 c5. Toderascu Cantacuzino, zis si Toader,
Iordache, a fost vistier din 1675 pita in 1685, cind moare la Con-
stantinopol 2, precum si de faptul c5. se accentueaz5. asupra locului
unde si-a exercitat el functia (in Moldova"), putem presupune
cà interpolarea a fost falcuta. dupa 1675 si inainte de a muri Tode-
rascu.
Pe de alta parte, nu trebuie sà uitam faptul ca prefata lui
Simion Dascálul s-a pästrat numai in ramura L a manuscriselor
cronicii, pe linia lui U i a lui Ld. Singurele manuscrise care se
mai pästreaz5. astdzi pe aceste linii, sint L°, Ld si L1. Iar dintre
acestea, numai L1 contine nota privitoare la Toderascu Cantacuzino.
Autorul notei, stolnicul Const. Cantacuzino, bazat deci pe
informatii directe de la cei care 1-au cunoscut pe Simion Dascdlul,
1 Un caz perfect similar il prezina mult mai lunga adnotare marginall.
af1at.5. in ms. L4, f. 125 r° (B.A.R. ms. rom. 268), in dreptul unui capitol al cro-
nicii lui Gr. Ureche, privitor la evenimente petrecute in Moldova in 1439. Datorata.
nu copistului (Radu Lupescu), ci unui posesor de mai tirziu, adnotarea este inclusà
in mss. derivate (L1L4L4) in textul paginii respective. Vezi amanunte in §1.1.3.1.6.1.A.
2 Vezi C. Giuresc u, Noui confribuliuni, p. 92, nota 1.

159

www.dacoromanica.ro
subliniaza urmatoarele: 1) Simion Dascalul mai mult incurcd
expunerea lui Ureche decit o imbunatateste. 2) Simion Dascalul
este ingimfat, lipsit de inteligenta si superficial. 3) Simion
Dascalul isi atribuie, in mod necinstit, ce au scris Ureche". Deoa-
rece primele doua observatii, singurele verificabile in stadiul
actual al cercetarilor, coincid cu datele furnizate de textul cronicii,
sintem indreptatiti sa acordam credit si ultimei observatii. Remarca
finala a autorului notei trebuie inteleasa, dupa pdrerea noastra, in
felul urmator : Simion Dascalul isi atribuie paternitatea cronicii
care, in fond, a fost scrisa de Grigore Ureche 1. Autorul notei nu
se refera deci la parti determinate ale cronicii, ci la cronica in
ansamblu.
Coroborind declaratiile personale ale lui Simion Dascalul,
care insotesc interpolarile sale principale, cu observatiile din nota
amintità si cu analiza critica a interpolarilor respective, rezulta ca,
in fond, interventiile lui Simion Dascalul se reduc numai la texte
confuze, care amesteca" si turbura" istoria, dupa expresia adnota-
torului anonim, si ca de alte interventii el nu a fost capabil.
Nu este exclus insa ca intre aroganta si caracterul de uzurpa-
tor al lui Simion Dascalul, pe de o parte, si faptul ca la scurt timp
dupa moartea lui Grigore Ureche a disparut orice urmd a versiunii
originale a cronicii acestuia, sa existe o strinsa legatura. E posibil
ca Simion Dascalul s'a fi intrat in posesia manuscrisului cronicii
imediat dupa moartea lui Ureche, in orice caz inainte ca manuscrisul
sà fi putut fi copiat si difuzat in afara familiei cronicarului 2. Pu-
nindu-si in aplicare planul sau ascuns, Simion Dascalul s-a inarmat
cu citeva informatii suplimentare si a inceput sa. transcrie textul,
completindu-1 acolo unde considera el ca e necesar sau unde dispunea
de material in plus. Presupunem ca., odata terminata operatia,
Simion Dascalul a avut grijä sa distruga originalul. in orice caz, el
a pus in circulatie numai versiunea interpolata. Simion Dascalul,
asa lipsit de inteligenta cum era, si-a dat seama ca, daca un contem-
poran al sau ar fi confruntat versiunea originala a cronicii cu cea
interpolata, el, Simion Dascalul, s-ar fi compromis definitiv.
Dupa toate probabilitatile, Simion Dascalul a realizat
aceasta versiune a sa intre 1654-1660.
1 Vezi si Chitimia, Probleme, p. 263.
2 Credem mai putin probabilä ipoteza a letopisetul a fost Incredintat
chiar de cronicar lui Simion DascAlul pentru ca acesta sa. i-1 copieze. Vezi C art o-
j a n, 1st. lit., p. 149.

160

www.dacoromanica.ro
 Se crede ca Simion Dascalul, interpolatorul cronicii lui
Ureche, este unul si acelasi cu Simion dascalul" (sau secretarul)
boierului Gavril Costache, care era mare spdtar si cumnat al lui
Miron Costin. Acest Simion dascalul" apare intr-un act de cum-
parare scris la Iasi, in 1669, alaturi de Constantin Cantemir, vi-
itorul domn, si Velicico Costin 1. Daca identificarea corespunde
realitatii, trebuie sä admitem ea Simion Dascalul era cunoscut
in familia Costinestilor si in aceea a Cantemirestilor. In aceasta
ipoteza, noi sintem inclinati sa presupunem c5. evaluarea inter-
ventiilor lui Simion Dascalul de catre Costinesti ar putea avea
la baz5. si elemente greu de precizat in prezent, fara documente
scrise.
Autograful versiunii lui Simion Dascalul si primele rinduri
de copii dupd versiunea lui nu se mai pastreaza astazi.
2.3. Grigore Ureche vazut de generatiile
im edi at urmat oar e. Felul cum au apreciat generatiile ime-
diat urmdtoare activitatea si personalitatea lui Grigore Ureche
ne ajuta sa definim mai indeaproape profilul moral al autorului
si trasäturile caracteristice ale operei sale si, in acelasi timp, sa
adaugam un argument secundar, totusi semnificativ, in problema
paternitatii cronicii 2,
Carturarii romani din a doua jumatate a secolului al XVII-lea
si din secolul al XVIII-lea care au avut prilejul sa cunoascd cronica
lui Grigore Ureche in forma interpolata in care circula ea, n-au
facut decit aprecieri favorabile si foarte favorabile la adresa lui
Ureche, criticind si combatind, uneori cu o solida argumentatie,
tezele gresite puse in circulatie de care Simion Dascalul, caruia
unii i-au asociat, in mod nejustificat, pe Misail Calugarul si pe
Eustratie Logofatul 3. Ne vom referi, in aceasta ordine de idei,
la afirmatiile lui Miron Costin, ale stolnicului Const. Cantacuzino,
ale lui Dim. Cantemir si ale lui Ion Neculce.
Astfel, Miron Costin mentioneaza de mai multe ori pe Grigore
Ureche in Letopisetul Tdrii Moldovei de la Aaron vodd incoace,
1 Vezi P.P. Pa nait esc u, Introducere la Ureche, Letop., ed. PPP2,
p. 44. Cf. si Garda s, Odiseea, p. 569 (se inceara cu argumente neplauzibile
sã se demonstreze c5. Sim. Dascalul ar fi fost originar din nordul Transilvaniei).
2 Vezi si I.D. Lauda t, Letopiselul lui Gr. Ureche, [in] AUI 17 (1971),
Literaturà, p. 29-31.
3 Cf. C. Giuresc u, Noui contribuliuni, p. 34-43, 46, 50-54, 91-92;
I.D. Laudat, op. cit., loc. cit.
11 Critica textuali ;i editarea literaturii romine vechi C. 941 161

www.dacoromanica.ro
in diferite imprejurari, ins5. o apreciere de valoare nu face decit
in De neamul moldovenilor. In prefata catre cititori a ultimei
lucrdri el zice: Laud osirdia rapaosatului Ureche Vornicul,
carele au fa:cut de dragostea tarii letopisatul sau, insä acela, de la
Drago§ voda, de descalecatul al doilea tarii ace§tiia din Maramord§,
scrie [...] Numai lui de aceasta tara i-au fost milä, sä nu ramie
intru intunerecul ne§tiintii, ca celelalte ce mai sint scrisa addo-
saturi de un Simion Dascalul 0, al doilea, un Misail Calugarul,
nu Ietopisatä, ce ocari sint, care, §i acelea, nu patine" 1. Interpo-
ldrile la textul originar al cronicii lui Grigore Ureche au constituit,
pentru Miron Costin, tocmai unul dintre factorii care 1-au deter-
minat s5. redacteze lucrarea sa polemica. In aceea§i prefata,
Miron Costin observa ca interpolarile lui Simion Dascalul §i cele
ale lui Misail Calugarul sint legate intre ele prin caracterul fantezist
comun, §i presupune ca intre ace§tia 0 Eustratie Logofatul ar
exista de asemenea o dependenta: cum am intales din citiva
boiari 0, mai ales, din Neculai Buhu§, ce au fost logofat mare,
pre acest Simion Dascal Istratie Logofatul 1-au fatat cu basnile
lui, 0 acel mahleriu de Misail Calugarul de la Simion au nascut :
acela fiiu, cestalalt nepot ! Si malt ma mir de unde au aflat
ei aceste basne..." 2. Iar ceva mai departe, dupa ce arata ca
interpolatorii realmente n-au putut avea nici o documentatie
pentru adaugirile lor, Miron Costin spune: De aceste basne sa
dea seamd ei, §i de aceasta ocara! Nici este §aga a scrie ocara
veCnic5. unui neam, ca scrisoarea iaste un lucru veCnic. Cind oca-
rdsc intr-o zi pre cineva, iaste greu a rabda, dard in veci? Eu
oi da samä de ale mele, cite scriu" 3.
In capitolul IV al aceleia§i lucrari, M. Costin reia ideea
unitatii de opinii intre Eustratie, Simion §i Misail, folosind un
limbaj insa 0 mai plastic: ...carii, tocmindu-s5. intr-un chip cu
basnele lor, s-au numit a fi fii cela celuia, adeca fatati cela din
1 MCOA, ed. LO, p. 135-136. Vezi In special ms. 1/1924 de la Biblio-
teca central& universitar& din Cluj, f. VIII 14. Cf. MCO, ed. PPI31, p. 242.
2 MCOA, ed. cit., p, 136; vezi *i ms. cit., f. VIII r4)-0. Cf. MCO, ed.
cit., p. 242-243.
3 MCOA, ed. cit., p. 137. Vezi ms. cit., f. VIII voIX rc'. Cf. MCO,
ed. cit., p. 243.

162

www.dacoromanica.ro
cela " 1 j incercind sa dovedeasca subrezenia tezei originii
romanilor din tilharii de la Roma. In capitolul VI, cind se referk
la un moment dat, la un fapt mentionat in interpolarea lui Simion
Dascalul De ijderenia moldovenilor", Miron Costin din nou
vorbeste de cei trei: basnele acelor scriitori mai sus pomeniti,
Simion Dascalul i Istratie LogofAtul i acel amageu Misail Calu-
garul..."2. Desigur, tot la ei se gindeste Miron Costin in capitolul I,
cind face urmatoarea recomandare: Cauta-te, dark acu, ceti-
toriule, ca intr-o oglind i te priveste de unde esti, lepadind de
la tine toate celelalte basne, cite unii au insemnat de tine, de
nestiinta rataciti, altii de zavistie, carea din lume intre neamuri
n-au lipsit niciodatk altii din buiguite scornituri i desarte" 3.
Miron Costin face o distinctie intre cronica lui Ureche
interpolarile lui Simion Dascalul, considerind insa drept calomnia-
tori i pe Eustratie Logofatul, presupusul autor al letopisetului
moldovenesc", i pe Misail Calugarul. In plus, Miron Costin folo-
seste un limbaj foarte violent la adresa lui Eustratie si a celor doi
interpolatori.
Stolnicul Constantin Cantacuzino, cu ocazia vizitei sale in
Moldova (1670), dupa cum am mai aratat, afla la marele comis
IonitA Racovita o copie a cronicii lui Ureche i pune sa. i se tran-
scrie 4 ca sa se afle si in tara", deci in Tara Romaneasca. Discutind
in Istoriia Tdrii Rumdnqti problema originii romanilor, stolnicul
Constantin Cantacuzino arata cum si-a procurat copia si se exprima
in felul urmator despre letopise i despre Ureche: ...care leto-
piset zic ca iaste de un Ureche vornicul ; om invatat se vede cä
au fost si om tocmit de cite sa par<e> cä au scris el" 5. Apoi, dupg
ce afirma cá paginile despre ijderenia moldovenilor" nu apartin
lui Ureche, ci copistului cronicii (unul ce 1-au prepus"), i dupa
ce reproduce capitolul in discutie, deci interpolarea lui Simion
Dascalul, Constantin Cantacuzino considera textul respectiv ca
basne", deci povestiri fantastice, si-si manifesta indignarea fard
1 MCOA, ed. cit., p. 151. Vezi ms. cit., f. 14 r0. Cf. MCO, ed. cit., p.
260, 414.
2 MS. cit., f. 23 v° Cf. MCO, ed. PPP1, p. 271.
3 MCOA, ed. cit., p. 144. Vezi ms. cit., f. 2 v°. Cf. MCO, ed. cit., p. 247.
4 Aceastã reproducere stä la baza marii majoritati a copiilor care au fost
executate §i au circulat In Tara Româneasa.
5 Stoln. Const. Cantacuzino, Istoriia Tdrii Rumlinqti, [in]
Cronicari munteni, editie Ingrijità de Mihail Gregorian, vol. I, BucurWi, 1961,
p. 48.

163

www.dacoromanica.ro
menajamente : Ci nu stiu cu ce indrazneala i cu ce nerusinare,
acela ce va fi scris intii o va fi facut !..." 1 In continuare, cu o logica
sanatoasä i strinsà, stolnicul ia pe rind fiecare afirmatie a inter-
polatorului demonstreaza netemeinicia.
Stolnicul Constantin Cantacuzino face, prin urmare, si el
o distinctie intre cronica lui Grigore Ureche, pe care o apreciaza
ca o lucrare valoroasa, i interpolarile lui Simion Dascalul, care
nu sint decit niste fantezii relatate cu nerusinare.
In Hronicul sau, Dimitrie Cantemir ia si el atitudine fag
de basna" lui Simion Dascalul referitoare la originea poporului
roman, basna" scornita de interpolator si copiata fara nici
o rusine" in partea de la inceput a cronicii lui Grigore Ureche 2
Iar Ion Neculce, in predoslovia letopisetului sau, pornind,
desigur, de la aprecierile lui Miron Costin, se margineste, si el,
numai la caracterizarea lui Simion Dascalul, Misail Calugarul si
Eustratie Logofatul. Printr-o interpretare gresità a afirmatiilor
lui Miron Costin, Eustratie Logofatul e socotit si el ca interpolator
rau intentionat. Iata ce spune Neculce despre cei trei: Numai
acestie, poate-fi, au fost oameni neinvatati de n-au citit bine la
istorii, c5. au defaimat pre moldoveni, scriind c5 sint din tilhari.
Pentru aceasta, dara, nimene din scrisorile lor, nici cele ce ar fi
fost adevarate, audzite sau vadzute a lor, nu le pot oamenii crede" 3.
In ciuda faptului c5. Miron i Nicolae Costin ii ocarasc" pe
cei trei, el, Neculce, va relua unele povestiri ale acestora (cum
sint : despre aratul Dumbravei Rosii cu lesi, despre originea numelui
Moghil5. etc.), care nu au caracter de basne" si pe care le va relata
in 0 samci de cuvinte, inaintea cronicii propriu-zise 4.
Asadar, desi-i considera defaimatori pe Simion, Misail
Eustratie, Neculce nu este atit de vehement in limbajul folosit
in legaturd cu ei. Ba mai mult. El afirma ca nu toate relatarile
lor sint basne".
Din aceasta scurta trecere in revista, vedem ca principalii
cronicari moldoveni i stolnicul Cantacuzino, care i-au urmat lui
Grigore Ureche, apreciaza favorabil pe Ureche i cronica sa, chiar
Stoln. Const. Cantacuzino, op. cit., p. 49.
D. Cant emir, Hronicul vechimei a romano-moldovlahilor, ed. Gr. G.
Tocilescu, Bucuresti, 1901. p. 138; la p. 135-150: critica basnei" lui Sirnion
DascMul.
3 Neculce, Letop. , ed. I. Iordan2, p. 3.
9 Ibidem, p. 4-5.

164

www.dacoromanica.ro
daca nu recurg totdeauna la caracterizari. in schimb, Eustratie
Logocatul i cei doi interpolatori, Simion Dascalul i Misail Cálu-
grul, sint aspru criticati pentru basnele" lor defaimatoare,
desi, am vazut, Eustratie i Misail nu pot fi pusi pe acelasi plan
cu Simion Dascalul. Toti cronicarii amintiti considera autor al
cronicii pe Grigore Ureche. Deci interventiile principale ale inter-
polatorilor, pe care le-au putut ei determina, nu constituie pentru
urmasii imediati ai lui Grigore Ureche vreun motiv de contestare a
paternitatii acestuia asupra cronicii. i sa nu uitdm ca, dintre acesti
urmasi, cel putin unul, Miron Costin, 1-a cunoscut probabil per-
sonal pe Simion Dascalul sau, in orice caz, a fost in mdsura sä
obtind informatii suficiente despre acesta, in asa fel incit sd-si
dea seama de posibilitatile creatoare ale interpolatorului uzur-
pator de drepturi.
2.4. Un alt complex de argumente secundare, nu lipsite de
interes si in strinsa corelatie cu cele expuse in paragraful anterior
(2.3), ne este oferit de o serie de modificari in preambulul cronicii
lui Gr. Ureche, operate independent de Misail Calugarul si de
Axinte Uricariul in copiile lor, deci in dousä dintre cele 3 ramifi-
catii principale ale cronicii. E vorba, pe de o parte, de succesiunea
capitolelor din preambul, pe de altä parte, de omisiunea prefetei"
lui Simion Dascalul si de unele interventii ale lui Axinte Uricariul.

2.4.1. Versiunea Misail Calugarul prezinta o alta succesiune

a capitolelor in partea introductiva a cronicii decit versiunea lacu-
nard. Pe cind in versiunea lacunard, dupa cum se poate urmari
si in tabelul alaturat, ordinea primelor capitole este: prefata lui
Gr. Ureche (Multi scriitori au nevoit de au scris..."), prefata lui
Simion Dascalul (Dupa aceia, i eu carele sintu..."), apoi Pre-
dosloviia descdlecdriei a Tdriei .11Ioldovei din-ceputul ei i celelalte
capitole, in versiunea M cronica lui Gr. Ureche incepe cu Predos-
loviia desclecdrii a Tdrii Moldovei de-nceputul ei. Prefata lui
Ureche este plasata exact la sfirsitul preambulului, deci intre
preambul si cronica propriu-zisa, iar prefata lui Simion Dascalul
este pur i simplu omisa. Aceasta este situatia in ms. M1, M2 si
M4. in schimb, ms. M3, a carui expunere incepe cu aceeasi predos-
lovie a descalecarii" (f. 1 r° v°), chiar la limita dintre preambul
si cronica propriu-zisa, reproduce lista istoricilor din Letopiseful
Tdrii Moldovei de Miron Costin. 1113 are insa o fila lipsa la inceput.

165

www.dacoromanica.ro
Continea aceasta fil5. oare cele doul prefete (Gr. Ureche si Sim. Das-
calul), sau numai prefata lui Gr. Ureche ? Sau continea altceva ?
Cert este ca pe cele cloud pagini ale acestei file lips5.1 de-abia putea
A. incapa prefata lui Gr. Ureche cu anumite abrevieri ale textului ;
este exclus sa fi putut intra aici si prefata lui Simion Dascalul.
Credem mai putin probabil ca necunoscutul copist sä fi adaugat
la inceput, inaintea primei file a primei coli, o fil5. sau cloud file si
ca el sa fi transcris pe aceste file si pe prima fila a colii intii prefata
sau prefetele cartii, dupa ce a transcris (in intregime sau partial)
cronica lui Ureche. E posibil ca acea fila initiala lipsa a ms. M3
sal fi fost foaia de titlu a intregului manuscris si sa fi continut
si unele indicatii in legatura cu data copierii manuscrisului si
in legatura cu copistul.
Noi sintem de pdrere ca cel care a eliminat prefata lui Simion
Dascalul si a deplasat prefata lui Ureche la sfirsitul preambulului
este insusi Misail Caluga'rul (in ms. Mx), si nu realizatorul copiei MY,
sursa mss. M', M2 si M4. Deci Mz, sursa lui M3, avea si el aceste
modificari. Faptul ca executantul ms. M3 renuntä la prefata lui
Gr. Ureche se explica exact la fel cum se explica. modificarile din
preambulul mss. MI, M2, M4: ca o reactie la criticile aduse inter-
polarilor lui Simion Dascalul de catre Miron Costin. Dad. Misail
Calugarul mai &dia. dupa 1686, cind a venit Miron Costin la Putna,
si dad, el si-a intocmit in aceasta perioadd copia sa dupa cronica
lui Ureche, criticile lui Miron Costin ii erau cunoscute mai bine
ca multor altora. Sint indicii insa ca interpolarile lui Simion Das-
calul au provocat o anumità revolta in rindul carturarilor iubitori
de tail, Inca mai devreme: indignarea stolnicului Constantin
Cantacuzino dupa calatoria sa intreprinsa in Moldova in jurul
anului 1670, cind are ocazia sa cunoasca cronica lui Ureche in
versiunea lui Simion Dascalul (vezi mai sus 2.3).

2.4.2. Versiunea Axinte Uricariul nu este nici ea indiferentà

la starea de spirit creata printre carturari de interpolarile lui
Simion Dascalul. Dar interventiile lui Axinte Uricariul se deo-
sebesc, intr-o bunä masurd, de acelea ale lui Misail Calugärul,
ceea ce este un alt indiciu ca cele dou5. versiuni, desi pornesc de
la aceeasi copie a manuscrisului interpolat al lui Simion Dascalul,
reactioneaza independent la aceeasi stare de fapte.
1 Avem in vedere §i. faptul O. filele slut de format mare.

166

www.dacoromanica.ro
 Cronica lui Ureche in versiunea Axinte Uricariul incepe cu
lista istoricilor, transcrisg din preambulul Letopisefului Tdrii
Moldovei al lui Miron Costin 1, dupd care urmeazd prefata lui
Gr. Ureche, capitolul Predosloviia descalecdrii a Teirii Moldovei
de-nceputul ei 0 capitolele urmgtoare. Lipseste deci prefata lui
Simion Dascglul. Faptul c5, prefata lui Gr. Ureche este läsatä
la locul ei, adicd in fruntea cronicii, ne dezvaluie la Axinte Uri-
cariul un spirit critic ponderat. Vom vedea chiar in paragraful
urmdtor (2.5) cd, reproducind la locul ei prefata lui Gr. Ureche,
Axinte Uricariul intelege insg sa o revizuiascg exact acolo unde
interventia lui Simion Dascglul era mai batgtoare la ochi. Iar
prefata lui Simion DascAlul, tocmai pentru continutul ei arogant
si laludgros si pentru cg avea marcat ca autor pe incriminatul
Simion Dascálul, este pur si simplu eliminatg.
Intr-una din cele doug copii pgstrate executate dupg versiu-
nea lui Axinte Uricariul, si anume in A2, lipseste lista istoricilor.
Dar ms. A2 este acefal: ii lipseste chiar prima fild, pe care, pe lingg
titlul cronicii si, barmim, lista istoricilor, era transcris5---in mod
sigur cea mai mare parte a prefetei lui Gr. Ureche 2 Prima filg
a ms. A2, asa cum se pdstreazg astAzi, incepe chiar cu partea finala
a prefetei lui Gr. Ureche. Concordantele dintre partile existente
deopotrivg in Al si A2 sint, in ceea ce priveste structura gene-
rald a expunerii, atit de depline, incit prezenta listei istoricilor
in A2 se deduce oarecum de la sine.

2.4.3. In ce priveste succesiunea capitolelor din preambulul

cronicii lui Gr. Ureche, am luat ca etalon versiunea L din urmgtorul
motiv: versiunea L, asa cum o cunoastem ping in ms. L1 si ping
in ms. 1.4 inclusiv, tocmai datorità faptului cä reproduce prefata
lui Simion Dascálul acolo uncle se integreazd ea normal si datoritg
faptului cg contine toate interventiile lui Simion Dascglul fgrg
modificgri esentiale (chiar si cind e vorba de declaratii personale
ale lui Simion cu predicatul la pers. I singular), pare a se fi difuzat
fdrä modificgri de structurg. Trebuie sà admitem cg au existat
in Moldova, la un deceniu-doug dupg moartea lui Gr. Ureche,
si familii de boieri care erau indiferente la problemele de principiu
pe care le ridicau interpoldrile lui Simion Dascglul. Pentru acesti
1 Vezi mai jos, Anexa I.
2 Vezi Anexa I, p. 40116.

167

www.dacoromanica.ro
 boieri, insasi posesiunea unei asemenea cronici, din care vor fi
citit din curiozitate, era un act de cultura si de patriotism.
In schimb, copia comandata de stolnicul Constantin Canta-
cuzino constituia pentru acesta un document de care avea nevoie
pentru informare si pe care 1-a criticat pentru interpolarile lui
Simion Dascalul, dar Vara sa mai intervind in text.
Pe de alt5. parte, copia manuscris5. LI, executata in Tara
Româneasca sau de catre munteni, ne indic5. si existenta unor
copisti cu orizonturi foarte reduse, care, transcriind textul adesea
far5. sa-1 inteleaga, pe linga numeroase pasaje reproduse cu fide-
litate, aveau extrem de numeroase erori de lectiune si de grafie,
ca sa nu spunem si de ortografie. Uneori chiar asemenea erori
constituie argumente pentru reconstituirea unei forme primare pe
care o avem atestat5. intr-o singura alta ramificatie sau intr-un
singur alt manuscris cap de ramura. In asemenea manuscrise,
de reguld, substituirile lexicale si cele morfologice precum si modi-
ficarile sintactice si cele stilistice sint incidentale.
Dind de asemenea dovada de onestitate, dar de onestitate
a unui carturar, la care se asociaz5. si un spirit critic echilibrat,
Axinte Uricariul reproduce prefata lui Gr. Ureche in fruntea copiei
sale, adica in locul pe care-1 ocupà prefata si-n modelul" transcris.
Pozitia prefetei lui Ureche in versiunea A este un argument in
plus in favoarea ipotezei noastre ca gruparea capitolelor in ver-
siunea L reproduce, fara modificari, gruparea existenta in copia
interpolata a lui Simion Dascalul.
Dealtfel gruparea capitolelor din versiunea L, in mod oare-
cum automat, a fost luatä drept model in toate editiile importante
ale cronicii lui Gr. Ureche: Const. Giurescu, Const. C. Giurescu
si P. P. Panaitescu. Avind in vedere argumentele expuse mai
sus, noi insine, in editia noastra, am urmat aceasta grupare 1
2.4.4. In versiunea pe care o pune in circulatie Axinte
Uricariul, exista si alte interventii datorate aceleasi stari de spirit
defavorabile lui Simion Dascalul.
Prefata lui Gr. Ureche in versiunea Simion Dascalul contine
doua pasaje in care este amintit numele lui Ureche. In primul
dintre ele se vorbeste despre dumnealui Gligoyie Ureche, carele
den mita domnu-sdu au fost vornic mare 2. Interventia lui Simion
1 Vezi Ur ech e, ed. LO.
2 Vezi Anexe, p. 402/6-8.

168

www.dacoromanica.ro
Dascalul este aici certa. E dovedita de stilul indirect care se opune
stilului direct, la pers. 1, din partea a doua a prefetei 1, unde
Simion reproduce expunerea lui Ureche fard sa-i aduc5 se pare,
prea mari modificari, cel putin in lantul verbal si in cel pronominal
personal. Dintre elementele de stil indirect ale textului de mai
sus relevam indeosebi pronumele personal de reverenta dumnealui,
caruia in versiunea originara, a lui Ureche, Ii corespundea probabil
eu (sau noi) 2.
Cultura pe care o poseda ne autorizeaza s5. presupunem
ca.Axinte Uricariul si-a putut da seama usor de interventia lui
Simion Dascalul. Tocmai datorita acestui fapt, Axinte substituie
pe dumnealui cu rdposatul 3. Insasi formularea dumnealui Gligorie
Ureche ni se pare putin cam curioasa. Rezulta cu necesitate, din
aceasta formulare, ca. Simion Dascalul incepuse munca sa de
copiere si de interpolare Inca' in timpul vietii lui Ureche? Noi ne
indoim. Mai degraba trebuie sä admitem cä ne afläm in fata unei
formule de inducere in eroare a cititorului: antedatarea opera-
tiei" prezenta garantia unui eventual acord sau consimtamint
al autorului, pe cind postdatarea (rdposatul...) excludea o ase-
menea garantie i putea da nastere chiar la unele suspiciuni in
cercurile in care autorul, respectiv copistul interpolator, erau cunos-
cuti. Aceeasi formulare include si o alta stratagemd. Prin folo-
sirea pronumelui de reverenta (dumnealui), in loc de a indica
numai functia, Simion Dascalul voia sä pozeze, in fata succesorilor,
prietenilor i admiratorilor lui Gr. Ureche, a carui memorie era
Inca proaspata, drept un om onest, care apreciaza pe fostul mare
vornic si care are cele mai bune intentii atunci cind totusi inter-.
vine pe ici pe colo in textul cronicii raposatului carturar. Cit
despre modificarea lui Axinte Uricariul, aceasta, la prima vedere,
trezeste si ea nedumeriri. Ne aflam la peste sase decenii dupa
moartea lui Grigore Ureche. Oare memoria raposatului cronicar
era ineä vie printre carturarii i boierii de la curtea domneasca
a Moldovei, dupa ce s-au perindat atitia domnitori, dupa atit
de desele schimbari in sfaturile boieresti, dupa atitea nenorociri
cite s-au abdtut asupra tarii in acest interval? Noi nu putem crede
1 Ibid, p. 403/9-404/18.
Ibid, p. 402/25-26.
3 Cel de-al doilea pasaj in care se pomenWe numele lui Ureche (vornicul
Ureche scrie de dzice. Anexa I, p. 403/8-9) apartine, probabil, in intregime lui
Simion DascAlul. Aici interpolatorii ulteriori nu mai intervin.

169

www.dacoromanica.ro
acest lucru. Explicatia modificarii lexicale a lui Axinte trebuie
cantata, dupa parerea noastra, in criticile acerbe aduse lui Simion
Dascalul de cdtre Miron Costin i. Principalele opere ale lui Miron
Costin, Letopisetul Tdrii Moldovei i De neaniul moldovenilor,
ii erau bine cunoscute lui Axinte Uricariul, deoarece tocmai atunci
le copiase 2 Prin retusarile pe care le face, Axinte Uricariul in-
cearca deci un fel de restaurare a meritelor lui Gr. Ureche. Vene-
ratia fata de autorul rdposat" trebuie coroboratä cu absenta,
din aceeasi versiune a lui Axinte, a prefetei lui Simion Dascalul
si cu radierea numelui acestuia ori de cite ori prin indicarea lui
se aducea o jignire autorului real.
E interesant de constatat ca, in opozitie cu Axinte Uricariul,
Misail Calugarul nu socoteste necesar sà inlocuiascd pronumele de
politete dumnealui 3, desi momentul in care copia el cronica este
cam la jumatatea intervalului dintre data mortii lui Gr. Ureche
si data copiei lui Axinte Uricariul, deci un moment in care ne-am
putea astepta ca, cel putin in lumea carturarilor moldoveni si a
boierimii moldovene, memoria lui Gr. Ureche sd nu se fi stins
cu totul 4.
2.4.5. Axinte Uricariul este, apoi, cel care modifica o interpo-
lare a lui Simion Dascalul in care acesta Ii declar5. paternitatea
pentru capitolul De ijdereniia moldovenilor. Pentru a nu mai trezi
susceptibilitati, Axinte Uricariul nu mentioneaza numele lui
Simion Dascalul, ci atribuie capitolul, direct, lui Gr. Ureche.
Iata interpolarea lui Simion Dascalul:
Ce aceastd poveste a lui Lasldu craiu ce spune c-au gonit
pre cesti tdtari, nu o au scos Ureche vornicul din letopisetul cel
lesescu, ce eu Simeon Dascalul o am izvodit din letopiselul cel ungu-

2 Vezi mai sus, § 2.3.

2 Nu avem elemente sä presupunem cá Axinte Uricariul ar fi avut ocazie
sä cunoasca atitudinea lui Dimitrie Cantemir si a lui Ion Neculce. Acestia ti vor
manifesta ceva mai tirziu atitudinea lor fata de interpolArile lui Simion DascAlul.
Vezi mai sus, § 2.3.
3 Vezi Anexe I, p. 402/25-26.
4 La o foarte mica distant& de fraza cu constructia citata (durnnealui
Gligorie Ureche. ), in continuare, mai apare un dutnnealui: apucalu-s-au,ci dutnnealui
a scrie (Anexe I, p. 402115-16). Aici interventia lui Axinte Uricariul n-a mai fost ne-
cesarA.Alaturi de un nume de persoana, pronumele respectiv presupune o adresare
catre cineva in viata; pe cind izolat se poate folosi i cu referire la o persoan& dis-
paruta. E de relevat Ins& din nou interventia lui Sirnion Dascalul (stil indirect si
pronume de politete la pers. 3, fn loc de stil direct si pronume personal la pers. 1).

170

www.dacoromanica.ro
 SUCCESIUNEA CAPITOLELOR DIN PREAMBULUL CRONICII LUI GR. URECHE IN PRINCIPALELE MANUSCRISE

Nr. Manuscrise:
1.° Ld Li MI
m2 1113 M4 Ai A2 Oh.
crt.
Capitole:

x' Predoslovie cdtratofi cetitorii [acefal] [integral] -- Text

cei runani [versuri] 2r 3r° 4r° strain
I

x" intru multe pofte si ginduri"... 2v 5r 4r 7r Text

[Predoslovia lui Pseudo- strain
Dubai]] 1 .4
I. Multi sriitori an nevoit de 1 r°-2v° 197r° 198r° lr 3v llv 12N [lips. 1 1 2r°-3r° [acefal]
au scris..." [lips. sf.] 15r 17r fill la 7v°-8r° 2r°
[Prefata lui Gr. Ureche] Incep.]

2. Dupa aceea, si. eu carele 2v°-3v° 198r v° 3v 6r

sintu..."
[Prefata lui Sim. Dascalul]
3. Predosloviia descdlecciriei a 3v*-4v° 198v° 199r° 6r 7. 5r 6r 7r 8v° 1r v 3r° 3v°-4r° 2r°v°
Tdriei Moldovei din-ceputul
ei

4. Pentru limba moldoveneascd 4v°-5v° 199r v 8r 9r 6r v 8v°-9v lv 2r 3v° 4r*--5r° 3r°v°

5. De rdsipirea Idriei dintfi 5v° 199v° 9r°v° 6v 7r 9v*-10r 2r° 3v° 5r°v° 3v°

6. De ijdereniia moldovenilor 5v*-7v° 9v°-12v 7r 8v lOr°-12r° 2r*-3r° 4r°v 5v°-6v° 3v°-4v°

7. De descdlecarea Maramurqu- 7v*-8r° 12v°-13v° 8v 9r 12r°v 3r 5r° 7r°v° 4v°-5r°
/ui

8. De descillecarea Tdrfei Moldo- 8r°-9r° 200r 13v°-15v° 9r 10v 12v°-13v° 3v 4r° 5v*-6r° 7v°-8v° 5r°v°...
vei al doile rindu [lips. sfirs.]

9. 0 poveste din predosloviia le- 9r°-10v° 15v°-17v° 10v 11v 13v°-15r° [cu titl. 6v*-7v° 8v° 9v° [acefal] .
topiselului cestui moldove- modific.]
nescu.... 4r°v°
x" [Lista istoricilor] -- 4v° lv° I [lips. f. de la Text
Incep.] strain
I. De-nceputul domnilor... 11r0 etc. 200 r° etc. 17v° etc. 14r° etc. 17v° etc 5r° etc. 8v etc. 10r° etc. 7r° etc. inceputul
[1352] cronicii
propriu-zise

www.dacoromanica.ro
rescu, care fioveste o am socotil, fire senzne ce aratei, cd poate fi ade-
vdratd (versiunea din L°, coroboratä cu Ll i M; cf. Anexe I, p. 417/
13 418/3). Acestui pasaj Ii corespunde in versiunea lui Axinte
Uricariul : Aceasta poveste cu Laslau (Laslo A2) cari o au scos (au
scos-o A2) Ureche vornicul den (din A2) letopisetul unguresc (A',
A2). (Anexe I, p. 417/28-30).
2.4.6. In lumina modificarilor lui Axinte Uricariul discu-
tate aici mai sus (§ 2.4.2 ; 2.4.4 ; 2.4.5), intelegem mai bine inter-
ventia sa in titlul cronicii lui Gr. Ureche.
Titlul originar al cronicii, asa cum poate fi el restituit pe
baza manuscriselor cunoscute, este : Cartea ce sd cheamd letopiset,
ce intr-insa spume cursul ailor si descdlecarea Tdriei Moldovei
viiata domnilor 1 Acest titlu, caruia Simion Dascalul, se pare,
nu i-a adus nici o modificare esentiala, devine in versiunea lui
Axinte Uricariul: Letopisetul Tdrii Moldovei, de cind s-au descd-
lecat tara si de cursul anilor si de viiata domnilor, care scrie de la
Dragos vodd pind la Aron vodd, izvodit de Simeon Dascalul, care
si el 1-au scris dupre un letopiset ce era izvodit mai nainte de Gligorie
Ureche vornecul de Tara de Gios 2.
Relevam faptul cá, urmarind sä cuprinda cronicile Moldovei
intr-un corpus, Axinte Uricariul acorda cronicii lui Gr. Ureche
titlul Letopisetul Tdrii Moldovei, pe care-1 pune chiar pe prim plan.
Titlul pare a fi inspirat de cronica cu acelasi titlu, in care Miron
Costin continua expunerea evenimentelor de la anul 1594, unde
ajunsese Ureche, pina la 1661. Am aratat In alta parte a expunerii
noastre ca aceasta cronica a lui Miron Costin fusese deja transcrisa
de Axinte Uricariul la data cind acesta copiaza cronica lui Ureche.
Pe de alta parte, transferarea listei istoricilor folositi de Ureche,
din cronica lui Costin la inceputul cronicii lui Ureche (imediat
dupa titlu), este un argument in plus care confirma ipoteza
noastra.
Retinem apoi, din titlul lui Axinte, ca se mentioneaza si
limita la care se opreste expunerea lui Ureche (pind la Aron voda"),
ceea ce nu se indica in celelalte manuscrise (mss. L°, LI i m2)
care au transmis titlul autentic al cronicii ti ceea ce, dupd parerea
noastra, nu putea prevedea Grigore Ureche. Insusi faptul ca expu-
nerea privitoare la Aron vodd nu este incheiatal si cä letopisetul
Vezi mai jos, § 3: Tillul cronicii lui Gr. Ureche.
a Reproducem titlul chip& ms. Al.

171

www.dacoromanica.ro
se terming cu titlul unui capitol nedezvoltat, poate constitui o
dovad5 ca Ureche a intrerupt lucrarea fdr5. voia sa, dacg nu cumva
trebuie admisg ipoteza ca intreruperea firului povestirii se dato-
reste lui Simion Dascglul.
Dar ceea ce ni se pare mai important de subliniat, din punc-
tul de vedere al paternitátii cronicii, este indicatia: izvodit de
Simeon Dascalul, care i el l-au scris clupre un letopiset ce era izvodit
mai nainte de Gligorie Ureche vornecul de Tara de Gios1. Prin aceastg
indicatie Axinte Uricariul nu vrea sä sublinieze c5. autorul prin-
cipal al textului este Simion DascAlul, cum gresit credeam noi in
editia antological publicatal 2 Dimpotrivg, pentru Simion Dascg-
lul, sensul verbului a izvodi (care poate insemna: a scoate ; a
edita; a publica") este delimitat strict prin precizarea l-au scris,
deci 1-a copiat, 1-a transcris", pe cind, cu referire la Grigore
Ureche, a izvodi nu poate insemna decit a publica (o lucrare
proprie)".
Tinind seamg de toate celelalte interventii ale lui Axinte
din pgrtile cronicii in care Simion Dascglul isi afirma prezenta,
modificgrile din titlul cronicii urmäresc s5. reducg rolul lui Simion
Dascglul la cel de simplu copist. Aceastg diminuare a meritelor
lui Simion Dascalul este deci in totalg contradictie cu ceea ce
afirmal Simion in prefata sa, prefatal pe care Axinte, cu prudentg,
o omite, si in diferite addugiri in care mult criticatul interpolator
isi decling numele, dar pe care Axinte Uricariul, fAcindu-se inter-
pret al ace1eia0 opinii publice, le retuseazà.
2.4.7. In subparagrafele anterioare (2.4.1-6), am vorbit
despre absenta prefetei lui Simion Dascdlul din ramurile M si A,
despre dislocarea prefetei lui Ureche in ramura M (trecerea ei de
pe prim plan pe un plan secundar) i despre revizuirea de dire
Axinte Uricariul a titlului cronicii, a unui pasaj important din
prefata lui Ureche in care intervenise Simion Dascálul si a unei
interpoläri a lui Simion Dascglul aflate la sfirsitul capitolului
De ijdereniia moldovenilor...
Este mai mult decit evident cä toate acestea sint interventii
premeditate, constiente, si nu modificgri intimplätoare. Prin inter-
1 Aspectul dialectal sudic (muntenesc) al lui dupre,in loc de de pre, apartine
sistemului lingvistic al lui Const. Vladulovici, nu aceluia al lui Axinte
Uricariul. Vezi Anexe I passim.
2 Vezi U r ech e, ed. LO, p. 16, notl.

172

www.dacoromanica.ro
poldrile sale nechibzuite, Simion Dascalul i0 crease o atmosfera
ostila in rindurile carturarilor moldoveni. Reactia i incercarea
de restabilire a paternitatii lui Ureche asupra cronicii n-au intir-
ziat mult. Ele se reflecta atit in istoriografia româneasca poste-
rioara lui Ureche (M. Costin, stoln. Const. Cantacuzino, Nic. Costin,
Dim. Cantemir, Ion Neculce etc.), cit 0 in modificarile pe care le
efectueaza, independent 0 in maniere diferite, Misail Calugarul
0 Axinte Uricariul, initiatori a doual dintre cele trei ramificatii
principale ale traditiei manuscrise a cronicii lui Ureche. Cea de
a treia ramificatie, cea lacunara (L), in putinele manuscrise co-
piate pe liniile L° LI i L° Ld nu cunoa§te modificarile rea-
lizate in ramurile M 0 A. Am vazut cum se explica aceasta pozitie.
Fapt e ea, in felul acesta, manuscrisele indicate din ramura L
constituie un punct de reper de prima importanta pentru apre-
cierea caracterului interventiilor lui Misail Calugärul i Axinte
Uricariul.
De aceea, incercarea lui Const. Giurescu de a explica absenta
prefetei lui Simion Dascalul din versiunile M 0 A, nu ni se pare
satisfacatoare 1. Const. Giurescu face abstractie de reactia pro-
dusä printre carturarii din Moldova 0 din Tara Romaneasca fata
de interpolarile lui Simion Dascalul. Succesiunea imediatä a celor
doua prefete", adica a prefetei lui Gr. Ureche 0. a aceleia a lui
Sim. Dascalul, nu numai ca. a provocat confuziune", cum se
exprima C. Giurescu, ci a trezit animozitati i tocmai aceste ani-
mozitati au facut ca una din ele sä fie considerata de prisos" 2.
Pentru noi nu intimplator prefata consideratä. de prisos", in
mod independent in cele doua versiuni amintite, este chiar pre-
fata lui Simion Dascalul i nu intimplator pasajele in care vorbete
Simion Dascalul la persoana intii singular suferd tot felul de rema-
nieri chiar in manuscrisele care au conservat aceste pasaje.
C. Giurescu face de asemenea abstractie de intreg complexul
de modificari, realizate in ace1a0 spirit, ale lui Misail Calugarul
0 Axinte Uricariul. Absenta prefetei lui Simion Dascalul, raportatä
la contextul istoric real, nu mai apare deci ca o simpla omisiune
intimplatoare.
Interventiile lui Misail Calugärul i ale lui Axinte Uricariul
in textul versiunii interpolate a lui Simion Dascalul constituie
1 C. Giurescu, Noui contribuliuni, p. 91.
2 Ibidem .

173

www.dacoromanica.ro
deci o proba in plus, e adevdrat de ordin secundar, dar deloc
neglijabild, in favoarea tezei paternitatii lui Gr. Ureche asupra
cronicii interpolate de Simion Dascalul.
2.5. Concluziile generale pe care le tragem din analiza aspec-
telor variate ale problemei paternitatii cronicii sint urmatoarele:
1. Daca nu toate, in once caz marea majoritatet.a interpo-
larilor lui Simion Dascalul au fost delimitate 1 StudiuT izvoarelor
ne ajuta sa determinam cu destula precizie interventiile lui Simion
Dascdlul in cadrul textului originar al cronicii.
2. Grigore Ureche i Simion Dascalul se deosebesc funda-
mental nu numai prin documentarea istorica, ci i prin spiritul
critic, prin modul de a intelege 0 de a relata faptele ; intre textele
lor exista i sensibile diferente de stil.
3. Autor al cronicii este singur Grigore Ureche. Lui trebuie
atribuim textul cronicii. Interpolarile lui Simion Dascalul,
ca i acelea ale lui Misail Calugarul, Axinte Uricariul 0 ale altora,
nu fac parte integranta din cronica lui Grigore Ureche, de0 timp
de cloud secole, prin manuscrise, opera cronicarului moldovean a
circulat numai in versuri interpolate. Aceasta insä nu inseamna
a face abstractie de interpoldri in editiile cronicii lui Ureche.
Noi sintem de parere cà interpolarile, indiferent de provenienta
sau de natura lor, trebuie publicate in editiile cronicii, ca anexe
sau in subsol, deoarece ele pot prezenta interes sub aspecte foarte
variate: istoric-documentar, literar-artistic, cultural, psihologic,
stilistic, lingvistic etc.

Ne referim la solutia propusä de P. P. Pana it es c u in editia

sa, cu rezervele formulate in studiul de fata si de catre Chi ti mi a, Probleme,
p. 197-271.

174

www.dacoromanica.ro
 3. TITLUL CRONICH LUI GR. URECHE

Cronica lui Gr. Ureche este cunoscutd astazi sub titlul Leto-
piselul T drii Moldovei, caruia i se adaugal uneori o completare,
pentru diferentierea de cronica lui Miron Costin, cu acelasi titlu
(dar cuprinzind o alta epoc5.), Letopiseful Tdrii Moldovei: pima
la Aron vodd (1359 1595 ).
Dupa cum am vazut in capitolul anterior, titlul Letopiseful
Tdrii Moldovei, pentru cronica lui Ureche, a fost acreditat de
Axinte Uricariul.
Cercetarea manuscriselor ne demonstreaza ca titlul originar
a trebuit sä fie altul, si anume cel determinat Inca de Const. Giu-
rescu in editia sa. Conform conceptiei sale cu privire la editarea
textelor vechi românesti, Const. Giurescu insa literarizeaza titlul.
In plus, titlul respectiv nu apare in ed. C. Giurescu pe foaia de
titlu a cartii 1, ci numai ca titlu intern, plasat la inceputul textului
cronicii.
Reproducem titlul dupa ms. L° (f. 1 r°), manuscris care, pe
vremea cind isi pregatea C. Giurescu editia sa, era in posesia lui
Grigore Cretu si care, din diferite motive, nu a fost accesibil edi-
torilor lui Gr. Ureche nici dupa moartea descoperitorului Codi-
celui Voronefean: Cartea ce se chiamd letopisel, ce intr-insa spune
1 Am relevat *i cu alt prilej titlul pe care-I d5. C. Giurescu editiei sale: Leto-
pisetul Tarii Moldovei pita la Aron vodd (1359-1595) intocmit dupd Grigorie
Ureche Vornicul, Istratie Logofdtul ,si allit: de Sintion Dascdlul. Partea a doua a
titlului (de la intocmit inainte) apartine, bineinteles, exclusiv lui C. Giurescu.
Aici se exprimä ins4i conceptia lui C. Giurescu cu privire la paternitatea
operei.

175

www.dacoromanica.ro
cursul ailor si descalecarea Tdriei Moldovei si viiata domnilor 1.
In aceasta versiune titlul se pastreaza numai in mss. L°, L1 i M2.
Ultimele doua manuscrise, cu care am coroborat titlul din L°,
Ii erau cunoscute si lui C. Giurescu. Diferentele dintre cele trei
manuscrise sint nesemnificative2.
S5. vedem cum se explica prezenta titlului in manuscrisele
amintite i absenta lui, care este totusi relativa, din toate cele-
lalte manuscrise.
Din analiza concordantelor i divergentelor dintre cele trei
ramuri principale ale filiatiei manuscriselor (M, L si A), avind in
vedere i ramurile subsumate (C si F), am constatat ca, afar5.
de lacunele caracteristice, versiunea L prezinta cele mai putine
modificari de text. Se pare ca primii copisti pe aceasta filiera
au avut mai putin interesul sa intervina in redactia cronicii. Lacu-
nele, daca nu se datoresc unor ratiuni de ordin tehnic (necesitatea
de a face o anumita economie de hirtie sau, ma gindesc la capitolul
Povestea i tocmala altor omiterea unor pagini care, pentru
client, prezentau un interes redus), ele se pot explica i printr-o
interventie cu substrat politic sau de altd naturd, necunoscut
noud. incit, cu exceptia lacunelor, ceea ce nu constituie eroare
generala de lectiune in toate manuscrisele cronicii sau eroare de
lectiune specifica numai ramurii L, pare a reprezenta, in versiunea L,
redactia originara a copiei lui Simion Dascdlul. Cu atit mai mult
trebuie sä acordam credit versiunii L, cu cit ea concorda in anu-
mite momente esentiale cu manuscrise primare ale ramurii M,
respectiv ale ramurii A. Deci prezenta titlului citat in ramura
L si intr-una dintre primele copii ale ramurii M poate fi un indiciu
al conservarii lui din versiunea originara.
Admitind, deocamdata in principiu, c5. titlul din L°L1M2 este
insusi titlul versiunii interpolate a lui Simion Dascalul, vom urmäri
evolutia lui in cele doua ramuri.
in ramura L, titlul s-a putut reproduce pina in momentul
cind, transcriind la inceputul sec. XVIII Letopiseful Trii
Moldovei de la zidirea lumii al lui NicoIae Costin, in care fusese
integrata intr-o forma prelucrata i cronica lui Gr. Ureche
1 Li ed. C. Giurescu, citatä in nota anterioarä, p. 1/1-2, titlul apare
sub forma: Carte ce se chiamci letopisej, ce intr-insa spune cursul anilor ci desalt-
carea (Mir Moldovei i viata domnilor. Vezi la sfiritul lucrArii noastre, Anexa I.
2 Vezi Anexa I, p. 401.

176

www.dacoromanica.ro
(pentru perioada 1352 1594), un copist, realizatorul ms.
din motive pe care nu le cunoastem, abandoneaza versiunea N. Cos-
tin (de pe ramura C) i, incepind cu evenimentele din 1439 (de la
capitolul De ni)ste atari ce au prddat lava...), urmeaza un manuscris
din ramura L, ms. Lc'. In acest ms., cronica lui Gr. Ureche nu se
prezenta deci in prelucrarea lui Nic. Costin, ci numai in aceea a
lui Simion Dascalul. Reproducind din cronica lui Ureche numai
partea privitoare la anii 1439 1594, copistul, cum era oarecum
si firesc pe vremea aceea, nu mai transcrie titlul lucrarii lui Gr.Ure-
che. Asa se explica faptul c. nici unul dintre manuscrisele derivate
din Le' nu mai reproduce titlul cronicii respective.
Prezenta titlului cronicii numai intr-unul dintre manuscrisele
ramurii M, in ms. M2, si absenta din celelalte manuscrise, ridica
insd o problema speciala. Radu Lupescu, copistul ms. Mg, a reprodus
oare titlul dupal Mi', care are origine comuna cu M1, sau 1-a luat
din altd parte ? Am vazut (1.1.2.1.) ca prima filà a ms. M1 lipseste.
Pe aceasta fila probabil a existat i titlul general al cronicii, dupa
care, in mod sigur, s-a reprodus inceputul predosloviei in versuri
(exact partea care lipseste din ms. de astäzi). Dar care va fi fost
titlul manuscrisului, e greu de stiut. 0 situatie aproximativ asemd-
nätoare pare sa fie ;;i in ce priveste ms. M3. Din prima coala a
ms. M3 lipseste exact f. 1 ! Pe aceasta foaie era consemnat i titlul
cronicii ?... Probabil, insa nu e usor de precizat cum suna acest
titlu. In schimb, ms. M4 are un titlu dezvoltat intr-o forma cu
totul originald : Prin cheltuiala dumisale slugeru Alexandru
Voinescu s-au scris aceasta carte ce sa zice letopiset, care cuprinde
in sine vietile si petrecerile domnilor tdrii Moldaviei, fiestecare domnu
cu cine si ce rdzboae au fdcut si ce izbinde, cum si alte fapte ale kr,
zidiri Si mdndstiri, incepind de la descalecarea Maramuresului,
dupd cum s-au aflat in letopisetul ce este in 2 tomuri al dumisale
pah<amicului> Petrache Cazimir..." (f. 1 r°). Titlul ms. M4 continua,
aducind precizarea cä expunerea merge pina la moartea lui tefà-
nià voda, fiul lui Vasile Lupu. Ms. M4 cuprinde, de fapt, dupa
cronica lui Gr. Ureche, si cronica lui M. Costin. Elementele comune
dintre titlul lui M4 si M2 L° L1, destul de evidente in prima parte
a textului subliniat de noi, demonstreaza, deocamdata, ca. sursa
comuna a mss. M2 i M4, ms. MY', a avut acelasi titlu ca M2.
Am vazut ca. Radu Lupescu, realizatorul ms. M2, a executat
si ms. L2; L4 si It A 2. Se ridica intrebarea: nu cumva acest copist
muntean cu scrisul caligrafic i relativ inteligent a imprumutat
titlul pentru M2 dintr-un manuscris al ramurii L, in care se pastra
12 Critica textuall §i editarea literaturii romine vechi c. 941 177

www.dacoromanica.ro
titlul originar ? (In acest caz ar trebui sa admitem pentru titlul
din M4 o contaminare intre cele doua copii M4 0 M2, copii cu ace-
ea.0 sursä). Consideram mai putin plauzibilä aceasta ipoteza,
datorita faptului c5. titlul pe care ni-1 ofera cea de a treia ramurd, A,
prin ms. Al, contine 0 el elemente comune cu titlul mss. L° LI M2.
Initiatorul celei de-a treia ramuri, Axinte Uricariul, acorda
copiei sale urmdtorul titlu: Letopisetul Tdrii Moldovei, de cind
s-au descdlecat tara si de cursul anilor si de viiata domnilor, care
scrie de la Dragos yodel pind la Aron yodel, izvodit de Simeon Dascalul,
care si el 1-au scris dupre un letopiset ce era izvodit mai nainte de
rdposatul Gligorie Ureche vornecul de Tara de Gios. Iar acum,
cu porunca mdrii-sale milostivului nostru domnu Io Nicolae Alexan-
dru voevod, s-au scris in oras in Iasi, vd leato 7220 [= 1711], meseta
dechemvrie, 8 zile, vtorago gospodstva [=-- in domnia a doua]. Am
reprodus titlul dupa ms. Al, deoarece, dupd cum am mai arätat,
prima filä a ms. A2, cu titlul cronicii 0 cu inceputul prefetei lui
Ureche, s-a pierdut. Ca acest titlu a existat 0 in ms. A2 §i ca,
deci, el apartine lui Axinte Uricariul, nu incape nici o indoiald.
Pe de o parte lipsa unor divergente esentiale intre cele cloud manu-
scrise 0 grija lui Constantin Vladulovici 0 Radu Lupescu de a nu
denatura numele proprii 0 datele calendaristice (chiar 0 atunci
cind unele dintre aceste nume sau date erau gre0te in manuscrisul
lui Axinte Uricariul, deoarece 0 acesta le transcrisese mecanic),
pe de altd parte precizarile care se aduc in titlul reprodus aici in
legatura cu domnitorul din ordinul caruia lucreaza Axinte §i in
legatura cu anul executdrii copiei sale (deci nu a ms. Al), sint
probe suficiente sa considerdm c5. Vladulovici a reprodus corect
manuscrisul lui Axinte 0 in ce prive0e partea aceasta de titlu
care nu mai e verificabilá nici macar comparativ.
Intr-un § anterior (2.4.6) am aratat cum trebuie interpretat
acest titlu. Semnificatia lui reald nu poate fi inteleasa decit tinind
seama de intreg sistemul de modificdri al lui Axinte. Titlul Leto-
pisetul Tdrii Moldovei, care nu apare in nici o copie manuscrisa
a cronicii lui Gr. Ureche din ramurile M 0 L, a fost dat de Axinte
Uricariul dupa modelul cronicii cu acela0 titlu a lui Miron Costin,
pe care o copiase cu putin inainte. Iar precizarea care scrie de
la Dragos vodd pind la Aron vodd apartine de asemenea lui Axinte
Uricariul 0 se explica prin necesitatea de a face o delimitare a
letopisetului lui Ureche de letopisetul lui Miron Costin. Pasajul
care urmeazd, izvodit de Sitneon Dascalul, care si el 1-au scris
dupre un letopiset ce era izvodit mai nainte de rdposatul Gligorie
178

www.dacoromanica.ro
Ureche vornecul de Tara de Gios, apartinind cum am aratat
tot lui Axinte Uricariul, reflecta luarea de pozitie a acestuia in
problema paternitatii cronicii in urma criticilor aduse interpola-
rilor lui Simion Dascalul. Partea din titlu insa cea mai pretioasa,
din punctul nostru de vedere, este cea care urmeaza imediat
dupa titlul general: de cind s-au descdlecat tara ci de cursul anilor
,si de viiata domnilor, ale carei elemente comune, pe de o parte
cu L°L1M2, pe de alta cu M4, sint concludente. Revizuind si ampli-
ficind titlul cronicii asa cum se prezenta el in SI', Axinte Uricariul
a inteles totusi sa pastreze elementele care indicau chiar substanta
cronicii lui Ureche.
Concordantele dintre L°L1 si M2, apoi concordantele dintre L°
Lim2 o M4 0 Ai probeaza ca titlul din L°L1M2 este titlul originar
al versiunii lui Simion Dascalul. Aceasta inseamna ca foile ini-
tiale lips5. din Ml si M3 au avut si ele titlul fie in forma aceasta,
fie intr-o forma mai mult sau mai putin modificata. In mice caz,
manuscrisele de pe linia MX M2, deci Mx , MY i Mr, au trebuit
sa aiba si ele titlul existent in M2. Noi sintem de parere ca titlul
s-a transpus in ms. M2 prin filiatie directä din copia interpolata
a lui Misail Calugarul (Mx). Faima rea pe care si-o crease Simion
Dascalul a determinat pe Misail Calugarul de la Putna sa opereze
unele modificdri in repartitia capitolelor din preambul si unele
remanieri ale textelor incriminate (vezi mai sus, § 2). In titlul
cronicii insä el nu a intervenit, deoarece nu a gasit nimic ofensator
la adresa lui Gr. Ureche. In schimb, am vazut, Axinte Uricariul,
voind pe de o parte sa incadreze cronica lui Gr. Ureche intr-un
corpus amplu al cronicilor Moldovei, iar pe de alta parte sa re-
staureze paternitatea lui Ureche asupra cronicii si sa arate acest
lucru in titlu, amplifica titlul cronicii, mentinind totusi elementele
esentiale ale lui.
Se pune insa acum intrebarea: titlul Cartea ce sit chiamd
letopiset, ce intr-insa spune cursul ailor p: desailecarea Tdriei Moldo-
vei fi viiafa domnilor este chiar titlul dat de Grigore Ureche,
sau este titlul cronicii lui Ureche revizuit de Simion Dascalul?
Tinind seama de caracterul general al interpoldrilor lui
Simion Dascalul in cronica lui Gr. Ureche, noi sintem inclinati
sa credem ca. Simion Dascalul, pentru a induce in eroare, a re-
produs intocmai titlul cronicii lui Ureche. Inducerea in eroare
este nota comuna a interventiilor lui Simion Dascalul in cronica
lui Ureche. In ce priveste continutul, titlul acesta nu cuprinde
in orice caz nici un element care sa tradeze intentia de introducere
179

www.dacoromanica.ro
a unei idei straine de textul cronicii asa cum 11 cunoastem in urma
separarii interpolarilor.
Daca admitem ca titlul dat de mss. L°L1M2 este chiar titlul
originar al cronicii, trebuie sa remarcam faptul ca in el nu se
specified deloc epoca pe care o imbratiseaza cronica. Aceasta
relativa lipsa" se explica, pe de o parte, prin aceea ca, neexistind
pe atunci o cronica in limba romana care sa descrie evenimentele
petrecute in Moldova in epoca anterioara, nu a fost nevoie de o
delimitare a epocii (prin opozitie), iar pe de alta parte, cel putin
pentru terminus ad quem, prin aceea ca, dupa pdrerea noastra,
opera a ramas neterminata la moartea autorului. rar in ipoteza
cal, la data cind Ii redacta Ureche cronica, exista totusi, in afara
cronicilor slavone cunoscute 1, si un letopiset moldovenesc" in
limba romana (fie al lui Eustratie Logofatul 2, contemporanul
lui Ureche, fie al altcuiva), titlul dat de Gr. Ureche, coroborat
cu cuprinsul cronicii sale, ar exprima hotarirea autorului de a
incorpora, din diferite motive, acest letopiset moldovenesc" in
cronica sa si de a arata contemporanilor si urmasilor c. ceea ce
scrie el este chiar cartea inceputurilor istoriei Moldovei 3.

VeziBogdan-Panaitescu, Cronicile sl.-rom.; loan Bogdan,

Scrieri alese. Cu o prefatk de Emil Petrovici. Editie ingrijitä, studiu introductiv
si note de G. Mihdila. Bucuresti, 1968, p. 270-467, si notele lui G. Milailä la
p. 674-683. Vezi i I. Mine a, Letopiselele moldovene,sti scrise slavonefle, [in]
"Cercetári istorice" (Ia0), I (1925), p. 190-368, 412.
2 Chi t imi a, Probleme, p. 9, considerk cã letopisetul lui Eustratie
Logofátul este o deductie eronata." ; iar la p. 244-253 identifica Letopisetul
moldovenesc" cu analele slavone. Vezi si Giorge Pasc u, Letopiseful cel moldo-
venesc, utilizat de Gligorie Ureache in legciturd cu toate letopisefele moldovenesti in
slavonefle, Iasi, 1938; G. Mihailk Istoriografia rontlinci veche (sec. al X V-lea
inceputul sec. al XV II-lea ) in raport cu istoriografia bizantimi si slavd, [in] RS 15
(1967), p. 157-196.
3 Pentru titlurile acordate cronicii lui Gr. Ureche de cátre diferitii editori
ai textului in epoca modernk vezi I.D. Lauda t, Letopise/ul lui Gr. Ureche,
[in] A U I 17 (1971), s. III, Literaturk p. 14.

www.dacoromanica.ro
 4. PROBLEMELE EDITARII CRONICII LUI GR. URECHE
TN LUMINA TRADITIEI MANUSCRISE

4.0. Preliminarii. Dupd publicarea de catre M. Kogalniceanu

(in 1852), cronica lui Gr. Ureche a mai fost editata de G. Ioanid
(1858), M. Kogalniceanu (1872 ; editia a doua a culegerii din
1852), E. Picot (1878), I.N. Popovici (1911), C. Giurescu (1916),
Const. C. Giurescu (1934 ed. I, 1939 ed. II, 1942 ed. III),
P.P. Panaitescu (1955 ed. I, 1958 ed. II )1.
0 prima observatie generala care se impune este cä nici una
dintre editiile citate nu se intemeiazd pe o comparatie strinsa a
izvoarelor. Pe de alta parte, desi de la o editie la alta se fac progrese
in ce priveste numärul manuscriselor cunoscute, nu putem afirma
nici astazi, in 1972, ca editorii au pus la contributie toate izvoarele
manuscrise existente. Ajunge sá citam ms. L°, care, aflat, de la
un moment dat, pina spre sfirsitul sec. XIX, in biblioteca manas-
tirii Sucevita, apoi in biblioteci particulare (Gr. Cretu, pe urma
Gh. Cardas), iar acum intr-o biblioteca publica din Iasi, nu a fost
accesibil specialistilor. Or, ms. L°, cu toate carentele sale, este un
izvor de prima importanta pentru editarea cronicii lui Ureche.
De asemenea s-au fdcut progrese insemnate in rezolvarea
unor probleme majore strins legate de problema editarii textului
cronicii, cum sint : determinarea interpolatiilor (lui Simion Das-
calul, Axinte Uricariul etc.), paternitatea cronicii, restabilirea
formei corecte a unor nume proprii straine.
Pe aceasta lithe ascendenta in editarea cronicii lui Gr. Ureche,
primaincercare de editie stiintifica este de-abia editialui I.N.Popovici,

1 Nu citäm aici editiile scolare sau pe cele de larg5. popularizare.

181

www.dacoromanica.ro
care este si singura editie critica, in sensul clasic al terme-
nului. Plecind de la un numar de copii manuscrise, I.N. Popovici
incearca sä reconstituie textul originar al cronicii. Reconstituirea
lui Popovici este insa arbitrard. Ea seamana cu aceea a lui
I.A. Candrea pentru Psaltirea Scheiand.
Toate celelalte editii sint diplomatice propriu-zise. Fiecare
editor, incepind cu M. Kogalniceanu, a publicat un anumit manu-
scris, pe care unii 1-au corectat (pentru erori) sau 1-au combinat
(in mod cu totul arbitrar) cu alte manuscrise.
Editiile lui LN. Popovici si C. Giurescu au un aparat critic, in
care sint consemnate variantele din principalele manuscrise cunos-
cute de editor. Iar P.P. Panaitescu, dupa cum am mai spus, &à, in
editiile sale, un aparat critic redus la minimum.
Din punctul de vedere al interesului pe care editorii 11 acorda
textului sub aspect lingvistic, mentionam Ca primele editii ale
cronicii lui Gr. Ureche (ed. Kogalniceanu i Ioanid) nu stimuleaza
la o explorare metodica a valorilor lingvistice i stilistice. Cauzele
trebuie cautate si in stadiul de dezvoltare a lingvisticii romanesti,
si in caracterul nestiintific al tehnicii editarii literaturii romane
vechi pe vremea aceea 1. De-abia editia lui Emile Picot cuprinde
un inceput de sistematizare a faptelor de limba, util pentru studii
asupra vocabularului: un indice de nume proprii i un glosar de
cuvinte comune, cu traducerea in limba franceza i cu trimiteri
la text. Editia lui Picot reproduce insa textul editiei lui Kogal-
niceanu din 1852, pe care-1 insoteste cu variante dupa editia din
1872. De aceea, inventarul de forme glosate i glosarea propriu-zisa
trebuie privite cu multe rezerve si cu precautie.
Majoritatea editiilor publicate in continuare (LN. Popovici,
C. Giurescu, C.C. Giurescu) reprezintä un progres atit in tehnica
editiilor de texte vechi romanesti in general, cit i in ce priveste
editarea cronicii lui Gr. Ureche in special.
Desi neizbutità, editia critica" a lui I.N. Popovici a fäcut
totusi servicii studiilor privitoare la limba cronicii lui Gr. Ureche
prin aprecierile editorului in legatur5. cu editiile cronicii (p. XII
XIII) si prin explicatiile de cuvinte, date in limba franceza in
subsolul textului cronicii. Editiei Ii lipseste un indice de cuvinte
si un studiu introductiv.

1 Cu toate deficientele edipei din 1852 a lui M. Kogliniceanu, nu se pot

contesta meritele ei istorico-culturale. Vezi Chit imi a, Probleme, p. 197-198.

182

www.dacoromanica.ro
 Conceputa ca editie critica, editia lui C. Giurescu cuprinde un
indice de nume (proprii) i lucruri, un indice de cuvinte i un in-
dice al citatelor folosite in cronica, toate cu trimitere la pagini.
E de relevat ca numai o parte dintre numele de lucruri i dintre
cuvinte sint glosate. Studiul introductiv proiectat sa apara dupa
publicarea textului cronicii nu a mai aparut.
Textul stabilit de Const. Giurescu a fost reprodus cu unele
imbunatatiri de Const. C. Giurescu In editiile sale. Pe linga un amplu
studiu introductiv, C.C. Giurescu a intocmit si un bogat indice
general (explicativ, de fiecare data cind e nevoie, i cu trimitere
la pagini). Editiile II si mai ales III contin ameliorari i unele
completari fata de ed. I, indeosebi in indice si in studiul introductiv.
Editiile lui Const. Giurescu si C.C. Giurescu i indicele
insotitoare au constituit o baza relativ sigura pentru aprofundarea
particularitatilor de limba si de stil ale cronicii lui Gr. Ureche.
La aparitia ed. I a lui P.P. Panaitescu s-a subliniat succesul
pe care-I reprezinta ea in istoriografia si in filologia romaneascd,
dar s-au relevat i numeroase erori de lectiune 1. Editia a doua
(1958), revazuta, pune in circulatie un text mult mai ingrijit decit
ed. I, desi reproduce acelasi ms. de baza (completat partial cu alte
mss.). Editia lui P.P. Panaitescu contine i un studiu introductiv, un
aparat critic foarte sumar in subsolul textului cronicii, iar la
sfirsit un glosar, un indice de nume proprii de locuri si de persoane
si un indice de termeni privind starea economico-sociala i cultu-
ra15. a epocii. Cele douà indice au si trimiteri la paginile unde se
folosesc termenii respectivi, pe cind glosarul cuprinde numai inter-
pretarea termenilor. /litre ed. I si ed. a II-a nu sint deosebiri esen-
tiale in studiul si in aparatul care insotesc textul cronicii (deose-
birile sint neinsemnate: mici completari, unele precizari sau
remanieri etc.).
Trecind peste faptul ca contopirea celor 3 liste de cuvinte
intr-una singura i generalizarea trimiterilor la pagini ar fi fost
mult mai utile pentru cititor, observam c5. glosarul cuprinde unele
interpretari eronate. Astfel, izvod e glosat copie, origine", cind
in realitate are sensul de document scris, scriere". Sensul de ori-
1 Pentru ed. P.P. Panaitescu, vezi i recenziile publicate in Studii
cercetAri 0iintifice", Istorie (Ia.0), 7(1956), fasc. 1, p. 163-166 (N. Grigora) ;
AUI 2 (1956), s. III, fasc. 1-2, p. 446-451 (G. Istrate) ; Studii", 9(1956), nr. 6,
p. 161-164 (Dan Simonescu) ; Steaua" (Cluj), 7(1956), nr. 8, p. 83-89 (Liviu
Onu).

183

www.dacoromanica.ro
gine" este atribuit fortat, de editor: izvor din original a fost de-
naturat de un copist in forma izvod (forma denaturatä existä si in
ms. de baza al editiei P.P. Panaitescu). Pentru ca in contextul res-
pectiv, forma alterata izvod ar trebui sà alba sensul de origine",
P.P. Panaitescu o gloseaza astfel ! La fel gresita e glosarea lui
stetie provizie de oaste", in loc de cazare, cantonament" ; beleag
tabara de adunare i regrupare a oastei", in loc de consemn, paro-
; semn" 1.

4.1. Observatil generale asupra edifiilor lui C. Giurescu,

C. C. Giurescu 0 P. P. Panaitescu. Pe linga observatiile con-
semnate in paragraful precedent si pe linga obiectiile de am5.-
nunt privitoare la editiile moderne, imprdstiate de-a lungul ana-
lizei traditiei manuscrise, ne vom opri aici doar la unele trasa-
turi caracteristice cu totul generale ale ultimelor edifii stiintif ice.
Alegerea manuscrisului de baza a constituit pentru tati
editorii o piatra de incercare. Dac5. sovaielile de pinä in 1908 au
fost explicabile, editiile aparute dupd acest an, cind C. Giurescu
publica cunoscuta sterna a manuscriselor cronicii lui Ureche, au
pacatuit in special prin dogmatismul editorilor, care n-au yeti-
ficat rezistenta filiafiei imaginate de marele nostru istoric intr-o
vreme cind metodele de cercetare in stematologie inca nu se matu-
rizasera. Studiul manuscriselor cunoscute de C. Giurescu si al
manuscriselor depistate de atunci incoace, rnodifica i amplifica
raporturile din sterna imaginata de C. Giurescu, ba chiar ne demon-
streaza ca nu avem motive sä consideram ms. recomandat de C.
Giurescu ca text de bald, ms. A2, drept sursä a ms. A'.
Daca in problema alegerii textului de baza existä un consens
la C. Giurescu, C. C. Giurescu si P. P. Panaitescu, care au ingrijit
principalele edifii stiintifice ale cronicii lui Ureche, in multe alte
probleme ale editarii operei respective cei trei istorici de deo-
sebesc.
Astfel, edifiile lor, care, in perioada contemporana, corespund
celor trei conceptii diferite cu privire la paternitatea cronicii,
1 Cf. rec. lui C.C. Giurescu, la 11 r e c h e, Letop., ed. PPP2, in LI? 9(1960),
nr. 4, p. 76-86.

184

www.dacoromanica.ro
 daca nu adopta, teza astazi depasita a imposibilit5.tii separarii
interpolarilor lui Simion Dascalul de textul primar al cronicii
(Constantin Giurescu), in nici un caz nu sint de acord asupra
identificarii interpolarilor mentionate i pastreaza in textul ori-
ginar, in doze diferite, paragrafe, pasaje sau capitole care n-au
fost scrise de Gr. Ureche (Const. C. Giurescu si P. P. Panaitescu).
In plus, cele trei editii citate, care se reduc in fond la doua (Con-
stantin Giurescu si P. P. Panaitescu), considera drept forme ale
onginalului anumite denaturdri lexicale, morfologice, sintactice
stilistice' ale unor copisti neglijenti, ceea ce insearnnä ca.
editorii moderni, in ciuda aparentelor, n-au procedat la o rigu-
roasa critica de texte.
La aceasta trebuie sa adaugam si faptul ca multe studii cu
privire la opera marelui cronicar moldovean au fost realizatesub
imperiul unor animozitati profunde intre specialist, ammozitati
care, pe linga anumite rezultate pozitive, se soldeaza adesea cu
aprecieri subiective sau necontrolate, atit in legaturd cu paterni-
tatea i cu interpolarile, cit si in legatura cu limba sau alte aspecte
ale cronicii lui Grigore Ureche2.

4.2. Observatii generale asupra editiei selective publicate

de autorul studiului de fati in 1967. Initiind o colectie de editii
de literatura romanä veche, Editura Stiintifica a apreciat ca, in
locul unor editii integrale de larga popularizare, ar fi bine sa
prezinte publicului un tip special de editie editii selec-
tive, ingrijite de specialisti, insotite de un studiu introductiv, de
comentarii, de glosar i, daca e posibil, chiar de variante.
Editia noastra, prin care incepe aceasta colectie, a incercat,
in studiul introductiv, o revalorificare a vietii i operei lui Grigore
Ureche, tinind seama de toate contributiile aparute, in domeniul
dat, pina. atunci. Dupa sumare indicatii biografice i dupa o pre-

Ca a nu mai vorbim de cele fonetice, care sint cele mai numeroase si,
intr-o mAsura., mai putin esentiale.
2 Ne expritnäm aici regretul cã studiile minutioase (inclusiv critica textelor)
intreprinse de Grigore Cretu, descoperitorul celei mai vechi copii cunoscute a
cronicii j unul dintre cei mai bu ni cunoscatori ai manuscriselor ei, n-au
putut fi Inca. fructificate. Din cite stim prin bunavointa prof. Gh. Cardas. Gr. Cretu
a adus anumite contributii fundamentale la cunoasterea vietii i operei lui Grigore
Ureche. Aceste contributii se afl5. in prezent in biblioteca prof. Gh.Cardas (Bucuresti

185

www.dacoromanica.ro
zentare a activitatii si a izvoarelor cunoscute ale operei, am incer-
cat, in lumina studiului manuscriselor si a filiatiei lor, o reexami-
nare a problemei paternitatii cronicii si a problemei interpolArilor,
aducind o serie de contributii pozitive, apreciate favorabil de
critica competentd.
Studiul nostru introductiv se incheie cu citeva consideratii
generale asupra valorii sociale si istorice a cronicii si cu o eva-
luare relativ ampla a cronicii sub raport lingvistic si literar.
Intr-o dezvoltata Nord asuprct editiei (p. 55-64) aratam
de ce este necesara o editie stiintifica a cronicii lui Gr. Ureche
si motivam optiunea noastra pentru ms. A' ca text de baza al
editiei.
Din textul cronicii, reproducem preambulul (fara interpo-
15.rilelui Simion Dascalul), inceputul cronicii, intreg capitolul
privitor la domnia lui *tefan cel Mare (care e capitolul central al
cronicii), si diferite alte capitole mai importante din partea urmA-
toare a lucrarii. Intreg textul reprodus este insotit la subsol de
comentarii lingvistice si de note enciclopedice, iar in final (p.
161-185) de principalele variante, interpolatii si adaosuri pe
care ni le ofer5. manuscrisele fundamentale ale cronicii (cu trimiteri
la pagina si rindul corespunzAtor din textul editiei).
Un glosar (p. 187-194), din pAcate fard trimiteri la pagini,
reia comentariile lexicale din subsolul textului cronicii. Editia
este insotita de mai multe facsimile si de o sterna a manu-
scriselor.
Editia noastra, desi selectiva, restabileste numeroase lectiuni
gresite ale editiilor anterioare, explicabile printr-o subestimare
a principiilor elementare de critica textuala, si corecteaza multe
interpretari lingvistice eronate ale materialului lexical al cronicii,
interpretari curente nu numai in editiile publicate de catre istorici,
ci si in editiile de larga popularizare.
Celor care si-au exprimat nedumerirea sau manifesta rezerve
asupra acestui tip de editie, le rdspundem ca valorificarea mo-
tenirii culturale nu se poate intemeia pe improvizatii, ci pe o Inte-
legere corectà. a faptelor si a textelor si pe un cornentariu judicios
al bor.
in felul acesta, editia noastra din 1967 constituie un material
de studiu si de meditatie nu numai pentru elevi si studenti si nu
186

www.dacoromanica.ro
numai pentru oameni de cultura in general, ci chiar i pentru ling-
vi0i i pentru istorici. Numero0i studenti §i speciali0i straini,
care se initiaza in limba, literatura i istoriografia romana veche,
au gasit i gasesc in editia de care e vorba un ghid de prima mina.
Editia noasträ trebuie vazutd, in egala masura, ca un semnal de
alarma adresat filologilor asupra necesitatii imperioase de a se
publica o editie 0iintifica integrald a operei lui Gr. Ureche, i ca
un instrument de lucru care pregate0e terenul pentru intocmirea
unei asemenea editii 1

4.3, Coordonatele unei editii

4.3.0. Prima opera tie pe care am considerat-o absolut nece-
sara pentru a stabili textul cronicii lui Gr. Ureche a fost exami-
narea traditiei manuscrise a cronicii.
Tinind seamä de manuscrisele pastrate, precum i de toate
contributiile publicate in legatura cu ele, am incercat sa deter-
mindm relatiile reale dintre diferitele versiuni ale cronicii.
Relatiile dintre principalele ramuri ale stemei manuscriselor
sint, in linii mari, cele imaginate de Constantin Giurescu 2, cu deo-
sebirea cä ele trebuie completate cu manuscrisele omise sau
necunoscute de C. Giurescu i cu deosebirea ca in cadrul fiecarei
ramuri relatiile se prezinta, intr-o build masurd, altfel decit le
vazuse istoricul modern 3.
Un prim rezultat pe care 1-am obtinut prin comparatia
dintre manuscrise, facuta in lumina filiatiei lor, a fost explicarea
ratiunii divergentelor de vocabular, gramaticale i de grafie,
1 Cu privire la editia noastri selectiv5. din Gr. Ureche, vezi r ec en z iii e
din: F/acdra (Bucuresti, a. 16 (1967), nr. 23, P. 20; Tribuna (Cluj), s.n., a. 11
(1967), nr. 27, p. 6 (Virgil Bulat); Argq (Piteti) , a. 2 (1967), nr. 12, p. 16 (G.
Tega); LR 17 (1968), nr. 3, p. 279.281 (Mirela Teodorescu); Books Abroad
(Oklahoma S.U.A.), vol. 42 (1968), nr. 4, p. 572 (Augustin Maissen); precum
apr ecier i le lui I.D. Liludat (A U I , s. III, Literat., t. 16, 1970, p. 54 si
t. 17, 1971, p. 35); D.S. Neamtu (A teneu [Bacau], a.8 (1971), nr. 1, p. 5, 13),
I.C. Chitimia ( Probleme de bazd ale literaturii rorntine ve chi , Bucuresti, 1972,
p. 461). Tuturora le multumirn pentru felul cum au Inteles rezultatele eforturilor
noastre.
2 C. Giu r es c u, Noui contribuliuni, p. 55.
3 Vezi mai sus sterna stabilia de noi.

187

www.dacoromanica.ro
frecvente in toate manuscrisele principale, in majoritatea lor sau,
mai rar, in cite un singur manuscris reprezentativ.
Din capitolele anterioare s-a vazut cum trebuie explicate
cazurile in care nici un manuscris nu ne ofera lectiunea corecta si
cazurile in care lectiunea corecta se intilneste intr-un singur ma-
nuscris sau intr-un singur grup de manuscrise.
Datorita faptului ca Simion Dascalul sau cel putin unul
dintre primii copisti ai versiunii fara interpoldri sau ai versiunii
interpolate de Simion Dascalul a avut un scris dificil (greu de
citit, cu confuzii de litere, probabil si cu anumite completdri
marginale ale unor lacune observate etc.), toate copiile ulterioare,
adica manuscrisele reprezentative ale fiecarei ramuri, contin, in
proportii diferite, erori grave, fie de lectiune, fie preluate din copia-
prototip. Asa ne explicam de ce unele erori sint generale in toate
manuscrisele, mai ales in legatura cu anumite nume proprii strdine
(de. ex.: Sfirschii sau Sferschii, in loc de Sfierciovschii; Gargovetchii,
Gargovetschi, Gargoviekii, in loc de Tarnovetchii etc.).
In aceeasi ordine de idei putem da si termenul calando,
numele unei secte religioase amintite in subcapitolul consacrat
Tarii Unguresti" din cadrul capitolului Povestea i tocmala altor
feiri... in toate mss., termenul apare corupt 1: calan#o A1, calaiflo
A23,11m2m3LoL3L4L5. Considerind pe calanflo ca forma. primara,
I. Minea vedea in acest termen o pronuntare maghiara a lui kcilvi-
nista 2, deci magh. kavinista> *calviniflo> calango. Andrei Veress
insa a demonstrat ca e vorba de secta cunoscutd sub numele de
kalandos 0 ca deci cele doua forme din manuscrise trebuie consi-
derate ca forme corupte ale acestuia 3. Modificarea calandopcalan,sto
are ratiuni pur si simplu paleografice, nu fonetice. Cu toate ca,
in replica sa, I. Minea 4 nu accepta explicatia lui A. Veress, aceasta
este perfect plauzibild. Noi ne-o imaginam astfel: forma originara
1 Vezi Ur ec h e, ed. LO, p. 131/25 si variantele corespunzátoare la
p. 176. Cf. Ur ech e, Letop., ed. PPID2, p. 133. Vezi si, mai sus, In aceastä parte I,
§ 1.1.3.1.8.g.
2 I. Mine a, 0 emendafiune la textul cronicei lui Ureche, [in] Cercetäri
istorice" (Iasi), 1 (1925), p. 403-404.
3 Andrei Veress, Note la amdnuntele ungurefli din letoPiseful fdrii
Moldovei al lui Gr. Ureche Fi Simion Dascdlul, [In] Revista istorica. romata", 1933,
vol. 3, p. 382.
4 Vezi I. Mine a, fn Cercetäri istorice" (Iasi), 8-9 (1932-33), p.
269-270.

188

www.dacoromanica.ro
calandos (KA AaliA0111) a devenit intii, intr-una din primele copii,
w
calantos (Ken4wrow), apoi, prin scrierea etajat5. KAMHTO, litera w ajun-
w
gind la un moment dat sa fie notat5. deasupra lui T (KatUFITO),
cuvintul a fost transcris, intr-o alt5. copie, Kenenwa (calansto ).
Dintr-o notatie echivoca, litera ii a putut fi citita I (H), iar cu-
vintul a devenit calaisto (Kanaligio). Probabil c5. ms. A' a avut
0 el notatia echivocä a literei H. Astfel se explica diferenta din-
tre cele dou5. mss. derivate (calansto A1, calaisto A2). E de
mentionat c5. ramura L prezintä aceea0 lectiune eronata
calaisto, ca A2 i ca ramura M. Oricum, metamorfoza lui calandos
a fost posibild, in primul rind, prin faptul c5. termenul era absolut
necunoscut copi0ilor 1
Cind formele alterate sint nume proprii sau termeni consa-
crati, cum e acela al sectei calandos, restituirea lor este relativ
simpla, prin apelul la izvoarele folosite de cronicd sau prin apro-
fundarea datelor oferite de ins5.0 istoria societatii in etapa data.
Dar cind formele corupte sint cuvinte ale lirnbii comune,
iar alterarea nu rezulta totdeauna cu evidenta din sensul frazei,
depistarea Mr este foarte anevoioasd. Aici trebuie s5. aplicam cu
cea mai mare prudenta critica prin conjecture:. Vom da numai
doua exemple. In preambulul cronicii, Gr. Ureche vorbe0e la
un moment dat de sterna tarii. In pozitia respectiva apare ter-
menul her (hier ): herul (hierul A1A2) ariei (Viriei L1, tcirii A1,
tdrii A2) L°L'A'A2, care n-are nici un sens 2. Sintem de parere 3
ca forma din mss. este denaturata prin omisiunea lui b. Noi am
adoptat lectiunea i her<b>ul Oriel sau pecetea cap de buor sa
insenineadza. Glosarea termenului prin pecetea i precizarea simbo-
lului (cap de buor ) ne arata clar cà e vorba de herb, §i nu de her
(sau hier).
Exista apoi o serie de alte cazuri in care lectiunea corectä
sau completarea unei lacune este oferita numai de una dintre cele
patru ramuri ale stemei, ramura care fapt semnificativ ! nu
1 Pentru originea i sensurile termenului kalandos in limba maghiara.,
vezi Barczi Géz a, A magyar nyelv iletrajza, Budapest, 1963, P. 121.
2 Vezi Anexe I, p. 408/11-12. Cf. Urech e, Lelop., ed. PPP2, p. 66/17.
3 Vezi Elena Deboveanu-M5.15.escu, Influenfe polone in
Lelopisepl TrIrii Moldovei" de Grigore Ureche, [in] AUB, 11 (1962), ser. t. soc.,
Filologie, nr. 25, p. 550.

189

www.dacoromanica.ro
este insa totdeauna aceeasi. De ex.: vilfd A1, taà de denaturArile
i 412/35) 1; /a Rwani
virf A2, virvu L°M1M2M3 (Anexe I, p. 412/9
M1M3, fata de omisiunile din ramurile A si L (U r eche, ed.
LO, p. 152/6, 182) 2.
In ipoteza ca Misail Calugarul, Axinte Uricariul sau vreun
copist de mai tirziu va fi avut in fatd, pe linga copia-prototip,
Si o versiune mai veche, mai apropiatä de originalul lui Ureche,
deci mai scutita de erori, ne intrebam de ce nu au corectat totdeauna
erorile vizibile, de ce nu au completat totdeauna lacunele exist
tente si de ce nu au paräsit copia mai noua in favoarea celei mai
vechi ? Raspunsul, dupà pdrerea noastra, nu poate fi decit unul
singur : copiile mai vechi, anterioare copiei defectuoase de la care
pornesc toate versiunile cunoscute, sau disparusera cu desavirsire,
sau, dacà unele se vor mai fi pastrat, ele nu erau accesibile. In
asemenea pasaje, singularitatea unei lectiuni corecte ar putea fi
explicata mai degrabd ca rezultat al unei critici conjecturale ope-
rate de copistul unui ms. oarecare, decit printr-o contaminare.
Asemenea cazuri de erori corectate, de anumiti copisti, prin con-
jecturd, sint bine cunoscute in cercetarile de critica tex-
tuala 3.
in schimb, completarile de tipul la Rogani, cu nume de
localitati sau cu date privitoare la anumite evenimente, se pot
explica usor la copistii carturari sau la copistii secretari ai unor
carturari, posesori de documente sau chiar de anumite relatári
istorice.
Datorita aceleiasi copii defectuoase dupa originalul lui Simion
Dascalul, intr-o serie de cazuri, mult mai numeroase, lectiunea
corecta se intilneste in doua sau in toate cele trei ramuri principale
ale stemei. Si, intocmai ca in situatia de mai sus, ramurile res-
pective, &el sint cloud, nu sint totdeauna aceleasi, iar atunci
cind ramurile concordante sint M si A, in mod aproape obisnuit
unul dintre manuscrisele principale ale ramurii (deci: sau M1,
sau M3; sau A1, sau A2) ne ofera o lectiune gresita4.
In asemenea imprejurari, este evident c5. o editie corecta a
cronicii lui Grigore Ureche, avind la baza unul dintre manuscrisele
cele mai bune, este obligata sä supuna manuscrisul respectiv
1 Cf. Ur ech e, Letop., ed. PPP2, p. 67/27.
2 Cf. U r ech e, Letop., ed. cit., p. 203/28.
3 M a a s, TexMritik3, p. 9 (§ 11).
4 Vezi mai jos, in Anexa I, exemple de toate tipurile, in aparatul critic
ce insoteste textul preambulului cronicii.

190

www.dacoromanica.ro
unei riguroase critici interne. Comparatia pas de pas cu manu-
scrisele reprezentative ale fiecdrei ramuri este absolut indispen-
sabild.
Un alt grup important de probleme pe care-I tidied publicarea
cronicii lui Ureche este acela cu privire la interpoldri. in depis-
tarea interpoldrilor de diferite grade ale cronicii, istoriografia
noastra a realizat progrese insemnate, dar Inca nu se poate spune
cd au fost delimitate toate interpoldrile. Dacd interpoldrile de
gradul II (Misail Calugdrul, Axinte Uricariul) si de gradul III
(copisti ulteriori) sint usor de precizat, prin compararea ramurilor
respective, interpoldrile de gradul I, acelea ale lui Simion Dasalul,
prezente in toate ramurile stemei, vor constitui Inca mult timp o
problemd deschisd pentru istoriografi si pentru filologi. Determi-
narea principalelor interpoldri ale lui Simion Dascalul este legatd.
de stabilirea izvoarelor folosite de Grigore Ureche, pe de o parte,
si de Simion Dascalul, pe de altd parte. Astfel, contrar tezei susti-
nute de P.P. Panaitescu 1, si noi sintem de parere cd unul dintre
izvoare a putut fi cunoscut si de Grigore Ureche, si de Simion
Dasalul, sau foarte problematic si de Simion Dascalul: cronica
Poloniei, redactata in limba latina de Al. Guagnini si tradusd in
polonezd si adaugità de M. Paszkowski ( Kronika Sarmaciej Europ-
skiej, Cracovia, 1611) 2 Aceasta inseamnd cd printre paginile
atribuite de P.P. Panaitescu lui Simion Dascalul se afld si pagini,
probabil marea majoritate, scrise, de fapt, de Grigore Ureche.
Editorul modern trebuie sá intreprindd, deci, atente comparatii
cu izvoarele si o criticd internd mult mai strinsd a textului românesc.
in alegerea textului de bazd sintem de parere ca o editie
stiintifica trebuie O. se conduca dupa principiul reproducerii unui
singur text, bineinteles cu corectiunile de rigoare si cu separarea
interpoldrilor in conformitate cu indicatiile impuse de critica internä.
a manuscriselor si de compararea cu izvoarele scrise strdine, indi-
catii expuse de noi mai sus.
4.3.1. in 1967, cind am publicat editia noastrd selectiva
din cronica lui Gr. Ureche, apreciam cä manuscrisul cel mai com-
plet si, in acelasi timp, cel mai unitar sub raport lingvistic si cu
1 P.P. Panait es c u, Introducere la Ureche, Letop., ed. PPP2, p.
45-46.
2 Vezi I.C. Chitimi a, In Acad., /st. lit. rom. 12. p. 360-361; i d e m,
Bazele, p. 50-54; i d e m, Probleme, p. 260-261.

191

www.dacoromanica.ro
mai putine erori grave este Al, adica ms. rom. 174 de la Biblioteca
Academiei Republicii Socialiste Romania. La acea data ms. L°, care
se afla in biblioteca prof. Gh. Cardas (Bucuresti), nu ne-a fost
accesibil decit in mod foarte sumar.
E adevarat cd Axinte Uricariul a inlaturat din copia sa,
realizata cu aproximatie in 1710-1711, prefata lui Simion Dasca-
lul, iar cele doua copii care transmit versiunea interpolata. a lui Axinte
(A1 si A2) au fost facute de copisti munteni. Cei doi copisti, Con-
stantin Vladulovici (pentru A1, executat in 1724) si Radu Lupescu
(pentru A2, realizat in 1725), la rindul lor intervin in text cu sti-
Heart, cu substituiri de cuvinte, cu unele adaugiri etc., pe linga.
muntenizarea la care supun fonetismul intregului text. Fata de
A2, text de bazà al editiei P. P. Panaitescu, Al prezinta avantajul
ca nu are foi lipsa si cä mentine totusi i o particularitate fonetica
moldoveneasca: g, acolo unde in graiurile sudice era frecventa
inovatia j (deci gios, agiutor etc., fata de jos, ajutor etc.)'. Atit A1
cit i A2 sint copiate cu multa grija.
In conditiile oferite de bibliotecile publice i, deci, fara sä
fi putut consulta mai indeaproape ms. L0, noi eram atunci de parere
cd nu ar fi indicat ca textul de baza sa fie ales din celelalte ramuri
si mai cu seamd dintre copiile intocmite de moldoveni, pentru
motive foarte simple: ramura L (alcatuita mai ales din copii
scrise in Tara Româneasca sau de munteni) este lacunara (unele
lacune sint destul de intinse) ; ramura F (alcatuita din copii scrise
in Moldova) este fragmentara ; iar ramura M (alcatuita din douä
copii moldovene M' i M3 si din dou5. muntene M2 si M4),
pe linga interpolarile lui Misail Calugarul si pe linga unele lacune,
contine prea multe modificari de text.
Editia preconizata de noi in 1967 urma sa se abata de la
textul ms. Al in cazurile de erori evidente de date sau de nume
proprii. Orice text de baza am lua, dealtfel, cronica polona a lui
1 Pentru cele 3 foi (6 pagini) lipsä din ms. A2, P.P. Panaitescu recurge
la ms. Al. In aceastä privinta., acuza cä textul editat este un mozaic din diferite
manuscrise", adusa de P.P. Panaitescu lui C. Giur escu (in Introducere
la Ureche, Letop., ed. PPP2, p. 53), este, macar in parte, valabila i pentru editia
P.P. Panaitescu. Cei doi copisti (A1 si A2) sint vorbitori ai unor graiuri diferite,
deci reprezinta sisteme lingvistice diferite. Fiind amindoi din regiunile de sud
ale teritoriului dacoroma.n, fireste cä intre copiile lor exist& i numeroase concor-
dante. 0 buna parte dintre concordante se explica Insa i prin faptul cã textul are
un singur autor (Gr. Ureche), apoi prin aceea cä cei doi copisti folosesc o copie
comuna, executata de un moldovean (Axinte Uricariul).

192

www.dacoromanica.ro
I. Bielski i celelalte izvoare externe ale lui Gr. Urechel ne ajuta
sa corectdm o serie de nume proprii poloneze care apar in cronica
lui Ureche, mai ales in pasajele inspirate sau reproduse dupa
asemenea izvoare (de ex. : Herbort, Murdelio, Tarnovelchii etc.),
indreptind in felul acesta i unele forme gresite puse in circulatie
de P. P. Panaitescu (de ex. : Targovetchii i Cantug, fata de Tar-
novelchii i Lantut2), care are totusi meritul de a fi restaurat nume-
roase asemenea nume straine alterate de copisti.
E necesar s5. ne mai abatem de la textul ms. Al si atunci
cind consensul a cel putin douà manuscrise reprezentative din cele
patru ramuri principale (deci MI sau M3, rar M2; A2; L", rar L2 sau
L4; foarte rar, Fl sau F3) ne dovedeste ca A' prezinta inovatii.
Dintre tendintele fonetice comune manuscriselor A1, A2 si LI,
marcate uneori numai de cite unul dintre aceste manuscrise,
relevam prezenta inovatiilor sudice cu u- : umblind, umplut,
fata de iniblind (Inblind ) si implut din ms. MI si M3. Manuscrisele
A' si A2 au comund, de asemenea, forma contaminata dupre,
caracteristica graiurilor muntene, fata de dupci, respectiv de pre,
din celelalte manuscrise. Si in aceste cazuri am socotit ca formele
mai vechi sint cele mai apropiate de sau mai conforme cu origi-
nalul lui Ureche. La fel proceddm in alte citeva situatii in care
manuscrisele din grupul A prezinta inovatii dialectale (de ex.:
in legaturä cu regimul articolului posesiv). Din fericire, numärul
divergentelor dialectale tipice dintre manuscrise nu este mare.
in ipoteza ca luam ca text de baza ms. Al i noi 1-am
luat in editia noastra selectiva din 1967, un principiu care
trebuie sa ne calauzeasca in permanenta este grija, pe de o parte,
de a nu uniformiza sau de a nu literariza, pe de alta, de a nu moldo-
veniza cu orice pret textul manuscrisului A'. Toate situatiile in
care propunem o altd lectiune decit cea oferita de Al, luate la un
loc, sint departe de a modifica sistemul lingvistic al copistului
acestui manuscris. Majoritarea lectiunilor diferite reprezinta corec-
tiuni lexicale i frazeologice impuse de confruntarea cu celelalte
manuscrise. Conformindu-ne aceluiasi principiu, dar fara a abuza
de el, in fata citorva inovatii muntene de data recenta, consideram
util sä urmam manuscrisele mai putin inovatoare sub raport
dialectal.

1 Vezi, In special Chit im i a, Bazele; i d e m, Probleme, p. 197-271.

a Numele topic Laniut apare in forma aceasta chiar in manuscrise!

13 Critica textualä i editarea literaturii romine vechi c. 941 193

www.dacoromanica.ro
 Altfel, ms. Al se grupeaza adesea aldturi de manuscrisele care
redau formele cele mai corecte. Dintre manuscrisele ramurii A,
forma corecta este redata uneori numai de ms. Al. rata citeva
exemple: constructia nu pesti vreme multd din Al si MI (vezi
in textul cronicii, ed. noastrd, p. 83, rd. 9) . trebuie considerata
originara ; devenita, prin substituire cu un sinonim, probabil mai
accesibil, nu sd zdbeivi... in M3, ea e interpretata gresit de ceilalti
copisti, sa le zicem principali: nu preste vreme multd LI, nu peste
vreme mild A2M2, unde verbul a devenit prepozitie ! Corectitu-
dinea constructiei din Al 0 MI este confirmata si de ms. L°: nu
pesti vreme multd. La fel, constructia furd beitug din AIL°M1 (vezi
textul cronicii, ed., cit., p. 102, rd. 22), fata de furd biruifi din A2,
reproduce fara indoialä forma originalului lui Ureche 2 In capi-
tolul in care se descrie bdtalia din Codrul Cosminului, dintre tefan
cel Mare si polonezi, cronicarul spune, referindu-se la polonezi:
li sit dodeise [= se saturasera] cu 5tefan vodd, pentru atitea
rdzboae fdr-de odihnd cifard rndsurd ce fdcea, de cu tofi sd bdtea (vezi
ed. noastra, p. 112, rd. 8-10). Constructia ii sd dodeise, transmisä
numai in Al (f. 45 v°), L° (f. 44 r°) si in L2 (f. 85 v°), neinteleasa
probabil de copistul foarte neglijent al ms. LI, devine la acesta:
l-i dor de ai sdi ! (LI, f. 61 v°, scris: AHAvo ec-h), in timp ce
ceilalti copisti ies din impas prin inlocuirea cu un sinonim aproxi-
mativ: ii sd supdrase A2, li sd supdrasd 11PM3. Pentru noi, concor-
danta dintre ms. A. si L0L2 este o proba evidentä cà originalul
a folosit verbul a se dodei, verb pe care insä copistii Misail Calu-
garul i Radu Lupescu 1-au inlocuit cu un sinonim, din cauza
frecventei sale tot mai reduse (spre sfirsitul secolului al XVII-lea
inceputul secolului al XVIII-lea), iar copistul ms. L. pur si
simplu nu 1-a inteles, denaturind intreg contextul. (Vezi i §
1.1.1.1.2.1 j, din partea de fata) 3.
4.3.2. Punind acum la contributie i ms. Lo, i versiunea
latinä a lui I. Budai-Deleanu, coordonatele unei editii stiintifice
a cronicii lui Gr. Ureche pe de o parte se amplifica, pe de alta
se precizeazd tot mai mult.
1 Manuscrisele respective au, aici, accentul marcat pe silaba final& a verbului
Vezi, In cap. de fatl, §i § 1.1.2.1.5.
2 Vezi, mai sus, §i § 1.1.1.1.2.1.f.
3 5i In cazul lui nu pesti, §i In cazul lui &UNA, §i in acesta din urm5., editia
P.P. Panaitescu a ales lectiunea ms. A2 I

194

www.dacoromanica.ro
 /n marea majoritate a cazurilor, textul ms. L° confirma
aprecierile pe care le-am facut asupra ms. A1 0 confirma recon-
stituirile i conjecturile noastre in legatura cu diferite locuri
obscure ale cronicii, asa cum o cunoastem.
Fata de Al, L° prezinta avantajul ca e mult mai repre-
zentativ pentru limba autorului i pentru limba româna a epocii
a regiunii in care a trait autorul. Sub raport lingvistic, editorul
trebuie insá sa fie foarte prudent: el trebuie sä faca o demar-
catie cit se poate de netd intre limba autorului i limba celor
doi copisti, care, dupl cum am dovedit (vezi partea III, § 1), sint
ucraineni ce vorbeau un dialect ucrainean de sud-vest cu parti-
cularitati poloneze. Pentru aceasta, consultarea autografelor lui
Gr. Ureche si a documentelor semnate de el, ca si a limbii române
din literatura epocii, devine o necesitate. Dar fata de ms. A., L°
prezinta i citeva dezavantaje demne de luat in searna, care depa-
sesc planul lingvistic propriu-zis:
a) Lacunele organice, caracteristice ramurii respective (L) ;
b) Lacunele accidentale prin pierderea a 5 foi de text (= 10
pagini) din diferite parti ale cronicii ;
c) Lipsa partii finale a cronicii (dupa. f. 187 r°: cam vreo
5-6 pagini de text manuscris), prin faptul ca ea n-a mai fost,
probabil, transcrisd;
d) Lipsa unui mare numar de titluri, datorita faptului 61,
din motive necunoscute, ele n-au mai fost completate de copisti
(locul rezervat lor a ramas alb). Completarile tirzii ale unor ase-
menea locuri albe, interesante pentru traditia manuscrisä a cronicii,
sint insa lipsite de interes pentru restituirea titlurilor in editia
definitiva" a cronicii;
e) Unele deteriorari de margini (sau colturi) de foi cu text
(de ex.: chiar f. 1).
In aceastä situatie, luind ca text de baza ms. L°, trebuie
sa-1 completam, pentru paginile sau secventele grafice lipsa, dup5.
celelalte mss., in primul rind dupa ms. Al. Dar chiar i pentru ceea
ce s-a pastrat in ms. L°, comparatia cu toate celelalte mss. cap de
grup este absolut oblig a t or i e.
Pe linga toate erorile, am putea spune inerente, ale celor doi
copisti i pe linga particularitatile fonetice ucraineano-poloneze
pe care le introduc ei in text, ms. L° oglindeste i erori mostenite
prin traditie, din copiile precedente, erori pe care le regasim, ade-
sea, si in celelalte ramuri.
195

www.dacoromanica.ro
 A§a incit, o editie §tiintifica avind ca text de baza ms. L° nu
exclude 0 nu anuleaz5, comparatia cu celelalte mss. cap de grup. in
sistemul de comparatii preconizat de noi pentru o editie cu ms. At ca
text de baza, trebuie inclus deci i ms. L°, i ms. L4. Examinarea ms.
L" 0, eventual, a altor mss., necunoscute noua, dacd nu avem
a face cu copii periferice, ar putea aduce unele lumini noi in
studiul traditiei manuscrise a cronicii lui Gr. Ureche.
Oricum rezolvarea cu succes a variatelor, complexelor §i
dificilelor probleme pe care le tidied editarea cronicii lui Gr. Ureche,
este compensata de satisfactia de a fi restituit contemporanilor
no§tri una dintre cele mai valoroase opere ale culturii române0i
vechi.

4.4. Concluzii
Din cele ardtate in paragrafele precedente s-a putut vedea
Ca editorii moderni ai cronicii lui Gr. Ureche, avind 0 con-
ceptii diferite cu privire la paternitatea operei, dar i datoritd
unei minimalizari a importantei aspectului lingvistic al textului,
au prezentat editii foarte diferite intre ele. Sub raport redactional
0 sub raportul criticii textuale, editia lui C. Giurescu este supe-
rioard editiei lui P.P. Panaitescu. Dar atit prin faptul ca au incercat
o literarizare a textului (C. Giurescu si C.C. Giurescu), respectiv
o identificare a particuIaritatilor limbii cop4ti1or cu particulari-
tatile limbii autorului (P.P. Panaitescu), cit i prin lectiunile ero-
nate pe care Inca le mai contin, ca i prin divergentele de opinii
in problema delimitàrii interpolarilor 0 in problema paternitatii
operei, aceste editii ne probeazd cu evident5. ca editarea cronicii
lui Gr. Ureche este una dintre problemele cele mai complexe si
mai dificile din istoria criticii textuale romAne§ti §i din istoria
tehnicii editiilor publicate in tara noastrd.
Comparind diferitele versiuni, nu ne-am propus sa facem o
analiza a intregului text al cronicii. Atentia principala a fost
indreptata spre reliefarea divergentelor §i a concordantelor dintre
manuscrise pentru stabilirea stemei manuscriselor i pentru deter-
minarea versiunilor celor mai indicate ca texte de baza ale unei
editii §tiintifice.
intr-o etapa urmatoare, in special prin colaborarea istori-
cilor, analiza trebuie largita, in sensul cà anumite divergente fla-
grante de date, de nume proprii sau de alte informatii trebuie exa-
196

www.dacoromanica.ro
minate in lumina izvoarelor folosite de Ureche. S-ar putea ca
unele elemente gresite sa fi fost preluate chiar din izvoare, iar
apoi cutare copist cdrturar (de ex.: Misail Calugarul sau Axinte
Uricariul), pe o anumita Tamura a filiatiei textelor, sà fi corectat
eroarea, prin conjectura. Sau invers: originalul lui Ureche sà fi
avut informatia sau termenul corect, iar apoi acestea sa fi fost
denaturate numai in anumite directii ale traditiei manuscrise.
De aceea, de ex., nu intrAm in discutarea atributelor date croni-
carilor sau izvoarelor din care-si extrage Ureche anumite infor-
matii: cronicariul cel ldtinescu, cronicariul cel lesescu etc. Se stie
cà pentru acelasi pasaj alterneazd, in manuscrise, termenii ldtinesc
cu lesesc. Citdm dou5. asemenea pasaje:
a) cronicariul cel ldtinescu MI-M3A'L° (latinescu L4[f. 161 v°],
A2; letenesc V ; latinesc L3 [f. 194 r°], L' [f. 90 r°], lesescu L2
, iar L7 [f. 36 v°] om.). Neglijind traditia manuscrisa,
ff. 90 r°]
P.P. Panaitescu 1 a adoptat aici lectiunea ms. L2.
b) cronicariul cel lesesc (lesdscu L2 M2, lesdsc L4 ) LouL2L4
APM2, hronograful lesdscu M4, cronicariul cel ldtinescu (latinescu A2,
llitinesc M3 ) A1A2M3. Aici P.P. Panaitescu a adoptat constructia
cronicariul cel lesesc 2, pierzind din vedere totusi faptul ca, leitinesc
exista si In ramura M (in M3).
Exist5. apoi unele cazuri cind, dintre cele dou5. atribute
(latinesc i lesesc ) enuntate succesiv la mica distanta, prin omi-
siuni involuntare de secvente grafice sau prin trunchieri acciden-
tale de texte (pierderi de foi etc.), unul s-a pierdut. A acorda
credit nelimitat unui singur ms., in asemenea situatii, este riscant.
Ne-o dovedeste cu prisosinta capitolul consacrat domniei lui
Alexandrel, fiul lui Ilias, discutat de noi mai sus. Am vazut acolo
(§ 1.1.3.1.4. B si Note d) cum, intr-un pasaj unde se folosesc, la
scurt interval, ambii termeni: cronicariul látinescu i cronicariul
lesescu (vizind acelasi izvor polonez in limba latinA), prin pierderea
unei foi in imediata vecinatate, cei mai multi copisti au fost deru-
tati: in unele mss. lipseste primul termen (mss. M2 si M4, deci
si sursa lor Ma"), in altele al doilea (mim2m3 i A1A2, deci i sursele
lor: Mx, respectiv 10) . Manuscrisele ramurii L ne-au ajutat sa
restauram forma initiala a pasajului.
1 TJ r ec h e, Letop., ed. PP132, p. 119/7; cf. vi p. 119, nota 1. Vezii Ur ec h e,
ed. LO, p. 126/10 (cronicariul cel ldtinescu ).
2 Ur ec h e, Letop., ed. PPP2, p. 91/25. La fel §i Ur e cli e, ed. LO,
p. 83/16.

197

www.dacoromanica.ro
 Unele contradictii, in legatura cu aceia0 termeni, exista
apoi in interiorul unuia §i ace1uia0 ms. Solutiile propuse in eclitiile
curente nu ni se par suficient de motivate 0, de aceea, consideram
cä intreaga problema trebuie examinata mult mai profund, in
lumina indicatiilor lui I.C. Chitimia 1 0 in sensul indicat de noi
aici, fdr5. sa neglijam nici posibilitatea ca o grafie nonnocK
(letenesc) cu un m cursiv de mina realizat aproape ca un ui, sa
fi fost cititä in graba ntwicK (le)cesc ) 0 invers.
In capitolul de fatä am incercat doar s5. demonstram ca
aprofundarea manuscriselor, aplicarea unei riguroase critici textuale
0 apelul neincetat la istoria limbii romane 0 la dialectologie pot
ajuta pe editorul modern sä inläture o mare parte dintre dificul-
tatile pe care le intimpind elaborarea unei editii 0iintifice a cronicii
in discutie.

1 Chitimi a, Bazele, p. 53. Vezi ii d e m, Probleme, p. 203-221.

www.dacoromanica.ro
 PARTEA A II-A

TRADITIA MANUSCRISA *I PROBLEMELE

EDITARII OPEREI LUI MIRON COSTIN,
DE NEAMUL MOLDOVENILOR"

www.dacoromanica.ro
 0. 1NTRODUCERE

0.1. Intocmai ca in partea precedenta, consacrata cronicii

lui Gr. Ureche, in partea a doua a lucrarii noastre vom urmari
problemele editärii operei lui Miron Costin, De neamul moldove-
nilor, in lumina traditiei manuscrise a textului
Spre deosebire de cronica lui Gr. Ureche, opera mentionata
a lui Miron Costin a fost cunoscuta si a circulat in dou5. redactii,
fiecare redactie avindu-si propria traditie manuscrisa.
De aceea, in prima parte a sectiunii de fata vom prezenta
manuscrisele si vom examina filiatia dintre ele: intii manuscrisele
primei redactii, apoi manuscrisele redactiei a doua.
Structura unei editii stiintifice a textului este in functie
de natura raporturilor dintre cele doua redactii. Din pacate, nu
posedam elemente sigure cu privire la relatiile dintre cele cloud
redactii. Asa se explica de ce editorii lui Miron Costin au emis
ipoteze lipsite de sens: cä plusurile redactiei a doua sint interpo-
lari care nu-i apartin lui Miron Costin (C. Giurescu) ; sau c5. redactia
1 Cu privire la viata si opera lui Miron Costin, vezi in special: I or g a,
1st. lit. rom. 12, p. 315-346; Car to ja n, Ist. lit., p. 138-144, 153-173,
188; P.P. Pa n a it esc u, studiul introductiv i comentariile la MCO, ed. PPP2,
5-32, 337-446 (cu o bogata. bibliografie); I.C. Chitimi a, cap. Miron Costin,
[in] A c a d., Ist. lit. rom., 12, p. 364-384; i d e m, Probleme, p. 9, 191-196,
246-247, 264, 273-314, 393, 442; A I. Rosett i, cap. Limba scrierilor lui
Miron Costin, [in] ILRL 12, p. 258-270, cu bibliografia fundamental& (pink
In 1966) la p. 259, 261, 270; Repert. mss., p. 58-80; studiul nostru intro-
ductiv la MCOA, ed. LO, p. 5 48 ; I v a sc u, Ist. lit. rom. I, p. 179-197 ; L. Gild i,
Introducere in istoria versului románesc, Bucuresti, 1971, p. 77-81.

201

www.dacoromanica.ro
intii este o prescurtare a unui copist mai tirziu (P.P. Panaitescu).
Editiile corespunzatoare se intemeiaza deci pe premise gresite.
P.P. Panaitescu a dovedit cà redactia a doua Ii apartine lui
Miron Costin. Pe de altä parte, capitolul final al redactiei a doua,
care nu e terminat, i caracterul relativ rotunjit al redactiei intii
ne dovedesc ca redactia intii a fost realizatà tot de Miron Costin.
Redactia intii prezinta minusuri fata de redactia a doua nu numai
in final, ci si in interior. Daca omisiunea unui capitol final
sau, eventual, pierderea ultimelor foi ale manuscrisului ar fi posi-
e mai greu de admis omisiunea unei parti din interiorul acestei
lucrari care, pina in momentul cind a fost data publicitätii",
in 1712-1713, se pastra in familie.
Dupa parerea noastra, cele doua redactii sint versiuni succe-
sive ale lucrarii, elaborate amindoua de Miron Costin, cu deosebirea
ca o copie a primei redactii a intrat in circulatie fàrà ca textul
sà incapa pe miinile lui Nicolae Costin, iar o alta copie, amplifi-
cata de Miron Costin sub forma redactiei a doua, a fost integrata
de Nicolae Costin, ca lucrare introductiva, in corpul cronicilor
Moldovei. Nicolae Costin a adus textului redactiei a doua unele
modificari.
Sterna care insoteste expunerea (vezi mai jos § 1.3) consemnea-
za rezultatele cercetarilor noastre cu privire la filiatia manuscriselor.
In studiul filiatiei manuscriselor am avut in vedere o serie
de manuscrise necunoscute sau necercetate de editorii de pina
acum ai scrierii costiniene. Asupra unora dintre aceste manuscrise,
pe care le-am crezut mai importante, ne-am oprit mai indelung,
considerind necesar sa demonstram apartenenta lor la o ramurä
sau la alta i pozitia lor relativa in cadrul ramurii respective.
Tinind seama si de alegerea nepotrivitä a manuscriselor de
baza, si de desconsiderarea aspectului lingvistic al textului, si
de numeroasele lectiuni gresite ale editiilor curente, ca si de tabloul
foarte amplu al traditiei manuscrise, asa cum apare acesta In
urma compararii manuscriselor cunoscute la ora actuala, editarea
operei costiniene prezinta numeroase dificultati. Dupa descrierea
manuscriselor, vorn analiza aceste dificultati i vom incerca sa
stabilim, in final, coordonatele unei editii stiintifice.
0.2. Socotim util s5. reamintim aici unele date cu privire
la deosebirile dintre cele doua redactii.
Dupa cum se stie, ambele redactii ale scrierii mentionate
a lui Miron Costin au inceput sa circule, sa fie cunoscute i sa fie
202

www.dacoromanica.ro
multiplicate in copii manuscrise de-abia dupa moartea lui Nicolae
Costin, intimplata in 1712, si numai in cadrul unor compilatii
mai ample care, dupa De neamul moldovenilor, cuprind cronicile
moldovene in ordine cronologica: Letopiseful de la zidirea lumii...
al lui Nic. Costin, a carui parte finall cuprinde prelucrarea Leto-
pisefului lui Grigore Ureche, apoi, intr-un grup de manuscrise,
Letopiseful Tdrii Moldovei al lui Miron Costin, la care unii adauga
Letopiselul anonim, altii cronica lui Neculce, iar in alt grup
diferite scrieri marunte ale lui Miron Costin.
Redactia de 5 capitole nu contine interpolatii. Intr-o serie
de cazuri, autorul relateazd, aici, la pers. 1 sg. intimpläri, marturii,
informatii, fapte pe care le cunostea el in mod nemijlocit 1.
In schimb, redactia cu 7 capitole are interpolatii la fiecare capitol
transmite in stil indirect (la pers. 3 sg.) pasajele care dincolo
erau la pers. 1 sg. 2
Autorul interpolatiilor (care cuprind informatii sau se inte-
meiaza pe izvoare pe care M. Costin nu le-a cunoscut) i fiul lui
Miron Costin care a transpus pasajele de stil direct (la pers. 1 sg.)
in stil indirect, folosind formuläri ca: spunea tata-nostru"...;
Tata-nostru Miron logofatul spunea..." ; cum arata rapousatul
Miron logofat..." ; ... 1-au trecut tata-nostru" etc. sint, dupa
toate probabilitatile, una si aceeasi persoana: Nicolae Costin 3.

1 De ex.: .... cu urechile mele am auzit ..." (MCO, ed. PPP1, p. 260; cf.
MCOA, ed. LO, p. 152/7). Sau: ...tot acest sant, carile ii vedem aicea la noi.
Eu 1-am trecut aproape de Nipru, pre la un tirg anume Vciorasnoe..." (MCO,
ed. cit., p. 263). Pasajele au fost reproduse, in aceast 5. form5., dup5. ms. L.
2 Redlin, dup5. ms. A (In reproducerea lui C. Giurescu), textul corespunzator
pasajelor citate In nota precedent5.: ...spunea taa-nostru sã fie auzit cu urechile
sale" (MCDNM, p. 38/27-28). $1, ...tot acesta sant, carele 11 vedem aicea la
noi. Tat5.-nostru Miron logofatul spunea s5.-1 fie trecut aproape de Nipru, pre
la un tirg anume Vciorasnoe" (ib p. 41/3.5; 26-27). Pentru toate pasajele din
aceast 5. categorie, vezi C. Giur esc u, Introducere la MCDNM, p. XXI, si studiul
lui P.P. Pa na itesc u, din MCO, ed. PPPI, p. 395.
3 MCO, ed. PPP1, p. 400.

www.dacoromanica.ro
 1. MANUSCRISELE LUCRARII SI FILIATIA L OR

1.0. De neamul moldovenilor s-a transmis posteritatii intr-un

numar relativ mare de manuscrise.
Manuscrisele se grupeaza. in cloud ramuri distincte, dupa
cum reproduc redactia I a lucrarii, respectiv redactia a doua.
Un singur ms. merge pina la un punct dupd redactia I, iar de acolo
inainte dupd redactia a II-a : ms. 1664 de la Arhivele Statului-
Ia0 (dintre anii 1773-1785).
Se cunosc astazi 29 de copii manuscrise (dintre care doua
fragmentare)1. Dintre acestea, 6 apartin ramurii redactiei I (cu
un manuscris fragmentar), iar 22 ramurii redactiei a doua (si aici:
un ms. fragmentar). Al 29-lea ms. este mixt : ms. 1664, mentionat
mai sus.
0 prima stema a manuscriselor lucrarii De neamul moldo-
vendor a fost intocmita de Const. Giurescu in studiul introductiv
al editiei sale din 1914 2 Principalul editor al textului, in conti-
nuare, a fost P.P. Panaitescu. Dar, atit in ed. din 1958 3, Cit si
in cea din 1965 4, cunoscutul slavist ia ca bu.na sterna lui Const. Giu-
rescu si nu incearcl sa verifice datele stemei, multumindu-se doar
cu clasarea in mare a unor manuscrise descoperite ulterior.
Intr-un studiu publicat in 1963 3, noi am supus unei minu-
tioase verificari constatarile lui Const. Giurescu si am completat
1 Vezi Repert. mss., p. 72-80.
2 Vezi MCDNM.
3 MCO, ed. PPP,.
4 MCO, ed. PPP2.
5 0 n u 0 cop. nec., p. 303-315.
204

www.dacoromanica.ro
sterna cu o serie de manuscrise necunoscute sau neglijate de
editorii anteriori 1, iar in studiul introductiv al editiei selective
din 1967 a operelor lui Miron Costin am adus, intr-o expunere
rezumativa si in sterna anexatd, unele completari i unele preci-
zdri la datele prezentate anterior, pe baza elementelor oferite
de manuscrise care pinä la acea data nu ne-au fost accesi-
bile 2.
In capitolul de fata vom expune mai detaliat rezultatele
cercetarilor noastre cu privire la toate manuscrisele cunoscute in
prezent ale scrierii lui M. Costin, De neamul moldovenilor.
Sterna manuscriselor presupune existenta a cel putin Inca
17 manuscrise: 6 manuscrise cu redactia I (inclusiv autograful
lui Miron Costin) + 11 mss. cu redactia II (inclusiv autograful)3.
Alaturi de autografe, s-au pierdut i primele rinduri de copii
facute dupa ele, precum si un numdr de mss. de legatura intre
diferite grupuri.
Cele mai vechi copii pastrate sint: ms. cu cota F. IV 2
de la Biblioteca Publica de Stat M. E. Saltikov-Scedrin" din
Leningrad, realizat de un moldovean prin 1711-1713 si apar-
tinind redactiei II, precum i ms. rorn. 580 de la B.A.R.S.R.
din 1718, ms. apartinind redactiei I. Iar cea mai noud copie este ms.
rom. 4161 de la B.A.R.S.R., din 1838, apartinind redactiei a doua.
Nu putem considera ms. rorn. 912 de la B.A.R.S.R. (redactia a
doua), din 1839, drept cea mai noua copie, deoarece acest ms. repro-
duce doar citeva pasaje si a fost intocmit la cererea lui M. Kogal-
niceanu in vederea publicarii de catre el a cronicilor moldovene ;
deci copia a avut un caracter redactional propriu-zis, nu de difu-
zare directa a operei costiniene.
1 Este, intrucitva, suprinzator faptul ca. P.P. Panaitescu a neglijat studiul
nostru din 1963 in editia sa din 1965, citata mai sus. E de relevat cä studiul
nostru a aparut in volumul unei reviste centrale in care insusi P.P. Panaitescu
are contributii importante, incit nu se poate pune problerna necunoasterii
sau a inaccesibilitátii revistei. Pentru o intelegere justa, obiectiva, a atitudinii
istoricului bucuretean, ale carui merite in domeniul istoriografiei romanesti si
sud-est europene sint de necontestat, e necesar sä relevarn, de asemenea, ca stu-
diul nostru citat, precum i o recenzie la un studiu al lui P.P. Panaitescu, publi-
cata in acelasi volurn al aceleiasi reviste, contin o serie de critici cu privire la metoda
folosita de P.P. Panaitescu in cercetarea manuscriselor vechi slave si roma-
nesti.
2 Vezi MCOA, ed. LO, p. 13-15, 38-42 si sterna anexata (foaie plianta).
De asemenea : 0 n u, Contribulii.
3 Vezi rnai jos § 1.1.0.

205

www.dacoromanica.ro
 Majoritatea copiilor au fost realizate 0 au circulat in Mol-
dova. Cele mai fidele copii sint: aceea a lui Pseudo-Axinte Uricariul
(1711 1713) 0 aceea a lui Savva ieromonahul (1720 1724),
prima pastrata, a doua pierdut5. dupa ce a fost copi-
ata cu o relativa ingrijire, la inceputul sec. al XVIII-lea,
pentru a transmite mai departe scrierea lui Miron Costin.
Un numar foarte redus de copii se datorqte unor copi0i
munteni.
Cele mai multe copii dateaza din secolul al XVIII-lea. Cele
12 copii din primele patru decenii ale sec. al XIX-lea, de dinaintea
tiparirii lucrarilor istoriografice ale lui Miron Costin, sint o martu-
rie a interesului mereu viu al carturarilor români pentru trecutul
istoric al poporului i pentru cultura româneasca veche.
La manuscrisele care cuprind textul original al scrierii De
neamul moldovenilor, in numar de cel putin 46 (44 mss. avind
textul integral, iar celelalte 2 fiind mss. fragmentare), trebuie
adaugate i cele 69 de copii manuscrise ale Letopisefului Tarii
Moldovei de la zidirea lumii... al lui Nicolae Costin, in care
lucrarea lui Miron Costin este integrata intr-o forma. mai mult
sau mai putin pr elucr at 5.1. Nicolae Costin folosqte, pentru
compilatia sa, redactia a doua a scrierii tatalui sau.
De neamul moldovenilor a fost publicat prima data de M. Ko-
galniceanu, in 1852, impreunä cu cealaltá lucrare capitala a lui
Miron Costin, Letopiseful Tdrii Moldovei.
1.0.1. Observatii paleografice. Toate manuscrisele prin care
s-a transmis De neamul tnoldovenilor a lui Miron Costin pita la
tiparirea lucrarii de catre M. Kogalniceanu (1852) 0 care se mai
pastreaza astazi, sint scrise in caractere chirilice cursive, dintre
care doar unele fac trecerea intre semiunciale 0 cursive (ex.: ms. G,
din 1718 ; ms. bl, din 1732 ; mss. S' 0 S2, din 1800). Copiile din
jumatatea a doua a sec. 18 i prima jumatate a sec. 19 sint, de
regula, in cursive legate. Unele dintre acestea sint foarte greu de
analizat (de ex.: ms. b5, din 1834).
1 Vezi Repert. mss p. 80-96. Vorbind despre editarea cronicii lui Grigore
Ureche, am arkat cs., pita In prezent, lipseste o sterna a manuscriselor letopisetului
mentionat al lui Nicolae Costin, that deocamdata. nu putem sti nici macar cu
aproximatie la ce numAr se ridica manuscrisele pierdute ale acestui letopiset.

206

www.dacoromanica.ro
 1.1. RAMURA MANUSCRISELOR REDACTIEI
DE 5 CAPITOLE

1.1.0. Originalul lucrárii i primele copii. Redactia origi-

nala a scrierii De neamul moldovenilor, intocmitä dupa toate pro-
babilitätile in urma Letopisefului Tdrii Moldovei, In ultimii ani
ai vietii lui Miron Costin (aprox. intre 1686-1691), contine o
prefata si 5 capitole.
Am vazut deja ca, in afara redactiei de 5 capitole, existä
o redactie de 7 capitole. Deoarece aceasta poarta urmele sigure
ale interventiei unuia dintre fiii lui Miron Costin, probabil Nicolae
Costin, unii au considerat c5. plusurile sint interpolari ale lui Nicolae
Costin. Const. Giurescu, in editia sa din 1914, publica textul scrierii
De neamul moldovenilor dupa un ms. al primei redactii. Plusurile
cuprinse in redactia a doua sint reproduse in subsol, ca interpolari
tirzii.
In editia publicata in 1958, P.P. Panaitescu a demonstrat
in studiul deosebit de valoros ce insoteste textul marelui cronicar
moldovean, cä redactia de 7 capitole apartine lui Miron Costin,
intocmai ca redactia de 5 capitole 1 Plusurile redactiei a doua
trebuie considerate deci ca fiind ale lui Miron Costin i trebuie
publicate ca atare (in pagina, nu in subsol sau in aparatul
critic).
Din compararea celor doul redactii putem deduce ca ete
sint succesive, in sensul ca redactia a doua e posterioara celeilalte 2.
Nu avem motive suficiente sa credem ca ar fi vorba de redactii
paralele si relativ simultane (deci: o redactie contras5. si una
mai dezvoltata) sau ca redactia de 5 capitole este un rezumat al
celei de 7 capitole. De aceea, noi apreciem ca sterna, in faza sa
initiala, are urmAtorul aspect:
MCO, ed. PPP1, p. 400-401. Aici i In continuare preferäm sã trimitern
la editia din 1958, deoarece editia critic& ingrijitä, de asemenea de P P. Panai-
tescu, In 1965 (MCO, ed. PPP,), nu aduce nimic nou in ce priveste editarea textului
De neamul moldovenilor si nici in ce priveste comentariul corespunzator (inclusiv
in descrierea manuscriselor).
2 Vezi mai jos, partea II, § 1.3.

207

www.dacoromanica.ro
 x ectInctia I (nrgin211). dc 5
ILamm le 11 86I6911

cnpla unui moldevean,

mcatIratá in corpul N rmlacint If (negnal5).tle
epercinr lui g..5i N. Lop.a 7 LApituIc 11686-16911
Loser) Iscpt. 1712 16911 x2
11686
17131 ....."."\ copin lui N. Cnstm,
in cnrpul
inCALIratA
crummier muldn
vent 11691-17121

mss. rctlic;ici I mss. rcdactici II

Prin x am marcat deci autograful lui M. Costin ; prin x3:

arhetipul ramurii redactiei de 5 capitole; prin x2: arhetipul redac-
tiei de 7 capitole ; iar prin x2' copia lui N. Costin, dupa ms. x2,
incadrata in corpul cronicilor moldovene. Existenta unei copii
x1 (dupà x), care va fi stat atit la baza ramurii lui x3, cit si la baza
lui x2, e posibila, desi nu e absolut necesara.

(ff)

(I(0
..
,2
\
Pentru faza initiala a stemei s-ar putea formula si alte ipoteze :
in ipoteza (II) se
exclude existenta co-
piei x1 (dupa x), din
care A. fi rezultat pe
de o parte x3, pe de
alta x2. In acest caz,
x.
autograful lui M. Cos-
tin (x), dupa ce a fost
folosit pentru redactia
(IV) r1,,, a doua (x2), a fost
x
copiat in ms. x3. In
ipoteza (III), x3 e
transcris de asemenea
dupd x ; dar intre x si
x2 existä un ms. inter-
mediar (x1), copie a
lui x.
In ipoteza (IV), intre x i x3 exista Un. ms. intermediar (x1),
iar redactia a II-a (x2) a fost alcatuitä de M. Costin direct dupa
autograful redactiei I (x).
Cu manuscrisele pastrate astazi, e greu de precizat care
dintre aceste patru ipoteze (I, II, III, IV) corespunde realitatii.
208

www.dacoromanica.ro
Toate sint plauzibile. Noi am optat pentru ipoteza (I). Dealtfel,
e un fapt prea bine cunoscut in critica textelor, cá pe scara filia-
tiei dintre un ms. necunoscut (fie el si arhetip) i o copie cunoscuta
numarul de copii posibile (si ele necunoscute) este nedeter-
minat.
Incadrarea redactiei I a scrierii lui Miron Costin in corpul
x3 nu a putut fi realizata decit dupd moartea lui Nicolae Costin
(sept. 1712) si inainte de luna oct. 1713, data cind a fost execu-
tata copia x3", care deriva, prin intermediul lui x3', din x3. Pe
de o parte, ms. x3 contine Letopiseful de lct zidirea lumii al lui
N. Costin, a carui circulatie nu e cunoscutä in perioada dinaintea
mortii autorului. Pe de altà parte, mss. rom. 580 si 2715 de la
B.A.R.S.R., copii directe dupä x3", reproducind textele misce-
laneului, au transmis si notita in care se preciza data efectudrii
copiei (vezi ms. rom. 580, f. 46 v°; ms. rom. 2715, f. 23 r°).
Tinind seama de cuprinsul manuscriselor derivate pastrate,
putem preciza c ms. x3 inmanunchia urmatoarele texte :
Miron Costin, De neamul moldovenilor;
SY PP Viiata lunzii;
PS IP Graiul solului tdtdrdscu third Alexandru
Machidon;
Rdspunsul lui Alexandru Machidon solilor
tcildrati;
71 PS
Epigramma preosfinfitului pdrinte Dosoftei
proin mitropolit Suceavsrhii;
Stihuri inpotriva zavistiei;
Nicolae Costin, Letopisetul Tdrii Moldovei de la zidirea
lumii kind la 1601.
Ordinea, desigur, nu e intimplatoare. Asamblatorul textelor,
care pare a fi cineva din familia lui Miron Costin sau dintre cunos-
cutii apropiati ai familiei, a apreciat ca. De neamul moldovenilor
poate deschide miscelaneul prin caracterul sau teoretic si polemic.
In continuare se reproduc scrierile mdrunte ale lui Miron Costin
in limba romand, a caror traditie manuscrisa se reduce, dealtfel,
numai la copiile din aceastd ramurd. Miscelaneul se incheie cu
Letopiselul lui Nicolae Costin (redactia catre domn), a cdrui expunere
se incheie cu evenimentele din 1594. Reamintim faptul cd Leto-
piseful lui Nic. Costin inglobeaza, la perioada corespunzatoare, in
forma prelucratd, De neamul moldovenilor a lui Miron Costin in
redactia a doua ! Deci in acest miscelaneu si-n copiile sale, scrierea
14 Critica textuali §i editarea literaturii romine vcchi c. 941 209

www.dacoromanica.ro
lui Miron Costin e reprodusä, o data, in versiunea primara, de
5 capitole, iar a doua oard, in versiunea prelucrat5. de Nic. Costin
dupa redactia de 7 capitole.
Plusurile sau minusurile pe care le prezinta unele mss. vor
fi relevate in paragraful urmätor.
1.1.0.1. Repertoriul manuscriselor. Cele 7 mss.
care reproduc, integral sau partial, scrierea De neamul moldove-
nilor, in redactia de 5 capitole, sint: L, L1, N8, G, I, P, B.
Ms. L este ms. rom. 353 de la B.A.R.S.R. 1. Dateaza aproxi-
mativ din 1727-1730. Scris de logofetelul Radu Lupescu, in
Tara Romaneasca, De neamul moldovenilor (f. 6 r°-31 v°) este
acefal: lipseste o foaie. De asemenea lipseste predoslovia letopi-
setului lui Nic. Costin. Miscelaneul are in plus textul Preasldvita
vita a prealuminatului i prea inndltatului domnu Io Nicolae Alexan-
dru voevod... redactat de Nicolae Roset in Bucuresti la 1727
(f. 342 r°-357 v°) 2 Scris foarte ingrijit.
Ms. L1 este ms. rom. 266 de la B.A.R.S.R. 3. Realizat de
Constantin Dascalul, din Tara Romaneascd, aproximativ intre
1750-1772 4. Cuprinde primele 15 capitole ale redactiei catre
55 r°), apoi cap. I
cititor din Letopisetul lui Nic. Costin (f. 3 r°
si primele rinduri ale cap. II din De neamul moldovenilor de M. Cos-
tin (f. 57 r° 61 v°) i o serie de foi cu insemnari manuscrise
ard importanta. Scris ingrijit.
1 Descris in Cat. mss. II, p. 64-68; Repert. mss., p. 74-75, 185-186;
merit. in Copisti, p. 141. Pentru descrierea mss. L, G, I, B, vezi si MDCNM,
p. XIIXIV; MCO, ed. PPP1, p. 393-394.
Vezi Repert. mss., p. 185-186. Radu Lupescu, cunoscut copist de cronici
(vezi mai sus cap. privitor la manuscrisele cronicii lui Gr. Ureche), a activat ca
atare in special in perioada 1720-1730. De aceea, noi apreciem ca termen ad
quem al copiei: 1730.
3 Descris In Cat. mss. I. p. 589-590; Repert. mss., p. 84-85; ment.
in Copiti, p. 32-33.
Constantin Dascalul a transcris texte religioase intre 1759-1774. Vezi
copi,cti, loc. cit. Pe de altä parte, ms. 266 are insemnari datate 1772.
5 Peste ultimul alineat al cap. I (alineatul poarta. indicatia zaUala> 17"
e alatuit din doul fraze, ultimele fraze ale capitolului) si peste titlul si ince-
putul cap. II (prima fraza. i jumatate din a doua, cu care se si Incheia pagina)
cineva a aplicat, prin stergere, o solutie de lipit (probabil pentru a lipi o foaie de
hIrtie deasupra); cu toate acestea, textul respectiv este Inca descifrabil. Dupã
ligatura de sub ultimul rind (prorocul ) i dupa. legatura colii respective, textul
pare a fi continuat. Continuarea Ina nu se mai pastreaza. Expunerea miscela-
neului se intrerupe aici.

210

www.dacoromanica.ro
 Ms. N8 este ms. 1664 de la Arhivele Statului-Iasi 1. Scris
probabil de ieromonahul Lavrentie de la manästirea Cosula (Moldo-
va), intre 1773-1785. Reproduce, dupä miscelaneul xs, numai
predoslovia i inceputul cap. I al scrierii De neamul moldovenilor.
In continuare copistul transcrie De neamul moldovenilor dupa un
miscelaneu care cuprinde redactia de 7 capitole. Scris foarte
ingrijit. Ne vom ocupa de acest ms. mai indeaproape, in paragraful
urmator.
Ms. G este ms. rom. 580 de la B.A.R.S.R. 2. Scris in 1718
de un muntean, logofetelul Gheorghie, la Brasov, pentru marele
stolnic Matei Cretulescu din Tara RornAneasca. Scris foarte
ingrij it.
Ms. I este rns. rom. 2715 de la B.A.R.S.R. 3. Realizat de
Stanciul Ierei din Bucuresti, la 1723. Scris foarte ingrijit:
Ms. P este rns. 1, fond. românesc, de la Biblioteca Natio-
nala din Paris 4. Scris intre 1760-1789, in Moldova, de un singur
copist. In continuarea letopisetului lui N. Costin, se reproduce
Letopiseful Tdrii Moldovei de Miron Costin (f. 195 r° 245 r°;
anii 1595-1661), Letopiseful Tdrii Moldovei de Ion Neculce
(f. 245 v° 310 v°; anii 1661-1743) si Letopiseful Tdrii Moldovei
de spatarul Ioan Canta (f. 310 v° 313 v°; anii 1744-1760).
Scris foarte ingrijit. Ne vom opri asupra acestui ms. intr-unul
din paragrafele urrnatoare.
Ms. B este ms. rom. 401 de la B.A.R.S.R. s. Executat la
inceputul sec. XIX, de aceeasi mina. Expunerea letopisetului
lui Nic. Costin (f. 23 r° 124 v°) se opreste la evenimentele din
anul 1497. Scris ingrijit.
Sterna imaginata de Const. Giurescu in 1914 pentru ramura
redactiei de 5 capitole 6 isi mentine i astazi pe deplin valabili-
tatea. Mss. L', Ns, P, pe care Const. Giurescu nu le-a cunoscut
si nu le-a cuprins in sterna sa, nu infirma nici una din relatiile
presupuse de Giurescu ; dimpotriva, le completeaza. Deoarece
o Vezi Repert. mss., p. 94.
2 Descr. in Cat. mss. I, p. 335-336; Repert. mss., p. 75.
3 Vezi Repert. mss., p. 77.
4 Vezi C.C. Giuresc u, Les manuscrits roumains de la BibliothOque
Nationale, [in) Revue du Sud-est européen", Bucarest, II (1925), P. 43-45;
0 n u, Obs.
5 Descris In Cat. suss. II, p. 77-79.
6 MCDNM, p. XVI-XV1I, XXX. Vezi i MCO, ed. PPP1, p. 395; Let.
anon., p. 46.

211

www.dacoromanica.ro
ms. N8 i P aduc unele elemente noi in traditia manuscriselor lui
Miron. Costin, am considerat necesar s. ne oprim asupra proble-
melor pe care le ridica ele.
Sterna ramurii redactiei de 5 capitole se infat4eaza astfel:

[Rept. 1-12 x.
oct. 1713] 1r" [1713]
fold.
)0"
[1'13]
1. ft Ix.

ms. 353 ms. 580

[1'27-1730] [1'18] m . 2715
Bra,rop [1723]
T. RON. .1347reifi
[1713-18601

1.
1715. 2(16
[1750-17721
11 Kom.

V
ms. 1 (Paris)
[1760-178)]
N. M Id. II
ms. 16 4 (fai) rm. 401
[1773-1785] [1ncep. sec. XIX]
A old. Mold
predosl. i incep. cap. I

Prin incadrarea mss. 1.1, N8 i P in sterna, numarul mss.

necunoscute, dar a caror existenta in sterna este indiscutabild,
crete cu unul, fata de cele imaginate de Const. Giurescu: x35", din
care deriva P i B.
1.1.0.1.1. La descrierile de pina acum ale acestor manu-
scrise, adaugam citeva amanunte interesante din punctul nostru
de vedere.
Faptul cä gramaticul Gheorghie, care executä ms. G pentru
marele stolnic Matei Cretulescu, este i el muntean, rezulta din
fonetisme ca urmatoarele: daca daca", &I de", pa pe", ddspre
despre" etc., care se intilnesc la fiecare pas in copia sa.
In schimb, ms. B ne ofera o moldovenizare foarte accen-
tuata a fonetismului intregului text 1
1 Vezi mai jos § 1.1.2.4 §i 1.1.2.5.

212

www.dacoromanica.ro
 Deoarece cuprinsul miscelaneului x3 priveste in mod special
istoria Moldovei, deducem cä asamblatorul acestui corp a fost
moldovean.
Iar faptul cà mss. L, G, I au fost scrise in Tara Romaneasca,
respectiv la Brasov, este o dovada pentru noi ca prototipul lor
(x3), copie realizata in Moldova, a fost adus de cineva din Moldova
in Tara Româneasca. E posibil ca miscelaneul (x3) sä fi fost in
posesiunea domnitorului Nicolae Mavrocordat, care, cu ocazia
trecerii sale de pe scaunul Moldovei pe cel al Tarii Românesti,
va fi dus cu sine si acest manuscris, cum a dus i alte manuscrise
moldovenesti care pe urma au fost transcrise si au circulat in
Tara Româneasca 1 Ms. x3 a stat in Tara Româneasca cel putin
pind in jurul anului 1730. In acest interval s-a tras cel putin o
copie dupa el (L). La citva timp dupa ce a fost copiat in ms. X8'
si in ms. L, ms. x3 a ajuns din nou in Moldova (poate in jumatatea
a doua a sec. XVIII), unde a fost folosit ca baza pentru inceputul
ms. N8. In felul acesta, manuscrisele intermediare intre x3 si GI,
adicd x3' i x3", au fost i ele executate, dupa toate probabilitätile,
in Tara Româneascd.
Iar moldovenizarea excesiva a manuscrisului B (executat
de un moldovean in Tara Româneasca si dus apoi in Moldova,
sau realizat in Moldova pe baza manuscrisului x3' adus din Tara
Romaneasca) reprezintä, deci, o moldovenizare a unei copii muntene
dupà un text moldovean sau, mai precis, o remoldovenizare ac-
centuata a textului lui Miron Costin.
Provenienta munteang a copistului lui L1 este confirmata
de particularitatile lingvistice ale manuscrisului.
1.1.1. 0 copie cu doul surse: ms. 1664 de la Arhivele
Statului-Ia0 (ms. N8). Ms. 1664 de la Arhivele Statului-Iasi
(= ms. N 8), scris probabil de ieromonahul Lavrentie la ma-
nastirea Cosula (Moldova), intre 1773-1785, este un exemplar
unic de miscelaneu al cronicilor moldovenesti, care, pentru
De neamul moldovenilor, a folosit ca izvor, pina la un punct, o
copie a redactiei de 5 capitole, iar de aici inainte o copie a redactiei
de 7 capitole 2
Partea transcrisa din redactia de 5 capitole se reduce la
predoslovie si la inceputul cap. I. Sint posibile dou5. ipoteze in
Vezi partea I a lucrarii de faIa. Vezi i 0 n u, 0 cop. nec., p. 304.
2 Vezi Repert. tnss., p. 94.

213

www.dacoromanica.ro
legatura cu exemplarul folosit de copistul ms. N8 pentru paginile
respective. Intr-o prima ipotezd, acest copist a avut la indemina
ms. x3, despre care am vorbit mai sus 1: o copie a unui moldovean,
din sept. 1712-iul. 1713, incadratä in corpul operelor lui Miron
si Nicolae Costin 0 folosità, o anumita perioada, in Tara Roma-
neasca, drept baza pentru ms. L si, probabil, si pentru x3'. In
aceasta ipoteza, ms. x3 a ajuns, in jumatatea a doua a sec. XVIII,
din nou in Moldova. In ipoteza a doua, copistul ms. N 8 a folosit
pentru inceputul lucrarii De neamul moldovenilor o reproducere
dupä x3: ms. x3", manuscris de asemenea pierdut, care, in cazul
ca a fost realizat in Tara Româneasca, a ajuns la un moment dat
in Moldova. Oricum, N 8 urmeaza indeaproape versiunea x3,
factorul comun pentru intreaga ramura, si, prin trásaturile sale
specifice, nu se axeaza nici pe linia lui L, nici pe aceea a lui x3'.
Restul cap. I si cap. IIVII ale scrierii polemice a lui M. Cos-
tin sint transcrise dupa compilatia din 1773 a lui Vartolomei
Mazareanul (xn. Acelasi ms. al lui Vart. Mazdreanul2 a servit,
se pare, si pentru suita de cronici moldovene reproduse in conti-
nuare in ms. N 8.
Dupa titlu (f. I r°: Inceputul letopisefului...), ms. N 8 trans-
mite o prefat5. generala (f. I r° III r°: Predoslovie cdtrei ceti-
toriu), dupa care urmeaza:
a) De neamul moldovenilor de Miron Costin (f. III v° V v°,
1 r° 23 r°) ;
b) Letopiseful Tdrii Moldovei, de la zidirea lumii de Nicolae
Costin (f. 23 r° 95 v°; are inglobata, in forma prelu-
crata, si cronica lui Gr. Ureche, cu care se si incheie
expunerea) ;
c) Letopiseful Trii Moldovei de Miron Costin (f. 95 v°
167 v°) ;
d) Letopiseful Teirii Moldovei de Ion Neculce (f. 167 v°
387 r°) ;
e) Letopiseful Teirii Moldovei de loan Canta (f. 387 r°
394 v°; expunerea se incheie cu relatarea celei de-a patra
domnii a lui Const. Mavrocordat in Moldova: 1769).
/n ce priveste operele de sub a e 0 succesiunea lor, ms. N8
are acelasi cuprins ca ms. N8 (= ms. 1733 Arh. Stat.-Iasi, din
1 Vezi § 1.1.0. 0 1.1.0.1.1.
2 Pentru pozitia relativi, In stem5., a lui x"' 0 a celorlalte mss. ale redactiei
de 7 capitole, mentionate In continuare, vezi mai jos § 1.2.0.d.

214

www.dacoromanica.ro
anul 1785), care deriva prin copia intermediara' xn" (a lui Ilie
Carp, din 1777) din acelasi manuscris al lui Vart. Mazdreanul
(x"). Iar ms. lui V. Mazareanul derivä din ms. N 3 (= ms. rom.
252 B.A.R.S.R.) 1, prin intermediul copiei lui Ioan Canta (ms. JO,
dintre 1769-1773), deci face parte din grupa N a manuscriselor
ce contin redactia de 7 capitole a scrierii De neamul moldovenilor.
Numele probabil al copistului care a executat ms. N° si
localitatea probabila unde a fost realizata copia ne sint date intr-o
insemnare manuscrisa a prof. M. CostAchescu fäcuta aproximativ
in deceniul 4 al sec. XX pe o filä de hirtie lipitä pe r° scoartei a
doua a manuscrisului: Pe un cronograf cu data 1782, din acelas
[sic !] loc, se spune ca [...] a fost scris hronograful [sic !] de Lavrente
Eromonah de la mändstirea Cosula pentru Iordache Cantacuzino
vel vornic si din porunca lui Calistru, egumenul Cosulei". Ms. N8
a fost in posesiunea familiei Costachescu din Iasi intre anii 1934
1957, cind el a fost vindut Arhivelor Statului din Iasi. Nu am
avut posibilitatea sa verificárn autenticitatea datelor furnizate de
M. Costdchescu. Dupa particularitatile lingvistice ale copiei,
provenienta moldoveana a copistului credem insa ca e in afara
de orice indoiald.
Problema cea mai importantä din punctul nostru de vedere
este explicarea ratiunii pentru care copistul a folosit douá surse,
conectind partea de text reprodusa dupa o sursa la partea de
text reprodusa dup5. alta sursa. *it de ce aceasta conectare apare
chiar in cadrul expunerii scrierii De neamul moldovenilor?
Copia N8 urmeaza redactia de 7 capitole a scrierii costi-
niene incepind cu f. 2 r°. La o analiza generala a stilului scrisului,
a Mrtiei si a legaturii colilor, am constatat cä grupul de foi cuprin-
zind primele 6 file (f. IV si 1), pe ling5. faptul ca reprezint5.
o hirtie de alta fabricatie, a fost scris mai tirziu si a fost prins
in fruntea manuscrisului, in locul foilor scrise initial, dar probabil
disparute. Scrisul primelor sase foi ale ms., desi apartine aceluiasi
copist, este foarte grabit ; restul ms. are in general un scris foarte
ingrijit 2.
Este deci foarte posibil ca intreg ms. N8 sa fi fost copiat
la inceput dupa aceeasi sursa (xn'). Inca in timpul vietii copistului,
1 Vezi 0 n u, 0 cop. ttec., p. 305-307, 314.
2 Desigur, faptul cl, de la f. 2 inainte (pin& f. 119 inclusiv), textul e Incadrat
Intr-un chenar si cä acest chenar lipseste In primele 6 foi, este un element
secundar, care, luat singur, n-ar putea servi ca argument pentru a demonstra cá
primele foi au fost scrise mai tlrziu si In alte condiVii decit restul manuscrisului,

215

www.dacoromanica.ro
primele foi s-au deteriorat ori s-au pierdut. Posesorul manuscrisu-
lui a dorit sa-si reintregeasca miscelaneul. Pentru aceasta a pro-
curat (poate ocazional, cu titlu de imprumut) un miscelaneu
oarecare, care continea la inceput chiar De neamul moldovenilor.
Miscelaneul respectiv a putut sä fie chiar x3 sau o copie dupa
acesta, astazi disparuta (sa-i zicem : x3"). Si posesorul ms. N8
a apelat la acelasi copist, de buna. seama cunoscut lui. Se vede
ca, pentru ei, faptul ca De neamul moldovenilor era aici intr-o
altà redactie (dacd au observat sau li s-a atras atentia asupra
acestui lucru), era un fapt secundar. Iar copistul a completat
partea lipsa. Ultima pagina a grupului de foi scris astfel (deci:
f. 1 v°) a ramas in parte chiar alba, deoarece copistul n-a putut
doza spatiul grafic al textului lipsä in asa fel incit ultimele rinduri
sd fie scrise in partea de jos a ultimei pagini copiate.
Partea din De neamul moldovenilor copiata in ms. N8 dupa
redactia de 5 capitole cuprinde prefata catre cititor a lui Miron
Costin (f. III v° V v°: A doa predoslovie, adecd cuvint intii de
descdlecatul ldri1 cei dintii p: de neamul moldovenesc, cdtrd cetitoriu)
0 inceputul cap. I (f. 1 r° v°. Inc.: Toate lucrurile claca sa
incep a O. spune..." ; des.: ... care sä intinde pind la Tarigrad,
de altà parte limba de mare, de care s-au scris") 1 Sfirsitul pre-
fetei dire cititor este prescurtat, iar lista istoricilor lipseste.
Prin urmare, contrar unei prime impresii pe care si-ar putea-o
face un cercetator al textului care ar neglija elementele extrin-
sece textului propiu-zis (hirtie, legatura volumului, stilul scrisu-
lui), partea care a fost conectata este aceea de la inceputul scrierii
De neamul nioldovenilor, 0 nu ceea ce urmeazd.
Iar faptul ca au fost folosite surse reprezentind redactii
diferite ale textului se datoreste unei simple intimpläri. Nu poate
fi vorba aici de intentia de completare a unei redactii dupä cealalta
sau de alcdtuire a unei antologii.
Faptul cä aceasta conectare apare chiar in cuprinsul
scrierii lui Miron Costin De neamul moldovenilor, se datoreste de
asemenea unei intimpldri: lucrarea lui Miron Costin se afla chiar
la inceputul volumului, iar deteriorarea sau pierderea probabild
de foi a afectat in mod fatal inceputul volumului (cum adesea se
intimpla).
Conectarea celor doua parti reprezentind redactii diferite
si deci ramuri de filiatie deosebite, ar fi putut avea importante
1 Vezi MCOA, ed. LO, p. 141/23.

216

www.dacoromanica.ro
implicatii lingvistice. Dar in loc sa avem de-a face, in De neamul
moldovenilor, cu cloud sisteme lingvistice (dialectale) juxtapuse,
textul se prezinta relativ unitar sub raport lingvistic. Atit in
partea reprodusa dup5, x3 (sau dupd o copie a lui x3), cit si
in partea care reproduce redactia de 7 capitole, ms. N8 ne oferl
in mod cert o muntenizare", grefata deci pe un text redactat
de un moldovean si transmis prin copii executate probabil numai
de moldoveni. lath citeva exemple :
a) z in locul mai vechiului dz: cuprinzind-o (f. I r°), amiiazd-zi
(f. 1 v°), zicem (ibid.) in prima parte ; zice (f. 2 r°), blinzi (ibid.),
insemneazd (f. 4 v°), astdzi (ibid.) in partea a doua.
b) e neaccentuat devenit i: cunoastim (f. V r°), gresalile
(ib.), di pe (f. 1 v°) in prima parte ; di pe (f. 4 v°), niminea (ibid.)
in partea a doua.
c) alte cazuri : umblind (f. 2 r°) etc.
Fonetismele muntenesti" ale ms. N8 credem ca se pot
explica usor prin faptul cd, in aceasta epoca (ultimele decenii
ale sec. XVIII), norma munteana a inceput sa se impuna, pe
scarä tot mai larga, ca norma supradialectal5. a limbii române
literare. Iar unitatea relativ5. a sistemului lingvistic al textului
De neamul moldoventlor din ms. N8 se datoreste, desigur, si copis-
tului, dar si faptului ca cele 2 surse ale sale sint copii datind aproxi-
mativ din aceeasi epoca si provenind, probabil, amindoud din
Moldova. Chiar si in ipoteza ca sursa cu redactia de 5 capitole
provine din Tara Rornâneasca, unificarea dialectala relativa, in
sensul apropierii de idiolectul copistului, nu intimpina nici o difi-
cultate.
Elementul deosebit pe care-1 aduce insa ms. N8 fata de mss.
LGIPB in textul copiat dupd redactia de 5 capitole, si fata
de mss. ARIb1s1 SwF in textul copiat dupa redactia de 7 capitole,
sint in special completarile si retusarile la fraza originalului.
Iata citeva exemple de completari (notam plusurile din
N8 in paranteze drepte) : dupd atita veci [ce au trecut] de la descd-
lecatul fcirilor dintii...; [Deci] a ldsa iards nescris... ; sd scot lumii
la vedere feliul neamului [acestuia] ...; supt ce nume [au fost] ...;
destul [era] de [la] dinsul si atita... ; nu letopisdfd, ci ocdri sint [nea-
mului moldovenilor] . Iata si unele modificari de topica, lexicale etc.
(notarn in paranteze ovale textul modificat din N8, corespunzator
textului spatiat dinafara parantezelor) : multd vreme la cu m-
'Dana au statut (N8: au stdtut la cumpand) cugetul nostru... ;
217

www.dacoromanica.ro
Birui t-a u (N8: .Biruitu-m-au) gindul s md apuc...; Tarii
Muntenei (N8: Romdnesti)...; descdlecatul al doile a
tarii ace§tiia (N8: tdrii de al doile al Moldovii). Exem-
plele citate sint din predoslovia la De neamul moldovenilor.
Procedeul este la fel de frecvent 0 in partea reprodusa dupa
versiunea de 7 capitole. Dam citeva exemple de la inceputul
cap. V. Amplificari: o baltd ce iaste acolo, [ce sd chiiamd J V idovul... ;
tocmite [sint] ...; de rintleni [sei fie facute] ...; i-au descdlecat Traian
[imfidrat] Amplificari i modificari gramaticale: care impdrat a
RImului > carele era impdrat al Rimului...; domni... > domnii
Moldovii... Modificari morfologice i lexicale: ne t r age (N8:
vine) rindul... ; de cine ar fi (N8: sint) fdcute... ; acestelalte
(N8: celelalte) cetdfi...
Cu toate amplificarile i modificarile sale, pentru partea
derivata din x3, ms. N8 este unul dintre manuscrisele reprezenta-
tive ale versiunii de 5 capitole a scrierii costiniene, alaturi de
mss. L, G, I, P, B. Pe aceast5. linie, textul din De neamul moldo-
venilor este o copie aproximativ de mina a treia sau a patra, pe
cind partea transcrisa dup5. redactia de 7 capitole este o copie
de cel putin mina a noua. Deoarece pentru redactia de 7 capitole
exista multe copii mai apropiate de original (de mina a treia, a
patra, a cincea) i relativ cu mai putine modificari, ms. N8 are,
in ce prive§te De neamul moldovenilor, pentru partea reprodusa
dupa redactia de 7 capitole, o valoare pur documentard 1.

1.1.2. Manuscrisul miscelaneu de la Biblioteca Nationali

din Paris (ms. P) i grupa manuscriselor cu textul dislocat
1.1.2.0. Asupra copiei manuscrise a cronicilor moldovene§ti
de la Biblioteca Nationala din Paris 2 atrasese atentia, Inca in
1895, 0. Densusianu 3. Descrierea lui 0. Densusianu este insä
destul de sumard, pe linga faptul ca ea contine i unele imprecizi-
uni. 0 descriere mai amanuntita, cu multe puneri la punct, a
facut C.C. Giurescu, in 1925 4.
1 Nu acelasi lucru se poate spune despre cronicile lui Ion Neculce i loan
Canta, cuprinse in ms. N8.
2 Bibliothèque Nationale. Département des manuscrits. [Fonds] Roumain, 1.
3 0. Densusianu, Note asupra [a] trei manuscrise romdnesti din Paris,
[in] Revista critia-literara", Iasi, III (1895), p. 285-286.
4 C.C. Giurescu, Les rnanuscrits roumains de la Bibliothèque Nationale,
[in] Revue du Sud-est européen", Bucarest, II (1925), p. 43-45.

218

www.dacoromanica.ro
 Fara indoiala ca ambele descrieri au meritul de a fi oferit
cercetatorilor literaturii §i ai istoriografiei romaneti elernente
pentru intregirea tabloului copiilor 0 al circulatiei manuscriselor
rornanqti vechi. Din pacate insä, pina in prezent, editorii croni-
carilor moldoveni nu au putut sa puna la contributie textele
manuscrisului rniscelaneu parizian i nici sa stabileasca locul
fiecarui text in sterna versiunilor operei respective, iar cercetatorii
istoriei limbii române au neglijat cu desavir0re existenta acestei
copii.
Cercetarea textului manuscrisului rniscelaneu parizian, pe
baza microfilmului procurat recent de Biblioteca Centrala de
Stat-Bucureti 1, ne-a ajutat, pe de o parte, sä aducem unele
corectiuni descrierilor anterioare, pe de alta parte, sa fixam locul
manuscrisului in sterna versiunilor scrierii De neamul moldovenilor
§i s5. apreciem importanta lingvistica a manuscrisului.
1.1.2.1. Incercind sa verificam exactitatea descrierilor citate
ale rnanuscrisului miscelaneu parizian, arn constatat cu surprindere
ca Letopiseful Tdrii Moldovei al lui Gr. Ureche nu trebuie socotit
ca una dintre operele autonome ale culegerii, cum o socotesc 0. Den-
susianu 0 C.C. Giurescu, ci ca o compilatie refacuta i integratä
in letopisetul lui N. Costin. Letopiseful Tdrii Moldovei de la zidirea
lumii... al lui N. Costin se intinde deci pe f. 31 r° 194 v°. Capi-
tolul considerat de C.C. Giurescu ca prim capitol al cronicii lui
Gr. Ureche (Pentru domniia lui Dragos-voda, f. 85 r° 91 r°)
este, de fapt, cap. 17 din versiunea catre domnitor a letopisetului
lui N. Costin 2.
1.1.2.2. Anul pe care-I acceptä P.P. Panaitescu ca data a
executarii manuscrisului miscelaneu parizian, 1789, nu trebuie
considerat ca data absolutä. intr-adevär, pe versoul scoartei
anterioare existä o insemnare rnanuscrisa (cu caractere chirilice)
Microfilmul a fost procurat la propunerea noastra.
2 Vezi N. Cost i n, Letop., p. 175 s.u. In manuscrisul parizian, dintr-o
omisiune a copistului, cap. 17 nu este numerotat. Lui C.C. Giurescu i-a scapat si
faptul cä capitolul anterior (Pentru descalecatul Tarfi Moldovei, f. 82 v°-84 v0)
este numerotat: Cap 16", iar cel urmator (Pentru domnia lui Alexandra vodd,
f. 91 v° s.u.) de asemenea: Cap 18", ceea ce putea fi un indiciu al unei eventuale
prelucrari i adaptari a textului lui Gr. Ureche. Ca un fapt secundar arnintim ca,
in problema paternitatii cronicii lui Gr. Ureche, C.C. Giurescu adopta aici teza lui
C. Giurescu: cronica respectiva a fost intocmita dupa. Gr. Ureche i altii de Simion
Dascalul.

219

www.dacoromanica.ro
de circa doua rinduri, scrise destul de neglijent, care se incheie
cu indicatia: 1789 oct. 15" (avind cifrele in caractere arabe)1.
Noi consideram anul 1789 ca terminus ad quem.
Ultima din suita de cronici moldovene a manuscrisului
parizian, transcrisa in continuare, de copistul anonim, dupa cro-
nica lui Neculce, este Letopisetul Ttirii Moldovei de spdtarul Than
Canta (f. 310 v° 313 v°). Letopisetul lui Canta merge aici cu
descrierea evenimentelor petrecute in Moldova de la 1743 (anul
la care se oprise Neculce) pina la 1760. Inseamna ca manuscrisul
miscelaneu parizian a fost intocmit (copiat) intre anii 1760-1789.

1.1.2.3. Prima lucrare din manuscrisul miscelaneu parizian

este De neamul moldovenilor. Se tie ca marea majoritate a copiilor
corpului de cronici moldovene0i incep cu aceasta scriere, apreciata
de necunoscutul editor" moldovean al ms. x3 0 de N. Costin,
asamblatorul ms. x2', iar dupa ei, in mod mecanic, de toti copitii
corpurilor respective, ca un capitol introductiv la istoria tarii 2.
De neamul moldoventlor se gase0e aici in redactia de 5 capi-
tole. Compararea versiunii pariziene cu celelalte manuscrise care
cuprind redactia de 5 capitole ne demonstreaza cä manuscrisul
de la Paris (pe care-I vom numi in continuare: ms. P) este indea-
proape inrudit cu ms. rom. 401 B.A.R.S.R. (= ms. B) 3.
Semnalind textul scrierii polemice a lui M. Costin, C.C. Giu-
rescu mentiona in descrierea sa ca intre capitolele acestei lucrari
s-au intercalat bucatile istorice i literare urmatoare" 4 : a) Predos-
lovie. Voroava la cetitoriu. b) In(elesul stihurilor, cum trebui sa
sa citeasa. c) Viiata lumii. d) Intelesul pildilor ce sint n stihuri.
Observdm intii faptul c5. bucatile" respective nu sint materiale
literare i istorice disparate, cum s-ar putea crede din expunerea
lui C. C. Giurescu. Ele constituie un tot inchegat: poemul filo-
zofic Viiala lumii cu binecunoscutele sale anexe 5.
In al doilea rind, nu numai i nu int r eg acest grup de
texte se afld deplasat. Dislocarea este ceva mai complexa. In al
1 Vezi C.C. Giurescu, op. cit., loc cit; 0. Densusianu, op. cit.,
loc. cit., citise in 1nsemnarea respectivä anul 1786. Lectiunea lui este eronatã.
Retinem Insä observatia lui Densusianu: insemnarea facutä de vreunul din pose-
sorii codicelui" (ibid., p. 284). Cf. MCO, ed. PPP1, p. 394.
2 Vezi 0 n u, 0 cop. nec., p. 304.
3 Vezi i d., ib., p. 304, 306-307.
4 C.C. Giurescu, op. cit., p. 44.
5 Vezi MCOA, ed. LO, p. 159-169; MCO, ed. PPP1, p. 318-325.

220

www.dacoromanica.ro
 DISLOCAREA DE TEXT !INT MANUSCRISELE P, B, G, I

Succesiunea normali :us. P Paginile corespunzitoare

ms. B ms. G ms. 1
a textelor In MCO, ed. PPP1

Tab la de materii 1 r°-3 v°1

De neamul moldov.
Predoslovie 7 r 8 v° 1r2v 3r 6v3 2 r°-3 v 241 244
Lista istoricilor 9 r°2 3r 7v 4 r° 244
cap. I [partea 1 si 2] 10 r°-12 r°/rd.17 3r 5 r /rd. 26 8 r 12 v /rd. 17 4r*-6 r°/rd. 30 244-248 /rd.32
_____. .. -.
[partea 3] 22 r /rd. 19-22 v 15 r /rd. 18v 30 va/rd. 17-31 v° 16r°/rd. 4-25 248 rd.32-249/rd.20
cap. II 23 r 25 r° 15 v 18 r 31 v 36 v° 16 r°/rd. 25-18 v }
25 v 26 r 18 r°-19 r° 36 v 38 r 249 /rd.21-255 /rd. 11
cap. III 18 v°-19 v°
cap. IV [inceputul] 26 r 27 v°/rd. 8 19 r 20 r /rd. 15 38 v°-40 v /rd. 20 19 v°-20 v°/rd. 16 255/rd. 11-257/rd.11

[restul] 12 r°/rd. 17 16 r 5 r /rd. 26-9 v 12 v /rd. 17.-20 v° 6 r°/rd. 30-10 r° 257 /rd. 11-265 /rd. 8
cap. V 16 v 18 r°/rd. 11 9 v 11 v 21 r°-24 r 4 10 v°-12 r° 267/rd. 23-273/rd. 6
Viiata lumii
Predoslovie 18 r°/rd. 12v 11 v°-12 r 25 r° v 12 v° 318
tntelesul stihurilor 19 r° 12 r v 25 v°-26 v° 13 r° 319
Textul poemului 19 v 21 v 12 v°-14 v 27 r°-29 v° 13 v°-15 v° 319-323
Inte1esu1 pildelor
[partea 1] 21 v°-22 r°/rd. 19 14 v°-15 r°/rd. 17 30 r°v°/rd. 16 15 v°-16 r°/rd. 4 323-324/rd. 10
1

[partea 2] 27 v°/rd. 8-19 20 r /rd. 15ult. rd. 40 v°/rd. 20-41 r° 20v°/rd. 16-29 324/rd. 10-21
Graiu/ solului tdtdrdsc cdtrd
Alexandru Machidon 28 r°-29 r ° 20 r 21v 41 v°-43 v° 21 r°-22 r° 315 317/rd. 11
etc.

1 Unneaz& 6 pagini albe (f. 4 r° 6 v° ).
2 Urmeaza o pagina albi (f. 9 v ).
3 Urmeaza o pagine alba (f. 7 r°).
4 Urmeaza o paginS, albi (f. 24 v°) cu o Insem-
nare a copistului.
LEGENDA
ras. P ms. rona. 1 (Bibliot, NatIona1e, Paris)
ms. B m ms. rom. 401 (13.A.R.S.R.)
ms. G ms. rom. 580 (B.A.R.S.R.)
Ins. I ma. rom. 2715 (B.A.R S.R.)
MCO, e d. PPP1 M. Cos ti n, Opera (ed. I), ed. P. P Panaitescu, Buc., 1958
F-1
4
m sigeata indica locul unde a lost copiat i unde se af14 textul respectiv (prima
alternativa a dislocirii follor)
: ; .4 sAgeata indicl cea de a doua alternativi a disloarii foilor

www.dacoromanica.ro
 treilea rind, exact aceea0 dislocare se intilnqte i in mss. G, I 0 B.
Inrudirea dintre mss. G, I, B i ms. P nu a fost observata pina
acum 1.
Pentru a u§ura intelegerea procesului, infati§am in tabelul
aldturat corespondenta textelor in cele patru manuscrise 0 in
editia din 1958 a Operelor lui M. Costin.
Dupa cum se vede 0 din tabel, partea de text ce reprezinta
sfir0tul cap. I, capitolele II, III §i inceputul cap. IV din De neamul
moldovenilor se afla intercalata: in scurtul text final al poemului
filozofic costinian: Intelesul pildilor ce sint in stihuri 2.
Din faptul ca dislocarea de text se prezinta exact la
fel in cele patru manuscrise G, I, P i B, i deoarece in cele 3 locuri
de contact ale textelor incongruente din fiecare manuscris 3, cu
exceptia unui singur loc din ms. B (f. 15 r°/rd. 17) 0 a unui singur
loc din ms. G (f. 30 v°/rd. 16), fraza din textul intrerupt continua
exact in a c ela0 rind cu fraza din textul la care se face
saltul (continuare fdra nici un sens, dealtfel), din unele diferente
I Cat. mss. II, p. 77-78, prezintä cu detalii incurcatura de text din ms.
rom. 401 (= ms. B). Tot acolo, la p. 335-336, e descris ms. rom. 580 (= ms. G).
fara O. se observe inversiunea respectivã. Vezi i descrierea manuscriselor G, I, B,
la C. Giu r esc u, Introducere la MCDNM, p. XIIIXIV, XVIXVII, unde
se relevä i amestecul de foi din cele trei manuscrise.
2 La fel de plauzibilã e i alternativa a doua: foile cuprinzind cap. IV
(Mrä inceput) si cap. V din De neamul moldovenilor, precum i poemul Viiaa
lumit cu primele douá anexe si cu prima jumätate a anexei a treia au fost inter-
calate intre foile cap. I al scrierii De neamul moldovenilor.
3 Iatä locurile de contact ale textelor incongruente (marc6in prin barä
verticalã limitele dintre rinduri, iar prin bark in zig-zag punctele respective de
contact). In ms. P, f. 12r°/[rd. 17] AFa insdmneazd aceste stihuri dcelui dascal
pomenind 4 a ,sti nu pociu. Atita numai, oril [rd. 18] pre urmd cd au trait acolo
vreun domn cii acest nume Saverin, cum spun ,si mun-/[rd. 19 tenii... (saltul de
la cap. I la cap. IV din De neamul moldovenilor); f. 22 r°:/[rd. 18]... Asupra acei
[rd. 19] ape flind Tiros descdlecat cu oste, au mers un ropil din casd 4 prel [rd. 20]
acel Fleac, caruia numele la istoriile Rimului iaste Fulvios Flehcusl [rd. 21] consul,
precum chema iei pe acea vreme... (saltul de la Infelesul pildilor...: anexa finall
a Viiefii lumii, la cap. I din De neamul mold.); f. 27 v°:/ [rd. 7]... Cum acel tursu
[= turn s-au [= si-au] schimbat numele Fi n-au linut numelel [rd. 8] ziditoriu-
l[ui] sau, cum fine ,sanful Troianul pind astdzi 4 sa sit scalde un cal foarte /[rd. 9]
drag lui Tir; saldfndu-1, s-au innecat ,si calul, Si copil[ul]... (saltul de la cap. IV
din De neamul mold. la partea a doua a anexei Infelesul pildilor...). Locurile cores-
punzAtoare in ins. B sint: f. 5 r°/rd. 26, f. 15 r°/rd. 17, f. 20 rVrd. 15; dintre
acestea, numai pe f. 15 r° saltul de la un text la celAlalt coincide cu limita dintre
rindurile 17 si 18. Vezi in tabelul de mai sus locurile corespunzatoare din mss.
G i I, precum i paginile corespunzAtoare in MCO, ed. PPP,.

221

www.dacoromanica.ro
intre toate cele 4 manuscrise 0 din asemanarile 0 diferentele pe
grupuri (in G 0 I, pe de o parte ; in P 0 B, pe de altä parte) 1,
rezulta ca mss. G, I, P, B au un izvor comun: manuscrisul notat
in sterna cu x 3', astäzi pierdut. Ms. x 3' fusese transcris in &ma
manuscrise diferite, x 3" 0 x 3'1% copiate 0 ele, la rindul lor, in
cite doua manuscrise (G, I, respectiv P. B). Mss. x3" 0 x 3m,
s-au pierdut, de asemenea 2.
Incurcatura de foi s-a produs deci in ms. x 3'. Unul dintre
posesori sau dintre cei care au umblat cu ms. x 3', manuscris
in folio, din nebagare de seama (probabil cu ocazia unei rav5.0ri
a foilor manuscrisului), a aezat un intreg grup de foi la un inter-
val nu prea mare de locul unde se integrau ele normal. Iar cei care
au transcris acest manuscris, copi0ii manuscriselor x3" 0 x
au reprodus intocmai textul, fara O. fie atenti la cuprinsul lui, deci
la succesiunea faptelor 0 la logica problernelor relatate. Manu-
scrisele G 0 I, care deriva din ms. x 3", 0 manuscrisele P 0 B, care
deriva din ms. x sm, copiaza 0 ele mecanic originalele.
Tncurcatura de foi nu s-a putut produce in x 3, prototipul
mss. L, N8 0 x 3', deoarece in L, care a fost copiat mai tirziu,
intre 1727 0 aproximativ 1730, textul e transcris fará nici o inver-
siune 3. Din faptul cl ms. x 3' 0 x 3" dateaz5. din 1713 4, de-
ducem ca incurcatura de foi din ms. x 3' s-a produs chiar in
acest an.
Prin urmare, din cel putin 13 versiuni (7 pastrate + 6 pierdute)
cite a cunoscut redactia de 5 capitole a scrierii De neamul tnoldo-
venilor, 7 versiuni (4 pastrate + 3 pierdute), deci mai mult de
jumatate, au circulat cu amestecul de foi intre De neamul moldo-
venilor §i Viiala lumii. Pe marginea nici unuia dintre mss. G, I, P,
B nu s-au pastrat marturii din epoca cu privire la posibilitatea ca
vreunul dintre lectorii acestor manuscrise sä fi observat succe-
siunea ilogica a textelor.

1 Pentru asemAnArile si deosebirile dintre mss. P §i B, vezi mai jos § 1.1.2.4.

2 Vezi si 0 n u, 0 cop. nec., p. 303-308.
3 Ms. N8 nu poate fi invocat aici ca mArturie alAturi de L, deoarece partea
din De neamul moldovenilor copiatA dupä x3 se opreste In N8 cu ateva pagini lnaintea
locului unde se produce dislocarea. De asemenea este exclusA ipoteza abandonarii
rns. x8 de cAtre realizatorul ms. N8 pe motiv cA ins. xs ar fi prezentat IncurcAtura
respectivA de foi. Existenta ms. L probeazA faptul O. x8 nu avea foile Incurcate
la mai mult de un deceniu dupä ce dislocarea este atestatl In x8' 0 In x3", la
aproape un deceniu de la Intocmirea ms. G si la citiva ani dupA realizarea ms. I.
4 Vezi C. Giur esc u, Introducere la MCDNM, p. XIII, XVIXVII.

222

www.dacoromanica.ro
 Asupra unei dislocari asemanatoare de foi am atras atentia
intr-o recenzie publicata acum citiva ani 1. E vorba de un Apostol
manuscris slavon din 1519, care a circulat 0 el pe teritoriul patriei
noastre. Facind abstractie de faptul cä slavona bisericeasca, la
inceputul sec. XVI, era tot mai putin. cunoscuta de romani i ca
slujbele religioase, care se faceau dupa carti ca Apostolul citat,
erau total sau aproape total inaccesibile lingvistic maselor largi
ale poporului roman, relevam faptul cä incurcatura de text din
Apostol n-a deranjat in primul rind pe copist (daca acesta cuno0ea
slavona).
Intrucit in cazul manuscriselor romanesti G, I (de la ince-
putul sec. XVIII) 0 P, B (din jumatatea a doua a sec. XVIII,
respectiv de la inceputul sec. XIX), nu se poate pune problema
necunoa§terii limbii textului de catre copisti i a inaccesibilitatii
lui pentru cititori, noi consideram ca. asemenea manuscrise, cu
toate dislocarile de text (care privesc, in fond, un sector limitat
al fiecarui manuscris in parte), chiar daca n-au contribuit decit
partial la dezvoltarea istoriografiei romanesti, au participat la
progresul general de stabilire a normelor unitare ale limbii române
literare. Ele constituie deci indici de valoare ai dezvoltarii limbii
romane in ansamblu §i trebuie avute in vedere in cercetarile
de istorie a limbii române.
1.1.2.4. Ca manuscrisele P i B nu sint copiate unul dupa
celalalt, ci amindoul reproduc un al treilea manuscris, pe care noi
1-am marcat cu x 3", ne-o dovedesc in primul rind deosebirile
dintre P 0 B. Toate aceste deosebiri, care se limiteaza. la cuvinte,
nu sint esentiale. Ele dovedesc mai mult lipsa de atentie, de grade
diferite, a celor doi copisti, decit intentia lor de a aduce imbuna-
0.06 textului pe care-1 copiau. Lipsa de atentie este evidentd,
de asemenea, in cazul omisiunilor care apar fie intr-un text, fie
in celalalt.
In continuare, reproducem paralel citeva diferente tipice
dintre mss. P i B, extrase din De neamul moldovenilor 2: I. cu
acest nume, roman (P)Icu acest numi ramini (B; cf. 241/8);
2. a scrie (P)/ a m scrie (B ; cf. 241/10) ; 3. Traian (P) / Triian
I Liviu On u, recenzie la, P.P. Panaitescu, Manuscrisele slave din
Biblioleca Acadentiei R.P.R. vol. I, [Buc.], 1959, [in] SCB 5 (1963), P. 394.
2 Prin cifrele in fractie, asezate in paranteze, trimitem la textul corespunzãtor
din MCO, ed. PPP1. Exemplele 1-7 sint din predoslovia, iar 8-13 din cap. I al
lucrarii lui M. Costin.

223

www.dacoromanica.ro
(B ; cf. 241/12) ; 4. infundat (P)linfundatil (B ; cf. 241/14) ; 5. i
o datd descdlecati sint (P) /d i o datd disceilecat sint (B ; cf. 241/18) ;
6. s-au pustiit de tatar (P)1s-au pustuit de tdtar (B; cf.
242/28); 7. ori cit au fost destul (P)lori c a i-au fost distul
(B ; cf. 242/28) ; 8. d i Italiia i d e iinpardiia Rimului (P)/d i n
Italiia i d i n impareitia Rimului (B; cf. 244/29); 9. in dricul
Italii toati (P)Iin dricul Italii iasti (B; cf. 245/1); 10. drept
spre afiusul soarelui, t o t nu asa di parte di (P)Idrept spri apusul
soarilui iast e, nu asa difiarte di (B ; cf. 245/3-4) ; 11. cari-1
stim mai tog c a tot fie Dundri (P)/ carile il Vim mai tot ca
iast i fief Dundri (B ; cf. 245/4-5) ; 12. [omisiune in P] acii
limbi Colfo di Vinetiia, adica limba" sau grumazii di Vinetiia ;
sit zici (B; cf. 245/10-11); 13. sfire amezazi (P)Isfire ami-
iazi noapti (B ; cf. 245/18-19). In unele cazuri, constructiile
corecte se afl5. in ms. P, i anume exemplele de sub nr. 1 (in cele-
lalte manuscrise, pluralul: romdni, romiinii, rumdni), 2-7, 8 (fdcind
abstractie de alternanta fonetica is e) ; in celelalte cazuri constructia
corecta este transmisg. de ms. B (exemplele de sub nr. 9-13).
Asemenea diferente, ca acelea citate de noi aici, nu se pot
explica altfel decit independent si exclud posibilitatea derivdrii
unui manuscris din celalalt.
Descendenta manuscriselor P i B din acelasi prototip (de
asemenea copie) explica i elementele comune existente numai in
cele doua manuscrise. Dam clteva exemple tot din De neamul
moldovenilor, notind pe prim plan versiunea curenta in marea
majoritate a manuscriselor cunoscute, iar in paranteze drepte
versiunea din mss. P i B corespunzatoare textului spatiat : 1. Ince-
fiutul teirilor acestora si n ea mului moldo v enesc si mu n-
tenesc [neamul muntenesc i moldovenescu
(m old o v in e s c u B) P, B] ; 2. de unde sint v en it I [omisiune
in P, B] strdmosii lor pre aceste locuri ; 3. sufit ce nume au fost
intii [dintii P, B]; 4. numele acest de acum, m old o v an
si muntean [muntean i moldovan P, B]; 5. (titlu)
din ce t a r [tari P, tar% B] au esit strdmosii lor ; 6. nu asa
dep eirt a t de [diparte di P, B] tam noastrd: 7 sd .

zicecualtnumesi Marea Adriaticum [Marii Adria-

tecum P, Märii Adritecum B].
Elemente comune de redactare, ca cele de mai sus, ii au
originea in manuscrisul de baza x sm constituie argumente
sigure cà mss. P i B deriva dintr-un prototip comun i ca acest
224

www.dacoromanica.ro
prototip, ms. x 3"i, a fost scris de un muntean. Punerea in vedeta
a atributului muntenesc, respectiv muntean, i trecerea pe planul
al doilea a atributului moldovenesc, respectiv moldovan (vezi exem-
plele de sub nr. 1 si 4), constituie o inversiune pe care nu putea s-o
faca decit un muntean. Repetitia este un indiciu c. inversiunea
nu e intimplatoare.
Faptele expuse pina aici, precum i analiza manuscriselor
1.1si N8, pe care nu le-arn avut in vedere in studiul nostru anterior,
ne-au permis sä cornpletam sterna versiunilor ce cuprind redactia
de 5 capitole a scrierii De neamul moldovenilor.

1.1.2.5. Fata de manuscrisele puse la contributie de editorii

de pina acum ai lui M. Costin pentru De neamul moldovenilor
(L, G, I, B), rns. P, intocmai ca ms. N8, contine i cronica lui
I. Neculce (f. 245 v°-310 v°) 1 Prezenta cronicii lui Neculce
(semnalata atit de 0. Densusianu, cit si de C.C. Giurescu) i lipsa
de informatii cu privire la felul redactiei scrierii De neamul moldo-
venilor au determinat pe P.P. Panaitescu i pe autorul lucrarii
de fata sd includa manuscrisul rniscelaneu din Paris printre manu-
scrisele grupei N a redactiei cu 7 capitole 2 Pornind de la textul
propriu-zis al scrierii costiniene, pe care am avut acum posibili-
tatea sa-1 consultam, sintem in masura sa rectificarn eroarea facuta
de noi i sä stabilim cu o relativa precizie locul ms. P in ramura
primei redactii a lucrarii lui M. Costin 3. Spre deosebire de N8,
ms. P, ca i rns. B, reproduce cu multa fidelitate prototipul x
Deosebirile dintre rns. P si ms. B, desi destul de numeroase, nu
sint esentiale, dupa cum am aratat 4: ele se datoresc mai mult
neatentiei celor doi copisti. Compararea dintre celelalte manuscrise
cu redactia de 5 capitole i rnss. P i B ne demonstreaza ca cei
doi copisti care au executat aceste manuscrise din urrnä au fost
in general oameni simpli, fara o cultura deosebita. Scrisul in rns. B
este chiar destul de stingaci. Transcriind rns. x 3", arnindoi copistii
au supus textul unei rnoldovenizari. Moldovenizarea priveste
1 Mentionäm c. textul letopisetului lui I. Neculce nu e lnsotit de culege-
rea 0 samd de cuvinte.
2 vezi aparatul critic la MCO, ed. PPP1, p. 394 (cf. MCO, ed. PPP2, vol.
II, p. 146); 0 n u, 0 cop. nec., p. 306-307.
3 Tn felul acesta, N4 din sterna noasta anterioar5. (vezi 0 cop. nec., p. 306
307), pentru care insä, din lipsa textului, n-am putut stabili dependenta de
celelalte manuscrise ale grupei N, devine P.
Vezi mai sus.

15 Critica textuali ;i editarea literaturii romine vechi C. 941 225

www.dacoromanica.ro
aproape exclusiv fonetismul expunerii, iar din cadrul acestuia,
indeosebi vocalismul. Ms. P ne ofera in general o moldovenizare
mult mai moderat5. decit ms. B.
Relevam intii citeva particularitati fonetice de obicei co-
mune mss. P si B. Astfel, in timp ce amindoi copistii accepta. fone-
tismele muntene f conservat in pozitia palatalizarii (deci nu devenit
h, ca la cea mai mare parte a scriitorilor moldoveni din sec. XVII)
si z (in cazurile in care provine din mai vechiul dz, curent in Moldova
pina tirziu), ei moldovenizeaza pe j (<g) in forma, de asemenea
consacrata in scrierile moldovenilor, k. Exemple: 1. fire (= firea ;
P) firia (B) ; fiicini (P) fiecini (B) ; sit nu-mi fii (pers. 3 sg. ;
P) sii nu-mi fii (B) ; fiind (P, B). 2. astdzi (P) astdz (B) ;
Zice-va (P, B) ; Tirziu (P, B) ; amezdzi (P) amiiazi noapti
(B); zile (P) zili (B). 3. agungim (P) agiungem (B) ; neagunsu
(P) neajunsu (B) ; gos (P, B) ; agutoriu (P) agutor (B).
In legatura cu formele citate, mentionam pe de o parte
inconsecventa copistului ms. B, care lash' sà se strecoare fonetisme
muntene si printre formele cu g (neajunsu ), pe de alta parte
faptul cal particularitatile muntene coexista cu cele moldovene la
distante foarte reduse (in aceeasi propozitie, in acelasi rind sau
in rinduri invecinate). Ex.: neagunsu de fir e noastrd (P, f. 7 v°;
cf. MC01, p. 242/10) ; citiva zili mai gos de Rim (P, f. 23 r°;
cf. MC01, p. 250/3) citiva zili mai gos di Rim (B, f, 15 v°) ; sau
agiungem (B, f. 1 v°/4), dar niajunsu di firia noastrd (acelasi
manuscris, aceeasi pagina, rindul 5).
Din domeniul vocalismului, inregistram frecventa deose-
bita a lui i in locul unui e neaccentuat : di (P, B) ; sit' #ii (pers. 3
sg. ; P, B) ; adivarati (P) adivdrate (B) ; undi cadi (P, B) ;
itegutdtorqti (P, B) ; cali (P, B) ; iasti (P, B) ; fdrili (P, B) ; marl
(fern. sg. ; P, B) ; cari (sg. ; P, B) ; dispre (P, B) ; izbucngti (pers. 3
sg. ; P. B) ; lungimi (sg. ; P, B) etc. Aceasta particularitate se
intilneste insä pe o scard mult mai larga in ms. B, decit in ms. P.

1.2. RAMURA MANUSCRISELOR REDACTIEI

DE 7 CAPITOLE
1.2.0. Originalul redactiei 0 primele copii. Intr-un paragraf
anterior (§ 1.1.0) am aratat derivatia posibila a redactiei a doua
(x2) din redactia de 5 capitole (x).
226

www.dacoromanica.ro
 Redactia a doua, de 7 capitole (x2), a fost transcrisa de Nicolae
Costin i incadratal in corpul cronicilor moldovene (x2'), care
avea o structur5. putin deosebita de aceea a corpului (x3) ce ingloba
redactia de 5 capitole, in sensul ea nu mai cuprindea scrierile
marunte ale lui Miron Costin, ci numai cronicile moldovene in
inlantuire cronologica, mai precis :
M. Costin, De neamul moldovenilor;
Nicolae Costin, Letopisetul Ta.rii Moldovei de la zidirea
lumii (a cdrui expunere se incheie cu evenimentele din 1594 ;
ultima opera inglobata aici in forma prelucrata este cronica lui
Gr. Ureche) ;
M. Costin, Letopiseful Tdrii Moldovei (evenimentele dintre
1595 1661).
Corpul intocmit de Nicolae Costin (x2') s-a transcris partial
in ms. A §i integral in ms. pe care-1 numim R°.
Ms. A este o copie, de pe la 1711-1713, scrisä de un moldo-
vean. Contine numai De neamul moldovenilor de Miron Costin,
cu importante adnotari marginale ale lui Dimitrie Cantemir.
A apartinut lui Dim. Cantemir, in timpul exilului sau in Rusia.
Se pastreaza, sub cota F. IV 2, la Biblioteca M.E. Saltikov-
Scedrin" din Leningrad. Fara temei s-a apreciat ca copistul ar
fi Axinte Uricariull.
Manuscrisul R° se datorqte ieromonahului Savva, de la
Roman, i dateaza din 1721-1724. Dupa ce a fost folosit ca
text de baza pentru cel putin 3 copii (14, x2" §i R1), dintre care
primele doua s-au transmis in numeroase rinduri de reproduceri
manuscrise, manuscrisul R° s-a pierdut, dupa anul 1807 (probabil
in cursul secolului al XIX-lea).
De soarta mss. x2 i x2' de asemenea nu se mai tie astazi
nimic.
Daca ms. A deriva din x2' printr-o copie a lui Axinte
Uricariul, faptul trebuie pus in legatura cu datele pe care le poseddm
cu privire la celelalte copii executate de Axinte dupa cronicile
moldoveneti : prin 1710 el copiase Letopisetul Teirii Moldova de

1 Ms. A a fost redescoperit" recent. Descr. de C. Giurescu, in MCDNM,

p. XI XII ; vezi i p. XIX XX. Vezi si G. Strempe I, in SCB 12 (1972).
p. 27 28. Pentru istoricul manuscrisului, vezi P. P. Pan aitesc u, in MCO,
ed. PPP1, p. 395; cf. si p. 396. Biblioteca Central& de Stat-Bucuresti a avut
bun&vointa sl procure un microfilm dup 5. acest ms. Sosit in timpul corecturilor
de tipar ale cartii noastre, microfilmul nu a putut fi fructificat decit sumar.

227

www.dacoromanica.ro
M. Costin, iar in 1711 reproduce cronica lui Gr. Ureche. In felul
acesta, clientul pentru care lucra, sau, in cealalta ipoteza, Axinte
insusi, nu mai avea nevoie si de celelalte texte ale miscelaneului.
Sterna primelor copii ale redactiei a doua se prezinta astfel:
CCd it (original) [1686-1691] Mold.

copio Iu
N. Cosun incadr. x2'
In corp. cron. Mold/
11691-1712j A
Mold. [1712 1713]
11.° Mold.
[1721-1724]
Roman
[1724-1732]
Mold.
1st
ms. 1298
[17321
R. Mold.
ms. 1/1924 (Cluj)
[18071 Mold.

1.2.0.1. Repertoriul manuscriselor.

Manuscrisele derivate din R° se repartizeaza in trei grupe :
grupa R, grupa b i grupa x21' .
Cuprinsul manuscrisului arhetip R° se poate reconstitui
usor prin coroborarea manuscriselor tuturor celor 3 grupe si,
mai ales, avind in vedere ms. RI, care pare a fi cea mai fideld
copie (sub raportul continutului) a lui R°. Textele componente
ale ms. R° erau aranjate in ordinea urmatoare :
a) o prefata a ieromonahului Savva adresata lui Athanasie,
episcopul Romanului ;
b) pinaxul" miscelaneului ;
c) prefata lui Miron Costin la De neamul moldovenilor ;
d) prefata lui Savva catre cititori ;
e) Miron Costin, De neamul moldovenilor (cele 7 capitole) ;
f) Nicolae Costin, Letopisetul Tilrii Moldova: de la zidirea
lumii... (care se incheie cu prelucrarea cronicii lui Gr. Ureche) ;
g) Miron Costin, Letopisetul Tarii Moldovei.
Dupä cum se vede, miscelaneul cuprinde intr-o inlantuire
logica i cronologica principalele lucrari istoriograf ice privitoare
la Moldova (De neamul moldovenilor are in vedere, de fapt, ori-
ginea intregului popor roman). Descrierea evenimentelor se opreste
la anul 1661, cu care se incheie letopisetul lui Miron Costin.
228

www.dacoromanica.ro
 Din datele pe care ni le ofera ms. R1 0 mss. grupei b, 0im
astazi ca ms. R° a fost executat la Roman (Moldova) intre 1721
1724, de ieromonahul Savva. Alte amanunte in legatura cu arhe-
tipul R° vom discuta in paragraful special 2.1. (v. mai jos).
Deosebirile dintre cele 3 grupe de manuscrise ccnstau in
primul rind in felul cum sint receptate cele doua prefete ale lui
Savva 0 in prezenta sau absenta unei sau unor cronici care sá
continue expunerea lui Miron Costin pentru evenimentele petre-
cute in Moldova.
1.2.0.1.1. Grupa R este reprezentata printr-un singur ms.:
ms. R1.
Ms. R1 este ms. 1/1924 de la Biblioteca centrala universi-
tail din Cluj, fondul G. Sion 1. Realizat de monahul Iosaf, in
Moldova, in anul 1807. Scris ingrijit. Este singurul ms., din intreaga
ramura, care reproduce ambele prefete ale lui Savva. Ne vom
ocupa mai indeaproape de el intr-unul din paragrafele urrnatoare
(§ 2.1.).
1.2.0.1.2. Grupa b este compusä din 6 manuscrise: b1, b2,
b°, V, b°, b6. Caracteristicile principale ale grupei sint : absenta
primei prefete a lui Savva 0 prezenta uneia dintre cronicile ano-
nime ale Moldovei, in continuarea cronicii lui Miron Costin 2.
E vorba de partea de la inceput (1661-1705) a cronicii anonime
cunoscute 0 sub numele de Cronica buhwasca racoviteana"
(care descrie evenimentele petrecute in Moldova intre 1661-1729).
(Vezi mai jos § 1.2.2, 1.2.6).
Ms. b1 este ms. rom. 1298 de la B.A.R.S.R.8. Scris de un
singur copist 4, in 1732, in Moldova. Cu citeva foi lipsä (intre
actualele f. 6 0 7), reprezentind aproape intreg textul pinaxului
(minus sfir0tul). Scris ingrijit.
Ms. b2 este ms. rom. 232 de la B.A.R.S.R.5. Realizat in
Moldova, in 1781, de un copist principal 0 alti patru copi0i care
1 Descr. in 0 n u, 0 cop. nec.; vezi Repert. mss., p. 78.
1 0 prezentare a mss. acestei grupe in: MCDNM, p. XV; Let, anon., p.
41-48; MCO, ed. PPPI, p. 343, 394-395; vezi 0 p. 344 ; Repert. mss., p. 104-105.
3 Descr. In 0 n u, 0 cop. nec., p. 310-313 ; Cat. mss. IV, p. 486-491
(cu erori de transcriere si cu neglijarea elementelor noi datare etc. pe care
le aduce lucrarea antecitaa). Vezi si Repert. mss., p. 64-65, 76, 88, 105.
5 Doar unele rinduri par a fi scrise de aft& min& (de ex.: f. 283 r°/rd. 2,
6-7).
5 Descr. In Cat. mss. I, p. 471-473. Vezi Repert. mss., p. 73.

129

www.dacoromanica.ro
au transcris parti reduse sau, foarte reduse, Cu mai multe foi
lipsä de-a lungul intregului miscelaneu. Expunerea De neamul
moldovenilor incepe pe la jurnatatea cap. II si se intrerupe spre
sfirsitul cap, VII. Scris in general ingrijit.
Ms. b3 este ms. rom. 503 de la B.A.R.S.R.1. Scris in 1797
de Dumitru Cinfäretu Bucuresteanu, in Moldova. Cu unele foi
lipsal. Scris ingrijit.
Ms. b4 este ms. rom. 123 de la B.A.R.S.R.2. Cope exe .
cutata in Moldova, in 1805-1806, de catre Vasile Pogor si Miron.
Cu unele foi lipsa. Scris in general ingrijit.
Ms. b6 este ms. rom. 2575 de la B.A.R.S.R.3. Copie de
A. Krupenski, intocmitä probabil in Moldova, in 1834. Cu unele foi
lipsa. Scris foarte gräbit.
Ms. b6 este ms. rom. 4797 de la B.A.R.S.R.6. Scris
intre 1781 1785, de o singurl minI 6. Cu unele lipsuri,
Din De neamul moldovenilor lipseste prima parte a prefetei.
Din refata lui Sawa dire cititori este reprodus nurnai
inceputul. Transcrierea miscelaneului se intrerupe la sfirsitul
rns. 1298
133
capitolului (din cronica lui M. Costin)
[17321 Mea
inchinat domniei lui Gaspar Gratiani (mort
la 1621). Scris foarte ingrijit.
ms. 232 Manuscrisele grupei b se leagl intre
[17811 ele curn aratarn in sterna de alaturi6.
1.2.0.L3. Gr up a z2" este aid.-
91.4 b. 61
tuitä din mai multe familii. Ms. x2" s-a
Ills. 123 rns. 503 Ins. 4797 transcris in cel putin dou5. copii : x2" i
11805-1806]
Mold.
[1797] [1781.1785] . xt. Ms. x21" este arhetipul familiei S, iar
ms. xt a fost copiat in ms. N, arhetipul
farniliei N, §i in ms. T. Din cuprinsul
1 prototipului R° (vezi mai sus § 1.2.0.1),
b
ms. 2575
acestor manuscrise le lipsesc prefetele lui
[1834] Savva. Se vede cg, clindu-§i searna din insu§i
1 Descr. in Cat. mss. II, p. 248-250. Vezi Repert. mss., p. 75.
2 Descr. In Cat. mss. I. P. 281-283. Vezi Repert. mss., p. 72-73.
3 Vezi Repert. mss. p: 76-77.
4 Vezi Repert. mss., p. 78.
5 Filigranul la care se referl P.P. Panaitescu (in MCO, ed. PPP1, P. 344,
394), avInd indicat anul 1785, se gh.se§te pe o foaie al135., introdusä la legat, la
sfigitul volumului (f. 125).
3 Vezi 0 sterna stabilitá de noi pentru aceasa grup 5. in studiul 0 cop.
nec., P. 306, 0 in MCOA, ed. LO, f. pliant& (dintre P. 16 0 17).

230

www.dacoromanica.ro
continutul celor doual prefete cä ele nu fac parte din corpu/
propriu-zis al cronicilor moldovene, copistul ms. x2" le-a socotit
de prisos i le-a eliminat. Relatiile dintre aceste mss. sint urma-
toarele:
La un oarecare xt" xl
interval dupa ce au [1724-32] [1724-32]
rns. 253
fost transcrise in mss. [r32 43]
respective, mss. x2" si
s-au pierdut.
[1724-98]
1.2.0.1.3.1. F a- subsrupa N

milia S, in afar5.
de arhetip (x2111), cu-
prinde 6 manuscrise subgrupa S

conservate S', S2,

s3, S4, ss, s6 si 1
ms. pierdut S. in-
tocmai ca ms. R1, si
aceste mss. se incheie rns.V 2 (Ian)
cu letopisetul lui M. [1799J

Costin 1.
Ms. S1 este ms. rom. 104 de la B.A.R.S.R.2. Scris, se pare,
nu de Toader Sion, cum declara (in 1869) Costache Sion intr-o in-
semnare manuscrisä (pe f. 14 r°), ci de Nicolae Dascalul (vezi f. 2r°,
frontispiciu). Copie executata in Moldova, in 1800. Cu unele
lipsuri. Scris foarte Ingrijit.
Ms. 52 este ms. rom. 2305 de la B.A.R.S.R.3. Realizat de
acelasi copist ca ms. S1 (Nicolae Dascalul), in Moldova, in anul
1800. Cu unele lipsuri. Scris foarte ingrijit.
Ms. S3 este ms. 2942 de la B.A.R.S.R.4. Scris de mai multe
miini, in 1830. Cu mai multe foi lipsä. Din De neamul moldovenilor

0 prezentare a mss. acestei subgrupe vezi In: MCDNM, p. XIVXV;

loan t. P etr e, Nicolae Costin. ,si opera, Bucure0i, [1939], p. 76-77;
MCO, ed. PPP1, p. 344, 394.
* Descr. in Cat. mss. I, p. 234-235; Repert. mss., p. 72. Ment. In copo,
p. 166-167. Cf. G h. Ungur e a n u, Familia Sion, Ia4i, 1936, p. 7 (nota 2),
9-10.
3 Vezi Repert. mss., p. 76.
Vezi Repert. rms., p. 77.

231

www.dacoromanica.ro
lipseste predoslovia si lista istoricilor. Copia se intrerupe la eveni-
mentele din 1659. Din motive necunoscute, copistul nu a mai
continuat transcrierea. Scris foarte ingrijit.
Ms. S4 este ms. rorn. 731 de la B.A.R.S.R.1. Copie facut5
de monahul Nichifor Malcociu de la manastirea Slatina (jud.
Suceava), in 1819-1820. Cu unele lipsuri. In mod premeditat nu a
fost reprodus i Letopiseful Tdrii Moldovei de Miron Costin. Copistul
declara (pe f. 151 r°) ea a transcris cronica lui Miron Costin intr-un
alt volum, mai inainte 2. Scris greoi, dar ingrijit.
Ms. S5 este ms. rom. 3067
Xt." de la B.A.R.S.R.3. Copie facuta
[1724 98]
in 1832 de monahul Theofan de
la manästirea Risca (Moldova),
dupa ms. precedent (S4). Cu unele
lipsuri. Acelasi cuprins ca rns. S.
Scris ingrijit.
S. St St Ms. S6 este ms. rom. 4800
[1798]
Mold.
ms. 2305
[1800]
ms. 104
[1800]
de la B.A.R.S.R.4. Realizat in
Mold. Mold. 1815, in Moldova, de caminarul
loan Miclesc. Cu unele lipsuri.
Scris ingrijit.
Si S. De existenta unui ms. S°,
ms 731 ms 4800
[1819]
astazi pierdut, stim din ms. S4,
[1819-20]
Mold. Alold. care este o copie a lui S°. Ms. S°
a fost scris la manastirea Slatina
(Moldova), in 1798.
S3
s. Is. )(211' s-a pierdut dup5.
ms. 3067
ms. 2942
[1830J
1800 (dup5. ce a fost copiat in
[1832] MSS. S1 Si SI), iar ms. S° s-a pier-
Mold.
dut dupa 1820 (dupa ce a fost
transcris in S4).
Sterna farniliei S se infatiseaza cum aratam mai sus.
Sterna stabilita de noi pentru aceastä familie intr-un studiu
anterior 5, a fost cornpletata cu un ms. (S6), in filiatia publicata
1 Descr. tn Cat. mss. III, p. 4-9; Repert. mss., p. 75-76.
2 E vorba, de fapt, de ms. 508 de la B.A.R.S.R., din 1812, apartin1nd
.aceluiasi copist. Cf. Repert. mss., p. 63-64.
3 Vezi Repert. tnss., p. 77.
Vezi Repert. mss., p. 78.
5 0 n u, 0 cop. nec., P. 306.

232

www.dacoromanica.ro
in studiul introductiv al editiei selective din operele lui M. Costin 1.
Altfel, sterna prezentata aici nu se deosebeste prin nimic de aceea
aparutä in editia citatd. Ms. S6 este o achizitie recentä a Biblio-
tecii Academiei R.S.R. Asupra relatiilor dintre manuscrisele fami-
liei S vom aduce unele precizäri intr-unul din paragrafele urma-
toare.
1.2.0.1.3.2. Familia T. Din aceasta familie cunoastem
un singur ms. : T.
Ms. T este ms. V-2 (fost 116) de la Biblioteca centrala uni-
versitar5. M. Eminescu" Iasi 2. Scris in 1799 de ierodiaconul
Theofan de la manastirea Risca (Moldova) 3. Cu foi lipsa la inceput
si la sfirsit. De neamul nioldovenilor incepe pe la jumdtatea cap. I.
Cronica lui Nicolae Costin este trunchiata in cursul expunerii
capitolului privitor la abdicarea lui Petru vod5. Schiopul (1591).
Lipseste de asemenea cronica lui Miron Costin. Scris ingrijit.
1.2.0.1.3.3. Familia N, cea mai numeroasa din intreg
tabloul manuscriselor scrierii De neamul moldovenilor, se caracte-
rizeaza si prin cele mai complexe relatii. Ceea ce are specific in-
treaga familie este prezenta, in continuarea cronicii lui M. Costin,
a cronicii lui Ion Neculce. Pe o anumit5. filierd, la un moment dat,
la cronica lui Neculce se conecteaza cronica lui Than Canta, Leto-
piseful Tdrii Moldovei (evenimentele dintre 1741-1769). In aceast5.
structurd, miscelaneul se transmite in mai multe copii. Manuscri-
sele care, pe linga cronica lui Neculce, au si cronica lui loan Canta,
alcdtuiesc o subfamilie aparte in cadrul familei N.
Din familia N fac parte urmatoarele 8 manuscrise: N, N1,
N2, N3, N5, N8, N9, N11. Sterna farniliei presupune existenta a
Inca cel putin 4 manuscrise: xn, xn', xn", xn'", astäzi disp5.-
rute, Subfamilia care contine si cronica lui Ioan Canta e alatuitä
din manuscrisele : xn, xn', xn", xn'", N8, N9, N11.
1.2.0.1.3.3.0. Manuscrisele care au in plus numai cronica
lui Ion Neculce 4 sint, prin urrnare: N, N1, N2, N3, N5. In textul
1 Vezi MCOA, ed. LO.
2 MenV. in Petr e, N. Cost., p. 76-77; Repert. mss., p. 79.
$ Acest Theofan pare a fi alta. persoanä decit monahul Theofan care, in
1832, execua ms. S5 (= ms. rom. 3067 B.A.R.S.R.), la aceea0 manástire.
5 Pentru mss. pistrate care reproduc cronica lui I. Neculce, vezi Repert.
»us., p. 110-115. Prezentarea mss. 0 in: MCDNM, p. XVXVI; MCO,
ed. PPP1, 343-344, 394.

233

www.dacoromanica.ro
de baz5. al cronicii lui Neculce, transmis integral in citeva dintre
aceste manuscrise, expunerea evenimentelor se incheie cu anul
1743. In celelalte mss. lipsesc unele foi de la sfirsit.
Ms. N este ms. rom. 253 de la B.A.R.S.R.1. Realizat in
colaborare, in Moldova, intre anii 1732-1745, de aproximativ
13 copisti (dintre care 2 sint principali: A si B) 2 si un autor, Ion
Neculce. Partea cuprinzind De neamul moldovenilor este scrisa
alternativ de copistii B si D (B avind totusi rol dominant). Ulte-
rior, copistul A rescrie inceputul, probabil deteriorat, al acestei
lucrari.
Cronicile reproduse au unele lipsuri la inceput si la sfirsit,
existente probabil intr-unul din exemplarele pe linie ascendenta
directa (xt sau x2"). Aceste lipsuri se transmit in toate mss. deri-
vate. In plus, ms. are unele foi lipsa in interior si la sfirsit. Manus-
crisul este important pentru ea contine cea mai veche versiune a
cronicii lui Ion Neculce si pentru ca textul respectiv cuprinde mai
multe interventii autografe ale lui Ion Neculce. Unii copisti au
un scris neglijent sau foarte neglijent (de ex.: B), altii au un scris
ingrijit (de ex.: A, D etc.). Asupra ms. N vom reveni mai jos
(§ 1.2.6).
Ms. N 1 este ms. rom. 53 de la B.A.R.S.R.3. Scris in Moldova,
de Ioasaf Luca, in 1766. Scris ingrijit.
Ms. N2 este ms. rom. 254 de la B.A.R.S.R.4. Scris in Moldova,
de Ioasaf Luca, in 1766. Scris ingrijit.
Ms. N3 este ms. rom. 252 de la B.A.R.S.R.8. Scris in Moldova,
de Ioasaf Luca, intre cca. 1760-1773. Scris ingrijit.
Ms. N5 este ms. rom. 4161 de la B.A.R.S.R.8. Scris in Moldova,
de Than Diculescu, in 1838. Scris foarte ingrijit.
1.2.0.1.3.3.1. Manuscrisele care, in continuarea cronicii lui
I. Neculce, au si cronica lui loan Canta 7, sint : N8, N° si Nu. Cronica
1 Descr. In Cat. mss., I. p. 552-555; Repert. mss., p. 73-74.
2 Cu privire la contributia firzie a unui al 14-lea copist, vezi nota de subsol
la § 1.2.6.2.b.
3 Descr. in Cat. mss., I p. 128-133; Repert. mss., p. 72.
4 Descr. In Cat. mss., I, p. 555-558; Repert. mss., p. 74.
5 Descr. In Cat. mss., 1. 548-552;, Repert. mss., p. 73.
6 Vezi Repert. mss., p. 77-78.
7 0 prezentare a tuturor mss. pastrate care reproduc cronica lui loan
Canta si o bibliografie minimala cu privire la opera, vezi in Repert. mss., p. 121
123.

234

www.dacoromanica.ro
lui I. Canta descrie evenimentele petrecute in Moldova intre
1741 1769.
Ms. N2 este ms. 1664 de la Arhivele Statului-Iasi. Pentru
De neamul moldovenilor au fost folosite douä surse: predoslovia si
inceputul cap. I urmeaza o copie a redactiei de 5 capitole, iar
restul cap. I si cap. II-VH sint copiate dupä un miscelaneu al
subgrupei N, ramura care cuprinde si cronica lui Ioan Canta.
Am prezentat acest ms. mai sus (§ 1.1.0.1 si 1.1.1).
Ms. N9 este ms. 1733 de la Arhivele Statului-Iasi (cunoscut
si sub denumirea Codex Ticau") 1. Copie facuta de $tefan Ticau,
in 1785, la manastirea Solca (Moldova). Scris ingrijit.
Ms. N11 este ms. rom. 912 de la B.A.R.S.R.2. Contine numai
extrase din operele miscelaneului, acute de caminarul I. Mali-
nescu in 1839, dupa indicatiile lui M. Kogalniceanu, care pregatea
pentru publicare prima editie a cronicilor moldovenesti. Din
De neamul moldovenilor este reprodusa numai o parte a predos-
loviei. Scris ingrijit.
1.2.0.1.3.3.2. 0 prima sterna a manuscriselor din familia N
care contin De neamul moldovenilor am dat-o noi in 1963 3. Aveam
in vedere, in aceast5. sterna, numai rnss. N, N1, N2, N3 si N5.
0 completare a stemei, cu mss. care inglobeaza si cronica lui
Than Canta, am schitat-o in editia selectiva din 1967 a operelor
lui M. Costin 4.
Sterna pe care o prezentam mai jos reproduce sterna noasträ
din 1967, fara modificari esentiale.
Pentru felul cum sint legate intre ele manuscrisele fami-
liei N, vezi sterna de pe pagina urm5.toare.
1.2.0.2. Sint necesare unele explicatii cu privire la sterna
manuscriselor redactiei de 7 capitole, in ansamblu.
1 Descris In Mir on Costi n, Opere complete, dup 5. manuscripte, cu
variante i note... de V.A. Urechia, Tornul I, Bucure§ti, 1886, p. 44-46. Vezi
Repert. mss., p. 79.
2 Descr. In Cat. mss. III, p. 120-121; Repert. mss., p. 112-113.
3 0 n u, 0 cop. nec., p. 306-307.
2 MCOA, ed. LO, f. pl. cu filiatia versiunilor scrierii lui M. Costin, De
neamul moldovenilor (tntre p. 16 §i 17). Ms. designat tn sterna noastr5. din 1963
cu sigla IsI4 devine acurn P (vezi § 1.1.2.5. i rarnura redactiei cu 5 capitole).

235

www.dacoromanica.ro
 Pe linga completarile (relevate in paragrafele anterioare)
pe care le-am adus stemei stabilite de C. Giurescu 1 0 acceptatä
ca valabila de P.P. Panaitescu 2, exista i unele diferente de conti-
nut sau pur formale fata de sterna lui C. Giurescu.
ms. 253
[1732-1745]
Mold. ms. 252
Ns (cca. 1760-17-31
Mold.

N. a° 11769- 1773)
ms. 254
ms. 53
[1766] sta'
[1766]
Mold.
Maki. [1773]

117771

N.
ms. 1664 (1a11)._
(1773-1785)
(cap. 1 acdal ai cap. 11V11) N. a."
Alod. ms. 1-13 0.1,0 [1785 ...j
[1,51
N. Meld.
ms.4161
[18381
Mold.
N"
ms. 911
118'191

Astfel, prin x2 am designat redactia a doua a lui Miron

Costin cu 7 capitole, redactie pe care C. Giurescu o atribuia inter-
polatorilor 0 nu o incadra in sterna ca atare. Iar prin manuscrisul
R°, a carui existenta 0 ale carui particularitati am putut sä le
determinam, cu destula precizie, datoritä copiei R1 i comparatiei
complexe de texte, inlocuim necunoscuta x2', imaginata in mod
just de C. Giurescu. Manuscrisul R° intrune§te, deci, toate ele-
mentele comune farniliilor b, S, N, indicate curnulativ de C. Giu-
rescu, in aparatul critic al editiei De neamul moldovenilor 3 prin a,
0, de asenienea, i grupei alcatuite dintr-un singur manuscris,
I MCDNM, p. XVIIIXIX.
2 MCO, ed. PPP1, p. 395.
3 MCDNM, p. LV; vezi i p. XXX.

236

www.dacoromanica.ro
R1, neutilizat de C. Giurescu si de cercetatorii de mai tirziu, desi,
dupg cum vom aräta mai jos, Inca Gh. Ghibgnescu si, dupa el,
N. Iorga atraseserä atentia asupra existentei sale.
Textul lui Miron Costin reprezentind redactia a doua a
scrierii De neamul moldovenilor a fost integrat de Nicolae Costin
Intr-o compilatie amplä a cronicilor Moldovei, expuse una dupa
alta, cronologic. Deoarece nu avem nici o copie independentg
dupà originalul lui Miron Costin, e posibil ca acest original sa-si
fi incetat existenta inc5. inainte de moartea lui Nicolae Costin.
Poate insusi Nicolae Costin, dup5. ce i-a adus interpolarile socotite
de dinsul ca necesare si dup5. ce 1-a transcris (sau a dat sg fie tran-
scris), a socotit inutilg pOstrarea vechiului manuscris si 1-a distrus.
Altfel, considerOm exclusa ipoteza ca vechiul manuscris sg nu fi
ajuns s5. fie copiat de cineva in acea epoca in care textele privind
istoria patriei se bucurau la noi de o mare atentie din partea iubi-
torilor de carte si erau multiplicate (manuscris) pe o scarä foarte
larga aproape in toate provinciile locuite de rornani.
N-ar fi exclus ca x2' din sterna noastra, (care ia locul lui
x2 din sterna lui C. Giurescu) O. reprezinte chiar copia lui Nicolae
Costin (sau o copie executatg sub supravegherea sa). Aceasta ar
putea rezulta din nnOrturisirea lui Savva, facutä in legatura cu
intreaga compilatie, in predoslovia catre cititori: acest leto-
pisät, carele 1-am scris de pre letopisatul raposatului Nicolai
Costin, biv vel logofat..." 1. 0 serie intreagá de cazuri din lite-
ratura veche ne dernonstreaz5. cä asemenea declaratii nu totdeauna
oglindesc adevarul. De aceea afirmatia ieromonahului Savva
trebuie privita totusi cu rezervä. Prin urmare, compilatia x2' n-a
fost alcatuita si scris5. dup5. moartea lui Nicolae Costin, cum sustine
C. Giurescu 2, ci de Nicolae Costin sau sub supravegherea lui,
ping in 1712.
Un fapt important pe care trebuie sg-1 subliniem este &ä
toate cele 3 grupe ale ramurii R, inclusiv familiile componente ale
grupei a treia (x21'), au unele trAsaturi cornune, care atest5. originea
grupelor din acelasi prototip si care fuseser5. relevate Inca de C. Giu-
rescu. $i anume: interpolgrile lui Savva in cursul cornpilatiei (de
ex., cele privitoare la restaurarea bisericilor din Badeuti si din
1 Biblioteca centrall universitara. Cluj, fondul G. Sion, ms. 1/1924, f.
X ro.
2 MCDNM, p. XIX.

237

www.dacoromanica.ro
Balinesti, in Letopiseful Tdrii Moldovei de Grigore Ureche 1,
prezentarea in rezumat a lungii interpolatii a lui Nicolae Costin,
in De neamul moldovenilor, cu privire la originea lituanilor (inter-
polatie care se gaseste in extenso numai in ms. A) 2, precum si
o serie de stilizdri si de lacune.
Nu este apoi lipsit de importanta nici faptul ca marea majo-
ritate a manuscriselor (daca nu chiar toate mss.) ramurii R provin
din Moldova.
1.2.1. Ms. 1/1924 de la Biblioteca Universitarl Cluj (= ms.R1)
si prototipul sail (R0). Miscelaneul R1 (ms. 1/1924, Biblioteca cen-
trara universitara din Cluj, fondul G. Sion) a fost neglij at de cercetato-
rii care au editat pe Gr. Ureche, pe Miron Costin si pe Nicolae Costin,
desi el fusese descris si publicat partial de Gh. Ghibdnescu Inca
in 18953, iar pe baza datelor furnizate de Ghibdnescu a fost populari-
zat de N. Iorga incepind din 19014.
Manuscrisul, care dateaza din 1807, este o transcriere a ca-
lugarului Iosaf dupa o copie (R°), pierduta astazi, executata de
ieromonahul Savva din Roman in 1721-1724. In ciuda faptului
ca avem a face cu o copie tirzie, manuscrisul clujean are o impor-
tanta exceptionala pentru determinarea relatiior dintre diferi-
tele grupuri de manuscrise ale ramurii redactiei de 7 capitole5.
Manuscrisul de la Cluj contine urmatoarele texte:
1°. Titlul lucrarii (f. I 0) si prefata lui Savva adresata lui
Athanasie, episcopul Romanului (f. I ro-II v0).
2°. Pinax (f. III r° VI v0).
30 . Prefata lui Miron Costin la De neamul moldovenilor (1.
VII r° IX v°).
40 Lista istoricilor care au scris despre descalecatul tarilor
române etc., intocmitä de Miron Costin si interpolata de Nicolae
Costin (1. X r°).
50. Prefata lui Savva catre cititori (f. X r° v0).
60. Miron Costin, De neamul moldovenilor (f. 1 r° 27 r°).
I Vezi Let, anon., p. 44-45 i MCDNM, p. XVIII.
2 Vezi MCDNM, p. 34-35; MCO, ed. PPP , p. 413/11-414/24.
3 Vezi Uricariul, XXIV, Ia0, 1895, p. 334-381.
3 VeziN.I or g a, I storialiteraturii romtine in sec. al X VII I-lea (1688-1821 )
vol. I, Buc., 1901, p. 269-272; i d e m, St. ,si doc., III, p. 34-37 (vezi, in special,
nota 1 de la p. 35); i d e m, 1st. lit. rom. 112, p. 305-309.
5 Vezi studiul manuscrisului in art. nostru, 0 cop. nec.

238

www.dacoromanica.ro
 7°. Nicolae Costin, Letopiseful Mil Moldovei de la zidirea
lumii... (care se incheie cu prelucrarea Letopiseful Tiirii Moldovei
al lui Gr. Ureche) (f. 27 v° 109 v0).
8°. Miron Costin, Letopiseful Tarii Moldovei (f. 109 v° 186r°).
9°. Epilogul lui Iosaf (f. 186 v°).
Iosaf, calugär probabil la o manästire in Moldova', a in-
cercat sä copieze cu multà fidelitate manuscrisul lui Savva. Nume-
roasele greseli evidente de transcriere, mai ales la numele proprii
si la neologisme, ne dezvaluie insä la Iosaf o sensibila lipsg. de cul-
tura. Aceste greseli nu se intilnesc in manuscrisul lui Savva, pe care-1
copiaz5. Iosaf, deoarece ele nu apar in celelalte copii acute dup5.
textul lui Savva. De altfel, in ceea ce priveste De neamul moldo-
venilor, text pe care 1-am urmärit cu atentie, erorile respective
nu se mai intilnesc in nici una dintre celelalte versiuni cunoscute ale
corpului de cronici moldovene. Asupra erorilor lui Iosaf vom re-
veni.
Despre Savva, copistul din 1721-1724 al culegerii lui Ni-
colae Costin, nu stim prea multe. In manuscrisul pe care-1 cercetam,
el are o prefatg. adresata lui Athanasie, episcopul Romanului, si
o prefata catre cititori. Ambele prefete au fost transcrise intocmai
de copistul Iosaf, care a reprodus pinà si semnatura lui Savva de
sub prima prefata. Dupa datele cronologice pe care le contine, cea
de a doua prefata, care nu poartã semnatura, apartine, ara nici o
indoiall, tot lui Savva2.
Dupa cum reiese din predoslovia adresatil episcopului Atha-
nasie, ieromonahul Savva trdia in deceniul al treilea al sec. XVIII
la Roman, fiind poate chiar in slujba episcopiei de acolo. Savva
märturiseste cä a copiat culegerea lui Nicolae Costin din indemnul
lui Athanasie, despre care stim cä a fost episcop de Roman intre
1723/4 circa 17332. Athanasie era preocupat de inmultirea
hronografurior a neamului moldovenesc" (f. I v°). El insusi copia
unele" cronografe, iar pentru copierea celorlalte platea bani,
Impins fiind de dorinta de a face cunoscut in cercuri cit mai largi
1 Vezi art. nostru, 0 cop. nec., p. 300.
2 Prefetele au fost reproduse de noi in art. 0 cop. nec., p. 316-317.
3 Melchisede k, Chronica Romanului..., vol. II. Buc., 1875, p. 8-21;
N. Iorg a, Istoria bisericii romfine,sti ,si a vietii religioa.se a rominilor, ed. II,
vol. II, Buc., 1932, p. 177, 334.

239

www.dacoromanica.ro
adevarul cu privire la originea i trecutul poporului roman, im-
potriva mistificarilor unor interpolatori rau intentionati.
In prefata care cititori (f. X r° v°), Savva precizeaza,
dupa cum am aratat, cä a copiat letopisetul sau dupa letopisetiul
raposatului Nicolai Costin biv vel logofat". Savva atrage apoi
atentia cititorului ca., in versiunea sa, in comparatie cu versiunea lui
Nic. Costin, existä modificari de expresie si de informatie, acestea
din urma mai cu seama in legatura cu cronologia (in multe locuri
vei afIa voroava i insamnari intr-alt chip, ales la numärul anilor",
f. X r°). Aceasta marturisire este deosebit de pretioasa, deoarece
ea poate ajuta cercetatorilor la stabilirea versiunii originare intr-o
serie intreaga de nepotriviri intre manuscrisul clujean (impreunä
cu toate copiile care derivä din copia lui Savva) si celelalte culegeri
manuscrise principale ale cronicilor respective.
Natura emendatiilor lui Savva, faptul ca el este constient de
necesitatea lor i faptul ca a marturisit deschis interventiile sale
in textul copiat, ne demonstreaza ca. Savva era un om cu o
cultura superioard, priceput in probleme de cronologie i c. avea
multä initiativa.
In aceeasi prefatä c5.tre cititori, Savva declara cä a inceput
operatia de copiere a corpului de cronici in 1721. In schimb, in
titlul earth, scris sau completat probabil dupa ce copistul a terminat
transcrierea, Savva ne ofera ca data a scrierii" anul 1724. E posibil
ca 1724 sa fie anul in care Savva a terminat de copiat culegerea lui
Nicolae Costin.
Savva e constient, de asemenea, de faptul ca in copia sa se
vor afla i multe scapari (lunecaturi"), pentru care cere scuze ci-
titorului.
De neamul moldovenilor de Miron Costin este prima lucrare
istorica din manuscrisul lui Savva, pe care, pentru importanta ei
teoretica, Nicolae Costin a asezat-o la inceputul compilatiei sale.
Am vazut el, dintre cele doua redactii cunoscute ale lucrarii,
care au fost puse in circulatie de-abia dupa moartea lui Nicolae
Costin (1712) si numai in copii, manuscrisul clujean cuprinde
redactia a doua, cea cu 7 capitole1.
Comparind versiunea scrierii De neamul moldovenilor din
manuscrisul clujean cu toate versiunile cunoscute ale acestei lu-
crazi, am reusit sä stabilim locul versiunii cIujene in tabloul general
1 MCO, ed. PPP/. p. 396-401.

240

www.dacoromanica.ro
 al filiatiei versiunilor scrierii De neamul moldovenilor 0 am adus
acestui tablou completari 0 precizari.
1.2.2. Relatiile dintre manuscrisul lui Savva (ms. R°) 0:
manuscrisele grupei b. Dintre copiile facute dupa manuscrisul lui
Savva de la Roman, cea mai veche pe care o cunoastem se pastreaza
in ms. rom. 1298 de la B.A.R.S.R. (= ms. b"), care este, in acelasi
timp, cum am vazut mai sus, cel mai vechi manuscris cunoscut al
grupei b.
De asemenea am aratat (vezi § 1.2.0.1.2) ca manuscrisele
grupei b se disting prin faptul ca cuprind, in continuarea Letopi-
sefului T drii Moldovei al lui Miron Costin, cronica buhuseasca, adica
prima parte (1661-1705) a Letopisefului anonim al Moldova
(1661 1729).
Un singur manuscris din filiatia stabilita de noi in cadrul
grupei respective', b° (ms. rom. 4797 din B.A.R.S.R.), nu are cro-
nica buhuseasca. De fapt, ms. b6 se opreste cu expunerea la anul
1621 (deci in cursul primei jumatati a Letopisefului Pirii Moldovei
de Miron Costin). Acest fapt a determinat pe P.P. Panaitescu3
sa-1 incadreze in familia S. in realitate, atit prin prefata catre ci-
titori a lui Savva, existenta in toate celelalte manuscrise ale grupei
b i inexistentä in manuscrisele familiei S, cit si prin numeroasele
particularitati lingvistice, prin plusuri, stiliz5.ri si omisiuni, ms.
4797 apartine grupei b, fiind o copie a ms. 232 (b2).
Importanta ms. 1298, care n-a fost subliniata indeajuns, constä
in urmatoarele:
a) manuscrisul face parte dintre cele mai vechi copii care
contin, intr-o reproducere relativ in gr i j i t a, fara interpolatii in
plus fag de cele existente in manuscrisul lui Savva: De neamul
moldovenilor i Letopiseful Tdrii Moldovei de Miron Costin, Letopi-
seful de la zidirea lumii de Nicolae Costin. De aceea, in stabilirea
textului de baza al acestor lucrari3, ms. 1298 nu poate fi neglijat.
b) fiind prototipul intregii grupe b i, deci, cel mai important
manuscris care contine (reprodusa in continuarea cronicii lui Miron
1 Vezi mai sus, § 1.2.0.1.2.
2 MCO, ed. PPI31, p. 394.
3 Nu am indicat aici Letopiseful Tdrii Moldovei de Gr. Ureche, deoarece
aceastä cronicä e inclus5., Intr-o forml prelucratk., In cronica citatã a lui Nic. Costin.
Iar pentru stabilirea textului de bazã al cronicii lui Ureche, apelkm In primul
rind la versiunile neprelucrate de Nic. Costin. Cf. art. nostru 0 cop. nec., p. 310.

16 Critic& textuali 5i editarea literaturii romine vechi C. 941 241

www.dacoromanica.ro
Costin) cronica buhuFascg din Letopiselul anonim al Moldovei
1661-1729, ne oferg. textul de bazg al acestei cronici1.
c) prin unele insemngri marginale i prin modificarile fa-
cute in prefata care cititori a lui Savva pe care o reproduce, ne
permite nu numai sä precizgm anul cind a fost fgcutä copia, ci
§i sg stabilim unele date interesante privitoare la provenient a
0 la circulatia manuscrisului.
Sg analizgm intii felul cum a fost reprodusa prefata care
cititori.
in prefata catre cititori, Savva aratä cä a copiat letopisetul
sgu de pre letopisatul raposatului Nicolai Costin, biv vel logofg.t"
(ms. R1, f. X r°). Indiferent dad. Savva reproduce copia lui Ni-
coale Costin direct sau printr-un ms. intermediar, in 1721, memoria
marelui logoat Nicolae Costin era incg vie in cercurile boierimii
§i ale clerului moldovean. Nu cu mai mult tirziu insg, reproducerea
prefetei lui Savva in ms. 1298, numele lui Nicolae Costin devine,
dintr-o eroare sau dintr-o confuzie de nume, Nicolai Costantin.
Modificarea fg.cutg aici, ca i alte denaturgri de nume comune §i
proprii din textul cronicilor, este un indiciu asupra preggtirii copis-
tului : om de o culturg. relativ redusg, copist de meserie, pentru el nu-
mele lui Nicolae Costin nu spunea probabil nimic. E posibil ca modi-
ficarea sg aibg la bazg o confuzie de nume si de persoane intre Ni-
colae Costin i Nicolae Constantin. Copistul auzise, probabil, de
domnitorul Nicolae Mavrocordat, zis i Nicolae Constantin, care
domnise, intre sept. 1711 dec. 1715, in Moldova, iar mai apoi,
in doug rinduri, in Tara Româneascg, unde a 0 murit in 3 sept.
1730, 0 a considerat cg numele Costin este o prescurtare grafic5. a
lui a lui Co[n]stantin, atribuind, astfel, altcuiva compilatia lui
1 S-a dovedit a ktopisetul studiat i publicat de C. Giur escu sub
titlul Letopiseful Tarii Moldovei de la Istratie Dabija kind /a domnia a doua a lui
Antioh Cantemir, 1661-1705 (Bucuresti, 1913) face parte dintr-o cronic& mai
amplä, pe care o putem nurni, mai simplu, Letopiselul anonim al Moldovei 1661
1729. Vezi Ior g a, Isl. lit. rom. 112, p. 252-268; I. L&u da t, Cronica ano-
nimel racovileami sau Letopiselul Tarii Moldovei dintre anii 1661-1729, [In] AUI,
t. VII (1961), p. 99-114; V elc i u, Neculce, p. 173-181; I va sc u, 1st. lit.
rom. I, p. 265-266; Repert. tnss., p. 104-105.
Partea publicat& de C. Giurescu e cunoscut& i sub numele de cronica
buhuseascl", iar partea a doua sub numele, de asemenea conventional, cronica
racoviteana.". In forma sa integral& a fost atribuitä, multä vrerne, gresit, lui Nicolae
Muste (si, de aceea, numitä Ina, de unii, Pseudo-Nicolae Muste).

242

www.dacoromanica.ro
N. Costin. Nu avem nici un motiv sä credem ca substituirea lui
Costin prin Costantin a fost facutä in mod premeditat.
Iar acolo unde Savva spune, in prefata, ca anul in care scrie
el este 1721, an pe care ni-1 da, de dou5. ori, 0 in numerotatia
de la zidirea lumii", adica prin cifra 7229, iar, apoi, inca o data
in calculul erei noastre (notat insa 1720, probabil dintr-o scapare a
copistului Iosafl, copistul ms. 1298 noteaza. consecvent 1732,
respectiv 7240. Acesta poate fi un indiciu, dupa noi, asupra
anului executarii copiei. Ms. 1298 a fost executat, probabil, in 1732.
Patru dintre cele cinci manuscrise cunoscute pina in prezent2,
care deriva din el, reproduc prefata lui Savva catre cititori in
intregime, cu modificarile din 1732. Schimbarea cifrei 1732 cu
cifra 1735, in ms. b3 (dupa care 0 in ms. 1)5) apare o singura data:
la prima mentiune a anior in calculul erei noastre, ceea ce, evident
contrazice celelalte trei mentiuni. Schimbarea lui 1732 cu 1735 nu
ne mai indica anul copierii ms. respectiv (b3), deoarece acesta da-
teaz5. din 1797, 0 nici anul in care a fost copiat izvorul sau (b2),
deoarece i acesta a fost scris relativ tirziu (1781). Deci prima men-
tiune a anului 1735 constituie o gre§eala de copiere, datoritä unui
copist neglijent3.
Ms. b6 reproduce numai inceputul prefetei lui Savva catre
cititori, exact pina la fraza in care se indica prima data anul execu-
tdrii copiei lui Savva. Copistul ms. b6, probabil dindu-0 seama de
inoportunitatea reproducerii partii care urmeaza, a renuntat la
ea.
Cercetatorii care n-au cunoscut copia lui Iosaf din 1807
(ms. RI) §i, deci, n-au 0.iut nici de existenta copiei lui Savva din
1721-24 0 nici ce cuprindea aceasta, au putut face tot felul de pre-
supuneri in legatura cu prefata catre cititori descoperita" in
grupul de manuscrise b 0 in legatura cu prototipul familiilor b,S,N.
Uneori, plecind de la presupunerea justa a lui C. Giurescu, pe baza
interpolatillor din Letopiselul Tdrii Moldovei de Gr. Ureche, in
° Reamintim ca. prefata catre cititori a lui Savva se afla la inceputul intre-
gului corp de cronici, intre prefata lui M. Costin la De neamul moldovenilor §i cap. I
al scrierii propriu-zise De neamul moldovenilor.
2 Adica, b2, b3, b°, b°. Al cincilea: O. Ms. b2 are o lacuna de citeva foi chiar
la inceput, printre care si cele cu prefata catre cititori a lui Savva. Dat flind cá
b2 a stat la baza lui b3, b° si b°, este in afara de orice indoialä ca a avut si el prefata
lui Savva.
3 Vezi, in art. nostru 0 cop. nec., p. 317, predoslovia lui Savva catre cititori,
dup5. ms. RI, cu variantele din manuscrisele grupului b.

243

www.dacoromanica.ro
legaturä cu restuaurarea bisericilor Badeuti §i Balinqti, ca la
baza grupurilor de manuscrise b,S,N sta un manuscris executat
intre 1721-1725, au sustinut, in mod gre0t ca acest manuscris
ar fi cuprins la urma 0 cronica buhu§easca din Letopisqul
anoniml.
Pe de alta parte, faptul ca in familia de manuscrise N, care,
dup5. C. Giurescu, deriva din compilatia facuta intre 1721-1725 ,
in continuarea letopisetului lui M. Costin, se afla cronica
lui Neculce, nu cronica buhueasca, a determinat pe P.P. Pa-
naitescu sä presupund cal in manuscrisele N (mai precis : in manus-
crisul de bazä al grupului) s-a operat pur i simplu o substitutie a
cronicii buhue§ti cu cronica lui Neculce2. 0 asemnea ipoteza nu
e citu0 de putin argumentata. In mod cu totul independent,
uneia dintre copiile dupa ms. R° (din 1721 1724) i s-a
addugat, in imprejurari favorabile, cronica buhu§easca (ms. bl,
baza grupei b), iar alteia, mai precis unei derivatii a acesteia
(ms. N, baza familiei N), i s-a adaugat, in alte imprejurdri,
cronica lui Neculce, ap, cum ultima copie dupa ms. R0 (ms. IV)
se incheie pur 0 simplu cu Letopiseful lui Miron Costin, deoarece
copistul respectiv sau nu 0ia de existenta unei continuari a
cronicii lui Miron Costin, sau nu era preocupat de problema corn-
pletarii compilatiei lui Savva dintre 1721-1724.
0 alt5. ipoteza gre0t5. care a circulat multä vreme a fost
aceea ca prefata catre cititori din manuscrisele grupei b apartine
manuscrisului de baza al acestei grupe 0 cä n-ar deriva deci dintr-un
manuscris mai vechi. Ipoteza in discutie apare la C. Giurescu,
atunci cind acesta, orientindu-se dupa ms. b4 (el nu cuno§tea nici
ms. bl, nici ms. R1), afirmä ca prototipul copiilor care cuprind cro-
nica buhueasca. din Letopiseful anonim dateaza din 17322.
Trecem acum la problemele pe care le ridicä insemnarile ms.
1298.

1 P. P. Pa naitesc u, In MCO, ed. PPP1, p. 343. Ms. x2' din sterna lui
C. Giurescu, reprezentind cornpilaVia necunoscuth lui dintre 1721-25, este designat
de P. P. Pa na it esc u, loc. cit., prin sigla W-1, care ar cuprinde la urrnä 0
cronica buhueasc5. din Letopiselul anonim. Cronica buhueasca. din Letopise/u1
anonim apare deci de-abia In copia din 1732 (W-2, In sistetnul de sigle al lui P.P.Pa-
naitescu ; x2'", In sistemul de sigle al lui C. Giurescu).
2 P. P. Pa na it esc u, op. cit. (locul letopisetului anonim 11 ia cronica
lui Neculce").
3 Let, anon., p. 43-46.

244

www.dacoromanica.ro
 Ms. 1298 are douX insemnari marginale foarte pretioase care
au scapat atentiei cercetatorilor si care ne ajutà sä fixkm termenul
pink la care a putut fi fäcutä copia, in ipoteza cl bl ar proveni din
R° printr-un intermediar necunoscut, iar 1732 ar reprezenta anul in
care a fost executatä aceastà copie intermediarà.
In ordinea vechimii lor, prima insemnare este cea de pe mar-
ginea inferioara a foilor 78-83 (recto si verso) : Acestu litopisetu
1-au &suit dum<nealui > Vasile Bulaescul, biv vel pit < ar >,
// dum<nealui > Dumitrasco Balasache, vel särdar //in dzilele
preluminatului i inaltatului //domnului nostru 10 Ioan Nicolae
v<oe >v<o >da,//fiind aici, la Chisinau, cu slujba vAckritului,
//cu dum<nealui > Sandul Sturdze, vel logoat, //scriindu-s<5. >
vitele pi pärul lor i cu peci //in tipariu ; si de vite man i cal//
sà lua cite 44 parale, cu 4 parale// rAsura, si de giuncu minzu cite
22 parale,f/si dum<nealui > sàrdariul. . .". Insemnarea se incheie
cu aceastä fraza neterminatl.
Deci letopisetul se afla, la un moment dat, in posesiunea.
biv-vel-pitarului Vasile Buh6escul, care 1-a dAruit lui Dumitrasco
Balasache, vel-sardar.
Primul posesor amintit al cartii este una i aceeasi persoank
cu Vasile Buhlescul, care, ca diac, scrie diferite acte oficiale (dom-
nesti, de vinzare, de donatie etc.) la Iasi, intre 1724-17271
si care, in 1733, este camkras de izvoade", iar mai tirziu, in 1737,_
1741 si (15 febr.) 1742, este mentionat, in documente, ca logoat al
doilea°, apoi, prin 1746, ca biv-vel-pitar°, in 1751-1752 biv-vel-
medelnicer, hotarnic4, iar in 1759 si 1761 biv-vel-paharnic 6. El
este si autorul lucrArii Istoriile Tdrii Runanqti Fi a Tarii
Moldovei, redactata in 1733 6.
Sandul Sturdze (sau Sturza) este foarte des amintit in cronica.
lui Neculce, cu care a colaborat o vreme si care 1-a cunoscut foarte
bine, caracterizindu-1: om viclean i inchis la inima lui si lacom"7.
Vezi T eo d or B a la n, Documente bucovinene, vol. IV, 1720-1745,.
Certauti, 1938, p. 44-49, 57, 58-59, 66-67, 75, 76-77.
2 I d. ib., p. 142-143, 182-183, 195-196.
3 I d. ib., vol. V, 1745-1760, Cernauli, 1939, p. 19-20.
I d. ib., p. 82, 86.
5 I d. ib., p. 175, 199. Vezi i Repert. mss., p. 119-120.
Vezi Em. E. Kretzulescu, Cronica lui Vasile Buhdescul cdmdrasul, fin].
Revista pentru istorie, archeologie i filologie", 14(1913), p. 151-170; 15(1914).
p. 219-225; 16(1922), P. 162-186. Pentru mss. cronicii, vezi Repert. tnss.,.
p. 119-120.
7 Nec u lc e, Letop., ed. I. Iordan2, p. 318-319.

245.

www.dacoromanica.ro
El a avut diferite functii de conducere in Moldova: vel-stolnic
sub Dimitrie Cantemir), vel-ban, vel-vistiernic, hatman, mare vornic
de Tara de Sus, vel-logoat. In citeva rinduri a fost i caimacaml.
A murit in 17582. Cu functia de vel-logofat este mentionat in timpul
domniei a doua a lui Grigore al II-lea Ghica, in timpul domniei a
oua a lui Constantin Mayrocordat3 i in timpul domniei lui Ioan
Mavrocordat (20 VII 1743 - mai 1747). Domnitorul din insemnarea
reprodusa de noi mai sus, Io Than Nicolae voevoda", este Ioan
Mavrocordat, numit in mod curent, in actele oficiale, Ioan
Nicolae voevoda".
Daca avem in vedere, pe de o parte, anul de cind a putut fi
Vasile Buhaescul vel-pitar (15 febr. 1742), iar pe de alta parte
data indicatá de insemnarea a doua (20 febr. 1743), limitele intre
'care a putut fi scrisa prima insemnare nu apar deloc clare.
Insemnarea a doua a ms. 1298 se gasete pe marginea inferioa-
el a foilor 59-64 (numai pe recto) : Acestu letopisatu mi 1-au
daruit//Dumitrwu Balasachi, vel pah<arnic >, in dzileleHlumi-
natului domnu Io Ion/ /Neculai Mavrocurdat voevoda ; //si atunce
Inblall val<eat > 7251, fey < ruarie > 20 [semnatura originala: ]
Iordachi BOO ban"4.
Deci manuscrisul a fost daruit de Dumitrwu Balasache, care
devenise intre timp vel-paharnic, banului Iordache Bals. Domni-
torul mentionat este, de asemenea, Ioan Mavrocordat, care ajunge
insá domn in Moldova la 20 iul. 1743. /licit nu este cxclus
.ca data de 20 febr. 1743 s5. fie o eroare de memorie sau de
notatie a lui Iordache Bals.
1 Pentru informatii asupra lui, vezi T eod or Bala n, Documente buco-
vinene, vol. IV, 1720-1745, Cernãuti, 1938, p. 122, 145, 177-179, 184, 189, 194,
205, 238, 239-240, 247; i d. ib., vol. V., 1745-1760, CernAuti, 1939, P. 6-7,
8, 9, 11, 24, 33, 37, 47; Cat. mss. I, p. 57, 63, 184, 498, 500, 501, 502, 507, 512.
2 Octay-George Lecca, Familiile boerefli romine. Istorie i genea-
logie, Bucuresti, 1899, p. 465.
3 In prima domnie a lui Constantin Mavrocordat (1733-1735), Sandul
Sturdze era mare vornic de lara de Sus.
4 In descifrarea unor pasaje dificile din cele doll& Insemnäri ale ms. 1298
am fost ajutati de toy. Elena Dumitrescu de la B.A.R.S.R. si Aurora Ilies de la
\ Institutul de istorie N. Iorga" din Bucuresti, carora le aducem cálduroase multu-
Un autograf al banului Iordache Bals cu semndtura proprie (din 1732) se
taseste, de asemenea ca insemnare marginall, i pe ms. rom. 940 de la B.A.R.S.R.
Vezi rectoul foilor 7-12 si f. 13 v°, marginea de jos.

246

www.dacoromanica.ro
 Iordache Bals este mentionat in documente ca ban in 17321,
17462. in 1751 era deja fost mare ban3, iar in 1752 era vornic4.
Despre el se stie ca in 1732 si-a insusit (se pare, prin furt) un ma-
nuscris, Letopisetul Teirii Muntenesti (de la descalecat pina la Const.
Brincoveanu), pAstrat astAzi la B.A.R.S.R. sub cota ms. rom. 940.
in 1753 manuscrisul era Inca in posesiunea familiei Ba1s5. Stolni-
cul Iordachi, proprietarul anterior al cronicii, a incercat in zadar,.
in 1752, sa reintre in posesiunea cartii sale.
Faptul ca ms. 1298 a apartinut lui V. Buhaescul in 1742
43, poate fi un indiciu ca transcrierea cronicilor moldovenesti
in acest corp va fi fost facut5. in familie, poate de fiul sau Stefan,
care in 1741 era el insusi diac 7, dacd nu chiar de Vasile Buhdescul.
De la vornicul Iordache Bals, ms. 1298 trece in posesia fiicei
sale Safta, casatorita cu hatmanul Vasile Ruset 9.
Din felul cum vorbeste Ion Neculce despre Sandul Sturdze,.
rezulta ca nici acesta nu privea cu ochi buni pe Neculce. E posibil
ca intreg grupul de boieri si de boiernasi Sandul Sturdze,
Iordache Bals, Dumitrascu Balasache, Vasile Buhilescul sa fi
fost potrivnic partidei pe care o reprezenta cronicarul Neculce.
Interesati indeaproape de istoria Moldovei, ei pun sa se traga
o copie dupa compilatia de la Roman si sa se completeze aceasta
compilatie cu letopisetul anonim, la o data cind, in mod indepen-
dent, Neculce avea si el se pare, in curs de redactare, o cronica
a Moldovei, referitoare la aceeasi perioada. Cronica lui Neculce
care numai in partea de la inceput descrie aceeasi epoca, va cu-
prinde insa o etapä mult mai intinsa si va fi finisata mai
tirziu 9.
Ms. 1298 a ramas in familie aproape 50 de ani, dupa care
perioada incepe sa fie copiat si, prin aceasta copie, transcris de
citeva ori la sfirsitul sec. XVIII si inceputul sec. XIX.
1 Cat. nsss., II, p. 156-160.
2 Teodor Bala n, op. cit., vol. V, ed. cit., p. 14.
3 Id., ibid., vol. IV, ed. cit., p. 239.
4 Id., ibid., vol. V, ed. cit., p. 14.
8 Vezi aici, nota 4 de pe pagina anterioark
8 T e o dor Bala n, op. cit., vol. V, ed. cit., p. 14. Vezi si Cat. mss. III,.
p. 158-160.
7 Id., ibid., vol. IV, p. 182-183.
8 Vezi Aurora Hies, 0 cititoare de letopisele in secolul al X VI II-lea:
hatmeineasa Safta Ruset, [In] Studia bibliologica (Bucuresti), vol. III (1969),
p. 539-543.
8 Despre relatiile dintre Letopisejul anonim i cronica lui Neculce, vezi
mai jos, § 1.2.6. Pentru cronica lui Neculce, vezi si partea III, § 2-2.6.

247

www.dacoromanica.ro
 1.2.3. Manuscrisele familia S. 0 familie de manuscrise care
derivä din ms. R° printr-un intermediar sau, mai probabil, prin
douä intermediare necunoscute, este aceea numita S (de la Sion)
de catre C. Giurescu (care, la fel ca I. Bianu, considera, gresit,
ca Toader Sion ar fi fost copistul manuscriselor 104 si 2305).
Familia S e alcatuita din doua ramuri paralele: pe de o
parte, manuscrisele de la Slatina (Moldova) (S° si S4) cu copia
de la Risca (Sb), pe de alta parte manuscrisele lui Nicolae Dascalul
(SI si S2) cu dou5. copii (Se, respectiv S6). Ambele ramuri derivä
independent dintr-un manuscris pierdut x2".. Pentru a nu mai
face modificari de sigla (care, oricum, este un semn conventional),
putem numi intreaga familie : Slatina.
Manuscrisele copiate, in acelasi an, 1800, de Nicolae Dascalul,
ms. Si si S2, ridica o problema interesanta de filiatie. Desi slat,
in general, foarte corecte, aceste manuscrise contin o serie intreaga
de deosebiri, care ne impiedic5. sa sustinem ca unul ar fi copia
celuilalt : arnindoua sint copii independente dupa acelasi prototip
(x2") 1. Ms. SI, care are pina si titlul modificat (De neamul Mol-
dovei), a servit ca baza pentru manuscrisul S3, iar ms. S2 a fost
opiat in ms. S.
In cadrul celeilalte ramuri, Slatina, ms. S4 a omis (iar dupa
el, si copia sa, ms. S5) Letopisetul Tifrii Moldovei de Miron Costin.
Copistul Nichifor monahul ne asigura, intr-o insemnare finala
(ms. 54 = ms. rom. 731 B.A.R.S.R., f. 151 r°), c5. letopisetul
lui M. Costin a fost copiat de el intr-o altä compilatie 2, fäcut5.
-tot la manastirea Slatina, apoi precizeaza cind a terminat copia
sa (ms. 731) : 30 aug. 1820, §i semneaza 3. MS. S5 (== ms. rom.
3067 B.A.R.S.R.), cu acelasi cuprins ca ms. 731, are, in incheiere
(f. 94 v°), doar inceputul notei finale a lui Nichifor din ms. 54,
si anume: Ping aice s-au gasit scris litopisatul tarii de Urechii
yornicul. Iara de aice inainte, tot de la domniia lui Aron voda,
s-au gäsit scris de Miron logofatul".
Atit ms. S4, cit si ms. 55, au la sfirsitul listei istoricilor (din
De neamul moldovenilor ) insemnarea: Let 1798 octomvrie 24,
cind s-au scris" (S4, f. 7 v°; S5, f. 6 v°). De aici deducem ca Nichifor
executase copia anterioara, de la Slatina, in 1798. Ms. S4 si S5

1 Cf. afirrnatia lui P. P. Pa na it escul in MCO, ed. PPP1, p. 344.

3 Compilatia respectivä se pAstreaza. E vorba de ms. rom. 508 de la
B.A.R.S.R., copie ce dateaza. din 1812. Vezi Cat. mss. II, p. 254-255.
3 Vezi si Cat. mss. III, p. 8.

248

www.dacoromanica.ro
nu deriva insä paralel din ms. S° (Slatina, 1798), cum s-ar putea
crede din indicarea aceluiasi an in insemnarea mentionata. Ms.
S5 este o copie dupa ms. S4, deci ms. S4 deriva din manuscrisul
pierdut, S°. Pentru a demonstra ca ms. S5 reproduce ms. S4, men-
tionam doar simplul fapt ca ms. S5, in Pinax (aflat la inceput),
da trimiterile la foi cu cifrele ms. S4! Ulterior cifrele au fost corec-
tate, potrivindu-se cu numerotarea foilor ms. S. Vechile cifre
Inca se pot distinge. Iar cind a ajuns la nota finalä, monahul
Theofan de la manastirea Risca (Moldova), care a transcris ms. S4
in actualul ms. S5, a renuntat la partea prea personala (ce apartinea
copistului anterior).
1.2.4. Familia T. Deosebit de familia Slatina, dar si de
familia N, ms. T alcatuieste o familie izolatã cu elemente si din S,
si din N. Prototipul pe care-I transcrie, marcat de noi cu sigla xt,
se axeaza pe linia dintre prototipul familiei S (x2-) si prototipul
familiei N (ms. N), fiind o copie dupa x2- si servind ca baza pentru
textele corespunzatoare ale ms. N. Printre versiunile redactiei
de 7 capitole, ms. T este unul dintre manuscrisele de prim ordin,
stind alaturi de mss. A, RI, bi, 51_ s2 si N. in comparatie cu ms. N,
precum se va vedea si mai jos, ms. T, care are aceeasi sursa (xt),
este mult mai corect. Ms. T arunca o noud lumina asupra deprin-
derilor grafice, lingvistice si redactionale ale copistului principal
al ms. N, caruia i se datoreste o buna parte din cea mai veche
copie cunoscuta a cronicii lui I. Neculce.
1.2.5. Manuscrisele familiei N
1.2.5.0. Manuscrisele familiei N au la baza, in
ceea ce priveste De neamul moldovenilor, ms. N (= ms. rom.
253 B.A.R.S.R.). $i anume : mss. NI, N2, N3 deriva, paralel, din
ms. N, fiind toate trei executate, pentru diferiti clienti", de
Ioasaf Luca, un descendent al familiei lui Ion Neculce (care
pdstra in familie pretiosul ms. N cu opera marelui cronicar mol-
dovean). 0 serie de inovatii, stilizari etc. ale ms. N1 (ms. rom. 53
B.A.R.S.R.) ne impiedica sä admitem ca ms. N2 (ms. rom.
254 B.A.R.S.R.) ar deriva din ms. NI, cum sustine P.P. Panaitescul.
Ms. NI sta, in schimb, la baza ms. N5 (=-- ms. rom. 4161
B.A.R.S.R.), copie executata de Diculescu, in 1838 (Moldova).
1 MCO, ed. PPP1, p. 344.

249

www.dacoromanica.ro
 1.2.5.1. Manuscrisele subfamiliei Canta. Vom
comenta aici numai citeva aspecte privitoare la relatiile dintre
mss. acestui grup. Astfel, intemeindu-se pe acelasi original, ms. x',
al lui Vartolomei Mazdreanul, din 1773, e explicabil ca, in cap. I
(minus partea de inceput) si cap. II VII din De neamul moldo-
vendor, manuscrisele N8 si N9 sa aiba elemente comune de redactie
si lingvistice (erori etc.). Ms. N9 prezinta totusi unele elemente
lingvistice si redactionale distincte, care provin din manuscrisul
intermediar xn" (din 1777), elemente transmise si manuscrisului
x." care sta la baza fragmentului din De neamul tnoldovenilor
al ms. Nu.
Copistul ms. N11, caminarul I. Mdlinescul, transcrie numai anu-
mite parti lipsä din compilatia manuscrisd a cronicilor moldovene pe
care o poseda, compilatie considerata de el cronic manuscript in
orighinal a vornicului Ion Neculcea" (f. 1 r°). Completarile lui Mali-
nescu privesc Letopisetul Tdrii Moldovei i De neamul moldovenilor
de Miron Costin, Letopiselul Tdrii Moldovei de I. Neculce si
Letopiselul Tdrii Moldovei de I. Canta. Drept surse, Malinescu
foloseste cloud cronici din proprietatea lui M. Kogalniceanu.
Din De neamul moldovenilor Malinescu reproduce numai
partea a doua a predosloviei lui M. Costin catre cititor (de la in-
demnatu-m-au firea mai mult decit stiinta..." pina la sfirsitul
predosloviei) si lista istoricilor (f. 17 r°-18 v°). Sursa acestui
text una din cele doul cronici este indicata precis: o copie
dupa copia din 1777 a sulgerului the Carp (vezi f. 1 r°, 16 r°, 53 r°
v°) 2. Aceeasi sursa e folosita si pentru fragmentele din cronica
lui I. Neculce.
Din informatiile pe care le da I. Malinescu si din compararea
fragmentului reprodus din De neamul nzoldovenilor cu celelalte
versiuni din grupa N, rezulta Ca ms. lui Die Carp nu este decit
ms. xn", copiat direct dupá ms. lui Vart. Mdzareanul din 1773
(x°'). 0 reproducere anonima a ms. lui me Carp (xum ), ajunsa
in posesia lui M. Kogalniceanu, i-a servit lui Malinescu pentru
miscelaneul sau din 1839.
1 Copistul pare a fi una $i aceeasi persoara cu cApitanul Mälinescu din
Foc$ani, de mai tirziu, clruia M. Kogainiceanu li trimite o telegramä in 25 III 1869.
Vezi Augustin Z.N. Pop, Catalogul corespondenlei /ui Mihail Kogelniceanu,
Buc., 1959, P. 227.
2 Pentru Ilie Carp, vezi Cat. miss. I. p. 143-144; copipi, p. 23-24.

250

www.dacoromanica.ro
 Considerind ca N este ms. de baza al grupei N, numai in
cadrul acestei grupe rns. N 11 este o copie de cel putin mina a asea.
Pe linia filiatiei generale a versiunilor redactiei a doua (cu 7 capi-
tole) a scrierii De neamul moldovenilor (plecind deci de la x 1),
ms. N 11 este o copie de mina cel putin a unsprezecea. Aa se explica
alterarile inirnaginabile, mai ales ale unor nume proprii straine 1
Mss. N 9, N 9 0 N 11 contin 0 cronica lui I. Neculce, 0 cronica
lui I. Canta (respectiv parti din acestea ; ms. N 11). Printre manus-
crisele familiei N, mss. NB, N9 0 N11 fac parte din subfamilia Canta,
fiind singurele supravietuitoare ale acestei subfamilii din seria
miscelaneelor care cuprind 0 De neamul moldovenilor de M. Costin
in versiunea de 7 capitole. Lor li se adauga, in aceea0 ordine de
idei, 0 ms. P, care, pentru De neamul moldovenilor urmeaza redactia
de 5 capitole.
Fiind insa copii mult prea indepartate (prin numarul mare
de copii intermediare) de originalul redactiei cu 7 capitole,
mss. N 9, N 9 0 N 11 ocupa un loc periferic in sterna versiunilor
scrierii costiniene De neamul moldovenilor.
Comparatia celor 3 manuscrise i informatiile pe care le
furnizeaza manuscrisele, ne-au ajutat sä datam cu o relativ5.
precizie manuscrisele pierdute ale subfamiliei, a caror prezenta
in sterna este reclamata in mod imperios de variantele pe care le
ofera mss. conservate. Astfel, .tim ca ms. xn este o copie facuta
de Vartolomei Malzareanul la manastirea Solca (Moldova), in
1773. Implicit, ms. xn, copia lui I13, la care se adauga cronica
lui I. Canta, §i care va servi ca baza pentru xns, n-a putut fi executat
decit intre 1769 (an cu care se incheie expunerea evenirnentelor
din cronica lui Canta) §i 1773. Ms. xn" este realizat, dupa cum
am vazut, in 1777 de Ilie Carp, dup5. xn'. Iar xn", copie dupa xn",
dateaza dupa anul 1785.
1.2.6. Un miscelaneu cu o istorie complicati, ms. rom. 253 de
la B.A.R.S.R. Bucure$i (ms. N), si relatiile lui cu ms. b 1
1.2.6.0. In studiul citat, din 1963, asupra ms. R 1, semnalam
o problema a clrei rezolvare, de0 nu prive§te direct De neamul
1 Numele cronicarului polonez Bielski devine: Belikii §i Balsekii. Pasz-
kowski e metamorfozat In Poskocokii i Pa,skoveskil .a.m.d. Denaturarile de acest
soi Isi au originea In interpretarea gresità a scrisului chirilic mai mult sau mai
putin echivoc al unor copisti.

251

www.dacoromanica.ro
moldovenilor, ar putea arunca o noug luming asupra imprejurg-
rilor in care 0-a scris Neculce cronica 0, implicit, ne-ar putea ajuta
sg datgm ms. N, care cuprinde 0 opera mentionatg a lui Miron
Costin 1.
E un fapt cunoscut a Neculce2 a reprodus in cronica sa,
in intregime, partea de la inceput a Letopisefului anonim al Mol-
dovei (1661-1729 ), ping la domnia a treia a lui Gheorghe Duca
inclusiv, deci anii 1661-1683 3. Intr-un anume fel, insu0 Neculce
marturise0e cg a folosit ne0e izvoade". Iata ce declarg el in
predoslovia cronicii sale: Iarg de la Dabije-voc1ä inainte indem-
natu-s-au Ion Neculce, biv-vel-vornic de Tara de Sus, a scrie
intru pomenirea domnilor. Insà ping la Duca-vodg cel bätrin 1-au
scris di pe ne§te izvoade ce au aflat la unii 0 altii 0 din auclzitele
celor bgtrini boieri, iarg de la Duca-vodg cel bgtrin inainte, ping
uncle s-a vide, la domnia lui Ion-vod5. Mavrocordat, nici de pre un
izvod a nemgrui, ce au scris singur, dintru a sa 0iint5., cit s-au
timplat de au fost in viiata sa. Nu i-au mai trebuit istoric strein
O. citeasc5. 0 sg scrie, cg au fost scrisg in inima sa" 4. Asupra decla-
ratiilor cuprinse in predoslovie vom reveni.

1 Vezi 0 n u, 0 cop. nec., p. 314.

2 Cu privire la viata si opera lui Ion Neculce, vezi In special: Cart oj a n,
1st. lit., p. 189-197; $. Cioculescu, Varietdii filologice: Ion Neculce (Mar-
ginalii la Literaturaromind veche" de Al. Piru),[ln] Viata româneasca." 16 (1963),
nr. 5, p. 154-158; i d e m, Varietryi critice, Bucuresti, 1966, p. 70-85 (= La
bicentenarul lui Neculce ), 86-92 (= Ion Neculce 0 Cantacuzinii ); C. C. G i u-
r esc u, Valoarea istoria a tradiiii/or consemnate de Ion Neculce, [In vol. colect.]
Studii de folclor 0 literaturd, Bucuresti, 1967, p. 439-495; I. I or da n, prefga
si introducerea la Necu lc e, Letop., ed. I. Iordan2, p. VCXXVIII ; I or g a,
1st. lit. rom. III, p. 269-309; 1 va sc u, Ist. lit. rom. I, p. 269-279; A I. P i r u,
cap. Ion Neculce, [In] A c a d., Isl. lit. rom. 12, p. 596-619, 622 ;L i dia S f Ir le a,
cap. Limbo cronicii lui Itm Neculce, [In] ILRL I2, p. 274-295, cu bibliografia
fundamental5. (pin& in 1966 inclusiv) la p. 274-275, 276, 295; C. A. St oid e,
Cronica lui Neculce, [in] Luceaf5.rul de zita" (Brasov), [II] (1957), nr. 2, p. 91
108; Dumitru Velciu, Bibliografia lui Ion Neculce, [In] LL 12 (1966),
p. 503-536; i d e m, Ion Neculce, Bucuresti, 1968 ; i d e m, Marginalii la lucrarea
Valoareci istoricd a tradigilor consemnate de Ion Neculce" de prof. Const. C. Giu-
rescu, [In] Studii" 22 (1969), nr. 5, p. 982-988; Chit imi a, Probleme, p. 9,
56, 315-338.
3 Vezi C. Giur esc u, Introducere la Let, anon., p. 39-41. Pentru textul
respectiv din cronica lui Neculce, vezi N ec u lc e, Letop., ed. I. Iordan,, p. 31-82.
Cf. si, aici mai sus, In cap. de fa.o., § 1.2.2.
2 Neculc e, op. cit., ed. cit., p. 4, Predoslovia a fost reprodusä, In ed.
cit., dupa. ms. rom. 53 B.A.R.S.R., versiune datind, cum am mai spus, din 1766.

232

www.dacoromanica.ro
 Dar chiar si in continuare, deci in expunerea evenimentelor
dintre 1684-1705 1, existä o serie de concordance intre Letopi-
seful anonim amintit si cronica lui Neculce. Const. Giurescu, ref e-
rindu-se la aceste concordante, sustinea cA Neculce a fost cel
care a imprumutat ; Neculce a luat din Letopiselul anonim diferite
informatii, pe care le-a expus in alta forma si ordine, de multe
ori mai pe larg si amestecate la tot pasul cu fapte noi" 2. Daca
e asa, de ce, insa, nu a declarat Neculce si acest fapt ? Nu cumva
problema imprumutului se poate pune, pentru partea respectiva
a cronicii, in sens invers, de la cronica lui Neculce la Letopisqul
anonim?
Inainte de a incerca sal raspundem la aceste intrebdri, con-
sideram ca e necesar sa cautam s5. 15.murim anumite aspecte ale
concordanlelor din expunerea privitoare la anii 1661-1684.
Ce text a folosit Neculce pentru partea de inceput a cronicii
sale, pina la domnia a treia a lui Gheorghe Duca inclusiv? A folosit
el manuscrisul 1298 (----- ms. b 1) sau a folosit un ms. necunoscut,
anterior ms. 1298? In prima ipoteza, ar trebui sa admitem ca
Neculce a avut ms. 1298, pentru o perioad5. limitata, de la unul
din posesorii lui sau chiar de la copist. In ipoteza a doua, trebuie
natural sä admitem ca ms. 1298 nu este o copie directa dupa ms.
R°, ci o copie printr-un intermediar necunoscut, sa-i zicem b.
Dacä in studiul nostru din 1963 ne multumeam doar cu
semnalarea celor cloud intrebari din urma si a ipotezelor cores-
punzatoare 3, acum, dup5. o reexaminare a manuscriselor, avem
satisfactia de a aduce unele precizari si de a indica pe ce pist5.
trebuie continuate cercetdrile bibliografice, lingvistice si stilis-
tice, pentru rezolvarea enigmei".
1.2.6.1. Ei bine, copistul ms. b 1 este insusi copistul A al
ms. N, deci unul dintre copistii principali angajati de Neculce
pentru a-i alcatui voluminosul miscelaneu! Acest fapt este de o
importanta majora pentru elucidarea unor faze din procesul de
elaborare a cronicii lui Neculce.
Ca acest copist A, care lucra si pentru partida adversa,
a avut un rol hotáritor in a-i furniza lui Neculce textul Letopise-
fului anonim, apare aproape ca o deductie logica. Ce exemplar
1 Vezi Necu lc e, op. cit., ed. cit., p. 82-176.
2 C. Giurescu, Introducere la Let. anon., p. 39-40.
3 0 n u, 0 cop. nec., p. 314; v. si p. 315.

253

www.dacoromanica.ro
i-a pus A la dispozitie lui Neculce, o alta copie (trasa in mod
special pentru Neculce), ms. b1 sau insusi modelul pe care-I copia
este o problema care depdseste deocamdata obiectivele lucrarii
noastre, dar care poate fi rezolvatä prin compararea atenta a
mss. cunoscute 1
Elementul care confirma ipoteza noastra este indicarea, in
predoslovia cronicii lui Neculce, a functiei autorului la data cind
redacta acest cuvint inainte: biv-vel vornic al Tarii de Sus",
ceea ce nu putea sa fie decit sau intre aprilie 1733-decembrie
1735, sau dupa septembrie 1741. Hotarirea de a integra Letopi-
setul anonim in partea initiala a cronicii nu poate sä dateze cu
mult inainte de redactarea prefetei.
Noi consideram ca nu sintem departe de adevar daca apre-
ciem cä relatiile dintre Letopisetul anonim i cronica lui Neculce
nu sint altceva decit o reeditare, in alte forme, de altà amploare
si in alte conditii sociale, a cunoscutelor relatii dintre Letopisetul
cantacuzinesc i Cronica Bdlenilor. .
Pentru a delimita mai bine rolul copistului A in realizarea
ms. N i pentru a intelege la justa valoare complicatele probleme
de istorie a limbii române 2, pe care le ridica ms. N, e necesar sa
prezentam, foarte succint i renuntind la amanuntele inutile aici,
structura interna i istoria intocmirii acestui ms., asa cum rezulta.
ea din analiza bibliografica a manuscrisului 3.
1.2.6.2. Ms. N a fost scris de 15 miini, dintre care 14 de
copisti i una a unui autor, Ion Neculce. Cu exceptia unui singur
copist (copistul H, a carui interventie dateazd din jumatatea a
doua a secolului al XVHI-lea ; vezi aici, mai jos, sub alineatul b),
acestia au colaborat alternativ, adesea in mai multe reprize.
Daca urmarim cu atentie succesiunea copistilor i interven-
tiile lui Ion Neculce in elaborarea manuscrisului N, pe care le
1 Facind abstractie de textul Letopiselului anonirn, dependenta cronicii
lui Neculce de ms. b1 s-ar putea demonstra i prin eventuale contaminari de la
textele cuprinse in b1 la textele corespunzatoare din ms. N. In ce priveste textul
scrierii lui Miron Costin, De neamul moldovenilor, nu am observat asemenea conta-
minari. In fond, in acest text, p.nsele de contaminare sint putine, deoarece ambele
mss. reproduc aceeasi versiune din R°, cu deosebirea cà b1 pare sa fie o copie de
prima mina, pe cind N o copie de mina cel putin a treia, dup5. R°. Nici una dintre
aceste copii nu contine abateri sau deteriorari fundamentale fata de textul lui R0.
2 Vezi mai jos, partea III, § 2, uncle analizam citeva dintre aceste probleme.
3 Vezi Iorgu Iordan, Studiul manuscriselor i problema transcrierii
cronicii lui Ion Neculce, [In] SCILF 2 (1953), P. 233-246.

254

www.dacoromanica.ro
SUCCESIUNEA COPI$TILOR $1 INTERVENTIILE LUI ION NECULCE IN ELABORAREA MS. N

InterveMille lui
Textul Limite (file) Copistul Foi lipsd Obs.
Ion Neculce

Pinax [Scara cArtii] 1 r°-4 v°/14 A 3r° /interlin. 9-10 f. 5 r° =

(f. 1 r°-4 v°) 4 v°/15-21 C pag. alb&

MIRON COSTIN, De 5 v°-6 v° A

neamul moldovenilor 7 r°-13 v° B
(f. 5 v°-34 r°) 14 r° v ° D
15 r°-25 v°/4 B
25 v°/5-26 D
26 r°-34 r° B

NICOLAE COSTIN, Le- 34 r°-46 r°18 B Evenim.:

topiseful Tdrii Moldy- 46 r°/9-19 E facerea
vei de la zidirea lumii 46 r°/20-85 v°/17 B lumii"
(f. 34 r°-125 r°) 85 v°/17-24 F 1594
86 r°-125 r° B

MIRON COSTIN, Leto- 125 r°-167 r°/9 B 141 r°/27 28 Evenim.:

piseful Teirii Moldovei 167 r°/10-170 r°/10 G 1595-1661
(f. 125 r°-214 v°) 170 r° /10-188v° B
189 r°/1v°/6 G
189 v°/7-191 v°/10 B
191 v°/11-192 r°/3 G
192 r°/4-193 r° B
193 v°/1-19 G
193 v°/19-200 v° B
201 r°-204 v° H
205 r°-212 r° B
212 v°-213 r° G
213 v°-214 v° B

ION NECULCE, intre Evenim.:

Letopiseful 215 r°-326 r°/20 B f. 214 215 : 25 f. 226 r°115-16
Teirii Moldovei P. f. 225-226 : 5 f. 257 v°/marg. st., perpend. 1661
(f. 215 r°-478 v°) IXVIII f. 240-241 : 3 f. 264 v°/12-15 1709
f. 246-247 : 6 f. 304 r°/17-21
f. 288-289 : 5 f. 313 v°/12-15
326 r°/21-427 r°/9 A f. 340-341 : 1 f. 383 r°/8-10
394 v°/19 §i interlin. 19-20 I 1709
cap. I
397 r°/19 1733
XVIIIXXIII 417 r°/marg. dr., perpend.
421 r°/11 §i inter1M. 11-12
427 r /10-438 r°/10 I 428 r°/14,29
428 v° /5
429 r°/marg. st., perpend.
432 v°/marg. dr., perpend.
cap. 433 r°/marg. dr., perpend.
XXIIIXXIV 433 r°/marg. st., perpend. 1733
434 r°/25-26 1736
436 v°/4-10
437 v°/interlin. 16-17, rd. 18
438 r°/10-17
438 r° /17-23-438 v° /4 3
438 v°/5-439 r°/23
(interventia lui N: 438 v° /marg.
I st., perpend. s'i 439 r°/17)
439 v°-440 r°
440 v°-460 v°/5 K
cap. 443 v°/12 0 interlin. 11-12
XXIV 450 r° /12 0 interlin111-12 F

453 v°/16-17 si interlin7. 16=17

460 r°/2 1736
460 v°/6-461 r°17 L 1741
K [1743]
461 r° /8-465 v°
466 r°-473 v° M
474 r°v°
cap. XXV{ 475 r°-478 v° N lipse§te sfir0tul (interventia lui N: 474 r°/6)

www.dacoromanica.ro
expunem intr-un tabel alaturat, si daca tinem seama si de analiza
hirtiei si a grafiei, constatdm urmdtoarele :
a) Ion Neculce a intervenit numai accidental in compilatia
cronicilor moldovenesti care alcatuiesc prima parte a miscelaneului.
Si anume, se distinge numai completarea fdcut5. in titlul aceluiasi
capitol al Letopisetului Tdrii Moldovei al lui Miron Costin: o data
in Pinax (f. 3 r°/interlin. 9-10), altadata in copia propriu-zisa
a cronicii (f. 141 r°/27-28). Altfel, toate celelalte interventii ale
lui Neculce, 27 la numar, privesc textul propriei cronici.
b) Copistul principal al celor peste 400 de pagini cit cuprinde
in manuscrisul N textul vechiului miscelaneu xt, este copistul
B. Copia lui B este insa intreruptä. de 9 ori prin interventii scurte
(de la citeva rinduri ping la 8 pagini maximum) ale unor copisti
ocazionali, care 1-au ajutat in momente de indisponibilitate (doi
copisti au cite o interventie, unul are doua interventii, iar al patrulea
are cinci interventii) 1.
c) La reproducerea cronicii lui Neculce colaboreaza in special
doi copisti, B si A, care scriu mai mult de 400 de pagini (prima
parte B, a doua A). Restul de aproximativ 100 de pagini
a revenit unui grup de 6 copisti, care se succed in 8 reprize (doi
dintre ei au cite doua interventii). Nici unul dintre acesti 6 copisti
nu a colaborat la partea de pind aici a manuscrisului N.
d) Miscelaneul N are mai multe foi lipsa. 2. Tinind seama
si de numerotarea originara a foilor (cu cifre chirilice), numero-
tare care contine mai multe erori (reluari sau salturi de cifre),
si de dimensiunea textului pe pagina (variabila de la copist la
copist), si de versiunile oferite de mss. rom. 53, 252 si 254 de la
B.A.R.S.R., constatdm ca toate lipsurile privesc opera lui Neculce,
cu o singura exceptie, despre care vom vorbi mai jos. Astfel, lipsesc:
aproximativ 25 de foi intre actualele file 214 si 215 (ne referim
la numerotarea modernd, mecanica, cu cifre arabe, a foilor), 5 foi
1 F. 201-204, care de asemenea n-au fost scrise de B, apartin nu unui
colaborator al slu, ci unui copist tirziu (copistul H), din jumätatea a doua a sec.
XVIII. Filele respective, al aror text face parte din cronica lui M. Costin, Inlocu-
iesc probabil vechile foi (scrise de B ?) deteriorate sau pierdute. Nu am inclus In
seria copistilor citati in pagina pe acest copist tirziu. E vorba deci de a 10-a Intre-
rupere a copiei lui B, dar o interventie prin substituirea tirzie a copiei originare
(apartinind probabil lui B).
a Vezi Repert. rnss., p. 61-62, 112. Pentru lacunele ms. N, vezi si I or gu
Iordan, Introducere la Neculce, Letop., ed. I. Iordan2, p. CXIX s'i
nota de la p. 453. Vezi de asemenea Pinctxul ms. N, f. 3 v°-4 r°.

255

www.dacoromanica.ro
intre foaia 225 si 226, 3 foi intre foaia 240 si 241, 6 foi intre foaia
246 si 247, 5 foi intre foaia 288 si 289, 1 foaie intre foaia 340 si
341, 4 foi la sfirsit (dupa foaia 478) 1
Cele 44 de foi lipsä intre actualele foi 214 si 289 cuprind:
sfirsitul Letopisetului Teirii Moldovei de Miron Costin (2 pagini),
0 sanui de cuvinte de Ion Neculce i inceputul cronicii lui Ion
Neculce; apoi parti disparate din relatarea privitoare la eveni-
mentele dintre 1661-1709. Toate aceste lipsuri se incadreaza
intr-o parte a miscelaneului transcrisa de copistul B. Probabil
ca i cele 44 de file (88 de pagini) lipsa au fost scrise tot de B.
Foaia lipsa dintre f. 340 si 341 se integreaza intr-o parte
copiata de A si priveste inceputul scurtei domnii a lui Dimitrie
Cantemir (23 XI 1710-11 VII 1711).
Sfirsitul cronicii lui Neculce a fost scris, probabil, de acelasi
copist N, caruia i se datoreaz5. i foile imediat precedente (475 r°
478 v°), precum i trei scurte interventii in autograful lui Neculce
(f. 438 v°/marginea stingd, perpendicular; f. 439 r°/17; f. 474 r°/16).
Comparatia cu cele trei copii cunoscute, ms. rom. 53, 252,
254, toate realizate de Ioasaf Luca, ne dovedeste cá majoritatea
absolut5. a lipsurilor din manuscrisul N dateaz5. dupa anul 1766
cind ai-a terminat Ioasaf copiile sale.
e) Interventiile autografe ale lui Ion Neculce 2 sint de doua
feluri: interventii marginale sau interlineare, facute dupa ce s-au
scris paginile respective de catre copisti, i interventii in pagina
alternind cu textul transcris de copisti. In prima categorie distin-
gem cloud tipuri de autografe: autografe pentru care s-a rezervat
un spatiu (de obicei, la sfirsit de capitole sau intre anumite ali-
neate) (de ex: f. 264 v0/12-15; 304 r°/17-21; 313 v°/12-15 ;
383 r°/8-10; 460 r°/2) 8i autografe pentru care nu s-a creat un
anume spatiu (scrise, de aceea, marginal sau interlinear) (de ex.:
f. 3 r°/interlin. 9-10; 141 r°/27-28; 226 r°/15-16; 257 v°;
1 In sec. al NIX-lea, un colaborator al lui M. Kogllniceanu, verificlnd
integritatea manuscrisului, a observat lipsurile de foi i le-a consemnat pe o fila
volantl. Aceasa filä fusese apoi Iipitã la Inceputul volumului (vezi Cat. rnss. I,
p. 552). La relegarea, In anii no0ri, a volumului, fila a fost trecutá la sfir0t, alcä-
tuind actuala f. 479. Orientlndu-se numai dupä numerotarea originark autorul
consemnaxii sustine c Intre fostelc f. 327 §i 344 (devenite, In cifre arabe: 288 si
289) ar lipsi 16 foi. In realitate, nu lipsesc cleat 6 f. Copistul B, care are i alte erori
de numerotare a foilor, a fäcut, desigur, un salt de 10 (treclnd, probabil, de la 329
['Rib] direct la 340 [f:".].
2 Pentru autografele lui Neculce, vezi Iorgu Iorda n, Despre limba
lui Neculce, [in] SCL 5 (1954), p. 337-342. Cf. SCILF 2 (1953), P. 235.

256

www.dacoromanica.ro
394 v°/19 si interlin. 19-20 ; 397 r°/19 ; 417 r°; 421 r°/11 si interlin.
11-12 ; 428 r°/14 ; 428 r° /29 ; 428 v°/5 ; 429 r°; 432 v°; 433 r° marg.
dr. ; 433 r° marg. st. ; 434 r°; 437 v°/interlin. 16-17 0 rd. 18 ;
443 v°/12 si interlin. 11-12 ; 450 0/12 si inter1M. 11-12). Inter-
ventiile autografe ale lui Neculce in pagina, alternind cu textul
reprodus de copisti, sint in numar de 5 (f. 436 v°/4-10 ; 438 r°/
10-17 ; 438 v°/5 439 r°/23 ; 453 v°/16-17 0 interlin. 16-17 ;
474 r°v°) 1, dintre care dou5. sint de o amploare deosebitä. Aceste
5 interventii din urma ale lui Neculce sint singurele autografe a
caror scriere este databill cu mai putina aproximatie ; ele privesc
evenimente dintre decembrie 1735 octombrie 1740 (in timpul
celei de a doua domnii a lui Grigore II Ghica).
in marea lor majoritate, interventiile lui Ion Neculce repre-
zinta completari, iar uneori (e vorba numai de segmente mai
reduse) corectiuni ale textului transcris de copisti. E greu de
stiut daca cele 49 de foi lipsa n-au avut si ele unele interventii
autografe ale lui Ion Neculce.
f) Credem in afara de orice indoiala faptul ca ms. N a fost
executat de cei 13 copisti 2 la cererea si pentru uzul personal al
lui Neculce. Astfel, dup5. anul 1724, Neculce pune sa i se copieze,
din miscelanee intocmite de altii, cronicile Moldovei cunoscute pin5.
atunci, si redacteaza, probabil paralel, un letopiset al Moldovei,
continuind pe Miron Costin, dar folosind, la inceput, ping la eve-
nimentele din 1705, din plin, Letopisetul anonim al Moldovei
1661 1729, pe care, dupá relatarea evenimentelor din 1684,11 com-
pleteaza insa tot mai amplu pinä la evenimentele din 1705. Auto-
graful lui Neculce, caruia acesta i-a intocmit si o predoslovie si
i-a plasat la inceput 0 samei de cuvinte, a fost dat si el spre copiere.
Reproducind autograful lui Neculce, copistii comit mai
multe erori de transcriere (care, in general, nu sint corectate de
autor) si lasa locuri albe in rindurile scrise, pentru cuvinte sau
pentru secvente lexicale pe care ei nu le-au putut descifra (prea
putine dintre aceste locuri albe au fost completate de Neculce).
La indicatiile lui Neculce, copistii lasd, mai ales la sfirsit de capi-
1 In seria acestor autografe ale lui Neculce ar trebui incluse si colontitlu-
rile pe care le scrie autorul: unul spre sfirsitul capitolului consacrat primei
domnii a lui Const. Mavrocordat (f. 433 r0) si mai multe (23) In capitolul con-
sacrat domniei urmatoare a lui Grig. II Ghica (f. 435 ro 465 r°), toate insä al-
ternativ cu colontitluri scrise de copisti.
a Am aratat mai sus O. H, cel de al 14-lea copist, este un copist tirziu, care
rescrie patru file deteriorate sau pierdute ale miscelaneului.

17 Critica textuall ;i editarea literaturii romine vechi C. 941 257

www.dacoromanica.ro
tole, spatii albe, pentru eventuale completari din partea auto-
rului. Neculce, intr-adevar, aduce dese completari copiei facute de
angajatii sai, dupa cum am vazut, i, uneori, scrie alternativ cu
copistii sai,
Copistii principali sint A si B. Rolul tuturor celorlalti copisti
este secundar. Copistul A transcrie partea cea mai interesanta
a cronicii lui Neculce. Ultimii colaboratori ai lui Neculce par a
fi copistii N si C. E de retinut, de asemenea, ca textul privitor la
anii 1661-1705 este transcris nu de A, copistul ms. 1298, ci de
copistul B.
1.2.6.3. Istoria alcdtuirii miscelaneului N nu poate fi insa
inteleasa decit daca avem in vedere procesul de redactare a ultimei
opere pe care o cuprinde miscelaneul: opera lui Neculce. Exista
o serie de elemente interne, in cronica lui Neculce, care ne ajuta
sa datdm, macar cu aproximatie, etapele principale de redactare
a cronicii in forma pe care o cunoastem astazi. Desi planul proce-
sului de creatie si de redactare a operei lui Neculce este diferit de
planul procesului de constituire a partii manuscrisului N care
cuprinde aceasta opera, vom vedea ca in partea lor finalä, cele doua
planuri coincid sau se suprapun.
Cind a inceput Neculce sa-si scrie cronica si cu ce evenimente
incepe expunerea sa ?
Din moment ce Neculce reproduce, pentru partea initiala a
cronicii sale, prima jumatate a Letopisefului anonim pe care totusi
o completeaza pe ici pe colo, ar rezulta cä expunerea propriu-zisa
a cronicii sale incepea probabil cu evenimentele din anul 1684.
Pe de alta parte, examinind proportia relativa dintre par-
tile constitutive ale cronicii, relevam ca prima jumatate a primei
pdrti a Letopisefului anonim al Moldovei 1661 1729, pe care
Neculce o foloseste ca text de racordare a cronicii sale la cronica
lui Miron Costin, reprezinta o descriere foarte sumara a evenimen-
telor respective, in comparatie cu felul de a expune al lui Neculcel.
1 Dam aici proportia relativa a celor 3 parti ale cronicii lui Neculce, folo-
sindu-ne de Necu lc e, Letop., ed. I. Iordan2:
partea preluatá din Let. anon. = anii 1661-1683 (aprox. 23 ani) = 52 p.
(= p. 31-82)
partea cu indorm4i din Letop. anon. = anii 1684-1705 (aproximativ
22 ani = 94 p. (=p. 82-176)
partea original& = anii 1705-1743 (aprox. 38 ani) = 212 p. (= p. 176-388)
Raportul cantitativ dintre partea preluata din Letopisejul anonim i restul
cronicii lui Neculce este de 1:6.

258

www.dacoromanica.ro
Pentru o perioada aproximativ egala, Neculce foloseste un numar
dublu i chiar mai mare de pagini. Chiar i expunerea cuprinzind
evenimentele dintre 1684-1705, este mai detaliata: aici autorul
pune la contributie traditia orala (informatii de la cei mai in virstä ;
in 1684 Neculce avea aproximativ 12 ani), Letopiseful anonim,
dar i propriile amintiri.
Expunerea cea mai detaliata este in partea originala a cro-
nicii: e vorba de evenimente pe care Neculce le-a trait si la care
adesea a participat activ. Poate nu intimplator aceastä perioadd
incepe cu cea de a doua donmie a lui Antioh Cantemir, in care
Neculce a fost numit spatar mare (1 I 1706)1.
Credem ca proportia relativa a celor trei parti principale ale
cronicii lui Neculce, asa cum le-am delimitat mai sus, este intr-o
masura mult mai redusa conditionata de importanta pe care o
acordä autorul unei perioade sau alteia.
Neculce si-a redactat cronica i culegerea 0 samii de cuvinte
in mai multe reprize.

1.2.6.3.1. Partea din Letopiseful anonim pentru evenimentele

dintre 1661-1683 n-a putut fi preluata i completata de Neculce
decit intre 1724 si 1732, deoarece, pe de o parte, suita de cronici
cu care incepe miscelaneul N, reproduce un miscelaneu (xt) pos-
terior anului 1724, iar, pe de alta parte, cel mai vechi manuscris
pdstrat al cronicii buhusesti (1661-1705) din Letopiseful anonim
al Moldovei 1661-1729, ms. rom. 1298 de la B.A.R.S.R. (ms. b1),
dateaza, precum am vdzut, din 1732.
Chiar daca Neculce a avut la dispozitie un manuscris ante-
rior lui b1, consideram cà nu intimplator copistul ms. b 1 este unul

1 RAmine Inca o problernA deschia stabilirea relatiilor, pe de o parte, dintre

o altA cronicA anonimA, Letopiselul anonim al Moldovei 1661-1709, §i segmentul
corespunzAtor din cronica lui Neculce, iar, pe de altA parte, dintre ace1a0 letopiset
anonim (1661-1709) i segmentul c;orespunzAtor din Letopiseful anonint al Mol-
dovei 1661-1729.
Pentru Letopiselul anonim al Moldovei 1661-1709, atribuit gre0t de M. Ko-
gAlniceanu lui Nicolae Costin, vezi in special: I or g a, 1st, lit. rom. 112, p. 124
141;Cartojan, 1st. lit.,p. 177-179;1. Laudat, Letopisehtl pith Moldovei
de la Istratie Dabija inainte (1661-1709 ), [in] A U I, t. VI (1960), fasc. 2, p. 143
153 ; C. A. Stoid e, Izvodul Costdchesc, [in] SA I 6 (1964), p. 7-45. In aceste
studii: i bibliografia fundamentalA. Vezi §i; Repert. rms., p. 105-107 ; precum
ui ms. nr. inv. 10550 de la Biblioteca Centrala de Stat (Bucure§ti): Letopiselul
Tarti Moldovei (1661-1711), copie din 1726, fAcuta. de Popa Stanciul.

239

www.dacoromanica.ro
dintre copistii principali ai cronicii lui Neculce (copistul A) in
miscelaneul N.
In legatura cu paternitatea partii din cronica lui NecuIce
privitoare la anii 1661-1683 (cap. IVIII), a ramas insa de
lamurit o afirmatie pe care o face Neculce in predoslovia cronicii
sale.
Din moment ce coincidenta dintre Letopiseful anonim 1661
1729 i cronica lui Neculce, pentru perioada 1661-1683, este mai
presus de orice evidenta, de ce afirma atunci Neculce in predoslovia
sa, cu privire la izvoadele folosite, ca.' le-a aflat la unii si la altii"?
Dupa parerea noastra, raspunsul nu poate fi decit unul singur:
pentru a pune la adapost pe copistul A de eventuale sanctiuni
din partea grupdrii boieresti adverse.
Reamintim ca prima copie dupä ms. b 1, pe care o cunoastem,
dateaza din 1781 (ms. b2). Chiar dac . intre b1 si b2 au existat un
manuscris sau manuscrise intermediare, care ulterior au disparut,
acestea n-au putut sa fie prea multe. Prin urmare, putem afirma,
fdra A, gresim prea mult, c5. cronica buhuseasca din Letopiseful
anonim 1661-1729 nu a fost data publicitatii decit spre sfirsitul
sec. XVIII. In schimb, cronica lui Neculce, harazitä de la inceput
publicitatii (vezi Predoslovia), ajunge sa fie difuzat5. de-abia
prin 1766, deci la 21 de ani dupa moartea autorului. !licit, prin
stingerea eroilor principali, credem cd s-au stins si patimile, si
eventualele urmari pe care le-ar fi putut provoca.
1.2.6.3.2. Partea urmatoare, cuprinzind descrierea eveni-
mentelor dintre 1684-1705 (de la domnia a doua a lui Petriceicu-
Vodd pin5. la domnia intii a lui Mihai Racovitä inclusiv: cap.
IXXV), care prezinta numeroase elemente comune cu Letopi-
selul anonim amintit, dar care este totusi mult mai dezvoltatd,
contine doua importante declaratii ale autorului 1: una in capi-
tolul privitor la prima donmie a lui Constantin Duca (aprilie
1693dec. 1695), cealalta in capitolul urmator, privitor la
domnia lui Antioh Cantemir (dec. 1695 sept. 1700). all textele:
Pe-cee vreme si eu, Ion Neculce vel-vornic, eram tinar postelnic
si mergem cu alti postelnici impreuna..." 2 ; Si atunce eram si eu,
1 Relevate si de C. Boroian u, and a fost scrisd cronica lui Neculce,
[In] RITZ. 17 (1968), nr. 4., p. 676. Vezi 0 D u m. V e1c i ii, Cind fi-a redactat
Neculce cronica, [In] Romania 1iterarV, 2 (1969), nr. 20, p. 13.
2 N ecu lc e, op. cit., ed. cit., p. 121. Cf. BAR, ms. rom. 253, f. 267 v0.

260

www.dacoromanica.ro
Ion Neculce vel-vornic, pe acie vreme, vataf de aprodzi..." 1. In-
seanma ca partea respectiva a cronicii (cel putin capitolele XII
XIII) a fost redactata intre ian. 1731 si aprilie 1733, cind Neculce
a fost pentru prima data mare vornic.
Faptul ca la sfirsitul capitolului imediat anterior (cap. XI),
in care se expune domnia lui Constantin Cantemir (iunie 1685
martie 1693), Neculce adauga, in spatiul liber lasat de copist
in ms. 253, o informatie suplimentar5. privitoare la cei doi fii ai
lui Constantin Cantemir (Antioh si Dimitrie) si la imprejurarea ca
acestia au ajuns domni in Moldova 2, ne trimite, dar numai pentru
acest adaos, la perioada de dupa intoarcerea lui Neculce din exil,
cind el a redactat capitolul despre donmia lui Dimitrie Cantemir,
mai precis dupa. 1722 (vezi mai jos § 1.2.6.3.4.).
In partea finala a cap. XV (referitor la domnia intii a lui
Mihai Racovita : aug. 1703febr. 1705), Neculce mentioneaz5.
domnia lui $tefan Cantacuzino (martie 1714ian. 1716) 3. Dupa
felul cum vorbeste despre aceasta, rezultd &à respectivul capitol
a fost scris nu in timpul domniei fiului stolnicului Cantacuzino, ci
dupa 1716. Fara sa ne aduca o precizare in plus, indicatia ne inta-
reste convingerea ca, si in acest caz, Neculce redacteaza dupa
intoarcerea sa din exil.
Avind in vedere si datarea celui mai vechi manuscris cunoscut
al cronicii buhusesti din Letopisetul anonim al Moldovei 1661 1729,
0 cele cloud declaratii ale autorului din cap. XII si XIII, si structura
relativ omogend a intregii pdrti privitoare la anii 1684-1705
(vezi mai sus § 1.2.6.3), noi apreciem ca aceastà parte a fost redac-
tata de Neculce intr-o repriz5. limitata intre anii 1731-1733.
Adaosul lui Neculce de la sfirsitul cap. XI, care este posterior
transcrierii capitolelor XI si XII (intre care se afla) in ms. N,
poate fi datat cel mai devreme 1732 33. Iar mentlonarea domniei
lui $tefan Cantacuzino in cap. XV nu infirma aceste date.
1 Nie c:ti 1 c e, op. cit., ed. cit., p. 144. Cf. ms cit., f. 288 v0.
2 Textul adaosului autograf este urrratorul : Acestu Cantimir-voda i-au
rAmas In urma. 2 fi6ori, anume Antiohi si Dumitrasco, cafi mai pe unnä au isit
amindoi doinni In Moldova, precum li s-a arata Innainte, la findul lor, istoriel<e>
lor" (ms. rom. 253, f. 264 v°/12-15). Cf. Nec u lc e, ed. cit., p. 117.
3 Neculc e, op. cit., ed. cit. p. 175: Atunce trimisa. Brincovanul pe
väru-sAu Steanit& plharnicul, ficiorul stolnicului Costantin Catacuzino, care
acela an cAdzut si domnu mai pe urma Bfincovanului, la Tarigrad, de-au satut
de-au %cut paci lui Antiohi-vodA cu BrIncovanul..."

261

www.dacoromanica.ro
 Dacg pentru datarea acestei parti a cronicii lui Neculce avem
totusi unele elemente sigure, precum s-a vgzut, in schimb 'Amine,
deocamdatg, deschisg problema relatiilor dintre Letopisetul anonim
al Molclovei /661-1729 0 cronica fostului hatman al lui Dimitrie
Canternir, pentru perioada respectivg (1684-1705).
In predoslovia cronicii sale Neculce declarg in mod cate-
goric cd, pentru perioada de dupg 1683, el nu a folosit nici un
izvod strain, deoarece intimplgrile au fost scrise in inima sa".
Oare e adevgrat ce spune aici Neculce ?
Dacg e adevgrat, atunci ar trebui sg admitem cg pentru
perioada 1684-1705 expunerea din Letopisetul anonim nu este
decit o versiune prescurtatg a versiunii corespunzAtoare din cronica
lui Neculce.
Dupa pärerea noastrg, ping la o comparatie mai string
intre Letopisetul anonim 0 cronica lui Neculce, putem admite
doar cu titlu de ipoteza c5. raporturile dintre cele doug lucrgri,
in expunerea privitoare la anii 1684-1705, ar putea fi inverse,
Ca adic5. redactia din bl (f. 263 r°-283 v°) este o prescurtare a
redactiei lui Neculce (ms. N, f. 243 v0-308 v°). In aceastd ipotezg,
copistul A a facut jocul invers: a furnizat autorului Letopisetului
anonim textul corespunzdtor al cronicii lui Neculce, text care in
1732 a trebuit sal fie deci redactat.
In ipoteza cealaltg, a lui Const. Giurescu, care pare sg fie mai
plauzibild, trebuie sä admitem c5. Neculce redactase o descriere a
evenimentelor dintre 1684-1705, dar ca aceasta fiind sumarg, cu
lacune, autorul a preferat sa contopeascg expunerea sa cu aceea
a Letopisetului anonim. In acest caz, afirmatia sa atit de categoricg
trebuie privitä ca o figura de stil, obisnuitä dealtfel la multi
cdrturari distinsi din evul mediu, figura de stil care oglindeste
o mentalitate foarte curioasä in materie de paternitate a
operei scrise.
Sintem siguri c5. un studiu comparativ mai atent al textelor
va lämuri si aceastä enigm5." care priveste o parte insemnat5. a
operei celui mai de seamg scriitor-artist din epoca veche a lite-
raturii romane. Noi ne multumim aici doar sá semnalgm problema
si solutiile ei posibile.
1.2.6.3.3. Dupä continutul ei, evident, predoslovia cronicii
n-a putut fi scrisa inaintea redactarii cronicii propriu-zise, dar
nici dupä incheierea redactarii cronicii.
262

www.dacoromanica.ro
 Dup5. parerea noastra, predoslovia a fost redactata de Neculce
cu putin inainte de a da spre copiere, copistului B, o prima parte
a cronicii, pe care o finisase. Aceasta parte finisata cuprindea cel
putin perioada 1661-1705. Deci predoslovia poate fi datatd,
cel mai devreme, 1732-33.
Majoritatea celor care au incercat sa dateze predoslovia
cronicii lui Neculce si insasi cronica, s-au bazat pe indicatia,
exist en t a in predoslovie, ca. expunerea cronicii merge pina
la domnia lui Ion-voda Mavrocordat", deci pind in 1743 2
Nici unul dintre acesti specialisti nu a tinut seama de trei elemente
importante ale predosloviei, strins legate intre ele : a) stilul expu-
nerii ; b) faptul Ca, asa cum o cunoastem din editiile curente, ea
reprezinta versiunea ms. rom. 53, din 1766, a lui Ioasaf Luca ;
c) stilul timpurilor verbale.
Facind abstractie, deocamdata, de indicarea domniei lui
Ion-voda Mavrocaordat, observam, in predoslovie, un complex
intreg de precizari care nu pot apartine decit autorului.
in al doilea rind, transcriind textul unchiului sau, Ioasaf
Luca a incercat sa transpuna textul din stil direct (cu verbele
care au ca subiect pe autor la pers. 1 sg. sau 1 pl.) in stil indirect
(cu verbele la pers. 3 sg.).
Faptul ca totusi aceasta transpozitie stilistica nu e genera-
lizatà si cä au mai scapat referiri (verbale sau pronominale) la
pers. 1 sg. (sau pl.), deci de stil direct, constituie pentru noi o
dovada sigurd a interventiei nedibaciului copist care a fost Ioasaf
Luca. Iata pasajele de stil direct din predoslovie: 1) imediat
dupa. ultima fraza reprodusa de noi mai sus (Nu i-au mai tyebuit
istoric styein sci citeascd si sii scyie, cd au fost scyisd in ininia sa),
predoslovia continua: Deci vci p of t es cu, cetitoriloy, pre unde
ar fi gyesit condeiul mieu, sd pyiimiti, sci nu ginditi cci doayd
pre voia cuiva sau in pizma cuiva, ce, precum s-au timplat, cu adevay
s-au scris 3. A se observa aici si contradictia dintre s-au scris
(reflexiv impersonal), care in redactia originarä a prefetei a tre-
buit sa fie am scris (eu, noi, deci cronicarul !) si formele de pers. 1
sg. poftescu .i nzieu. 2) in partea finala a predosloviei, cu privire
la 0 samd de cuvinte, cronicarul zice : Deci o soma' de istoyii mai
1 N eculc e, op. cit., ed. cit., p. 4. Vezi si aici, mai sus, reproducerea
noastr5..
2 Vezi bibliografia problemei, la Cons t. Boroian u, op. cit., p. 673
674.
3 Neculc e, op. cit., ed. cit., p. 4.
263

www.dacoromanica.ro
 alese ;i noi nu le-am ldsat sa nu le scr lets. lnsd nu le-
a m scris la rindul kr, ce s-au pus de o parte, inaintea domniii
Dabijii-vodd s-au scris 1. Contradictia stilistica relevata in citatul
anterior, intre constructia personalizata, originara, i cea deper-
sonalizata, apartinind copistului, apare i aici (s-au pus.., s-au
scris )2.
In al treilea rind, folosirea perfectului compus al indicati-
vului (indemnatu-s-au... au scris.. s-au timplat... au fost... au trebuit...
au fost scrisd etc.) ne indica un timp relativ avansat in procesul
de redactare a cronicii.
Abaterea de la expunerea in stilul perfectului compus, prin
folosirea unui verb la viitorul I (lard de la Duca-vodd cel bdtrin
inainte, pind unde s-a v id e, la domnialui Ion-vodd M avrocordat,... ) ,
este pentru noi un indiciu ca, la data cind autorul Ii scria prefata,
el nu ajunsese Inca cu naratiunea pina la domnia lui Ion Mavrocordat.
Nu este exclus ca precizarea la domnia lui I on-vodd Mavrocordat
sá apartina lui Ioasaf Luca sau, dacä ea a existat in ms. rom.
253, sa fi fost adaugita marginal sau interlinear de unul dintre
copi0i ori chiar de catre Ion Neculce, in faza finall a redactarii
cronicii, nu mult inainte de moarte, atunci cind el 0ia cu certitudine
ca nu va putea duce expunerea mai departe. In fraza : lard de la
Duca-vodd cel bdtrin inainte, pind unde s-a vide, la domnia lui
I on-vodd Mavrocordat, nici de pre un izvod a nemdrui [n-au scris],
ce au scris singur, dintru a sa stiinfd, cit s-au timplat de au fost
in viiata sa, intre constructia iflitialä, Mclusiv propozitia circum-
stantiala localapind unde s-a vide (= 'Ana unde va vedea cititorul), si
precizarea la domnia lui Ion-vodd M avrocordat (= pina la domnia...),
noi vedem o incongruenta semantica. Faptul ca, dupa reproducerea
indicatiei vagi a limitei finale a cronicii (pind unde s-a vide),
urmeaza totu0 o precizare a acestei limite, precum i mentinerea
secventei unde s-a vide (care ar fi trebuit s5. fie anulata), constituie
pentru noi un indiciu sigur c5. precizarea la domnia lui Ion-vodd
IN eculc e, op. cit., ed. cit., p. 4-5,
a Un indiciu In plus asupra naturii interventlilor lui Ioasaf Luca In trans-
crierea operei lui Ion Neculce ne oferl secventele de mai sus In versiunea ms. rom.
254: a) Decii vI poftescu, cetitorilor, pre undé ar fi vre o gresall, sä priimiti,
sA. nu ginditi cä doarà pre voia cuiva sau In pizma cuiva, ce pre cum s-au timplat,
cu adevär s-au scris" (f. 2 r°);b) Decii o samá de lucruri alésa nu li-au Idsat sd nu
le scrie. trisá nu s-au scris la rindul lor, ce s-au scris de o parte, Innaintea domniii
Dabijii-voda" (f. 2 v°). Aici Ioasaf Luca a eliminat aproape toate formele la pers. 1
sg. (sau pl.).

264

www.dacoromanica.ro
 Mavrocordat este un adaos tirziu i cà cel care 1-a facut n-a mai
remaniat redactia initiala a frazei 1.
Un alt indiciu cä s-a modificat textul autorului il avem intr-o
alta versiune a aceluia0 pasaj, apartinind aceluia0 copist Ioasaf
Luca, 0 anume in versiunea din ms. rom. 254: Iar de la Duca-vod5.
cel batrin inainte, pina undë s-a vedea, pind la a doao domnie
a lui Costantin-vodd Mavrocordat, nici di pe un izvod a nemarui,
ce 1-au scris singur dintru a sa tiinta...." (f. 2 r°). Dacä originalul
ar fi avut aici indicatä intr-adevar cea de a doua domnie a lui
Const. Mavrocordat, nu vedem de ce Ioasaf Luca n-ar fi respectat
textul acesta i in ms. rom. 53. Stabilirea limitei la domnia lui
Ion-vodd. Mavrocordat in ms. 53 a fost posibila numai prin faptul
cA Ioasaf Luca -tia c5. el este autorul pasajului corespunzator din
ms. 254. Prin noua formula (din ms. 53), copistul voia sa corecteze"
o versiune proprie (din ms. 254).
Noi sintem convin0 ca, in redactia autorului, predoslovia
n-a avut precizarea limitei finale a cronicii.
Astfel cà nici un element nu pledeaza pentru teza lui C. Boro-
ianu, dup5. care predoslovia ar fi fost scrisa dup5. redactarea inte-
grala a cronicii 2, deci dupa 1743.
Prin urrnare, perioada in care 0-a putut scrie Neculce predos-
lovia cronicii, amine jalonatä doar de mentiunea, in aceasta pre-
doslovie, a functiei autorului: biv-vel-vornic de Tara de Sus",
ceea ce inseamna ian. 1731apr. 1733.
1.2.6.3.4. Partea cuprinzind cap. XVIXX (deci de la
a doua domnie a lui Antioh Cantemir pina la a doua domnie a
lui Nicolae Mavrocordat inclusiv : febr. 1705dec. 1715), dup5.
referintele calendaristice ultime pe care le contine, pare a fi fost
redactata intr-o repriza limitata, unitara, i anume nu mult dupl
intoarcerea lui Neculce din exil.
Astfel, vorbind despre domnia a doua a lui Antioh Cantemir
(febr. 1705 iul. 1707), autorul mentioneaza, spre sfir0tu1 capito-
lului, plecarea lui Antioh la Tarigrad i moartea lui (intimplata
imediat dup5. 1722) 3.
1 Operind o critic& intern& sumark Iorga avusese intuitia (extraordinark
.ca in atItea alte cazuri) ca aici avem a face cu o interpolare incongruent& cu con-
textul. Vezi Iorg a, /st. /it. rom. 112, p. 282, nota 2.
2 C.Boroianu, op. cit., p. 674.Cf.siDum. Velciu, op. cit., pag. 13.
a Neculce, op. cit., p. 182/20-24; cf. §i p. 282. Vezi P. P. Pana i-
t esc u, Dimitrie Cantemir. Viaja i opera. Bucure§ti, 1958, p. 139.

265

www.dacoromanica.ro
 In capitolul dedicat domniei lui Dim. Cantemir (noiemb.
1710iul. 1711), relatind i despre exilul acestuia in Rusia, Neculce
aminteste o serie de evenimente mai tirzii, cum sint: casatoria
lui Cantemir (dupa moartea primei sotii) cu una dintre cele trei
fiice ale cneazului Trubetkoi (ian. 1720) 1, moartea generalului
Toma Cantacuzino la Petersburg (21 XII 1721) 2.
In capitolul urmator (cap. XX), despre domnia a doua a
lui Nicolae Mavrocordat (sept. 1711dec. 1715), expunind eveni-
mentele internationale contemporane, autorul informeaza pe citi-
tor, in legatura cu ocuparea Moreii de care turci, c5. turcii au
luat atunci prizonier pe doctorul Liciniu din Monembasia. Si
fusese acel doftor si aice in fard, la domnia lui Antiohie-vodà
intii..." zice cronicarul mai departe 3. Deci Neculce se intorsese
deja in Moldova. Capitolul respectiv este scris, prin urmare, dupa
1720.
La sfirsitul aceluiasi capitol este anticipata omorirea lui Gavri-
145. Lupul Costachi, intimplata la inceputul domniei urm5toare
(cea a de a treia domnie a lui Mihai Racovita: 25 dec. 1715
25 sept. 1726) 4. Deci capitolul a putut fi scris cel mai devreme
prin 1716.
Pe de alta parte, in mai multe locuri din aceastá serie de
capitole, autorul i§i afirma prezenta in Moldova, ceea ce inseamn5.
ca el nu a redactat partea respectival de cronica in exil, ci dupa
intoarcerea in patrie: aice In Iesi" (cap. XVI) 5; de aice din
Iesi" (cap. XVI) 6; Luca vistiernicul i stolnicul Sandul Sturdze,
incercind a doua wig s5. plece din Rusia, s-au ispitit cu fuga,
de au scapat incoace, de au venit in Moldova" (cap. XIX) 7 ;
aice in tara" (cap. XX ; vezi mai sus).
Un element care precizeaza un terminus ad quem pentru
redactarea probabila a seriei de capitole XVIXX este autograful
lui Neculce din ms. N, la sfirsitul cap. XIX. In spatiul alb, lasat
de copist, ca i in alte cazuri, la sfirsitul capitolului, pentru even-
N e cu ic e, op. cit., p. 262; cf. si p. 288. Vezi P. P. Pa n a it esc u,
op. cit., p. 134-135.
2 Ne cu lc e, op. cit., ed. cit., p. 254. Vezi P. P. Pa na it esc u, op. cit.,
p. 137-138.
3 Neculc e, op. cit., ed. cit., p. 281.
Ibid.; cf. si p. 283.
5 Neculc e, op. cit., ed. cit., p. 182.
6 Ibid.
7 Necu 1c e, op. cit., ed. cit., p. 257.

266

www.dacoromanica.ro
tuale completari din partea autorului, Neculce consemneaza
personal decesul lui Dimitrie Cantemir in exil (gra precizarea
datei) 1. Daca tinem seama si de posibilitatile de informare in
acel timp si la o asemenea distanta, putem aprecia ca Neculce
a aflat de moartea fostului sau protector in ultimele luni ale anului
1723 sau in primele luni ale lui 1724. Dat fiind insä ca partea de
inceput a cronicii a fost redactata intre anii 1731-1733 (vezi
mai sus, § 1.2.6.3.1. si 1.2.6.3.2.) si ca deci transcrierea ei in ms. N
nu este anterioara anului 1731 si avind in vedere ca. predoslovia
e databila 1731-1733, inseamna cä autograful mentionat al lui
Neculce este, probabil, posterior anului 1733.
In majoritatea capitolelor redactate obisnuit la un numar
de ani mai mare sau mai mic dupa incheierea domniei respective,
Neculce inregistreaza, inca in redactia initiala (data spre copiere),
date calendaristice suplimentare privitoare la anumite personaje
istorice mai insemnate, date care depasesc adesea cu mult limi-
tele temporale ale domniei ce formeaza obiectul capitolului.
A se vedea nu mai departe decit insusi capitolul XIX in transcrierea
copistului A din miscelaneul N. Atunci cind personajul este impor-
tant, cronicarul mentioneaza si evenimentul mortii. Absenta men-
tiunii privitoare la moartea lui Cantemir in partea transcrisa de
copist, unde altfel se dau atitea amanunte din biografia fostului
domnitor al Moldovei si din biografia unor figuri reprezentative
de romani care au trait in jurul lui in Rusia (inclusiv despre moartea
unora dintre acestea), si inregistrarea evenimentului de catre autor
sub forma unei completari a ultimului alineat al unui capitol, nil
are decit o singura explicatie: capitolul XIX a fost redactat intre
1722-1723, inainte de primirea vestii despre moartea lui Dimitrie
Cantemir. Date le pe care ni le of era celelalte capitole din seria
respectiva (XVIXX) ne indica aceeasi perioada de redactare.
Inseamnä ca autorul, din diferite motive, nu a mai revazut cap.
XIX sau, poate, intreaga suita de capitole, decit dupa ce ea a fost
transcrisa in ms. N. Aducindu-si aminte atunci cal nu a avut posi-
bilitatea 55. inregistreze moartea lui Cantemir in capitolul consa-
1 B.A.R. ms. rom. 253, f. 383 0/8-10: Dumitrasco-vod& Cantemir s-au
dus la Moscal si acolo au murit. Cu 4 fi6ori: Matei, Costantin, $erban, Antioh.
Iar ce-or yin< i>, vrem<e> viitore va arlta". Cf. Neculc e, op. cit., ed.
cit., p. 266. A se observa si exprimarea elipticl (de fapt o incongruent& sintacticl),
din fraza a doua (Cu 4 fibri... ).

267

www.dacoromanica.ro
crat acestuia, autorul noteazg faptul in continuarea ultimului
alineat al acestui capitol I.
Din faptele expuse ping aici, in paragraful de fatg, rezult5.
cà partea din cronica ce cuprinde cap. XVIXX a fost scrisa
in Moldova, probabil in intregime, intre 1722-1723. Neculce
n-a mai revgzut aceasta parte decit dupg ce ea a fost transcris5.
in miscelaneul N, dupa 1733, cind i-a adgugat personal unele
informatii suplimentare cu privire la evenimente petrecute intre
timp. In afarg de interventia autografa a cronicarului la sfirsitul
cap. XIX, despre care am vorbit, indicam, in aceeasi ordine de
idei, interventiile autografe de la sfirsitul cap. XVI (databila
1736-39) 2 si din penultimul alineat al cap. XX (databill: post
1733) 3.
Cu toatg boggtia extraordinara de informatii precise (date
calendaristice, amanunte in nararea unor evenimente, trdsaturi
fizice sau morale ale personajelor, nume de persoane si de locuri
etc.) pe care le contine aceastg parte a cronicii, memoria formida-
bill a autorului la un asemenea interval (1705-1715; 1722-23)
n-a retinut totusi cu precizie unele date privitoare la evenimente
pe care le-a trait sau la care a fost chiar martor 4. Am surprins
trei pasaje cu evenimente datate aproximativ: unul in cap. XVII
si doua in cap. XVIII (e vorba deci de anii 1707-1710) 5. Acestea
constituie argumente suplimentare in favoarea tezei cä relatarea
domniilor respective n-a fost facuta imediat dupa ce ele s-au.
desfasurat.
1 Moartea lui Dim. Cantemir este semnalata totusi mai tirziu, in cap. XXI
(despre a treia domnie a lui Mihai Racovita.). Vezi Neculc e, op. cit., ed. cit.,
p. 296. Acest capitol a fost scris, dup a. curn aratam mai jos (vezi aici § 1.2.6.3.5),
in ultimele luni ale anului 1732.
2 MS. cit., f. 313 0/12-15. Cf. Neculc e, op. cit., ed. cit., p. 182; vezi
si p. 368-375. Vezi tratatul academic Ist. Rom., III, p. 472-473.
3 MS. Cit., f. 394 v0/19 si interlin. 19-20. Cf. Neculc e, op. cit., ed.
cit., p. 281.
4 Pentru memoria si informatia lui Neculce, vezi In special judicioasele
observatii ale lui Chit imi a, Probleme, p. 315-323.
5 [E vorba de Neculce la inceputul domniei a doua a lui Mihai Racovital
Si pan-a sosi slimenii la gazda-mi, eu am prinsu de veste s-am apucat de am Inca-
lecat, de am fugit In 'Tara Lesasca. S-acolo mi s-au timplat si mie de am zabavit
vro patru luni, pan-a asedza domnia..." (N eculc e, op. cit., ed. cit., p. 184).
[Nic. Mavrocordat Inchide pe Ion Sturdze, vel-vornic de Tara de Sus, si pe Ilie
Catarginl, vel-spatar] Si i-au tinut vro doo trei saptdmini ftnch4i..." (ibid., p. 195).
Pe Gheorghitä Mitre, visternicul lui, nu trecusa psii fepte luni a domniei, 0-1
mazilisa si-1 Inchisesä la simeni" (ibid., p. 197).

www.dacoromanica.ro
 1.2.6.3.5. Un alt grup de capitole scrise Intr-un interval
restrins 11 constituie cap. XXI si XXII. Primul, Inchinat celei de a
treia domnii a lui Mihai Racovita (dec. 1715sept. 1726), a fost
scris intr-o perspectivg istoricg mai apropiatá decit capitolele
precedente. /n acest capitol intilnim prima incursiune a cronica-
rului in contemporaneitate, cu precizarea anului in
care el Ii scrie relatarea corespunzgtoare: [evenimentele se petrec
la un anumit timp dupg moartea lui Petru cel Mare (1725)]. Dupg
aceasta s-au apucat Persul a sa bate cu Impgratul turcescu pentru
cetgtile ce au luat de la dinsul. i o samg de cetät s-au scos, i sg
tot bate pan-in cestu an 7241. Iar Moscalii tot t i n cu pace
ce-au luat de la persi" 1 Acest an de la facerea lumii" poate
fi interpretat in doug feluri. Scazind In mod obisnuit 5508, ar
rezulta 1733. Pentru lunile sept.dec. (7241) se scade Insg 5509.
ceea ce da 1732. De unde putem sg stim ce trebuie sg scgdem?
Dupg pgrerea noastrd, cheia ne-o dg capitolul urmator (XXII),
unde, cum vom vedea numaidecit, la un moment dat, fácindu-se
o noug ref erire la contemporaneitatea in care-si redacta cronicarul
partea respectivd de capitol, se precizeazg cä e vorba de intervalul
sept. dec. 1732.
Prin urmare, cap. XXI a fost scris in ultimele luni ale anului
1732. Contemporaneitatea redactärii cu evenimentele este sustinutg
si de cele cloud verbe la prezentul indicativ (dup5. o suit5. de verbe
la trecut): sti (tot ) bate 0 tin.
In capitolul XXII, privitor la prima domnie a lui Grigore
II Ghica (sept. 1726apr. 1733), perspectiva istoricg se reduce
Intr-atita, ping ce autorul ajunge sä scrie, In partea finalg a capi-
tolului, sub impresia directg a evenimentelor. Incepind sg-si redac-
teze capitolul in toarnna lui 1732, cronicarul ajunge sg relateze
chiar unele evenimente contemporane. Pentru reliefarea diferentei
de stil al expunerii, vom reproduce frith un pasaj in care se prezintg
evenimente petrecute la un anumit interval Inainte, dar in acelasi
an 1732, i, apoi, pasajul in care apare cu evidenta exprimatg
datatá chiar concordanta dintre momentul relatgrii i anu-
mite situatii de politicg internationalg.
Tot intru acest a an [7241] indemnatu-s-au Grigorie-vodá
anume ca merge la primblare la Prigoreni [...] lira de la Prigoreni
2 N ecu lc e, op. cit., ed. cit., p. 297-298.

269

www.dacoromanica.ro
au trecut la Roman, de la Roman la manastirea Neamtul. Si au
scos icoana den manästire [...] $i au dat acel izvod la vel-logofat,
sa le poarte de grija. Si li sa adeverie ca le va pune la o cale si
pre mandstiri si pre satele lor" 1
In ms. N (f. 421 v°), dupa acest alineat, este un spatiu gol
de circa 115 cm. In continuare, autorul scrie:
P el n a- a c u tn, in al gsele an a domniei lui Grigorie-voddi>,
in Tara Moscului iaste pace i line samoderjaviia inpardt,iei
o nepoatd de frate a lui Petr Alecsievi6 inpdrat, aniline Anna,
fiica lui Than inficirat" 2.
Dupä alineat, in ms. N: un alt spatiu alb, de cca. 1 cm 3.
Spatiul care preceda, in ms. N, ultimul alineat reprodus de
noi, apoi expunerea la prezentul indicativ, precum si stilul scri-
sului copistului (toata aceastd parte este transcrisa in miscela-
neul N de copistul A), ne dovedesc ca pasajul respectiv a fost
redactat de autor si reprodus de copist la un anumit interval dupà
terminarea alineatului precedent.
Al saselea an al primei domnii a lui Grigore II Ghica se
implinea in 26 sept. 1732. Formularea Rana acum, in al s6sele an
a domniei...", desigur, exprimä o datare aproximativa, in orice
caz mai apropiata de incheierea perioadei decit inceputul ei.
Relatarea despre imprejurarile in care s-a casatorit Constantin
Mavrocordat, domnul Tarii Românesti (in a doua domnie a sa,
acolo), cu ajutorul lui Grigore II Ghica, in 12 noiembrie 7241
(---- 1732) 4, aflata nu cu mult inainte de primul alineat reprodus
de noi aici, ne precizeaza mai indeaproape ca alineatul in care se
vorbeste de al saselea an al domniei lui Grigore II Ghica a fost
scris de fapt d u p 5. ce s-au implinit 6 ani, cu aproximatie spre
sfirsitul anului 1732 (altf el, ar fi intrat prea mult in al saptelea
an al domniei).
Spatiul care urmeaza dupà alineatul Pana acum, in al
sesele an a dornniei...", expunerea la perfectul compus indicativ a
unor evenimente internationale petrecute intr-acesti 6 ani a
domniei lui Grigore-voda", din alineatul imediat urmdtor,
precum si consemnarea tot aici a datei mortii regelui polonez
IN ec u lc e, op. cit., ed. cit., p. 314-315.
2 Ibid., p. 315. Vezi ins. rom. 253, f. 421 v°.
3 MS. cit., f. 421 vo.
4 Neculc e, op. cit., ed. cit., p. 313.
5 Ibid., p. 315.

270

www.dacoromanica.ro
August (23 dec. 1732), ne arata ca acest alineat a putut fi redactat
dupà un alt scurt interval 0 dat apoi spre copiere. Spatiile albe
(de cite 2 cm.) in care este incadrat, in ms. N, alineatul urmator
(Trecut-au 0 un sol mare lqescu...")1 0 expunerea la perfectul
compus indicativ ne dezvaluie acela0 stil al redactdrii: in etape.
Evenimentele petrecute in ultimele luni ale domniei lui
Grigore II Ghica (ian.apr. 1733) au fost inregistrate de cronicar
ceva mai tirziu : expunerea dezvaluie o anumita perspectiv5. istoric5.2.
Din intreaga expunere de pina aici a cronicii, cap. XXII
este primul capitol care, dupa indiciile pe care le cuprinde, a fost
redactat in etape succesive in rastimp de aproximativ un an. Cu
acest capitol, cronicarul ajunge cu expunerea evenimentelor la zi.
Mult mai tirziu, cum a procedat 0 cu alte capitole, Neculce
insereazd, in ms. N, doua informatii autografe suplimentare la
textul cap. XXII. Prima dintre cele cloud interventii autografe
ale lui Neculce include un eveniment databil 1743-1745, ceea
ce inseamna ca autorul a adus completarea In ultimii ani ai vietii
sale. Iat5. textul interventiei: Si i-au ramas lui Neculai-voda 3
fièori, cad, mai pe urma, 2 au i§it domni, Cosrtan]tin 0 Ion, precum
le scriu innainte istoriile, iar unul, Alexandru, vrem<e> innainte
va arata" (f. 417 r°). Textul, scris pe marginea dreapta a foii,
perpendicular pe rindurile din pagind (de jos in sus) 0 formind
2 1/2 rinduri, are trimitere in pagina, la alineatul in care se vorbe0e
de moartea lui Nicolae Mavrocordat, domnul Tarii Romanesti
(3 sept. 1730). Dintre cei doi fii, primul, Constantin, a fost succe-
sorul imediat, in Tara Romaneasca, al tatalui sau, pentru putin
timp (3 sept.oct. 1730) 3. Al doilea fiu al lui Nicolae Mavrocordat,
Than Mavrocordat, a fost ales domn o singura data, in Moldova:
20 iul. 1743mai 1747. Prin urmare, completarea lui Neculce e
databila: iulie 1743-1745 (anul mortii cronicarului) 4.
1.2.6.3.6. Ultimele trei capitole ale cronicii (XXIII-XXV),
cuprinzind evenimentele dintre aprilie 1733 iulie 1743, au
1 Ms. cit., f. 422 ro. Cf. Neculc e, op. cit., ed. cit., p. 315.
2 Necu lc e, op. cit., ed. cit., p. 315-321.
3 Constantin Mavrocordat a fost domn al Tärii Romanesti de 6 ori (intre
sept. 1730 si 9 martie 1763), iar In Moldova de 4 ori (intre aprilie 1733 0 4 dec.
1769).
4 Faptul a Neculce anuntä interventia sa, reprodus& aici: precum le
scriu inainte istoriile", coroborat cu absenta unui capitol, In cronicä, inchinat
domniei lui loan Mavrocordat, ne arat5, a autorul avea de gind O. expun6. si

271

www.dacoromanica.ro
 fost scrise in mai multe etape 1. Unele referiri calendaristice ne
permit O. datam, cu o oarecare aproximatie, redactarea fiecaruia
dintre cele trei capitole. Astfel spre sfir0tu1 cap. XXIII (despre
prima domnie a lui Const. Mavrocordat in Moldova : apriie 1733
noiembrie 1735), expunind situatia politica din Polonia, croni-
carul ne informeaza: it au pus [...] hatman polni de Litva pe
V4novetchii. i au ramas lucru pan-acmu a0 ; pan'la let 7244
feurar r 2. Aceasta este cea de a doua incursiune a cronicarului
In contemporaneitate, cu indicarea precisä a datei calendaristice
a redactarii capitolului. Deci Neculce scrie acest capitol pe la
inceputul anului 1736, la foarte putin timp dupa incheierea domniei
respective a lui Constantin Mavrocordat. Capitolul este scris sub
impresia directä a evenimentelor 0 dintr-o anumita perspectiva
istorica.
Domnia a doua a lui Grigore II Ghica in Moldova, de aproape
6 ani (cu o intrerupere), careia, de0 mai scurta decit prima domnie,
i se acorda un numär triplu de pagini (cap. XXIV), a fost descrisa,
in mai multe etape, dintre care primele se integreaza chiar in cursul
desf4urdrii domniei. Astfel, dupa ce in0ra un numar de eveni-
mente, cronicarul declara:
Aceste toate s-au lucrat intr-acestu an, de la noiemvrii,
la valet 7246, ping iarna la istovul lui noiemvrii, la velet 7247.
La ce s-a mai lucra, s-a scrii la rindul lui.
Iar am inceput a scrie acestu an. MAI, dupa ce au mersu
Grigorie-voda in Ie§, ciuma s-au potolit..." 3
Rezultä ca Neculce expusese evenimentele petrecute in
ultimul an, pina in momentul consemnarii lor pe hirtie (noiembrie
1737noiembrie 1738). Faptul ca, primul alineat se incheie cu
indicatia La ce s-a mai lucra, s-a scrii la rindul lui", inseamna
ca autorul a intrerupt aici expunerea. El va relua expunerea
nu peste mult, completind tabloul evenimentelor din perioada
mentionata adineaori. Formularea Iar am inceput a scrie acestu
domnia lui Ioan Mavrocordat, dar moartea nea*teptata 1-a impiedicat. Totodatk
din Imprejurarea cá nici macar n-a fost Inceput capitolul respectiv, rezula Inca
odatä cá autorul prefera a lase sä se scurgl un anumit timp (dupä Incheierea unei
domnii, de obieei) phi& Incepea sa redacteze un capitol de istorie contemporank
Despre cel de-al treilea fiu al lui Nicolae Mavrocordat, Alexandru, nu va mai fi
vorba, In cronick niciodata.
1 Vezi si Iorg a, Ist. lit. rom. 112, p. 283-284.
2 Neculc e, op. cit., ed. cit., p. 331.
3 Ibid., p. 366.

272

www.dacoromanica.ro
an" ne indica, in mod precis, o reluare si o completare a redac-
tdrii.
Evenimentele din ultima parte a capitolului sint scrise,
fara discutie, dupa incheierea domniei respective (13 sept. 1741),
probabil in toamna anului 1741.
Iar capitolul final (XXV), despre a doua domnie a lui Const.
Mavrocordat (sept. 1741-20 iul. 1743), ne dezvaluie si el o anu-
mita perspectiva istorica din partea autorului. Astfel, afirmind ca
Tot intru acela an 7250, de primavara, venit-au citeva havaleie
asupra tarli de la Poartä: sä faca opt sute de salahori si o sut5.
si cindzaci de cara la cetate la Vozia..." 1, cronicarul priveste
evenimentele de la o oarecare distanta. El nu scrie in 1742, anul
la care se refera, ci cel mai devreme in 1743 (altfel ar fi zis: Intru
acesta an...").
Incheind capitolul, Neculce mentioneaza instalarea lui Than
Mavrocordat (20 iul. 1743) in Moldova, dar si faptul a Constantin
Mavrocordat a mers la Poarta si, neplinind anul mazil, au luat
iarasi domnia Tarii Muntenesti" 2 E vorba de cea de a patra
dornnie a lui Const. Mavrocordat in Tara Româneasca (iul. 1744
apr. 1748). Insemneaza ca redactarea cronicii s-a oprit nu mai
devreme de iulie 1744, deci in 1744-45 3.

1.2.6.3.7. /ntemeindu-ne deci pe referinte calendaristice

cuprinse chiar in textul dat spre copiere din cronica, am incercat
sä datam diferitele parti componente ale operei lui Neculce. Data-
rea propusa de noi trebuie luata, bineinteles, sub beneficiu de
inventar. Aceast 5. datare nu exclude, desigur, posibilitatea ca
Neculce A. fi redactat, macar unele parti de la cap. XVI inainte,
pe baza unor insemnari facute sub impresia imediata a evenimen-
telor. Datarea noasträ nu exclude nici ipoteza ca Neculce ar fi
incercat o prima redactie, pentru o anumita parte de la inceputul
cronicii sale (greu de determinat), Inca in timpul exilului
(1711-1720). Dar asemenea ipoteze, deocamdata, nu se pot
demonstra.
Se pare cä cea dintii parte redactata a operei lui Neculce
este 0 &ma' de cuvinte. Exista mai multe indicii dui:a care aceasta
culegere a fost intocmita in cei 9 ani cit fostul hatman a stat
1 Neculc e, op. cit., ed. cit., p. 384.
2 Ibid., p. 388.
3 Cf. Iorg a, Ist. lit. rom. II2, p. 280.

18 Critics textuali 0 editarea literaturii romane vechi C. 941 273

www.dacoromanica.ro
departe de tara, deci intre 1711 1720 1. Probabil ca din aceeasi
perioada dateaza i hotairirea lui Neculce de a consemna, intr-o
cronica, faptele memorabile ale Moldovei 2. Atit evenimentele
pe care le-a trait si la care a participat, mai ales dupa 1705, cit
si patriotismul fierbinte, 1-au determinat pe Neculce sa astearna
pe hirtie acea parte a istoriei Moldovei pe care el o avea in
inima sa".
Iar cea dintii parte finisata a cronicii este aceea cuprinzind
evenimentele dintre 1705-1715 (cap. XVI XX), redactata,
dup5. cum am demonstrat mai sus, intre 1722-1723, deci imediat
dupa intoarcerea lui Neculce in patrie. Revenit in tara, Neculce
are posibilitatea unei documentdri mai largi (pe care n-o avea
in cei 7 ani din Polonia i, cu atit mai putin, in anii de inceput ai
exilului, cit a stat in preajma lui Cantemir) 3.
Inclinam sa credem ca Neculce si-a propus, la inceput, sä
scrie, in afara de 0 scund de cuvinte, istoria Moldovei d e 1 a 1 7 0 3
in a in t e. Incheind capitolul consacrat domniei a doua a lui
Nicolae Mavrocordat (sept. 1711dec. 1715), cronicarul ajunge
insä, nu peste mult (dupa 1723), sa afle de existenta cronicii buhu-
sesti. Ii procura o copie, probabil chiar prin copistul ms. b1,
care devine apoi unul dintre copistii principali ai cronicii insesi
a lui Neculce.
1 C. Bor oian u, art. cit., P. 674-675. Obiectia lui D u m. V elci u,
art. cit., p. 13, cu toate precizarile pe care le aduce, nu anuleaza argumentele lui
C. Boroianu. Vezi si C. B or oia n u, in legatunl cu datarea cronicii lui Neculce,
[In] RITL 18 (1969), nr. 4, p. 693.
2 Cu privire la sederea lui Neculce in Polonia, vezi Chitimi a, Probleme,
p. 319.
3 Const. Boroianu, Cind a fost scrisd cronica lui Neculce, [in] RI TL 17
(1968), nr. 4, p. 675-676, plecind de la multitudinea de fapte i personaje si de la
corectitudinea cu care sint inatisate" acestea, afirma cI. Neculce a inceput sa.-0
scrie cronica in jurul anul 1691, deci pa la virsta de 19 ani. Dar si numarul fapte/or
si al personajelor, i exactitatea cronologiei, se pot explica i prin existenta unor
insemnäri acute in familie, probabil de la o anumita data acute chiar de Ion
Neculce, sub impresia imediata a evenimentelor. Desi existenta unor asernenea
insemnari nu se poate demonstra, logica cea mai elementara ne spune ca, la virsta
de 12 ani, sau chiar de 19 ani, in conditiile de atunci, nu i se poate atribui croni-
carului capacitatea de a nota fapte istorice memorabile ale Moldovei pe masura
desfäsurarii bor. Nu pierdem din vedere aici nici existenta cronicii buhusesti din
Letopisejul anonim al Moldovei (1661-1729). Vezi i observatiile judicioase ale
lui D u m. V elci u, art. cit., p. 13. Fara O. vina cu o argumentatie plauzibila,
Dum. Velciu sustine insa. ca Ion Neculce a inceput redactarea cronicii in cursul
primei donmii a lui Grigore II Ghica, prin anii 1732-1733, cind era mare vornic
cle Tara de Sus" (ibid.).

274

www.dacoromanica.ro
 Avind in fata textul cronicii buhusesti din Letopiseful anonim
al Moldovei 1661 1729 , Neculce considerl util sa lege propria
sa cronica de miscelaneul existent al cronicilor Moldovei, care se
oprea chiar la anul 1661. Neculce foloseste Letopisepl anonim
ca text de racordare intre cronica lui Miron Costin si propria cro-
nick text caruia ii aduce o serie de completari.
Daca versiunea procurata relata evenimentele dintre 1661
1705, atunci lui Neculce i se datoresc atit completdrile mai putine,
pentru anii 1661-1683, cit si cele mult mai ample pentru anii
1684-1705, asa cum sint ele consemnate in cronica lui Neculce.
Daca insä cronica buhuseasca, in prima sa versiune, se incheia
cu cea de a treia domnie a lui Duca-vodd (dec. 1683), atunci partea
din cronica lui Neculce, privitoare la anii 1684-1705 (cap. IX
XV) constituie redactia lui Neculce, iar versiunea corespunzatoare
din Letopiseful anonim (1661-1729), asa cum il cunoastem astazi,
este o versiune prescurtata dupa aceea a lui Neculce, versiune
pusa in circulatie prin ms. b1.
Daca versiunea lui Neculce privitoare la perioada 1661-1683
nu poate fi datata, deocamdatd, decit in limite destul de largi
(1724-1732), redactia neculceanä pentru evenimentele dintre
1684-1705 dateaza dintre 1731-1733.
E posibil ca documentarea si punerea la punct a acestei
intregi parti a cronicii (cap. IXV) si in special a capitolelor prim
toare la anii 1684-1705 sa-i fi dat foarte mult de lucru lui Neculce.
E vorba aici de o perioada pentru care memoria personald nu71
putea ajuta pe cronicar prea mult. In 1684 Neculce avea 12 am.
Numai astfel se explica, dupa noi, intervalul de aproape 10
ani, din toamna lui 1723 pina la sfirsitul lui 1732, cit, s-a scurs
intre redactarea capitolului despre domnia a doua a lui Nicolae
Mavrocordat si redactarea capitolului privitor la domnia urma-
toare (cea de a treia domnie a lui Mihai Racovita).
Din momentul in care a vazut posibilà legarea propriei
cronici de cronicile mai vechi ale Moldovei, Neculce procura (daca
nu avea deja) o compilatie a acestor cronici (ms..e), pe care o .dd
spre copiere, pentru ca in acelasi corp, in continuarea cromcn
lui Miron Costin, sa-i fie transcrisa si propria cronica.
In timp ce copistul B, ajutat de mai multi colaboratori
ocazionali, transcria miscelaneul xe, Neculce isi pregateste pro-
priul text in vederea transcrierii. Astfel, dupa ce a terminat cap.IX-
XV, el redacteaza predoslovia la cronica (intre 1731-1733),
275

www.dacoromanica.ro
pe care o aazä inaintea culegerii 0 samd de cuvinte. Apreciem
c5. nu mai devreme 0 nici mai tirziu de anii 1732-1733, el preg5.-
tise 0 daduse la copiat o prima parte a operei sale, cuprinzind
predoslovia, 0 samd de cuvinte §i cap. IXX din cronica.
Perioada cea mai propice pentru a finisa prima parte a
cronicii, care mergea cu expunerea evenimentelor pina la 1715,
pentru a pune la punct 0 samid de cuvinte, pentru a scrie predoslovia,
pentru a da apoi totul spre copiere 0 a supraveghea copierea,
este jalonata deci, dupa aprecierea noastra, de sfir0tul primei
domnii a lui Grigore II Ghica, atunci cind fostul hatman al lui
Dimitrie Cantemir e numit mare vornic al Tarii de Sus (ian. 1731
aprilie 1733), 0 inceputul domniei urmatoare, a lui Constantin
Mavrocordat (prima domnie), cind Neculce este eliberat din functia
de mare vornic. A§a ca intre cele doua mentiuni ale functiei de
vel-vornic, in cadrul naratiunii privitoare la anii 1693-1700, 0
mentiunea biv-vel-vornic din predoslovie nu exista nici o cont ra-
dictie, nici un anacronism: ele corespund unor momente de redac-
tare diferite.
!litre timp, spre sfir0tu1 anului 1732, cronicarul reia firul
expunerii, redactind in etape succesive, intre 1732 0 1745, dupa
cum am aratat, capitolele XXIXXV. In timp ce redacta cap.
XXII, autorul ajunge cu expunerea la zi (1733). De acum inainte,
redactarea este urmata, la foarte scurte intervale, de transcrierea
de catre copi0i a capitolelor respective.
In concluzie, 0 samd de cuvinte §i cronica lui Neculce nu
sint o lucrare de batrinete", cum incerca N. Iorga sa demonstreze,
ci rodul unei activitati de peste doua decenii, din plina maturitate
pina la batrinete.
In cea mai mare parte a ei, opera de maturitate, deci, 0
scrisa in etape succesive, cronica ne infati§eaza evenimentele din-
tr-o perspectivá istoricd, mai larga la inceput 0 tot mai redusä
spre sfir0t. Chiar 0 ultimul capitol presupune o anumitä per-
spectiva.
Incepind din 1733, dar foarte rar, Neculce ajunge totu0 cu
expunerea la zi, in sensul unei concordante intre evenimentul
relatat 0 momentul relatarii. La redactia data spre copiere in
miscelaneul N, autorul revine cu adaugiri la diferite capitole,
adaugiri care contin adesea ref eriri calendaristice la evenimente
care depa§esc cadrul temporal al capitolului respectiv.
276

www.dacoromanica.ro
 1.2.6.4. Procesul de const it ui r e a miscelaneului N,
schitat in linii mari in § 1.2.6.2. i la sfigitul paragrafului prece-
dent (§ 1.2.6.3.7.), prezinta unele aspecte particulare nu mai
putin interesante.
Dui:4 parerea noastra miscelaneul N a fost realizat in trei
etape principale.
1.2.6.4.1. Tn prima etapa (cca 1730-32) se transcrie mis-
celaneul xt, care este sigur posterior anului 1724 §i care cuprindea,
cum am vazut :
De neamul moldovenilor de Miron Costin,
Letopiseful Tdrii Moldovei de la zidirea lumii de Nicolae
Costin (partea finalà, privind anii 1352-1594, este, in esenta,
cronica lui Gr. Ureche).
Letopiseful Tdrii Moldovei de Miron Costin (evenimentele
dintre 1595-1661).
1.2.6.4.2. Imediat in continuare urmeaza etapa a doua (aproxi-
mativ 1732-33), in care se transcrie partea cea mai insemnata.
din opera lui Neculce.
Se disting, de fapt, aici, cloud sectiuni. Prima sectiune cu-
prindea : predoslovia, 0 samti de cuvinte, cap. IXVII i inceputul
cap. XVIII din cronica (cu evenimentele dintre 1661-1710) 1.
Ceea ce a mai ramas in prezent din aceasta parte a operei lui
Neculce in ms. N se afla pe f. 215 r°-326 r°/20 §i se datorqte
exclusiv copistului B. Lipsurile dintre f. 214 si 215 se completeaza
dupa copiile din 1766 ale lui Ioasaf Luca.
Textul transcris de copistul B in aceasta etapa cuprinde deci:
a) partea preluatá de Neculce din Letopiseful anonim 1661
1729, 0 anume f. 215 r°-243 v° (la care trebuie adaugite §i. cele
2 pagini lips5. de la inceputul cronicii propriu-zise text transmis
dealtfel in ms. rom. 53, 252, 254) 2
b) acea parte cu numeroase concordante intre Letopiseful
anonim 1661-1729 0 cronica lui Neculce (f. 243 v°-308 v°) 3.
c) descrierea evenimentelor dintre 1705-1710 (f. 308 v°/
12-326 r°/20) 4.
IN ecu lc e, Letop., ed. I. Iordan2, p. 3 197.
2 Vezi textul In N e cu lc e, Letop., ed. cit., p. 31-82.
3 Vezi textul In N ecu lc e, op. cit., ed. cit., p. 82-176.
4 Vezi textul In Nec u lc e, op. cit., ed. cit., p. 176-197.

277

www.dacoromanica.ro
 Sectiunea a doua a celei de a doua etape reprezint5. colabo-
rarea masiva a copistului A: el scrie f. 326 r°/21 427 r°/9, cu-
prinzind restul cap. XVIII, cap. XIX XXII 0 inceputul cap.
XXIII (evenimentele dintre 1710-1733) 1.
Din capul locului se exclude ipoteza ca cele dou5. sectiuni
ale etapei a doua s5. fi fost realizate simultan, caci pe aceeasi
f. 326 r°, unde-si intrerupe munca copistul B, incepe reproducerea
copistului A.
Desi capitolele reproduse de copistul A au fost redactate
in doua reprize distantate (vezi § 1.2.6.3.7,), trebuie sä admitem
ca transcrier ea lor s-a facut intr-o singura repriza: paginile
scrise de A n-au indicii de intreruperi lungi si neobisnuite.
Analiza scrisului ne arata, de asemenea, cd reproducerea
copistului A se face, in timp, imediat dupg copierea partii initiale
a cronicii lui Neculce (de catre copistul B). Aceasta succesiune
strinsa, prin forta imprejurarilor, ne trimite la o perioada relativ
limitata.
Copistul A isi intrerupe colaborarea imediat dupa ce copiaz5.
expunerea privitoare la inceputul primei domnii in Moldova a
lui Constantin Mavrocordat 2. E semnificativ faptul 6. insusi
Pinaxul (f. 1-4), intocmit de copistul A, este scris de el pina la
titlul cap. XXII inclusiv. Titlul capitolului urmator, capitol
care descrie amintita domnie intii a lui Constantin Mavrocordat
(si din care copistul A transcrie in cronica partea de la inceput),
precum si urmatoarele 2 titluri, cu care se incheie Pinaxul, sint
scrise de copistul C. Contributia copistului C in ms. N, care se
reduce dealtfel numai la completarea acestor 3 titluri in Pinax,
este, fireste, posterioara colaborarii ultimului copist al ms. Dat
fiind cl ultimul capitol al cronicii a fost redactat intre iulie 1744
0 1745, rezultä ca atit transcrierea lui, cit si consemnarea titlului
in Pinax nu sint anterioare lui iulie 1744. Dupa scris, copistul C
a transcris toate cele 3 titluri in aceeasi repriza.
Pinaxul (cu exceptia titlurilor scrise de copistul C) a fost
realizat de copistul A, desigur, in timpul copierii de catre el a
cronicii lui Neculce, nu mult inainte de aprilie 1733. La cele 4
file cu Pinaxul, copistul A a mai adaugat Inca doua foi, substi-
tuind primele cloud foi originare ale miscelaneului. Aceste 2 f.,
actualele f. 5 si 6, cuprind: o pagina alba (f. 5 r°) si titlul cu primele
1 Vezi textul In N e cu lc e, op. cit., ed. cit., p. 197-322.
2 Domnia respectivl 1ncepe In aprilie 1733.

278

www.dacoromanica.ro
trei pagini din De neamul moldovenilor de Miron Costin (f. 5 v°
6 v°), scrise de copistul A. Ca A a substituit primele doua file
originare ale miscelaneului, care au trebuit s5. cuprind5. pagina de
titlu a intregului miscelaneu i paginile corespunzatoare din De
neamul moldovenilor, ne-o dovedqte numerotarea originara, in
chirilice, a filei urmatoare (actuala f. 7): 3. Cele 2 f., inlocuite
fie din cauza deteriordrii, fie din alte motive, au fost scrise, färä
indoiala, de copistul B, intocmai ca i paginile urmatoare ale
scrierii costiniene 1 Faptul c5. copistul A a läsat spatiu alb dupä
inserarea titlului de capitol privitor la prima domnie a lui Grigore
II Ghica 5i ca a inceput pe verso foii urmdtoare transcrierea lucrarii
lui Miron Costin, De neamul moldovenilor, situeaza. intocmirea
Pinaxului inainte de aprilie 1733, cind, dup5. Grigore II Ghica,
a urmat pe scaunul Moldovei, Constantin Mavrocordat. Asta
inseamna ca interventia autografa a lui Neculce in Pinax (f. 3 r°)
este posterioara lui aprilie 1733.
Analiza hirtiei de asemenea ne demonstreaza ca f. 1-6 ale
ms. N au fost adaugite tirziu: este aceea0 hirtie ca cea folosita
de copistul A in intreg ms. b1 i in partea din ms. N in care el
transcrie cronica lui Neculce (vezi f. 327-420 din ms. N).
Stocul folosit de copistul B 0 de colaboratorii sai ocazionali
este de alta fabricatie (f. 7-326) 2.
Prezenta copistului B in etapa a doua i in etapa intii (unde
acesta are rol preponderent), ne dà dreptul sa apreciem c5. ope-
I Cele 4 f. cu Pinaxul (f. 1-4) i ccle 2 f. cu inceputul scrierii lui Miron
Costin (f. 5-6) nu au o numerotare originard. Cineva, mai tirziu, plecind de la
cifra 3 cu care este numerotatä prima f. pastratd din textul copistului B, a nume-
rotat f. precedent& (actuala f. 6) cu cifra 2, subintelegindu-se cä actuala f. 5 ar
reprezenta f. 1 a textului propriu-zis al miscelaneului. Cele 6 f. ale copistului A
(f. 1-6) slat constituite din 3 coli a cite cloud. f. Faptul cfi ele au fost atasate mai
tirziu, rezultã si din compararea cu colile imediat urmätoare.
Variabilitatea compozitiei colilor i neregularitdtile in numerotarea lor situ-
eaz& ms. rom. 253 de la B.A.R.S.R. printre manuscrisele romilnesti cele mai bizare
ne Impiedicä sä stabilim, mdcar cu o precizie relativd, num&rul foilor substituite
de copistul A. Prima coal& pästratä din seria initiala de coli (e vorba de cele scrise
de copistul B), care incepe cu actuala f. 7, poartd, ca numär al colii, cifra 3
Inseamnd cä cele 6 file ale copistului A inlocuiesc primele 2 coli din structura
initial& a ms. Dar cite file au avut primele 2 coli ? Coala 3 are 3 f., coala 4-2 f.,
coala 5-4 f., coala 6-5 f. etc., farä sä fie vorba de foi lipsd in cadrul acestor coli.
E posibil deci ca primele 2 coli sä fi avut impreund aproximativ intre 4-10 f.
2 Cu exceptia f. 201-204, provenind din jum. a II-a a sec. XVIII ; vezi
p. 255, nota 1 (acest cap., § 1.2.6.2.b).
Iar hirtia folosita pentru f. 421-478 este de diferite alte proveniente.
279

www.dacoromanica.ro
 ratio. de reproducere in N a miscelaneului prototip xt, care se
incheia cu cronica lui Miron Costin, s-a desfasurat nu cu mult
lnainte de 1733 si intr-o perioada relativ scurtd: cel mult doi ani
(aproximativ 1730-1732).
1.2.6.4.3. Ultima etapa (1733aprox. 1745), a treia, se
distinge prin colaborarea, la transcrierea cronicii, a unui grup
de 6 copisti, care se succed in 8 reprize, i prin desele interventii
autografe ale lui Neculce (f. 427 r°/10 478 v°). Evenimentele
descrise cuprind epoca 1733-1743 (restul cap. XXIII si cap.
XXIV XXV) 1.
Pe masura ce autorul furniza copistior material sau capitole
redactate privitoare la domniile efemere care se perindau atunci
pe scaunul Moldovei, copistii transcriau textul lui Neculce in
ms. N. Asa ne explicam de ce s-au schimbat atit de des copistii
in faza finall a intocmirii ms. N i asa ne explicam i desele, uneori
masivele, interventii autografe ale lui Neculce in aceasta parte
a lucrarii sale.
1.2.6.4.4. Un plan cu totul diferit reprezinta, in miscelaneul N,
interventiile autografe ale lui Neculce cu caracter de informatii
suplimentare sau de completari de lacune (de locuri albe) lasate
de copisti in rindul scris.
Acestea sint uneori mult posterioare reproducerii de catre
copisti a capitolelor respective. in § § 1.2.6.3.2.-1.2.6.3.6. am
relevat o serie de asemenea interventii, databile 1733-1745 2
1.2.6.5. In lumina datelor oferite de studiul bibliologic si
de critica interna a ms. rom. 253 de la B.A.R.S.R.-Bucuresti,
coordonatele studiului lingvistic i stilistic al operei lui Neculce
se schimbá 3.
Fara sa piarda din vedere raporturile dintre limba copistului
si limba autorului, cercetatorul trebuie sa urmareasca evolutia
mijloacelor de expresie ale cronicarului de-a lungul expunerii
sale. Stucliul lingvistic i stilistic trebuie sa tina seama si de even-

1 Vezi textul corespunzator In Necu lc e, op. cit., ed. cit., p. 322-388.

2 Vezi mai sus (§ 1.2.6.2) tabelul nostru Succesiunea copistilor fi interven-
/We lui Ion Neculce In elaborarea ms. N, precum i § 1.2.6.2. e.
3 Vezi Iorgu Iordan, Despre hnsba lui Neculce, [in] SCL 5 (1954),
p. 337-346.

280

www.dacoromanica.ro
tualele etape pe care le marcheaza intrarea In scena a diferitilor
copisti.
La fel trebuie pug problema si pentru analiza istorico-
literard si pur istoriografica a operei.

1.3. RAPORTURILE DINTRE CELE DOUA REDACTII

ALE SCRIERII
1.3.0. Legatura dintre stemele celor doua redactii ale scrierii
De neamul moldovenilor e realizatä prin manuscrisul xl, copie a
versiunii cu 5 capitole, executatä de cineva dupa prima redactie
a scrierii lui M. Costin (x), probabil din insarcinarea lui M. Costin 1.
Copia xl are o serie de lacune si erori care s-au transmis ambelor
familii de manuscrise. Aceste lacune si erori, dupä cum arata
C. Giurescu 2, nu puteau fi ale lui Miron Costin, ci ale unui copist
de meserie.
Textul manuscrisului xl a fost pus in circulatie numai dupa
moartea lui N. Costin (sept. 1712) si numai integrat intr-o compilatie
ampla (x3) care cuprindea letopisetele Moldovei si alte scrieri ale
Costinestilor (de ex., Viiata lumii de M. Costin). Compilatia a
fost alcatuita prin hotarirea unei persoane din familia Costinestilor
sau chiar a domnitorului de atunci, Nicolae Mavrocordat. Aceasta
compilatie ajunge foarte curind in Tara Româneasca, unde este
copiata si transmisa in citeva rinduri de copii, dupä cum am
vazut.
Redactia a doua a lui M. Costin, cea de 7 capitole (x2), n-a
fost nici ea pusä in circulatie decit intr-o compilatie, compilatia
lui N. Costin, alcatuita intre 1691 sept. 1712. Compilatia lui
N. Costin are un alt cuprins decit prototipul compilatiei care cu-
prinde redactia de 5 capitole a scrierii De neamul moldovenilor.
Numeroasele copii care au ca punct de plecare compilatia lui N. Cos-
tin au fost facute si au circulat indeosebi (sau exclusiv) in Moldova.
Numarul mare de manuscrise care deriva din compilatia
lui Nic. Costin, fat5. de manuscrisele compilatiei in care De neamul
moldovenilor avea 5 capitole, se explica, dupa parerea noastra,
2 Vezi si sterna anexa, reprezentlnd filiatia versiunilor scrierii lui Miron
Costin, De neamul moldovenilor.
2 C. Giu r es c u, Introd. la MCDNM, p. XXVIIIXXX.

281

www.dacoromanica.ro
foarte simplu: era firesc ca interesul pentru istoria Moldovei O.
fie mai accentuat la moldoveni, decit la mtmteni.
1.3.1. Cum se explica insä existenta celor doua redactii
ale scrierii si care este raportul dintre ele? Iata o problema care,
cum vom vedea, are o importanta exceptionala pentru stabilirea
textului de baza si la care P.P. Panaitescu a dat o solutie inac-
ceptabila 1.
In stadiul mai vechi al cercetdrilor, dealtfel, nici nu putea
fi rezolvata favorabil problema stabilirii unui text de bazd pentru
De neamul moldovenilor. Din motive variate, o serie de manuscrise,
desi cunoscute de unii sau de altii, ramaseserd necercetate. Aceasta
a facut ca manuscrise mai mult sau mai putin cercetate sa fie
nedrept supraestimate. Pe de alta parte, majoritatea editiilor
critice" pregatite mai ales de istoricii nostri, continua sä negli-
jeze sau sa desconsidere problemele de istorie a limbii, fdra de
care, de fapt, nici nu se poate vorbi de o editie stiintifica.
Cunoscind trdsaturile specifice ale diferitelor grupuri de
manuscrise si filiatia manuscriselor, cronologia lor relativa, relatiile
dintre aceste grupuri, precum si deosebirea fundamentald dintre
cele doua redactii 2, intelegem mai usor existenta celor 2 versiuni.
Miron Costin a redactat De neamul moldovenilor in doua
versiuni succe sive: o redactie cu 5 capitole si o altd redactie,
cu un adaos de aproximativ 2 2/5 capitole, care completeaza
textul primei redactii 3. Atit copia primei redactii (x' ), cit si
textul redactiei a doua (x2, probabil o copie revizuità, cu comple-
tdrile autorului), s-au pdstrat in familie si au fost puse in circulatie
de-abia dupa moartea lui Nicolae Costin. Dupd parerea noastrd,
deci, diferenta pe care o prezinta redactia de 5 capitole nu con-
stituie nici o simpla redactie cu omisiuni din partea unui copist,
si nici o prescurtare intentionata din partea unui orinduitor
tirziu" al compilatiei, cum presupune P.P. Panaitescu 4. Inte-
grata, la scurt timp, in compilatia corpului de cronici ale Moldovei,
prin aceasta compilatie, Inca in 1713, De neamul moldovenilor,
1 MCO, ed. PPP1, p. 400-401. Minusurile pe care le reprezina redactia
de 5 capitole shit, dup5. P.P. Panaitescu,o simp1t omisiune a unui copist, care
a fost apoi urmat a. de ceilalti cop4ti".
2 Vezi partea II, § 0.1.
3 Capitole noi, In redactia a doua, sint: cap. V. VII, i partea finala (2/5)
cap. VI. Cap. V din redactia Intii devine cap. VI al redactiei a doua.
4 Op. cit., p. 400-401.

282

www.dacoromanica.ro
 IRMA VERSIUNILOR SCRIERII LUI MIRON COSTIN DE NEAMUL MOLDOVENILOR

Red. I (originali) =. 5 capirole

[1686-1691]

COPIILE REDACTIEI CU 5 CAPITOLE

LEGENDA
x' ms. manuscris (of)
Red. II (originala) =7 cap. COPIILE REDACTIEI CU 7 CAPITOLE mss. = manuscrisc (Ie)
Copia red. I x-
[1686-1691] [ ] =data executirii
[1686-1691] manuscrisului

Copia lui N. Costin xa A

incadr. in corp. cron. [1712 1713]
mo1dovene1ti
[1691-1712.1

a
Copia unui moldovean.
.incadr. in corp. operelor x3' [1713]
lui M. si N. Costin
[sept. 1712-1713]
[1721 1724] x2"
[1713] xa"
[1724 32] xt
[1724--32]
ms. 253
xs '
[1732-45]
[1724-98]
la° ms.1298
[1732]
ms. 580 ms. 2715
[1718] [1723]
1%12
ms. 252
x' ms. 53
N2 [cca. 1760-1773]
ms. 353 [1713-1760] [1766]
ms. 254

z
[1727-1730] [1766]
x" [1769-1773]

ms. 232

L'
ms. 266
[1750-1772]
N8
ms. 1664 (Iasi)
1773-1785
predosl. i incep.
ms. I (Paris)
[1760 1789]

ms.1/1924 (Cluj)
/I
134

ms. 123
[1805-1806]
ms. 503
[1797]
133
2 [1781]

b6
Ms. 4797
[1781 85J
S4
so
[1798)
S'
ms. 2305
[1800]
St
ms. 104
[1800]
ms. V-2 (Iasi)
[1799]

N9
ms. 1664 (Iasi)
[1773-1785]
N9
ms. 1733 (Iasi)
[1785]
xn" [1777]

[1785
xn"

cap. I 731 Cap. I (firi. incep).VII

[1807] S"
[1819 2°I ms. 4800 S'
[1819] ms. 2942
DEPOZITE ms. 401 o' [1830] N'
lincep. sec. XIX] ms. 2575 Sb
ms. 4161 N"
P= Biblioteca Nasionall, fond rominesc, Paris
3061 [1838] ms. 912
T= Biblimcca centrali universitari M. Eminesce, last [1834]
N8 1 [1832) [1839]
N° I Arbivele Statulut, Iasi
10= Bibltoteca centrals untvcrsitara Brbcs-Bolyat", Cluj
Mass. 110taM Cu X Si MSS. It°, S° 0 A s-a pierdut.
Toatc cclelalte mss. se afla la Biblioteca Academici R.S.R.
(fondul mss. rominesti), Bucuresti.

www.dacoromanica.ro
in redactia de 5 capitole, alaturi de alte scrieri ale lui M. Costin,
ajunge in Tara Romaneasca, unde pina la inceputul sec. XIX
se multiplicä in cel putin 7 exemplare 1.
Versiunea completä, in schimb, este integrata de Nic. Costin
intr-un corp de cronici moldovenesti, in care un loc important
ocupl si Letopisetul Tdrii Moldovei al lui Miron Costin, absent
din compilatiile de tipul LGIPB, cu exceptia mss. P si N8, care
la textele din grupul LGIPB adauga cronicile existente in ramura
Canta a familiei N.
In compilatia lui N. Costin, redactia a doua din De neamul
moldovenilor, dupa cum am aratat, circula mai ales (sau exclusiv)
in Moldova, unde se transmite in numeroase copii. Atit acest
fapt, cit si faptul ca N. Costin citeaz5. in Letopisetul de la zidirea
lumii dupa redactia de 7 capitole, constituie motive suficiente
sal credem ca Nicolae Costin aprecia ca versiune buna versiunea
dezvoltatd.
C. Miron Costin insusi a revizuit copia care cuprindea textul
cu 7 capitole, ne-o dovedesc numeroase completari ale textului
initial, completari care lipsesc in grupa LGIPB, precum si unele
constructii. Astfel, in grupa LGIPB lipseste titlul cap. I: De
Italia. Omisiunea, care se datoreste copistului initial, a fost obser-
vatä de Miron Costin in copia care reprezinta redactia a doua si
a fost completata, in mod sigur, marginal: De Italia. Poate da-
torita faptului ca aceasta completare a fost facuta cu aceeasi
cerneala ca cerneala textului scrierii propriu-zise si datorita fap-
tului ca va fi fost plasata in dreptul rindului intii al capitolului,
copistul care a transcris pentru Nicolae Costin a crezut ca cele
doua cuvinte fac parte integrant5. din textul primei fraze (Toate
lucrurile dacd incep a sd spune din-ceputul Pin inceputul RI] sdu,
mai lesne sd intdleg [sd inteleg 1)1] (R1, b1) §i le-a integrat in fraza
linga cuvintul care se afla pe margine, inainte de din sau dupa
spune, fail s5. mai fie atent la logica contextului.
In fraza a doua, in contextul: ... impdrdliia Riinului, a
(al b1) cdriia impardtii (impardlie R1) scaunul (scaonul bl ),
orasul Rimul, in dricul Italiei iaste (R1, b1), in loc de orapa, in
LGIB, deci si in prototipul kr, se afla forma orasului. Forma
corectä a substantivului este cea din prototipul redactiei de 7 capi-
tole, adica orapl.
1 Vezi sterna anexl.

283

www.dacoromanica.ro
 In fraza a treia, topica predicatului din propozitia princi-
pala e diferita de la o redactie la alta: Tara Italia, de aicea de
la noi, iaste drept spre apusul soarelui, nu asa (asea bl ) depdr-
tatd de fara noastrd... (R1, bl), pe cind in LGIB iaste se afla dupa
constructia apusul soarelui. Evident, topica corectata din proto-
tipul versiunii R0 este cea mai buna (iaste, din prima redactie,
putea da nastere la echivocuri: putea fi inteles de unii ca apar-
tinind relatiei urmatoare).
In predoslovia catre cititor, M. Costin arata ce 1-a deter-
minat sa scrie De neamul moldovenilor. Primul Indemn" i-a venit
din lipsa unor lucrari in care sä se vorbeasca despre originea roma-
nilor. Relevind meritul lui Gr. Ureche in aceasta privintd, M. Cos-
tin incheie fraza in stil indirect liber: ...poate fiestecare sd zicd:
numai lui de aceastd fard i-au fost mild, sd nu rdmie intru intunerecul
ne#iintii, cd celelalte ce mai sint scrisd addosdturi de un Simion
Dascalul si, al doilea, un Misail Cdlugdr, nu letopisdfd, ce ocdri
sint, si acelea nu putine (ms. RI, f. VIII r°). Imediat
in continuare, cronicarul moldovean ne relateaza de unde i-a venit
al doilea Indemn": A doao indemnare mi-au fost cd, mi sd pare
( bine nu stiu, cd n-am vdzut letopis[df]ul lui Istratie Logofdtul,
iar cum s-au infeles din cifiva boiari si, mai ales din Neculai Buhus,
ce au fost logofdt mare), pre acest Simion Dascal Istratie Logofdt
l-au fdcut cu basnile lui si acel mahleriu de Misail Cdlugdrul...
(ib., f. VIII r° v°). Grupul de manuscrise LGIPB ne prezinta
in finalul primului citat reprodus de noi varianta care si ac e-
lea nu pufind, aconlind adjectivul in gen si numar cu sub-
stantivul de la inceputul frazei urmatoare (indemnare ). In felul
acesta, finalul primei fraze a fost detasat de neglijentul copist
al ms. x3 si lipit" la inceputul frazei a doua: Care si acelea nu
pufind a doao indemnare mi-au fost... etc. (ms. L ; ed. P.P. Panai-
tescu, p. 242/33). E evident cä fraza a doua, care si asa era destul
de alambicata, devine confuzl si cá textul corect este cel oferit de
manuscrisele redactiei de 7 capitole, iar dintre acestea in primul
rind de ms. IR.1.
La fel s-ar putea cita numeroase alte exemple.
Dealtfel, in textul de baz a. stabilit de P. P. Panaitescu
pentru De neamul moldovenilor dupa redactia cu 5 capi-
t o 1 e, completatä pentru capitolele in plus dupa un manuscris
din redactia cu 7 capitole, cunoscutul istoriograf tine seama
aproape la fiecare pas, in partea care urmeaza prima redactie,
de precizarile sau de completarile de lacune pe care le aduce r e-
284

www.dacoromanica.ro
dact ia a dou a. Dupa ms. N din redactia a doua, P.P. Panai-
tescu introduce, in partea reprodusa dupa redactia I, numeroase
forme corecte (de nume proprii etc.), de ex.: Calabriia, in kc de
Calambriia, din redactia I, Istriia, fata de Nevstriia din red. I ;
de asemenea, completeaza o serie intreaga de lacune existente
in manuscrisele redactiei intii, de ex., partea finala a ultimei
fraze a cap. II 1.
Prin completarile sau precizarile introduse din redactia a
doua, P.P. Panaitescu, desi nu face declaratii in acest sens, recu-
noaste de f apt doua situatii reale: ca: redactia a doua reprezinta
un text mult imbunatatit si ca aceste imbunatatiri sint chiar
ale lui Miron Costin (P.P. Panaitescu insusi le include in textul
de baza al scrierii De neamul moldovenilor).
Toate aceste cazuri, alaturi de completarea masiva de text
in partea finala a scrierii, dovedesc o interventie continua in ma-
nuscrisul primei redactii, interventie care nu putea fi decit a
autorului lucrdrii.
Nu trebuie, natural, sa confundam interventiile autorului
cu cele ale copistilor. Intr-o serie de cazuri, in prima copie dupa
redactia de 7 capitole s-au strecurat unele erori (omisiuni etc.)
care pot fi usor corectate dupl manuscrisele LGIPB. De aseme-
nea, foarte distincte sint interpolarile lui N. Costin, determinate
dealtfel de P.P. Panaitescu in editia sa.

I Vezi subsolul paginilor editiei lui P.P. Panaitescu, unde se indicA totdea-
una modificArile %cute In textul de bazA.

www.dacoromanica.ro
 2. PR OBLEMELE EDITARH OPEREI C 0 STINIENE
IN LUMINA CERCETARII MANUSCRISELOR

2.0. In ultimul paragraf al capitolului precedent (§ 1.3.1)

am demonstrat, cu ajutorul citorva exemple, superioritatea re-
dactiei de 7 capitole asupra celei de 5 capitole.
Data fiind aceastä situatie, consideram ca o editie stiintifica
a textului De neamul moldovenilor nu poate pleca decit de la re-.
dactia de 7 capitole, chiar si pentru capitolele existente intr-o
redactie si-n cealaltä. Redactia de 5 capitole poate ajuta doar la
corectarea unor nume proprii, la completarea unor evidente lacune,
la retranspunerea in stil direct a pasajelor in care autorul vorbeste
la pers. 1 sing.
Cum au procedat specialistii nostri in alegerea textului
de baza?
Dui:á prima editare, de catre M. Kogdlniceanu (1852, in
vol. I al Letopiselelor), De neamul moldovenilor a mai fost publicat
in urmatoarele editii relevabile : M. Kogalniceanu (1872 ; editia
a doua a culegerii citate), V.A. Urechia (1886), C. Giurescu
(1914), P.P. Panaitescu (1958 ; 1965, reproducerea editiei an-
terioare).
Intocmai cum remarcam in legatura cu editarea cronicii
lui Ureche, nici editiile textului costinian nu se intemeiazä pe
o comparatie riguroasä a manuscriselor, cu toate Ca si aici s-au
realizat progrese insemnate de la o editie la alta.
Editiile stiintifice incep cu aceea a lui C. Giurescu. Edi-
tiile lui V.A. Urechia si C. Giurescu au si un aparat critic. Aparatul
286

www.dacoromanica.ro
lui V.A. Urechia n-are insa nici o valoare stiintifica. Iar editiile
lui P.P. Panaitescu au, cum am mai spus, un aparat critic
foarte redus.
Toate editiile, semnalate aici sint editii diplomatice, in-
clusiv editia lui P.P. Panaitescu, care pretinde a fi o editie
critica".
Numai editia lui P.P. Panaitescu da pe prim plan textul
redactiei a doua a scrierii costiniene. Si din acest motiv, dar si
pentru ca are in vedere un numar mai mare de mss. decit cele
cunoscute de C. Giurescu, editia P.P. Panaitescu, prività in an-
samblu, este cea mai bund editie a lucrarii citate a lui M. Costin
dintre editiile complete aparute pina in prezent. Sub raportul
criticii textuale, dupd cum vom vedea in paragraful urmator,
editia P.P. Panaitescu este insa deficitara.
Din punctul de vedere al interesului pe care editorii 11 acorda
textului sub aspect lingvistic, observam ca editiile Kogalniceanu
si V.A. Urechia, prin inadvertentele lor fundamentale, nu au
promovat o investigare a textului sub raport lingvistic si stilistic.
Edith le urmdtoare, C. Giurescu si P.P. Panaitescu, in schimb,
rod al unui examen mult mai atent si relativ critic al manuscri-
selor, reprezinta, cu toate erorile lor (de lectiune sau cele provenite
la C. Giurescu din tendinta de efasare a particularitatilor fone-
tice regionale), primele versiuni mai de incredere pentru studiul
operei lui Miron Costin sub raportul istoriografiei, al istoriei lite-
raturii, al limbii romane in general si al istoriei limbii romane
literare in special. Ambele editii citate sint insotite de cite un
studiu in care sint descrise manuscrisele si relatiile dintre ele si
in care se face o critica a editiilor anterioare. Pe linga un indice
de cuvinte conceput diferit la fiecare dintre cei doi editori (la
P.P. Panaitescu, de fapt, patru indici enciclopedici si un glosar),
numai ed. P.P. Panaitescu contine, dupa textul propriu-zis, al
lui M. Costin, o parte, destul de dezvoltata, cu comentarii, variante,
interpolatii si adaosuri.
Pina la o editie care sa cuprinda cit mai putine erori de
lectiune s'i erori de conceptie, ed. P.P. Panaitescu este o sursa
acceptabila pentru studierea limbii si stilului lui M. Costin.

2.1. Sa examinam acum mai indeaproape editiile C. Giu-

rescu si P.P. Panaitescu.
287

www.dacoromanica.ro
 Cunoscind un numär relativ mai mic de manuscrise 1, C. Giu
rescu a considerat, pe de o parte, ca. Miron Costin nu este autorul
plusurilor de la redactia cu 5 capitole la redactia cu 7 capitole
0 ca, deci, textul de bath trebuie sä fie redactia cu 5 capitole,
iar, pe de alta parte, ca manuscrisul A, dup5. impresia" lui, ar
cuprinde schimbari mai putine" 0, de aceea, Giurescu a dat in
general preferinth lecturii din acest manuscript" 2. In continuare,
C. Giurescu declara ca editia sa reprezinta deci ca fond partea
comunei a manuscriptelor cunoscute, redath in forma pe care o
are in manuscriptul din 1712-1713 al lui Axinte Uricariul (A),
cea mai veche copie 0 cea mai apropiata ca limba de originalul
lui Miron Costin, dintre toate copiile cunoscute pinä acum" s.
La critica justa facuta editiei lui C. Giurescu de P.P. Panai-
tescu, care a relevat o serie de erori in ms. A neobservate de Giu-
rescu 4, adaugam observatia ca, de0 recunoa0e ca Axinte Uri-
cariul are o ortografie moldoveneasca" 5, C. Giurescu estompeaza
caracteristicile dialectale ale ms. A, literarizind textul, mai bine
zis muntenizindu4 (dz devine z etc.), incit trasaturile dominante
ale copiei atribuite gre0t lui Axinte, aa cum apar in editia lui
C. Giurescu, sint cele... muntene0i !
In al doilea rind, afirmind ca am dat in general preferintd
lecturei din acest manuscript" [A], C. Giurescu ne oferá un text
reconstituit arbitrar 6, cam in felul celebrului text reconstituit
de I. A. Candrea pentru Psaltirea Scheiand. Un asemenea text
nu prezinta nici o garantie 0iintifica.
P.P. Panaitescu a procedat altfel 7. El a urmat manuscrise
de provenienta diferita, care se deosebesc intre ele nu numai
prin coeficientul de plusuri si de omisiuni, ci §i prin fonetismul
cu pronuntate trasaturi dialectale.
1 C. Giurescu nu a avut In vedere manuscrisele romanesti 266, 912, 1298,
4161, 4797, 4800 de la B.A.R.S.R.; ms. 1/1924 de la Biblioteca centrala universi-
tar& Cluj, fondul G. Sion; mss. 1664 si 1733 de la Arhivele Statului-Iasi; ins.
V-2 de la Biblioteca centrala. universitara M. Eminescu" - Iasi si ins. 1 de la.
Bibl. National& Paris, fondul romanesc.
2 C. Giuresc u, In MCDNM, p. XXX.
3 Ibid., p. XXXXXXI.
4 Vezi P. P. Panaitesc u, In MCO, ed. PPP1, p. 409-411.
5 C. Giuresc u, op. cit., p. XXX. Phil ortografie trebuie sa. Intelegein
aici, de fapt, fonetism". Termenul e folosit impropriu.
6 Facem abstractie aici de lacunele sau de erorile evidente de scriere, care
se reconstituie de la un manuscris la altul (pe linie ascendenta).
7 Vezi P. P. Pa na it esc u, op. cit., p. 401-402.

288

www.dacoromanica.ro
 Cea mai mare parte 1 a textului de baza din editia P.P. Pa-
naitescu urmeaza indeaproape textul ms. L (Tara Româneasca),
din grupa redactiei cu 5 capitole. Pentru partile care lipsesc din
ms. L, au fost folosite manuscrisele G (Brasov) 2 din grupa
cu 5 capitole si N (Moldova) 3 din grupa cu 7 capitole.
Desi copiile folosite au fost scrise aproximativ in aceeasi
perioada (intre 1718 0 circa 1745), intre ele exista destul de pro-
nuntate divergente lingvistice (in special fonetice), si, precum
am vazut mai sus, sensibile diferente de redactie.
Fonetismul predominant al manuscriselor L si G este, cmn
era si de asteptat, cel muntenesc, pe cind al ms. N fonetismul
moldovenesc. In manuscrisele L si G Ina copistii, eventual si
unii dintre predecesorii lor, transcriind textul cronicarului moldo-
vean, au lasat pe ici pe colo si particularitati fonetice moldovenesti,
asa incit aceste manuscrise au o structura fonetica mixta sou
combinat A.
Exempl e. In timp ce in mss. L si G intilnim fricativa den-
ta15. sonora z (in elementele de origine latina), in ms. N predomina,
in aceleasi cuvinte, semioclusiva dentala sonora dz. Bunaoara 4 :
astdzi (p. 247/11), o zi (p. 243/22), zic (p. 268/5), zicindu (p. 243/25)
in L ; astdzi (p. 241/8), tirziu (p. 241/25), zicu (p. 248/13) in G ;
alaturi de care se intilnesc si unele moldovenisme ca : dzice-va
(p. 241/25), dzicind (p. 247/33) in G. In schimb, in N, formele
obisnuite sint cele cu dz: astddzi (p. 272/29), pindzdle (p. 265/26),
dzic (p. 265/20). La fel fricativei prepalatale sonore j din versiunile
muntene ii corespunde, intr-o serie de cazuri, un g (semioclusiva
prepalatala sonora) in versiunea moldoveneascä. De pilda: ajunge
(p. 253/31), incunjurd (p. 252/22) in L ; giudeful (p. 266/29), giu-
rind (p. 272/15) in N.
In timp ce in Moldova vocala inchisa anterioara i dupà r, S.
devenise centrala: i (versiunea N: Orli kr, p. 265/12 ; tdtarii,
p. 273/12 ; s-au stricat, p. 273/30 ; singur, p. 265/33), in regiunile de
sud acest i rdmine in general intact (tdtarii, p. 268/18 ; pile,
1 MCO, ed. PPP1, p. 242/6-244/17, 244/25-247/19, 248/15-265/8, 267/
23-270/31.
2 Ibid., p. 241-242/6, 244/18-24 si 247/19-248/15.
3 lb., p. 265/9-267/22, 270/32-274/14.
4 Ciarn dupa manuscrise; dar, pentru a inlesni cititorului urm6.rirea exem-
plelor in text si pentru a nu incarca in acelasi timp expunerea, trimitem la
ed. P.P. Panaitescu. Ed. P.P. Panaitescu are totdeauna, marginal, si indicatia
paginii manuscrisului folosit.

19 Critica textualä g editarea literaturii romine vechi c. 941 289

www.dacoromanica.ro
p. 245/30 in L ; fririlor, p. 241/7 in G). Dar manuscrisele L
0 G, alaturi de formele literarizante", pastreaza si unele forme
originare, cu i (ex. : grui, p. 242/25 in L ; feirii 0 feirilor, p. 241/17,12
in G).
Pe linga forma obisnuitä in sud, seamei, intilnim si forma
mai veche, obisnuitä in Moldova si in regiunile de nord si de vest,
samei (seamei, p. 241/14, 0 samei p. 247/22 in G ; seama 0 sanui,
p. 243/20,37 in L).
Alaturi de formele cu labialele nealterate (ca in graiurile
din sud), intilnim forme cu labiala f devenitä fricativa velara h,
ca in Moldova (fire, p. 247/28 in G ; firea, p. 247/16 ; hire, p. 247/
11,15 ; ar hi, p. 260/23 in L). Se stie ca acelasi stadiu de palata-
lizare a lui f se intilneste sporadic 0 in textele muntene din sec.
XVIIXVIII (de ex., la cronicarii munteni).
Lui a < ea, dupa labiale, fonetism caracteristic Moldovei 1,
ii corespunde diftongul intact in versiunile din sud (moldoveanului,
p. 247/1 ; alaturi de vacuri, p. 242/19 ; vac, p. 261/5 ; moldovan,
p. 269/2 in L ; moldovan 0 vacuri, p. 241/21,26 in G ; vacuri,
p. 274/11 in N).
In aceeasi ordine de idei, citam aici conjunctia daca (cu a
In finala), forma specific munteneasca, predominanta in ms. L,
lata de dacci din celelalte regiuni, forma curenta In restul manu-
scriselor 2.
Exemplele pe care le-am citat, si la care s-ar putea adauga
multe altele, in legatura cu celelalte particularitäti specif ice pe de
o parte manuscriselor L si G (uneori numai unuia dintre ele),
pe de alta manuscrisului N, sint suficiente pentru a ilustra lipsa
de unitate lingvistica pe care o prezinta textul de baza stabilit
de P. P. Panaitescu pentru De neamul moldovenilor a lui Miron
Costin.
Este evident ca, pentru cei care vor sa cunoasc a. si, eventual,
sä studieze limba lui Miron Costin, o asemenea editie, cu toate
numeroasele lectiuni imbunatatite fall de cele ale editiei C. Giu-
1 Transilvania si regiunile de nord si de vest, unde se IntIlneste de asemenea
acest fonetism, nu intereseaza discutia noasträ.
2 Exist 5. si unele cazuri and P.P. Panaitescu, prin completArile pe care le
face, cu ajutorul ms. N, In partile reproduse dupä ms. L, sau G, introduce moldo-
venisme din ms. N In contextul muntenesc. De ex.: dzicea (p. 250/12) In cadrul
unui pasaj din ms. N inclus tntr-o parte a textului de baza care urmeaza. ms. L.

290

www.dacoromanica.ro
rescu, este tot atit de nerecomandabila ca si ed. C. Giu-
rescu.
A ne intemeia, in stabilirea textului de baza al scrierii De
neamul moldovenilor, pe manuscrisele L, G, completate pentru
capitolele lipsä cu manuscrisul N, inseamna, pe de o parte, a
munteniza limba lui Miron Costin (copiile moldovenesti, oricit
ar fi retusat copistii fraza si fonetismul originalului, sint in orice
caz mai apropiate de spiritul limbii autorului), iar, pe de alta
parte, a oferi cititorului un text numai partial revazut de autor
(desi avem un text revazut integral, care aduce numeroase imbu-
natatiri de formulare) si un text cu flagrante contradictii lingvis-
tice : cam doua treimi din text cu particularitati specific munte-
nesti si o treime cu fonetisme moldovenesti la fiecare pas. Este
clar pentru oricine ca, oricite variante si alternante ar exista in
limba unui scriitor ca Miron Costin, o asemenea lipsa de unitate
lingvistica, ca cea de mai sus, autorului respectiv ii este cu totul
straina.
Un text de baza alcatuit dupa criterii ca acestea este hibrid
atit din punct de vedere lingvistic, cit si din punct de vedere redac-
tional si stilistic.
2.1.1. Dupä ce am vazut divergentele lingvistice dintre
manuscrisele folosite de P. P. Panaitescu ca texte de baza ale
scrierii De neamul moldovenilor, se cuvine sa ne oprim putin asupra
felului cum au fost transcrise textele din manuscrisele citate (L,
G, N) in editia tiparita in 1958. Observatiile noastre se intemeiaza
pe un sondaj sumar facut in ms. L (ms. rom. 353 al B.A.R.S.R.)
si in ms. N (ms. rom. 253 al B.A.R.S.R.).
De la inceput trebuie sa remarcam ca transcrierea lui P. P.
Panaitescu, desi urmeaza indeaproape textul cu caractere chirilice,
contine numeroase lectiuni care altereaza fonetismul si, uneori,
chiar sensul frazei manuscrisului folosit.
Pe de o parte, editorul modern nu respecta trasaturile arhai-
zante ale manuscriselor, caci:
1) pe -s, atunci cind astdzi nu se mai pronunta in limba
literara, il transcrie, in mod nejustificat, cu -ft sau nu-1 transcrie
deloc. Grafii ca : fiindu, dreptu, mergindu, zicu din ms. L, sau
sd cunoscu, amu nevoit, amu cercat Avg[u]stu, dzicu, curindu
din ms. N, devin in editia citata:fiincig (p. 244/28), drepta (p. 245/3),
merginda (p. 245/6), zica (p. 245/12) ; sd cunosca (p. 265/14), ama
291

www.dacoromanica.ro
nevoil (ib./15), arna cercat (ib./16), Avgusta (ib. /19), dzic (ib./20),
curind (p. 266/15). Tendinta opusa, de arhaizare, apare numai
intimplator: au fost din N devine au fosta (p. 265/14) ;
2) pe i i ba, care alterneaza, le reda, nejustificat, prin
le: iaste, iase din ms. L sint transcrise in mod consecvent ieste
(p. 245/1, 3, 5, 6, 8, 16, 17), iese (p. 245/9, 12, 18). La fel, vine-
liianii din ms. L devine vinefiienii (p. 245/10) ;
3) terminatiile arhaice de numeral ordinal: al cincile, al
doile, al triile din ms. N devin al cincilea (p. 265/9), al doilea
(p. 265/26), al triilea (p. 266/3) ;
4) forma de feminin singular articulat a pronumelui relativ,
carea, din ms. L, foarte obisnuitá in epoca veche, apare moder-
nizata in forma care (p. 244/28, 245/9) ;
5) lectiunile Mediteraneum (p. 245/13), in loc de Medetera-
neum din ms. L, Suceava (p. 265/25), in loc de Suciiava din ms. N,
reprezinta de asemenea corectiuni sau actualizdri ale editorului
modern.
Pe de alta parte, editorul nu reproduce o serie de trasaturi
caracteristice ale graiurilor din Moldova, caci:
1) literarizeaza terminatiile in - (i)e [<-(i)ea] din manuscris:
Cetate Albd, cetate Chilli, de-bie din ms. N devin Cetatea
Alba' (p. 265/18 si 21), cetatea Chilli (p. 266/7), de-biia
(p. 266/24) ;
2) revine asupra inchiderii lui e la i in silaba neaccentuata:
numeli, neiruiturili din ms. N sint literarizate in formele numele
(p. 265/24), náruiturde (p. 266/24) ;
3) asupra transformdrii vocalei anterioare i in vocala centrala
i dupa anumite consoane, revine in spiritul limbii literare moderne :
turnul cetdrii, sit' fie stricat-o, ianovezii, dzic din ms. N devin turnul
cetatii (p. 265/30), sã fie stricat-o (p. 266/14), ianovezii (p. 266/16),
dzic (p. 266/23).
Dar in lectiunile editorului modern remarcam nu numai
tendinta spre o literarizare, ci i scdpari mai grave. Dam citeva
exemple luate la intimplare.
Pentru a confirma corectitudinea transcrierii copistului aces-
tei parti a ms. N, dam, ca terrnen de comparatie, formele cores-
punz5.toare din ms. T (= ms. V-2 de la Biblioteca centrald univer-
sitara M. Eminescu" - Iasi), manuscrisul cel mai apropiat, pe
lithe ascendenta, de ms. N:

292

www.dacoromanica.ro
Ms. N lecfiunea P. P. Panaitescu T

Mai (nevoié) Mare (nevoie) (p. Mai (nevoie)

265/15)
siiru gun surgun (p. 265/20) surgun
despré dispre (p. 265/31) disspre 1
luim 2 luind (p. 266/1) luom 3
aciia aceiia (p. 266/1) acee
un ban de aram<a> un ban de arama gal- un ban de arama
galban< > ban (p. 267/4) galban<a> 4
intr-acestea r5 intr-aceastil fard intr-aceste tari
(p. 267/22)
pe linga pelitä pe linga pelita la pelita apropia-
apropi< at> aproape (p. 271/5) ta, 6
rimlenilor le place rimlenilor le placea a rimlenilor le place
a s<5.> rade rade (p. 271/8) a sä rade
ldcuitorilor, roma- lacuitorilor, romanii lacuitorilor roma-
nii de dup<a> de supt aceste locuri ni de dupa aces-
aceste locuri (p, 271/32) te ' locuri
mina 8 niena (p. 272/5) mina
luate de la vechii le ieste de la vechii luate di la vechii
romani romani (p. 272/12) romani
vechii ronuini vechii romani vechii romani
(p. 272/18)
pomenim pomenesc (p. 272/18) pomenim
la cei marl [0] de la cei mai de cinste la cei mari si de
cinste o<a>meni oameni (p. 272/28) cinste oamenii 9'

Lectiuni eronate ca cele citeva reproduse de noi aici, dena-

tureaza in mod evident sensul originalului. Ele pot constitui un

1 Scris: Awerve
ti
2 Scris: ASit
3 Cf. ms. A (ludm), R1, b1 (luom), S1,'2 (luodm).
4 Cf. ms. A, R1, b1.
5 Ultimul cuvint este scris: tikph.
o Cf. ms. A, R1 (apropiat), b1 (apropiial). Participiul apropiatd din ms. T
se acordã cu sbst. tunsura, nu cu pe/i/d.
7 Sic !
8 Sbst. mina.
9 Cf. ms. A: la cei mart si de cinste oameni (ed. C. Giurescu, p. 53/7).

293

www.dacoromanica.ro
semnal de alarma. pentru lingvitii i istoricii care vor sa-si
intemeieze studiile pe asemenea editii critice.
Editorul modern nu tine seama, apoi, de anumite particula-
ritati grafice, in fond lingvistice, specifice diferitilor copisti si
nu le semnaleaza ca atare. Astfel, copistul paginilor citate ale
ms. rom. 253 (copistul B, care a transcris cea mai mare parte a
textului De neamul moldovenilor ; ceilalti doi copisti, A si D,
au parti mult mai reduse) 1 face confuzie intre s i . De obicei
§ devine s: niste stihuri, au i slivirsit-o, As dzice, pomeneste; existä
insa i cazuri inverse: Ovidius, sint adaos<e> 2. In toate aceste
cazuri, textul tiparit ne ofera formele literare : niste (p. 265/22),
au i sdvirsit-o (p. 266/9), Ai dzice (p. 266/12 ; prezenta lui
la auxiliar nu este cu nimic justificatd), pomene,ste (p. 266/26) ;
Ovidius (p. 265/24), sint adaose (p. 265/29).
Acelasi copist confunda scrierea cu un i cu scrierea cu
doi 1: ar fii (ar fi"), niiam (neam"), niianzuri (neamuri").
Confuzia respectiva priveste in special formele articulate si for-
mele nearticulate, caci copistul scrie: au fost celdtii, boiari cei
grqili, de la turcii. P. P. Panaitescu transcrie destul de incon-
secvent, in asemenea cazuri: ar (p. 265/15), niiam (p. 265/16),
neamuri (p. 266/3): au fostil cetdfi (p. 265/14), boierii cei grgiti
(p. 265/20), de la turd (p. 266/8 si 11).
Pe de o parte tendinta de pronuntare a lui ea ca e (in anumite
situatii; vezi mai sus), pe de alta parte valoarea dubla a lui t, au
determinat, la acest copist strain, confuzia aproape regulata dintre
si t. El scrie: ne trage, cetdfile, alte ndruiti, (mai ) nevoie, iaste,
dinsdle, o pomenire, cu mare jele, care inpdrat, carele, la inchisoari,
Taste, despre, pole' fi, pomeneste. In toate aceste cazuri, P. P. Panai-
tescu transcrie in forma literara: ne trage (p. 265/12), cettifile
(ib.), alte ndruite (p. 265/13), (Mare ) nevoie (p. 265/15), este (ib.),
dinsdle (ib.), o pomenire (p. 265/16), cu mare jele (p. 265/17),
care impdrat (p. 265/19), la inchisoare (p. 265/20), n4te (p. 265/29),
dispre (p. 265/31), poate fi (p. 266/2), pomenqte (p. 266/26).
Copistul respectiv al ms. rom. 253 are apoi i alte erori de
scriere, peste care P.P. Panaitescu trece cu vederea, de ex.:
1 Vezi mai sus, partea II, § 1.2.0.1.3.3.0 (repertoriul mss.). Cf. II, § 1.2.5
(mss. familiei N).
I Sä nu uitarn cä originalul este scris cu caractere chirilice. In aceastà
grafie este exc1us5. confuzia formal& a celor doul semne. Asupra provenientei
posibile a acestui fenomen, vezi mai jos partea III, § 2.

294

www.dacoromanica.ro
girii lor (analiza gresita a formei fdrilor, respectiv farilor), sdrugun,
Suceiava, pomenesge, care sint transcrise: *nor (p. 265/12),
surgun (p. 265/20), Suceava (p. 265/25), pomeneste (p. 266/6).
Editorul modern a procedat bine cind a literariiat cazurile
de grafie eronata a copistilor si ar fi fost bine sa fie consecvent
in aceasta intreprindere (vezi mai sus: niiam, va fii). Dar, asemenea
erori sau tipuri de erori, care oglindesc anumite deprinderi ling-
vistice sau o anumita pregatire din partea copistului, se cuveneam
semnalate undeva, intr-una din notele asupra editiei.
Credem ca nu mai este cazul sä insistam asupra obligatiei
pe care o are autorul unei editii stiintifice moderne de a respecta
trasäturile lingvistice (arhaice, regionale etc.) ale originalului si
de a semnala, atunci cind e cazul, si anumite deprinderi grafice
sau ortografice ale copistilor, tocmai pentru a se putea contura
mai bine profilul intelectual al scriitorului.
Dacd, pe ling literarizarile sau corectiunile" pe care le
aduce, editorul ne ofer5. insa si foarte frecvente lectiuni eronate
(repetam: sondajul nostru priveste doar citeva pagini 0, cititorul
are tot dreptul sa punä sub semnul indoielii garantia cu care o
asemenea editie a vazut lumina tiparului.
2.2. Editarea scrierii De neamul nwldovenilor ridica, dup5:
cum am vazut, in fata cercetatorului probleme din cele mai corn-
plexe: evaluarea raporturilor dintre cele doua redactii, stabilirea
relatiilor dintre manuscrise, aplicarea criticii textuale pe scara.
foarte larga.
Principalii editori ai textului, C. Giurescu si P. P. Panai-
tescu, au subevaluat importanta acestor probleme, cautind solutii
arbitrare sau de compromis. In plus, editiile lor au subestimat, ia
doze diferite, aspectul lingvistic al textului.
Ambele editii, desi sint etichetate astazi peste tot ca editii
critice", sint in fond editii diplomatice corectate", prima avind .

un aparat critic mai dezvoltat (totusi lacunar, prin faptul ca

editorul n-a cunoscut decit o parte dintre manuscrise si. prin faptul
cä a desconsiderat redactia a doua), cealalt5. cu un pseudoaparat
critic.
Pentru perioadele in care au fost intocmite, aceste editii ar
putea fi numite si stiintifice", dar imperfectiunile lor sint atit
de numeroase si de mari, incit, la lumina criticii textuale moderne,
cele dou5. editii pot fi socotite mai degraba ca exercitii pentru
intocmirea unei editii stiintifice.
295.

www.dacoromanica.ro
 2.3. Rezult5. cu evidenta Ca cele mai bune editii existente
(C. Giurescu si P. P. Panaitescu) nu permit nici studierea limbii
autorului, nici studierea limbii copistilor. Aparatul critic al lui
C. Giurescu a suferit aceeasi literarizare ca textul din pagina.
Deocamdatä, pentru a avea o imagine asupra limbii auto-
rului i asupra relatiilor dintre limba copistilor si limba autorului,
trebuie s5. recurgem tot la manuscrise.
Din comparatia manuscriselor pastrate putem cu destula
usurinta sä disociem ce apartine, pe plan lingvistic, autorului si
ce apartine copistilor.
Fara indoiala ca, sub raportul fonetismului i morfologiei,
cel mai apropiat de original este ms. A, copie executata de un moldo-
vean la aproximativ doua decenii dupa moartea autorului. C. Giu-
rescu a sustinut, fara temei, ca moldoveanul respectiv ar fi Axinte
Uricariul. Studiul manuscriselor cronicii lui Gr. Ureche ne dovedeste
ca autenticitatea reproducerii lui Axinte Uricariul este discutabill
mai ales sub raport lexical, sub raport sintactic si sub raport
redactional general. 0 confirmare a fidelitatii copiei lui Axinte
sub raport fonetic i morfologic in ce priveste operele lui M. Costin,
ne-o oferä ms. rom. 2601 B.A.R.S.R., care contine, in partea a doua
a sa, Letopiseful Tdrii Moldovei de M. Costin in transcrierea lui
Axinte Uricariul din 1710 (vezi mai sus, I. § 1.1.3.1.). Particulari-
tätile fonetice si morfologice ale cunoscutului act autograf al lui
Miron Costin (doc. nr. 86/LXXII de la B.A.R.S.R.)1 se regasesc
intocmai in ms. 2601 2.
Din pacate, ms. A iesise un timp din circulatie, iar copia
executata de C. Giurescu pentru editia sa din 1914, am vazut,
nu prezintä garantii sub raport lingvistic. Asa incit, pinä la redes-
coperirea recent5 a ms. A, a trebuit s5. ne multumim cu cele-
lalte manuscrise. Luind manuscrisele pastrate in ordinea vechi-
mii, constatam ca urmatoarele, dupa ms. A, sint mss. G, I, L,
toate trei scrise de munteni sau in Tara Romaneasca. De-abia
dupa acestea, incepind cu anul 1732, urmeaza o serie de manu-
scrise executate de moldoveni.
Bineinteles cä fidelitatea copiilor manuscrise nu se apre-
ciaza dupa criteriul vechimii manuscriselor, ci dupà numarul de
copii care despart originalul de ms. studiat si dupá gradul de
constiinciozitate si de cultura al copistilor. In ansamblu, problema a-
1 Reprodus de noi In MCOA, ed. LO, Intre p. 64 i 65.
* Vezi o sumar 5. descriere a lor In MCOA, ed. cit., p. 26-28.

296

www.dacoromanica.ro
ceasta ne intereseaza si in determinarea manuscrisului de baza pen-
tru editarea operei costiniene. De aceea, am preferat sä o discutam
o singura data, si anume in paragraful urmator, unde expunem
solutia propusa de noi pentru editarea scrierii De neamul moldove-
nilor. .
Pe de alt5. parte, Inca in legatura cu prezentarea diferitelor
grupuri de manuscrise am anticipat o serie de observatii asupra
creditului care trebuie acordat diverselor manuscrise si asupra
particularitatilor lingvistice ale copistilor. Nu consideram necesar
sa reluam observatiile respective decit in aprecierile generale
finale.
2.4. Cercetarea mai atentà a manuscrisului de la Cluj (W),
ca si a celorlalte manuscrise cu redactia de 7 capitole, ne-a ajutat
sa precizam ca, in ceea ce priveste De neamul moldovenilor, , la
baza grupului de manuscrise b st5. ms. R °, manuscris copiat in
general foarte corect in ms. IR.', si ca grupurile S, T si N derivd,
printr-un intermediar necunoscut, din acelasi ms. R °.
Datorita comparatiei de texte, am reusit, pe de o parte,
sa completam tabloul filiatiei manuscriselor, in partea cea mai
importanta a lui, care fusese doar schitat5. de C. Giurescu, iar,
pe de alta parte, sa determinam manuscrisele cele mai corecte
care, in lipsa prototipului (x 2) sau a celor doul copii succesive
( x 2' i R0), trebuie luate ca baza pentru textul scrierii De neamul
moldovenilor I .
Dzi25. ms. A, dintre toate copiile pastrate pina astazi ale
redactiei de 7 capitole, in ciuda faptului ca dateaza din 1807, cel
mai corect manuscris sub raport redactional este manuscrisul de la.
Cluj (R'). E adevarat ca unele nume proprii straine apar aici
denaturate (ex.: Plutearhus, f. VII v ° ; Titur Livius, f. VIII r °;
Peasenskie, f. X r °; Artenor, f. 5 r ° etc., pentru Plutarhus, Titus
1 Tabloul filiatiei manuscriselor lucrarii De neamul tnoldovenilor, a§a cum
se prezintã in prezent (cu toate completArile posibile, In ipoteza cä se vor descoperi
noi manuscrise), In principiu ar trebui sá fie valabil si pentru filiatia celorlalte
lucrári cuprinse In corpurile respective de manuscrise (de ex., pentru Letopiselul
de la zidirea lumii... al lui N. Costin, Lelopiselul plrii Moldovei de M. Costin,
Letopiselul anonim, cronica lui Neculce etc.). Exist 5. totusi unele mss. care ridica.
probleme speciale, In ce priveste filiatia textelor componente; dup5. aprecierile
noastre de pinã acum, ms. N8, ms. P si grupul NNIN2N8 (vezi mai sus § 1.1.1,
1.1.2 si 1.2.6). Atunci cind la tabloul filiatiei fieclrei lucari din aceastá categorie
(tablou care ar trebui si el definit) se va conecta ramificatia corespunzätoare In
tabloul manuscriselor care cuprind si De neamul moldovenilor, e posibil sä se poatä
stabili cu mai mutt& precizie data executaxii unor copii, datate pin& acum aproxi-
mativ, ale scrierii De neamul moldovenilor.

297

www.dacoromanica.ro
 Livius, Piasecki [in scriere foneticg: Piaselki], Antenor etc.) 1,
dar marea majoritate a numelor proprii sint reproduse intocmai.
Iar cele citeva lacune (toate foarte reduse ca proportii), care existau
ind in ms. R °, deoarece ele se afla, 0 in grupul b si de asemenea.
in grupurile S, T 0 N, se completeaza cu ajutorul manuscrisului
A 0 al manuscriselor L, N 8, G, I, P, B. 0 altd calitate a manuscri-
sului pierdut R °, pe care o reproduce cu fidelitate copia
sa R1, este ca textul sail (ne referim la De neamul moldovenilor)
nu contine interpolatii, cum contine manuscrisul A. Manuscrisul
R', alAturi de b1, S', S2, T 0 N, tocmai ne ajutg sg determi-
ndm cu precizie toate interpolgrile manuscrisului A.
Faptul cg Iosaf, copistul manuscrisului R1, a incercat o
modernizare a fonetismului textului pe care-I reproducea, in sensul
acceptärii unor norme supradialectale (z, in loc de dz; este in loc
de iaste etc.), nu trebuie s5. ne surprindg la inceputul secolului al
XIX-lea, cind limba romang literarg fäcusese progrese insemnate
pe linia unificgrii normelor fonetice. Aceastg tendintg apare in
textele moldovene0i inc5. in prima jumAtate a sec. al XVII-lea.
Cu toate ret4dri1e, care in fond se reduc doar la citeva fenomene,
particularitatile moldovene0i 0 de epoc5. ale limbii lui Miron
Costin sint totu0 bine reprezentate in manuscrisul R1. Retu9.-
rile fonetice de tipul celor semnalate nu ne impiedicá sg lugm ms.
121 ca text de bazg auxiliar pentru De neamul moldovenilor.
Cu exceptia ms. A, manuscrisul cel mai apropiat, sub raport
dialect a 1, de textul lui Miron Costin, in mAsura in care acesta
folose0e regionalisme, este, dupg pgrerea noastrg, ms. b 1 Dar in-
advertentele sale fonetice (nu numai la nume proprii, ci 0 la nume
comune), 0 cele morfologice, precum 0 stilizdrile, care, luate
toate la un loc, sint destul de numeroase, nu ne inggduie sg lugm.
manuscrisul respectiv, b 1, ca text de bazg pentru lucrarea lui
Miron Costin, de0 ms. b 1 pare sg fie cel mai vechi manuscris pas-
trat din ramura R, adicg din grupurile de copii in general cele
mai corecte ale redactiei cu 7 capitole. Dacá am lua ca text de
baza ms. b 1, ar insemna ca, prin corectarea inadvertentelor sale
pe baza celorlalte manuscrise, 55. oferim cititorului un text cu prea.
multe reconstituiri.

1 Aceste denatuari shit opera aluglrului Iosaf (cf. ins. b1, SI, S2 etc.).
Asemenea denatur5.ri de nume sint foarte frecvente In textele vechi transcrise In
numeroase rInduri de copii. In ms. rom. 253 al B.A.R.S.R., Toppellin apare regulat
In forma Tolpetin I

298

www.dacoromanica.ro
 Derivind din aceeasi copie R 6 (copie de mina a doua), en
toate deosebirile dintre ele, manuscrisele b 1 §i R1 sint foarte apro-
piate .sub raport redactional. In cadrul aceleiasi ramuri, corecte
sint i mss. S 1 0 S 2 j ms. T, ceea ce inseamna ca i manuscrisele
intermediare (x 2" j xt) aveau aceeasi trasatura. Deoarece mss.
S 1, S 2 j T sint copii de aproximativ acelasi ordin (copii de mina
cel putin a cincea) i deoarece intre 5 1, S 2 pe de o parte si T pe
de alta parte nu exist5. deosebiri esentiale 1, pentru a nu mai
incarca aparatul critic, consideram c5. apelul la S 1 0 S 2 nu
este absolut necesar. De aceea, intemeindu-ne pe apropierea dintre
mss. b1 si R1, putem alege ca text de baza ms. R1, completindu-1
sau corectindu-1, unde e cazul, cu ms. b1, cu ms. T, apoi cu ms. A,
eventual si cu alte manuscrise. La grupul de manuscrise L, I12,
G, I, P, B trebuie sa recurgem, de exemplu, pentru redarea la
pers. 1 sg. a pasajelor care in redactia cu 7 capitole sint expuse in
stil indirect, la pers. 3 sg.
E adevarat ca, a lua ca text de baza ms. R 1 inseamna; in
anumite privinte (si numai sub raport fonetic), a munteniza"
(unii ar putea zice : a moderniza sau a literariza) textul lui Miron
Costin, dar a ne intemeia pe ms. bl inseamna a atribui lui M. Costin
sau un text cu multe erori, sau un text cu multe reconstituiri.
In conditiile disparitiei" temporare a ms. A, am preferat varianta
intii, cu atit mai mult cu cit marea majoritate a copiilor scrierii De
izeamul moldoveniloy, chiar si dintre cele executate in Moldova sau
de cdtre moldoveni imediat dup5. 1712, au pus in circulatie un text
in care principalele fonetisme moldovenesti (de ex. : dz, fata de z ;
g, fata de j) au fost retusate in spiritul normelor muntenesti" ale
limbii române literare, care, in primele decenii ale sec. XVIII, se im-
puneau cu multa putere in Moldova. Miron Costin a fost cunos-
cut de majoritatea urmasilor sE imediati in aceastä forma : cu o
limba care fdcea concesii importante normelor pe cale a se gene-
raliza ale limbii romane literare. Este insdsi linia pe care se dez-
volta limba literara in literatura scrisa de moldoveni Inca din prima
jumatate a sec. XVII.
Solutia preconizatä de noi nu reprezinta deci o reconstituire
hibrida, artificialä, i nu este nici o solutie de compromis.
Indeosebi pentru capitolele V, VII i partea finalä a cap. VI
(cam 2/5 din intreg capitolul), manuscrisele A, b1, RI i T au o
important5. exceptionala. Am vazut mai sus ea pentru aceste
1 Vezi i aparatul critic al textelor reproduse In anexä.

299

www.dacoromanica.ro
parti, care lipsesc in redactia cu 5 capitole (manuscrisele L, G,
I, P, B), P. P. Panaitescu a recurs la ms. N. 0 foarte sumar5.
comparatie intre manuscrisele A, R.1, b1, T i N se demonstreaza
cä manuscrisul N contine numeroase abateri de la textul de baza.
In tabelele comparative urmatoare vom prezenta numai citeva
fapte mai semnificative 1
(Cap. V) ins. A ms. R1 ms. b1
Bugac (p. 43/28) Bugac Bugiac
altele naruite (p. 43/30) id. id.
de-abiia (id.) de-abiia de abiia
si cum intr-alt chip a id. id.
fi nu poate (p. 43/34)
luam dovada (p. 44/22) luom dovada id.
dupa ce i-au descalecat id. id.
(p. 44/24)
care (p. 44/27) carea carea
iunii 22, dzice cä iuni 22, zice ca iunie 22, dzice ca
(p. 44/29)
cine ar fi stricat-o ? id. id.
(p. 44/34)
in cesti 14 ani id. intr-acesti 14 ani
(p. 44/35)
pentru sa inpiiadece pentru sä inpiedece pentru sa inpiiadece
calea tatarilor ca lea tatarilor calea tatarilor
(p. 45/17)
care asea suna (p. 45/26) carea asa suna id.
Publie Calpurnie id. id.
(p. 45/32)
tirgsorul Severinul tirgusorul Severi- tirgosorul Saveri-
(p. 46/8) nului nul
Sever (p. 46/9) id. Sevir
Aceii cetatui dzic galate- Si aceii cetatue zic Si acei cetatui dzic
nii Gherghina galatánii Gher- galatenii Gher-
(p.46/20) ghina ghine
ce mai gros (p. 46/22) id. id.
domni (p. 46/26) id. id.

1 Citatele din mss.: dup5. original. Pentru a nu incArca expunerea, trimitem

numai la MCDNM.

300

www.dacoromanica.ro
 Modificarile pe care le opereaza copistul B in ms. N sint
foarte variate: de la denaturarile fonetice piná la denaturarile
morfologice, lexicale i sintactice. Nu de putine ori textul devine
ininteligibil. Aceasta dovedeste nu numai lips5. de atentie, ci si
lipsa de culturä din partea copistului respectiv, si mai ales faptul
cà acesta nu cunostea chiar bine limba romana. Indiferent dad.
ms, T N

Bugac Bugeag
id. alte naruite
de-abiia de-biia
id. intr-alt chip a fi nu poate
id. luIm dovada
dupa ci au descalecat dupa ce au descalecat
care carii
lundi> 22, dzicea ca iuni 22 dzali cä
id. cini ar fi stricat ?

In cesti 14 ani acessti [sicl.] 14 ani

pentru ca sa s inpiedice ca- pentru sä impedice pe Mari cale
lea tatarilor 1 lor
carea asea sunä carii asa sintu
id. Poblie Calpurnii
tirgusorul Saverinul turnisorul Saverinului
Sevir Saver
gi acei cetatui dzic galatanii i acei cetati dzic Gherghina
Gherghina
ce mai gros si mai gros
id. domnii 2

1 Constructia ca s4 e scrisl interlinear (deasupra rindului); printr-o lithe

se indicä locul constructiei In context.
2 In context, cuvintul poate fi inteles i ca un pl. de la domnie.

301

www.dacoromanica.ro
fCap. VI) ms. A ms. RI ms. bl
un feliu de tonsura un feliu de tunsura un feliu de tunsura
mai adincu, la pelite mai adincu, la mai adinc, la pe-
apropiat (p. 51/30-31) pelita apropiat Eta apropiiat
lacuitorilor romani id. id.
(p. 52/19)
0 mutati ace§tia de id. 0 mutati ace§ti de
aicea la Maramor4 aicea la Mara-
(p. 52/20) moro
o au luatu (p. 52/30) id. id.
acmu (p. 52/31) id. id.
obiceaiurilor (p. 52/33) obiceiurilor obiCaiurilor
gropnita (p. 53/3) id. grobnita
i-ar dzice (p. 53/4) i-ar zice i-ar dzice
de dzicea (p. 53/5) de zicea de dzicea
cinta trimbita jelelor cinta trimbita je- id.
astrucarii (p. 53/6-7) lelor astrucarii
altor oameni de cinste id. id.
(p. 53/8-9)

contextul admite sau nu modificarile facute de copistul pártii

in discutie a ms. N, exemplele infati§ate aici sint concludente:
manuscrisul N este contraindicat pentru a fi folosit ca text de baza
al scrierii De neamul moldovenilor.
In comparatie cu ms. N, ms. T ne prezintä un text in general
foarte ingrijit. Transcriind manuscrisul pe care 1-au folosit 0 copi§-
tii lui Neculce, Theofan de la R4ca copiaza textul cu multa aten-
tie. Erorile sale sint putine 0 nesemnificative. Nu incape indoiald
ca intre doua manuscrise care reproduc acela0 original, editorul
modern trebuie s5. dea credit copiei cele mai corecte. In aceastä
privinta, ms. T sta pe acela0 plan cu mss. A, IZ1 0 b1, manuscrise
de baza. pentru orice editie critica a scrierii De neamul moldovenilor.
Din seria manuscriselor pe care nici C. Giurescu, nici P. P.
Panaitescu nu le-au avut in vedere, observdm cd mss. N8 (pentru
predoslovie 0 inceputul cap. I) 0 P stau pe acela0 plan cu mss.
LGIB, apreciate Inca de C. Giurescu drept indispensabile pentru
stabilirea textului de baza al redactiei de 5 capitole (pe care el
o credea singura autentica), iar mss. LI (care este 0 fragmentar),
S6, N9, Nu (de asemenea fragmentar) 0, pentru cap. I VII (cu
exceptia inceputului cap. I), ms. N8 au o important5. cu totul secun-
302

www.dacoromanica.ro
ms. T ms. N
un feliu de tunsura mai un fel de tunsur<5.> mai adincu
adinca, la pelita apropiata la tunsur<a>, pe linga pelita
apropi<at>
id. lacuitorilor, romanii
0 mutati ace§tia de-aice la sä mutas<5.> ace0ia de aice la
Maramor4 Maramora§
i d. o au luat-o
id. amu
obiceiurile [sic !] obiceilor
gropnita groapnita
i-ar zici ar dzice
di zeci 1 le dzic6
cinta trinbitale jelilor astru- trinbita de jele astrucarii [sic !]
carii
altoro [sic 1] oameni de cinste la alti oameni de cinste

dara. In ce prive0e primele doua mss. citate, fara indoial5. ca,

sub raportul autenticitatii, manuscrisul parizian, ms. P, este
superior ms. N8, in partea in care acesta urmeaza redactia de 5
capitole, dat fiind c5. ins. N 8, precum am vazut, cuprinde nume-
roase completari i stilizari ale originalului. In schimb, mss. 1.1,
S6, N9, Nn 0 (in partea copiatä dupa redactia de 7 capitole) N8
pot fi neglijate in operatia de stabilire a editiei critice a lucrarii
polemice a lui Miron Costin. Ultimele trei manuscrise citate, N 8,
N9 §i Nu, constituie totu0 surse de prima importanta pentru
stabilirea unei editii critice a cronicii lui Than Canta, alaturi de
ms. P 0 de alte citeva manuscrise 2.
Pentru a avea o imagine a diferentelor dintre copiile de ordi-
nul intii i pentru a exemplifica solutia propusa de noi, dam in
anex5. douä fragmente: inceputul cap. I 0 inceputul cap. V, cu
aparatul critic corespunzator. In aparatul critic am mentionat
totdeauna cazurile cind ms. R 1, spre deosebire de alte manuscrise,
se indeparteaza de original. Lacunele existente in redactia cu
1 Cuvintul e urmat de trimbig, fiind transformat deci In numeral.
2 Vezi Repert. mss., P. 122.

303

www.dacoromanica.ro
7 capitole le-am completat, asa cum a procedat si P. P. Panaitescu,
dupl redactia cu 5 capitole. Pentru a evidentia citeva dintre träsa-
turile distinctive ale ms. N 8, despre a carui pozitie singulara am
vorbit mai sus (II, § 1.1.1) am dat si variantele pe care le prezinta
acesta la textul din cap. V, desi aici ms. N 8 este o copie de mina
cel putin a noua!
Altfel, bineinteles, nu sintem pentru exces de eruditie in
aparatul critic al unei editii critice. Dupa. un sondaj ca cel intre-
prins de noi, prin care am vrut sa demonstram insa si gradul de
inrudire a unor versiuni putin sau de loc cercetate de catre editorii
lui M. Costin cu versiunile cunoscute (dintre care unele au fost
pe nedrept supraevaluate), editorul se poate limita la izvoarele
cele mai corecte, apelind doar in cazuri extreme la alte izvoare
(daca, in anumite locuri discutabile, versiunea acestora este mai
verosimila).

2.5. Intemeindu-ne pe observatiile expuse in §§ precedente

ale subcapitolului de fat'a (2. 0-4), deci pe analiza tuturor manu-
scriselor cunoscute ale lucrarii lui Miron Costin, De neamul moldo-
vendor, in 1967, la propunerea Editurii tiintifice, am publicat
mai multe fragmente reprezentative din scrierea mentionata aici,
in editia noastra selectiva Mir on Co st i n, Opere alese 1, care
reproduce de asemenea capitole mai importante din Letopiseful
Tdrii Moldovei 0 textul integral al viietii zumii. Editia citata.
a aparut la scurt interval dupa editia selectiva din cronica lui
Gr. Ureche 2, in aceeasi colectie (vezi partea I, § 4.2).
Principiile generale dupä care ne-am calauzit sint aceleasi
ca si pentru editarea operei lui Gr. Ureche.
In studiul introductiv, consacrat descrierii vietii si operei
lui Miron Costin, ne-a preocupat indeosebi activitatea carturarului
moldovean ca istoriograf si conceptia sa politica si sociala. Bazati
pe o critica riguroasa a textelor, si aici am incercat o reconsiderare
a limbii si stilului operei lui Miron Costin. In toate aceste consi-
deratii, un loc de frunte a fost acordat textului De neamul moldo-
venilor.
In Nota asupra editiei (p. 34-47) am expus motivele pentru
care am ales ca texte de baza manuscrisele indicate.
1 Vezi MCOA, ed. LO.
2 Vezi Ur ech e, ed. LO.

304

www.dacoromanica.ro
 editia inchinata lui Miron Costin este insotita, la subsol,.
de comentarii lingvistice i explicatii enciclopedice, iar in final
de variante, interpolatii i adaosuri (pentru De neamul moldove
nilor: p. 174-183), apoi de un glosar, fdra trimiteri la pagina,
care inglobeaza toate explicatiile lexicale din subsolul textelor.
Editia contine, de asemenea mai multe facsimile, dintre
care cloud. dupa manuscrise ale scrierii De neamul moldove
nilor, 0 de o sterna a manuscriselor aceleia0 scrieri.
Textul nostru, intemeiat pe o critic5. atenta a manuscriselor,
a incercat 55. elimine numeroase lectiuni gre0te strecurate in edi
tiile precedente i sS. corecteze mai multe glosari eronate, care
incepuserá s5. se incetateneasca in majoritatea editiilor moderne:
Prin faptul ca se orienteaz5. dupa principiile curente ale critich
textuale i c5., in consecinta, nu subestimeaz5. nivelul lingvistip
al textului, prin elementele noi pe care le aduce, editia noastra
se adreseaz5. aceluia0 cerc larg de cititori, ca 8i editia Grigore
Ureche. Inca in Nota asupra edifiei (p. 35) noi am considerat-o .
ca o etapä premergatoare pentru o editie completä i, bineinteles,
§tiintifica a operelor lui Miron Costin. Iubitorii culturii romAne§tx
vechi, ca i cei care vor sa se initieze in acest domeniu, gdsesc in
editia de care e vorba un ghid util.
Constituind o riposta la editii publicate de istorici de
prestigiu, critica curenta in general s-a abtinut de a o recenza..
E cu atit mai demn de relevat curajul celor citorva filologi care au
gast totu0 cuvinte de apreciere 1.

1 Vezi recenzia din Books Abroad" (Oklahoma S.U.A), vol. 42:

(1968), nr. 4, p. 572 (Augustin Maissen) §i aprecierile lui D.S. Neamtu
Ateneu" [Baca.u], 8, 1971, nr. 1, p. 5, 13), I.C. Chitimia (Probleme de bazd ale-
literaturii romdne vechi, Bucure§ti, 1972, p. 461).

20 Critica textuali i editarea literaturii romine vechi c. 941

www.dacoromanica.ro
 PARTEA A III-A

CRITICA TEXTELOR *I ISTORIA LIMB II.

PROBLEME DE ISTORIE A LIMBII ROMANE,
RIDICATE DE STUDIUL COMPARATIV
AL MANUSCRISELOR CRONICARILOR
MOLDOVENI

www.dacoromanica.ro
 0. INTRODUCERE

Par tea de fata are caracter aplicativ si complementar..

Plecind de la manuscrise miscelanee ce cuprind cronicile-
medievale moldovene, vom incerca sa schitam citeva probleme
de istorie a limbii romane pe care le ridica critica textualà.
In primul dintre cele trei studii de mai jos, pornind de la
ms. L° al cronicii lui Gr. Ureche, incercam sä. facem o delimitare
intre limba autorului si limba copistilor. Cercetarea particulari-
tatilor fonetice neromanesti pe care le contin paginile scrise de
cei doi copisti ai manuscrisului ne arata ca avem a face cu doi
ucraineni vorbitori ai limbii romane. Fonetismele lor apartin unui
grai ucrainean de sud-vest cu elemente poloneze. Ceea ce a
ramas nu este totusi nivelul limbii autorului. Examinarea auto-
grafelor lui Gr. Ureche, a unor acte semnate de el, apoi studiul
limbii literaturii române scrise in Moldova in acea epoca., ne arata
ca ms. respectiv mai contine o particularitate care pare a fi straind
autorului: genitivele feminine articulate de tipul: afieei, coteleei
(cu articolul neaglutinat). In acest caz se pare ca avem a face
cu o tendinta de arhaizare datoritä fie lui Simion Dascalul, fie,.
mai curind, unui copist posterior, probabil copistul modelului
transcris in ms. L°.
In cel de-al doilea studiu urmarim sä elucidam o chestiune
numai in aparenta foarte speciala, dar care angajeazä indirect
cercetarea limbii tuturor cronicarilor romani: cum se explica
particularitatile lingvistice si grafice ale copistului B al ms. rom..
253 de la B.A.R.S.R., stiind ca acest copist este unul dintre copistii
principali ai ms. respectiv ? Sub raport metodologic, in examinarea
3091

www.dacoromanica.ro
acestei probleme vom tine seamä atit de distinctia dintre limba
autorului i limba copistului, cit si de distinctia dintre particu-
laritatile lingvistice i grafice ale diferitilor copisti ai ms. men-
*nat. De data aceasta, apelul la dialectologia maghiarl (in
speta: dialectul ceangau) ne scuteste de a atribui lui Neculce
altor cronicari moldoveni particularitati care nu le apartin.
Cel de-al treilea studiu este o sectiune dintr-o sinteza: ne
intereseaza aici masura in care traditia manuscris5. a cronicii lui
Gr. Ureche si a lucfaxii De neamul moldovenilor a lui Miron Costin
reflect5. sau contribuie, prin interferente i confluente, la procesul
general de evolutie a limbii romane literare.
De fapt, critica textuala, atunci cind e aplicata cu pricepere,
este o sursa inepuizabila de probleme de istorie a limbii. In prin-
cipiu, cu cit traditia manuscrisä a unui text este mai veche si mai
bogata, cu atit problemele de limbä pe care le ridica sint mai
variate si mai complexe.
In anumite situatii, cind opera nu se pastreaza nici in auto-
graful autorului, nici in primele rinduri de copii, ci in copii de
mina cel putin a patra sau a cincea, critica textuala ne poate ajuta,
-prin conjectura, sa reconstituim trasaturile principale ale limbii
autorului. E cazul marii majoritati a cronicilor românesti medie-
vale. Critica textuald ne poate ajuta apoi sä determinam interpo-
latiile din traditia manuscrisä a unei opere i sä precizarn deose-
birile dintre limba i stilul autorului i limba i stilul interpola-
torului. Ne gindim in primul rind la cronica lui Gr. Ureche. Daca
opera s-a transmis in mai multe ramuri, avem suficiente elemente
ca sä determinam modificarile, inclusiv pe cele lingvistice, pe care
le-au operat diferiti copisti. Adesea limba copistilor poate fi descrisä
mai usor decit limba autorului. Exista i cazuri in care interfe-
rentele dintre limba copistului i limba autorului sint atit de
strinse, incit cele doua planuri nu se pot disocia sau, pur si simplu,
se confundä.
Si in cazul operelor lui Miron Costin, beneficiem de privi-
legiul ca posedam un act autograf, destul de amplu, al cronicarului,
deci un punct de reper pentru reconstituirea limbii autorului.
Cu toate acestea, complexele probleme de critics. textual 5. pe care
le ridica o editie stiintifica a scrierii costiniene examinate anga-
jeaz5. tot atit de complexe probleme de limba: compararea celor
doua redactii, care-si au fiecare propria traditie manuscrisa;
studiul interventiei lui Nicolae Costin in redactia a doua ; deo-
sebirile dintre limba lui Miron Costin i cea a lui Nicolae Costin,
310

www.dacoromanica.ro
in lumina textului De neamul moldovenilor in forma prelucrata.
in cadrul Letopiselului Tdrii Moldovei de la zidirea lumii al lui
Nicolae Costin, sint numai citeva dintre aceste probleme.
Cronica lui Neculce (impreunä cu 0 salmi de cuvinte) oferd
in schimb, lingvistului un gen cu totul deosebit de probleme.
Desi cea mai veche versiune cunoscuta astazi contine numeroase
interventii autografe, uneori destul de ample, ale autorului (toate
foarte evidente), prin numarul mare de copisti (nouä, din totalul
de 13 copisti participanti la reproducerea i intocmirea ms. N) ,.
care au particularitati lingvistice i grafice diferite, spiritul de
discernämint al specialistului trebuie sa porneascd investigatiile
nu de la textul lui Neculce, ci de la celelalte texte ale miscelaneului,
de la operele lui Miron i Nicolae Costin. Indeosebi cele cloud
lucrari ale lui Miron Costin pot fi urmdrite comparativ, in traditia
lor manuscrisa anterioara. Comparatiile de texte, pe aceasta
linie, ne-au scos la iveala fapte revelatoare pentru conturarea
profilului spiritual si a culturii lingvistice a principalilor copisti
ai miscelaneului. In lumina analizei deprinderilor lingvistice
grafice ale acestor copisti, studiul limbii lui Neculce, pe baza edi-
tiilor curente, nu mai apare ca o operatie atit de usor de realizat.
Insasi intocmirea unei editii stiintifice a operei lui Neculce devine
o intreprindere dintre cele mai dificile. Atit studiul limbii autorului,,
cit i alcatuirea unei bune editii sint ingreunate apoi i de un alt
factor: din ms. pus la punct prin colaborarea autorului, lipsesc
mai multe foi, uneori in grupuri compacte, cum sint cele de la
inceput, cu 0 samd de cuvinte i cu inceputul cronicii, apoi partea
finalä a cronicii i alte parti. Pentru acestea, editorul modern a
recurs (altfel nici nu putea) la copii ale miscelaneului neculcean
facute in familie, la aproximativ 20 de ani dupa moartea lui
Neculce, de un nepot al cronicarului, care a intervenit foarte des.
in text. Dar insasi limba acestui copist apare mult evoluata fata
de aceea a lui Neculce, in ciuda scurtimii intervalului de timp.
In consecinta, analiza textului autorului, in cazul cronicii lui
Neculce, trebuie sa se intemeieze pe o delimitare neta intre limba
autorului oi limba copistilor.
Evolutia limbii pe plan fonetic, morfologic, sintactic, lexical
stilistic, sau pe un plan mai complex, avind in vedere un grup
de microsisteme sau intreg sistemul limbii, ofera cercetatorului
textelor, vechi sau noi e indiferent, subiectele cele mai variate.
312

www.dacoromanica.ro
 Lucrarea de fata 0-a propus sa abordeze numai uncle aspecte
ale problemelor enuntate aici. Dar prin rezultatele la care a ajuns,
prin editiile tiintifice pe care le preconizeaza, editii intemeiate
pe studiul traditiei manuscrise a textelor, lucrarea noastra tinde
sa puna la indemina specialistului un util material de cercetare.
in acest capitol n-am vrut decit sa ilustram, prin citeva
exemple, ce orizonturi deschide aplicarea criticii textuale la ma-
nuscrisele vechi romanqti.

www.dacoromanica.ro
 1. LIMBA AUTORULUI 1 LIMBA COPIMLOR

1.0. In legatura cu ms. L° al cronicii lui Gr. Ureche s-a

acreditat, in timpul din urma, inainte de a se publica textul si
inainte de a aparea vreun studiu stiintific asupra lui, parerea ca
acesta ar fi, in sfirs'it, textul reprezentativ pentru limba lui Gr. Ure-
che. Oare e adevarat ?
Intocmai ca in cazul scrierilor românesti ale lui Miron Costin
si ale lui Dimitrie Cantemir si in cazul operei lui Ion Neculce, o
apreciere asupra cronicii lui Grigore Ureche ca document de limba
si ca opera literara este greu de facut, am putea spune chiar impo-
sibil, fara un studiu asupra circulatiei manuscriselor, asupra
felului cum s-a transmis textul originar si asupra modificarilor
la care a fost el supus de-a lungul secolelor. Ba, spre deosebire
de operele scriitorilor moldoveni mai sus amintiti, studierea cro-
nicii lui Ureche intimpina dificultati incomparabil mai mari,
deoarece textul initial n-a suferit numai modificari limitate la
fonetica, vocabular, morfologie, ci si modificari mai profunde,
de ordin redactional. Trecuta. prin filtrul mai multor rinduri de
interpolatori, copisti si compilatori, cronica lui Ureche a avut,
in plus, si nesansa de a fi fost obiectul unui act de piraterie literara.
Dad, astazi problema paternitatii cronicii poate fi consi-
derata, in linii marl, rezolvata si incheiatä, cea a stabilirii tuturor
interpolarilor, adaugirilor si denaturarilor, pe de o parte, si a
tuturor adaptarilor fonetice, lexicale si morfologice si a stilizarilor,
pe de altä parte, nu a fost decit partial rezolvata. Am vazut ca,
tinind seama de filiatia manuscriselor, interpolarile si toate modi-
licarile operate de la al doilea rind de interpolatori incoace, pot
313

www.dacoromanica.ro
fi usor depistate, intii prin compararea ramurilor principale de
manuscrise, apoi prin compararea manuscriselor din interiorul
fiecarei ramuri tinind seama de versiunea-prototip a ramurii
respective.
Consensul principalelor ramuri (deci: M, L 0 A) reprezinta,
in esenta, versiunea lui Simion Dascalul, cdruia i se datoreste
primul rind de interpolari. Prin critica interna a textului, prin-
cipalele interpolari ale lui Simion Dascalul au putut fi si ele deli-
mitate. Sub raport redactional, textul ramas este insa versiunea
initiald a lui Grigore Ureche? Interventiile lui Simion Dascalul
se reduc numai la interpolari ? FAra sa mai vorbim de adaugirile
sale, transcriind textul lui Ureche, Simion Dascalul n-a intervenit,
oare, 0 in structura fonetica si morfologica a cuvintelor, in voca-
bularul si-n sintaxa cronicii ? Nu cumva lui trebuie sa-i atribuim
acele nume proprii straine (mai ales poloneze) denaturate si,
eventual, si alte denaturari ale originalului? Sau e vorba, in toate
aceste cazuri, de interventiile unui copist neglijent, ulterior, al
cdrui manuscris a stat la baza versiunilor lui Misail Calugarul
si Axinte Uricariul si a versiunii lacunare (L) ? Iata o serie de
probleme de principiu, legate de insasi evaluarea lingvistica, sti-
listica si literara a textului cronicii.
Din cele expuse de noi mai sus s-a vazut ca, prin conver-
genta datelor oferite de critica textului cu informatiile externe,
Simion Dascalul trebuie considerat drept un falsificator stingaci
si un uzurpator. Un asemenea scrib" care, din orgoliu personal,
urmarea A.-0 insuseasc5. fraudulos paternitatea unei opere valo-
roase din atitea puncte de vedere si care, in mod cu totul nein-
teligent, a adus cronicii completari contradictorii si confuze, nu
credem ca a mai avut interesul sä intervina cu modificari chiar
in textul lui Ureche, pe care-I transcria. in meseria lui posibila
de secretar al unui mare boier, Simion Dascalul era obisnuit cu
copierea 0 cu redactarea de acte oficiale. De aceea, credem ca
in partea copiat5. dupa versiunea lui Ureche, Simion Dascalul
a reprodus cu fidelitate textu/. Fiind si el moldovean si tthind
in acelasi mediu social si. lingvistic in care a trait cronicarul, nu
credem ca e cazul sä mai punem problema unor eventuale adap-
tari la sistemul unui alt grai. Simion Dascalul cunostea probabil
si limbo. polona. Denaturarile de nume proprii straine (poloneze)
s-ar putea deci sä nu-i apartina. Dupa parerea noastra., pentru
majoritatea denaturarilor de cuvinte si de date si a omisiunilor
posibile de cuvinte, de grupuri de cuvinte, de rinduri sau, eventual,
314,

www.dacoromanica.ro
de pagini, trebuie sa admitem interventia unui copist ulterior.
Copia defectuoas5. a acestuia a stat la baza versiunilor lui Misail
Calugarul 0 Axinte Uricariul 0 a versiunii lacunare. 0 asemenea
copie intermediara fusese imaginatä 0 de Constantin Giurescu 1,
dar dinsul pleca de la ideea gre0t5. ca Simion Dascdlul este autorul
propriu-zis al cronicii in forma in care poate fi ea reconstituitä.
Dupa pärerea noastrd, trebuie sa admitem astazi ca prima
copie a versiunii interpolate de Simion Dascalul se caracteriza
printr-un scris dificil (greu de citit, cu confuzii de litere, probabil
0 cu anumite completari marginale ale unor lacune observate etc.).
Datoritä acestui fapt, toate copiile ulterioare, adica manuscrisele
reprezentative ale fiecarei ramuri, contin, in proportii diferite,
erori grave, fie de lectiune, fie preluate din copia-prototip. Aa
ne explicam de ce unele erori slat generale in toate manuscrisele,
mai ales in legatura cu anumite nume proprii sträine (de ex. :
Sfirschii sau Sferschii, in loc de Sfierciovschii; Gargovetchii, Gar-
govelschi, Gargovi6kii, in loc de Tarnovetchii etc.). ,Ea ne explicam
de ce, intr-o serie de alte cazuri, lectiunea corectä sau completarea
unei lacune este oferità numai de una dintre cele patru ramuri
ale stemei, ramura care fapt semnificativ ! nu este insa
totdeauna aceea0 (de ex. : vilfci A 1, fata de denaturarile virf A 2,
virvu L ° M 1 M 3 ; la Roscani M 1 M 3, fata de omisiunile din ramurile
A 0 L). In ipoteza ca Misail Calugarul, Axinte Uricariul sau even-
tuali cop4ti ulteriori, vor fi avut in fata, pe linga copia-prototip,
0 o versiune mai veche, mai apropiata de originalul lui Ureche,
deci mai scutita de erori, ne intrebam de ce nu au corectat tot-
deauna erorile vizibile, de ce nu au completat totdeauna lacunele
existente 0 de ce nu au parasit copia mai nota in favoarea celei
mai vechi ? Raspunsul nu poate fi decit unul singur : copiile mai
vechi, anterioare copiei defectuoase de la care pornesc toate ver-
siunile cunoscute, sau disparusera, sau, dacä unele se vor mai fi
pastrat, ele nu erau accesibile.
Nu e mai putin adevarat ca nici autograful lui Simion Das-
calul nu a putut fi scutit de eventuale erori, omisiuni etc., oricit
de priceput ar fi fost acesta in copierea de acte.
Aa incit, dupa parerea noastrd, textul reconstituit prin
compararea versiunilor principale (M, L, A), prin eliminarea
interpolarilor cunoscute ale lui Simion Dascalul 0 prin corectarea
1 C. Giuresc u, Noui contribuliuni ..., ed. cit., p. 9.

315

www.dacoromanica.ro
numelor sau datelor denaturate, reprezinta, sub raport redactional,
textul cronicii lui Grigore Ureche.
In lumina unei asemenea traditii manuscrise, numai faptul
ca L° este o copie cel putin de mina a patra, ar trebui sa puna
sub semnul indoielii autenticitatea reproducerii intr-o perioada
cind, in Tarile Române, copi0ii, fie ei chiar caligrafi de meserie,
nu exceleaza nici prin cultura, nici prin atentie.
Mergind direct la textul ms. L°, constatam cal acesta, sub
raport lingvistic, este foarte inegal. Fara indoiald, ms. L° oglin-
dete un strat mai vechi de limba, foarte apropiat, in bunà masurã
identic cu acela al contemporanului lui Gr. Ureche, mitropolitul
Varlaam 1, dar este, in ace1a0 timp, un text cu numeroase inadver-
tente, dintre care, destul de multe, scot in relief o baza de arti-
culare straina, 0 tot a.a de multe constituie erori de limba rom'Ana.
Oare aceasta este limba lui Grigore Ureche ?
Pentru a ne face o imagine despre limba cronicarului sfetnic
al lui Vasile Lupu, trebuie sa.' apelam la autografele pastrate de la
el pina as-CA.2i. Dintre documentele conservate la B.A.R.S.R.,
cunoa0em un autograf al lui Gr. Ureche: docum. nr. CXXXVIII/1
din 20 decemvrie 1627. Referindu-ne mai jos la acest text, vom
avea in vedere, pe un plan secundar i cu titlu de control, alte
cinci documente din acela0 depozit, care, fair5. sa fie scrise de
Gr. Ureche, poarta semnatura lui (alaturi de alte semnaturi),
0 anume docum. nr. DCCLXXVII18 din 9 febr. 1636 ; docum.
nr. CXLI/120 din 1 noiembr. 1640 ; docum. nr. XLIII147 din
1 4 mai 1641 ; docum. nr. CCCCLXVII/23 din 20 mai 1641 i docum.
nr. DCCLXXVII/5 din 21 ian. 1644. Apreciem cd aceste documente
pot fi socotite caracteristice pentru limba mediului social in care
traia cronicarul, ca i pentru deprinderile graf ice i ortograf ice
ale epocii 2.
In cele ce urmeaza, vom incerca sà facem o difercntiere
intre limba autorului 0 limba copi0ilor, tinind seama, pe de o
parte de elementele pc care ni le furnizeaza ms. L°, pe de alta
parte de autograful lui Gr. Ureche, de actele doar semnate de
1 Vezi capitolul nostru despre limba Cazaniei lui Varlaam, In ILRL 12.
p. 119-132. Cf. si studiul nostru Noi elemente.
2 Pentru simplificarea aparatului, toate trimiterile la documentele de mai
sus vor fi reduse la sigla doc., urmath de data calendaristicà corespunzãtoare, de
indicarea rindului, iar la ultimul document (care e de 2 pagini), de indicarea paginii
r°, v°) §i a rindului (de ex.: doc. 20 XII 1627/2, respectiv doc. 21 I 1644/r°10).

316

www.dacoromanica.ro
Gr. Ureche si de limba tipariturilor mitropolitului Varlaam. Ne
vom opri numai la citeva fenomene pe care le considerdm mai
semnificative. Dat fiind ca nu ridica probleme in textul nostru,
vom lasa de o parte fapte de limba ca fonetismele g 0 dz, altfel
bine cunoscute in scrierile românesti din Moldova, in epoca res-
pectivd.
La nivelul celor citorva fonetisme si al faptelor de morf o-
logie examinate mai jos, materialul in general nu e concludent
pentru a face o distinctie intre limba cronicii lui Gr. Ureche si
limba interpoldrilor lui Sim. Dascalul si nici intre partile scrise
de cei doi copisti ai ms. L°. /litre limba cronicarului si cea a inter-
polatorului, care alcatuiesc un plan relativ omogen, existä totusi
o deosebire in ce priveste raportul dintre frecventa formei popu-
lare" 0 a celei literare" a adjectivului si pronumelui demonstra-
tiv al apropierii. Desi, in multe privinte, planul limbii copistilor,
care este si el in general omogen, concorda cu planul lingvistic
al textului cronicii, printr-un complex intreg de particularitati
de grafie si de fonetica si prin fapte de morfologie si sintaxa,
copistii isi tradeaza in mod manifest prezenta, adaugind textului
cronicii träsaturi straine limbii autorului.

1.1. LIMBA AUTORULUI

1.1.1. Fonetica. Relevarn citeva fonetisme curente sau
populare:
a) Desi pe la mijlocul sec. XVII i in pozitia e este notat,
in tipariturile si mss. romanesti, prin t sau A (in pozitie initiala
chiar ra), anumite scrieri cu elemente de limba vorbitä mai nume-
roase ne dovedesc Ca notatia cu t 0 A (respectiv ia) este tradi-
fionala, deoarece t 0 Rt (13) alterneaza, in pozitia mentionatä,
uneori in aceleasi cuvinte, cu E (e) 1. Alternanta in discutie apare,
sporadic, si in ms. L°. Prin frecventa sa foarte redusa, noi apre-
ciem ca notatia cu i apartine copistilor, dar ea consemneaza
o realitate fonetica mai veche, curenta in Moldova Inca in timpul
vietii lui Gr. Ureche, daca nu si mai inainte. Vom da aici numai
citeva exemple cu notatia * si Rt: trkne ptio (f. 1 r 0/8), mtpuo
(f. 43 r 0/8), noatcTia (f. 1 r 0/5, 55 v 0/8), el. ,notitipt (f. 59 v °),
nrktrknin (f. 67 r °), iituA (f. 148 r 0/11) etc. etc.; nooRtive (f. 29

1 Vezi lucrarea noasträ Noi element&

317

www.dacoromanica.ro
 (f. 165 v 0), *am (f. 182 v 0/7) etc. ; gptmt (f. 32
r °), KoirnpinicRict
v 0/3) i npihmt (f. 65 r 0/3), allhCTI (f. 63 r 0/14) i aracTE (f. 64
v 0/11), ACTE (f. 62 v 0/14, 64 r 0/2) i lavrt (f. 59 v 0/7, 60 r 0/15,
62 v °/11).
Notatii cu t: de aceea (Attiex, f. 29 r 0), este (IcTI, f. 59 v0/17),
sei protiveste (f. 74 r 0/2), pre de-aceea parte (... AttaA..., f. 79 r 0/6),
de-a-1 si crederea (... KpiAlpih, f. 151 r °/14-15).
In autograful lui Gr. Ureche: sptio, Aipta, nvitTt,
nptirrpmitra, ci, Ha ArItUE etc. (doc. 20 XII 1627).
In interpolarile lui Simion Dascalul: matcrt (f. 3 v 0/14) -
atitcrt (f. 3 v 0/18), atitiri (f. 3 v 0/12) - ofFIT(341,11ARt (f. 133 v 0/13),
101M11 (f. 126 r 0/3), nontvritt (f. 126 r 0/10). Notatii cu t: npt
ALIETI locuri (f. 6 r 0/2).
In documente semnate de Gr. Ureche: giupintsei (doe.
9 II 1636/13), 4Litc,rt (ib. /16), Atiptirrt (ib./17), pentr - aWkItt
(doc. 1 XI 1640/10), Aptct (doc. 20 V 1641/16), set' vor altge
(doc. 21 I 1644/v0 6) ; IiICTE (doc. 9 II 1636/14 ; 14 V 1641/8 ; 20
n
V 1641/10). Notatii cu I : AHPETE ocine (doc. 21 I 1644/r° 6).
b) Palatalizarea labialelor este atestata cu totul sporadic:
sd le hie de inaildturd (f. 1 r 0/7; 3 pl.), herul fdriei (f. 4 v °/10), chiz-
mindu (f. 1 r 0/12, 1 v °/9-10), iaste chizmitu (f. 126 r 0/2). Predominä
forrnele cu labialele intacte: sil sei asemene fierilor (f. 1 v 0/8),
fierbing (f. 2 r 0/19), de nu sd vei fi si nemerit (f. 2 v 0/4), cela ce va fi
inteleptu (f. 2 v 0/5), o fiard (f. 4 v °/5), fiindu 0: fiara obositif (f. 4 v°/8),
fiindu (f. 5 r 0/2, 5 v 0/14), bine (f. 5 v 0/2), miercuri (f. 13 v 0), cópil
(f. 20 r 0/3), fiind (f. 24 v 0/10), pierdzindu (f. 52 v°/15), fiindu-ne
(f. 55 v °), de vor Peri (f. 71 r 0/13), pieru (f. 148 r °; 3 pl.), sd fie
plecat (f. 78 v 0/15 ; 3 sg.), pre fiiu-sdu (f. 150 v°/7), di-a mai firea
viu (f. 150 v 0/20), sd fie dzisu (f. 151 r 0/9 ; 3 sg.), piatrd
(f. 179 v°/19).
In autograful lui Gr. Ureche se intilnete forma hie de dota
ori, iar miei (cu labiala conservatd) o data: sei hie dunznealui
volnic (doc. 20 XII 1627/8) ; sd-i hie tocmala noastrd inteiritd (ib./9) ;
pdrinfii miei (ib. /3). In schimb, in documentele semnate de Gr. Ure-
che se intilnesc numai forme cu labialele nepalatalizate: o falce
de vie (doc. 9 II 1636/10) ; ocini si vii (ib./17) ; sd le fie dumnilor-
sale (ib./17) ; s-au vinit (doc. 21 I 1644/r 0 18-19 ; v ° 1).
In interpolarile lui Sim. Dascalul: cu un her aprinsu (f. 6 v°/7),
sci nu le hie a piiarde si creiiia (f. 7 v 0/19), ce-au chizmit 1...f allii
318

www.dacoromanica.ro
(f. 3 r 0/7-8), chizmindu (f. 3 v0/17), iaste chizmitu (f. 126 r 0/2).
Forme cu labialele intacte: sd fie (f. 3 r 0/10), poate fi (f. 3 r 0/20;
loc. adv. probabil"), poate fi adevdratd (f. 7 v0/4), fiindu (f. 9
v 0/10), stupi (f. 9 v 0/13), fierile (f. 10 r 0/1), sd fie fost (f. 10 r 0/21).
c) Alternanta dintre i (forma veche) 0 i (forma noua, popu-
lara), dupä semioclusiva f: tinutul (f. 78 v°/19, 79 0/6), finutul
(nsTsn, f. 78 v°/3). De0 autograful lui Gr. Ureche inregistreaza
de douä oH doar forma mai veche, finutul (doc. 20 XII 1627/4, 6), in
documentele semnate de Gr. Ureche, alaturi de forma mai veche, care
e predominanta (0 care se va impune mai tirziu ca norma in limba
literara) apare, mai rar, 0 forma mai noua (care se mentine in
graiurile populare si in epoca moderna): tinutul (doc. 14 V 1641;
20 V 1641/10 ; 21 I 1644/4, 14, 15-16, 16, 17, 18, 20, 22, 23, 24 ;
ib. v 0/2, 3, 7, 8) 0 tinutul (doc. 9 II 1636/7, 14; 1 XI 1640/6), au
linut (doc. 1 XI 1640/14; 3 sg.).
d) Alternanta dintre fonetismul mai vechi 0 cel nou, la
unele conjunctii 0 prepozitii: deaca (Attu, f. 58 r 0/18), diaca
(Amu, f. 4 v 0/9) §i deacd, forma totu0 rail (Attcx, f. 69 v 0/10) ;
prespre (,--, yard, f. 55 v °) 0 (mai frecvent) pespre ( - Nistru
f. 4 r °/9).
In interpolärile lui Simion Dascalul: diaca (Ar4K4, f. 3 r 0/13),
pespre ( - mung, f. 6 r 0/7 ; - Nistru, f. 7 r°/9). Cf. deac-am vddzut
(Atum..., f. 3 v 0/10).
e) Aglutinarea foarte frecventa a prepozitiilor pre 0 de
la pronumele (0 adj.) demonstrative acela-aceea, acelcqi 0 la alte
cuvinte incepatoare cu a-, fenomen caracteristic limbii vorbite:
pre-acele locure (npttrkm..., f. 56 r °/7-8), pre-aceea std (npttitm...,
f. 57 v °), pre-aceea vreme (nptirkirt..., f. 65 r °), pre-acelea vremi
(npivitnAl... f. 67 r °); di-au scris (mat3..., f. 1 r 0/4; de au..."),
de-ale noastre (Atm..., f. 2 v 0/1).
In autograful lui Gr. Ureche: de-am schimbat (Atm...,
doc. 20 XII 1627/3).
In interpolarile lui Sim. Dascalul: pre-acei tdtari (nptLuti...,
f. 7 v °/7), pre-acelcqi (nptqtneuni, f. 9 v 0/13).
f) Prepozitia pentru (prentru ) in sandhi: pentr-aceasta
(f. 5 r 0118), pentr-aceea (f. 56 r °, 58 v °).
In autograful lui Gr. Ureche: prentr-aceia (doc. 20 XII
1627/7).

319

www.dacoromanica.ro
 In interpolarile lui Sim. Dascalul: pentr-aceea (f. 3 r 0/8,
3 v 0/10, 6 r °/18; ruitTpeatih, f. 133 v 0/13).
In documentele semnate de Gr. Ureche: fientr-aceea (ruHTp-
egtia, doc. 1 XI 1640/10).
Prin urmare, autograful lui Ureche ne adevere0e ca, de
fapt, cronicarul folosea prepozitia pentru in forma sa arhaica:
prentru. Atit documentele scrise de altii dar semnate de Gr. Ureche,
cit 0 cea mai veche copie cunoscutä a cronicii redau insa prepozi-
tia in forma sa mai noua, pentru, forma care, desigur, era uzuala
in Moldova inca in timpul vietii cronicarului (cf. pentru credinfa,
doc. 9 II 1636/16). Se pune deci problema, deocamdata insolubila,
dad., in cronica, Ureche a folosit forma arhaizanta prentru sau
forma curenta pentru. In prima ipoteza, in mod automat, trebuie
sa admitem ca toate copiile pastrate redau o forma modernizatä"
a prepozitiei in discutie.
1.1.2. Morfologie. Alaturi de citeva fenomene vechi, care
Inca persista in epoca, mentionam tendinta de impunere a unor
forme noi 0, de asemenea, concurenta dintre fapte ale limbii
literare 0 fapte ale limbii vorbite, concurenta care se mentine
0 astazi:
a) Pluralul unor substantive feminine, cu a din tema meta-
fonizat in a, este curent : aril (f. 2 r °), cetafile (f. 5 v°/9 10). Forma
mai veche, cu a conservat, de0 sporadica: cartile (f. 13 v °), ne
arata c5. procesul impunerii formei noi nu s-a incheiat.
La Simion Dascdlul: ceirtile (f. 3 r 0/15).
b) La substantive, marca mai veche de pl. neutru -ure,
alterneaza, in mod curent, la amindoi copi0ii, cu forma mai nou5.
-uri: multe locure (f. 2 v 0/3), pre-aiaste locure (f. 4 r 0/14), locure
desfdtate (f. 8 v 0/3), pre-acele locure (f. 56 r °/7-8), pre multe locure
(f. 179 v 0/20), lucrure (f. 2 v 0/9), alaturi de doao locuri (f. 56
v 0/6), la locurile sale (f. 9 r 0/7).
In interpoldrile lui Sim. Dascalul: pre-aiaste locure (f. 6 r°/4),
doa4 locure (f. 6 v 0/17), pre-acestea locure (f. 8 r 0/20), de pre-aiastea
locure (f. 8 v 0/20), locure desfatate (f. 9 v 0/6), lucrure (f. 2 v 0/18),
pre aceste locuri (f. 6 r 0/2), lucrurile (f. 3 r °/18-19), alaturi de
locuri de sate (f. 8 r 0/3-4), tirguri (f. 8 r 0/4).
c) Pronumele 0 adjectivul demonstrativ al apropierii este
inregistrat in dou5. variante: varianta literara" acesta, aceasta,
0 varianta populara" aesta, aicea, care alterneaza in mod
520

www.dacoromanica.ro
curent. Urmarind aproximativ 60 de pagini de text continuu
multe alte pagini razlete In ms. L°, nu am putut desprinde anumite
preferinte pentru o varianta sau cealaltä in raport cu functia
morfo-lexicalk cu functia sintactick cu topica, cu genul, numärul
sau cazul sau in raport cu contextul fonetic. Data fiind i frecventa
deosebit de ridicat5. a acestei categorii morfo-lexicale in cronick
in cele ce urmeaza vom da numai citeva exemple, pentru a ilustra
principalele forme pe care le au §i principalele contexte in care
se afla cele douá variante: pre-aiaste locure (f. 4 r °/14), sd fdcea
rdzboae pre-acesta kc (f. 5 v 0/16), de-aesti Mari f. 18
r 0/14), Scrie letopiseful cest mulduvenesc (f. 24 v 0/9), Aestu .tefan
vodei au domnit... (f. 55 v °), V dzduhul aestii fun (f. 60 r°), aestu
nume (f. 61 r 0/4), de fire numele acestuia (ib./5), sd afld acesta la
istoriie scris (f. 61 r °), Aestea nu ldcuescu in casd (f. 62 r °), ca-este ce-i
vedem noi (f. 63 r 0/9 ; din ca+aestia), de aiaste a tdtarilor (f. 63 r 0/14),
acesta nume (f. 64 r 0/7), i aiaste s-au lucrat (f. 64 v 0/11), p:
acesta cu acelasi mestersug s-au apucat (f. 64 v 0/14), Aesta [...] au
fdcutu rdzboiu (f. 65 r 0/10), Acesta, acoperindu gindul sdu... (f. 65
r 0/19), Dupd moartea aestuia (f. 67 v 0/10), Aesta au luat Alcaprul
(f. 68 r 0/9), aestora le dzic agèmoglani (f. 69 v 0/8), Dupd aeste, cei
de apoi mdrgu... (f. 70 r 0/11), de-este nu-s putini (f. 71 r 0/17 ; din
de + aestia), in dzilele acestui Pdtru vocla (f. 179 v 0/14).
In interpoldrile lui Sim. Dascalul, varianta populara" se
intilnete, in ms. L°, deosebit de rar. Predominanta este varianta
literara": veidzindu noi aceasta, cc su pdruseste aceastd insdmnare,
socotit-am ca su nu lusam acestu lucru nesdvirsit (f. 2 v 0/20-21),
acesta lucru sd fie deplin (f. 3 r 0/10), fire aceste locuri (f. 6 r 0/2,
in titlul unui capitol), pre-aiaste locure (f. 6 r 0/4, in prima fraza
a capitolului), i-au trecut muntele in ceasta lard (f. 6 v 0/15), scos-au
si pre cestea Mari (f. 6 v 0/19), aceastd poveste (f. 8 r 0/7, 9 r °/19-20),
tdtarii de pre-acestea locure (f. 8 r 0/20), de pre-aiastea locure (f. 8
v 0/19-20), letopiseful cestu mulduvenescu (f. 9 v 0/4).
Autograful lui Gr. Ureche (doc. 20 XII 1627), intimplator,
nu consemneaza nici una dintre cele doua variante. In schimb,
actele semnate de fostul demnitar al Moldovei oglindesc concu-
renta dintre cele doua variante, intocmai ca paginile cronicii
propriu-zise: cu aceasta scrisoare a noastrd (doc. 9 II 1636/4), dcim
stire cu iastd scrisoare a noastrd (... mcvk doc. 1 XI 1640/4),
i aiastd parte nu s-au pus la inpurteald (ib./7), murturisim cu
iastd scrisoare a noastrd (doc. 14 V 1641/4), intr-acesta adevdrat
21 Critica textuali i editarea literaturii rornane vechi c. 941 321

www.dacoromanica.ro
zapis (ib./12; doc. 20 V 1641/15), marturisim cu iastd scrisoare
a noastrd (doc. 20 V 1641/5), Aiasta scriem i mdrturisim (ib./17),
m-am prilejit intr-aiastd tocmald (ib./18), mdrturisim cu aceastd
scrisoare a noastrd (doc. 21 I 1644/r ° 4). Relevam, in documentele
citate, si forma scurta a fern. sg. aiastd: iastd, desigur, specifica
limbii vorbite.
Data fiind realitatea lingvistica pe care ne-o prezinta docu-
mentele de mai sus, sintern indreptatiti sa afirmam ca concurenta
dintre cele douà variante ale pronumelui i adjectivului demonstra-
tiv al apropierii, asa cum apare ea in paginile ms. L°, corespunde
limbii autorului.
Varianta populara aesta, aiasta este inregistrata, pentru
Moldova, si in secolul precedent 1. Faptul cä Varlaam foloseste,
In Cazania sa, numai tipul acesta, aceasta 2, ne intdreste con-
vingerea ca. in Moldova, in epoca, se facea o distinctie stilistica
intre cele doua variante. Un text solemn, care urma sa fie citit
in biserica, reclama varianta literara", altfel, cunoscuta si in
limba vorbita. Pe cind textele profane", cum sint cronicile ne-
oficiale, actele de posesiune, sau chiar unele texte eclesiastice neli-
turgice 3, erau deschise, mai mult sau mai putin, uzului curent.
In limba vorbitä, dupa toate probabilitatile, era preferata varianta
populara.
d) Din cadrul flexiunii verbale, relevam numai constructia
de optativ prezent, pers. 3 sg. si pl., cu auxiliarul in forma sa mai
veche, ard (inainte de a deveni ar): di-ard ti (Ampa...., f 48 v °;
.

3 sg.), o ard bdga (... dpx... ib. ; 3 sg.), ard face (epic ..., f. 58
v 0/14 ; 3 pl.), di-ard rdbda (Arapx..., f. 62 r 0/9 ; 3 pl.), nu li-ard
sta innainte (... nup,s..., f. 62 r°/10; 3 sg.), nu i-ard priimi (... iapx
...,f. 69 r °/18-19; 3 pl.), ard putea (apA..., f . 78 v°/12 ; 3 sg.).
E interesant de remarcat ca Varlaam, in Cazania sa,
foloseste auxiliarul respectiv intr-o forma mai veche: are (are
hi, are putea) 4. E greu de spus dacd are este la Varlaarn o arhai-
zare sau dacä ard din ms. L° reprezinta o modernizare a lui are
din textul initial al cronicii. Nici autograful lui Gr. Ureche, nici
actele semnate de el nu atesta vreo constructie de optativ pre-
zent.
1 Rosetti, ILR, p. 541.
2 Capitolul nostru In ILRL 12, p. 120-121.
3 Vezi i studiul nostru, Noi elernente, p. 82, nota 19.
4 VeZi ILRL 12, p. 121.

322

www.dacoromanica.ro
 1.2. LIMBA COPISTILOR
1.10. Am anticipat deja ca cei doi copisti prezinta o serie
de deprinderi comune de grafie si de limba. Fenomenele dominante
pe care le vom prezenta mai jos se intilnesc si in partea scris5.
de copistul A, si in cea scrisä de copistul B, de aceea nu le vom
expune diferentiat, pe persoane. Iar celelalte fenomene, ilustrate
de exemple sporadice, intilnite fie la un copist fie la celalalt, nu
sint concludente pentru a face o distinctie intre deprinderile gra-
fice si lingvistice ale unui copist si ale celuilalt. Dealtfel, dup5.
cum vom vedea, cazurile izolate se subordoneaza fondului deprin-
derilor dominante, care sint comune.
Luate izolat, complexul de erori de grafie sau fiecare deprin-
dere dominanta (fonetica, morfologica sau sintactica) in parte,
acestea ar putea fi considerate ca niste abateri oarecare, banale,
intilnite in mod curent in mss. vechi si independente de faptul
daca textul pe care il scrie copistul este in limba materna sau
este intr-o limba str5ina.
Dar daca consideram toate aceste trasaturi in bloc si daca
tinem seama si de istoria lingvistica a Moldovei, vom vedea cal
exista un fir rosu: ambii copisti au fost ucraineni, dintr-o zona
de contact direct cu limba poloneza. Desi caligrafi desavirsiti,
cu un simt artistic egal de dezvoltat si mult superior marii majo-
ritati a copistilor de texte romanesti din jumatatea a doua a sec.
al XVII-lea, ei au filtrat anumite trasaturi fonetice, anumite
cuvinte (chiar unele dintre cele mai frecvente) sau anumite con-
structii morfologice si sintactice, prin sistemul kr lingvistic. In
lumina acestui sistem aloglot, erorile de grafie, care sint si ele
foarte numeroase, devin usor explicabile.
Particularitatile de limba pe care le expunem in continuare
si care apartin celor doi copisti, constituie o abatere de la sistemul
limbii române. Ar putea fi luata in discutie doar paternitatea
complexului de fapte aberante. Pentru ca cu greu ne putem imagina,
in aceasta epoca, o copie perfecta, fotografica", si, mai ales dato-
rita numarului mare de erori de grafie care sint posibile in primul
rind la un strain care nu stäpineste bine limba romana, noi sustinem
cä autorii complexului de fapte aberante sint copistii A si B ai
ms. L°, si nu copistul sau copistii modelului dup5. care a fost reali-
zat ms. L°, si nici, eventual, Simion Dascalul.
323

www.dacoromanica.ro
 1.2.1. Fonetica.
1.2.1.1. Fenomene dominante.
a) Transformarea lui 6 0 a lui Lol- in u, sporadic in anu-
mite cuvinte §i aproape regulat in Moldova i moldovenesc. Exem-
ple : cirnpii Davivului (f. 55 v °; e vorba de Dapv, astazi Thwiva,
ora.. in Ucraina subcarpatica), Udriiu (f. 69 v 0/4 ; pentru Odriiu,
nume ob4nuit atunci pentru Adrianopol), de nevoia daturniciloru
(f. 187 r 0/19). Numele foarte frecvent Moldova e notat in mod
curent Mulduva, foarte rar Molduva, iar nwldovenesc i moldoveni
devin mulduvenesc i mulduveni (rar muldoveni). Exemple : lucru-
rile Tdriei Mulduvei (f. 1 v 0/11), Predosloviia desalecdriei a
Tdriei Molduveei (f. 3 v °/21), Mulduvei (f. 4 r 0/5 ; dat.), desailecarea
Tdriei Mulduveei (f. 8 r° /6, 10 v°/1), apa Mulduvei (f. 8 v 0/9), domni-
lor Tdriei Mulduvei (f. 11 r °/2), Tara Mulduveei (f. 51 v °/6,69 r 0/
4-5), Mulduva (f. 4 r 0/20, 148 r 0/8, 184 r 0/9), Tara Mulduvei
(f. 179 v 0/15), limba mulduveniascd (f. 4 v 0/17), letopiseful cest
nzulduvenesc (f. 24 v 0/9), letopisetul nostru cel mulduvenescu (f. 2
r °/4 5), letopiseful cestu mulduvenescu'(f. 3 v 0/4 5), mulduvenii
(f. 4 v 0/2), De ijderdniia muldovenilor (f. 5 v °/21 6 r 0/1).
E interesant de remarcat mentinerea lui o in Molda, forma
care este opusa net lui Mulduva, cu toata relatia etimologica
dintre Molda 0 Moldova, relevata de cronicar. Pentru opozitia
dintre forme, reproducem pasajul respectiv, in care, fiind vorba
de descalecarea. Moldovei, Ureche aratä. cum au urmarit pastorii
veniti din Maramure bourul 0 cum, dupa räpunerea bourului, a
murit i cateaua care i-a ajutat : si cataoa [...] au crepat, pre
carea o au chemat Molda. Iara apeei, de pre numele cateleei
Moldeei, i-au dzis Molda, sau, cumu-i dzic unii, Mulduva. A0jdire
o tariei, de pre numele apeei, i-au pus nume Mulduva" (f. 4 v °/
11-16).
Fonetismele de tipul Mulduva, mulduvenesc, mulduveni, prin
frecventa foarte mare a termenilor respectivi, acorda o notd
stranie limbii intregului manuscris.
Ambele treceri (6>u, z-oL>u) sint caracteristice graiurilor
ucrainene de sud-vest, adica exact din regiunea subcarpatica
0 din insulele de pe teritoriul lingvistic dacoroman de nord-est
(la hutuli etc.)1. Astfel, in aceste graiuri, konj, stol, vol>kun', stul,
1 Pentru repartitia geografica i caracteristicile graiurilor ucrainene de
sud-vest, inclnsiv a celor de pe teritoriul lingvistic dacoroman, vezi Z yl ko,
Narysy2, p. 173-239 ; Pavliu c, Curs I, p. 50-53.

824

www.dacoromanica.ro
vul; iar koix, golUbka, tvojti, svoj, sobbkuiux, gulubka, tvuju,
svuju, subi 1. Fenomenul este vechi: e atestat in documentele din
regiunea ucrainean5. subcarpatia incá in sec. XIII-XV i mai
tirziu 2, in Galitia in sec. XIV-XVI 3. Evolutia lui o neaccentuat
> u a fost inregistratä la hutulii din Valea Sucevei, cu ocazia anche-
telor pentru ALR, dar ea existá i la ceilalti hutuli 4.
Pavliuc, op. cit., p. 55. Vezi i I. Pan'kevy 6, Ukrajins' k
govory Pidkarpats'koji Rusy i sumeinyx oblastej. C. I. Praga, 1938, stor 85,
86-90 i harta 1; 0. P. Bezpa k o, M. K. Boj6u k, M. A. 2ov-
tobrjux, S. P. Samijlenko, I. J. Taranenko, Istorylna gramatyka
ukrajins'koji movy. 2-e vyd., vypravl., Kyjiv, 1962, stor. 164-165 ; I. R o b -
c i u c, Schila sistemului vocalic al graiului ucrainean din satul Hamcearca (jud.
Tulcea), [in] SCL 19 (1968), nr. 2, p. 179 (o neaccentuat> u, in acest grai); dar
mai ales 2 y 1 k o, Narysy2, p. 43, 177-178, 191, 197, 205, 207, 213, 230, 235 (cu
amanunte asupra repartitiei geografice a fenomenului, in diferite contexte fone-
tice). Pentru '> it, in epoca veche, vezi si imprumuturile romanesti in graiurile
ucrainene subcarpatice, citate de Rosett i, ILR, p. 424-426: rom. mo,sie>
ucr. tnu.tia, rom. bordei > ucr. burdej etc.; de asemenea, E. Vr a bi e, In-
fluenla limbii románe asupra limbii ucrainene, [in] RS 14(1967), p. 122. Forma.
burdej e atestatä i in graiurile ucrainene de stepa. 2 y 1 k o, Narysy2, p.
270. Aceeasi explicatie trebuie s-o aibä i cazurile izolate de trecere a lui d
> u in unele texte romanesti din sec. XVI, scrise in n.-e. teritoriului dacoroman
si citate de Rosett i, op. cit., p. 486. Pentru 6 > u in documentele slavo-ro-
mane, vezi B. V. Kobyljan s' k y j, Dialekt i literalurna mova, Kyjiv, 1960,
stor. 175; 2 y 1 k o, Narysy2, p. 18 (norrnvt, Tormo, armpit, nosrii etc.)
2 Dezs 6, Oerki, p. 47-49, 97-109, 126 (ex.: Fedur, Prokup, Eundrat);
2 y 1 k o, Narysy2, p. 19 (ex.: Laturka, novirm, nonSwis).
3 2 y 1 k o, op. cit., p. 16 (ex.: tosposormo, Toprrsnia etc.) ; L. A. B U -
lax o v s' ky j. Pytannja pozoidennja ukrajins'koji movy, Kyjiv, 1959, stor. 19.
Pentru regiunea Tarnopol, vezi K. Dejn a, Gwary ukrailiske tarnopolszczyzny,
Wroclaw, 1957, p. 18, 22-23, 128, 129. Amindoua trecerile fonetice se intilnesc
si in alte regiuni ale Ucrainei, cum este aceea a Poltavei, iinde, atestate Inca in
sec. al XI-lea, se fixeaza in vorbirea populará in secolul al XVI-lea (Vezi
V. S. Vag6enk o, Poltavs'ki govory, Xarkiv, 1957, stor. 50-51, 53, 55). De
asemenea, fenomenul a cunoscut i graiurilor ucrainene nordice (polesiene
voliniene polesiene) (2 y 1 k o, Narysy2, p. 43, 169), unor graiuri ucrainene
nord-estice (ibid., p. 26) i sud-estice (ibid., p. 248-249), precum si graiurilor
sud-polesiene ale limbii bieloruse (V. S. Va.A6enk o, op. cit., p. 362). In sec. al
XVIII-1ea, 6> ii apare foarte des In documentele scrise in regiunea Cernigov
(in nordul Ucrainei). Vezi J u. S. V ynogradsky j, Pro dejaki fonetylni
osoblyvosti men'skyx i sosnyc'kyx govirok na Cernigialyni v pam'jalkax XVII -
XV III st., [in] Ukrajins'ka dialektologija. I. Ononzastyka. (Zbirnyk statej).
I. Kyjiv, 1964, p. 47; cf. i p. 46.
I. Pat ru t. Fonetica graiului Impel din Valea Sucevei, Bucuresti, 1957,
p. 34. F. T. 2 y 1 k o, Fonologilni osoblyvosti vokalizmu ukrajins'kyx dialektiv,
[in] Uhrajins'ka dialektologija, vol. cit., p. 12, arata ca., in graiurile ucrainene
sud-vestice, nu se face distinctie intre Jo/ : /u/ in silaba neaccentuata.

325

www.dacoromanica.ro
 b) Citeva fonetisme particulare, inregistrate la cuvinte izo-
late:
Kiiuv (mitropolitul de xilo, f. 59 r °; cf. Ureche, Letop.,
ed. PPP2, p. 124). Termenul e curent in acest fonetism (sau unul
foarte apropiat) in limba polonä: Kijów, dar evolutia e>iu (e>to )
este atestata in documentele slavo-romane din Moldova in sec.
XIIIXIV 1, in documentele ucrainene din Galitia in sec. XIV
XV 2, in literatura ucrainean5. subcarpatica de la sfir0tul sec,
XIV3 si in documente scrise nord-ucrainene de pe la mijlocul
sec. XVII 4. Noi credem ca, aici, e vorba, mai degrabk de un
fonetism polonez, decit ucrainean. Nu avem indicii asupra exis-
tentei formei Kiiuv in regiunea ucraineana respectivä 5. E posibil
ca trecerea e (sau sa nu fi afectat, intocmai ca in graiurile
ucrainene i in limba ucraineanl literara, numele curent (ucr.
KOK) al celui mai important centru cultural 0 politic al Ucrainei.
Cf. rs. MUM.
históreti de lucrurile altor fdrx, f. 63 v 0/1; ca sd nu ne ard-
tdm mai o, de lucrurile turce#i, decit di-ale noastre, f. 68 v 0/13-15)
s.m.pl. istorici", reprezintk probabil, o varianta a pronuntiei
germane a lat. historici (unde 64), pl. lui historicus, pronuntie
propagat5. i la polonezi. Pluralul pol. historyk este historyci.
Cf. rs. ucmopuic, ucr. icmopulc (ambele cu -k- pastrat la plural).
noster (al nostru no#er, f. 5 r 0/9, din cunoscutul capitol
privitor la originea limbii române ; cf. Ur ec h e, Letop., ed.
PPP2, p. 67), pronuntie germanizant5. sau polonizantä a lat.
noster. Pentru trecerea st># in poloneza i ucraineanä, cf. pol.
kasztel (<germ. Kastell <it. castello) ; pol. kasztelan (<germ. Kastellan
<it. castellano); pol. klasztor (<germ. Kloster <lat. claustrum);
pol. koszt (<germ. Kost), termen patruns, din polonk 0 in ucr.
(Kozum) i bielors. (couim); pol. kosztowa6 (<germ. kosten), impru-
mutat 0 in ucr. (KolumoOmu), bielors. (Kolumoemib).
c) Fenomenul de frecventa neob4nuità al inchiderii lui o
accentuat i neaccentuat in u i formele Kiiuv, historefi, no#er,
1 Zylko, Narysy,, p. 18.
2 1 d. i b i d., p. 15.
3 Dezs 6, Oerki, p. 126.
J11. S. Vynogradskyj, op. cit., p. 46-47.
5 Amänunte cu privire la variantele toponimului Kiev, vezi la Dezs 6,
op. oil., p. 49.

326

www.dacoromanica.ro
trebnie socotite fenomene dominante pentru stabilirea profilului
lingvistic al copistilor ms. L°, deoarece fiecare in parte ne trimite
la cite o zon5. lingvistica relativ limitata (graiurile ucrainene
sud-vestice, respectiv limba poloneza), iar conjugate aceste
fenomene circumscriu o zona de contact intre limba ucraineana
si limba poloneza. Aceasta zona de contact putea s5. fie tot asa
de bine Ucraina subcarpatica, precum si. Bucovina sau nordul
Moldovei 1. Vorbind un grai ucrainean sud-vestic de tranzitie
(intre ucraineana si poloneza), cei doi copisti, sub influenta graiului
lor, vor aduce textului romanesc pe care-I copiaza si unele modi-
ficari secundare sau netipice.

1.2.1.2. Fenomene secundare. Numirn astfel un

grup de particularitati fonetice care, luate fiecare in parte, se
intilnesc si in alte limbi ce s-au vorbit in trecut in Moldova sau cu
care limba romAna a avut contact in aceasta zona de nord-est a
teritoriului decorom'an. Astfel, grupul st pastrat la pluralul lui
poveste (pl. povesti, in loc de pove,sti) se intilneste in acest cuvint,
slay de origine, si in rusa ; tratamentul diftongului românesc
fa ca ia se regaseste si in limba vorbita de ceangaii din Moldova
sau de rusi etc.
a) Pluralul sbst. poveste este notat povesti (cu st, nu cu st):
din basne p: din povesti (f. 2 r 0/17), aceste povesti (f. 2 v°/14), tinde
povestile mai largu (f. 3 r 0/17), nu tinde povestile (f. 3 v°/1),
lipsescu povestile (f. 3 v 0/11), -,an't mai adaos povestile (f. 3 v°/14),
doao povesti (f. 78 v °M. Este vorba aici, evident, de o pronuntie,
nu de o simpla notatie. Cf. ucr. nóeicmb, rus. noeecmb, pol. powide.
b) Daca diftongul fa, in diferite pozitii, este notat, conform
traditiei, cu t si Rt, acest diftong, mai ales in pozitie postconso-
nantica, devine ia, notat ra. Notatia ra in loc de t si ia este
neobisnuit de frecventa in ms. L°, in comparatie cu toate textele
vechi romAnesti. Exemple: di-au scris (f. 1 r 0/4), sei sci feriascd
(f. 1 r 0/8-9), sd inputiniadzd (f. 1 v 0/17), sd aliagd (f. 2 r °/7 8),
di-acolea (Amon/A, f. 2 r °/21, 60 r °), ni-am apucat (Hram...,
f. 3 r°/7), li-am inpreunat (Mam..., f. 3 r 0/11), insemniadzd (3v ° /2,
25 r 0/3), limba sloveniascd (f. 4 r °/6-7), Tara Munteniascd (f.
1 Vezi Emil Vrabie. Privire asupra localildlilor cu graiuri slave din
R.P.R., [In] RS. 7 (1963). p. 75-85; i d e m, Mecmo caaesucKux zoeopoe no
meppumopuu PHP e cucmenie CizaefinCgUX R3b11:08 U Ux 3uageuue ale clams-
cRozi atm:vow/roam, [in] RS 9 (1963), p. 195-217.

327

www.dacoromanica.ro
4 r 0/9, 67 r 0/9), diaca (Awe, f. 4 v 0/9, 56 r °, 57 r °, 60 v
64 v 0), di-apoi (AranoH, f. 5 r 0/3, 57 r °), limba ldtiniascd (f.
5 r °/10), pri-amiinuntul (f. 5 r °/10-11), di-acolo (f. 56 v °), asu-
priald (ib.), di-abfia (f. 60 v 0), pri-alocurea (npunoKspin, ib.),
Tara Unguriasth (f. 61 r 0), di-arei rdbda f. 62 r 0/9),
niavindu (HrawkisAs, f. 79 r 0/1, 150 v 0/18) etc. etc.
Frecventa fonetismelor de acest tip este deosebit de mare
de-a lungul intregului ms. In mod premeditat n-am inclus aici
notatiile cu la (de ex., liICTf, care alterneaza cu iisCTE i chiar
cu Kw; vezi mai sus), cu o anumita vechime, in perioada respec-
tiva, in scrisul românesc.
Autograful lui Gr. Ureche, actele semnate de Gr. Ureche si
scrierile lui Varlaam nu cunosc asemenea forme. Iata exem-
plele de situatii similare in autograful lui Gr. Ureche : mea (Lwk,
doc. 20 XII 1627/1), ne-am tocmit ib.), de-am schimbat
(At ib./3), dereaptd (AEptn-rk, ib.). In actele semnate de Gr.
Ureche: ne-am isthlit (doc. 9 II 1636/18), acea parte de ocinei
(44t..., doc. 1 XI 1640/12), de-au vindut (Ate..., doc. 14 V
1641/6), de-a kr bund voe (ib./11). ne-am pus (AM..., ib. /12).
In toate aceste cazuri, deci, nu se confunda ea cu ja i avem a
face cu situatia de fapt a diftongului fa in limba romana pe care
o cunoa0em tot a§a de bine din scrierile sec. al XVI-lea, ca si
din cele de mai tirziu.
In schimb, tratamentul ea>ia se regase0e, in mod curent, in
imprumuturile române0i la ucrainenii din regiunile subcarpatice.
Cam, in aceastä. ordine de idei, citeva imprumuturi mai vechi,
dup5. Rosett i, ILR, p. 425: toponimele Niagryn, Niagrovo
(<rom. neagra), Valja marja (<rom. valea mare) 0 sbst. comun
porfiala (<rom. porneald). Cu ocazia anchetelor pentru ALR, s-au
inregistrat la hutulii din Valea Sucevei formele briddzii (<rom.
breadz<breaz<sl.), tiliaga (< rom. teleagd<sl.). Vezi I. Patru t,
op. cit., p. 61. De asemenea, la ucrainenii din Hamcearca (jud.
Tulcea), a fost notat purkar'ata (< rom. purcdreald). Vezi
I. Robciuc, Schita sistemului vocalic... in rev. cit., p. 179.
Este adevarat cä tratamentul ea >ia este caracteristic si
pentru imprumuturile romane0i in limba maghiarà (in special in
dialectul ceangau ; vezi partea de Ltd a lucrArii noastre, § 2.2.5.2)
§i in limba rusä i, de asemenea, el este atestat sporadic in diferite
graiuri populare românqti farä sä constituie insä o norma pentru
vreunul dintre ele.
328

www.dacoromanica.ro
 Avind o frecvent5. ridicatä in limbile slave de räsarit, dif-
tongul ia este notat ca atare din cele mai vechi scrieri. In nume-
roase cazuri el deriva din nazala a (de ex., niam>man, Aveteo>nuaco
etc., inovatii inregistrate incepind cu sec. al XI-lea) 1.
In limba ucraineana, in mod obisnuit, mai vechiul fe devine
ia sau (dupa consoana, muind aceastä consoana) a. Diftongul
respectiv se af1ä mai ales in pozitie finalä 2 In imprumuturile
romanesti la hutulii din Valea Sucevei, - (t + )d, - (f+)e, - (f -Ha>
- (1-Hia. Ex.: portiécia (<rom. portitd), gdlfcia (<rom. galite),
iintiécia (<rom. jintigi), AnnOcia (<rom. Anita) 3.
Noi credem c5. tocmai aceastä evolutie din graiurile populare
ucrainene, larg reflectata, in epoca veche, in textele scrise in
Ucraina sau de ucraineni, a provocat confuzia dintre - e si
-A, pe de o parte in copiile manuscrise de texte slavone (reli-
gioase, istorice etc.), pe de alt5. parte in textele aloglote scrise de
ucraineni cu caractere chirilice.
c) 0 serie de fonetisme neromânesti apar sporadic in ms. L°:
b 5.1 garii (f. 66 r 0/11) s.m. pl. art., dar, peste doua rinduri,
domnul Bulgariei (f. 66 r 0/13), apoi bulgarii (f. 67 v °/17). Cf. v.
sl. smirepiitrk. Atestat si la Dosoftei (Sinaxar, 1683) : bdlgar, ala-
turi de bulgari; vezi. HEM 3050. Cf. ucr. 6o.a2dp(ux).
arinduescu (le ,-.., altora, f. 58 r °; orinduesc") vb. ind.
prez. 3 pl., cu evolutia o'< a' , caracteristica multor graiuri ucrainene 4,
graiurilor sud-polesiene ale limbii bieloruse 5, precum si limbii ruse
vorbite.
saharu (f. 60 v 0/10 ; zahar"), s.n., cu s- conservat, ca in
limbile slave de rasarit : ucr. cdxap(b), bielrs. ceixap, v. rs. Ca-
zap. Cf. pol. cukier.
s-a u invert ej it (f. 51 v 0/6 ; s-au invirtejit") vb. ind.
pf. c., cu -vdr- (-vir-)>-ver-. In felul acesta termenul este apro-
piat de reflexele si derivatele slave rasaritene ale etimonului sau
slav. Rom. invirteji vb. < virteji vb. < virtej sbst. < bulg. eapmexc
1 N. Pavliu c, op. cit., p. 39.
2 De ex.: V. rS. MTH'S > ucr. aocummit, V. rS. HAPPMF6 > ucr. Hapftvoz.
Vezi N. Pavliu c, op. cit., p. 63, 91. Exemple din graiurile populare ale regiunii
Poltava: node'ip(')fia, tandc(')m'a, inic(')m'a etc. Vezi V. S. Va. A6 en k o,
op. cit., p. 305. Pentru graiurile din Podolia, vezi 2 y 1 k o, Narysy2, p. 237. Cf.
ui K. Dejn a, op. cit., p. 127.
3 I. Patru t, op. cit., p. 60.
4 De ex. adn6, vadd, galavd (din odno, voda, golova), In regiunea Poltava.
V. S. V ag6enk o, op. cit., p. 360.
5 V. S. Vagáenko, ibid.
329

www.dacoromanica.ro
sbst. < ebpmh vb. < V. sl. goer* Tu. Cf. ucr. eepmbic sbst., eep-
mimu vb.; rs. eepmemb vb. Cf. si imprumuturile romanesti
la hutulii din Valea Sucevei: kerma (<cirmd ), tierld (<tirld ),
herzob (< hirzob), kieri'a (<cirjd ). (I. Patrut, op. cit., p. 43).
stence (prin, de piiatrd, f. 6 v°/16), stenci (--,negre,
f. 60 v °) s.f. pl., cu tratamentul -dn (-F cons.)>-in (+ cons.)> -en
(+ cons.), ca in toponimele de origine romaneasca din Ucraina
subcarpatica, Stenke, Stinka (R o set ti, I LR, p. 425), evolutie
prin care cuvintul este apropiat de etimon (sl. sténka; R osett i,
op. cit., p. 339), si ca in diferite imprumuturi romanesti la hutulii
de pe Valea Sucevei (I. Patrut , op. cit., p. 21, 61; ex.: brendza,
rendilt, sp'endz, samendzi).
pojerit (de-au pojerit iarba, f. 33 r°/15 [3 sg.] = pirjolit
M1111 3, Pirjolitu A 2, pojeirit A 1, pojorit L 1; o au pojeritu [Tamedan
Asia], f. 66 v 0/11 = pirjolitu A 2) vb., probabil o substituire
lexicala a copistului, care insä prezinta si modificarea -ii->-e-;
cf. pojeiri. In partea scrisa de copistul A, e mentinut, intr-un
alt context, pirjolit (li-au pirjolit pdrul, f. 6 v 0/6, 3 sg.).
Cf. ucr. nomcap, noascexca, noNceza, vb part. noorcepiauti.
In graiurile hutule a fost inregistratá chiar forma nómc'ep nowexca."
(deci cu e in loc de a). Vezi Z y 1 k o, Narysy2, p. 213.
1.2.3. Morfologie. Consemnam aici numai doua fapte: confu-
zia dintre articulat si nearticulat la nominativ - acuzativ in
flexiunea substantivelor si articolul determinat de gen. - dat.
sg. al sbst. feminine. Primul fenomen este foarte frecvent in
partea scrisä de copistul B si cu totul sporadic in cele aproape
46 de pagini ale copistului A; pe cind al doilea se intilneste curent
al ambii copisti.
1.2.3.1. Articulat in loc de nearticulat.
Fenomenul apare numai la pluralul masculinelor a cdror tema se
termina in consoana si la singularul femininelor in -e. Exemple:
a) Lqii sintu oamen i i rdzboinici, oameni inveitati de carte
(f. 57 v °; a se observa, in aceeasi fraza, alternarea formei gresite
cu forma corecta: oamenii oameni; cf. Ur eche , Letop.,
ed. PPP2, p. 122) ; [au luat] de la nemf i iprusii, f. 58 v° ; [au luatj
de la nemti Prusia", deci o eroare complexa, cf. op. cit., p. 123 ;
Au lefii 2 arhiepthsc<o>p i i fi 11 ep<i>sc<o>pii, 3 episcup i i la
cnejiia Litfeei, la livon i i 4 ep<i>sc<o>pii, Ord mitropolitul de la
Kiiuv 0i alti ep<i>sc<o>pi... (f. 59 r° ; ... 2 arhiepiscopi si 11 episcopi,
330

www.dacoromanica.ro
3 episcopi..., la livoni 4 episcopi..."; cf. op. cit., 124); ei is<i> dzic
busurman i f (f. 64 r 0; ... busurmani"; cf. op. cit., p. 127 ; altii ii
chiamd sombotasii (f. 73 r °; ... sombotasi" ; cf. op. cit., p. 134).
b) De regula, toate substantivele feminine din categoria de
fata (terminate in -e), in forma lor articulata, au notat in finall
semnul ih, a carui valoare este, probabil: (vocalä +) fa, respectiv
(consoand +) fa, dad. nu cumva in toate cazurile de aici e vorba
de o valoare unica, ia, avind in vedere faptul ca., in interiorul
cuvintului, dupa cum am aratat (vezi, mai sus, § 1.2.1.2.c), ea>ia.
In aceasta ipoteza din urma, ar trebui sa admitem existenta unei
deprinderi ortografice, dupa care ia medial (ca si in pozitie initiala,
de altfel) trebuia scris ra, iar final Rt.
Vom mentiona la locul potrivit exceptiile de la deprinderea
de a nota pe -A. Subliniem, in cadrul grupei, o anumita preferinta
a copistului B de a folosi, in forma articulata, sbst. voie 0 nevoie.
Dam exemplele in ordinea alfabetica a substantivelor: plin de
avuti i a (f. 67 r ° ... avutie" ; cf. op. cit., p. 129) ; sd vede cd-i fdra
cal e a ca sd nu pomenescu (f. 63 v °; ... fara cale..." ; cf. op. cit.,
p. 127) ; esu la cinst e a mare (f. 69 v °; ... la cinste..." ; cf. op.
cit., p. 131; Iaste si altd curt e a, ce sa chiond spahii (f. 71 v0;
... curte..."; cf. op. cit., p. 132); afla-va giudetu si direptat e a
(f. 56 v °; ... dreptate" ; cf. op. cit., p. 122); Tartariia 1...] este
inpdrdti i a mare (f. 59 v °; ...imparatie..."; cf. op. cit., p. 124);
Selimu [...] cddzu la inpdiliti i a (cf. 68 r °; ... la imparatie";
cf. op. cit., p. 130) ; cine nu va sa-s<i> tie de leg e a, volnicu-i (f. 56 v°;
... de lege..." ; cf. op. cit., p. 122) ; la miadzdnoapt e a (f. 25 r °, cu
-ea notat prin t ; la miazdnoapte"; cf. op. cit., p. 92); despre
miiadzdnoapt e a (f. 56 r°, cu -fa notat prin A; despre miaza-
noapte" ; cf. op. cit., p. 121); Sta. aiastd Wei spre miiadzdnoapt e a
(f. 60 r °, cu irt ; ... spre miazanoapte"; cf. op. cit., p. 124); stau
zu dinsul pind la moart e a (f. 58 r °; ... pina la moarte"; cf.
op. cit., p. 123); lipsd si nevo i a (f. 48 v0; ...nevoie"; cf. op. cit.,
p. 114) ; cindu le va veni de undeva nevo i a (f. 57 r °; .... nevoie" ;
cf. op. cit., p. 122); de multe ori am payit $i nevo i a de third insi
(f. 63 r ° ; ...nevoie..."; cf. op. cit., p. 127); Aesta de nevo i a au
esit de 4 Tara Taldrascd (f. 64 r °; ...de nevoie..." ; cf. op. cit.,
p. 127); sei facd multd nevo i a (f. 65 r °; ...nevoie"; cf. op. cit.,
p. 128); temindu-sd de atita oast e a (f. 66 r °; ...oaste"; cf. op. cit.,
p. 129); mullet' pradd si perir e a au facut (f. 79 r °; ...perire...";
cf. op. cit., p. 137); aceastd povest e a a lui Dispotu (f. 126 r °;
331

www.dacoromanica.ro
...poveste... ; cf. op. cit., p. 175 176) ; ;i-i cu puler e a mare
(f. 59 v °; ...cu putere..." ; cf. op. cit., p. 124) ; dupd puler e a
(f. 69 r °; dup5. putere" ; cf. op. cit., p. 131) ; a treia soli i a (f. 78 v °;
agiudefu
treia solie"; cf. op. cit., p. 137) ; de va avea strimbdtat e a, afla-va
(f. 56 v °; ... strimbatate..." ; cf. op. cit., p. 122) ; vor sfdtui
de lucru ce le vor da #ir e a (f. 57 r °; ...de lucrul ce le vor da §-tire" ;
cf. op. cit., p. 122); carele n-au fost mai gios decit allii de viteji i a
(f. 65 v °; ...de vitejie" ; cf. op. cit., p. 128) ; de bund vo i a (f.
56 v °; ...voie" ; cf. op. cit., p. 122) ; are vo i a sd-1 tragd la giudecatd
(f. 56 v °; are voie..." ; cf. op. cit., p. 122) ; it-au vo i a sd facd
(f. 58 v °; n-au voie..." ; cf. op. cit., p. 123) ; nice altd vo i a mai
mare are (f. 58 v °; ...voie..." ; cf. op. cit., p. 123) ; Multi sd afld
;i de bund vo ía (f. 69 r °; ...de bunk voie" ; cf. op. cit., p. 131) ;
di-au venit de bund vo i a (f. 70 r °; ...de bunk voie" ; cf. op. cit.,
p. 132).
c) In actul scris §i semnat de Gr. Ureche §i in actele doar
semnate de el. nu se intilnesc asemenea cazuri de folosire a formei
articulate in locul celei nearticulate. Intilnim, in aceste acte, chiar
o expresie compusk cu sbst. voie, care figureazá i printre citatele
date de noi sub punctul b: de bund voe, de p.se ori, färd ca vreodatà,
in loc de got, autorul actului sk scrie ROM sau Kola : de a lui bund
voe (doc. 9 II 1636/6 ; 1 XI 1640/6), de a lor bund voe (doc.
9 II 1636/13; 14 V 1641/11 ; 20 V 1641/9, 14), de bund voe i-am
dat (doe. 1 XI 1640/15). Grafic, situatiile respective se diferentiaza
net de cele in care voe are articol determinat (enclitic) : ne-am
tocmit buine de bund voia noastrd (... Kora doc. 20 XII 162712 ;
autograf Gr. Ureche), de bund voia noastrd (... ROM , doc. 1 XI
1640/5, 21 I 1644/4). Formele f5xä articol enclitic nu se pot deci
confunda cu cele cu articol enclitic.
d) Desigur, se poate ridica problema clack nu cumva, in
toate cazurile citate sub punctul b semnul -a, respectiv -t, nu
are valoarea de -e. Aceastä ipotezä e sustinutd, pe de o parte, de
alternanta dintre t, a i i, sub accent, in pozitia e (vezi, mai
sus, partea de fata, § 1.1.1), deci de posibilitatea ca t §i co. mentinute
in virtutea traditiei, sä redea i un e; pe de alta parte, de faptul c5.
a substantivele masculine in singular §i la cele feminine in plural,
unde diferenta dintre forma articulatä i cea nearticulatä este
marcatk grafic in mod tranp.nt, nu se fac asemenea confuzii
intre articulat i nearticulat. Existä apoi i un al treilea argument
care ar pleda, se pare, pentru ipoteza ea 4H NcTA, goat etc., din
332

www.dacoromanica.ro
seria de exemple de sub punctul b, ar trebui citite cinste, voe (vole)
etc., si nu cinstea, voia etc. i anume: prezenta lui ph, in pozitie
finalA, in locul lui -e (sau -ie), in cazuri in care nu se mai poate
pune problema determindrii cu articolul hotarit de fern. sg. -a.
E vorba de: (vocala +)-e, marca a pluralului unor substantive
neutre ; -e, marca a singularului unor adjective (folosite ca atri-
bute postpuse) ; -e, morfem verbal cu diferite functii; -e, terminatie
a unui adverb (care in functie adverbiall e lipsit de varianta in
-ea; cf. atunce-atuncea). Iata citeva exemple: prespre yard au fost
ploi grele si povoaA de ape (f. 55 v °; ...povoaie..." ; cf. Ur ech e,
Letop., ed. PPP2, p. 121) ; pentru atitea rdzboaa, (f. 44 r°; ...raz-
boaie..." ; cf. op. cit., p. 111) ; sabiti de rdzboant ce facea ande-sine
(f. 65 v °; ...razboaie" ; cf. op. cit., p. 128); iau liafd tnarA (f.
70 v °; ... mare" ; cf. op. cit., p. 132) ; TartariA tlih IISCTTA
(f. 62 v °; Tartaria cea pustie"; cf. op. cit., p. 126) ; ?ACTA
(f. 9 v°/17 si, dupa patru cuvinte, acelasi copist: ihc-ri, ib./17
18 ; este" ; cf. op. cit., p. 71/5) ; nu poatA sil le ia (f. 58 v°; nu
poate..." ; cf. op. cit., p.1123) ; sd vor striniA (f. 57 v°; se vor stringe" ;
cf. op. cit., p. 122) ; cine sa-i stea innaintA (f. 51 v °; ...inainte";
cf. op. cit., p. 117/28); de-aicea innaintA (AtH4Rt 4414HEITA, f. 133 v °;
...inainte"; cf. op. cit., p. 180). in toate aceste notatii, neobis-
nuite nici in autograful lui Gr. Ureche, nici in alte texte rornânesti
din epoca scrise de romani, noi vedern o deprindere grafic5. uzuala
in scrierea limbii ucrainene si ruse din aceastä perioadà si din
secolele urmatoare: notarea lui -e, devenit adesea -ie, prin -,h,
care corespunde unei evolutii fonetice (-e>-i,e>-ia) in limbile res-
pective (vezi, mai sus, § 1.2.1.2.c).
Din moment ce in povoaA de ape trebuie sa citim, evident,
povoaie de ape, e foarte posibil ca, si in citatele de tipul a treia
soliA, -ii't sa aiba tot valoare de -ie, iar in cele de tipul multd pradd
si perirm, -A sa noteze un -e.
Materialul rns. L° ne ofera, in acelasi timp, doua puternice
contraargumente in favoarea tezei ca citatele de sub punctul b
constituie o problema de morfologie, si nu una de grafie: confuzia
dintre formele articulate si cele nearticulate expuse sub punctul
a, deci la masculine in plural, unde nu poate exista vreun dubiu
de interpretare, precum si seria de cazuri in care cei doi copisti,
transcriind, folosesc forme nearticulate in loc de forme articulate,
serie pe care o vom expune aici, in continuare, sub paragraful
urmator (§ 1.2.3.2).
333

www.dacoromanica.ro
 Tinind seama 0 de deprinderea uzualä in scrierea limbii
ucrainene 0 a limbii ruse din aceastä perioada, de a nota pe -e,
devenit adesea (mai ales dupa vocala) -ie, prin -At, 0 avind in
vedere 0 cazurile certe de confuzie a formelor articulate cu cele
nearticulate, noi consideram ca in seria de substantive feminine
in -e, folosirea formei articulate in locul celei nearticulate este, in
acela0 timp, o problema de morfologie 0 una de grafie. in notatii
de felul lipsd ;i HI110/A sau a treia soliia noi apreciem ca se intil-
neW, deci, 0 deprinderea ortografica amintita, dar 0 confuzia
dintre articulat 0 nearticulat pe care o face un strain in a carui
limba materna nu existä categoria articolului. Tocmai de aceea, e
greu de precizat, la substantivele respective, cind -ia include
articolul -a 0 cind el este o simplä grafie. Din acest motiv, noi
am citit constructiile in discutie: lipsd 0: nevoia, a treia soliia etc.
1.2.3.2.Nearticulat in loc de articulat. Ocu-
renta cazurilor in care cop4tii de fapt: mai ales copistul B
folosesc forme nearticulate in locul celor articulate, este mult
mai redusa decit la cazurile inverse (expuse sub § 1.2.3.1). Feno-
menul apare la singularul femininelor in -e, dar 0 la singularul
masculinelor-neutrelor 0 la pluralul masculinelor. Exemple:
a) carte noastrii (f. 60 r °; cartea..." ; cf. Urec he, Letop.,
ed. PPP2, p. 124) ; priimindu cdlugdrie, au rdpdusatu (f. 150 v°;
...calugaria,..."; cf. Ur eche , ed. LO, p. 147) ; a toatd cresti-
ndtate (f. 68 r°; ...crqtinatatea"; cf. Ur eche , Letop., ed.
PPP2, p. 130); de la Maremor4 iaste ijderenie kr (f. 6 r°/1-2;
...ijderenia..."; cf. Anex e, p. 413/15,46) ; in ce chipu finu inpd-
rage (f. 68 v°; ... tin imparatia"; cf. Ur eche, Letop, ed. PPP2,
p. 131); De moarte Radului vodd (f. 79 r°; De moartea..."; cf.
op. cit., p. 138); fu biruitu pentru multime tdtarilor (f. 66 v°; ...mul-
timea..." ; cf. op. cit., p. 129).
b) vor sfdtui de lucru ce le vor da #iriA (f. 57 r °; ... de lucrul...
fire"; cf. op. cit., p. 122); de pre nume lui Leh (f. 56 r°/5 ; ...nu-
mele..."; cf. op. cit., p. 121).
c) Dupd aege, mai aproape nargu salati (f. 70 v°; ...salatii";
cf. op. cit., p. 132) ; rdzboiu cu veneliiani fdcu (f. 68 r°; ...cu vene-
tienii..."; cf. op. cit., p. 130).
d) Asemenea situatii de folosire a formei nearticulate in
Iocul celei articulate corespunzatoare nu se intilnesc nici in auto-
graful lui Gr. Ureche, nici in documentele semnate de Ureche.
334

www.dacoromanica.ro
 e) E adevdrat ca -e de la femininele de sub punctul a,
aici mai sus (carte noastrii etc.), ar putea fi interpretat 0 ca o
monoftongare a lui -ea (accentuat sau neaccentuat), fenomen
care este atestat in Moldova, pe o scara relativ largl, peste circa
6 decenii, in scrisul lui Ion Neculce. Impotriva unei asemenea
interpretari pledeaza absenta, atit in ms. L°, cit si in autograful
0 in actele semnate de Gr. Ureche, precum 0 la Varlaam, a unei
atare presupuse monoftongari a lui ea in pozitii fonetice diferite
(nu numai in finald, la substantivele feminine de singular, in -e,
cu articol determinat) 0 la categorii morfo-lexicale diferite (nu
numai la substantive), apoi prezenta fenomenului morfologic
respectiv la masculine-neutre la singular (vezi, aici, punctul b)
0 la masculine la plural (vezi, aici, punctul b).

1.2.3.3. Forma veche a articolului deter-

ininat feininin la gen.-dat. sg. Forma mai veche a
articolului determinat (enclitic), la gen.-dat. singular al substan-
tivelor feminine, neaglutinata cu morfemul de gen.-dat. al sub-
stantivului respectiv, alterneaza, foarte rar dealtfel, cu forma
mai noud, aglutinata. Exemple:
oc) apeei (gen.: f. 1 v°/16, 4 v°/7, 4 v°/16; dat.: f. 4 v°/13) ;
cdteleei (rhicknuti, gen.: f. 4 v°/13-14), pineei (rrhut EH, dat.:
f. 5 r°/6), Putneei (gen.: f. 78 v°/3, 78 v°/19, 79 r°/6), a
Hinneei (gen., f. 60 r°/9), Mulduveei (gen.,: f. 8 r°/6, 51 v°/6, 69 r°/
4-5) 0 Molduveei (gen., f. 3 v°/21), alaturi de Mulduvei (gen.:
f. 1 v°/11, 8 v°/9, 11 r°/2, 179 v°/15; dat.: f. 4 r°/5), Moldeei
(f. 4 v°/44). Gen.-dat. sg. al substantivului kith-, in declinarea
determinata, e notat cind u,vxm, cind 1ViscrixfH (sau grkEH), for-
me care trebuie citite, probabil, Oriel, (gen.: f. 1 0/3, 1 v0/11,
3 v° 21, 4 v°/14, 5 r°/20, 5 v°/6, 5 v0/7, 5 v°/10, 8 143/6, 8 r°/15,
11 r°/2 etc. ; dat.: f. 1 v°/14, 4 r°/17 [u,-hrmai 0 ti,iiini], 4 v°/15,
58 v°/12 etc.).
In interpolarile lui Sim. Dascalul: apeei (gen., f. 7 r°/2),
alaturi de rarul apei (dat., f. 7 r°/7), Suceveei (gen., f. 10 r°/12),
Mulduveei (gen., f. 10 v°/1), Oriel (gen., 10 v°/1).
p) besericiei (gen., f. 13 v°), cartiei (gen., f. 57 v°), cruciei
(gen., f. 65 r°/6), desceilecdriei (gen., f. 3 v°/21), niortiei (gen., f.
150 v°/7).
Autograful lui Gr. Ureche, actele semnate de fostul demnitar
al Moldovei 0 Cazania lui Varlaam ne indreptatesc A. afir mam ea
335

www.dacoromanica.ro
In toate aceste cazuri, cind, la cele doul categorii de substantive
de mai sus, articolul -ei nu este aglutinat, avem a face cu o arhai-
zare fie din partea lui Simion Dascalul (mai putin probabil),
fie din partea realizatorului copiei pe care o reproduc cei doi
copisti ai ms. L°.
In autograful lui Gr. Ureche intilnim, scris clar: in finutul
Cirligliturei (doc. 20 XII 1627/4), in finutul Lapumei (ib./6),
iar in documentele semnate de el: giupinesei (dat., doc. 9 II
1636/7 supralin. si 13), in finutul Sorocei (ib./8), fata Solonchei
(ib./16), Tomei (gen., doc. 21 I 1644/r° 19), giupinesli (gen., ib.),
Anei (gen., ib.), giupinesii (gen., ib. r°5, 13; v°1,5 11), maicei
(gen., ib./r° 5, v° 10), comisoei (gen., ib./r° 5-6), a Lupei (gen.,
ib./r° 14), finutul Lcipumei (ib./r° 16)1. Singur fdriei, din ms. L°
(v. ex. mai sus), pare a reda o grafie curentä si pe vremea lui Gr.
Ureche, desi ea apare sporadic in Cazania lui Varlaam (mai free-
vent: filrii)2.
Nu am inclus intentionat, printre seriile de mai sus, sub-
stantivele feminine in -ie. Acestea, in ms. L°, au numai forme
aglutinate: a domniei lui (f. 24 v°/13), a dotnniei sale (f. 150 v°11),
la fel ca si in documentele iscalite de Gr. Ureche: (exemplele sint
n. pr. in -ie, care, in declinare, se asimileazã sbst. comune in -ie)
Todosiei (dat., doc. 9 II 1636/14), Solomiei (gen., doc. 21 I 1644/r°
5), Antimiei (gen., ib./v° 1), Coroviei (gen., ib./v° 8); cf.: pre partea
[...] giupinesdi dumisale Anastasie (ib./v° 5), denaintea dumisale
maicei noastre giupinesdi Solomie cotnisoe (ib./v° 11). Vezi si, aici
mai jos, § 1.2.5.4.
1.2.4. Sintaxl. In transcrierea textului cronicii lui Gr. Ure-
che dupa un model care este o copie de cel putin mina a treia,
unul dintre cei doi copisti, copistul B, comite o serie de neglijente
care afecteaza sintaxa textului romanesc: omisiunea articolului
posesiv in doua rinduri, falsa analiza a unui verb si aglutinarea
lui la o prepozitie si reformularea sintactica gresitä a doua fraze.
Parantezele dreptunghiulare 0 din primele douä citate marcheaza
omisiunile copistului.
a) pentru inveiteitura fi [a] airtiei, 0i a vitejiei, nu li-i preget
(f. 57 v°; ultimul cuvint, scris gresit, cu -x: nptuerx ; cf.
Ureche, Letop., ed. PPP2, p. 122).

1 Pentru Cazania lui Varlaam, vezi cap. redactat de noi in ILRL I. p. 118.
2 Ibid.

336

www.dacoromanica.ro
 b) apdriftura nu numai [a] Tdriei Ungurefli, ce a toatd crq-
tindtate (f. 68 r°; cf. op. cit., p. 130).
c) Au teii [...] i a41 episcopi, ce spre rusi de legea greceascei
(f. 59 r°; cf. op. cit., p. 124; in loc de: ... ce-s pre rusi, de legea...,
adica: ...ce sint la rusi, de legea greceasca [= ortodocsin.
d) [apa] carea curd intr-acele pdrii ce-i chemiim noi Magog
(f. 60 r°/5-6; cf. op. cit., p. 124; in loc de: ...ce-i zic Magog ...care
se chiam5. M.").
e) La oaste numai ce mdrgu ei singuri, (f. 57 v°; cf.
op. cit., p. 122; in loc de: La oaste nu mdrgu ei singuri...).
Asemenea greseli, ca cele de aici, sint o marturie sigura ca
respectivul copist nu era roman si ca nu vorbea bine romaneste.
in primele doua cazuri avem a face cu omisiunea, din ne-
atentie, a art. pos. a, in functie de articol anaforic determinat,
particularitate specifica limbii romane, dar inexistenta in limbile
slave de räsarit si in maghiard. Transpunind mental construc-
tiile, inainte de a le reproduce pe hirtie, copistul le-a aplicat mode-
lele sintactice corespunzatoare in limba sa materna.
/n cazul al treilea, neobisnuit cu sensul mai putin frecvent
al lui pre (la") i färä sa mai fie atent la relatiile sintactice funda-
mentale ale frazei, copistul a analizat automat ce spre rusi de
legea greceascd (in loc de: ce-s pre rusi, de legea greceascei), con-
structie ce i se pärea rezonabila. Constructia ar fi fost plauzibila,
daca ar fi urmat i un predicat. Dar copistul n-a mai urmarit
firul gindirii si, astfel, partea respectiva de fraza, in felul in care
a analizat-o copistul, a ramas defectuos construitä.
Ref ormularea propozitiei ce-i zic Magog in structura ce-i
chemdm noi Magog (in exemplul de sub d), luata in sine, e corectä
din punct de vedere sintactic. Raportata insa la contextul frazei,
ea este eronata: acordul in gen al pronumelui cu substantivul
caruia ii este subordonata propozitia atributiva introdusa de ce,
este gresit. Spunind ce-i chemdm noi, in loc de ce le chemdm noi,
copistul ne demonstreaza ca nu este chiar stdpin pe categoria
genului din flexiunea pronominala romaneasc5..
Iar ref ormularea din ultimul exemplu denatureaza total
gindirea autorului cronicii. E adevdrat ca o asemenea reformulare,
corectd din punct de vedere sintactic, dar incongruenta semantic
in ansamblul frazei, ar fi fost posibila si din partea unui copist
roman. Celelalte erori sintactice, intocmai ca i interventiile fone-
tice i confuziile morfologice, expuse inainte, ne arata insa ca si
aici e vorba de lipsa de atentie a unui strain.
22 Critica textuari i editarea literaturii romlne vechi C. 941 837

www.dacoromanica.ro
 1.2.5. Grafie. Desi faptele de grafie pe care le expunem
aici nu ilustreaza diferite particularitati de limbä ale celor doi
copisti ai ms. L°, luate in ansamblu, aceste grafii, prin natura si
frecventa lor, constituie o dovada in plus ca cei doi copisti nu
erau romani si ca nu erau intru totul familiarizati cu limba romana
si cu scrierea ei. Mai mult. Ultima particularitate grafica pe care
o prezentam, inversiunea de litere si falsa modernizare in termi-
natia de gen.-dat. sg. a substantivelor feminine determinate cu
articol hotarit (enclitic), demonstreaza cu evidenta ea arhaizarea
morfologica respectiva apartine unui model anterior, si nu copis-
tilor ms. L°.
1.2.5.1. Confuzii de litere. Nefiind intru totul fami-
liarizati cu valoarea pe care o aveau semnele chirilice in scrierea
limbii romane si cu deprinderile ortografice ale scrierii chirilice
romanesti, cei doi copisti, in special al doilea, transcriind, noteaza,
de mai multe ori, gresit, cu litere contraindicate, anumite sunete
sau anumiti diftongi ai limbii romane. Astfel, bazindu-se Ele frec-
yenta, in epoca, a unor dublete de tipul finutul finutul, copistul
A foloseste semnul -1, in locul lui H, prin analogie, si in cazuri in
care nu a avut loc evolutia foneticä. respectiva (inpingindu, in
loc de inpingindu ). Plecind de la bivalenta lui t si de la alter-
narea acestuia, pentru una dintre valori ( e ), cu grafemul e,
copistul B foloseste uneori cele douà semne (t §i I) anapoda.
Exemple:
a) inpingindu (4niairxHAS, f. 6 r°/7-8). Cf. finutul (doc.
20 XII 1627/4 si 6 ; autograful lui Gr. Ureche), finutvl
(4-hnsT8A, doc. 9 II 1636/7 si 14; 1 XI 1640/6), finutul (doc. 14 V
1641/8 ; 20 V 1641/10 etc.).
b) de-aceea (Attiex f. 29 r°), trebuiage (Tplas,upe, f. 57
v°/3 ; cf. Tpessimpe, ib./7). Confuzia dintre x si A si folosirea de
obicei a primei litere in locul celei de a doua, curenta si la unii
copisti sau tipografi romani 1 din epoca veche, se intemeiaza
pe asemanarea dintre siluetele celor doua caractere.
c) in loc de lemne, de lipsa leninelor (... nemirt ... ntmonwp ...,
f. 60 v°; cf. Ur ec h e, Letop., ed. PPP2, p. 125); sii fie ple-
cat (... nitticrr, f. 78 v°/15). Atragem atentia asupra notarii

1 Vezi lucearile noastre Noi elemente, p. 79, nota 9, si Glose romknefli, p. 371,
375, 376.

338

www.dacoromanica.ro
lui t in kc de I 0, contrar deprinderilor ortografice ale vremii, a
lui i in loc de t. Ultima träsatura ar putea corespunde 0 unei
tendinte in epoca de a nota, conform realitatii fonetice, i in
locul grafemului t accentuat in pozitia e (vezi, mai sus, § 1.1.1. a).
d) nu li-i preget (... npturra, f. 57 v°; cf. op. cit.,
p. 122 ; nu pregeta"). Avind in vedere echivalenta x ---- 11 (pentru
notarea lui a §ii, sau a unui sunet intermediar), copistul a substituit
pe 1, prin m intr-o situatie necorespunzatoare: in pozitie postcon-
sonantica finala, cind, la anumite categorii morfologice, 11 are
valoarea zero. Astfel, optuivk a devenit npturrx.
1.2.5.2. Un uz pufin obisnuit al semnului 4.
Pe linga valorile traditionale, grafemul .I. este folosit, de catre
ambii cop4ti, probabil in locul lui a (din care a derivat), in anu-
0_
mite pozitii fonetice neob4nuite: buo4r (ssw.f, f. 4 v0/5, 4
v°/10, 9 v°/5) ; sd-s<i> ar4te nume bunu (f. 76 r°/12) ; au ucisu-o+
(f. 4 v°/8) ; doa.f. (Aod.t, f. 4 r°/19, 6 v°/17, 18 r°/4), alaturi de
doao (mew, f. 56 v°/6) ; le lu4 tot pleanul (f. 28 v°/4) ; de nu stiia
incatru4 vor face (... 4Krwrp8+ ..., f. 26 v°), alaturi de sd stie
incdtroo merge craiul (f. 43 r°/8).
Acest uz particular al lui .t. se intilnqte i in alte manu-
scrise romanqti din aceasta epoca, realizate in Moldova: de ex.,
in manuscrisele pastrate din cele doua traduceri ale Apostolului,
traduceri datind de pe la mijlocul secolului al XVII-lea, de care
ne-am ocupat intr-un studiu recent 1 Manuscrisele respective
dateaza dintre cca. 1650-1703. Am aratat acolo ca valorile lui .1.,
in asemenea cazuri, nu sint totdeauna dare astazi.
1.2.5.3. Erori de grafie nejustificate. Exista
mai multe cazuri in care erorile de grafie, in afara de lipsa de
atentie, nu au nici o justificare fonetica, formala sau de alt1
natura. Exemple: Am Allows (f. 2 r°/19; pentru de agiunsu; cf.
Araumics, f. 3 r°/17, la acela0 copist) ; am lipit dintr-ale noastra
izvoade (f. 3 v°/12-13 ; in loc de: ...noastre...) ; De domniia
feéerilor lui .tefan voda (f. 12 v°/6 ; in loc de ...feéorilor...) ; s-au
descldlecat (f. 10 r°/7-8 ; in loc de: ...descalecat); Ce curundu vremea,
murindu Jicmon craiu... (f. 78 v°/15-16; in loc de: ...curunda
vreme....).

2 Vezi lucrarea noastrA Glose romeineFti, p. 375-376.

339

www.dacoromanica.ro
 1.2.5.4. Inversiune de litere si falsa" mode Y-
nizare in terminatia de gen.-dat. sg. a substantivelor feminine
determinate cu articol hotarit (enclitic). Mai sus (§ 1.2.3.3) ardtam
ca una dintre caracteristicile morfologice ale limbii unui anumit
copist, anterior celor care au realizat ms. L°, dar pe linia traditiei
manuscrise a acestei versiuni, este tendinta de arhaizare a arti-
colului determinat (enclitic) de gen.-dat. sg. al substantivelor
feminine. Forme de tipul Mulduveei, Putneei, apeei, descillecdriei
sint predominante in ms. L°. Foarte rar apar, alaturi de acestea,
formele mai noi, cu articolul aglutinat la morfemul de gen.-dat.
al substantivelor respective: Mulduvei, apei. Pe ling5. marturia
pe care ne-o aduc autograful lui Gr. Ureche, actele semnate de
el si scrierile lui Varlaam cu privire la distinctia pe care trebuie
s-o facem aici intre limba autorului si limba copistului, iata el
studiul grafiei celor doi copisti ai ms. L° ne ofera un argument
decisiv in favoarea tezei cd stratul arhaic, de tipul Muldnveei,
apartine unei copii anterioare manuscrisului L°, iar stratul mai
nou (Mulduvei) copistilor A si B ai ms. L°.
Executind copia pentru un om cu dare de mina (un boier,
un prelat etc.), care a fost probabil si cdrturar, cei doi copisti
aveau sarcina sa transcrie cit mai fidel modelul. Se pare ca nu
intimplator au fost alesi doi copisti priceputi in scrierea chirilica
si cu mult talent si simt artistic in arta grafica. Dat fiind insä c5. cei
doi copisti straini nu stapineau bine limba româna si deprinderile
ortografice ale scrierii chirilice romanesti, in transcrierea pe care
o fac, din cind in cind ei adapteazd sistemului idiomului lor matern,
care este un dialect de tranzitie polono-ucrainean, anumite fapte
de limb5. ale modelului si, de asemenea, aplic5. in scris anumite
deprinderi ortografice mai putin obisnuite sau straine scrierii
chirilice romanesti. Exemplificarile pe care le-am adus mai sus
sint concludente pentru definirea profilului" lingvistic al copis-
tilor. Iar inadvertentele in grafie, expuse de asemenea, care ade-
sea au o motivare lingvistica, ne demonstreaza, in plus, si o anu-
mita lipsa de atentie din partea copistilor, care se manifest5. pe
ici pe colo.
La toate acestea trebuie sa adaugam si o eroare de grafie,
foarte frecventa, care, in esenta, reprezinta o tendinta de moder-
nizare, de adaptare a terminatiei -eei la stadiul mai nou, curent
in limba vorbita, -ei. Astfel, desi in majoritatea cazurilor, copistii
transcriu corect constructia flexionala respectivä (Mulduveei,
340

www.dacoromanica.ro
Putneei, apeei etc. ; vezi mai sus), foarte des, parindu-li-se totusi
stranie, ei incearca o modernizare a terminatiei -eei, in sensul cä
aceasta devine : -eii. Exemple: /arid fi, pdmintului Molduveii
(f. 1 v°/15), fdriei noastre Mulduveii (f. 4 r°/17), fend apeei Muldu-
veil (f. 4 v°/7 ; a se observa coexistenta celor douà terminatii:
-eei 0 -eii), predosloviia Mulduveii (f. 8 r°/14), apa Mulduveii
(1. 8 v°/3), Tara Mulduveii (f. 9 r°/6), tirgul Suceveii (f. 9 v°/9).
Textele scrise de romani in epoca veche si evolutia generald a
flexiunii nominale romanesti ne arata ca asemenea grafii nu co-
respund unei pronuntii de tipul -eii. Stiind ca terminatia curenta
de gen.-dat. sg. la categoria respectiva de feminine este -ei, pe
care, dealtfel, o si introduc ca atare, pe ici pe colo (vezi mai sus),
copistii schiteaza o modernizare a terminatiei -eei suprapunind
pe ea forma mai noua -ei (deci: -eei + -ei). Schimbind pe al doilea
e in i (in i de la -ei), copistii lasa totusi finala -i (deci: -eii). Aceasta
modificare este, in fond, o falsa modernizare, un hiperurbanism,
care nu corespunde limbii vorbite. Asemenea forme apar numai
la copistul A. E interesant de relevat ca, la prima aparitie a con-
structiei respective si anume chiar in titlul cronicii, copistul A
reactioneaza, tot in sensul unei modernizari, altfel: descdlecarea
Tdriei Molduveie (f. 1 r°/3). Terminatia -eie, 0 mai stranie decit
-eii, este si ea rezultatul unei combinari a formei vechi, -eei, ne-
obisnuite pentru copist, cu forma noua, -ei, dar... fara sacrificarea
celui de-al doilea e din -eei, care a fost scris... la urrnal Forma
-eie este o dovada ca si terminatia -eii este la fel de artificialä.

www.dacoromanica.ro
 2. DISLALIE, ERORI DE ORTOGRAFIE SAU BAZA
DE ARTICULARE STRAINA?

2.0. La sfirsitul paragrafului consacrat observatiilor cu pri-

vire la modul in care a transcris P.P. Panaitescu manuscrisele
folosite pentru editia sa critica" din De neamul moldovenilor 1,
am relevat o serie de particularitati lingvistice si graf ice ale copis-
tului B al ms. N (= ms. rom. 253 B.A.R.S.R.).
Deoarece ms. respectiv, prin versiunea cronicii lui Neculce
si prin insemnarile autografe ale lui Neculce pe care le contine,
este unul dintre mss. romanesti vechi cele mai importante si
pentru cd particularitatile semnalate mai sus apar in toate textele
scrise de copistul B, apreciem ca nu e lipsit de interes &á incercam
o explicare a lor, cu atit mai mult cu cit un examen unilateral
sau superficial al ms. ar putea duce, 0 chiar a dus, la interpretdri
neintemeiate.

2.1. Pentru intelegerea justä a faptelor, e necesar intii s5.

prezent5.m un tablou cit mai complet al bor.
La exemplele extrase din De neamul moldovenilor de Miron
Costin, adaugam aid exemple din Letopisetul Tdrii Moldovei
de la zidirea lumii de Nicolae Costin, Letopisetul Tdrii Moldovei
de Miron Costin 0 Letopisetul Tdrii Moldovei de Ion Neculce 2:
a) p s: eines (N. C o s t., f. 34 v°; fiecare"), sddzusd (ib.,
f. 35 r0; ezuse"), asi de iscusit (M. C o s t., f. 8 v°/ult. rd. ; sec-
1 Vezi mai sus partea II, § 2.1.1.
2 Pentru cele trei lucrari citate voi folosi aici urmatoarele abrevieri:
N. C o s t., M. Cos t., respectiv N e c.
342

www.dacoromanica.ro
yenta reprezinta, de fapt, ligatura, care este reluata la inceputul
paginii urmatoare, de cltre ace1a0 copist, astfel: ase de iscusit
f. 9 r°/1 ; a se observa deci alternanta, la mica distanta, dintre
asi-ase; cf. MCO, ed. PPP1, p. 248/1), niste legoituri (ib., f. 125 v°),
nesti (ib., f. 205 v°; niste"), nostri (ib.), Lupasco (N e c., f. 215 r°,
de oua ori ; pe aceea0 pagina, 0 LupaFo), s-au murit (ib.; -au..."),
s-au rdpedzit (ib., f. 215 v°; -au..."), s-au luat (ib., f. 216 r°;
s-au trecut (ib., f. 216 v°; -au..."), s-au abdvit (ib. ;
b) s>s: rdmdsese (N. C o s t., f. 35 r°: ramasese"), au (ib. ;
conj. sau"), s-au asedzat (ib. ; s-au..."), --au Ulla (ib. ; s-au..."),
s-ar fi asedzat (ib. ; s-ar fi..."), sint (ib., f. 35 v°; sint"), la sini
(M. C o s t., f. 125 v°; la sine"), pupt (ib., f. 126 r°; pus"),
-au apropiiat (ib., f. 205 r°; s-au..."), oastea sa (N e c., f. 216 r°),
s-au inselat (ib., f. 320 v°; s-au..."), s-au si bucurat (ib., f. 321 r°;
s-au 0..."), sfdtuia (ib., f. 321 v°, de doua ori ; sfatuia"), scoses<d>
(ib., f. 326 r°; scosese"), aleses<d> (ib. ; alesese").
c) pss: acesstie (N. C o s t., f. 35 r°; pl. ace0ia"), la Cri-
vessti (M. C o s t., f. 205 v°), nesfl'e (ib.), cresstini (ib., f. 206 r°),
Muntenessti (N e c., f. 215 r°), la Bogddnesstii (ib., f. 216 r°;
...Bogddne0i").
d) s>ss: sstegul (M. C o s t., f. 126 r°; steagul"), frith' vessté
(N e c., f. 320 v°; farä veste"), iassti (ib., f. 321 r°; este").
e) j>z: Prazdsstii (N e c., f. 238 r°/2), Zdravna (ib., f. 229 r°/3 ;
atestat 0 sub formele: Jdravna, f. 229 v°/21 ; Jaravina, f. 229
v°/18, 234 r°/12 ; Jaravina, f. 234 r°/17 ; pol. Zurawno, localitate
in Galitia) 1.
f) z>j: o au fost vindutd si jdlojitd (N. C o s t., f. 90 r°/4 ;
...zalogita"; forma jellojitd se explica printr-o asimilare conso-
nantica din jeilogitd), jorbalicul toitarilor (N e c., f. 294 r°/1-2 ;
cf. era temiiald zorbalicului, f. 467 v°/1, copistul I) 2.
g) e>i (fenomenul se inti1ne0e aproape exclusiv in pozitie
finald neaccentuata): partim (N. C o s t., f. 34 v°), cadi (ib. ; cade"),
satelé (ib., f. 89 v°), singe (M. C o s t., f. 205 r°), careli (ib.), toate
celi reli (N e c., f. 215 r°), anume (ib.), spdtaru mari (ib., de doua
od), de haini si di multi lucruri (ib., f. 215 v°), sd te prindzd (ib.,
f. 216 ro).
1 Cf. Iorgu Iorda n, Introducere in Nec., Let., ed. I. Iordan2, p. CXXII.
2 Cf. Iorgu Iordan, op. cit., loc. cit.
343

www.dacoromanica.ro
 h) od (-Ed, a, e, ea) >6: nopte. (N. C o s t., f. 34 v°; noapte"),
domna (ib., f. 91 r°; doamna"), vorova (M. C o s t., f. 205 v°),
Dabijoe (N e c., f. 215 r°), Portd (ib., f. 215 v°), tomnd (ib.), domna
(ib., f. 216 r°).
i) o>oa: oasteneiala (M. C o s t., f. 205 v°; osteneala").
j) 1>11: Marea Trachieii (N. C o s t., f. 34 v°), aceli locurii
(ib., f. 35 r°), alte nemurii (ib.; ..neamuri"), Tdrii Greces#ii (ib.,
f. 36 r°), cu otvi (ib., f. 89 r°), nu socotii (ib., f. 90 r°; pf. s., 3 sg.
nu socoti"), la leii (ib., f. 90 v°; 1et1"( atuncii (ib., f. 90 v°),
Ardiial (M. C o s t., f. 125 v°), pre atuncii (ib.), ai noftri goncqii
(ib., f. 206 r°; ...gonasi"), slugii (ib.; slugi"), nemfii (N e c.,
f. 215 v°/12; nemti"), sd te intorcii inapoi (ib., f. 216 r°), la Bogdd-
nes#ii (ib.), ar hii apucat de-r hii scdpat (ib., f. 320 v°), dirjii ci
sdmelii (ib., f. 321 r°; dirji i semeti"), alte arii (ib., f. 321 v°),
la munfii (ib.).
k) ii>i: istorici (N. C o s t., f. 34 v°; artic.), cu povdfuitori
lui (ib.; artic.), antul taberi (M. C o s t., f. 126 r°; artic.), Podul
Leloai (ib., f. 205 v°; artic.), nemfi (N e c., f. 215 v°113 ; artic.,
nemtii").
1) ea>eia: oasteneiala (M. C o s t., f. 205 v°), steiagurilg
(ib., f. 206 r°; pe aceeasi paging: stiagurili), Tara Ungureiascd
(N e c., f. 216 v°), Tara Greceiascd (ib., f. 218 r°/19), ticneial<d>
(ib., f. 305 r°/17; <tihneald tihng"), pen toate vadurili stai steiaguri,
fi din steg in steiag cite un om (ib., f. 317 v°/10; a se observa inca-
drarea formei steg, probabil o eroare de grafie pentru steiag, intre
steiaguri i steiag, in aceeasi frazg, precum i eroarea stai, pentru
sta).
m) alte grafii: orubes#e (N. C o s t., f. 89 v°; vb. orbeste"),
din viei (N e c., f. 215 r°; din vie"), aluvind (ib.; avind"), Rdco-
vifd (ib., f. 304 r° 308 v°; Racovità") 1, trinsu-s-au (ib., f. 321
v°; strinsu-s-au "),o sutd indzaci (ib., f. 322 r°; ... cincizeci").
Toate formele enumerate aici au fost excerptate din pgrtile
scrise in ms. N de copistul B. Cea mai mare frecventa o are con-
fundarea lui e cu 6 (e>i) i apoi a lui s cu s(s>s). In ordine descres-
dna.' urmeazg: i>ii, s>s, ea>eia. Cea mai mica frecventä e inre-
gistratg la o>oa.
E vorba de capitolul consacrat primei domnii a lui Mihai Racovitil
(aug. 1703-12 II 1705). In capitolele privitoare la urmätoarele douä domnii
ale acestuia (iul. 1707 oct. 1709; dec. 1715 sept. 1726), scrise de copistul A
(f. 313 vo 323 ro; 395 r° 412 vo), numele respectiv de familia e notat corect:
Racovig.

344

www.dacoromanica.ro
 Pentru economia lucrArii, ne-am limitat la un minim de
exemple.
Printre exemplele reproduse, se intilnesc si cazuri in care
unul si acelasi cuvint prezinta doua sau trei alterari diferite.
De asemenea, nu sint putine situatiile in care o forma aberant5.
alterneaza cu una corecta pe aceeasi pagina, in aceeasi fraz5. sau
in acelasi rind. Alternantele la distante mari sint la fel de frecvente.
2.2. SA analizam acum particularitätile semnalate sub ra-
portul motivarii bor.
Cum se explica prezenta lor in manuscrisul citat ? Avem a
face cu erori constante de grafie sau de ortografie ale unui copist
roman ? Nu cumva erorile semnalate sint cazuri de disgrafie la
un copist roman, deci s-ar datora unor cauze organice (leziuni
etc). care deregleaza facultatea de a scrie inteligibil? Ori e vorba
poate de un copist roman cu defectul de pronuntare cunoscut
sub numele de dislalie, defect care se reflecta aici si in scriere?
Sau copistul B era strain, deci avea o altä baza de articulare ?
Problema naturii particularitatilor lingvistice si grafice ale
copistului B in ms. N are o importanta fundamentala pentru
tehnica editiilor operelor lui M. Costin si I. Neculce. De neamul
moldovenilor de Miron Costin si Letopiseful Tdrii Moldovei de
Ion Neculce, in editiile complete apreciate si astazi drept singurele
editii stiintifice 1, se intemeiaza pe o buna parte a ms. N scrisä
chiar de copistul in discutie. Oare acest copist, ale carui deprinderi
grafice si lingvistice constituie o notä particulara in scrisul chirilic
romanesc vechi, merita creditul care i se acorda de catre specia-
listii moderni? Cum se explica intreg sistemul de forme aberante
ale copistului?
Pentru a raspunde la intrebärile de mai sus, lingvistul tre-
buie sa fac5. apel la domenii foarte variate ale cunoasterii. Rezul-
tatele investigatiilor intereseaza in mod direct istoria limbii ro-
mane, precum si caracterizarea limbii lui Miron Costin si Ion
Neculce, ale caror texte infra in discutie.
2.2.1. Vom examina la inceput o prima ipoteza: erori de
grafie ale unui copist roman.
Tinind seamä de faptul ca ms. N, ca marea majoritate a
manuscriselor vechi romanesti, este executat in caractere chirilice,
1 MCO, ed. PPP1 §i. N eculc e, Letop., ed. I. Iordan2.

845

www.dacoromanica.ro
este exclusa ipoteza unor confuzii formale intre la i c, intre
>g sis, intre oe i o, intre Hri (inclusiv celelalte variante) i A.
Erorile constind in substituiri de litere se bazeazd, in marea
majoritate a cazurilor, pe sernne grafice asemanatoare, u§or de
confundat mai ales in scrisul de mina, atit in scrierea cu semi-
unciale, cit 0 in scrierea cu caractere cursive (cursive de mina").
Mentionam aici i erorile de grafie care, datorita inculturii, ne-
atentiei i fanteziei unor cop4ti, au ca rezultat inadvertente dintre
cele mai neateptate.
Din seria celor doua grupuri mari de mss. despre care am
vorbit in lucrarea de fatd, recordul de erori de grafie 11 detine
ms. rom. 1445 B.A.R.S.R. (= ms. LI din sterna cronicii lui Gr.
Ureche). Cop4tii ms. rom. 253 B.A.R.S.R. (= rns. N) sint insa
departe de acest mod de a gre0, poate i pentru ca 10 dadeau
seama c puteau fi controlati 0, eventual, admonestati sau sanc-
tionati.
Erori propriu-zise de grafie la copistul B exista, dar ele
sint foarte putine in ms. N. Putem cita citeva exemple (vezi mai
sus, § 2.1.m): viei (pentru vie), aluvind (pentru avind), trinsu-s-au
(pentru strinsu-s-au) i notarea lui u in orubesstE (pentru orbe)cte),
toate datorite neatentiei.
Confuzia dintre e i t (vezi mai sus, § cit. g), a carei frecventa
este foarte ridicata, ar putea sa fie 0 ea o eroare de grafie, §i anume
o eroare motivatä. de evolutia lui ed ( e) >e, care a devansat modi-
ficarile corespunzatoare in scriere 1 Asemenea confuzii intre
I si t se intilnesc, e adevarat, atit in manuscrisele, cit i in tipari-
turile romane§ti din sec. XVII 0 XVIII. Dar nici unul dintre
numeroasele texte pe care le cunoa§tem nu ofera o frecventa atit
de mare a fenomenului in alte pozitii decit pozitia metafoniei. In
textele scrise de romani, fenomenul se intilnqte cu totul sporadic
in asemenea pozitii.
In insu0 ms. N, in paginile datorate celorlalti copiti, cu
exceptia lui K i M despre care va fi vorba mai jos, foarte putini
copi§ti manifesta aceastä deprindere, i 0 acqtia exceptional de
rar. Astfel, citim la copistul A (unul dintre cop4tii principali):
1 Vezi A1. Rosetti, De l'interpritation des graphics doubles dans les
textes gaits, [In] BSL XXIX (1928), fasc. 1, p. 24-28 (reprodus In Al. R o s et t i,
Mélanges de linguistique et de philologie. Copenhague-Bucarest, 1947, p. 9-13).
Cf. A. A v r a m, Contribuiii la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte rontd-
nqti, Bucuresti, 1964, p. 13-24,

346

www.dacoromanica.ro
lume (f. 326 r°; lume"), anume (ib.); la copistul I: bini (f. 440 r°;
bine") ; la copistul J: grelé (f. 438 r°) ; la copistul N: anumi (f.
475 r°).
Chiar admitind, prin absurd, cal folosirea lui e in locul lui e
(mai ales in pozitie final5. neaccentuata) este o eroare de grafie
de o frecventa neobi§nuitä la un roman, nu trebuie sä pierdem
din vedere intreg ansamblul particularitatilor lingvistice ale copis-
tului B.
Confuziile dintre ilii (unde un loc important il ocupa confun-
darea formelor articulate cu cele nearticulate), Is, jlz, oloa,
ealeia, apoi gre§eli de limba ca cele relevate de noi in partea II,
§. 2.1.1 0 2.4 (in tabele) 0 aici (III, § 2.1. e), deci majoritatea
particularitatilor dominante ne aratal ca explicarea intregului
ansamblu de particularitati, cu exceptia celor citorva erori evi-
dente de grafie semnalate deja, trebuie cautatal in alt domeniu
decit al grafiei.
2.2.2. 0 altä ipoteza care poate fi formulata : avem a
face cu erori de ortografie ale unui copist roman.
Fäcind abstractie de faptul ca in epoca respectivä, ca in
intreaga perioada veche, nu existau reguli ortografice consacrate
(fie macar 0 temporar) 0 avind in vedere numai deprinderile
ortografice ale timpului, cu toate variantele 0 variatiile lor posi-
bile, observArn ca doar confundarea formelor articulate in -ii cu
cele nearticulate (in -i) ar putea fi o eroare de ortografie (determi-
nata de tendinta de reducere, in pronuntare, a celor doi i la unul
singur §i de prezenta unor forme cu i plenison postconsonantic
in finala).
E greu de admis ca o particularitate atit de frecventa in
ms. nostru sä fie interpretata ca o eroare de ortografie a unui
roman, in timp ce marea majoritate a manuscriselor realizate de
romani in sec. XVIII nu inregistreazal fenomenul decit cu totul
sporadic (vezi §i § 1.2.7).
2.2.3. Disgrafiile, indiferent de cauzele 0 de frecventa lor,
au in general un caracter anarhic, dezorganizat, nesistematic.
Pe de alta parte, un text conceput spontan chiar in procesul
scrierii, deci conceput chiar de cel ce scrie, 0 un text scris sub
347

www.dacoromanica.ro
dictare manifesta cu mult mai multä pregnanta disgrafiile, decit
un text copiat, unde complexele de grafeme, mai ales la copistii
de profesie si mai ales in textele foarte lungi, ajung uneori s5. fie
reproduse automat, mecanic, ca niste semne care nu mai trebuie
supuse nici silabisirii, nici intelegerii. Or, majoritatea erorilor
semnalate de noi mai sus se caracterizeaza prin repetabilitate
prin faptul ca se constituie in grupuri, in microsisteme. Iata aceste
microsisteme: ps, Ss7,frol, s>s; j>z, z>j ; e>e, ea>eia ; oa>o,o>oa ; i>ii,
ii>i. Pe de aka parte, observdm ca. numarul tipurilor de erori
este foarte limitat, in comparatie cu posibilitatile nelimitate
oferite de text. In schimb, procentul denaturarilor f ar a noim
(vezi mai sus § 2.1. m) este foarte scazut. Daca numarul unor
asemenea denaturdri ar fi predominant, atunci, intr-adevar, s-ar
putea admite ca avem a face cu un caz patologic i ca deci erorile
copistului B sint exemple de disgrafie.
De aceea, excludem ipoteza ca deprinderile grafice domi-
nante ale copistului B ar fi niste disgrafii. In felul acesta excludem
si ipoteza ca Neculce a avut drept colaborator principal in tran-
scrierea corpului cronicilor Moldovei un dereglat mintal. Prin
functiile pe care le-a avut i prin stima de care se bucura, Neculce
a putut sa-si aleaga copisti versati, de incredere, verificati. Insusi
numarul mare de copisti care lucreaza la realizarea miscelaneului N
ne dovedeste ca Neculce a avut largi posibilitati de alegere.
2.2.4. Sä admitem ca jocul intre intre jlz este rezultatul
unei dislalii in vorbirea unui roman.
In limba romana vorbita de romani, confuzia dintre
si dintre jlz se intilneste in special la:
a) copii, unde e explicata ca un defect de pronuntare datorit
insuficientei dezvoltari a organelor vorbirii sub raport fiziologic
si insuficientei sesizari a opozitiei fonologice in cadrul fiecareia
din cele cloud serii consonantice 1;
b) unii oameni maturi, foarte putini la numdr de altfel,
cu defectul de pronuntare denumit sisiit,
Desi probabilitatea ca acest copist sa fi fost un roman este
extrem de redusa, presupunind totusi, prin absurd, ca avem a
1 Vezi amánunte interesante la T. Slam a-C a zac u, Relagile dintre
gindire si limbaj in ontogenezd (3-7 ani), Bucure§ti, 1957, p. 343-345.

348

www.dacoromanica.ro
face cu singurul caz consemnat de dislalie in epoca veche roma-
neasca, in vorbirea unui roman, cum explicam atunci celelalte
fenomene ? Pentru fiecare fenomen sau pentru fiecare grup de
fenomene trebuie sa cdutam o alta motivare? Fiecare fenomen sau
-fiecare grup de fenomene, din scrisul acestui copist B, trebuie
explicat ca un caz exceptional?
Asemenea cazuri de dislalie sint cu totul neobisnuite in
scrierea româneasca veche: cercetdrile de istorie a limbii romane
nu atesta nici macar un singur caz de acest gen.
Este evident ca a recurge la explicatia ea fiecare dintre
fenomenele aberante ale copistului este o exceptie in cutare sau
cutare domeniu (deci exceptii de grafie, de ortografie si de pro-
nuntare) si a admite, in plus, ca acest copist, din lipsa de culturd,
are si erori de limba romana, in loc de a cauta o motivare unitara,
valabild pentru intreg ansamblul de forme, ni se pare fortat.
2.2.4.1. Referindu-se la substituirea lui s cu s si a lui j cu z
din textul cronicii lui Neculce asa cum e consemnat el in ms. 253,
acad. I. Iordan sustine ipoteza ca deprinderea respectiva ar oglindi
un defect de pronuntare al lui Neculce, si nu al copistului: aceasta
greseala" foarte frecventa se datoreste unui defect de pronuntare,
pe cit se pare, a lui Neculce insusi", zice acad. Iordan 1. Dar edi-
torul lui I. Neculce neglijeaz5. faptul ca fenomenul se intilneste
in toate textele copiate de B in cadrul ms. 253: in cea mai mare
parte a scrierilor lui Miron Costin, De neamul moldovenilor 0
Letopisetul Tara Moldovei, in aproape intreaga compilatie a lui
N. Costin, Letopisetul Pirii Moldovei de la zidirea lumii, 0 in sfirsit
in mai mult decit o treime din voluminoasa cronic5. a lui
Neculce.
Pe de alt5. parte fenomenul nu apare decit la doi dintre
ceilalti 13 copisti si, si la acestia, in proportii mult mai reduse,
cum vom vedea. Cei mai multi dintre copistii ms. N scriu alterna-
tiv cu copistul B. In paginile si in rindurile autografe ale lui Neculce
cuprinse in acelasi ms. 253 nu intilnim decit un caz de substituire
a lui s cu si un caz de substituire a lui 5 cu s. Jocul dintre j si
z este cu totul absent. Asupra acestor cazuri vom reveni intr-un
paragraf urmator (§ 2.2.7).

1Necu1 c e, Letop., ed. I. Iordan2, p. CXXII.

349

www.dacoromanica.ro
 Este evident cal particularitatea apartine copistului B, si
nu lui Miron Costin sau Nicolae Costin. La Neculce putem admite
doar o usoará influenta din partea acestui mediu lingvistic strain.
Trasaturile limbii lui Neculce trebuie cautate si verificate in
numeroasele interventii autografe (uneori pagini intregi) ale lui
Neculce insusi, existente in acelasi ms. N.
Particularitatile neromânesti din paginile scrise de copistul
B in ms. N, pun sub semnul indoielii corectitudinea tuturor textelor
copiate de el. Am vdzut ca, in editarea lucrarii De neamul moldo-
venilor, ms. N nu poate fi utilizat. Dupä parerea noastra, partea
impunatoare transcrisa de copistul B din cronica lui Neculce,
parte care serveste ca text de baza in editiile curente ale cronicii,
trebuie privit5. cu multe rezerve.
Trebuie cercetat dad. nu cumva, pentru cronica lui Neculce,
nu exista si alte copii dupa autograful pierdut (ne gindim, de
ex., la mss. ca NI, N2, N3, realizate in familie, de urmasii lui Necul-
ce), copii care ar putea transmite mai putin alterate limba si
gindirea marelui cronicar.

2.2.5. Dintre solutiile posibile n-a mai ramas decit una :

particularitatile respective se datoresc unui copist cu o alta baza
de articulare decit cea romaneasca, copist care nu poseda si nu
vorbea bine limba romana.
Ca punct de reper pentru determinarea originii copistului
am putea lua transformarea lui (>-s) i a lui j (j > z).
Singurele grupuri etnice aloglote care au trait in Moldova
in jum. a doua a sec. 18 si la care a fost posibil fenomenul sint
grecii si ceangaii. intr-adevär, confuzia dintre -.s 0 j-z este ates-
tata la acestia si astazi, in special cind vorbesc limba romana.
2.2.5.1. Ipoteza ca copistul B era grec nu e valabill, credem
noi, decit partial pentru cazurile >s, j>z §i falsele regresiuni pe
care Ie-au provocat acestea. Confuziile atit de dese intre formele
articulate si cele nearticulate nu pot fi justificate ins5.1a un vorbitor
a carui limba poseda articol determinat cu functii, in linii maxi,.
identice functiilor articoluIui determinat românesc. Iar daca, in
limba româna vorbitä de greci, cu greu s-ar putea gasi o justificare
pentru prezenta confuziei dintre t §i i, frecventa acestui fenomen
rdmine insa nemotivata.
350

www.dacoromanica.ro
 2.2.5.2. Dupa. parerea noastra, copistul in discutie n-a putut
sa fie decit un ceangau a carui limba materna era romana
Intr-adevar, tratamentul lui 5 ca s i al lui j ca z e frecvent la
ceangAii din Moldova (in zonele BacAu, Roman etc.), atit in dia-
lectul ceangau propriu-zis, cit i in limba romang vorbita de ei 2.
Mai mult. in dialectul ceangau exista i sunetul
notat de dialectologii maghiari si.

1 Simbioza i amestecul grupurilor etnice de maghiari cu populatia majo-

ritara romaneasca, in Moldova, au evoluat Intr-atlta, Melt, astazi, adesea, nu
pot fi deosebiti ceangaii de romani. E un fapt constatat si de cercetãtorii maghiari
cä notiunea de ceangeii (avem in vedere i colonizärile mai tirzii, de secui) cuprinde
urmatoarele patru categorii de catolici: romani cu limba materna romana,
rornani cu limba materna maghiara, maghiari cu limba materna. romana
si maghiari cu limba materna maghiara. Vezi Pet ru Ramneant u, Diei
Abstammung der Tschangos, Sibiu, 1944, p. 28-29. Ultima categorie este cea ma
slab reprezentata numeric. Singurul element distinctiv a ramas deci apartenenta
religioasa. Nu mai vorbim de ceangaii romanizati trecuti, de-a lungul veacurilor,
la ortodoxie (prin casatorie, prin adoptiune spontana etc.). Dat fiMd stadiul In
care se aflã acest amestec astazi, sIntem incredintati cä el are o vechime foarte
mare. Inca Dim. Cantemir deci e vorba chiar de perioada activitatii lui Ion
Neculce semnala, In Descriptio Moldaviae (partea II, cap. XVI) faptul cä ma-
ghiarii din Moldova, conservindu-si Inca religia catolica i idiomul strämosesc,
vorbesc de asemenea toti romaneste (moldavicam tamen omnes callent"). Vezi
D i m. Cant emi r, Opere. I. Descriptio Moldaviae, ed. Al. Papiu Ilarianu,
Bucuresti, 1872, p. 122. Cf. i d e m, Descrierea Moldovei, trad. G. Pascu, ed. II
revazuta i completata, Bucuresti, [1938], p. 209. Numärul marturiilor de acest
lel creste mai ales Incepind din jumatatea a doua a sec. XVIII. Vezi Gyula
Marton, Citeva aspecte ale bilingvismului maghiaro-roman la ceangdii din Mol-
dova, [in] SCL 12 (1961), nr. 4, p. 541-553. Acest articol, intocmai ca toate contri-
butiile, citate In continuare, ale aceluia0 autor, cu privire la dialectul ceangau,
au fost integrate in lucrarea de sinteza, aparuta acum (dupä predarea lucrarii
noastre la tipar): Mart on Gy u I a, A rnoldvai csdngd nyelvjcirds romdn keit-
csOnszavai, Bukarest, 1972.
2 G. Wei ga n d, Der Ursprung der s-Gemeinden, [in] Jb. IX (1902),
p. 131-137, lucrare interesanta i pentru celelalte zone geografice In care e
prezent fenomenul; i d e m, Die Dialekte der Moldau und Dobrudscha, [In] ibid.,
p. 161, 166, 175, 178; Radu Rosetti, Despre unguri i episcopiile catolice
din Moldova, Bucuresti, 1905, p. 1-2; Wichmann Gyorgy, A 11, s, a,
§ és i hangok tOrtinete a moldvai csdngo nyelvben, [In] Nyelvtudományi KOzlemd-
nyek" (Budapest), 37 (1907), p. 149-163; A I. Pb ilipp id e, Originea romd-
nilor, II, Iasi, 1928, p. 48; Veress Endre, A moldvai csdngok szdrnicadsa
es neve, Cluj, 1934, p. 5-6; LU k 0 GA bo r, A moldvai csdng6k. I. A csdngolt
hapcsolatai az Erdélyi magyarsdggal. II. kiadis. Budapest, 1936, p. 40, 42, 52-56,

851

www.dacoromanica.ro
 Ga Iffy Mcizes, descriind sistemul fonemelor variante din
graiurile ceangäilor din Moldova, inregistreazd 1 unnItoarele va-
riante pentru consoanele ce ne intereseazd:

in notatia dialectal& maghiara ceea ce in notatia dialectal&

romaneasca devine:
foneme In foneme in
maghiara variante limba variante
comun& literar&
S s, sz, si 8
sz sz, si, g, s s s, g, g',
z z, i, zs, d, dz z z2 j, d, si
zs zs, z, s, dzs j j, z, §, g
58-59; Yrjo Wichmann, Wörterbuch des ungarischen Moldauer Nord-
csdngd- und des Ilitfaluer Csdnedialehtes... Hrsg. von. BA lint Csiiry und Artturi
Kannisto, Helsinki, 1936, p. 124-146, 171-173 ; I osif Petru M. P a 1,
Originea catolicilor din Moldova si franciscanii, pdstorii lor de veacuri, Sabäoani-
Roman, 1942, p. 78 (rostirea s pentru s este explicat& ins& pueril: ca un vestigiu
din latinl!) ; B. L6rinczy Ev a, A moldvai csdngd nyelvjdrds varidnsa: ,
[in] Magyar nyelvjárások" (Budapest), II, 1953, p. 107-119 ;Ma rton Gyul a,
Citeva aspecte ale influenlei limbii ronaine fn lexicul graiului ceangdu din Moldova,
[in] SCL VI (1955), p. 336; i d e m, Magyar nyelvjdrdstan, Kolozsvár, 1959, p. 81,
131, 189-191;idem, Citeva aspecte ale bilingvistnului tnaghiaro-rottuin la ceangdii
din Moldova, [in] SCL XII (1961),p. 550; Marton Gyula, L'influence de la
langue roumaine sur le système et la structure phonologique du parler «csdngóD de
Moldavie, [In] RRL 12 (1967), nr. 3, p. 249; i d e m, Cu privire la studierea influ-
enfei limbii romdne asupra limbii maghiare, [in] SUC XII (1967), ser. philol., fasc. 1,
p. 27-38; Vladimir Drimba, Materiale pentru studiul raporturilor lingvis-
lice romeino-maghiare, [in] CL V (1960), p.115-130; Bak6 Gdza, Contribulii
hi problema originii ceatigdilor, [in] SA I 4 (1962), P. 41; Galffy MOzes, A
moldvai csdng6 nyelvjdrds fonima-varidns rendszere, [in] Nyelv- es irodalomtu-
dományi kOzlemények" (Cluj), IX (1965), p. 257-269. Cf. Mikecs Liszl 6,
Csdngok, [Budapest, 1942], p. 330-399 (bibliografie generala, adnotatä). Luc/A-
rile lui Marton, Drimba i Galify: cu o bogat& bibliografie lingvisticä. Pentru
alternanta sfs in istoria limbii maghiare, vezi: Bare zi Gez a, Regi magyar
nyelvjdrdsolt, Budapest, 1947, p. 6; i d e m, A magyar nyelv életrajza, Budapest,
1963, p. 181; Barczi Géza, Benkó Lorand, Berrir J olá
A magyar nyelv torténete, Budapest, 1967, P. 68, 104, 105 Marton Gy., Magyar
nyelvjdrdstan, ed. cit., p. 86, 131-132. Pentru istoricul cercetarilor dialectale
privitoare la ceang&i, vezi In special Szab6 T. Attil a, A moldvai csdngd
nyelvjdrdskutatds története, [In] Magyar nyelvjárások" (Budapest), V (1959),
p. 3-38.
1 GA If f y MOze s, A moldvai csdngd nyelvjdrds..., in rev. cit., p. 265.
Vezi i Szab6 T. At til a, op. cit., vol. cit., p. 7.

352

www.dacoromanica.ro
 Celelalte abateri" de la norma, din scrisul copistului B,
au aceea0 provenienta straina, maghiara. Astfel:
1. Confuzia dintre scrierea cu un i i cea cu ii. La opozi-
tiile articulat-nearticulat, aceasta confuzie e sustinuta de faptul
c5. maghiara nu are articol determinat.
2. Confundarea lui fr (ea) cu E, intemeiatä pe tendinta
existentd in graiurile populare moldovene0i de reducere a lui
fd>c, tendinta la care se asociazd prezenta i frecventa mare a
fonemului g in maghiara i inexistenta in aceasta limba a difton-
gului Fapt e ca multe substantive feminine in -e, -ie au fost
receptate in dialectul ceangau cu cloud terminatii (la forma tip):
-ia i - (i)e. Ex.: (in notatia dialectala maghiara) keja keje,
kglddrija,kelddre etc.l.
3. Confundarea lui oa cu 0 2.
4. Erorile lingvistice i grafice de tipul celor mentionate,
in alta ordine de idei, in tabelul comparativ din partea II, § 2.4.
Tratamentul lui ca s 0 al lui j ca z se intilne0e dealtfel
sporadic 0 in graiurile populare dacoromane: in Maramu-
rq 3, in sudul Banatului i nord-vestul i vestul Olteniei 4;

Marton Gyul a, Adaptation morphologique des mots empruntes

au roumain dans le parler csdngó" de Moldavie, [in] RRL 13 (1968), nr. 6, p. 592
593.
2 Pentru trecerea o > 4, la ceangAi, vezi Lu k a Gabo r, A moldvai
csdngók, vol. cit., ed. cit., p. 48--50 (in notatia rnaghiarã: o > a); iar pentru tre-
cerea inversä, in acelasi dialect, vezi B. L6rinc zy E v a, A moldvai csdngd
nyelvjdrds varidnsai, In vol. cit., ed. cit. p. 118 (in notatia maghiara: a > o).
Pentru tipurile de confuzii eale, i/ii, oalo, vezi datele deosebit de interesante culese
din limba roman& contemporana vorbitä i scrisa, de maghiari, la S i gi smund
A d a in, Influenle ale limbii materne asupra limbii romane folosite de tnaghiari.
Analizd a gre,selilor tipice, bazat4 pe compararea triisciturilor specifice ale celor dou4
/imbi. Autoreferat. [Cluj, 1964], P. 2-4 (Universitatea Babes-Bolyai Cluj).
3 I. Pat ru t, Raporturi fonetice ucraino-romdne, [in] DR XI (1948),
p. 51-59; G. Weigan d, Samosch- und Theissdialekte, [in] Jb. VI (1899), p. 31.
4 E. Hodo s, Poezii poporale din Bdnat, I, Caransebes, 1892, p. 5; i d e m,
Cintece bandlene, Caransebes, 1898, p. 11; G. Weigan d, Der Banater Dialekt,
[in] Jb. III (1896), p. 229-231; i d e in, Die rumanischen Dialekte der kleinen
Walachei, Serbiens und Bulgariens, [in] Jb. VII (1900), p. 49-51; A 1. Philipp i-
d e, Originea romdnilor, II, Iasi, 1928, p. 214; M. C. Gr egoria n, Graiu/ ci
folclorul din Oltenia nord-vestica ,si Bdnatul rdsdritean (Regiunea din stinga si din
dreapta Cernei), I, Craiova, 1938, p. 23, 44-46; i d e m, Graiul din Oltenia nord-
vesticd i Bdnatul rdsdritean, [in] LL 23 (1969), p. 137; 24 (1970), p. 197-200 si
204 (harta); Pia Gra d e a, 0 culegere de cuvinte bandlene, [in] Materiale Ii
cercetäri dialectale" (Cluj), I (1960), p. 130-131, 133-134; Mir c ea Borcil 6,
Un fenomen fonetic dialectal: rostirea lui § ca s ,si j ca z in graiurile dacoromdne.

23 Critica textua13 §i editarea literaturii romine vechi c. 941 353

www.dacoromanica.ro
apoi, de asemenea sporadic, in dialectul istroroman 1 0 in cel
aroman 2.
Confuzia dintre 1 s i dintre 2. i z este atestata i pe teri-
toriul limbii franceze: fenomenul este tipic in vorbirea locuitorilor
Marsiliei 3.
E greu de admis ca Neculce sa-0 fi angajat un copist mara-
mureean sau oltean (eventual banatean) 4 din zonele cu s'ss si
j>z. Dar chiar i intr-un asemenea caz, ar rdmine neexplicate
celelalte fenomene.
De aceea, noi sintem inclinati s5. localizam regiunea natala
a copistului mai degraba in Moldova 0 sa apreciem ca acest copist
B al ms. rom. 253 de la B.A.R.S.R. era un ceangdu, bun dar nu
desavir0t - cunoscator al limbii romane.
Dupa parerea noastra, aceasta este singura explicatie plau-
zibila i valabila pentru intreg ansamblul de fenomene aberante
intilnite in textul copistului respectiv. Doar cele citeva erori
evidente de grafie, mentionate de noi mai sus, sint posibile 0 la
copiti a caror limba materna este romana neinfluentata de deprin-
Vechimea ci originea fenomenului, [in] SUC X (1965), ser. philol., fasc. 2, P. 109-
121 ; i d e m, ibid. I. Rdspfndirea ,si situalia actuald a fenomenului, [in] CL X (1965),
p. 269-279; i d e tn, ibid. II. Locul i reflezele fenomenului in microsistemul gra-
iului, [in] CL XI (1966), p. 71-76 (cu o bogatä bibliografie) ; V a 1. R u s 11,
Consoana § in limba romand, [in] SCL XVIII (1967), nr. 2, p. 181-183 (explicarea
trecerilor > s, j > z, in limba româná) ; i d e in, Graiul din nord-vestul Olteniei.
Fondled. Consideralii fonologice, Bucuresti, 1971, p. 94-96, 110 s't hartile 9, 14,
21, 27, 29 (p. 133, 138, 145, 151, 153), cf. p. 85;Marin Petrisor, Graiurile
bufenilor din Banat, [in LR 17 (1968),nr. 3,p. 223;Radu Sp. Popescu, Cu
privire la 6 > ,si g > dz (z) fn dialectele aromán)ci meglenoroman, [in] CL XV (1970),
nr. 1, p. 49, nota 26 (despre ,s > s, j > z in sudul Banatului si nord-vestul Olteniei).
I S. Puscari u, Studii istroromine, II, Buc., 1926, p. 119-122, 333;
A 1. Philipp id e, Originea romdnilor, vol. cit., ed. cit., p. 215-216.
2 A 1. Philippid e, op. cit., vol. cit., p. 48, 215; cf. si p. 216-219,
221, 223; Tache Papahagi, Aromdnii. Grai. Folclor. Etnografie. Cu o intro-
ducere istoricä. [Curs litografiat]. [Buc.] 1932, p. 71 ; T h. Cap i da n, Aromeinii,
Buc., 1932, p. 196, 334-336; P. Gh er ma n, Observalii la cereetdri asupra
aromanilor fi graiului lor, [in] GS VII (1937), p. 307; R o s et t i, ILR, p. 375.
Pentru factorii care au favorizat evolutiile ,s >s0j>zin diferitele zone
ale teritoriului limbii romane, vezi in special IuctArile citate ale lui Mir c ea
Borcilä, Val. Rusu i Radu Sp. Popescu. Cf. J. Hubsch-
m i e d, Wdrter mit sqz-, t§- im romanischen, baskischen und in anderen Sprachen,
[in] Revue de Linguistique Romane", vol. 27 (1963), nos. 107-108, p. 364-448.
3 N. S. Tr ou b et z ko y, Principes de phonologie, Paris, 1956, p. 23.
4 Ipoteza existentei unor copisti aromani sau istrorománi in Moldova,
in sec. al XVIII-lea, se exclude prin forta imprejurdrilor.

354

www.dacoromanica.ro
derile lingvistice ale dialectului ceangau sau ale altor idiomuri
sträine vorbite pe teritoriul lingvistic dacoroman.
Influenta straina asupra limbii romane a copistului B explica
si erorile relevate de acad. Iorgu Iordan in partea cronicii lui
Neculce reprodusa dupa paginile scrise de acest copist. Ne referim
la erorile mentionate la subsol in Neculce, Letop., ed. I. Iordan2,
p. 83, 101, 129, 131, 160, 162, 169, 171 187, 191.
Inexistenta in limba maghiara a fonemului [i] a provocat
si alterarea toponirnului Scinteia (nume de sat in jud. Iasi) in
Schinteia in paginile aceluiasi copist. Afirmatia ca Schinteia din
textul citat este aspectul muntenesc al cuvintului" i cä acest
fonetism ar dovedi ca copistul era muntean" 1, e in contradictie
flagranta cu concluziile care se degaja din analiza intregului an-
samblu de forme aberante ale copistului B. Nu existä nici o urm5.
de muntenizare, care s5. confirme macar ipoteza acad. I. Iordan 2.
Mentionam cà toponimul respectiv mai apare o data in cuprinsul
cronicii lui Neculce, si anume intr-o parte scrisa in ms. N de co-
1N ecu lc e, Letop., ed. I. Iordan2, p. 194, nota 1.
2 Dimpotrivä, pe lingà prezenta lui dz i §, pe linga reducerea lui fit > d,
putem cita, In textul copistului B, i unele elemente specifice graiurilor moldove -
nesti, de ex.: pronuntarea marcat& prin ,s in o sutd ,sindzdci (f. 322 r°, copistul B ),
explicabilã prin tratarnentul curent In graiurile moldovenseti e > g, care transpus
in sistemul de grafeme uzual, devine s (w), desi intre g ,s existá o diferenta de
timbru. E de relevat aici i inconsecventa In notatie: Pronuntia lui e ca s
este frecventa si la ceangai, atit in dialect, cit i in limba romaná vorbita de marea
majoritate. Vezi Wichmann Gyarg y, A 1'5 s, z, § és i hangoh tdrtinete
a moldvai csdngd nyeltben, [in] Nyelvtudományi Kozlemanyek" (Budapest),
37 (1907),p. 155-159;Ltiko Gabor, A moldvai csdngdh. I. A csdngók kapcso-
latai az Erdllyi magyarsdggal. II. kiadás. Budapest, 1936, p. 56-59 (rom. f cores-
punde lui 1 din notatia unor dialectologi maghiari) ; Bak6 G6 z a, Contribufii
la problerna originii ceangdilor, [in] SAI 4 (1962), p. 41. Cf. Ra du R o set t
Despre unguri ,si episcopitle catolice din Moldova, Bucuresti, 1905, p. 1-2 ; I osif
Petru M. Pal, Originea catolicilor din Moldova ci franciscanii, pdstorii lor
de veacuri, S1135.oani-Roman, 1942, p. 78-79 (explicarea fenomenului, ca o influ-
ent& din partea limbii italiene vorbite de misionarii catolici, este ins& hazardatã;
vezi p. 79-80). Pentru confuzia Intre iff In limba romana vorbita i scris& de
maghiari in zilele noastre, vezi G6 z a B16 d y, Influenfa limbii romdne asupra
limbii maghiare. Studiu lexicologic. Sibiu, 1942, p. 13; Sigismund Ada m,
op. cit., p. 1-2; iar pentru jocul ili in graiurile ceangAilor de astázi, vezi Ga. 1 f f y
M6 zes, op. cit., p. 257-269;Marton Gyula, Observafii asupra incadrdrii
vocalelor a ,si I in imprumuturile ronidnefli ale lintlii mtghiare, [in] Omagiu Rosetti,
p. 541.

355

www.dacoromanica.ro
pistul A: Scinteiea (f. 415 r°/21) 1 De asemenea Ii intilnim in 0
samd de cuvinte, sub forma Scinteie 2, Iar 0 samd de cuvinte e
reprodusa de acad. I. Iordan dupa ms. rom. 53 de la B.A.R.S.R.,
deoarece, dup5. cum am vazut mai sus (partea II, §1.2.6.2.d), foile
respective din ms. N au disparut. Ms. rom. 53 a fost scris in 1766
de Ioasaf Luca, al carui scris e diferit de scrisul copi§tilor anga-
jati de Ion Neculce.
Fonemul [i] existä in schimb in graiurile ceangailor. Prin
bilingvism i prin imprumuturile lexicale din romana, fonemul
acesta a patruns chiar in sistemul fonologic al graiurilor respective 3.
Adesea [i] alterneaz5. cu [i] sau cu diferite variante intre [i] si
[i].Schinteia trebuie interpretat deci ca o pronuntare curentä
chiar la ceangai, alaturi de pronuntarea cu 1.
Inexistenta in limba maghiara 0 in graiurile ceangailor a
diftongului ea a provocat diereza acestuia: ea, devenit, pentru
evitarea hiatului, eia. Exemple la copistul B (vezi mai sus sub b):
oasteneiala, steiagurile, Tara Ungureiascii 4. Acestea ne aduc aminte
de forma pe care o au unele toponime romane§ti din Moldova,
cu diftongul pa, la ceangai: (in notatie dialectala maghiara) Valijd
Kimpuluj, Prdleja (adica: Valea Cimpului, Pralea) 5.
Ipoteza preconizata de noi ii gasete confirmarea in cazurile
similare, binecunoscute dealtfel, de manuscrise sau tiparituri in
limba romana realizate in epoca veche, in Transilvania, de sa0
sau de maghiari.
2.2.6. Fenomene similare celor care apartin copistului B,
dar in proportii mult mai reduse, se intilnesc i la alti doi copi§ti
ai ms. N: cop4tii K i M, colaboratori ai lui Neculce pentru par-
tea finala a cronicii sale, dui:a ce a incetat ajutorul dat de cop4tii
principali A 0 B. Copistul K a scris f. 440 v° 460 v° i 461 r°/8
1 Vezi Nec u lc e, ed. cit., p. 306.
2 I d. , ib., p. 18.
3 Ga 1 f f y M6 z e s, op. cit., In special tabelul de la p. 265; Mar t on
G y., L'influence de la langue roumaine sur le systeme et la structure phonologique
du parler csdngd" de Moldavie, in rev. cit., p. 246-247.
4 vezi in special Marton G yu I a, op. cit., In rev. cit., p. 245-254.
Cf. Sigismund Adam, op. cit., p. 4.
5 VeziSzab6 T. Attila, A moldvai csdngó nyelvjdrdsliutatds tortenete,
In vol. cit., ed. cit., p. 32, 33. Diftongul romanesc ea, In Imprumuturile româneti
ale dialectului ceangau §i In limba roman& vorbita de ceangai, devine §i: ja (In
notatie maghiara: jd).

356

www.dacoromanica.ro
 465 v°, iar copistul M intervine imediat dupa cea de a doua
serie de pagini a copistului K : f. 466 r° 473 v°. Iatä citeva
exemple:
a) >s: copistul K: au aseidzat (f. 441 r°).
b) j>z: copistul K : catastizile (f. 465 v°; din catastijile
<catast4ele), capizilar-chihaia (f. 465 r°/5 ; din *capijilar<capigilar;
cf. capegilar-chihaiaii, f. 300 r°/13, copistul B ; capegilar-chihaes,
f. 423 v°/11, copistul A) 1; copistul M: capezlar-chihai (f. 467
r°/18 ; din capezilar<*capejilar<capegilar).
c) z>j: copistul M: Jestavna (f. 467 v°/1 ; din sl. Zastavna).
d) e>E: copistul K: galioanE (f. 440 v°), 180 cambaralE (f.
441 v°), singE (f. 460 v°), mare gatirE (f. 461 r°; mare gatire") ;
copistul M: prE viziriul fi pe hanul (f. 466 r0; pre..."), taberii
cei marE (f. 466 v°), pdtlilE (ib.), iarna marE (f. 473 r°), giudecafili
(ib.), dE la (ib.), pg (ib. ; pe")
e) oa>o: copistul K : oste (f. 441 r°) ; copistul M: nopte (f. 466 r°;
noaptea").
Numdrul mic de exemple se datorete i faptului cl cei
doi cop4ti, K 0 M, au transcris un numar relativ restrins de pagini
din cronica lui Neculce.
La cop4tii K 0 M se observa aceea0 alternanta, ca la co-
pistul B, intre formele aberante 0 formele corecte.
Din motivele expuse mai sus, in legatura cu particularitatile
copistului B (vezi partea de fata, § 2.2.-2.2.5.2.), noi credem ca
aceti doi cop4ti din urma, K 0 M, au fost de asemenea ceangai
vorbitori ai limbii române.
2.2.7. Semnalam mai sus (§ 2.2.4.1.) prezenta, in textele
au t ograf e ale lui Neculce din ms. N, a unor cazuri cu totul
sporadice de joc intre s 0 1. Iat5. singurele exemple:
s<: slujevu (f. 313 v°/14 ; slujesc")
<s: prietesug ((f. 439 r°/20 ; prietqug")
Daca tinem seama de totala absenta a jocului dintre j 0 z,
cele dou5. cazuri izolate din autograful lui Neculce s-ar putea
explica fie ca o influentä din partea mediului lingvistic inconju-
rator (deci cazuri de adoptiune), fie ma refer aici numai la prima
forma (slujgcu) ca o modificare fonetica accidentala prin
1 Pentru alternanta jg, vezi 0 zaporogeni, la copistul K (f. 440 vu; din
zaporojeni).

357

www.dacoromanica.ro
asimilare consonantica (j s > j ). Nu trebuie sa pierdem
din vedere aici faptul ca, in toate celelalte cazuri (un numar neli-
mitat), Neculce noteaza i deci pr onunt 5. corect pe s si pe F.
Nu mai putin semnificativa este, apoi, in autografele lui
Neculce, lipsa altor particularitati din seriile expuse de noi mai
sus ( § 2.1 si 2.2.6), particularitati apartinind copistilor B, K
M: notatia lui e ca è (t), notatia lui o cu oa, evolutia a> eia.
E adevarat Ca reducerea diftongului oa > o este general 5.
in scrisul lui Neculce. Iata exemplele: Portd (f. 313 v°/12 ; 421 r°/11 ;
438 v°/13 ; 474 r°/19,21), viitore (f. 383 r°/10 ; 313 v°/15), s<d> omorci
(f. 421 r°/interlin. 11-12), incoé<e> (f. 429 r°/marg. st. 3), omenilor
(f. 438 r°/10), omen<i> (f. 438 r°/15 ; 438 v°/9), oste (438 v°/7),
tot<d> vara (f. 438 v0/10), tomnd (f. 438 v°/15), tot<d> puterea (f.474
v°/8), tot<e> fdrile (f. 474 v°/11), omen<ii> (f. 474 v°/15), fomete
(f. 474 v°/15), tote (f. 474 v°/18, 19, 21). Dar fenomenul invers
(o > oa) este, dupa cum am mentionat deja, total absent. Inseamn5.
ca, in cazurile de notare a lui oa ca o, avem a face, in mod sigu r,
cu o particularitate a limbii autorului. Aceasta particularitate
insä, foarte frecventa din primele scrieri romanesti pina in zilele
noastre, se intilneste in special in regiunile estice, nordice, centrale
si vestice ale teritoriului dacoroman i reprezinta realizarea grafica
a unei pronuntii mai mult sau mai putin apropiate de o (o, 9, 9 etc.)
sau imagineaza, in conceptia unor oameni simpli intr-o perioada
cind nu existau Inca norme ortografice unitare sau la oameni
simpli neinstruiti din epoca moderna, realizarea grafica chiar a
diftongului oa.
Ca o particularitate a limbii romane vorbite de multi romani
(si, prin adoptiune, si de populatiile aloglote de pe teritoriul dacoro-
man), ar putea fi interpretata i reducerea lui oa>o din autografele
copistilor B, K si M. Dar prezenta, in scrisul acestor copisti, a
unor fenomene lingvistice sau deprinderi grafice neromanesti ne
face sa ne gindim, fara 55. vrem, la faptul cà maghiara nu cunoaste
diftongul oa i ca marea majoritate a maghiarilor care vorbesc
limba romana, farä st si-o fi insusit pe deplin, realizeaza diftongul
oa ca o, a sau va (in vorbire si in scriere). Deci nu excludem aici,
la copistii B, K i M, ipoteza unei deprinderi lingvistice neroma-
nesti. Falsa regresiune, desi sporadica (oasteneiala, la copistul B),
vine in sprijinul acestei ipoteze.
0 pozitie aparte ocupa, in autograful lui Neculce, confuziile
dintre pe care le-am inregistrat i la copistul B (vezi § 2.1).
Sa expunem intii faptele:
358

www.dacoromanica.ro
 i>ii: s-au dus la moscalii (f. 304 r°/20), pe dzii (f. 428 r°/14),
in trecuf aii (f. 437 v°/18), zapciiilic (f. 438 0/15), in codrii (f. 438
r°/16), vinia vegtii bun<e> (f. 438 v°/15), sol<i> moscal<i> i turcii
(1. 474 r0/8 ; turcii este primul cuvint pe rd. 8), moscaliilor (f. 474
r°/15-16), crimeniilor (f. 474 r°/18 ; crimean locuitor din Crimeea"),
la moscalii (f. 474 r°/19).
ii>i: turci<i> bani<i> au luat (f. 421 r°/interlin. 11-12), de-u
stricat pinele, mdlaile, pdpupi<i> (f. 474 v°/14).
Deoarece avem aici a face, in mod sigur, cu limba materna
a celui care scrie, deci a unui roman, a lui Neculce, nu a unui
ceangdu, nu putem atribui jocul dintre ilii cunoasterii insuficiente
a limbii romane de catre autor. Daca la un strain sau la un roman
neinstruit aceasta confuzie intre ilii este explicabila prin gradul
de cunoastere a limbii romane scrise (vezi mai sus § 1.2.2), la un
roman cult ea poate fi explicabila numai prin graba cu care scrie
acesta sau prin virsta inaintata (deci prin neatentie). Scrisul
marunt 0 foarte grabit al lui Neculce, cu combinatii de litere
adesea foarte simplificate, am putea zice: sublimate, ne demon-
streaza Ca autorul era preocupat mai mult de redarea unei relatari
cit mai plastice, mai bogate in evenimente, in paranteze, in carac-
terizari, decit de ortografie. Ca e asa, ne-o dovedesc si destul de
numeroasele erori de grafie in aceste autografe ale lui Neculce.
Iata-le (notam in paranteze dreptunghiulare litera sau secventa
de litere nescrise):
Cost[ant]in (f. 417 r°/marg. dr. 2), i-au vi[ni]t (f. 429 r°/marg.
st. 1), gine[re]le seiu (f. 432 v°/marg. dr. 1) , n-au mai pu[tu]t reada
(f. 433 r°/marg. st. 1), mai alas (f. 436 v°/6 ; in loc de mai ales),
decit cit de lup (f. 436 v°/7-8 ; decit este ultimul cuvint pe rd. 7 ;
deci cit este o reluare inutila a silabei a doua a cuvintului prece-
dent), cum i[i] era slujba (f. 436 v°/9), era pra cu gre[u] omenilcr
(f. 438 r°/10), ce s<d> s-or fae"<e> capetele (f. 438 r°/15-16; con-
structia poate fi interpretata si ce s-or face capetele, 0 ce sd vor
face capetele), ne[a]vindu paö<e> (f. 438 v°/5), de-u st[r]insu de-cei
omen<i> (f. 438 v°/9), vegtii (f. 438 v°/15), datat-au o brumd (f. 474
v°/13 ;in loc de: dat-au...).
Daca omisiunile de litere sau de secvente de litere sint, la
Neculce, o proba evidenta de graba in scriere, reluarile inutile de
secvente grafice (cit, al doilea s din vmtii si [dat]at), ca si substi-
tuirile de litere (alas, eventual s-or ), ne dezvaluie la autor neatentie
(provocata insä tot de grija de a scrie cit mai repede si mai com-
plet").
359

www.dacoromanica.ro
 Deci intr-un fel se explica jocul dintre i/ii in autograful lui
Neculce 0 in alt fel se explica in scrisul cop4tilor B, K, M, atita
vreme cit ace§tia prezinta, in mod sigur 0 alte particularitati
lingvistice sau deprinderi grafice neromane§ti.
In concluzie, paralelismul dintre particularitatile semnalate
din autografele lui Neculce 0 particularitatile cop4tilor B, K, M
este numai aparent. In timp ce jocul, cu totul rarisim, dintre .s/f
Toate fi explicat, la Neculce, prin influenta mediului lingvistic
din care au fost recrutati cop4tii B, K, M, toate celelalte fenomene
au, la cronicarul moldovean, o alta explicatie.
2.3. Deci Neculce a folosit, pentru executarea ms. N, 0
trei cop4ti al caror idiom matern a putut sa fie dialectul ceangau
al limbii maghiare, daca nu cumva avem a face in toate trei cazu-
rile sau numai in unul sau doul dintre acestea, cu romani traiti
printre ceangai.
Cei trei cop4ti, B, K 0 M, de0 relativ buni cunoscatori ai
limbii romane 0 de0 in general foarte convtiincio0 in serviciile
aduse lui Neculce, introduc in partile transcrise o serie de parti-
cularitati ale limbii romane vorbite de ei, particularitati care,
luate in ansamblu, sint totu0 straine de limba romana comuna
in oricare dintre realizarile ei dialectale sau stilistice. Pe linga
fenomene explicabile printr-o baza de articulare strdina, ei stre-
coara 0 unele erori de grafie, de ortografie 0 gramaticale, care se
datoresc atit dificientelor in cunoa§terea limbii române, limba
al carei sistem este in buna masura diferit de acela al limbii ma-
ghiare, cit 0 deficientelor in domeniul deprinderilor ortografice
ale scrierii chirilice romanqti.
Intreg ansamblul de particularitati lingvistice 0 grafice
ale cop4tilor B, K 0 M se opune particularitätilor generale ale
celorlalti 11 cop4ti care colaboreaza la izvodirea" ms. N, iar
acestea din urma concorda cu particularitatile marii majoritati
a manuscriselor romanqti vechi 1.
2.4. In ce privete alternantele/s, sfs, Ffsb sensul modifica-
rilor a fost urmatorul:
1 Un grup de copii ale unor versiuni romanesti ale Apostolutui, realizate
la diferite mánastiri din jud. Neamt sau din Imprejurimile acestei zone, tn juna-
tatea a doua a sec. 17, par s6. tadeze, In grafie si In fonetick de asemenea, prezenta
unor copisti ceangai. Vezi amänunte In studiul nostru Glose románefti, p. 377.

360

www.dacoromanica.ro
 a)>4: stadiu incipient al unei modificari normale" ;
b)>s i j>z: modificari normale" ;
c) s>u: stadiu incipient al unei false regresiuni, intemeiat
pe evolutia ps ;
d) s>, respectiv z>j: false regresiuni, pe baza modificarilor
de sub punctul b.
E posibil ca notatia u sa reprezinte pronuntarea g, specified
graiurilor moldovenesti, care, prin imprumuturile lexicale masive,
a patruns si in sistemul fonologic al graiurilor ceangailor.
2.5. Resedinta lui Ion Neculce, satul Pr ig or eni 1, se aflä
in zona sud-vestica a jud. Iasi. Examinind pozitia geografied a
satului, observam ca. Neculce, in mod aproape inevitabil, a fost
in situatia de a cunoaste si de a folosi, alaturi de copistii romani,
si copisti ceangai, mai bine zis români (sau maghiari) cu limba
materna romana, urmasi probabili ai unei populatii maghiare
propriu-zise.
Pe de o parte, Prigoreni se afla la mica distanta (25-30 km.
NE) de zona orasului Roman (jud. Neamt), bine cunoscuta
prin asezarile sale de ceangai. Pe de alta. parte, insusi satul Prigoreni
e incadrat intr-o zona impinzit5. cu grupuri razlete, uneori chiar
mai compacte, de ceangai. Dintre asezarile in care misionarul
catolic Marco Bandini inregistrase catolici, in anii 1646-1648,
mentionam alaturi de centre mai importante ca Troths, Bacau
si Roman satul Strunga (vecin cu Prigorenii, la S V), Pascani
si Lucaceni (la vest de Prigoreni), grupul Hirläu, Cotnari, Sarata,
Amagei (la N V de Prigoreni)2. In sec. XIX si la inceputul
sec. XX, sint atestati maghiari si la Baltati (sat vecin cu Prigoreni,
la NE), Kogalniceanu Volintiresti si Helesteni Harma-
2 Devenit, in epoca modernä, Prigorenii Mici. In prezent, satul se numeqte
Ion Neculce si face parte din comuna suburban& Tirgu Frumos, orasu1 Tirgu
Frumos, jud. Iasi.
2 Vezi Codex Bandinus. Memoriu asupra scrierii lui Bandinus de la 1646
urmat de text, Snsolit de acte ,si documente de V.A. Ur echi a. Bucuresti, 1895;
Gh. I. Nastase, Die Ungarn in der Moldau im Jahre 1646 (nach dent Codex
Bandinus"), [in] BIFR 3 (1936),p. 1-10; Petru Rimnean.tu, Die Ab-
stammung der Tschangos, Sibiu, 1944, p. 25; Mikecs La s z1 6, Csringok, [Bu-
dapest, 1941], p. 79. Cf. An dr ei V er es s, Scrisorile misionarului Bandini
din Moldova (1644-1650), Bucuresti, 1926.

361

www.dacoromanica.ro
neasa (intre Prigoreni si Pascani), Tg. Frumos (4-5 km. NV
de Prigoreni), Horlesti (SEE de Prigoreni) 1.
Tinind seamä si de dinamica populatiei, si de simbioza foarte
veche dintre ceanggi si romani, considerdm cd datele pe care le-am
citat sint suficiente pentru a intgri ipoteza noasträ cg tocmai
aceastà prezentã a ceangailor in regiune a favorizat alegerea, de
cgtre Neculce, a unor copisti ceanggi avind limba romang ca limbg
materna (cei trei copisti: B, K, M), algturi insg de un numär mai
mare de romani a cgror limbg materna nu inregistreazg asemenea
influente strgine.

2.6. Analizind natura grafiilor duble din textele scrise,

Al. Rosetti citeazg o situatie foarte apropiatä de cea discutatg.
de noi aici: coexistenta, in limba maternä a unor vorbitori, a douä
foneme deosebite in aceeasi pozitie a cuvintului: a si. ae, de ex.,
care se explic5. prin interferenta a doug sisteme 2.
Confuziile dintre f Is 0 dintre jlz din textele la care ne-am
referit, sint insg rezultatul unei neutralizgri a opozitiilor fonolo-
gice dintre consoane din aceeasi serie, atestate intr-un anumit
idiom matern (in spetg.: dialectul ceangdu al limbii maghiare),
dar care se manifestä sit in cazurile cind aceiasi cetateni vorbesc
o limb5. straing (in spetg.: romana), in care opozitiile :s 0 j:z
sint semnificative.
La fel se explicg si fonetismele sgsesti sau maghiarizante
introduse de copisti sau tipografi sasi, respectiv maghiari, ai
unor texte vechi romgnesti.
Astfel cg, pe lingg. interpretgrile propuse in studiul citat
al acad. Al. Rosetti, trebuie sg adauggm si aceastà interpretare
a unei situatii cu totul particulare, dar frecventá in anumite texte,
scrise de vorbitori ai unui anumit idiom strain.
2.7. Ce atitudine trebuie sa ia editorul unui asemenea text
românesc cu particulariati lingvistice provenite dintr-o bazg de
articulare si o limbg materna. strding?
1 Domokos Pal Péter, A moldvai magyarsdg, Cluj [1941], p. 88,
92, 230, 231; 542,nota 7;Petru Ramneantu, op. cit., p. 8 siharta 3.
2 Al. Rosetti, De l'interpritation des graphies doubles dans les textes
icrits, In rev. cit., p. 27-28 (respectiv, In vol. cit., Mélanges de linguistique et de
philologie, p. 12-13).

862

www.dacoromanica.ro
 Atunci cind un editor se vede obligat sä apeleze la un text
ca cele scrise de copistii B, K, M din ms. 253, pentru alcatuirea unei
editii diplomat ic e, editorul are datoria sä corecteze erorile
copistului, dacá ms. respectiv e folosit ca text de baza. Consem.narea
erorilor e recomandabila in aparatul critic, daca aceste erori nu
incarcä prea mult subsolul, dar e posibila si in studiul introductiv,
cu conditia ca fenomenele sa fie descrise cit se poate mai precis,
sub raport paleografic i lingvistic, i cu trimiteri la pagina 0
rind. Alcatuitorul unei editii stiintifice trebuie sä-1 dispenseze pe
lingvist si in general pe cititor de a se adresa de fiecare data manu-
scrisului sau manuscriselor pentru interpretarea faptelor de limba
pe care le cuprinde un text oarecare.
Dacä textul la care ne referim e folosit numai in aparatul
critic, natural nu se mai pune problema corectdrii erorilor in textul
din pagina, ci numai in aparatul critic. Recomandarile facute
in cazul precedent, pentru organizarea aparatului, respectiv pentru
comentarea faptelor in studiul introductiv, sint valabile i aici.

www.dacoromanica.ro
 3. INTERFERENTE g CONFLUENTE ti EVOLUTIA
LIMBII ROMANE LITERARE IN EPOCA VECHE

3.0. Procesul deosebit de complex al impunerii treptate a

unei norrne supradialectale In evolutia limbii române literare a
fost urmarit pina acum, la noi, mai mult prin sondaje disparate
In diferite perioade istorice (deci intre sec. XVI XX), la diferiti
scriitori sau in diferite opere 1.
Nu punem citu0 de putin la indoiala valoarea investigatiilor
de acest fel. Dimpotriva, ele sint absolut indispensabile in cerce-
tarile de istorie a limbii literare, a oricarei limbi literare. Dar
obiectivul final al studiului istoric al unei limbi literare este
0 trebuie sä fie totdeauna descrierea procesului de impunere
0 de evolutie a normelor, ming-n mina cu descrierea evolutiei
mijloacelor de realizare a expresivitatii limbajului.
in etapa actuala a cercetarilor, o asemenea incercare de a
lega faptele Intr-un studiu diacronic, din care sä rezulte chiar
din ami c a procesului de evolutie a limbii române literare, nu
poate avea decit caracterul unei schite sau al unei ipoteze de lucru.
Motivele sint cit se poate de evidente: majoritatea sondajelor
existente sint mult prea sumare ; ele nu au in vedere decit un
numar redus de scriitori 0 de opere ; nu existä Inca un consens
cu privire la metodele de cercetare: pentru anumite etape istorice,
nu au fost examinate toate stilurile limbii literare ; adesea au fost
neglijate raporturile dintre limba literara 0 limba vorbita ; lip-
se0e, Inca, un studiu de sintezd asupra dialectologiei istorice a
limbii romane.
1 Vezi, de ex., lucrarea noasta ILRL I2.

364

www.dacoromanica.ro
 In capitolul de fata vrem sg infatisgm un aspect mai putin
cercetat din dinamica procesului de unificare a romanei literare,
si. anume: in ce ingsurg anumite scrieri de prima importanta
in istoria literaturii romgne veclii, in spetg cronica lui Gr. Ureche
§i De neamul nioldovenilor a lui Miron Costin, au contribuit la
impunerea unei norme supradialectale in evolutia limbii literare
sau au consemnat procesul respectiv. Vom urmgri citeva parti-
cularitati de limbg ale lucrgrilor citate, nu raportindu-le la fapte
similare din scriitori si. opere ale epocii imediat precedente si ale
epocii posterioare, ci de-a lungul copiilor manuscrise prin inter-
mediul cgrora au circulat cele doug scrieri ping in pragul epocii
moderne.
Inainte de a expune faptele de limbg, considergm necesar
sà insistgm asupra citorva coordonate generale care au favorizat
procesul mentionat mai sus de evolutie a limbii literare. Reluind
elemente expuse in diferite parti ale lucrgrii noastre, vom stgrui
pe de o parte, asupra circulatiei geografice a textelor, iar pe de
altd parte asupra contamingrilor si conectärilor de texte.
3.1. TEXTE CONTAMINATE SI TEXTE CONECTATE
3.1.0. Sint bine cunoscute, in domeniul criticii textuale,
complexele probleme pe care le ridicg contaminarea a douä sau
mai multe versiuni ale aceleiasi opere 1, iar implicatiile diferitelor
tipuri de texte conectate in cadrul manuscrisului unei opere, in
cadrul unui manuscris miscelaneu sau in cadrul unei cgrti impri-
mate, sint, in principiu, usor de dedus.
Exemplificgrile din traditia manuscriselor si tipgriturilor
românesti lipsesc insg aproape cu desgvirsire.
In subcapitolul de fata vrem sg ne referim tocmai la acest
domeniu mai putin explorat.
Vom examina, in primul rind sub aspectul implicatiilor
lingvistice ale contamingrilor si conectgrilor constatate, copiile
manuscrise a doug opere istoriografice importante din sec. XVII:
cronica lui Gr. Ureche si scrierea De neamul moldovenilor a lui
Miron Costin, amindoug cu o traditie manuscrisg destul de bogatà.
3.1.1. In partea I (§ 1.2) a lucrarii de fatg am argtat di din
cronica lui Gr. Ureche se cunosc astäzi 24 de copii manuscrise,
1 Vezi GTU, III, passim.

365

www.dacoromanica.ro
datind din perioada cuprinsa intre moartea autorului (1647) si
data primei tipariri a textului (1852). Sterna versiunilor cronicii
presupune in mod obligatoriu existenta a inca cel putin 19 ma-
nuscrise.
Daca ne vom referi nurnai la mss. pastrate, observdrn ca,
sub raportul linearitatii transiniterii textului, 13 mss. (deci mai
mult de jumatate), apartinind ramurilor L si F, contin partea
de inceput a cronicii lui Ureche in forma prelucrat5. de Nic. Costin,
forma care se axeaza pe rarnura subsurnata C a ramurii M din
sterna cronicii lui Ureche. E vorba deci de c onect area a doua
parti, reprezentind versiuni diferite ale aceleiasi opere.
Ca intindere, partea prelucrata de Nic. Costin nu este ace-
easi in toate mss. Se disting aici doua grupuri de mss.
3.1.1.1. In primul grup, alcatuit din 6 mss. ale rarnurii L
(L2L3L4L5L6L7), toate executate in Tara Româneascd, copiile
reproduc la inceput letopisetul lui Nic. Costin pina la evenimentele
din anul 1439 (deci partea prelucrata din cronica lui Ureche pri-
veste anii 1352-1439), iar de aici inainte, pentru perioada 1439
1594 (de la cap. De ni#e tatari ce au firddat tara), reproduc cronica
lui Ureche cu caracteristicile ramurii respective. Cuplarea s-a
produs intii in ms. L". Transcriind letopisetul lui Nic. Costin,
realizatorul ms. L", la un moment dat, pardseste modelul si ur-
meaza un alt ms., Lc, o copie a unei versiuni neprelucrate a cronicii
lui Ureche. Apoi, toate copiile mss. care au avut ca baza ms. L",
au reprodus textul cronicii lui Ureche sub aceastà forma conectata.

3.1.1.2. Iar al doilea grup, alcatuit din 7 mss. pastrate, toate

din ram. F (F1F7) si toate scrise in Moldova, incepe si el cu
letopisetul lui Nic. Costin, dar transmite acest letopiset pina la
domnia lui Despot vodd (1561), dupa care copiile reproduc textul
cronicii lui Ureche (anii 1561-1594). Aici, partea din letopisetul
costinian care e prelucrat5. si compilata dupd cronica lui Ureche,
cuprinde perioada 1352-1561. Caracteristica dominanta a acestui
grup se explica intocmai ca mai sus: s-a propagat din ms. arhetip
in toate mss. derivate. Ajungind la domnia lui Despot vodd (1561),
copistul ms. FX din motive pe care nu le cunoastem, n-a mai
transcris dupa versiunea prelucrata de Nic. Costin, ci dupä o
versiune neprelucrata a cronicii lui Ureche: dupa ms. I.' sau dupä
o copie a acestuia, apartinind ramurii L.
366

www.dacoromanica.ro
 3.1.2. Din acelasi total de 24 de copii manuscrise, in cel
putin 8 mss. textul cronicii lui Ureche prezinta contaminar i.
Dintre acestea, in plus, un ms. (L2) ne ofer5. opere sub forma a
douä texte conectate, iar 4 mss. grupul mentionat mai sus
(§ 3.1.1.1) sub forma unei duble conectari.
3.1.2.1. 0 prima pereche de texte intre care s-a produs o
contaminare e alcatuita din ms. M2, apartinind ramurii M, si. unul
dintre mss. ramurii A. Cu toata dependenta strinsa de ramura sa,
1112 prezinta uneori concordante cu A2 (din ramura A) 0 ambele
se diferentiaza de marea majoritate a mss. Vom da numai douä
exemple:
a) nu parteneste cronicariul M2A2, nu parteste
cronicariul WM3 L°A.1. Cf. Ureche, ed. LO, p. 80/1.
b) polcuri M2A2L2L3L4, pilcuri M111131.°Al. Cf. Ureche, ed.
LO, p. 150/13.
Putem presupune ca, in asemenea cazuri, unul dintre aceste
doua mss., M2 si A2, a fost contaminat de celalalt. Contaminarea
a fost posibilä datorita faptului ca ambele mss. au fost scrise de
acelasi copist, Radu Lupescu.
Exista si cazuri cind M2 merge mina in mina cu Al si se
opune lui A2 si majoritatii celorlalte mss. Un exemplu: pornind
copacii M2A1L2L3L4, ndruindu (ndruind WM3) copacii L°11VM.,
oborind copacii A2. Cf. Ureche, ed. LO, p. 115/19.
Radu Lupescu a apelat, pentru anumite pasaje dificile, si
la ms. Al, ms. care a fost executat la curtea aceluiasi domnitor,
Nicolae Mavrocordat, numai cu un an inainte.
Atit pentru contamindrile dintre M2 si A2, cit si pentru cele
dintre M2 si Al, am facut unele referiri la L2 si L4, copiate tot de
Radu Lupescu, precum si la 1,3, reprodus dupa L4. Concordantele
dintre M2 si L2L4 trebuie considerate deci tot ca rezultat al unei
contaminAri de texte.

3.1.2.2. In aceeasi ordine de idei trebuie sa semnalam deci

si contaminarile dintre A2 0 L2L4. Iata citeva cazuri prin care
aceste mss. se diferentiaza de marea majoritate a celorlalte copii
ale cronicii lui Ureche:
a) au cdutat a fugiL2A2,au plecat a fligimi.m3Lou..
Cf. Ureche, ed. LO, p. 101/9.
367

www.dacoromanica.ro
 b) a u intrat dupd ditqii L2L3L4A2, au tras dupd
dilqii MINI3LoA].. Cf. Ureche, ed. LO, p. 115/14.
c) oameni mulfi L2L3L4A2, oameni marl WM2Loiv., onefi
mari M3. Cf. Leto p. S i m. D a s c., ed. C. Giurescu, p. 243/18 ;
Ureche, Letop., ed. PPP2, p. 210/5.
In toate cazurile de aici, versiunea de pe ultimul plan este
versiunea primarg. Mai interesant ni se pare exemplul al treilea.
Ometi (omium), printr-o copie defectuoasg, a fost citit de toti cop4tii
de prim rang, omeni (ommu), variantg graficg curenta pentru
oameni. Prezenta lui oameni marl in Al- atestg aceastg lectiune
0 in A'. Radu Lupescu, realizind insg ms. A2, modificg pe marl
in multi, care i se pgrea mai adecvat in context, iar din A2 con-
structia oameni mulfi este reluatg de ace1a0 copist, in L2 0 L4,
dar nu 0 in M2. Prin L4 constructia trece in L3 0 L'.

3.1.2.3. Dacg contamingrile discutate ping aici au fost rea-

lizate de unul i acela0 copist, nu acela0 lucru putem spune despre
contamingrile dintre ramura F 0 ms. M3. Iatg citeva exemple:
a) in boald grea M3F1F3, in boale (boali F6) grele (greli F6)
F2F6, in boald grea ce cddzuse (cddzusd L°, cazuse LI, cdzusd L2)
Apm2LouL2, in boald grea cdzut L3L4L5, in boald grea ce zdcuse
A1A2. Cf. Ureche, ed. LO, p. 147/17.
b) scl nu petreacd M3, sd nu petreacd ea F1F2F3F6, sd nu
pafd Al-A2M'M2L°. Cf. Ureche, ed. LO, p. 148/9.
In exemplele citate, care sint extrase numai din expunerea
privitoare la anii 1561-1594 (singura in care ramura F nu repro-
duce cronica lui Ureche in forma prelucratg de Nicolae Costin),
grupul M3F se diferentiazg net pe de o parte de celelalte mss. ale
ramurii M, pe de altg parte de ramurile A 0 L. Concordantele
dintre M3 0 ramura F 0 izolarea lor in tabloul general al manus-
criselor cronicii lui Ureche, dupg noi, nu se pot explica decit intr-un
singur fel: printr-o contaminare fie a ms. F1 (ms. cap de ramurg
pentru F) de la ms. M3, fie a lui M3 de la F1. Dat fiind cd nu avem
nici o indicatie cu privire la data realizgrii ms. F1, este foarte greu
de precizat, deocamdatä, in ce sens s-a produs contaminarea.
In leggturä cu cele cloud exemple reproduse, mentiongm cg
primul este un caz de omisiune comung in M3 i F, diferenta de
numgr intre cele doug grupuri de mss. din cadrul ramurii F (boald
grea boale grele) fiind cu totul secundarg in problema ce ne
intereseazg.

868

www.dacoromanica.ro
 In aceeasi parte a cronicii lui Ureche existä cazuri in care
ramura F concorda cu A L M1 M2 M4 i se deosebeste de M3, deci
in care M3 se opune tuturor celorlalte versiuni, sau cazuri in care
F concorda cu L i se opune lui A si intregii ramuri M (deci si
lui M3). In lucrarea noastra am dat mai multe exemple in acest
sens.
Dat fiind ca intre F si M3 concordantele sint mult mai
numeroase decit divergentele, noi inclinam sä credem c. acestea
din urma se explica pur i simplu ca locuri in care copistul lui Fs'
nu a mai urmat pe M3, ci pe L4, arhetipul ramurii F pentru eveni-
mentele dintre anii 1561-1594. Totodata nu excludem ipoteza
ca M3 sa fi fost contaminat de care Fz, deoarece, altfel, anumite
erori de grafie i confuzii lexicale din M3 ar fi trebuit sa se transmita
si in Fz. Iar de un apel al lui Misail Calugarul la ms. FX nu poate
fi vorba din capul locului, deoarece copia W a fost realizata Inca
in timpul vietii lui Miron Costin i inainte ca Nicolae Costin sa-si
fi alcatuit compilatia sa Letopisetul Tarii Moldovei de la zidirea
lumii..., pe cind ins. F.' este sigur posterior intocmirii letopisetului
lui Nicolae Costin.

3.1.3. Prin conectärile semnalate (C+L; L+A; C+F) se

cupleaza versiuni diferite nu numai redactional, ci si sub raport
strict lingvistic, chiar daca conectarea se realizeaza intre texte
provenind din aceeasi zona dialectala si datind aproximativ din
aceeasi epoca. Mss. respective din ramura C, puse la contributie
in mss. apartinind ramurii L, respectiv F, provin din Moldova.
Grupul de mss. din ramura L, care contine cuplarea, i grupul
de mss. din ramura A, care a constituit o sursa de conectare, au
fost scrise in Tara Româneasca, iar ramura F este alcatuit5. din
manuscrise intocmite de moldoveni.
In schimb, in ce priveste contaminarile constatate, distin-
gem doua categorii: pe de o parte contaminari intre mss. iesite
de sub pana aceluiasi copist muntean (m2L2L4A2), pe de alta parte
contaminari intre mss. realizate de copisti diferiti (M2 A1, ambele
din Tara Româneasca, din aceeasi epoca ; FX M3, ambele din
Moldova, din aceeasi epoca).

3.1.4. Un exemplu sui generis de text conectat in cadru

unei copii manuscrise a unei alte opere valoroase din literatura
romana a secolului al XVII-lea, ni-1 ofera ms. 1664 de la Arhivele
24 Critica textuali §i editarea literaturii romine vechi C. 941 369

www.dacoromanica.ro
Statului-Iaai, ms. caruia in sterna pentru De neamul nzoldovenilor
de M. Costin i-am dat sigla N8.
Miscelaneul N8, scris de un singur copist, in Moldova, intre
1773-1785, cuprinde, intocrnai ca un mare numar de alte rnss.,
in suità cronologicd, principalele cronici moldovene scrise pina
atunci. Dupa o prefat5. generald, ordinea lor e urmatoarea : Mir on
Costin, De neamul moldovenilor ; Nic. Costin, Lelopi-
seful Tdrii Moldovei de la zidirea lumii (cu evenimentele pina la
1594); Miron Costin, Letopseful Tdrii Moldovei; Ion
Neculce, Letopiseful Tarii Moldovei; loan Canta, Leto-
piselul Tdrii Moldovei (evenimentele dintre 1741-1769).
Din scrierea lui Miron Costin De neamul moldovenilor se
cunosc astazi, in total, 29 de copii mss., datind din perioada cu-
prins5. intre moartea autorului (1691) si prima publicare in forma
tiparitä a textului (1852). Sase mss. apartin ramurii redactiei I,
22 rarnurii redactiei a doua, iar al 29-lea este mixt : ms. N8,
de care vrem sá ne ocupam. Sterna rnanuscriselor presupune exis-
tenta a incä cel putin 17 mss.
3.1.4.1. Versiunea din N8 a lucrdrii De neamul moldovenilor
este deci singura care urrneaza douá surse diferite: prefata catre
cititor a lui Miron Costin (f. III v° V v°) 1 si inceputul cap. I
(f. 1 r°v°. Inc. : Toate lucrurile dad s5. incep a sa spune..." ;
des.: ... care sa intinde pina la Tarigrad, de alta parte limba de
mare, de care s-au scris") 2, sint transcrise dupa o versiune a re-
dactiei de 5 capitole, iar restul cap. I si cap. IIVII (mai precis:
de la f. 2 r° f. 23 r°), dupä o versiune a redactiei de 7 capitole.
In cadrul filiatiei generale a manuscriselor, partea copiat5.
dupa redactia de 5 capitole, prin trdsaturile sale specifice, nu
se axeaza nici pe linia lui L, nici pe aceea a lui x3', ci urmeaza inde-
aproape versiunea x3 (o copie a unui moldovean, dintre sept. 1712
iul. 1713), factorul comun pentru intreaga ramura. E posibil ca N8
sa derive din x3 in mod direct sau printr-un intermediar necunoscut.
Restul scrierii polemice costiniene e reprodus dupd compi-
latia din 1773 a lui Vartolomei Mazareanul (x"'), din ramura re-
dactiei de 7 capitole 3.
Sfirsitul prefetei atre cititor este prescurtat, iar lista istoricilor, care ar
fi trebuit sä urmeze, lipseste.
2 Vezi MCOA, ed. LO, p. 141/23.
3 Acelasi ms. al lui Vart. MAzAreanul a servit, se pare, si pentru cronicile
moldovene reproduse in continuare in ms. N.

370

www.dacoromanica.ro
 3.1.4.2. Problema cea mai importanta din punctul nostril
de vedere este explicarea ratiunii pentru care copistul a folosit
douä surse, conectind partea de text reprodusa dupa o sursä la
partea de text reprodusä dupa altä sursä. $i de ce conectarea
apare chiar in cadrul expunerii scrierii De neamul moldove-
nilor?
La o analiza generala a stilului scrisului, a hirtiei si a lega-
turii colilor, am constatat Ca grupul de foi cuprinzind primele
6 file (f. IV si 1), pe linga faptul cä reprezinta o hirtie de alta
fabricatie, a fost scris mai tirziu si a fost prins in fruntea manus-
crisului, in locul foilor scrise initial, foi probabil deteriorate sau
dispärute. Scrisul primelor 6 foi ale ms., desi apartine aceluiasi
copist, este foarte grabit ; restul ms. are in general un scris foarte
ingrijit. Este deci foarte posibil ca intreg ms. N8 sä fi fost copiat
la inceput dupd aceeasi sursa (xn'). Inca in timpul vietii copistului,
primele foi s-au deteriorat ori s-au pierdut. Posesorul manuscri-
sului a dorit sa-si remntregeasca. miscelaneul. Pentru aceasta a
procurat (poate ocazional, cu titlu de imprumut) un miscelaneu
oarecare, care continea (ca de obicei, la inceput) De neamul moldo-
venilor.. Miscelaneul respectiv a putut sa fie chiar x3 sau o copie
dupa acesta, astazi disparuta (sd-i zicem: x3"). $i posesorul ms. N8
(daca nu era insusi copistul) a apelat la acelasi copist. Se vede ca,
pentru el, faptul ca De neamul moldovenilor era aici intr-o alta
redactie (dad, a observat sau i s-a atras atentia asupra acestui
lucru), era un fapt secundar. Iar copistul a completat partea lipsà.
Ultima pagina a grupului de foi scris astfel (deci: f. 1 v°) a ramas
in parte chiar alba, deoareee copistul n-a putut doza spatiul grafic
al textului lipsa in asa fel incit ultimele rinduri sa fie scrise in
partea de jos a ultimei pagini copiate.
Prin urmare, contrar unei prime impresii pe care si-ar putea-o
face un cercetator al textului care ar neglija elementele extrinsece
textului propriu-zis (hirtie, legatura volumului, stilul scrisului),
partea care a fost conectata este cea de la inceputul scrierii De
neamul moldovenilor,, i nu continuarea acestei parti. Iar faptul
ca au fost folosite surse reprezentind redactii diferite ale textului
se datoreste unei simple intimplari. Nu poate fi vorba aici de
intentia de completare a redactiei I dupa redactia a doua.
Faptul cä aceastá conectare apare chiar in cuprinsul operei
mentionate a lui Miron Costin, se datoreste de asemenea unei
intimplari: lucrarea respectiva se afla chiar la inceputul volumului,
371

www.dacoromanica.ro
iar deteriorarea sau pierderea probabila de foi a afectat in mod
f atal inceputul volumului (cum adesea se intimpla).
3.1.4.3. Conectarea celor doua parti reprezentind redactii
diferite 0 deci ramuri de filiatie deosebite, ar fi putut avea impor-
tante implicatii lingvistice. Dar in loc sa avem de-a face, in De
neamul moldovenilor, cu doua sisteme lingvistice (dialectale) juxta-
puse, textul se prezint5. relativ foarte unitar sub raport lingvistic.
Atit in partea reprodusa dupa x3 (sau dupl o copie a lui x3), cit
0 in partea care reproduce redactia de 7 capitole, ms. N8 ne oferä
in mod cert o muntenizare", grefatä deci pe un text redactat
de un moldovean 0 transmis prin copii executate probabil numai
de moldoveni. Iatä citeva exemple:
a) z in locul mai vechiului dz (amiiazd-zi, zice etc.)
b) e neaccentuat devenit i (cunoa#im, di fie, niminea etc.)
c) alte cazuri: umblind etc.
Fonetismele muntene§ti" ale ms. N8 credem ca se pot
explica uKor prin faptul ca., in aceasta epoca (ultimele decenii ale
sec. XVIII), norma munteana a inceput sa se impuna, pe scara
tot mai larga, ca norma supradialectala a limbii romane literare.
Iar unitatea relativd a sistemului lingvistic al textului De neamul
moldovenilor din ms. N8 se datorqte, desigur, 0 copistului, dar
0 faptului ca cele 2 surse ale sale sint copii datind aproximativ
din aceea0 epoca 0 provenind, probabil, amindou5. din Moldova.
Chiar 0 in ipoteza ca sursa cu redactia de 5 capitole provine din
Tara Romaneasca, unificarea dialectala relativä, in sensul apro-
pierii de idiolectul copistului, nu intimpina nici o dificultate.
Elementul deosebit pe care4 aduce insa ms. N8 fata de mss.
LGIPB in textul copiat dupa redactia de 5 capitole, 0 fata de
mss. AR'131S'S2T in textul copiat dupa redactia de 7 capitole,
sint in special completarile 0 retu§arile la fraza originalului.
Dar cu toate amplificarile 0 modificdrile sale, pentru partea
derivata din x3, ms. N8 este unul dintre manuscrisele reprezenta-
tive ale versiunii de 5 capitole a scrierii costiniene, alaturi de mss.
LGIPB. Pe aceastä linie, textul din De neamul moldovenilor este
o copie aproximativ de mina a treia sau a patra, pe cind partea
transcrisa dupa redactia de 7 capitole este o copie de mina cel
putin a noua. Deoarece pentru redactia de 7 capitole existä multe
copii mai apropiate de original (de mina a treia, a patra, a cincea)
372

www.dacoromanica.ro
si cu relativ mai putine modificari, ms. N8 are, in ce priveste De
neamul moldovenilor, pentru partea reprodusd, dupa redactia de
7 capitole, o valoare pur documentara 1

3.2. TRADITIE MANUSCRISA $1 RELATII CULTURALE

INTERREGIONALE

Redactate in Moldova de scriitori cu o profunda cultura,

cu orizonturi largi, dar si cu unele particularitati dialectale
pregnante, cele doua scrieri au cunoscut o larga difuzare atit in
Moldova, cit si in Tara Româneasca. Capitole speciale ale lucrärii
noastre au fost consacrate traditiei manuscrise a celor doua opere.
Atrageam atentia inca acolo ca, in transcrierile muntenilor, unele
particularitati de limba ale textului originar au fost muntenizate
sau modernizate, altele nu. Existd chiar cazuri cind unele copii
muntene au ajuns in Moldova, unde prin transcriere, au fost supuse,
adesea numai partia 1, unei moldovenizari (in fond, textul
originar a fost remoldovenizat") sau unei noi modernizari.
Este caracteristic, in aceastä privinta, istoricul redactiei de
5 capitole a lucrarii De neamul moldovenilor, pe care ne permitem
sa-1 rezumam aici, pentru ilustrarea citorva aspecte esentiale ale
procesului extrem de complex pe care vrem sa-1 schita.m.
De neamul moldovenilor dateaza, dupa toate probabilitatile,
dintre 1686-1691.
Folosind surse diferite, provenite probabil toate din familia
Costinestilor, un moldovean a reusit sä alcatuiasca prin 1712-1713,
un corpus al operelor lui M. Costin si N. Costin (x3). La un interval
de cel mult citeva luni, miscelaneul respectiv ajunge in Tara Roma-
neasca, unde, in nici doua decenii, este transcris in cel putin doua
copii (L, x3'), care au servit ca baza pentru alte copii (L1, x31' ,
G, I, x3"), executate tot in Tara Romaneascl.
In imprejurari pe care nu le cunoastem, in jumatatea a
doua a sec. XVIII, manuscrisul miscelaneu initial (x3) ajunge
din nou in Moldova, unde e folosit partial pentru intocmirea
unui miscelaneu de alt tip (N8), cuprinzind ciclul letopisetelor
1 Nu acelasi lucru se poate spune despre cronicile lui Ion Neculce si Ioan
Canta, cuprinse In N8.

373

www.dacoromanica.ro
Moldovei. De asemenea, una dintre copiile muntene (x3") a ajuns
si ea in Moldova, unde a fost transcrisa in cel putin doua rinduri
(P si B). Una dintre aceste copii moldovene (P) reprezinta o com-
binatie intre miscelaneul de tipul x3 (corpul operelor lui M. Costin
si N. Costin) si miscelaneul de tipul al doilea (cu ciclul letopise-
telor Moldovei).
Chiar aceasta circulatie interregionala a manuscriselor (in
Moldova si in Tara Româneasca) 0 transcrierea in alta zona dia-
lecta15. (Tara Româneasca) a unor opere redactate de moldoveni,
apoi reproducerea in Moldova a unor copii muntene ale acelorasi
opere, constituie factorii asupra cdrora vrem sa atragem atentia in
mod deosebit, factori care au contribuit din plin, dar nu exclusiv
bineinteles, la impunerea treptat5. a normei fonetice muntene ca
norma supradialectala. Astfel, am vazut ca mss. P si B, copii mol-
dovene ale unui manuscris muntean, desi incearca o remoldove-
nizare a textului originar, aceasta este in general moderata. Amindoi
copistii au acceptat aproape in intregime norma munteana in
consonantism si in vocalism. Prezenta lui g (fata de mai noul j)
si a lui i (in locul unui e neaccentuat) sint periferice in sistemul
lingvistic al copistului ms. P. Predominante sint normele supra-
dialectale.
Am urmarit, in liniile sale marl, numai istoricul uneia dintre
cele doua redactii ale lucrdrii costiniene. Traditia manuscrisa
a celeilalte redactii, care este mult mai bogatai, prezinta aspecte
nu mai putin interesante. Iar traditia manuscrisa a cronicii lui
Ureche, prin interpolarile de provenienta diferita, prin circulatia
interregionala a manuscriselor, prin trunchieri si prin racorddri
de mai multe tipuri ale unor versiuni deosebite, prin contaminarile
constatate intre unele ramuri principale, ne ofera un tablou si
mai complex.

3.3. INTERFERENTE SI CONFLUENTE LIN GVISTICE

3.3.1. Vom expune acum, pentru exemplificare, citeva fapte
de limbd din domeniul foneticii si al lexicului. in ceea ce priveste
celelalte sectoare ale limbii, rnodificarile care intervin in traditia
manuscris5. a celor cloud opere privesc indeosebi stilul expu-
nerii .

S71

www.dacoromanica.ro
 Exemplele pe care le dam sint extrase din manuscrisele
cronicii lui Gr. Ureche 1.
F one tic a. dz (in cuvinte ca dzic, miadzdnoapte, cddzuse
etc. ; originar) / z (deci: zic, rniazdnoapte, cdzuse etc. ; inovatie) ;
g (in cuvinte ca giudet, giupineath, giurat etc. ; originar)/j
(deci: Jude!, jupineasd, jurat etc. ; inovatie) ;
implea vb. (forma originard)/umplea (inovatie) ; imbla 1 umbla ;
pre 1 pe, l; multdmi vb. / muitumi, multimi vb. ; dupeil
dupre; de preldupre; mestersuglme#esug.
Le xi c. pesti vb. labdvi vb. si (prin confuzie) preste, peste
prep.; li sa dodeisel ii sd supdrase i (prin confuzie) 1-i dor de-ai
sdi
pdrti vb. Iparteni vb. ;
de proaspeit(d) 1 de curindu, de curund;
imbe 1 amindoao;
sd tnistuescu 1 sd amistuesc, sd adapostesc i (prin confuzie)
sa smintesc;
op sd le placii 1 op sd le cautd sd le placd (unde cautd sit' le
este glosarea lui op sd le), (prin confuzie) opt zile caute sá le placd,
toate le cautd sd le placd, numai ce ii cautd sd le placd, le cautd sa
le placd.

3.3.2. Procesele inregistrate sint atit de interferenta, cit

si de confluenta. Predominante sint acestea din urma. Denatu-
rarile unor forme originare mai putin cunoscute sau pe cale de
disparitie (op, pesti, sd tnistuescu, ii sd dodeise etc.) sint i ele
semnificative: pe de o parte constituie o proba in plus pentru
restabilirea formei originare, pe de alta parte pot fi indicii
asupra faptului c5. elementele lexicale din textul care se copia
erau necunoscute sau neobisnuite in idiolectul copistului respectiv.
Substituirea prin sinonime marcheaza, in majoritatea cazu-
rilor, tendinta de innoire a lexicului. Substituirile prin forme
dialectale care vor famine in afara sistemului de norme supradia-
lectale ale limbii literare (de ex.: dupre) sint putine la numar
apar intr-un grup restrins de manuscrise (desi frecventa unor
asemenea forme in aceste mss. este foarte ridicata: de ex., prep.
dupre in ms. A2).
1 Pe prim plan dam forma care, prin conjecturl, se dovedeste a fi originarä",
deci a lui Gr. Ureche, iar pe planul al doilea modificArile intervenite In traditia
manuscrisä.

875

www.dacoromanica.ro
 Dealtfel, se poate observa cum, in jumatatea a doua a
sec. XVIII 0 mai ales in prima jumatate a sec. XIX, cu care se
incheie traditia manuscrisa a celor doua opere, atit forrnele dia-
lectale care se datoresc copi§tilor (de tipul lui dufire), cit 0 moldo-
venismele fonetice (multe provenind din textul autorului, 0-n
cazul lui Ureche, 0-n acela al lui Miron Costin) cedeaza tot mai
mult normei unice supradialectale.

3.4. OBSERVATII FINALE

Aläturi de alti factori, circulatia interregionala a operelor
literare 0 contaminärile 0 conectarile de texte au avut deci un
rol important in dezvoltarea limbii romane literare din epoca
veche.
Atit cuplarile, cit 0 contaminarile mentionate, realizate intre
texte de provenienta dialectala diferita sau reprezentind idiolecte
diferite, constituie, prin neintrerupta circulatie interregionala
a manuscriselor romaneti vechi, tipuri diferite 0, dupa cum am
vazut, foarte complexe de int erf erente in cadrul procesului
larg de statuare a normelor limbii române literare. Facind ab-
stractie de unele erori de lectiune, de unele lacune sau de amplifi-
carile care s-au putut propaga pe aceastä cale, sensul general
al marii majoritati a interferentelor a fost c on v ergen t:
e vorba de impunerea treptatä a unor norme supradialectale,
unitare, in limba literara, in ciuda elementelor dialectale care
vor persista pind tirziu de tot. Incit interferentele respective au,
de fapt, caracterul unor confluent e.
Dincolo de toate modificarile lingvistice pe care le opereaza
cop4tii in circulatia textelor de la o regiune la alta 0 dincolo de
toate erorile, lacunele sau amplificarile care s-au transmis prin
intermediul textelor conectate sau al contamindrilor de texte,
trebuie relevat faptul ca marea majoritate a normelor fonetice
§i gramaticale 0 majoritatea absoluta a lexicului sint comune
tuturor copiilor, ceea ce denota exceptionala unitate a limbii
române literare in sec. XVII 0 XVIII.
Iar asupra sarcinii care decurge, din acest examen sumar,
pentru cercetatorii textelor romaneti vechi 0 pentru special4th
in istoria limbii române, credem ea' nu mai este cazul s5. insistam.

www.dacoromanica.ro
 PARTEA A IV-A

CONCLUZII GENERALE. IMPORTANTA PRACTICA.

A APLICARII CRITICII TEXTUALE IN EDITAREA
OPERELOR LUI GR. URECHE SI M. COSTIN

www.dacoromanica.ro
 In lucrarea de Ltd, pornind de la traditia manuscrig a
cronicii lui Gr. Ureche, respectiv a scrierii De neamul moldovenilor
a lui Miron Costin, am prezentat o serie de probleme de cri-
flea' textuala pe care le ridica editarea literaturii vechi romanesti.
Ca prim rezultat al cercetarii noastre mentionam faptul ea
am incercat sä stabilim o noua clasificare a manuscriselor, care
in fond nu este decit o completare si o corectare a clasificarilor
anterioare.
Critica textelor, inclusiv a celor nefolosite de editorii de pinä
acum, ne-a ajutat sa precizam mai indeaproape relatiile dintre
diferitele manuscrise ale fiecarui grup si relatiile dintre diferitele
ramuri ale filiatiei fiecareia dintre cele doua opere indicate mai
sus.
Pe baza clasificarilor la care am ajuns, am incercat sd de-
monstram de ce am propus alte texte de baza pentru editarea
operelor amintite, decit textele alese de editorii anteriori. Apli-
cind in mod riguros critica textuala si aducind o serie de emendatii
conjecturale, textele preconizate de noi sint mult mai putin Ina"-
cate de erori si de modificári apartinind copistilor. Acesta poate
fi considerat un al doilea rezultat al cercetarii noastre.
Astfel, in ce priveste cronica lui Gr. Ureche:
a) am stabilit pozitia relativa in sterna a urmatoarelor
manuscrise nepuse la contributie de editorii lui Ureche: mss.
Lo, Lim., Lcg, L6, L7, F1, F2, F3, F4, F5, F6, F7 -i (cu rezerve) L.
b) am precizat mai indeaproape relatiile interne din cadrul
tuturor ramurilor (M, L, F, A).
379

www.dacoromanica.ro
 c) am demonstrat ca ms. A2 nu a fost copiat in ms. A", si
nici Myers. Ambele mss. deriva, paralel si independent, din copia
interpolata a lui Axinte Uricariul (Ax). Intemeindu-se numai pe
presupusa subordonare a lui A' fata de A2, editorii de ping acum
au folosit ca text de bazà al editiilor lor ms. A2.
d) am aratat cg. textul de baza al unei editii stiintifice trebuie
s5.-1 constituie ms. L°, coroborat insg. cu A1 i A2 i cu mss. repre-
zentative ale celorlalte ramuri (M1, M2, M3, Ld), deoarece, pe
linga interpolärile pe care le contine si pe linga lipsurile de foi
si celelalte lacune, copia respectivä are mai putine erori de lectiune,
mai putine remanieri lexicale ti sintactice, in general mai putine
modificari decit celelalte mss.
Pe de alta parte, reexaminarea manuscriselor cunoscute Inca
mai de mult i cercetarea unor manuscrise noi" ale scrierii De
neamul moldovenilor, ne-a ajutat :
a) sg. stabilim pozitia relativä in sterna a mss. L', N8, P.
Ro, Rr., so i T, si sg. stabilim relatiile interne in cadrul grupurilor
de mss. b, S, N (mss. care piná acum nu fusesera avute in vedere
de editorii lui M. Costin: LI, N8, P, RI, S6, T, N°, N11);
b) sà determindm versiunea (ms. R°) care a stat la baza
manuscrisului RI;
c) sa precizam Ca ms. 1298 (ms. bl) este tocmai manuscrisul
necunoscut pe care C. Giurescu ii imaginase ca prototip al grupului
b, manuscris el insusi copiat (poate printr-un intermediar necu-
noscut, b) dupg. ms. R°;
d) sã precizam cA ms. 4797 (ms. b6) face parte din grupul b,
nu din grupul S, cum considera P.P. Panaitescu ;
e) sg. precizam ca grupurile S, T i N deriva din ms. R° nu
in mod direct, ci printr-un intermediar comun (x2") ;
f) sa stabilim c5. textul de baza al scrierii De neamul moldo-
venilor, in lipsa manuscriselor primare pierdute, poate fi recons-
tituit pe baza copiei R1, coroborata cu b", A si T, i completata,
pentru unele lacune evidente, cu elementele comune grupului
LGIPB (in primul rind ms. L) ;
g) sa stabiim cä ms. N, care deriva prin cel putin douà
manuscrise necunoscute (x2" si xt) din R°, prin numeroasele abateri
de la textul originar, in nici un caz nu poate fi folosit ca text de
baza pentru nici unul din capitolele scrierii De neamul moldove-
nilor.
AtIt in ce priveste editarea cronicii lui Gr. Ureche, cit si
in ce priveste editarea scrierii mentionate a lui M. Costin, pledam
380

www.dacoromanica.ro
pentru editii diplomatice interpretative si corectate. Aceste editii,
cum am ilustrat practic prin textele reproduse in anexe, nu trebuie
sá neglijeze aspectul lingvistic al textelor. Editorul trebuie sä fie
atent la distinctia dintre limba autorului i limba copistului
nu trebuie sa subestimeze anumite deprinderi ortografice sau
grafice dominante ale manuscriselor pe care le are in fata. Sintem
categoric impotriva incercarilor de literarizare, de uniformizare
sau modernizare a textului de baza, ca 1 i impotriva increderii
oarbe in deprinderile lingvistice, ortografice sau grafice ale copis-
tului al carui text este luat ca text de bazd. Aprecierea la justa
valoare a aspectului lingvistic al editarii textelor respective (cro-
nica lui Gr. Ureche si De neamul moldovenilor a lui M. Costin)
este, dupa parerea noastra, al treilea rezultat al analizei pe care am
intreprins-o.
In fond, urmarind traditia manuscrisa a celor doua texte,
am avut permanent in vedere problemele majore de istorie a limbii
romane pe care le ridicä diferitele copii manuscrise. Critica textual&
pe care am aplicat-o celor doua grupuri mari de mss. nu a neglijat
insä nici datele oferite de studiul bibliografic, bibliologic i paleo-
grafic al manuscriselor, si de studiul istoriografic i istoric literar
al operelor respective. Aplicind cu consecventa i cu rigurozitate
aceasta metoda., irrtelegem mai bine si baza diversitatii de opinii
cu privire la paternitatea cronicii lui Ureche i cu privire la rela-
tiile dintre cele doua redactii ale scrierii polemice a lui Miron
Costin, precum si dificultatile pe care le-a intimpinat i pe care
Inca le intimpina editarea celor doua opere. Metoda complex&
preconizata de noi, pe care am numit-o metoda trasaturilor
specifice", depaseste cu mult metoda erorilor comune", Inca in
vigoare astazi, si se apropie de metoda practicata indeosebi in
critica textualä engleza contemporana (W. W. Greg si Fredson
Bowers).
Conceputa in felul acesta, critica textelor examinate ne-a
permis sa facem trei excursuri de istorie propriu-zisä a limbii
romane. Pe de o parte, am incercat sa explicam natura particu-
laritatilor lingvistice i grafice dominante ale unor copisti de
manuscrise românesti de prim ordin: cel mai vechi manuscris
al cronicii lui Gr. Ureche (ms. L°) §i cel mai vechi manuscris al
cronicii lui Neculce care contine ins& i alte opere importante
m
ale istoriografiei moldovene (ms. N). Credem a fi adus probe su-
ficiente in favoarea tezei ca cei doi copisti ai ms. L° au fost ucrai-
381

www.dacoromanica.ro
neni, iar copistul B al ms. N unul dintre copistii principali
ai acestui miscelaneu, impreuna cu doi copisti secundari (din
totalul de 14 copisti care au colaborat la realizarea manuscrisului),
au fost ceangai. Si copistii ms. L°, i cei trei copisti relevati ai
ms. N au fost vorbitori ai limbii române, pe care se vede nu
o stapineau perfect. Neutralizarea opozitiilor fonologice dintre o:
u, confuzia dintre articulat si nearticulat, pronuntii ca Dasuv,
Kiiuv etc. ne aratä ca realizatorii ms. L° vorbeau un grai ucrai-
nean de sud-vest cu anumite particularitati poloneze. Pe de altä
parte, neutralizarea opozitiilor fonologice dintre : s si dintre
j: z, care constituie un nou caz de grafii duble in textele scrise,
este explicabila, in miscelaneul N, numai printr-o baza de arti-
culare specified ceangailor din Moldova. tin complex intreg de
erori de limba romana, ca si de confuzii ale unor semne chirilice,
ne demonstreaza ca respectivii copisti erau straini nefamiliarizati
pe deplin cu regulile scrierii chirilice romanesti.
in alta ordine de idei, am urmarit, in cadrul unei sinteze
mai ample, anumite interferente si confluente in evolutia limbii
romane literare in masura in care acestea sint reflectate in tra-
ditia manuscrisa a celor doua opere care ne intereseazd pe
prin plan.
Problemele de istorie a limbii pe care le ridied critica textelor
sint deosebit de numeroase. Noi nu ne-am oprit decit la trei, pe
care le-am considerat mai relevante in textele cercetate. Prezen-
tarea faptelor si a concluziilor ce se desprind din ele pot fi dease-
menea consemnate pe lista rezultatelor obtinute in urma investi-
gatiilor de critica textuala pe care le-am intreprins.
Editiile pe care le concepem noi pentru cele doua lucrari
istoriografice romanesti din sec. al XVII-lea pun la dispozitia isto-
ricilor, lingvistilor, istoricilor literari, juristilor, filozofilor, psihologi-
lor si altor specialisti interesati, texte demne de incredere sub toate
aspectele. Asemenea editii nu sint valabile" numai pentru isto-
rici sau numai pentru lingvisti, ci si pentru toti oamenii de cultura
care se intereseaza de istoria poporului roman, de istoriografia
romaneasca veche, de istoria limbii române, de istoria literaturii
romane, de istoria dreptului românesc etc. 0 aplicare partia15.
sau unilaterala sau lipsa criticii textuale in editarea unor opere
cu o traditie manuscrisa atit de bogata si de complexa nu poate
duce decit la o denaturare a realitatilor istorice, lingvistice, bele-
tristice etc. si deci la o deformare a imaginii pe care un om de
382

www.dacoromanica.ro
cultura trebuie sa 0-o faca despre etapa respectivä din istoria
societatii româneti.
Problemele de critica textuala pe care le-am dezbatut in
legatura cu editarea celor doug, opere istoriografice sint complexe
0 variate.
Prin natura ei, lucrarea noastra este o cercetare de criticä
textualä, de istorie a limbii române 0, in parte, de istoriografie
a istoriei limbii române literare.

www.dacoromanica.ro
 EPILOG

In incheierea drumului destul de lung si de anevoios pe care

1-am parcurs in lumea manuscriselor pentru a ispiti pe contempo-
ranii si pe urmasii nostri sa inteleaga mai bine decit noi valorile
culturii romanesti, tin sä multumesc calduros tuturor celor care
rn-au ajutat, intr-un fel sau altul, sa incheg lucrarea de fata.
In primul rind, gindul meu se indreapta cu pietate spre
Nicolae Draganu, care, crescut in spiritul filologiei clasice si,
el insusi, filolog extrem de meticulos, mi-a dat, pe bancile univer-
sitätii clujene, primul impuls in acest domeniu de investigatii.
Viorica Gombos de la Biblioteca centrala universitara din
Cluj, Elena Dumitrescu si Lucia *apcaliu de la Biblioteca Aca-
demiei R.S. Romania Bucuresti, Aurora Ilies de la Institutul
de istorie N. Iorga" din Bucuresti, Ion Ghetie de la Institutul
de lingvistic5. din Bucuresti, prof. Mikes Galffy de la Universi-
tatea Babes-Bolyai din Cluj, prof. Dan Simonescu, prof. Gh. Mi-
hand si conf. Nicolae Pavliuc de la Universitatea din Bucuresti
mi-au pus la dispozitie materiale utile, mi-au dat sugestii sau
sfaturi pentru diferite capitole sau aspecte ale lucrairii.
Biblioteca centrala universitara din Cluj, Biblioteca Aca-
demiei Republicii Socialiste Romania Bucuresti, Biblioteca de
filologie romana a Bibliotecii centrale universitare Bucuresti,
Biblioteca centrala universitara M. Eminescu" Iasi, Arhivele
Statului Iasi, Arhivele Statului Brasov, Biblioteca centralä
de Stat Bucuresti, Biblioteca Universitatii si Deutsche Bacherei
din Leipzig, Biblioteca Germana de Stat din Berlin, Biblio-
teca de Stat V.I. Lenin" din Moscova mi-au furnizat, cu
384

www.dacoromanica.ro
toata solicitudinea, cea mai mare parte a manuscriselor si a
bibliografiei.
Prof. Gh. Cardas mi-a inlesnit consultarea unor manuscrise
importante. Mihai Marta si Mircea Cociu au avut bunavointa sa
citeascd expunerea in manuscris si in corecturd.
Le aduc, pe aceasta cale, vii multumiri.
Sotiei mele ii sint profund recunoscdtor pentru sprijinul moral
si ajutorul substantial pe care mi le-a acordat in etapa cea mai
dificila a redactarii definitivarea versiunii finale.
Gratitudinea mea se adreseaza, in egala masura, distinsului
si subtilului critic literar Aurel Martin, directorul Editurii Mi-
nerva, din al carui indemn lucrarea si-a largit, intr-o anumitä
masurd, orizonturile si a sporit cu anumite capitole de prim ordin.
Conducerii Editurii Minerva si intreprinderii poligrafice
13 decembrie 1918" li se datoresc truda tehnoredactdrii si, mai
ales, a tiparirii textului, precum si conditiile excelente in care a
aparut cartea. Le rog sa primeasca, aici, expresia recunostintei
mele.
Am fi bucurosi daca investigatiile noastre ar fi extinse si
aprofundate, daca s-ar scoate la lumina aspecte si relatii care
ne-au scapat si vom considera binevenitä once contributie pozi-
tiva a criticii competente, pentru elucidarea numeroaselor si
complexelor probleme litigioase ale traditiei manuscrise romanesti.

www.dacoromanica.ro
LE CRITIQUE TEXTUELLE ET L'EDITION DE L'ANCIENNE LITTERATURE
ROUMAINE. AVEC DES APPLICATIONS AUX CHRONIQUEURS MOLDAVES

RESUME

0. Ayant comme point de depart l'examen de la tradition manuscrite de la

chronique &rite par Grigore Ureche et l'ouvrage De neamul rnoldovenilor (Sur
le peuple moldave") de Miron Costin, notre travail s'est propose de débattre quel-
ques problemes de critique textuelle soulevés par l'édition de la littérature
roumaine ancienne.
Sauf les Priliminaires (pp. 19-46), dans lesquels on discute des problemes
theoriques generaux, le travail a trois parties principales. Dans les deux premi-
eres, on expose les problemes de l'édition de la chronique de Gr. Ureche (La
tradition manuscrite et les problèmes de Milton de la chronique de Gr. Ureche,
pp. 47-198), respectivement de l'ceuvre mentionnée de M. Costin (La tradition
manuscrite et les problemes de l'édition de l'cauvre de Miron Costin, 'De neamul
moldovenilor', pp. 199-305). Dans la troisieme partie nous essayons d'appli-
quer la critique des textes a l'histoire de la langue roumaine (La critique des textes
et l'histoire de la langue. Problèmes d'histoire de la langue roumaine soulevés par
l'étude comparative des manuscrits des chroniqueurs moldaves, pp. 307-376).
Apres le chapitre consacre aux conclusions génerales (pp. 377-383), apres un
epilogue (pp. 384-385) et apres ce resume en frangais (pp. 387-398), le travail
s'acheve avec trois annexes, dans lesquelles on donne des echantillons de textes
des ceuvres discutees, avec l'appareil critique correspondant (Annexes, pp. 401-440).
Le travail contient aussi, au debut, un plan general (p. 7), une liste d'abbre-
viations bibliographiques et des mots (pp. 9-16) et une liste des signes conven-
tionnels utilises dans les textes et dans l'appareil critique (pp. 17-18) et, api és
les Annexes, la liste des schemas et des stemmas (p. 441), l'index de noms
propres de personnes, du lexique discute, des bibliotheques et des manuscrits cites
(pp. 443-460), ainsi que le sommaire analytique (pp. 461-470). Plusieurs
schémas, steminas et photocopies (fae-similes), hors texte, accomplissent notre
travail. ' 1
1

387

www.dacoromanica.ro
 1. Pour fixer les coorclonnées d'unc edition scientifique des ceuvres mention-
Dees, nous avons été contraint de faire de nombreuses incursions bibliologiques
et bibliographiques, historiques et d'histoire litteraire et, particulièrement, des
incursions dans l'histoire de la langue roumaine. Ainsi, nous avons analyse de
divers points de vue ou bien nous nous sommes rapporté souvent aussi aux
manuscrits de quelques autres travaux historiographiques importants de Fan-
cienne époque, englobes dans les memes miscellanées ou realises par des copistes
communs: Lelopise/ul Tdrii Moldovei (La chronique du Pays Moldave") par
Miron Costin, la chronique de Ion Neculce, Letopise/ul Tárii Moldovei de la zidirea
lumii (La chronique du Pays Moldave A partir de la creation du monde") par
Nicolae Costin, la chronique dite de la famille de Buhus (buhuseascS) (1661-1705)
renfermée dans Lelopiseful anonim al Moldovei (La chronique anonym de la Mol-
davie") (1661-1729). Nous avons la conviction que, sans un pareil support et
sans un encadrement dans l'époque, la presentation des problemes de critique
textuelle et des problemes implicites d'histoire de la langue roumaine serait privee
de sens.
Au point de vue méthodologique, nous avons tenu compte aussi des editions
existantes d'anciens textes roumains, ainsi que des etudes théoriques, roumaines
et étrangeres, parues dans le domaine de la critique des textes et de la technique
des editions. De la diversité d'opinions et de solutions, nous n'avons pas fait un
compromis, une sorte de clef universelle valable pour &liter deux textes anciens
quelconques, mais nous nous sommes arra& aux opinions les plus judicieuses en
matière de critique textuelle, en tenant compte, dans le cas des deux textes exa-
mines sur le premier plan, du spécifique de chaque texte separement.
Bien sill., ii y a certains principes tout a fait généraux, valables pour n'im-
porte quelle edition scientifique: le soin permanent pour les problemes spécifiques
soulevés par chaque texte séparement, l'attention qu'on doit accorder a tous les
aspects de la tradition manuscritc (psychologique, bibliologique, bibliographique,
linguistique, généalogique, de l'histoire de la culture etc.) et, par-dessus tout, la
nécessité d'appliquer conséquemment des criteres scientifiques. Mais les principes
et les méthodes spéciaux, par lesquels les principes et les méthodes genéraux
se concretisent, sont diet& par chaque texte individuellement. Tandis que les
editions de textes et les investigation de critique textuelle doivent avant tout
etre fonclées justement sur ces elements spécifiques. Dans le domaine donne, une
méthode est repetable seulement aux ceuvres du meme type avec une tradition
manuscrite similaire, c'est A dire dans des cas trés rares en toute litterature.
2. On sait que le probleme no. 1 de chaque edition scientifique, dans le cas
d'une tradition manuscrite qui contient des deux exemplaires, erst le choix du
texte de base, et la premiere operation que le chercheur dolt entre] ^ndre en vue

388

www.dacoromanica.ro
 du choix du texte fondamental, c'est la classification des manuscrits fonclée
sur une critique textuelle tres serrée.
Comment ont procedé les éditeurs modernes de la chronique de Gr. Ureche
et de l'ceuvre De nearnul moldovenilor de Miron Costin?
Le probleme du choix du texte de base n'a pas Ate étudie dans toute sa
complexité, quolqu'on sat que les deux travaux avaient une tradition mann-
scrite assez riche et même, dans une certaine mesure, compliquee.
C'est vrai que, tant pour la chronique d'Ureche, que pour l'ouvrage pole-
mique de Miron Costin, ont été établis par Constantin Giurescu, des stemmas.
Les deux stemmas ont été considerés valables jusqu'en 1967, par tous les éditeurs
des ceuvres respectives. Mais depuis que C. Giurescu a établi ces stemmas (1908,
respectivement 1914) et jusqu'a present, on vient de decouvrir une série de copies
rnanuscrites inconnues par lui et, partiellement, inconnues ou Men pas mises A
contribution aussi par les éditeurs ultéricurs. De l'autre ate, l'analyse attentive
des textes nous prouve que les stemmas de C. Giurescu, malgre tous leurs mérites
exceptionnels, contiennent aussi des erreurs. Ainsi, le texte de base pour la
chronique de Gr. Ureche, dans l'édition de C. Giurescu, aussi bien qu'en celle
de P. P. Panaitescn, a été choisi ayant comme point de depart justement une
erreur de filiation, faite par C. Giurescu, tandis que les editions de l'ouvrage De
nearnul moldovenilor negligent un groupe de branches fondamentales pour n'im-
Porte quelle edition scientifique.
L'ample comparaison de textes que nous avons effectuée nous a aide a
corriger les deux stemmas et a les completer dans certains secteurs importants.
Un premier résultat de nos recherches, publié en 1963, a été suivi par les etudes
introductives aux editions Gr. Ureche et Miron Costin soignees par nous, et par
un article de LL 15, paru en 1967, ainsi quo par quelques communications pre-
sentees en diverses seances publiques. Dans le present travail nous reprenons les
etudes precedentes, en les complétant avec la demonstration des modifications
amenées aux stemmas de C. Giurescu et en leur apportant quelques precisions. En
tout cas, a la lumiere des stemmas tels qu'ils se présentent maintenant et avec
toutes les ameliorations qu'on pourrait faire dorenavant, le probleme du choix
du texte de base, pour les deux ouvrages, est bien plus complexe qu'il ne le paralt
au premier abord.
2.1. Parmi les différentes méthodes appliquées dans l'époque moderne
pour établir la genealogie des manuscrits, la plus adequate pour une edition scien-
tifique d'un ancien texte nous semble la méthode proposée par M. Rogues (la
méthode des innovations communes"). Mais parce que M. Rogues a pense seule-
ment aux innovations communes" (dans le sens étendu du terme inn)vation)
internes d'un texte donne, nous considérons que cette méthode doit etre complé-
tee par la méthode soi-disant de A. C. Clark. Dans la classification des manuscrits,

389

www.dacoromanica.ro
 Clark se guide tout d'abord selon les particularités externes du texte (d'ordre
graphique, paléographique, bibliologique, bibliographique etc.). Que la mdthode
respective ne soit pas nouvelle, c'est Clark lui-même qui le reconnalt; mais c'est
au philologue anglais que revient le mérite de l'avoir appliquee consequemment et
d'en avoir formuld, pour la premiere fois et avec beaucoup de perspicacité, les
principes.
En réalité, les deux methodes se joignent harmonieusement dans une seule,
qu'on pourrait appeler, avec un terme plus comprehensible, la méthode des traits
specifiques". Une méthode moins unilaterale (que la méthode des erreurs commu-
nes", par ex.) et plus complete a été envisagée depuis longtemps par quelques
philologues. En estimant la valeur incontestable de la méthode de Clark, A. Dain
recommandait que les résultats obtenus avec la méthode Clark soient confrontes
par un examen partiel des lecons du texte". Nous pouvons citer méme quelques
brillantes applications de cette méthode combinée: les etudes récentes de Fredson
Bowers et de W. W. Greg.
Notre travail est aussi une épreuve d'application de la méthode des traits
spécifiques". Dans la critique des textes roumains du XVII-eme siècle, pour les
traits communs de nature linguistique nous avons fait appel a la méthode precise
preconisée par Paul Maas (mais en élargissant la sphere, d'erreurs" a traits")
et nous avons utilise, sans abuser, l'analyse bibliologique et bibliographique, che-
que fois que celle-ci était en mesure de faciliter une interpretation plus judicieuse
du mot écrit.
En comparant, d'une part, les différentes versions manuscrites de la chro-
nique d'Ureche, d'autre part, les versions manuscrites des deux redactions de l'ou-
vrage De neamul moldovenilor de Miron Costin, nous avons eu en vue l'ensemble
tout entier des particularités du texte: autant celles externes, que celles internes
(celles internes, c'est a dire: les moyens d'expression et le contenu d'idées du mes-
sage). C'est pour cela que nous avons reitéré, dans la mesure du possible, l'histoire
de chaque manuscrit separement, en retenant pour le present travail tout ce que
nous avons considéré utile pour servir a la classification des manuscrits et a une
interpretation linguistique du texte.
En presentant les repertoires des manuscrits pour les différents groupes,
f amilles ou branches des deux stemmas, presentation que nous considérons
indispensable, nous avons évité les details bibliographiques inutiles, notamment
parce que pour la grande majorité des manuscrits il y a deja des descriptions assez
satisfaisantes. Dans plusieurs cas il a fallu apporter des corrections ou des comple-
tements aux descriptions existantes.
Pour citer seulement deux situations dans lesquelles la méthode Clark a
ete decisive pour établir les principaux groupes des stemmas, nous ferons mention
id de l'étude de la chronique d'Ureche au point de vue de l'extension du segment

390

www.dacoromanica.ro
de l'ceuvre compris dans les différents manuscrits, et au point de vue du contenu
general des manuscrits. D'autre part, en continuant le travail appreciable effectué
par Const. Giurescu, pour la classification des copies manuscrites de l'ouvrage
de Miron Costin, le groupement des manuscrits sous le rapport de la composition
generale des miscellanées a ete d'un reel profit. Car, presque tous les manuscrits
en discussion sont des miscellanées.
L'analyse paleographique et bibliographique du manuscrit, son contenu
d'idées, sa structure generale, les caracteristiques linguistiques et stylistiques du
texte nous ont preoccupe en egale mesure.
La classification des manuscrits que nous présentons ici, n'est pas purement
formelle, parce qu'elle s'appuie sur une critique multiforme des textes. Mais, bien
entendu, nous n'avons pas la prétention d'avoir realise une classification parfaite
(qui pourrait avoir une telle prétention?). La classification de certains groupes
si nombreux de manuscrits peut etre toujours amendée et, dans le cas qu'on de-
couvre de nouveaux manuscrits, completée. Cependant, nous avons la convic-
tion inebranlable qu'une pareille systematisation peut aider les spécialistes a
approfondir les problemes de critique textuelle et it établir l'edition scientifique
d'une ceuvre et l'appareil critique correspondant.
De cette facon, la comparaison entre les manuscrits de la meme branche
(en tenant compte, toutefois, aussi des versions offertes par les autres branches)
et la comparaison entre les versions principales, autant dans le cas de l'ceuvre
d'Ureche, que dans le cas de l'ouvrage de M. Costin, nous ont aide a determiner
les nombreuses interventions des copistes (des modifications lexicales, morpho-
logiques, syntaxiques, phonetiques, stylistiques; des omissions ou interpola-
tions ; des amplifications ou contractions etc.) et de nous former une image sur la
circulation des textes historiographiques roumains de l'ancienne epoque, et par
ailleurs, une image sur quelques aspects essentiels du processus d'évolution de la
langue roumaine litteraire. Bien sfir qu'a cet egard aussi, nous devons enorme-
ment aux pionniers qui ont éte Const. Giurescu, Const. C. Giurescu et P. P. Pa-
naitescu. En appliquant beaucoup plus rigoureusement la critique de texte, nous
avons essaye de verifier et de completer rceuvre commencée par eux.
2.2. Les résultats de la classification genealogique des deux ouvrages ont
ete concretises en deux stemmas différents. Mais nos stemmas sont loin de con-
firmer la these de la derivation bipartite ou dichotome, soutenue ardemment par
J. Bedier et par ses nombreux partisans.
Une ceuvre quelconque, soit qu'il s'agisse de l'autographe de l'autei r ou
d'une copie revue ou non par l'auteur, peut etre transcrite dans un exemplaire,
deux, trois ou plusieurs exemplaires, en fonction de la loi de l'offre et de la demande,
matérialisee par une série entiere de facteurs. Il ne faut perdre de vue ni le fait que,
juste comme chez les autres peuples, de nombreux manuscrits médievaux rou mains

391

www.dacoromanica.ro
 se sont perdus pour toujours. La régularité de la transmission d'un manuscrit
(en derivation toujours bipartite, tripartite etc.) nous semble une formule décluite
d'un conception erronee en ce qui concerne la perpetuation des manuscrits dans
l'ancienne époque ou déduite des stemmas élaborés superficiellement.
A la lumière de la recherche des manuscrits, le stemma de la filiation des
manuscrits de la chronique de Gr. Ureche ne ressemble pas au stemma de la filia-
tion des manuscrits de l'ouvrage De neamut znoldovenilor de Miron Costin. Rim
qu'A un certain point de vue nous pourrions dire gull y a, toutefois, une ressem-
blance: la gamme des copies d'apres un exemplaire quelconque a presque les
memes limites entre deux et au maximum quatre copies connues. Cela ne signifie
pas qu'un certain modele n'a pas pu etre copie en 5-6 exemplaires.
Nos stemmas ont été élaborés sous la reserve d'une amelioration et sous
la reserve de leur completement avec des manuscrits qui seront découverts dor&
navant, quoique les chances de telles découvertes soient de plus en plus restreintes.
2.3. En tenant compte du fait que, pour la publication d'une oeuvre avec
tradition manuscrite plus riche, l'éditeur peut se fixer, en fonction des possibilités
et des nécessités, soit A une edition diplomatique, soft A une edition critique,
nous préconisons, autant pour Gr. Ureche, que pour M. Costin, des editions di-
plomatiques.
En réalité, les editions scientifiques courantes aujourd'hui chez nous, ex-
cepté celles dressées par procédes mécaniques, représentent des types ties divers,
qui souvent ne sont ni purement diplomatiques, ni purement critiques. La notion
d'édition critique", est devenue effectivement fres labile. Sans aucune justifi-
cation, des editions diplomatiques soignees par des historiens, par des historiens
de la litterature ou par des critiques litteraires réconnus se nomment editions
critiques". L'édition Mir on C os ti n, Opere (= Oeuvres"), soignee par
P. P. Panaitescu (lire ed., 1958 ; Henze ed., 1965), porte sur la feuille de titre la
mention: edition critique", bien qu'elle soit, au fond, une edition, diplomatique
plus ou moins corrigee, avec tin appareil critique insuffisant, avec de nombreuses
lecons erronées et avec la negligence du devoir fondamental de respecter les parti-
cularités linguistiques du texte de base ou bien au moins d'un prototype imagine
par l'écliteur.
Les positions sur lesquelles se sont places les éditeurs modernes des ceuvres
de Gr. Ureche et de M. Costin, ainsi que d'autres anciens textes roumains similaires
negligent quelques principes de méthode que nous considérons majeurs: la néces-
site de soumettre A une critique interne les manuscrits sur lesquelles se fonde Fedi-
tion et l'obligation Elémentaire de respecter les particularités linguistiques du texte
de base.
La grande majorité des éditeurs modernes de l'historiographie moldave
ancienne sont des historiens. Meme quand leurs editions ont un apparel critique
(C. Giurescu) ou tiennent compte de cet appreil (C. C. Giurescu), meme quand

392

www.dacoromanica.ro
les editions ont un appareil critique sommaire, mais Hs supposent toutefois une
critique des textes (P. P. Panaitescu), toutes ces editions, si elles ne manifestent
pas la tendence de sous-estimer les particularités linguistiques dialectales ou d'epo-
que, contiennent en tout cas de nombreuses legons erronees ou discutables, ce que
met sous le signe du doute le caractere soutenu meme de la critique textuelle. Si
certains prouvent une litterarisation du texte etabli par la critique des textes
(C. Giurescu), d'autres tombent dans l'extreme opposee d'accorder un credit tres
large aux copistes (P. P. Panaitescu).
De sorte que, les editions modernes Gr. Ureche et M. Costin, bien qu'elles
representent un incontestable progres par rapport aux editions soignees par M. Ko-
galniceanu ou V. A. Urechia, contiennent encore quelques erreurs de methode,
sans tenir compte du fait que ces editions le sont critiques ou diplomatiques (plus
ou moins corrig6es).
Au fond, autant pour Gr. Ureche, que pour M. Costin, une edition critique,
dans le sens classique du terme, c'est tres difficile, si non impossible, de realiser.
Wine si nous admettions que sous le rapport redactionnel, il serait possible de recon-
stituer le texte d'un tel auteur, sous le rapport linguistique les reconstitutions ne
peuvent etre que hybrides, arbitraires.
Les editions diplomatiques, que nous proposons pour les deux auteurs,
doivent etre, par la nature des circonstances, des editions diplomatiques interpre-
tatives et corrigees, mais corrigees seulement let oa nous avons des indices stirs
que le scribe ou les scribes ont altere le texte du point de vue linguistique ou redac-
tionnel. La comparaison de textes vient a alder l'editeur pour eliminer les inter-
ventions ou les erreurs du copiste dont le texte est pris comme texte de base.
Pour la chronique de Gr. Ureche, qui a ete soumise a des interpolations
massives de la part de Simion Dascalul (Simeon le Didascale), l'editeur, apres
avoir corrige les erreurs des copistes tardifs, doit se contenter seulement avec la
determination des principales interpolations de Simion DascAlul. Tenant compte
du fait que l'autographe d'Ureche ainsi que les premieres rangees de copies se
sont perdues, nous sommes encore loin de savoir jusqu'ou vont les eventuelles
modifications lexicales ou grarnmaticales et certaines denaturations de dates non-
contrelables ailleurs et dues a Simion Dacdlul ou a un des copistes primaires avant
que l'ceuvre soit transmise dans les 3 branches principales bien connues. Le texte
de base de l'edition proposee par nous se axe sur l'une de ces 3 branches (la
branche L, ms. L°) et remonte a 1660-1670 a peu pres.
Quant a De neamul moldovenilor, qui s'est transmise en deux redactions
diffei.entes, redition doit tenir compte tout d'abord de la deuxième redaction,
plus developpee et posterieure it l'autre, mais sans negliger les manuscrits princi-
paux de la premiere redaction. Parce que la seconde redaction s'est conservee
en nombre assez grand de manuscrits, on met le probleme tres difficile de la deter-

393

www.dacoromanica.ro
mination du manuscrit le plus propre pour une edition scientifique de l'ceuvre
costinienne. La solution propos& par nous, quoi-qu'elle semble offrir, a travers
une edition diplomatique, le texte le plus proche a l'original, souffre d'un incon-
venient non-eloignable: elle estompe une partie des particularites dialectales mol-
daves de l'époque dans laquelle M. Costin a Wm. Le texte le plus rapproche a
la version originaire de 7 chapitres, que nous recommandons comme texte de base,
remonte au commencement du XIXdPne siècle (la branche R, ms. 111). Dans notre
travail, nous indiquons les motifs pour lesquel nous ne nous sommes pas arrétés
aux textes plus vieux. Ici de meme nous ne nous sommes pas permis d'intervenir
dans le texte, pour uniformiser ses traits linguistiques dialectaux, pour le litté-
rariser, le moderniser ou l'archaIser. Aujourd'hui c'est une Write reconnue dans
la critique textuelle que le plus vieil exemplaire conserve ou connu d'une ceuvre
ne peut pas etre pris toujours comme texte de base pour une edition scientifique.
Dans les emendations que nous avons portées au texte ayant comme fonde-
ment les autres manuscrits fondamentaux, nous avons rarement fait appel A la
conjecture.
Lorsque le texte des manuscrits nous offrait des denaturations flagrantes
de noms propres, nous avons rétabli ces noms, en tenant compte, justement comme
les éditeurs precedents, des noms reels, tels qu'ils paraissent dans les sources
utilisées par les chroniqueurs. En nous guidant selon ce principe, nous avons
porte quelques corrections aux reconstitutions de P. P. Panaitescu (pour Gr.
Ureche). Nous ne sommes pas intervenu dans le cas de quelques variantes pho-
nétiques possibles.
Nous avons considérd que, en general bien informés, les chroniqueurs n'ont
pu trop altérer certains noms propres et qu'on peut leur attribuer tout au plus des
variantes phonetiques. En échange, en plus des nombreuses variantes phonetiques,
en quelque sorte explicables, que les copistes introduisent, ceux-ci interviennent
dans la structure des noms propres, en particulier lorsqu'ils ne les connaissent pas,
en les rendant méconnaissables.
Nous n'avons pas applique les reconstitutions par conjecture dans le do-
maine de la langue commune (en ce qui concerne la phonetique, la morphologie,
la syntaxe, le lexique). Nous avons suivi ici le manuscrit de base, que pourtant nous
avons corrige chaque fois que la critique textuelle nous démontrait qu'il était
aberrant.
De meme conformément a un principe maintenant classique, nous avons
confronté l'histoire interne d'une legon avec l'histoire de la tradition manuscrite.
L'édition diplomatique proposée par nous doit avoir done un caractere scien_
tifique. En ce sens, elle doit etre pourvue d'un appareil critique bien selectionné
et elle doit accorder l'attention a tous les problemes de la langue et aux plus im-
portants problemes de la graphie du texte. Seulement ayant comme point de depart

394

www.dacoromanica.ro
de pareilles editions, on peut passer, dans une étape suivante, aux editions acadd-
miques.
De cette fagon, les editions préconisées id peuvent constituer une base
Ore pour des etudes sur la langue et sur le style de l'ceuvre donnée, sur l'art lift&
raire de l'écrivain et aussi sur rceuvre comme document social et historique.
3. L'appareil critique des textes que nous donnons dans les Annexes et celui
des editions Gr. Ureche et M. Costin que nous préconisons est un apareil soit
disant negatif. Nous avons estimé, toutefois, que, dans certains passages dificiles
ou pour relever des relations particulieres entre les manuscrits, il a été nécessaire
d'offrir au lecteur aussi des elements de l'appareil positif, en indignant chaque
fois le manuscrit dont la legon a ete accepté dans le texte de l'édition. On pourrait
dire que, a cet égard aussi, en principe, nous nous pla cons sur la ligne des usages
établis dans les editions publiees chez nous, les dernières décennies.
Nous sommes pour un appareil critique le plus simple possible: ni hyper-
trophie au maximum (voir l'édition Miron Costin de 1958 et 1965 et l'édition
Grigore Ureche de 1955 et 1958, soignées par P. P. Panaitescu), mais ni surcharge
avec des variantes prises aux manuscrits insignifiants.
Dans le cas des ceuvres analysees par nous, il s'agit d'une tradition mann-
scrite modérée: ni la tradition extraordinairement riche des textes bibliques ou
tres riche des legendes épiques médievales du centre et de l'ouest de l'Europe,
ni une tradition trop pauvre. De sorte que, en general, le nombre des textes utiles
pour élaborer une edition scientifique n'est pas grand et on peut facilement en-
tourer dans l'appareil critique les variantes de ces textes utiles.
Un des deux textes discutés par nous sur le premier plan contient, comme
nous avons vu, des interpolations, dont certaines assez amples.
La position des éditeurs en ce qui concerne la maniere de publier les inter-
polations est fres différente. Les uns les publient dans le cadre de l'appareil criti-
que, les autres dans le cadre du texte de l'édition (en page, en les mentionnant
comme telles), et d'autres encore les partagent en les réunissant a la fin de l'écli-
tion. Nous croyons qu'il faut procéder suivant les circonstances, en fonction de la
nature de l'interpolation, de son ancienneté et de son importance, de l'ampleur
de la tradition manuscrite, respectivement de la tradition de l'ceuvre imprimée
et meme en fonction de l'étendue de l'interpolation.
Dans le cas donne, de la chronique de Gr. Ureche, nous savons que les
interpolations de Simion Dascalul sont tres vieilles: elles remontent au milieu du
XVIIitne siècle, peu de temps apres la redaction de la chronique et apres la snort
d'Ureche. D'autre part, l'ceuvre de Gr. Ureche a circule seulement en cette forme
interpolée.
Un peu plus tard, aux interpolations de Simion DascAlul, sur une certaine
branche de la tradition manuscrite, on ajoute les interpolations de Misaitl alugArul

395

www.dacoromanica.ro
(Missali le Moine), et sur une autre branche, celles de Axinte Uricariul (Auxentite
le Scribe). Il y a aussi des interpolations plus tardives, du troisieme et du quatrieme
rang.
Le contenu de ces interpolations est tres varie. La majorité des interpola-
tions de Simion DascAlul contient des confusions, elle est l'expression d'un esprit
emphatique et falsifie la realité historique. Presque toutes les autres interpolations
portent cependant des completements ou des precisions utiles a l'expose de la
chronique.
Comment faut-il procéder?
La publication de toutes les interpolations dans une edition de la chroni-
que chargerait trop l'édition. Se lon notre opinion, l'éditeur doit s'arrêter aux plus
vieilles interpolations, de I et de II rang. Mais, étant donnée l'ampleur de quel-
ques-unes et les difficultés techniques auxquelles la publication de ces interpo-
lations se heurte en bas de la page dans le cadre de l'appareil critique, nous
souscrivons au procédé utilise par P. P. Panaitescu de passer telles interpolations
sur le premier plan et de les distinguer par des manières graphiques spéciales.
4. Le systeme de reproduction d'un texte anciene quelconque depend
de l'ancienneté, de l'importance linguistique et de la nature du texte, comme du
caractere et de la destination de l'édition aussi.
Parce que avec Gr. Ureche et Miron Costin nous sommes assez bien passes
au-dela de l'epoque des debuts de l'écriture en roumain, nous sommes d'avis
qu'une edition scientifique des ceuvres des deux chroniqueurs doit utiliser le sy-
steme de la transcription phonetique interpretative.
L'interprétation de l'écriture cyrillienne roumaine du milieu et de la seconde
moitie du XVII-eme siecle ne pose de problemes de langue speciaux que dans tres
peu de cas.
A la translitteration nous n'y avons fait appel que rarement: pour des sig-
nes cyrilliens dont la valeur est discutable ou qui refletent des usages linguistiques
ou orthographiques dignes d'être relevés.
Nous n'avons pas essaye d'estomper les particularites specifiques des manu-
scrits de base, en les récluisant au meme denominateur, par ex., pour M. Costin,
au systeme linguistique de son acte autographe (que nous reproduisons)..
La transcription phonetique interpretative a éte appliquee aussi dans la
reproduction de quelques expressions slavonnes (courantes dans l'epoque), de
quelques noms propres étrangers (latins, polonais, hongrois etc.) ou de quelques
mots latins, polonais etc.
Les abbreviations usuelles des manuscrits de base, courantes d'ailleurs dans
la majorité des manuscrits roumains anciens, ont ete complétées tacitement.
Justement comme dans les deux editions publiées par nous, en plus des
corrections d'ordre phonetique, morphologique et du sens general de la phrase,

396

www.dacoromanica.ro
imposees par la critique textuelle, les textes roumains reproduits dans les annexes
présentent aussi des ameliorations en ce qui concerne la ponctuation.
Bien stir, il faut que l'éditeur ne perde pas de vue les particularités graphi-
ques, orthographiques et linguistiques de chaque texte separement. L'obligation
de les rapporter A l'époque respective de l'histoire de la langue, de tenir compte
des données de la dialectologie historique et des distinctions entre la langue de
l'auteur et celle du copiste (lorsque celles-ci peuvent étre détermindes) est
impérieusement nécessaire.
En utilisant la transcription interpretative, l'éditeur a la Oche de consig-
ner, soit dans la note sur l'édition, soit dans l'étude introductive, tous les faits
particuliers de la graphie, de l'orthographe ou de la langue du texte qu'il reproduit.
Seulement le texte latin de la traduction que Ion Budai-Deleanu a faite
de la chronique de Gr. Ureche, dont nous reproduisons le preambule, a eté donne
comme tel, parce qu'il a été &zit en caracteres latins. Dans l'appareil critique de
ce texte nous avons recueilli toutes les variantes initiales de beaucoup de Imots
ou de sequences, variantes abandonnées ensuite et effacées par le traducteur,
toutes les augmentations surlinéaires et toutes les annotations marginales du
traducteur. Le manuscrit autographe de I. Budai-Deleanu, que nous rendons,
est le brouillon de la traduction.
5. La troisieme partie de notre travail est un essai d'investigation dans
l'histoire de la langue roumaine au bord des manuscrits recherchés: quelques pro-
blemes d'histoire de la langue roumaine soulevés par l'étude comparative des
manuscrits des chroniqueurs moldaves. En premier lieu nous essayons de faire une
distinction entre la langue de l'auteur et la langue des copistes sur la base du manu-
mit le plus vieux de la chronique d'Ureche (ms. L°). Armes avec des etudes fonda-
mentales de dialectologie ukrainienne, nous démontrons que les deux copistes du
manuscrit étaient Ukrainiens parlant un patois sud-ouest ukrainien avec des ele-
ments polonais et parlant aussi le roumain. II y a aussi une couche linguistique
archaisante qui n'appartient ni A l'auteur, ni aux deux copistes du manuscrit L°.
Un acte autographe de Gr. Ureche, des documents signes par Gr. Ureche et la litte-
rature de l'epoque nous ont aide A nous faire une image sur la langue de l'auteur de
la chronique.
Dans la deuxième etude nous examinons la nature des particularités lin-
guistiques et graphiques d'un des principaux copistes du ms. roum. 253 de la
B.A.R.S.R. (le copiste B), qui a transcrit ici une bonne partie du texte De neamul
moldovenilor et de la chronique de Ion Neculce. Apres avoir analyse plusieurs
hypotheses possibles, nous apportons une série de preuves, prises de la dialecto-
logie hongroise, qui plaident en faveur de l'hypothese que le copiste en discussion
soit un tchangó de la Moldavie, parlant le roumain.
La troisieme etude de la troisieme partie est une section d'une synthese.
Ce qui nous y intéresse c'est la mesure dans laquelle la tradition manuscrite des

397

www.dacoromanica.ro
deux ceuvres examinees sur le premier plan reflete ou participe, par interferences
et confluences, au processus general de l'évolution de la langue roumaine littéraire.
6. Réunissant une suite de recherches que nous avons publiées dans des
périodiques et dans le cadre des etudes introductives qui accompagnent les deux
editions de textes (Gr. Ureche et M. Costin) soignées par nous, de recherches qui ont
constitué l'objet de quelques communications presentees dans des seances publi-
ques et de recherches inédites, le present travail est le fruit de quelques investi-
gations que dépassent 20 ans. Commencées a Cluj, A pe: prés en 1951, par l'explo-
ration du manuscrit nomme par nous avec le sigle RI (voir la IIime partie du tra-
vail), nos recherches ont continue, apres 1957, a Bucarest, Iasi et Brasov, avec
l'examen de tous les manuscrits connus et existants dans notre pays, des deux
ouvrages, ensuite avec l'examen du microfilm, commande par l'intermédiaire de la
Bibliotheque Centrale de l'Etat (Bucarest), d'apres le ms. roum. 1 de la Biblio-
theque Nationale de Paris, et, en derniere instance, avec l'étude du ms. L°, la plus
ancienne copie de la chronique d'Ureche. et du ms. La, la traduction autographe
de la tame ceuvre par Ion Budai-Deleanu. L'approfondissement des principales
contributions étrangeres en ce qui concerne la critique textuelle a continue a
Leipzig et a Berlin, pendant les années scolaires 1967-1969 et, ensuite, ii Moscou,
dans le premiere moitie de 1971.
Toutes les contributions publiées ou exposées en diverses seances publiques,
que nous avons incorporées dans le present travail, ont eté revues fondamentale-
ment, completées, tnises au point et remaniées du point de vue stylistique.
Les problemes de critique textuelle que nous avons débattus ii propos de
l'édition des deux ceuvres historiographiques, comme d'ailleurs de toute Ia littera-
ture roumaine médievale, sont complexes et varies.
Ainsi qu'il a été conpu et Cabot* notre travail est une recherche d'histoire
de la tradition manuscrite, de critique textuelle, d'histoire de la langue roumaine
et d'historiographie (la critique des sources) de la langue roumaine litteraire.

www.dacoromanica.ro
 ANEXE

www.dacoromanica.ro
 ANEXA I

GR. URECHE
L°, f. 1 r° Cartea ce sa chiaml letopiset, ce intr-insa spune
cursul ailor i descalecarea Tariei Moldovei i viiata
domnilor

Multi scriitori au nevoit de au scris rindul pi

5 1 p. 404/18 Cartea ce sI. chiarra... asea am aratat onz. W
1 p. 404/11 Cartea ce s chiaml... lulndu li-f. Upset in A2
1-3 Titlul, in aceastd redache e pdstrat numai in M2 L° LI;
It reproducem dupd L°. In A, tittul > Letopisetul Taal Moldo-
vei, de cind s-au descalecat tara si de cursul anilor si de viiata
10 domnilor, carea scrie de la Dragos vodä pin& la Aron voda.,
izvodit de Simeon DascAlul, care i el 1-au scris dupre un le-
topiset ce era izvodit mai nainte de räposatul Gligorie Ureche,
vornecul de lara de Gios. Iar acum, cu porunca märii-sale mi-
lostivului nostru domnu Io Nicolae Alexandru voevod, s-au scris
15 In oras in Iasi, va. leato 7220, meseta dechemvrie, 8 zile, vtorago
1711 gospodstva AI (f. I r°), iar in w.f. lipsd. Dupd tithe urmeacci, numai
in A: Istoricii lesdsti pre carii au urmat Mposatul Ureche vomicul.
/Bilschii, leah./ Martin Pascotschii, leah./ i acestea zic cä moldo-
venii stntu din rimleni, iar de clAsalecatul cel dintli n-au stiut, cä
20 lesii mai apoi de inp&ratiia lui Traian sint veniti In cestea parti.
/Istoricii, adecä scriitorii de cursul anilor acestor parti, carii pome-
nescu de ddscAlecatul cel dintiiu a Orli noastre 0 a Tarti Muntenesti.
/Bonfin, [adn. marg.: latinj mare istoric de Dachiia sau Datiia. /
Dion, [adn. marg.: latin,] la viiata lui Traiian inpAratul. / Talpãltin,
25 [adn. marg.: ungur,] iar pre acesti doi au urmat. / Acestea au scris
de Dachiia cum o au desalecat-o Traiian Inpäratul Rlmului, In
anii de la Hristos 120, pre socoteala vremilor cu rimlenii A (f. 1 v° ) ;
cf. Ms (f. 4 v°), dupd cap. 0 poveste din predosloviia 1etopisetului
cestui moldovenescu... 1 letopisat M2 Intr-Insa] scrie
30 Intr-1nsul M2 2 anilor M2 discälicarea M2 ärti
M2 Moldovei M2 LI, Molduveie L° 4 de au MIA', di-au
L° 4p. 404/18 Multi scriitori... asea am aratat deplasat in Mi.
M2 M4 dupd cap. 0 poveste din predosloviia letopiseM1ui cestui
moldovenescu...

26 Critica textuali §i editarea Iiteraturii romine vechi c. 941 401

www.dacoromanica.ro
 povestea tdrilor, de au ldsat izvod pre urmd, i bune pi
rele, sd raMie feciorilor i nepotilor, sic le hie de inviitd-
turd, despre cele rele sci sd fereascd l sc sec- socoteascd,
iard de pre cele bune sd urmedze i sit sd invete i sd sit
5 indereptedze. pentr-aceea, unii de la a4ii chizmindu
pi insdmnindu si pre scurtu scriindu, adecii ,si dumnealuill
Gligorie Ureche, carele den mila domnu-sdu au fost
I. 1 v° vornic mare, cu multd nevointa cetindu cdrtile i izvoadele,
si ale noastre pi cele streine, au aflat cap si incepdtura
10 mosilor, de unde au izvorit in lard i s-au inmultit pi
s-au ldtit, ca sd nu sd innece a toate tdrile aii cei
trecuti si sd nu si tie ce s-au lucrat, s sd asemene
fierdlor si dobitoacelor celor mute si fdrd mente. Pre
aceea urminclu i chizmindu macar cd sd afld si de altii
15 silmnate lucrurile Tdriei Moldovei, apucatu-s-au pi
dumnealui a scrie incepdtura si adaosul, mai apoi pi

1 de au AI, di-au MIL° P5. AI 2 ficiorilor MI fie

MIA' 3 despre ARAI, de pre L° rrele MI 4 iar
AI de pre] dupre AI, spre M2 urmeze AI 5 lndrep-
20 tedze MI, indirepteze AI pentr-aceea MI, pentru aceea LIAI,
iar L° deter.; cf. p. 405116, 40619, 41213-4, 414113 chizmindu
AI, (ult. grafern deter.) L°, chizmind MI; cf. mai jos, rd. 14 (chiz-
mindu) 6 sil deter. L° insämnindu MI, Insemnindu LI,
InsemnInd AI, iar L° deter. scurt MI scriindu (reconstit.;
25 ult. grafem deter.) L°, scriind LIAI adecä si dumnealui MI
M2LI, iar L° deter. dumnealui] aposatul Al 7 Ureache
MI carele (carile M2) dintru (den MI, din M2) mila (ad.: lui
Dumnezeu si a M2) domnu-au (domnului Om LI) au fost MIM2L°
(In L°, din domnu-s5x, prin deteriorare, s-a pastrat numai grafemul
30 initial), ce au fost AI 8 cetind M2AI, citind MI artile
mi 9 striine MIAI 10 in tail. MA, iar L°1.1 om.
inmultit MI 11 atit MI anii MI cei om. AI
11-12 anii cei trecuti a toate tA.rile M2 12 si om. L°L.I.
aseamene MI 13 fieralor MIAI, fierilor L° minte MIAI
35 14 urmind WAI chizmind MI, pizmindu M2, chizmind
AI macar MIAI 15 semnate AI, insemnate M2
Taraii MI, Tarii Al Moldovei LI, Mulduvei L°, Moldovii MIAI
16 dumnealui MILIAI, dumialui L° Dupd dumnealui,
ad.: Ureche MI, Urechie M2, numitul Ureche 1\44 a scrie) de
40 au scris AI adaosul MIAI, adausul L°
GRAFII: 5 pentr-aceea) luind (completare, de un cititor, a
peirtii deteriorate) L0 6 si insamnindu) cele cc au aflat (com-
pletare. de un cititor, a partii deter.) L° adecä si dumnea-
lui] cum au acute (sic!; completare, de un cititor, a pdtlii
45 deter.) L°

402

www.dacoromanica.ro
 scdderea carea sa vede cd au venit in dzilele noastre,
dupd cum au fost intiiu tdriei i pamintului nostru
Moldovei. ca, cum sd timpld, de sirgu de adaoge
povoiul apeei i iardsi de sirgu scade i sa inputineadili,
5 asea s-au adaos )si Moldova, carea mai apoi de alte
tar s-au descdlecat, de s-au de sirgu lc4it i fara zabava
au indereptat.
Acestea cercindu cu nevointd, vornicul Ureche scrie
f. 2 r° de dzice cd nu nu 1 /mai letopisetul nostru, ce si cdrti
10 streine am cercat, ca sd putem afla adevdrul, ca sd nu
md aflu scriitoriu de cuvente desearte, ce de dereptate,
cd letopisetul nostru cel moldovenescu asea de pre scurtu
scrie, ca nice de viiata domnilor, dupoi carii au fost toatd
cirma, nu alege, necum lucrurile dinlontru sd aleaga,
15 p: pre scurtu scriindu i insdmnindu de la inceput pind

1 sci.deri MI, scAdere M2 care MIA' c5. au MILIAI,

c-au L° zilile M2, zilele Al 2 tàrli MIA' nostru
MA, iar L°L1 om. 3 Moldovei MILIA1, Molduveii L°
sirg MI 4 apei MIA' sirg MI inputineadzä MI,
20 Inputiniadth L°, inputiniaz5. Al 5 asa Al. adausu MI.
si M'LIAI, iar L° deter. Moldova MILIAI, Mulduva
L° care MI de] de la M1M2 6 tär (scris: u,sos) MI,
.
u,px ) L°, taxi Al s-au desalecat MIA', (secvenfa
-scalecat deter.) L°, iar LI om. del MILIAI, iar in L° deter.
25 grafemul d sirg MI de sirgu lätit] latit de sirg M2
za.bava. WI-1AI, iar in L° secvenfa -bay& deter. 7 indaraptaat
MI, indreptat LI, Indireptatu WAI, ... ptat (deter. Inceputul) L°
(cf. Inderepteze, mai sus, p. 40215) 8 Aceastea MI
cercind MLA' nevointa, vornicul Ureche (Urechie LI) MILIA1,
30 nevo ... (deter.) L° 9 zice Al letopiatul MI 10
striine MI am L°, au MIAMI 11 scriitor MI
cuvinte MIA' desarte Al dereptate L°, dereptaate MI,
direptate Ms, dreptate Al 12 letopisatul MI moldove-
nescu Al, mulduvenescu 1.0, molduvenesc LI, moldovenesc MI
35 asa Al. scurt MLA' 13 nici Al de MIA', iar L
om. chip& om. MIA' carie MI 14 denlountru MI, den-
launtru Al aleaga. MILIA1, aliaga. L° scurt MIA' 15
scriind MIA' Insemnind Al
GRAFII: 6 s-au desalecat, de] s-au de <desalecat si d>e
40 (in parantezele romboidale: completare, de un cititor, a pdrfii deter.)
L° 6-7 -bavä au indere-] -bava. Indrept- (completare, de un
cititor, a pclrfii deter.) L° 8 -int5., vornicul Ureche] -luta. Ure-
chie vornicul (completare, de un cititor, a parlii deter.) L°

403

www.dacoromanica.ro
 la domniia lui Pdtru yodel 5chiopul, i s-au stinsu,
cd de-acii incoace n-au mai scris ninie. Nice iaste a sit
mira, cd scrillorii no#ri n-au avut de uncle stringe cdrti,
a scriitorii dintiiu n-au aflat scrisori, ca de nqte oameni
5 neagdzati i nemernici, mai multu pro#i cleat sci gie
carte. Ce i ei, ce-au scris, mai multu din basne i din
pove#i ce-au audzit unul de la altul. lard scrisorile
streinilor mai largu p: de agiunsu scriu, carii au fost
fierbinfi i rivnitori, nu numai a sale sci scrie, ce p.. cele
10 streine sci insemnedze. 5i de-acolea I I multu luindu p:
1. 2 v° lipindu de-ale noastre, protivindu vrenzea p: aii, de
<am> scris aestu letopiset, carele de pre multe locure
de nu set' va fi i nemerit, gindescu cci cela ce va fi ink-
leptu nu va vinui, cd de nu poate de multe ori omul
15 sci spue apa pre cale, tot pre rindu. Cela ce vede cu ochii
scii, i multe smentqte, de au spune mai multu, au mai
putin; dard lucrure vechi p; de demultu, de s-au rdsuflat
atita vreme de ai! Ce eu, cum am aflat, cqea am arcitat".
1 stinsu Al 2 de acii MI, de-aciia Al incoace] innainte Al,
20 iar in MI.M2 deplasat dupei scris niminea M2, nimenea Al,
Dupd nime, ad.: pin& la Aron vodl Ai nid<i> MI, nici Ai
4 dentliu MIA' n4te Al oamini MIL 5 ne-
aOzati Al nemernici MIA', nimérnici L° mult Al 6 ce
au Al mult Al den1,2 WA' 7 pove§ti MILIA1,
25 povesti L0 ce au MIA' auzit Al la om. MI 8 stri-
inilor MIA' mai largu MIL°, mai pe largu Al ajunsu
A.12 carie MI 9 a] ale M2 10 striine MIA'
insáninèdz5. MI, insämneaza M2, insemneze Al di-acolea L°, de
acolo WA', de acolea LI mult MI, multe Al luind MI,
30 luundu M2, luund Ai 11 lipind WAl, . .. 1 i pindu A2. Cf. p.
40116. de ale LIA1A2 . .. tivindu (deter.) L°, potri-
vind MI, protivind Al, potrivindu A2 vreme MI vremi
protivindu M2 ai MI, anii AIA2 11-12 de <am>] di-au
L0, de au MIM2A1A2; cf. p. 403)10 ,si 404)18. Vezi ,si L e t o p. S i m.
35 D a s c., ed. C. Giurescu, p. 3)6 12 acest MIA1A2 leto-
pisät MI carile A2 pre ML, pren AI.A2 locuri MIAIA2
13 sä va] s-a M2 hi,,, MI gindesc MI 13-14
intelept Al 14-15 omul sä spue de multe ori M2 15
ap. AI.A2 calea LI rind Al Cela] Cele Al
40 15 18 cale, tot p re rindu . . . am arltat f. lipsd in MI 16
sminte§te Ai, zmintete M2A2 mult A2, multe M2A1 17
putin AIM, putine M2 dar Al lucruri A1A2, lucrurile
m2 demult AIA2 18 ani AIA2 Ci M2A2 cum
L°A1, pe cum A2 ap. AIA2
45 GRAFII: 8 dia [= de] L°

404

www.dacoromanica.ro
 [SIMION DASCALUL.] Dupa aceea, 0 eu carele
sintu intre cei pacatosi, Simion Dascal, apucatu-m-am
0 eu pre urma altora a scrie aceste povesti, ce intr-inse
spune cursul ailor 0 viiata domnilor, vadzindu 0
5 cunoscindu ca scriitorii cei mai de demultu carii au
fost insämnindu aceste lucrure s-au trecut 0 s-au
sfir0t 0 pre urma lor altii nu vor sal A, apuce, vadzindu
noi aceasta ca sa parasete aceasta insamnare, soco-
f. 3 r° tit-am ca sa nu lasdm acestu // lucru nesavir0t 0 sa
10 nu sa insemnedze innainte carele mainte de altii au
fost inceput 0 tot pre rindu insamnat pina la domniia
lui Vasilie voda, ca sa nu ne dzica cronicarii altor
limbi c-am murit 0 noi cu scriitorii cei di-nceput, sau Ca
doara sintem neinvatati. Ce cu agiutor de la Dumnadzau,
15 intiiu ne-am apucat a scrie ce-au chizmit 0 ce au insam-
nat altii. Pentr-aceea, gindindu 0 socotindu de la inema
ca sa pociu afla cu adevarat acesta lucru, sa fie deplin,
adunat-am izvoade de le-am impreunat. Si citindu
izvoadele pre rindu, aflat-am i cest izvod, carele 1-au
20 scris Ureche vornicul, i deaca 1-am citit, 1-am socotit ca
iaste scris adevar, insà mai multu din cartile streinilor,
decit din izvoadele noastre, ca numai cit tinde povestile
mai largu i di-agiunsu i mai dechis, iarai semnele
sau tocmelele 0 lucrurile cite s-au facut in tar, nu le
25 arata toate, ca poate fi el n-au §tiut de toate croni-
f. 3 v° cariul cel latinescu sa le scrie. // lard letopisetul nostru
1 p. 406118 Dupl aceea... neinsAmnat (nesa.mnat Li) L°L1, iar MA
0 L2-1.7 on. 2 pupa pacatosi, interpolare din cca 1670-1680:
Acest Simeon Dascal, ce el O. numeste aici, mai mult O. vede a
30 au amestecat si au turburat istoriia, deci[t] au lucrat cevasi pentru
Ureche vor<nicul>, carele au scris acestea. A vesti O. e domn invl-
tat si Intelept, iar acesta si nestiut, si slab In minte, precum si
I I

Toderasicu Ca[n]tacuzin, v<e>1 vist<iernic> In Moldova, si altii,

bine cunoscind pa acela, n[e]-au mArturisit cä de multa. nestiinta
35
§i de minte putina era acel om, precum iar el i[n]säsi s'i aici a au
fost sI. aratá. $i ling& altele, face si aceasta a ale altora le face ale
lui, adecl ce au scris Ureche, el zice O. au scris Ll (f. 3 vo 4 ro).
3 povesti LI, povesti L° 5-6 au fost LI, a fost L°
15 ni-am L° 18 li-am L° 20 deaca LI, diaca L° 22
40 povestile L', povestile L° 24 tar (scris: qpx) Lo
GRAFII: 29 numeeste [= nutneste] LI 34 multi [--=
rnulta] Li

405

www.dacoromanica.ro
 nu tinde povestile, ce scrie mai pre scurtu, insä le
insemniadza toate pre rindu. Macar ca vornicul Ureche
au scris mai sus ca letopisetul cestu moldovenescu
scrie pina la domniia lui Patru voda Schiopul i de-acii
5 s-au stinsu, iara eu, adunindu izvoade de limba noastra,
aflat-am izvod di-nceput, cam pre scurtu scriindu
toate pre rindu insamnindu, pina la domniia lui Vasilie
voda..
Pentr-aceea, deac-am vadzut cä lipsescu povestile
10 i cursul ailor din letopisetul cel latinescu, am lipit
dintr-ale noastre izvoade, carele am aflat ca-s adeveare,
si am adaos povestile la letopisetul cel latinescu, carea
la locul sau, carele toate mai innainte sä vor arata,
careasi la locurile sale si asea toate pre rindu chizmindu
15 si insämnindu, am izvodit din toate izvoadele intr-un
loc 0 am facut unul desavirsit, de care lucru cu mare
nevointa am silit sä nu ramie nemica neinsam-
nat.

Predosloviia descdlecdriei a 7' driei

20 Moldovei din-ceputul rill

f. 4 r° [SIMION DASCALUL.] Aceasta predoslovie iaste

insamnata de Ureche vornicul, din letopisetul cel

1 pove§the LI, povestile L° 3 mulduvenescu L°, moldo-

venesc L. 9 povqtlle LI, povestile L° 11 noastre
25 12 povqti1e LI, povestile L° 19 20 Titlul ant. M`I
19 Predoslovie MIM2M3AI desalecArii AI, descalicä-
rii A2 desalecariei a] adea. cuvint (cuvintu M2) Innainte
(innaintia MI) de (de otn. MI) descAlecatul (descälicatul M22)
pentru descalecatul 1113 Tarli 1211AL Tarii A2 20 MMo12.
1M -
30 dovei MILIA3A2, Molduveei L°, de-nceputul
A1 din-ceputul ei om. MIM2M3 21 Ceasta M2
Aceast& predoslovie] carea 1U3AIA2 22 Insemnath AIA2
Dupd de, ad. apousatu1 M3 Ureache MI den MI
letopisatul 511
35 GRAFII: 11 noastra [ noastre] L°
406

www.dacoromanica.ro
 15.tinescu izvodita, iara predosloviia letopisetului nostru
nu o am insAmnat aicea. Pre do slo vi e.
Vor unii Moldovei sd-i dzicd c-au chematu-o
sau Schitiia pre limba sloveneascd. Ce Stitiia cuprinde
5 loc multu, nu numai al nostru, ce inchide si Ardealiul,
si ['ara Munteneascd, si cImpii pespre Nistru, de cu-
prinde o parte mare si de Tara Lesascd. Chematu-o-au
unii i Flachiia, ce scriu letopisetele ldtinesti, de pre
numele hatmanului rimlenescu ce l-au chemat Flacus,
10 carele au bdtut rdzboiu cu titii pre-aiaste locure, si,
schimbindu-sd si schimosindu-sd numele, din Flachiia
i-au dzis Vlahiia. Ce noi acesta nume nu-1 putem da
tdriei noastre Moldovei, ce Tariei Muntenesti, cd ei
1 latinescu L°M3, latinesc MI, letincscu Al, latinescu A2, leti-
15 ne§te M2 izvodit M2 izvoclita. om. M3 1-2 iara
predoslovia ... aicea. Predoslovie] Spuind (Spuindu MI) intr-
acesta (intr-acest MI) chip (chip om. AP) M1M2M3, iar A om.
3 Moldovei (Moldovii MI, Mulduvei L°) sa-i dzict. (sag
dzica MI, sa-i zica. A2) MIL0A2, sa-i (s5. WA') zica (dzica M3)
20 Moldovei M2M3A1 ca. au MIM3A1, ca o au M2 che-
mat-o APM3, chiemat-o M2A1A2 Dupd chematu-o, ad. de
mai nainte M3 4 sloveneasca WAIA2, sloveniasca L°
Schithia2 A2 coprinde M2A2 5 mult AILA2 ci A1
Ardealul MILIA1A2, Ardialul M3 6 Munteneasca
25 MIL' A1A2, Munteniasca M3L° pespre MIL°, peste Al, preste
A2, despre M3, (>pespre) MI, de pre M2 de] §i M3
6 7 coprinde A2 de] den M1M3, din M2 Chiematu-o-au
A1A2 8 scriu M1M3A1A2, scrie L° 1etopiseti1e AlA2
1itene§ti MI, 1atinqti A2 de om. AJA2 8-10 ce
30 scriu letopisetele ... Flacus, carele] de pre Flah hatmanul rim-
lenescu, ce scriu letopisetale 15.tinWi ca. M3 9 rimlenesc
AP chiemat AIA2 Flamu MI, Flam L°, (in text) Al,
Flacus A2, (adn. marg.) Al, Flac M2, Flah M3, Flacu LI; cf. rd. 30
§i p. 42012 10 carile A2 rázboae M3 schitii M1M3
35 pre-aiaste] pre aceste MIA1A2, pre acestea M3 locuri
MIM3A1A2 §i] deci M3 11 -se, Al schimosindu-sa
MI, schimosindu-i-se M3 den MIM3A1 12 dzis M1113, zis
A1A2 Vlahie AP Ci Al acest MI-M3, acCsta All
nu-1 putem da ISIP.M3L°, nu-1 priimim, nici 11 (nici-1 A2) putem da
40 A1A2 13 Orli APM3A1A2 Moldovei MIM2M3ALI, Mul-
duveii L° ci A2 Tarii APM3A1, Tarii A2

407

www.dacoromanica.ro
 nu vor sd desparfd, sd feta doao fdri, ce scriu c-au fost
tot o fard i un kc, lard noi afleim di Moldova s-au des-
cdlecat mai pre urmd, lard muntenii mai dinlltilu,
f. 4 v macar cd s-au tras de la un izvor, muntenii intiiu, lard
5 moldovenii mai pre urmd, de pdstori nemerit. Cti inblindu
pdstorii de la Ardealiu ce sd chiamd de la Maramurq,
in munfi cu dobitoacele, au dat pre o fiard ce sd chiamd
buor i, dupd multd goand ce o au gonit prin munfi
cu duldii, o au scos la esul apeei Moldovei. Acolea fiindu
10 i fiara obositd, au ucisu-o la locul unde sd chiamd acmu
Buorenii, deaca s-au descdlecat sat. 51 her<b>ul fdriei
sau pecetea cap de buor sd insemneadzd. 51 cdfaoa cu
carea au gonit acea fiard, au crepat, pre carea o au
chemat Molda. lard apeei, de pre numele cdfeleei

15 1 dispart& A2 doao M2L1A2, 2 MIMsA1, doa 4 L° tar

WM' ci As cl au MIMsLIA'As fostu WM
2 o tar& si un loc M'Als1..0, un loc si o tar& Allis iar MI
iar] si A'As Moldova ML1A, Mulduva L° 2-3
discllicatu Ms, disalicat As 2-6 Adn. marg.: Altii zic ca.
20 Intii totodat<5.> (totodatu A2) s-au desalecat (disalicat A2) de
Traian (Troian A') inparat si amindoao s& chiema Datiia A'As
3 pe As iar AlAs, si MIMs dentliu MI, dentli AIM',
dintiiM2A2 4 macar MIA', mäcar& WA' izvor MIMsL°L1,
izvod A"As iar MI iará] si Ms, iar A'As ons. 5
25 moldovenii MIMsLIA'As, mulduvenii L° p&storii As
mblind Al, umblindu As 5 p. 40913 de p&stori nemerit...
nume Moldova pasaj inlocuit, numai in M, cu versiunea reprod de
noi la p. 40914-17 si 41011-8 6 Ardlea L'AlAs
chiiamä A2 de la, on:. AIM Maramuräs Al, Mara-
30 moräs As 7 dobitoacile As pre] de A'As War&
As chiiam& Al 8 buor AIA2, buoir (scris: itlw :1')
L°L1 gonit] gonit-o As pren Al 9 dul&i AIA2
sãsul A" apei Allis Moldovei L'AIA2, Mulduveii L°,
fiind Al 10 hiara As au ucisu-o LI, au ucisu-o ;
35 L°, au ucis-o AlAs acum AIM 11 deaca L1A2,
diaca L°, daca As discAlicat Al her<b>ul] herul L°A.1
hierul AIA2 tärii Al, tärii As 12 buor Al As, buoir
a.
(scris: s8a, .) L°, booir (scris: sow.t) LI InsemniadzI
L°, ins&mneaz& LI, insemneazA AlAs cAteaoa A'As
40 13 care A2 fiara aceea AIA2 capat AIM 14
chiemat Al chemat] chiemat-o As Iar Al apei
A'As catelii A'As

408

www.dacoromanica.ro
 Moldeei, i-au dzis Molda sau, cumu-i dzic unii, Mol-
dova. Asijdire si (;iriei, de pre numele apeei, i-au
pus nume Moldova.
MI f. 5 ..,'" [MISAIL CALUGARUL.] Scriu alte istorii pentru
5 tara noastra a Moldovei cum au statut pustie 600 de
ai, trecind inparatiia slavitului 0 putearnicului Traian
inparat, carele sa cunoscu seamnele puterii lui, pe
unde au tras Troian, peste multe tar 0 preste aceastä
tara, trecind (:)--tile lui peste cimpi 0 preste ape. Atitea
10 ai s-au aflat pustie, pina in vremea ce-au vrut milos-
tivul Dumnedzdu a nu lasarea acest pamint far-de
oameni. Ce cu voia sfintii sale, indemn.indu-sa o sama
de ficiori de domni den domniile ce-au fost pre acele
vremi la Rim 0 cu oamenii lor den Maramur4, viind
15 preste muntii ungureti 0 preste muntii Tarii Moldovei,
vinindu heri sälbateci, pina au e0t la apa ce-i dzice
Moldo[v]a, gonind un dzimbru, carele 1-au 0 dobinditu

1 Moldiei Al, Moldii A2 zis A1A2 zic A1A2 1-2

Moldova LIA1A2, Mulduva L° 2 Asijderea Ai, Asisdirea A2
20 tärii Al, tärii A2 di pre A2, dupre Al apei AILA2
3 nume L°A1, numele A2 Moldova AlA2, Mulduva
L°, Moldava LI 4 p. 41018 Scriu alte istorii ... aceastl
taiä versiune existentd numai in M , in locul pasajului de pe
p. 40815 40913 (de pastori nemerit ... nume Moldova)
25 5 a Moldovei] Moldova M3 6 ai] ani 342313 6-7 In-
parltiia ... carele] pre aicea Traian Inpäratul Rimului, a O.-
ruia M3 7 Inparatul M2 carile M2 semnile M2,
semnele M3 pre M3 8 tali 342313 peste2 M2
si preste aceasta tara om. 313 8 9 aceastä tara] aceste
30 taxi 1,12 9 trecindu M2 Dupd trecind, ad. cu M3
peste2 M2313 Atitia 313 10 ani 312313 In vre-
mea ce-au] pia, cind au M3 11 Dumnezeu M2 acestu
ma plmintu M2 flrl. de M3 fär-de] Dr& M2
12 oamini M3 sfintiei M3 Indemnindu-se M3, indemnindu
35 M2 13 feciori M3 din 3/12313 dornnieli M3 ce
au M2 pe M2 acelea M2 14 oaminii M3 Maramorosu
M2, Maramorls M3 15 peste,,, M3 peste2 M2 16
fieri 312 salbatice M2, sllbatece M3 dzice] dzicem M3,
zic M2 17 Moldova M2M3 zimbru M2 carile M2
40 doblndit M2 17 p. 41011 dobinditu la un sat ce sa.
chloral] vinat la locul unde sa chiaml acmu satul M3

409

www.dacoromanica.ro
 la un sat ce sa chiama Buorenii, pre aceea apa. S-au
pus acei ape numele Moldova, pre numele unii tinci
f. 6 r° ce s-au// innecatu intr-acea apa. Ce o au chemat pre
tinca Molda 0 pre numele ei sa dzice acmu i arii
5 Moldova, pina astadzi. Esindu la Mc frumos i deschis,
socotindu cu totii ca-i loc bun de hrana i placindu-le
tuturor, s-au intorsu innapoi iarasi in Maramuras
s-au scos oamenii lor toti intr-aceasta tard.

L°, f. 4 v° Pentru limba moldoveneascd

10 Asijdire i limba noastrd din multe limbi iaste
adunatd i ni-i mestecat graiul nostru cu a vecinilor de
pen pregiur, macar cd de la Rim ne tragem i cu a lor
f. 5 r° cuvente ni-s mestecate, cum spul Ine si la predoslo-
viia letopisetului celui moldovenescu de toate pre
15 rindu. Ce fiindu fara mai de apoi ca la o slobodzie,
1 pupa apa., ad. a Moldovei al3 $i au M2M3 2 acei ape
numele] nume apei de-i dzisAra M3 tinci M2 tinci] catele M3
3-6 ce s-au innecatu ... socotindu] ce-i dzicea Molda, carea
atunci gonind dzimbrul, s-au inecat intr-acea apa. $i de pre numele
20 apei O. dzice acmu 0 tarn Moldova. $i aceea e§ind la locuri frumoase
§i de§chise, au socotit M3 3 innecat M2 o om. M2
chiemat M2 4 tinca. M2 acum M2 taxii M2 5
astAzi M2 E§ind M2 6 ca-i] ca. iaste M3 7 Mara-
moro M2, Maramor4 113 8 0 au M2 -au] §i §-au M3
25 oaminii M3 lor om. M3 9 Tithd om. M4
Dupd limba, ad. noastra A1A2 moldoveneasca. MIM2A1A2,
mulduveniasca. L° limba moldoveneasca] graiul romanescu Al3
10 A0jderea MIWA1A2, A0jdirea M2 noastra] sau
graiul nostru M3 den WM3A1 este M1M4 11 adu-
30 nata.] facuta. MIM2M3M4 ne-i MI, ne iaste M3A2 amestecat
MIM21113M4A2 a] al M4A2 Dupe vecinilor, ad. no§tri M2
11-12 vecinilor de pen pregiur] inpregiura01or no§tri M4
12 pen M2M3L°, pren MI, pin AIL, prin A2 prejur A1A2
macar MIA', macarA M3A2 a] ale 1S13A2 13 cuvinte
35 WM3A4A2 ni-s mestecate] ni-i mestecat graiul 1\13
amestecate A1A2 spune] scrie M4 13-14 predoslovie M2,
predoslovie a M4 14 letopisatului M1M3 celui om. M3M4
moldovenescu WAIA.2, moldovenesc MIL', mulduvenescu L°
pe M4 15 rind M3M4 fiind MIA' mai de
40 apoi om. M4 de apoi Mim.2m3LIA2, de-apoi Al, di-apoi L°
la otn. M4 slobozie A1A2

410

www.dacoromanica.ro
 de pen pregiur venindu si desailecindu, din limbile kr s-au
mestecat a noastrei. De la rimleni, ce le dzicem latini: pinea,
ei dzic panis; carnea, ei dzic caro; gaina, ei dzic galina;
muiarea, mulier ; fameia, femina; parinte, pater; al
5 nostru, noster, i altele multe din limba littineascoi, cci
de ne-am socoti pre-amdnuntul, kate cuventele le-am
infelege. Asijdire si de la frinci: noi dzicem cal, ei dzic
caval; de la greci: <strafide>, ei dzic <stafida>; de la

1 pren MI, prin A2, pin AIM3 prejur AIA2 de pen

10 pregiur venindu si descalecindu, din] au venit multi de pin
prejur si s-au asazat aicea cu M4 venind AI, viind MIM2M3
descalecind M3, descalicind AI, discalicindu A2, discalicind
ma den MIAI limbile lor] a lor limbi si 114
2 amestecat MIAIA2 a noasta. De la rimleni] graiul nostru
15 cu a rimlenilor M4 ce le] ale ce A° zicem AlA2,
dzicem MI dzicem] zic M4 latini M3AI, latin<i> LI,
latiné MI, latine M2, latina L°A2 Dupd latini, ad. a<dica>
din limba lätineasca: noi dzicem M3 piine MIM3AIA2, pii-
nea M2 2-3 pinea, ei dzic panis] spre pildä voiu aata
20 citeva ziceri, adece. caruia ei zic panis, noi zicem piine M4
3 dzic1,2 MIM3, z1c1,2 AIA2 came AIA2, carthi MIM2
carnea] noi dzicem came M3
caro, noi zicem came M4
-
carnea ei dzic Caro] ei zic
gaina] gainii M2 dzic3 MI,
zic AI, zicu A2 ei dzic3 om. M3 galina M3AI, galena
25 M1M2A2 gaina, ei dzic galina] ei zic galena, noi zicem 0.ina
M4 4 muere MI, muiare M2M3 muiarea, mulier] ei zic mulere,
noi zicem muere M4 mulier A1A2, mulieru L°, muliiare
M3 mulier] ei dzic mulier MI, 1i zic mulieri M2 femeia
m1m3 pLrinte, pater om. M3 4-5 faineia ... noster om.
30 ATI 5 noster AIA2, nostir MIM2, noster L° altile M2A2
den MIM3AI latineasca AIMIM3, lätiniasca L°,
liteneascä LI, latineasca A2 5 6 ca de ne-am] si de (de
MI) am MIM2M3M4 6 ne-am LIAIA2, ni-am L° pre
amanuntul MIM2, pri-amanuntul L°, pre amäruntu LI, pre ama-
35 runtul AIA2, de amäruntul M3, cu amäruntul M4 cuvintele
MIM3AI, cuvintile M2A2 le-am M3LIAIA2, li-am MIL°
7 1nfälege M3 Asijderea MIM3AIA2, Asijdirea M2, Asijderea
M4 zicem AIA2M2, dzi6,Am MI ei] iar (iaia M3) ei MIM2M3
dzic MI, zic AIA2 dzic om. M3 7 8 noi dzicem
40 cal, ei dzic caval] ca ei zic caval, si noi zicem cal M4 8 de la
greci: <strafide>, ei dzic <stafida>] de la greci straste (straste] noi
dzieAm strastea, iar MI; noi zicem straste, iar M2), ei dzic (zic
AIA2, iar MIM2 om.) stafadu (stafad L°, stafas AIA2) MIM2L°AIA2,
cum si altele multe M4, iar M3 om. zic AIA2
45 GRAFII: 1 li[m]bile L°

411

www.dacoromanica.ro
 lesi: prag, ei dzic prog ; de la turci: -:- m-am cdsdtorit ; de
la sirbi: cracatita, Fi allele multe ca acestea din toate
limbile, carele nu putem sd le insdmndm toate. 5i pentr-
aceasta sd cunoaste cd cum nu-i descdlecatd tam de
5 oameni asedzafi, asea nice legile, nice tocmala fdriei
pre obicee bune nu-s legate, ce toatd dereptatea au 1 1
f. 5 v° ldsat pre cel mai mare, ca sd o giudece si, ce i-au parut
lui ori bine ori rdu, aceea au fost legea, de unde au
luat si voe asea mare si vilfd. Deci cumu-i voia domnului,
10 op sd le <placd> tuturor, ori cu folos, ori cu pagubd fdriei,
care obiceaiu pind astddzi trdiaste.

1 liasi MI prag, ei dzic prog] noi dzicem (dzi6Am MI,

zicem M2) prag, iar (far& M2M3) acestea (acestea] ei M3) prog
MIM2M3, ei zic prog, noi zicem prag M4 zic A1A2
15 rn-am casatorit MIM2A1A2, rn-am casatori[t] L° 1-2 de
la turci ... ca acestea] In scurt M4 1 3 de la turci ...
limbile] i pro& M3 2 sirbi MI §i] §- MI altile A2,
alte MIM2 den WA' 3 carile A1A2, care M2M4
nu Mq121\141.,°, nu le M3A1A2 insemnam Al.A.212
20 sa. le !nal-imam] Insamna M3 toate] toatele cele M4
i om. M4 3 4 pentru aceasta M1313A1A2 4 cum
nu-i] precum nu iaste M3 descalicata M3A1, discalicata
M2A2 5 oamini M3 asadzati M3, asazati M2A1A2
asa M2A1A2 nici1,2 M2A1LA2 tocmeala A2, tocmelele Al
25 tarli AIMIM2M3, tarii A2M4 5-6 asea nice ... nu-s
legate] asea nici tocrnala. nice obiceaele Orli bune nu-s asedzate
M3 6 pe M4 obicee L°A1A2, obiceaiu M1M2, obiceiu M°
bune MIL°A1A2, bun M4 ci wAiAz direptaatea
MI, direptatea AIA2, dreptatea M4 7 lasat] lasat-o Al, luat
313 m2M4 (> lasat M2) pe M4 cel] acel A2 ca om.
M3 judece M2A'A2 ce i-au MIM2M3LIA1A2, 6 . . . (deter.
foaia) IP 8 legea 11121,°, lege MIM3ALA2 9 i,i om. M4
voe asea mare] voia pasea Mariia (scris: nawm ma piA )
> voia asea mare MI, ( ... )* pasea Marie (scris: new* muic )
35 Ma asa AIA2 Alfa Al, virvu MI1)12M3L°, virf A2
cumu-i] cum li M4 dumnului M4 10 op O. le <placa>]
op sä le cauta. O. le placa M'L°A1, opt zile caute sa le placa LI,
toate le cautä sä le placa M2, numai ce li cautä O. le placa M3, le
cauta sa le placa A2 paguba M1M2M3M4, paguba L°A1A2
40 taxii WAI, Orli A2, a tarii M° 11 carie>caree (sau: care e)
mi. obiciai M3A2, obiceiu M2M4 pina] si pita MIM2M3M4
astäzi M2M4A1 tradaste] sta. M4

Loa alb la ms.

412

www.dacoromanica.ro
 De rdsipirea fdriei dintiiu
Afld-sd aiastd lard sd fie fost ldcuit i allii intr-
insa mainte de noi, de unde cetdfile fdriei sd cunoscu
cd-i lucru frincescu, de au ldcuit o#ile Rimului i au
5 ernat de multe ori, bdtindu-sd uneori cu sfitii sau tdtarii,
uneori cu Bosna l cu Rumele p: la persi trecindu. Ce
fiindu in calea rdutdfilor i stroNindu-i o#ile, care de
multe ori sd fdcea rdzboae pre acesta kc, cum ins4i
semnele aratd, carele le vedem multe petutinderile:
10 niovile marl 0: mid i anfuri pre Nistru, pre Prut,
prin codri, n-au mai putut suferi, ce s-au rdsipit i s-au
pustiitu.
[SIMION DASCALUL.] De ijdereniia
f, 6 r° moldoveni//lor, de unde sint ei de la
15 Maremorà iaste ijdereniia lor de au
vinit pre aceste locuri
1 De] Pentru Ms rAskpirea MI, räsipa Ms tarii MIM3A1A2
tariei] tarii Moldovei MI, Moldovei M2 dentliu MI, dentii
M3A2, dintii Al Dupd dintiiu, ad. cum au fostu Ms 2
20 Af15.-se Al, SS. ail& Ms aiasti. L°, aceast5. MIWAILA2 fost
om.M1M3 16cuit (15.euitu MI, lAcuiti Ai) §i altii MiMsAIA2, §.1a1tii
lAcuiti L° 3 mainte MIL°A1, mai nainte A2, mai Innainte
Ms cetatile MI tarn MIA', Orli A2 cetatile t6.riei]
tarli ace§tiia ceatili Ms 4 ca-i] a fi Ms de au MIMsLIAIA2,
25 di-au L° s-au MI 5 ernatu Al -se Al schitii
MI, schithii Ms sau] sau cu AVMs atarii A2 6
uniori A2 Rumeli Al persi A2 trecind MIM3A3
7 fiind MIWAI raothtilor M2A2, rautatilor MI
stropindu-i MI, strop§indu A2, strop§ind Al stropsindu-i]
30 calcind-o Ms 7 8 care de multe ofi a acea] Mcindu-se de
multe ori Ms 8 razboao, MI pe Ms pre acesta
MIA1A2, pre acest M2L1, pre-acesta L° acesta Mc] aceste
locuri Ms cum] precum M2Ms insa§i] Ina Ai, Inca A2,
iar Ms om. 9 semnile M2A2 carile A1A2, care M2Ms
35 le om. M1M2Ms multe MA, iar L° om. petiutin-
derea MI, petitinderea M2, pretutindenea Al, pretitindirile A2
petutinderile] pren tot locul Ms 10 movili A2 Nestru MI
Pe2 M3 1 1 pren MI prin] §.1 prin Ms codri] päcluri
Ms ci Al s-au rãsipit §i om. Ms 12 pustiit MIMs
40 A1A2 13 De] Pentru M3 ijdereniia WI}, ijderaniia L°,
ijclareniia MI ijdereniia] izvodirea A1A2 14 moldo-
venilor M3LIAIA2, moldovAnilor MI, muldovenilor L° 14 16
de unde . .. aceste locuri] 0 cum au lAtut (0 cum au lAtut om.
MI) §-au (§i au Ms) gonit pre -Mar (tatari Ms) de pre (de pe Ms)
45 accste locuri M'Ms, de unde au venit Intr-aceste locuri A1A2
15 ijdereniia LI, ijderenie L° 16 pre LI, pr6 L°

413

www.dacoromanica.ro
 Scrie la letopisetul cel ungurescu ca, oarecindu,
pre-aiaste locure au fost lacuindu tatari. Mai apoi
plodindu-sa i inmultindu-sa i latindu-sa, s-au tinsu
de au trecut i pespre munti, la Ardealiu. i inpingindu
5 pre unguri din ocinile sale, n-au mai putut suferi, ce
singur Las Mu craiul ungurescu, carele Ii dzic c-au
fost vilhovnic, s-au sculat de s-au dus la inpäratul
Rimului, de s-au cersut oaste intr-agiutoriu in protiva
vrajmasilor sai. Ce inparatul Rirnului altu agiutoriu
10 nu i-au fagaduit, ce i-au dat raspunsu intr-acesta
chip, de-au dzis : Eu sintu giurat, cindu am statut
la inparatie, om de sabiia mea si de giudetul mieu sä
nu piiae. Pentr-aceea, multi oameni rãi s-au facut in
tara mea i, cite temnite am, toate sintu pline de dinsii
15 0 nu mai am ce le face, ce ti-i voiu da tie, sä faci izbinda//
f. 6 v° cu dInii i eu sa-mi curatescu tara de dinsii. Iara tu
in tara mea sä nu-i mai aduci, ca. ti-i daruescu tie".
Si de sirgu invatä de-i strinsdra pre toti la un loc de
1 la om M3A1A2 letopisatul M1M3 unguresc MI oare-
20 dnd MIM3A1 2 pre aceste (atiastea M', a&aste M3) WM3A1A2
locuri 3111M3A'A2 fostu WA2 lacuind M'M3A1A2
tatari L0M3, tatar MI, tatarli A', tatarii A2 apoi om.
AIA2 2 3 Mai apoi plodindu-sa om. M3 3 -se,,,,, Al
0 inmultinclu-sa §i la4indu-s5. om. MI 0 latindu-sa]
25 acei t5.tari M3 4 de au WM3A'A2, di-au L° preste M'A2,
peste AIM3 munte AIA2 Ardel M', Ardeal A'A2, Ardial
M3 Impingindu M3L'A2, Inpingind MIA', inpingindu L°
5 pe AJA2 ' den M1413A1 sale] lor M3 ci Al 6
singur AILA2 Laslou M3 unguresc MI carele-i Al,
30 cafi-i A2, carie ii MI, caruia-i M2M3 dzic MIM3, zic AIA2
ca au MIM3 6 7 c-au fost vilhovnic] filosof AIA2 8
intr-agiutor MI, lntru ajutoriu A2 9 Ce] Deci M3 alt
M1M3A1A2 ajutoriu AIA2 10 ci Al 10 11 Intr-
acesta chip, de-au] §i i-au M3 11 de-au Al, de au M', di-au
55 IP, de i-au LIA2 dzis MIM3, zis AIA2 sint MIA'
jurat A2 cind MIA" 12 de sabiia mea 0 om. M3
judetul A2 13 pieie (scris: nTiA ) MI piiae] moara
AIA2 Pentru aceea MIM3A1A2 multi om. AIA2
oamini M3 14 temnita. M3 am om. M3 slut MIM3A1
40 15 Dupd le, ad. mai M2 ci2 AIA2 voi M1M3
16 curatascu WM3 lax MIM3A" tu om. AIA2 17
ti-i] ti-iu A2 claruesc MI 18 sirgu M3 strInsera.
A'A2 18 p. 41511 la un loc ... Insämnat pre toti om. M3

414

www.dacoromanica.ro
 pretutindirilea i i-au insamnat pre toti de i-au arsu
inpregiurul capului, de le-au pirjolit pärul, cu un her
aprinsu, care samnu traia0e i pina astadzi in Tara
Moldovei 0 la Maramurq, de sa cehluescu oamenii
5 pregiur cap.
De-acii Lasldu craiu deac-au luat acel agiutoriu
tilharescu de la inpäratul Rimului, au silit la Tara
Ungureasca i, de-acii, pre ci0egi1e Nascutului, cu
toatä puterea sa, s-au apucat de Mari a-i bate 0 a-i
10 goni, de i-au trecut muntele in ceasta tara, pre la Rodna,
pre care cale i semne prin stinci de piiaträ in doao
locure sä afla f acute de Lasldu craiu. Si wa gonindu-i
prin munti, scos-au 0 pre ce§tea tatari carii au fost
ldcuitori la Moldova, de i-au gonit pina i-au trecut

15 1 pretiutinderea MI, pretutindenilea pretitinderile A2

insemnat Al, insemnatu A2 2 Inprejurul A1A2
de] i MINI2 le-au MIALA2, li-au L°M3 Dupd parul, ad.
ca unor tilhari A1A2 hieru MI, hier A1A2M3, fier M2
2-4 Adn. marg.: Altii zic cä acest semnu (semn A2) iaste vechiu
20 rImlenescu al slujitorilor (vechiu, al slujitorilor rimlenesti A2) AIA2
3 aprinsu] inhierbintat MI, inherbintat M3, infierbIntat M2,
arsu A1A2 carie MI semnu AIA2 astazi A1A2
asta.dzi] In zioa de asta.zi M2 4 Moldovei M IM3LIAIA2, Mul -
duveii L° Maramoths M3, Maramuras A', Maramoros Aviv
25 sal a (sic! ) M2 cehluescu M3, cehluesc M/M2, celhuescu
L°, ceolescu LI, cevluescu A1A2 oamenii om. MIM3 Dupd
oamenii, ad. cu carare L°, iar MA om. 5 prejur cap A2, Inpre-
jurul capului A' 6 De-cii M3, Deci M1M2, De-ciia A'
Laslou M3 deac-au MI, diac-au L°, deaca au LIA1,
30 daca au M2A2, daca. au M3 ajutoriu A2 7 tilharesc M1M3
8 Ungureasca. ML1A, Unguriasca. L° de-aciia At
Nascutului] Craciunului M3 9 sa om. MI ta.tar MI
s-a-i 10 munte A2 taxa] parte A1A2 11 carea
A1 pren MI stInci MIA1A2, stenci M3, stence L°
35 doao M3LIALA2, doal (scris: ma+) L°, 2 MI 12 locuri
MIM3AIA2 Laslou M3 crai Al, craiul A2 asa A1A2
gonindu-i] gonind MI 13 pren gi om. M1M2
acestia MI, acestea M2111.3, acesti A1A2 tatar MI
care M2LI fostu M3A2 14 la] In M3 Moldova
40 MIM3LIA1A2, Muldova L° i-au gonit piná om. A1A2
GRAFII: 6 Laslau] Lasla. M2

415

www.dacoromanica.ro
f. 7 r° apa Siretiului. Acolo Las lau craiu, // ce sa chiarna
leseste Stenislav, stindu in tarmurele apeei, au strigat
ungure§te: Sërètiam, Sërètiam", ce sa gice rumâne§te:
Place-mi, place-mi", sau cum ai gice pre limba noastra:
5 2*a-m<i> place, asea". Mai apoi, deaca s-au desca-
lecat tara, dupa cuvintul craiului ce-au des Shétiam",
au pus nume apei Siretiu/. i dupl multä goana ce-au
gonit pre tatari,...
Ms. MI,
f. 8 e [MISAIL CALUGARULI den toate locurile de
10 unde era wdzati. Sta in multe locuri Inprotiva Wilor
lui Las Pau craiu. Deci ceia ce sta, batuti era, ca nu
sa putea sprejeni ; iar ceia ce fugiia, sa delunga in-
nainte i scapa. Iar4i pre acele vremi au fost meter-
pgul tatarilor, de sa facea a da dos i apoi sa Intorcea
15 asupra celora ce-i goniia. Ce rau le sporiia, cä cddea
1 Siretului MI, Siatului Al Acolea A1A2 Laslou M2
crai MIA' 2 leseste M1M3L°, lesaste M2, leseaste Al
Sanislav MI, Stanislav M3A2, Stenislau Ai stind MIAIL
tarmurile APAIA2 apei MIM3A1A2 strigat MIM3A1,
20 strigatu A2 3 Siretiam, Siretiam" ML, Siretèm, Siretiam"
M2, Siretem, Siretem" M3, Sirètiam, Siretiam" Ai, Sirétem,
Siatem" A2 a MIA1A2, iar L om. dzice MI, zice
M2A1A2 ce a gice rumâneste] adea M3 româneste MI
4 Place-m, place-rn" MIM2M3 ai] am MI ai gice
25 pre limba noasta] dzicem M3 dzice AP, zice AtA2
4-5 Pasajul sau cum ai gice ... ... place, asea" este, probabil,
interpolare. Cf. Letop. Sim. Dasc., ed. C. Giurescu, P.
10126-27. 5 Asa im<i> place, asa" Al, Asa-mi place,
asa." A2, Asea-m<i> place, asea-m<i> place" MI, Asea-m<i>
30 place" M3 daca A2, daa 3/12 5 6 desalicat M3, das-
alecat Al, disalicat A2 6 dupal de pre M3 lui crai
M3 ce au MILLA1A2 dzis WM3, zis A1A2 Siretem"
WM3, Siretbm" M2, Siatem" A'A2 7 Siretiul MI, SirAtiul
ma $i am. MIM3 multa M2 ce au AIA2 8 pe
35 Al tatar MI pupa tatari, ad. i-au gonit si AIA2, Fi,
numai in M, interpolarea de pe rd. 9 p. 41713 (den toate locurile
de unde ... scos den toate locurile si) 10 asadzati M3
11 Laslou M3 crai M3 12 sprijAni M2, sprejAni Mil
iarl M2 a] li a M3 13 Iaasi om. M3 au fost] era
40 M2 14 si orn. M3 Dupci apoi, ad. indatA M3 si-
ntorcea M3 15 celora] lor M3 au le sporiia] nice un
sporiu nu avea M3
GRAFII: 6 -au] am M2
416

www.dacoromanica.ro
 a wt
.- -i,..., ... -- -- "I
-do N.:77,C A
Ne. s_. , ,......t.,
11: '''.:- t; .,t...44.1, .ec N.: .

.1
te VII .7 E.,,,I.L. lsti.er > hs' lirit.Pli
I. 16f ...I
7:
volt ;
t "
ll'A., ,a%wii-'6,%;
A , V., .. v f ---1-,07..,!6'.,/,.d.a,.,c,-.,:
.1
..),14, .
4, -.:44k,; t,,ef ,,4,..4. .,....

, A ;11'erupt
I 1I
1.
,
014 A/t4 ..a...."z
.k.'N
A
;-", . ,..

't
A i Oforg
.....4-A1 '
1 / yi:. 1
ri.
---
, , Abe ...4,
1 ,c".4a,
., 1
0.-4 ..1,T1', 7.,,,y7..... 1..
.1 .--7
...71e. , A it 2017 TtirlgO,
4r
t...."
a .'-' J1
'''. L ,..2....,' + 4 '''' Tic4:-A ' arf;,...4),.4girr-i'71 .,, . 0
. . 41, .-'
,,,,. ..:.1), , 4 --,-,.. ,,,.,,,s, , , .1,4,--- .... , 7\ . .... L i ' _b_""'.;..C.-nrj..?-1 4,./1"'''').
Ii.s ', 44,<
.s.7 :......
...t,Itijj1/4 ,,' .1/ idt:21,2 12.L.0, ..,
.,:1
L
i
4.1...' I 1 . ti -: .---r* /5/"I'" g 1
-, -4
,/ ,,... )
11
--1 1 '
,--, 1 - A., ,-.
.i
711-
I,
n 4,4 eh1.10.14..92
I I fI IL, It V,,,,;,..
".,t i ,,,,,
,..- r--/-,-0.-
rnet fir "try
1
, ,,,11 C-41
0
.
1

*-',L. -.
fit , )\,.7

Azzr-s;
L
Li

Autograf al lui Gr. Ureche, cu semnkura proprie, din 20 XII 1627,

scris la Iai (B.A.R.S.R. doc. CXXXVIII/1)

www.dacoromanica.ro
 .. 1..
A :. ""':4...
i ....k.:, . 4 ci
..' . / _ V.4 .S."4:(V.-: \
' :3&(:::
, 1. r
.
0
. ,..
S , --,..\.-nn 1
/,
'
I 1
t,t
', .' -'",..., T; \''' 'S' . ' Ilit
t ',.. 7 ; .., . ei I
A-, , ,
:-.S. .,Yert'..v ..t
.- z."// 241
...'s t_. .

191 11 c>0 I. ff 1 hi
-Silifl
, c A

t /LH its4I 114111?At.t.1 C1101'9;11 IfirCsti-

,. ,
.Itt AeS: Lirrl
, -.. ..

.
.-A. N .
,
i (1 t"l..,,,,At i .t'ti f eh liriatt 1:011,44trif . tft liiil Milk
.. / ,,,...,..., .

D I
. P.'

X iri f Kt tHillOpti AOrtith011

! , ... i
..
1
'.1kit1(1111'. 0
,
"1-r A
t -
.
, ;"..::

I
. r

ittii i114611,11 ill., .v. 4(1

'
. 14 ha)(4
41.1 ti5K
1

to
,
4
...
.
I
1tf0V"4,4*. ..
r. f ,

-
t
oIll 14-klif 111,1/1:41 . (1111.414.t ., 0,4,
.
-
.

f ,. , cflrierrtACJ 11111t1f*ItetplAt 1 CLAIWIE 10..10,11. -..e

i
i

is
I

S 04
',`, .,
(
- !
,
(1)-A /14.111Y0A ..0,iliff l'illt rkAi Mt X 01.
i

...N. " '

ri4i1'.A\ .,,iiiii CV X. tflet ItiltAlisX . (AlIA
'
r\
.
.

rt
, . . olio., A 1 110 IltAI L U (14411-111WL,f Hifi cf,c4 Arlet..?-
4' r, ...., "t" 1
)IA
i 4 'kit i '4'
.
) .-. i t I illttflt44,614pEINi; thc
.
.
'''-. 4:.'t'
I.t- H ! 1 i A. f 4 4 I A 9 1 q*ki
-
... 'ft'
#i
. 10400 A OnN4',..wi
,
.4 mi. 7t 4.30 414Ac1
,t111.41-- II
ion IT( cl(),.titer triairesir., -it
(
,
.
,1
morp,k47s.litt
0

t._:
V ,
,, ,i-- ,
. ti.,...."
I. it
:;'''''' 1
1.
A -

Prima pagin& a celui mai vechi manuscris pastrat al cronicii lui Gr. Urc-
che: ms. L°, f. 1 r° (Muzeul de aerator& a Moldovei Casa Dosoftei, Iasi)

www.dacoromanica.ro
 "

-....".
Alan llpili 44/tri mitri itAti%C.) truly. f 1( . 11114 'It
.-,
-r,
unlevAelca cipti cfirts (.)itH ft ANtr 411i'm Ax40
.---4

A 4 lj rit'
A'4"' TT,
' MAff UM
Irt.,( stfirAk'il Ititi lilt Attu?.
?... 1
.
. I

Via BIT . 61111 icerAt )(H Kt^ ?1,044t1 Xispirtt CMGs,

,
/1(ifslirtIllg
'

M nildlf ?/.. fil

i: .
t_.)/1H KY+.
-:..
AC...1 Ur i( elt tt.if-k WA iqt1,(t1 Ififif L)VIt 1 4:f4 f.11._
lt9b
.
., . , ..... ..
Mk Attirknii 111pAiNtpf :- - A LC ft [Dirt-
. ' '4.... ' ..
+AltA. 4 MMIX /VIA. CAOli 6 t3eitil, liii
/ lis I

[ If ern9H lk filfAtoet MAtifilt elf ttOtt .147.tinf -furl

,... -.7,,, -.--....

ifillf !irk fn Clarbitle it i tel,HAVI(10V 411X-Iitcr

'4",
; '. . r...;;;'
titYAllfsr;t filuf4/14 FAMorAtyft tfitt iiCr f Hit M
-

;.,' '
.
,

, ,,
)
_,..
ialf Lift, rlatrirt,trx ty tit clti t(ti(rilit min i
,
tAtv itriarmpAri . ertt opft Ititirrtifti4 MU tf41110"
,
' -i" ..,a ,. 1

MEAL . tit H "IA Hirt! inplusik,A,ov . ARA

t. ' " -,;,- -84.'

ti'i; eliFirfTVkOfi AC) . HIM CITIOUittii...Or" clipriAL .

-,./' ' I 4%.

Kitt ( 141144 X (TIE Gifu C.1.1V1Ifts 1 c rciA f nr1J1Ett1iA

i
it Ciirli . 14-ir lt Citing Ci4411(dif Aritiri
'
, 14-4rAf
-

" -1- . ' ,

Afhtef -m1IIer1,.6.1,41 . v."," MApi IIIHAAft

4'
lit nits mitoovoti lift muralist nips slot fipt lc()
1

ii/ftt MAY 'form tY.c-Efit . itt=i

, f f;--
CAC( Hiller ; .V W.J6 Y 1

AIt paginä din cel mai vechi manuscris pastrat al cronicii lui
Gr. Ureche (ms. Lo, f. 5 v°)

www.dacoromanica.ro
 I I
tg.' I 1

lk"Alitlifir . North rfid4t i4c4 i laft rie,cieveliC ,ftileff

I ...i. I
' 4
.
iiiiwitint , I wnolaittlitti44 m,ntiF
,;"'s L ,
270211 :-
3 ' rz 1 . j 4

41444410 , iitzlitzi#6iyi , uthliktYnAtv4v e.-yholhea,

q; trim. it
,
tjeidtt/ . 4fthilitt-, ei
i .. I , 4-
1r A *Apt iv tt E 1 eiS1 . ;Al tillweft.aA.OtiV4vm.,
,, 1 C'
rind .f 1 ft .0171.1 a/W44/a/71,p .
e
Ciftv+040, ert
15
r
rit.fictfialf,Slicitt . I leff t C.,2411V4,20 daft det171,3 k 47,14:
r t '
bl lei' -'
' f
1

vtl,ttcrintrpi Upto4 utti Yrot ,

4- 1
, d,
, i .. i
+/WC aY4crail-FtieJ C2 " (.4 4..wart
...#10o 1 In n.kivh. 1

, - z .... c.;:11,7 / a 1 L

%/*/r.;,46)/4. 4ttaKifafteir , ;.,aloy tma nfilfs a

.
1

' 1 ,1 1
'-' 1 ;fil
t.htv/Gujitt A V 4sidi Yf LILY , ilet,4341111,(;:eittmi,
pf 3 Y;'(? .4.4-1/
laAdv4v , VIt.t z.tfinf4fil C.) . t Iltd;filff cs)/11 Fejtft,
t t, fg II II I ,
4
Ii
. lA 7/7Prlite4 , byttecyrit470/44. ,
(IV
1
tu hiffria4ifft,
t
f
, 1,1H/14211M /Wig
a ...ne -I
,. l 1"f t t 7114:'
.

i,..,
I
i
t(44i0iti
1/nbt4o
/ 4Z-t
, -lei! kiTlia Lah CutilfrAi , iritpf.
r
(1} tr3
fie,sev 0
Um.. 1
,' 1 J
,,
0

1
1
t
i arfOrlica.1
'
1.....-
t
;,-
.911)
: 34:ft .

(tribes. Airing 1 ifeffi( ,tt /ifeftli. 44v1?Z e !Trait'

J

r
. .-, en :tit Ai

PaginA din cronica lei Gr. Ureche dupä ms. rom. 174 de la, B.A.R.S.R.
( ms. Al, f. 5 r°)

www.dacoromanica.ro
 ..-..t.
, 1 __ Lot
V ttynanictsz
__a.. 7 -.
?
0ylic Carl I ovrcurt.1474 . 4/sy kte.,itt.sity

61(4 Al t*

Itet
t,
r.--)

'Zits, -1.-Viet
7 _k.
4 OM
6 71
r

9-.)
0-$4

41,11/t 0 r .221.74
4 **3") J
,btYkik,rric 1
, ..

4/ ,
-.-.)

. 0 .41.1z,f1
ji.-,..
yrn Gt t. ' a", ,70L Tre c., !floc ti6n6 ,

cis
, -,'; .7.* .L ,t1 :7')
1/4 F 710 0 .1.111 11)e C.3 Ifi,r4
.1
i 4 flo 4,A TI et 427 Lint
.... L'i r1 ...r.N,

Li ( ) le) \ 1J , j J S fin
40 , sv li a Ct teat A04.77-Z8-. trapc4t
,

J I j eth4.4,1V<1

71 ( X M llihk At e-1- . 0., aei,tc mccr. ...tui:, m rf; 4 , ab.i. tua

1 1 ki N

/ 1,4 ...1 4-2,1 i; 74., i

fir.. Ty C 8 c or f'2f , Tip< we'll rip c tt 6firi .41cYm A
`I J e,
rn -.) . ..L. te4 J eirtiJr:ss
ca. -rmni,,,, ,,e...,...,
e).
1110771( (cyst. ft cet flail, ,
,Itt ,
1114- '21
in-I rItaIN monote?,,,m40 ..ail 7 dft » Tref
s.1

'7/ f' ., ---)

1
...L:
tt. -t. ,,.,, ler, , ....

q ttptt /fa ,,.., -

-.17.7717 '
`IS rYp t . V c.1.7itli
cl ;,...)F1 az , --,-'-e-
A4 TT v711.2iY -it_
4,
J 1 ' 4 y r:-) 1 '74'5 ' -'4 1, .

. -I/ p t alihrtrA ,..te , i V A L., , a .4c, ,,i 3, t fl7 7nt77(4. ,

r--7
114 a
.-2 j i ...-2
CI. TT O TLtti 11.0..., lay. iv
W. J,,, 2 il /71 , L'Y
, COL 777)? c 76 fit a 1

La AN t-N
"....'N
' otr leo.
T 1 rc rat rriirjvf. ..4e4
cTh U -I ,
, 222
v c's 74.61
rt,.., t 1 0 np
*J
c "7-0
1 I
calnim4C COtiLt . RA rrox. TzIrmy cwips4,,,....ncsb
V Ate 1 -1 ci ki $- c)
Q
tc.

P Act c/i yL «e oira,et>

, . c's (77'1 -LI
tempi< /),..5...,t6 ac
4.2.,i(1..e., r
-r-s
4,..)
'71 -71
evxo it v.
effiCV4;
.
v
Ca < Jet r 4 a. ti< L cc
'IC-) Sr3,r7, .\- I CO
Act Itn gra
V il%C.7 1 r.",
.-a-
'limp°
.1 7 711 YA V , iii c lact c ' - . C.) am c .1, ccipt 77? a
/ ' FJ.-:." -) J i J ,,,-) ..i --LA
qp2117a222s-2.fo )3 1 tf r7 Er ex 7Tt -177n VAlirt.,,
r2Rfa-1/41
774710,..z
.
et 77/4 (2.4.41 mo f3Y-d
1 e as .../ .
H'Yhz JO T b 1777
f"-1
"1
s* E
.1 rifi'l 'r Mir, r

. eTh- 4
I tt ,,E,
v GT,/ , ....) ki .. I II 2
j
1
( Y 4 Trr p a li 7. rr a i gar)42, c 4.
Nf 1 I tz .L,.IL f%a
-.1 L./

Pagolii din Lromea 1w Gr. l'reilw dtip ni. rom. 169 de la B.A.R.S.R.
( ms. f. 7 r°)

www.dacoromanica.ro
 /K. ,, 44, 041. *CO 0 fl/ :e-01A

(747 "" et15,11.4. sA., ...e-

f
cie 4.4/4;Ar7 .s., 4.4." 0,e 4t,

04/414.744. /1..v doti d; aef

,
-- : ... 4( ..
-/
a. ,,jr4, ..., I X 41 i ' A /......."
..-
l'.?/i'''
c fro ( ,.......4:. .x. 4.4.:;:V.44

fp-04..-ji.",' - ,../. ,, ''.2ka, /5/ ,', < 7.)r.. ....... 1-10;/

1.0 44- ,Af
gt e :SP ::. zt." ..... itienrir....
i
4 , . ,
4 4'1.. tiffottettfiftem . <4...4, A 4,ic;
,... i&".'
.... e, X e.
.
' 11.---." . i
.... ik.c, I.- a -za-2a,-- i

,44 ,1" .4. <At...4 -Off";

4.. ..,..
,:',f L/ ...,,e1",2sw;,.
4' .4........0./
...--
' .f" ( ...- 4.* ,c....,..7\
4....)
,
<<"

ot
. ... y.1.*. 4. ..., 1.. ....-...... t''.1424'." , ,

4'p...A z,,,r,42. ..... .4-...,.,, ",....,

ii;1"C2 0.IA. i
P.' * e 4,41L. 1,4.441 gi'24".'"4414.46."411247.:
Z --, e . a ..e., c 4 44.4 rtde....42,1
44 el 4 1 e,',..,

tt^t..- it, trt....... ,...11,,,,,; )

,,-

AL,
a a- 4.." 40,4410-1 mow,

94.a.
7404.5 "4, if,. 0 ff - t 04, 4,ti

Pagina din cronica lui Gr. Ureche in versiunea latina a lui Ion
Budai-Deleanu, dupa autograful traducatorului (B,A,R,S.R.
ms, lat. 115, f. 197 r°)

www.dacoromanica.ro
 n 7

7, 7,
ir
,
f yPff
I
,
.. i
r/6 Te.,11% ,/.1.,-..,
,; 7,4:. Iv:4v
".'"-',4,
. 'ill'
,,,,,,, ..! t7n711VA to r . ... r t I oal
,rt ?i, , ;''
.
, ... ten et 17.4A
i 44..,,.,,,... ei , ( I,' .. I
I/
,ttr,t r 1.117.cialir Wain
,r4r/t

,,
1.1....
tell:owl( xite,4t ool
....I*
,44-
i Pt,
t ,
i r'ir , t Le. i

i
a.
ff..". f
.':L , /
fry6ni , A ' Al mr. r. - ,7-, -71. ,,,
i' I -.,-.1
rni aria. fg
.. . ni..*r, ciii IAN .... 1.--,., 5 go.; ' 77.a:
)7» 4 Tim
Y mei", ,41,-) ) ;),
MN frli ..41,.....44.ve gAt).-eliti ' I ..-- A. .
S

e"4".
4 Yit 4 et,..:11t / h.' 1,41: r ili r 4 t4i"
1( 0 %
It 1 Ir

a hMtmei.j> erAztilis
,4r.,,,,,,,,,,.1(114.71,4

6 1$ 6 .2 it.-0 . 6
nerd v Ir.. /ale 4 7114.1444 ?Nam...14.4g
,...,., iti,r,71111/11. (2.., y, i fletYro .,...7.,
1., 191, rf
.......1. e ,I
tei .,.- TO,Ifs AfAII:le ..1114, , e eletryice
...AI, .IVIt 2 I.. !,016- teVT7i4 ,,,,,,,SP- el'. ''' "4.'' gra peri7I4e
,,,,z wit., .N.4..t,... lay t,, i A) 4, -e _SC f (iT,), 4 41 n.,0,,,Th-r" r
k 7)1
4 *i* -Ny .1.f , as.. -.P, ,,--: -). ° ., . i/ ',. it) ke.
4. ,Th
, ,.., .i.e% ...It //trt %.,,t 'v.,' X7? In
sY .,,,,=.4:17,..$.:.,..-.A ...,..Lif 6 , KA, ".- /,`',
. 4-',.. f hi', .ti
, g, 44 72-0- ;21t74.51-"jg); :74-...-i

4:,,,f ... ,,,,,,,,4 r,,,77,,,,o ill -,7#,,,,,,,,, /744

ts- 7 7. 4. / .....r.........
2' ..--- a
i
I
,.,,)4,,,' 1..1, i."-, -4- , '''' 555
1 ------: '
.4.:_..,......
,,,,,, ci W i
, 1_,,
t-,
*.A.:1,_,..:-...,.....,::::4):,..%
il 6.
...C...:-.-(-1 Km., It,'
....; , .
..../...--:-...-__ .

4 -6 17 k 1111 I (7771/ kf.44' 0 J

;/,4 ..;;;toarr, ,-,-7-, ....4,
---'44
'1
4: 4 47,y, _.,..,:,,,1,4,`4"7-7,-.(6"/ft
. -1---a-
.14

ml. I . i,__'ICWierf(71,:1141..44-jii
..__., /

Document din 20 V 1641 (Iasi), semnat de Gr. Ureche

(B.A.R.S.R. doc. GCCCLXVII /23)

www.dacoromanica.ro
 .,
t
itir;fact Wit nir Y
(III . .

lo,' 4.11s: : ,!
r
rffn
t / . ., , -.4- f- i t 4-7f.
AVM is(Wt.:4.m 1 u/ar A tat
r:
ifi I $114 Let 11
, 4-
, Ht .4,t A.

rk »artrseIin-ov
.
7

I" VW it. Co ortimisa "Ort 111:1404"1/zeirr,1 .

)11 t 1'4 tatrra itt Met c7iffnfe3 A;c1Cfcrinnoyf .4a,

..... ,,,.% 41 -, ,r. ..."
7
4 / l 141 .....7A

L. CI 41-4-C-I ()Alt.' - um,tet a 11AR 11 rnma)i lit As, at

r"--, r_ A 4
(1',
44:41"1::*,:n7L ty :,2;.014,1 .-,

ALucian
A ( j 4.
Cti . ,c4.1or tenitiict HI(
I ,.
:7791., Hf , :
d I err c",
Viriev.4 pritme4.4.fif woht, p.,-, ft: rim
Pr ft/ f
ri-rOnftr,r 411".....411.6
co,
f 1
f 4'
TIle L. .r,-,,,, NY ti ,, 7 t,!4-7
J . I ,41 14 4, ei 4 1% ,...
c 4'af4 MI I 40r424,2 trill. , If lita 14111 1 1, k An64, to-4r 111r Cet
0 , ,i I *r J i ral 1 ,y
tnerit ,l, tavi,h4ii4.1t.4042; 11,1044A ,I.TAY. 2'4.,9t4;r77
ti r %.
pfrret Ci-1ft:4u.*
f'n Al, 11DC irrtrni.c I

,t )7
ID 7 10r4i'tiMe
e., el,
k
,....-0._ , .,,,t,,,,,,ir /
5.
...

11

AsI1,7 #44.111SrlItii dre)4t141,u AV. um 4u /114,4 4 ems trim

Con
X
ror ritta C
Arre
.
, , ' A1
rfr111C-1
4.-.01r-
A. HI
I-1N re) /u k: /IN
y . dr tA4 14 ri 4) ,tt
1r di ,,, - ,
.." et , rk---, t,1 A
VC 4t. AAA. t h 4
-
r72.4.44,inf ntrso 2111111y MIMS'S At o
,
c 1. C Tri+014,44.,
/16 r. 7
tesit ellittV ClteIC , 112
ez
,..,,V

A rt vs
A f, */ /a , J 7/
Cie 'WW1 t
A ,A.)..okn t4 l Ma VW 611 ,rraLrt WISH fr.1
er 60 , " CI
trIg a 42., ffet.yru 44,..) ttea1101 ,tirry,,. lan pm ti
, I
.. 41
Tifffi
C9rti V !a Yr...4111 Si t f 41 spay 114 (M)1111., teiti& Haul....
.! I, I " a I. i ...... ' e ....r. 4,
, itritilfy y. nCiO,A tt 1/71t lit» el* . frIt
,,,,
I

ow '
.4
Ay

s4 ,. ' / ,---4.- . r-Nr A a

4\xtri i, A mii,,,,cf Attu( tet lac r trs f , "4 .4,41. rs 1
1.'
4 ....... .

04,
1".r _ I
f.ta
t ,e t
.2z. fty S 9/211_,
1
// ..
t41. litoi, i ?A
1 ,.

L 1/4.
k. ,, C
, ..1 .,,,.,, .., ,

Paging din predoslovia la De neamul moldovenilor, chip& ms. rom.

1298 de la B.A.R.S.R. (= ms. bl, f. 3 r°). Copistul A

www.dacoromanica.ro
 ,
scrgp* -
.

I " c I
' ,.....e.Ar.
".1
11,4 v i 17,
,.../
,
.
1
41,--re'...,:i! i
,-. .
.
't
...,,a, f
(1) -4..
1,
"1
... .

A:'; 1/110 VI S .. 'CV- f't4kurro - rA++1, 7( `ktif4,41. A.

' ki,
f,'"i-i, liv 17rti/ - alis,i1 ,r5 . (re rm ,., I 2,-, - ,-,- (rt;ri),(-1( ; 1,tc-Cri
, a c-"i ,..:
; 41 7, 71v- ( rt, fte ,, V t :., -1 ,...
:, ,-' c t
4" ,"IX,. . Lel/ t ryes. 44 ..,
50 ;;',2-
fly:41.< . (pTcr. fi4
....,

. a 4t i it; -
(of ite7.4 fill' rPte'CY7 et - Cettlei - /Ivor': , /lvg,t ' zuf7:42t
..") e; 1
1
,a -I eV, /4/5:;iftl- f',/,:;7 44 I% - rterii.. efeeil - Afa H. .11411
5. ,.. Z 4.1
l(ven< - /tvil ) ...41.4,crei157:vezeiv f 1 : 7 tip, L./I.-Jae/4"T
,e, ..1 ., C,1 4 g .. r:
liter).4 . akt et "4/4 rrt, " , .r -, i i rgecit ;(...
.
i 1.7..3 c1
id
cl #4
7 H')
1,114// t, 17 /lc- a et/44,M ., 774 atii * - 41. /Try - / ( 1,,i7t( rtt --.

17( a 7::;;Trer . W1 . ii ?:( _,::' ,, :144 a fel' i..."? (. -.4. , 6, 44.1i ,

If lit- i I, iserrte erj it - ( cr.( .-e:-1;". 41; ei;;;(41a Trio- r*/(4 4'
7.
:, 51V/7,1fie (-la, - Ifo;4;tif,e( la ret e N..... fliv,r:4- C. X.

/4. 7 4 - 1.1 1 i er,I1 - laver, 1 , vl-r re to, - 11 i ri41.1.- L I 3- 4.-

,

. .
h 7 fryi -A 7a M g ^A87414 -. pa".,Av - ft?. -Ciellv-A" :
Mc,
ca ro
-11.11., A)
c:s .
T.cfitrii i a 6 .1,1Ale. -1,4i3O
iI
ferruiset 7 c--r"-it -40.? sl - illy vtet Irr!. -?1cjed-1<:,:t.)-
A
...,i,
, J444 a 77p4ltv . / (1- /: 1 1,1 a - raxa,: 774 rrrie 6. V, rrtiji ,
J 1,1
. rtpf:IrsnItHW4 - air( .1, 7 fejt 04 #rt'd - i a Or s 1" -',,-
i ....' yr:, P.,
I T774/ - Pt I-7r ItO - i Ire"' . - ,,leir.7. ir V ../( a h1 ..3.
i 4

, It 0Jae- i 1 iffIlY4 / Ili - (.... 1:0 i 7.:1:: /4;r1- /(efilie-6("il :

It - 71:16 tr, 565,,,-1 - -2 set..., ,a_t et gip' z, f -16 - /11/4 rreitee

C f i <--,-
1. kilt-
t I'' s -A C"C.;77'11 rr< raitv.,9ttreort-o- :,,,h-://2 ...a
_,,
...AA is rys... f a 7v. rico; : , , ti.,14:,11 . rt 4,4 t77 4C.4,40?,
hAer .114" - - lt, 14
....;411- lercytai - el /1
.....s. -6
.--1-
ve(gt.= (or.
I.
e iii vt Li 14 4-) TA `ttli 4.4 - :As 71.4,41t 14., :/f '' .

Pagin5. din De neamul moldovenilor, dui:4 ms. rom. 253

de la B.A.R.S.R ( ms. N, f. 31 r°). Copistul B

www.dacoromanica.ro
 ! , rrirr

; X N. /. -- ,...... .' 141:j.. ,-10.

4 e!'t
elAA eg ..,1 t L, 4, .5, ,--
, :II nors (to Nrn if .ro., to" firrnt*1,12
f.
tits-171a af
i ,,,,I,1% si'ylv
^ "WTI.
,./ J
.
.
,- t' 3,4,1, L,..e.,; 1fr f . I f 4/
io et? f .7retact mid veyfri5i
^% r...t Yes
,iendrAzn- 4477J: fte)'&1-ei lipipry. 1 aen,,_ei.v a
....1-1-14, -- , 'I, oreni t at p/rAew , dit/*
Afar Icilivlifo --"' -' . e.
..ca v., ?f,,7`
.:441
,..!. ,-7- , ..,f ."-,: v 4,,, 1 n71,4.21' ,, V 1.
1.11-4 of triAtirdis;n211-IN
1 ri. ni I., ..-1-
e di tro7".,11! ," jt ni---r.esk ._40t-rf oce,A3. 7,
.1..ci if fr ..,,,, ft'), 0/...t V (4.11:01. 'KIM ..,,-.Phiir&-inv. a 711'14.4(.44.
rirsrt).. orle70) vipl 44i A-frio v. .1=97(4,! el. ft At' ien'at'2". la,
v V
I,( ' ,,) ., -in.,' ...I. ..
, fi. .
.44 ;'77 i7rewil,47,7.1....a vae. 7):tf PM"? f 0.4. cr lf.ft,,,Ilt,
,.....
xr. W70,34)771 f 7.??....! il . .4ret.1 : Y. *MI /74 7Vt,i. etyi:;
(1, r%, . e:". v or A, %Ay '
Fcill1). aVerr
el 1;frf:e..ei (4*?)1/11,,i,,re7Y177Noll' el ?1,. 1,16 ',7777),
r: r .3. --fr
71/07,1)7 -GU Pfet6 I.:14.441 le ir ,C..,..14. /AV 7iel7VV*',14,...4.11',,y4 r
eitirr,f:g after 2i7-1....094Wi iefklila -f.".77,1. ,frti i;S2--P/J,'. '01.40,te
Itilfde: t ra<Zitne ta.,ei", cy ii.m.-/ .;',4:,Il ex
vintd/...v.m.90, f...,t/j 44.,,,..1.m;
,..mr,;:i 0 z 772,i ,r, v,v4e,ri,fEer.,!.,, cflit. :,,r7fily (e;;:. +7" Y
..1 e
,. yr, rfre..Zahtp4Mf:YytOly"../Vet '77,31 .... lid ern, la .s.
1
le rpm
r- . i,>.-1ofliel;.x
%, a-r.-facontlifi:.
t, 6, ,r7y:
A.: , 47
.
--I
.. r 1- 61 ,
r r
:077v.i.anrififrntlik%v.1/0.7ri 4 (.4,1T71 .11* 6 .0511 fdi% mw/7
ii
I

,
V
re.
Aiefolt 4 I7M ,.,4tr r.7.2.a.c.".,.
,., ,, - ,^.. .,.. ,:,"1,
v .,ro r . i e, r
-_. of ,,,,,, :''. :*-1, -.prii/./971v74"mffrre,t4 iyelil;
4124,3z ,-k'jz
16
Z,V(.,X1 X : 4,.11 .11 I-4 ,-,I 7 Y otTrrli et Ar>,,ife'
J- a. c, ,r-
(Id
1
1. . ""'..

g1 I. e oty en /41/71101 "all107I Ili 1 Owns7-7firn .rff.!fr a .7

on 1 ,m-7,1$.-,r,/.7..y1AN.4.1. . . ,.. I ,P ., . «Y4i7E/77.7,,a
fr/
. ok4;,..*. 44, 0' 0.
.61,71
v
c-2,1-, %
.1
(/1 , A
,..-
a'

Ire*
1414 ( 140? Z I tikikt: 5.itt
Nei
Siou,S2.---1.0,----
1

4)
r

Autograf al lui Miron Costin, cu semnatura proprie

(B.A.R.S.R. doc. LXXII/86)

www.dacoromanica.ro
 il
/ .
--* 0 :-.." <- I
- ty t/ic/t
,-/-*
.g 1
I, .c-I. -4C-4 _,..,. -0,t-
.'344.0-4Zoi - I taist.,Z4r r rrv - a,t-tt7a r- t.<
(.3 rr J 11
...Sim.
11,_ ,sg.a-, - tut 47. 0 :V -
''' A ,-, .1
1.11)6s4 a esysiss. -Acw0 d
v
(i. al;:q Cif
"
V - al,rts,4cr.,-kev

v_orrro -ALL( 4 777 4/ crt 47140 My4), - i (771-1/A 44.464r Atzsit,i-

..., 7? ....t. ., .

401,64.1 V - (3741.fe...5 rt-1,1.<- a ra6 Li7 - 77717 pre:L

e.2iv II eraAlt rt(4 mitt,v_64, rrre --it4742 _ .1(ItAili t 5 -47
.,
7,04, (( u/ti alert _ ZIAIZI 4-- - .11.1) 14 C.
, /44 (Ca
rr;1 vfi .2.it 7-54-t_ ,,ri,rre,oze.e.. 1.-.- ..

J
?Irt1,1rcf" 6 - Atli* -4
A
-4
0 I
04
1
?ilex ... A A ,-,_ 14,4.1ACt
--L.
II -
...,- i ,C
0 -

, it
4 iii.4 A
1
Aiii,v
A Hv--04.,,,,,..,1,
- 1 arricrt.- )r;rrc: Z
Lilt 0 4 ITO -A, i i ' dr? 4O
-1-i4 (4,r.
iftWie - 77( ma , 7,4v4,1-ime00
4
...t. ,07 71 it -
-el. t _ tic crei - .7-14"1"/""T
1440":1414.-. ( ifiltrrelt-
la r, ......4. ,--1.
J1464A a 7,ntfr,./.77 .-e 4 v,,,, CmiZ ' 44 -

M iir -.6)9110 1/4_ .

..., ..4.
a-7'6 ?To - (i v rrro-ri ' -440/0/;4- .444 rr:e7 714 k-0,4/7.
7 11. 4.

A, cr
Jitxtltvel.1 Tr e r tt ..,:--. i3 1, V.± i'.' ,41'.,t)
4.,

.)f Sp. 'yr mr,....77-'04-1 -.4(:)'.7- s 7 e ".... eZA, w r- -re 40..,4.A j: ..

:.., 1" ?... ".57,/,;.*tit,/, .,, v re;,,A fi rt.. 4, tr.:C.:fa 9'...ve, .
A em,,,.; ,,,,,Z1INIi-',/,.. Teca ',v.., .4. a i :4 A:"17.7
.... ..
lifs I/ :.
-er
01) ALMA H IA
.-7
14
s Aril a -,-1,4v,fAx,-, .7,71 la (11114?41 A pont:-
.,'
,
e 1:---t
1 I
ri -. et ...; r ,41 '- - u
.
, 74 Li e./1-4 - .4.4-0Age - 7 -4,144444
40
C (47.4.1 " .004 -, I

---- --- - -
so
...,,, 1

Paginä din cronica lui Ion Neculce scrisä de copistul B,

dar cu interventia autograa a autorului, dup 5. ms. rom. 253
de la B.A.R.S.R. (= ms. N, f. 304 r°).

www.dacoromanica.ro
 COW.'
3001/04, t; lettr.f. o7r, . .
*, f,
I;
' 14 --.4. a
77 rat //fp or.4r . yue...0y,14 Aer.. 'thy/2 r , 4 .34., ar-re
".

IrM .
" ' (Z,
14,1 el"%dor'orret4 isPor.r/Ps..rrztrI.4 rr.4
. (14 ,
J. / 1./!(4
..f
4.-
1.12
lc.
a

I t r ..7

ii,,, .
Prtrre-pr Acta.,
7p2., ell At " I
$74.4.4
"64 5,410411,4. ' .! S
v
ti
%I at cardp,44 71-Toet47rrld r, in" ve." h,rrev (7441 1,4'4
r 7 S-

, -4't pr' 4 , i
1.16).4 Nutt ,dAtAt r7T4 . ',Prot 4 rrr ';rOSit A re. 4 f. a ,

" 41- , A *a I It_

)1,7,4.446 . 2t2 Pre ACM ."7 , if 414 So ,11 'My en,e2, Ai

pis Zr P71 Peril-re pry, r- .& trz P7t;rr-14 Pre77.4

.;
ta,
3 -

'Cie
1":1.

/Pro
p "a' /1%
4,,rfit AC 'Iv rm.
if (7.40 /1
v",,Pr f
V 4
z tjt 1-Itt cr.4 4 , 4, -PA,
1a

971iI77.a av filtr-.4 a, 1,4CI ; , "sy

ri/

, .
-r 44:71,
s,' c,
, ri
...I.; f f4; V len rot'', P as "" ivv4 1
.11/4

-ft t ,44,.....ktt 7rt., /77 .4.a tr rstvg tor .

X C--
lr..,.. p1
I
, Is A pity 0 ,./
"....._. a, "rrt jHI- ..- nt ..'N ; ...-
1 I
s ea a" CJI-trirc. o ........ 1
1"".; 4 c
14) , 2 1"" 427' 1 6 04;174 T A I /17/777Id-lr "7,114 7 0el,
.04 .
1 4 Lai 4 ... il .-.
,r,1,Yr .r.orrrpw- rrirpr7.14 v .,4" G 277..treil4f I
V l, I'
Ther+IL "1 ":^1 r
. Ir "tr.& e,(4. 4 ?a rz , JarfrrIr rer r7;te
1 A'
.117ti i IT .1 4:4 .' it.''''''4 a:CT% 4**,7-al;try......,
. 22., si"../,7": P,,344.1;
.,--7r nr eio ''
77...l * (.A17 4 /77,4 *, my,. sr: 1 "wry,..Af4 Cr ASIV":7 q, ,.., J r7 ......1
Aar 4:. l'.1',44 4.40.1"1 .
/1 el., .
!. "..., ,.- , le
...
reorpro.re 41
.
.
0,.4(34 20,1 74 ,,, f:-...1%.,- f-rint
--
1.,.a5,7'-4t.: rril .4 qJ ti .f., ...v rrit 44-7441 a.. i
.
C, A ^, ,,,,,, .vr,!,. 114-414.1.4; .4'1c. /1'44
t. 0 a
44, /* 1.0. ti ' ... 0 .., -,
., ,... ,,,, d.,.. ,. rf 1/11---'179. 1, Pt .,7"--7.-4.
4 fry. c! 614. ie....
, to., ., , .2,0,7 .4 r rE4
c
. * ...0
C3,41 ...
4 .14,114 tn./or<
.
j I"4.4%
/
4 ,1 12.
.._/ I.' .-...4
,i,
'V 2-174 rrer4l. 'PT 45", - 3 -4 col lir
.
I
I 4...: ,
'.1. .0./744

Pagina din cronica lui Ion Neculce scrisa de copistul A,

dar cu interventia autografa a autorului, dupä ms. rorn. 253
de la B.A.R.S.R. (= ms. N, f. 417 r°)

www.dacoromanica.ro
 .1,
4,-..
44- 44 "r4 le ,1 114., y, ,7,
$
-
7., Pi ,,
,_
tic. ,.. , , , ..- 'S' .7 , ru ',
. 41 ....I" ,. f. ,-,...
.---,./ ip/.'s Trfct ../ ......reir.,..,..,.."7 ii a 9 141 ...

0.7- .. ,,-
..4. 1. y " - r ,.. i .4rt, . 4 ,...4,..,
. ."..1
AIL- .,......0,
/go. , ,.,..,
...
,11 1,
1 . I
. V ...:. ,
-- r ,' - ,1" t ' ,-4 7......,,,,,..,,,,..,....,....,.......
,
S.
A
A,
,...- 4.,
5...)14 pv .. a ev,t,h,, 0, 4-4.-
ft
"...'S
.5.'...
....
..), . yu
. .

,4
.A.* 4/A./iv
/ ..ii, 4.
r - -r. ;1.-- ,,, ,t. 7..
, .....
-,.. 6.%

e", A ., v- ..... A
tfr 01 .7 *. 7 - f 1.1 Co...di, ;. 45.4 (Ai t:v Av
/
ei, (.7 --wr ,..,...7- Col ,n, -74'
1 , (-A
.....-t. A 4-% Th , /
....-

4 e v . (rt d
.4
'.
4
t* 077%, )...)
,4
-ir ...,/
PII '
... , -,, . :
ft ...-
.-, -,... ;-)
4., ......
-...,
...-.%, --,.. 04 0,, ty.... cs ....,,,,,,, ,4 , , ,..
. C., ..1;,. k-
if of
,./,,, , .,-...,

:4- :2, ,,, i r a-1r '0.4.% ,M A-

/I.". ,(e -.41-. .:4 CE .....,:: ,--.1,0 ..
A .12
II. ....%, A. at.. v A ....
. 1 bif rt., ,I, V ? . ,,,..... ;} .. -,^ -
kV 1-2, ,7.- c -f ,:f ,,, I/ kt-'
i
/
, :

V
A , r;
,.. 2. {... ,--f?...: rji 1,1', 4 Jl... ,,,,, , 1 ...I.^ ....i.
I
,,,,., ..........
i
").. 9/ ...S.. ,.
e., CN LSIt ( ... a`"(,,,,,,,,..9: ,'''' I-V '-**1 7-- ..A-i(
1
ill >7 ....4 ,, ,,,,k,' /..1.7 /4'4 ,::
,
,-----3
":',44 -1,4.1 a, AI, ,4,,, ,--,...
' v...,1:1" (''.....1-4. 1
-tft'.
, ) IV
41
4-N.) 4-1 ,..
.1 v .0-ks .i' 01 44-4, 6,
:7v744,74 i<A, ,r.".
1 ...,_
4( Ar'' ,"'"4
/ hi 4 ,4,i1
7",11. 11.7;
-.1.- ....I \ ,
Ot ,, r-, re t. .., A
-J.. ...,,, ( ,,, 1, ........r ,,,
,y, r crs A7 #( 1,1,
0' A k
: le
+ 07 {3-' ,,,,-4'4 X:: ....A.,,, 7 )1. 4..7:: h t r uh. i 7r
; .
A ra ..AL, .41
I
1s,.....A.A
....4.
Ool on, yhe V.:: (

Cio 5. t 1- <RA, AI s. 'Z.:X(7 1741.4-

. At TT, t V.1" t ,,,, r
-v
r I ., ,. A ::: 714 d., e.... r. ,,.., t: ..
.' .
...
.0.- 4%
,. A . ..
Aft

- . , ?el
, i...
/7. --tt . --- ,
.
.

" , ... ,, ?,
%.
'

A Ayi :4
el
iF.
'`, V

Paginá autografá a lui Ion Neculce, in ms. rom. 253 de la

B.A.R.S.R., f. 439 r°, cu 0 completare a copistului N (rd. 17)

www.dacoromanica.ro
 dErrouicum
Irhr /I CUMIN'
nawitare. neirrpti 4flThiMIl i LITI

.
M. KOrbamtlEAM.

°Cei..1DI:Ct ;Xs.
;`,

P.00 turp0trt,

Opt. glywtpa
.000 It9
....
Lass 7 10tpotla0a
.0t* 00vpt
tpatopiaot .fr II Itotat100m0.
tr0,p1.4. Nsgis.0.0 te IL li.mottny.
A..14,
44...t1
M.41114 9 Upa K..csf.
A. N.1
ot0.s. -"p9. 0.1.016 1.0.7. /440I 0131-431M).
-

A.t.0010, 4.0400.40 Ibpa k (124..1111.4.

.40440..

Limit
.1A TOArAUIPEIPIIAEL
IS54

Foaia de titlu a volumului I din Letopisefele Tdrii Moldovii,

publicate de M. Kogalniceanu (Ia4i, 1852)

www.dacoromanica.ro
 Ai .1.7 . 17
'i.:, le...4.0.1 {Ili OM ......r.z1;...
.,14.=',J.W.li.aVia4y1g.a

. I _1.14,
1,,:f..,, * . Vi ilt, 6.14 1. 1.,V, rif I, OS 4 ;(.,,WW411,''
LItTs..../ A ar.;
:r tr..7"'.1....T., * 11 ...4... -,' Y
ft iM.
, it
,

i1,,1,
,,i I ' '
1414,4 Aft; t", .'414 , 13111011'fis%41,411,
05 la
' .' ir.-",
/134.1., ,o,
,,
, % 4

. .11. Y V1. f t "'c' \ .i. Ares hi, t /Oen. 0...k. k ,,,,, sf,....4--
J") 1

i...4 v)..1... .1r so,..,....1. y. e). I s. f.,:, V. .1

.
.,r rt...,,/ r, t,
I
tti..,,. ...1,1,1%,,,,, 'I u 1 , A. 4,1,4 4. 114`41444. t
-.. 1

.
....
I., fit 1... ,
110.1.1 t ft.i. , , PI. 4 , Ip, , i , ,, ..,

.401 ot11% ..4 1....ro 4. , IS to ,,,,,,,,i,i,.1, t

. ..% es I 'I , I I., t. t ..' !.1..)., . d:itit
fl \ ... i " 4 11.4'
s
sI MQ., ii,i,s f ,S -.+4. *IT
r C l'C*2".""Tt 14',
)
sV11.,1,11.,Il 11411,'11so
'
,,,t, fe ti ,,,.,,,...,.,...,,,,
e , , r t '-
,,,,,,.. .
:
Cy. .,,, .
,...c' If a . Iv
tl , 7 1
,
.- 4s1.7,0
. il
...,. t ti.91.....r,.iv lc/ ,
1111,1NA '1 rye\ 'IA.", I.. ir.,k, ...I "II, ). . t',11% Ver4.11V: , I o a

1\1111L1P(41 111,4 4"5. ' .1, ' .:1 , :',-, I

, t, 55

t4'""11,..11( Trnr.,,,,i1,11 1,11.21,,i11111t, Vrrt, -.Ill,. ft,

AI, 4171 Ms2$1,..5. .,
.15.rrlo,,rt i ,-.,,,j ,,, 10,1, tl. ...,*1%
-f, K, t
.41
t .. ja,) ,,,, ,,. . 44-440.144144441.4.410, l St/ '1-.555,1, I sfa., ..

11 ,,,i, +4,444'. It'Av., ,s,,,A,..,,..4,,,,r, fts.c.,-re.., s,,,i ', . ".

. lirt " "n itl..,,V.,.i ta1!, 1.,2; ::'.1,,,r,r,1111
1 ' -

, '0 5i,
, . N
-4. ' ,
Le, Di . i 14, II 141, . .1. ,1
4,(44VIgif.tr-41/ ertit .t4 it) 1..1 i r ^ M.*
.5

.,..-.
il,,,,, t V4 V IA -
,/
1 .
It' 21,,
I
..-se..I.Ati
,c,A,
, ..,, -',
vet;ce..4,
ir , ri
,
a is <11 , ,;dt,fs I
.d...

k"- i .-so0AZ,,,, 7 < -.'

,- , ......, t'
\
, .
.

. i..1.,0'.r.w.,
iI
i.
t
' f so A,'''.71
j
,
.
t ..,0 0.'411
f0 Ins rs ... t to it I." ,ivti 1.1,03,
ref );1 .11'. 5 aril"? li.nouu«#.,
,
,itun
..*
''nf ..11. 1. s
4 ....4 P.

(f' . &,* . -'...-:"'"' lel ..., 111.N 1,4,..,,...,,,,, a or _, a ., c,,0, , ,,- : s

L'i, .ti 9., ' 'ti ..." '1: ; ti '. , . *al;

Pagina finalã a preambulului cronicii lui Gr. Ureche

in ms. M3 (= ms. rom. 103 B.A.R.S.R., f. 4 v°)

www.dacoromanica.ro
 ..... ;
1 fr Cool, ..
r . 1 ,
,... KT:ma ma,
1

. 1.4 L.
T/ +MI 4.040.0 11011410.1011$4.0,11-
f . 3,
-.
' .
. .sgs.csir I..* *I* stesiMite Ita ,,,,,,,....r e ,

I/' ' 4*A :.m viit .

1 ,I ...
' .......

_
.-
I*
.
--rt,.ttt, N...1..4% jaen AAnw
". "cl., Irt T, .4.14.1114.t tars. 4.11111;. ILA* Illf VI 8.11(..11 It
4. 4. .
t 4,,... l 0111 11#0**0.4, MIlt.41 . ... ill a:: Alt./Z.7
j.itr. ....it 4,11W1A lite *...LIA Ibt ttres,rt.... .A.4 $ NIA 144.91

; ,I I'i. II.I.:. II7 E 1 1 1. 04.01

. t. . 2 ot
tot Inanu
,.tituts wotot
Ny.

t !I. . n-7, r4N-1.1

(Inc4 :ft,. I./ t itt. ...VIM,* /Mfg, 111 gggg,I4 4,, 1.4:,/, I Z.". .1.1. N
.' , . 1 S,
Ite . 3 . .....' *,,, Zr -.
44...fit^ 4.1,.. tr. go013g 110141.f. At lotr 41.40.1.1.414.1 fit 11-44 lit-C
'.. ".... .. ...., .. :.
int.ittn.s. le not;**1 ....4 criiz14, D. stIllaff41 ta4141.0. 4.4 et v1
..3. "on.m.qert
otsfr ...II'
Is tele
."
.f.6 ficm,tlimtu1
,
. ...miry
... ,
n . %. .....,
tool t. ,I,cut 4) i .1.

.1(....,Trkm ilto .4 4:yogititi 110 FAS...114.4 fa......r.,..iiii...,..r.

tr.i...A.. 1.... .., .....,,,,,r miiii, Al fis . - .' f
.1 IAnal .ffitir .1.1-%-.
i trInsa!f .intry.Stssfy
I,fut,-..it...ret...t. vilmt *.., ..
Ithg.I.

'r
.. .
.
.foit v ,.. _,.
.., oef.. Amens, Itt It I vIi411%c7110144.44I .1*01' 47 it 1.41
.

V"...
.1,%.9..ifell I.
,..1- L.
Ati:Al. .4.1.1. 14Wit....r1nt0.{1111141,4A wrui
I.., . " '' 1...

rtIrn oltrir.AltA otcntli 't '

%rude.%

111.01, "Art% int Odd S .4% .1"'", 0."1, AV 41. Rol,

soiLlp /44;
1
ft 4., 01 a $ ANS

Ian g....11 w vs., .I.

1
jili ft nig Mpg 41 fitogiir4g ilieemlbiltgi . ..Ag n s sa;osme . ,...44stit
#.. 1 1 .. ft "I . 7:' I...
-.!.3. .J... . j:41t:141.
,a.,
alt.101- *1 tataic IQ'inessernir itytnivi ..-
I

.40,
, kr. A...441w *a pri . rt. fill ....Cul lanorsur n.1 ron
.

I.. ,
1. to3- ISOIrti Int.'s% iiitls'-i ,,xt LI
n,...,,,,,,. ..x .....;,,,,,,,T, ,...rel,
, ep ... . Albalit,
....t.tni UPI MO
u u . u 13
IIrthlfra 4Adli. uorfnm IC%
.

di .MI . ells-L..4
1 1
., el.tib,ft tirnit ...A ....ifif A . jostw .11,411:711;
!1141;111/14/ . Ah...).;41.01.1 1.314111t
.
i" If.. ... " V
.41.4.... lilt ef/ ,uswrt - oarnroj fitInvoi.---
-1_,
...
1. r ' 1 .
t, .1.,i0M1,14 ta, ),,,ji ....
.5 N. etn
1. , . -1- N. cit ,; wri
It., .11...1.48: w Lt. ,....4:A .1 al INAPInfir../. 411.../171.
4. Coo..."
)itet;o. 1 44.smi
f
AN.n: ni a 111.11
'
...Tali 4. . #4;314. fir*" 4 .11
a, ) . ,

1/4-0.4

.tt4
en ÷ fn . . r.?-
ft
f
..... 61414A,
..:$6,

cFt...171......,
'.;',':'(.
'
AA

(I,
.,
"MI* i4, ir. SIX &WV tr(45VIIIIL
44
'

Trecerea de la versiunea prelucratá de Nic. Costin

la cea neprelucrata a cronicii lui Gr. Ureche, In ms. F1
(= ms. rom. 115 B.A.R.S.R., f. 107 v°).

www.dacoromanica.ro
 in primejde, de periia mice fel de mestersuguri vrea
face. Tot lor le era de sminteald, pinä i-au scos den
toate locurile si
Ms. L°
f. 7 r° [SIMION DASCALUL]... i-au trecut pespre Nistru
5 la Crim, unde i pina astadzi traescu. De-acolo s-au
intorsu Las ldu craiu indaraptu, cu mare lauda si bi-
ruintd. Si sosindu la scaunul sau in dzua de lasatul
sdcului, cersutu-s-au blagoslovenie la vladicii sdi,
s5-1 lase trei dzile sä sä veseleasca cu doamna-sa
10 cu boiarii sai. $i asea 1-au blagoslovit, de au lasat
sac marti cu toata curtea sa, care obiceaiu sä tine la
,

legea lor i pina astddzi, de lasa sac marti.

Ce aceastd poveste a lui Lasldu craiu ce spune
c-au gonit pre cesti tatari, nu o au scos Ureche vor-//
. 7 v° 15 nicul din letopisetul cel lesescu, ce eu Simeon Dascalul
1 primejdii M3 Dupe's' periia, ad. §i M3 fel M1, fëliu
M2, feliuri M3 mestersug M2 2 le om. M3 smintiala. M3
din M3 3 toate locurile] tot locul M3 4 trecut]
depArtat M3 peste M1M3A1, preste A2 5 CrImu A2
20 astAzi A1A2 De acolo M1M3 AIM 6 Laslou M3
indArApt A1, 111E15a-btu A2, iar M3 om. mare om. M3
6-7 biruinta] biruire M3 7 sosind 341M3, sosind A1, sosindu
A2 la scaunul sail] LaslAu craiu M1M2, acas<A> M3
zioa A1A2 de läsatul] lasatei M3 8 secului A1A2
25 cersutu-s-au] au cersut M3 blagoslovenie la vlAdicii sai]
la piscopii lor blagoslovenie M3 la] de la A1A2 9 trei]
3 mi zile A1A2 veseleascl M1L'AIA2, veseliasca, M3L°
doamne.-sa] doamna-s M3 9-12 A dn. marg.: AceastA
poveste cu LaslAu (Laslo A2) crai o au scos (o au scos] au scos-o
30 A2) Ureche vornicul den (din A2) letopisetul ungurescu A1A2
10 $i asea om. M3 asa A1A2 de au M1M3A1A2, di-au
L° 11 sacu M1, sec A1A2 obiceai M3 tine M1
12 astAz<i> M3, astazi A1A2 sAcu 141, sec A1A2 Dupd
marti, ad.: In saptamina postului celui (cel M3) mare (mari
35 M3) dentiiu (dentliu om. Ma) M1M3 13 p. 41813 Ce aceasta
poveste ... adevArata. om. A1A2; vezi insd adn. marg. pi. rd.
9 12 13 Ce om. M3 Laslou M3 spune] scrie M3
14 ce. au M1M3L1 cesti L°, acesti M1, jar M3 om.
tAtar M1 o au] o [a]u M1 o au scos] iaste scrisa
40 de M3 15 den M1M3 letopisatul M1M3 cel om. M1M3
lesesc M1 ci M3 ce eu] iaste scrisa de un M3
Simion M3 Dascal M3 15 p. 41811 eu Simeon
Dascalul o am izvodit din letopisetul] o au scos Simion Dasca-
lul den cronicariul M1

27 Critica textuali $i editarea literaturii romlue vechi c. 941 417

www.dacoromanica.ro
 o am izvodit din letopisetul cel ungurescu, care po-
veste o am socotit, pre semne ce arata, ca poate fi
adevaratä.

De descalecarea Maramuresului
5 Las ran craiul ungurescu, dup5. izbinda cu naroc
ce-au facut, de rdsipi pre-acei tatari i sä asedza la
scaunul säu, sfatuitu-s-au cu boiarii sài, ce vor face
cu acei tilhari ce-i adusese intr-agiutoriu de la inpa-
ratul Rimului, cu carii mare izbindd facusa, de rasipisä
10 puterea acelor tatari ; ca sá le dea loc i ocine in tard,
nu suferiia cei de mosie, ungurii, vadzindu-i cä s'int
neste oameni rài i ucigasi, socotindu ca de sa vor
plodi i sä vor inmulti, ei s5. vor 'Mari si cindai A. nu
Ii sa prilejasca vro price cu clInii, sä pata mai rau
15 decit cu tatarii, mai apoi sä nu le hie a piiarde i craiia.
Ce le-au ales loc pustiiu i salbatec, ingradit cu munti
1 o am izvodit M3 letopisetul cel] cronicariul M3
unguresc MI 2 o am] o au M' o am socotit ... arata,
ca. om. M3 ce aratä orn. MI hi MI 4 De] Pentru
20 M3 descaleatoarea MI, clasalecatul A', discAlecatul A2
Maramura.sului M', Maramoasului M3A', Maramorosului A2
5 Laslou M3 unguresc M3 noroc M'AIA.2 6 ce
au LIA'A2 de thsipi pre-acei tätari] asupra tatarilor M3
räsipi MI pre cei MIAIA2 s6. avedz6.] s-au ap.cl-
25 zat M3 ap26. Al, asez6. A2 7 scaonul M3 svätui-
tu-s-au M1M2, s-au sfAtuit M3 säi] lui A" 8 ce-i adu-
sese] ce-i adus5, A2, ce-i luase M3 intr-ajutoriu A2
8-9 la-mparatul M3 9 carie M' facuse MIA"
facusal au fäcut M3 ras5.pise M', asipise AIA2
30 rasipisal au Psipit M3 10 ta.tar M' ca L°, a. MIM3A'A2
le om. M3 11 suferea A' cei de mosie, ungurii]
ungurii cei de movie MIM3 vaaindu-i A'A2, vadzind M3
c6. sint MIM3LIAIA2, c6.-s L° 12 niste AIA2, iar M3
om. socotind WM3A" 13 plodi si sä vor om. M3
35 iei M3 clndai om. M3 14 prilejasca] timple M3
vreo A'A2 dInvii] ei M3 sa pap] si s6. petreac6. M3, sã
nu pap A2 15 tätarii A2 nu le] nu-i M' fie M3A1A.
a] a-s M3 pierde MI 16 Dupd ales, ad. un M3
pustii A2 sälbatic Al pustiiu si sAlbatec] osAbit
40 si pustiiu M3
GRAFII: 14 vriu (scris: Boo) [--= vreo] 1\11

418

www.dacoromanica.ro
f 8 r° pen pregiur, intre // Tara Lep.sca i intre Tara Ungu-
reasca, unde sä chiama acmu Maramureul. Acolo
i-au dus de le-au inpartit hotar5. i ocine i locuri de
sate i tirguri i i-au nemi0t pre toti, unde i pina
5 astadzi traescu.

De desciilecarea Tariei Moldovei al doile

rindu, in ce chip s-au aedzat
[SIMION DASCALUL.] Aceasta poveste ce-i de-
aicea in gios, carea spune de innoirea tariei, iaste
10 izvodità de Ureche vornicul din letopisetul cel leescu,
care poveste o am socotit ca S. tocmete intru tot cu
predosloviia letopisetului cestui moldovenescu, insa-i
mai pre scurt, iara predosloviia Moldovei mai tinde
povestea mai deFhis i de-agiunsu.
15 1 prenpregiur MI, pinprejur A2 0-ntre M3 2 acum M3AILA2
Maramuthsul MIA', Maramorosul A2 2-5 s5. chiaral . . .
trãescu] iaste acmu tara ce sl cheama. Maramoräsul. Acolo li-au
!al:AI-tit mosii de tirguri si de sate, unde träescu si pin& astlz M3
4 Dupd toti, ad. adecl slugi crãesti AIA2 5 astAzi
20 AI.A2 Dupri trãescu, ad. la Maramorls (Maramoros A2) ALA?
6 De] Pentru WAILA.2 descllecarea] descalecatul Al,
discAlicatul A2 'Pill MIM3A1, Tarii A2 Moldovei M1M3Al.,
Mulduveei L°, iar A.2 om. al] de al M3 doilea MIA1A2
7 rind M1M3A2 In cc chip (ad.: §i cum MINI') s-au
25 asedzat (asedzatu MI, asAzat M3) M1M3L°, iar AIA2 om.
8-14 Aceasta. poveste . . . 0 de-agiunsu numai in ML, iar A rezumd,
ca adn. marg., la cuvintul rindu din titlu (rd. 7): Aceastl poveste
iaste izvoditä de Ureche vornicul din letopisetul cel (cel om. A2)
leslscu (lesescu A2) AI.A2 8 ce-i] ce iaste MI, ce scrie M3
30 8-9 de aicea MI 9 carie MI carea spune de] pentru
M3 Innoirea (noirea MI) tarn (tlrii om. M3) Moldovei MIM3
10 Ureache MIM3 den M1M3 letopis5.tul M3
lesesc MI, leslscu M3 11 o am socotit c5. am. M3 12
predoslovie MI letopisatului M3 moldovenesc WM3L1,
35 mulduvenescu L° 12 13 -i mai om. IVPM3 13 iar MI
Moldovei WM3, Mulduveii L° mai om. M1M3 14 po-
veste MI de agiunsu M1M3, di-agiunsu L°, de-ajuns LI
Dupd de-agiunsu, ad. cum arata innainte (innainte] mai gios M3) M1M3
GRAFII: 6 moldoveni [= Moldova.] Li 13 moldovenii
40 [= Moldovei] LI

419

www.dacoromanica.ro
 Dupd reisipa fdriei dintilu, cum spune mai sus
cd s-au pustiit de nevoia ostilor lui Flac, hatmanul rim-
lenescu,

[SIMION DASCALUL] sau, cum spune la leto-

s pisetul cel ungurescu, de Laslau, craiul ungurescu,
cindu au rasipit tätarii de pre-acestea locure, de-au
rdmas locul pustiiu,
f. 8 v° mai apoi, dupd multd I I vreme, cum spune mai sus, cindu
pdstorii din muntii unguresti pogorindu dupd vinat, au
10 nemerit, la apa Moldovei, locure desfdtate cu cimpi
deschisi, cu ape curdtoare, cu pdduri dese, si indrd-
gindu locul, au eras pre-ai sdi de la Maramures si pre
alfii au indemnat, de-au descalecat intiiu suptu munte,
mai apoi addogindu-sd si crescindu innainte, nu numai
15 1 rAsfpa WM3 tarii MIM3A1, tarii A2 dentli Al,
dentliu (deplasat dupd mai sus) M'M3, dintli A2 spune]
scrie M3 2 nevoe MI nevoia] greul M3 Flac
M2A2, Fliah (saris: *mix) M3, Flam NI'L°A' ghatmanul
(scris: q4,W4FirA) All 2-3 rlmlenesc MI 4 spune]
20 scrie M3 la om. A'A2 4-5 letopisAtul M3 5 un-
guresc, M1M3 de] pentru M3 Laslou M3 crai M3
unguresc2 M' 6 clnd MIA' ctridu] ca M3
rasipit MI tAtarii A2 tAtarli] multimea tAtarilor M3
de pre aceste M'A13, dentr-aceste Al. dintr-aceste A2
25 locuri M'M3A1A2 de au WM3A'A2 7 pustiu A2 8
spune] scrie MI, au scris M3 Dupd sus, ad. mai apoi M3
chid M1513A1 9 pastorii] ficiorii (feciorii M3) cei de domnu
(domni M3) M' (f. 9 0), M3 (f. 3 v°) den MIM3A1
munti A2 pogorind WA' au] si au M3 10 Moldovei
30 M1M3LIA'A2, Mulduveii L° Dupd Moldovei, ad. vAdzind MI,
vAdzind M3 locuri M1M3A'A2 desfataate MI 11 cu ape
curatoare, cu paduri dese] cu pAduri dese si cu ape curAtoare M3
si om. M3 11-12 fndrägind M'A1A2 12 pre-ai
(scris: np-6) L°, pre ai (scris: nirkaH) LI, pre ai M'XI3A'A2
35 MaramorAs M3AL, Maramoros A2 13 de-au V, di-au
L°, de au MIWALA2 Dupd de-au, ad. vinit s-au M3
discAlicat A2 intii M3 supt WM3A'A2 14 adlo-
gindu-sl] inmultindu-se M3 -se M3A1 cresc1nd M3A.1,
crescindu-s1 MI

420"

www.dacoromanica.ro
 apa Moldovei, ce nice Siretiul nu i-au hotarit, ce s-au in-
tinsu pin% la Nistru i pind la mare. Nice rdzboae mai
apoi fdcea ca sd-si apere tara i pdmintul au de aitrii
stiti i goti si de cdtrd alti vecini si limbi ce era penpre-
5 giur. Ce avindu purtalori domnii kr cari-i rddicasd din-
tru sine, in Tara Lesascd de multe ori au intrat i multet
pradd i izbindd au fa-cut, din cimpi tdtarii i-au scos.
[SIMION DASCALUL.] Ca dupa rasipa ce i-au
fost gonit pre tatari oarecindu de pre-aiastea locure
10 Laslau craiul ungurescu, iar4i au fost inceput a sa
tinde la cimpi.//
f. 9 r° Asijdire i muntenilor nu numai nevoe si groazd le facea,
ce i domnii le schimba i, pre cine vrea ei, priimia.
Pre ardeleni nu-i ldsa a a odihneascd, ce pururea le
15 fdcea nevoe, i cetdti multe le luaa si le lipia cdtrd
Tara Moldovei, carele toate mai innainte la locurile
sale a vor ardta. Mai apoi i turcii carii a vedea cd
ca o negurd toatd lumea acoperiia, rdzboae minunate
1 Moldovei WM3LIAIA2, Mulduvei L° ce om. MI ce
20 nice] sau M3 nici A'A2 Sir6tiul M3L°A'A2, Siretiul
MI nu i-au hotärit] le-a fostu hotar M3 ci A"
1-2 s-au intinsu om. M3 2 pin& la] pin<ä> in M'
Dupil mare, ad. s-au latit M3 Nici AIA2 razboaA M'
3 apoi om. AIA2 4 gothi A', gotthi A2 de] di A2
25 §i limbi ()tn. M3 4-5 prenpregiur MI, penprejur Al, pin-
prejur A2 5 Ci A' avind MIM3A1 purtatori]
purtator MI, purtätoriu A'A2 Dupa purtatori, ad. de grije
pre M3 rädicase MILM3A1 5-6 dentru A'A2, dentre M3
6 sine M3 de multe ori in Tara Le§asca. M3 7 facutu
30 MI den M1M3A1 tatarii A2, pre tatari M3 8 Dupd
dupl, ad. multa, AIA2 rásipa M3, rasipa. A'A2 8-9 ce
i-au fost gonit pre tatari] tatarilor, ce-i gonise M3 9 tatar ML
oarecind MIM3A1A2 de pre-] di pre A2, dupre Al
-aiastea] aceste AIA2 locuri AIA2 9-10 de . . . ungu-
35 rescu] Laslau (Laslou M3) craiul unguresc (ungurescu M3) de pre
aceste (acestea M3) locuri M1M3 12 A0jdirea M3A2, A0jderea
MIA' nevoA MI faciia A2 13 domnii le M2L°A",
domniile MIA2, domniele le M3 primiia A2 14 ardehani
MI odihniasca. MIM3A1A2, odehniasca. L° ci ALA'
40 15 multe] citeva A'A2 luase MIM3A1 lipise MIM3A"
lipisa] lipiia A2 16 Moldovei M3LIAIA2, Moldovii MI,
Mulduveii L0 carile AIA2 nainte M3A" 16 17 locu-
rile sale] nindul seu M3 17 p. 42512 carii sa vedea . . . ungu-
reasca cojo- f. lipsd in A2 18 acoperea Al raz hoe MI

421

www.dacoromanica.ro
 au fdcut; de multe ori i-au i biruit, mai apoi de o au
;1 supus suptu giugul lot, de multe ori i-au asudat,
rocWndu-sd 0: nu filth multd nzoarte i pagubd in oameni,
pind a o afedza.
5 [SIMION DASCALUL] 0 p ov est e din
predosloviia letopisetului cestui
moldovenescu...
ce intr-insa spune ca iaste facuta tara din doao
limbi, de romani i de rusi, de care lucru sä cunoa$e
10 ca i pina astadzi iaste tara giumatate de rusi, giumä-
tate de rumani.
Ce aceasta poveste nu sä afla insämnatä de
Ureche vornicul, iara eu n-am vrut sä las nice // aceasta
f. 9 v° sa nu pomenescu, socotindu ca cum am adus amente
15 de altele, ca sä nu ramie nice aceasta neinsamnata.
Scrie la letopisetul cestu moldovenescu, la pre-
doslovie, de gice ca dac-au ucis acei vinatori acel
1 au facut] facea MIM3, facea-i M2 o au] i-au M3
2 supt MIM3AI multe] citeva MIM2M3 3 -se M3AI
20 si pagubt. in oameni] In oameni si paguba. MIM2 oamini M3
4 a o] a sá M3 asaciza M3, asaza AI 5-7 Titlu
modificat in M: 0 poveste den (de M2) predosloviia cestui moldo-
venesc MIM2, Pentru Tara Moldovei M3, iar in A: Predoslovie a
letopisetului moldovenescu AI 7 moldovenescu, reconstit. dupd
25 mulduvenescu L°, moldovenesc LI; cf. fi titlul din A 8 ce
Intr-insa spune ca.] cum M3 tara om. M3 den MIM°10
doao] 2 MIL° 9 der23 den MI rumani VA/
de care lucru am. M3 cunoaste-sa. M3 10 ca. si 'Ana astadzi]
si pina astadzi ca. M3 astazi AI tam om. AI Dupd
30 tam, ad. Moldovei M3 giuml.taat<e)1,2 MI Dupd rusi,
ad. 0 M3AI 11 romini MIM3 12-15 Ce aceastä ..
nelnsamnata Lo, text remaniat in M, iar A om. 12 Ce] Ins&
M3 aceasta MI 13 Ureache MI iar MIM3 eu]
Simion Dascalul MI (f. 10 v°), M° (f. 4 0) 13 15 n-am
35 vrut ... neInsamnata] n-au lasat-o neinsamnatA (nensämnata. M3)
nici (nice M3) aceasta MIM3 16 Scrie] Scris-au M3 leto-
pisatul M3 cestu] cel AI, iar MIM2 om. moldovenescu
MIM3, mulduvenescu L°, moldovenesc LI 17 de] si MI
dzice MIMI% zice AI daca. au M3, deaca au AI acei villa:
40 tori] acel ficior de domnu MI, acei feciori de domni M3 17
p. 42311 acel buoir] dzimbrul sau buor ce-au fost si M3

422

www.dacoromanica.ro
 buoir, intorcindu-sa innapoi, vadzindu locure desfatate,
au luat pre cimpi intr-o parte s-au nemerit la locul
unde iaste acmu tirgul Sucèveii. Acolo aminosindu-le
fum de foc i fiindu locul despre apa cu padure m5.-
5 nunta, au pogorit pre mirodeniia fumului, la locul
unde iaste acmu manastirea Etcanii. Acolea pre-acelasi
Mc au gasit o prisaca cu stupi i un mosneag batrin
de paziia stupii ; de semeatie au fost rus i 1-au chemat
Iatco. Pre carele deaca 1-au intrebat vinatorii, ce
10 omu-i si din ce tara iaste, el au spus ca iaste rus din
Tara Lesasca. Asijdire si de Mc 1-au intrebat ce loc
iaste acesta si de ce stapin asculta. Iatco au dzis :
Iaste un Mc pustiiu i fard stapin, de-1 domnes//cu
f. 10 r° fierile i paserile, i sa tinde locul in gios pina in Dundre,
15 iara in sus pina in Nistru, de sä hotareste cu Tara
Lesasca i iaste un Mc foarte bun de hrana". inte-
legindu vinatorii acesta cuvintu, au sirguit la Mara-
1 buoir (scris: s8w.Z L°1...1, buor MIA' -se M3A1 Dupd
lnnapoi, ad. si MI- vAdzind MI, vAzind Ai locuri Al,
20 locurile MI desfAtaate MI 1-2 vAdzindu locure ...
parte s- om. M3 2 0 au LIA1 3 iaste om. Al acum
AL tirgu] a MI Suavii MI, Suavei Al, Sucevii M3
amirosindu-le ML, mirosindu-le M3 4 fiind NPM3A1
4-5 mAruntA M3 5 au] s-au M3 la locul om. M1M3
25 6 acum Al mAnAstire Mi Etcanei AL Acolo M3
pre ace1asi APM3A1 7 priseaca Al mosneag MIM3
Al, mosniag L° 8 de pAziia] prislcariia Al de plziia
stupii] prisAcariu M3 semintie AVM, samintie M3 chiemat
Al 9 Etco MIA' Pre carele deaca 1-au intrebat] $i Intre-
30 bindu-1 M3 deaca MIM3LILAI, diaca L° vinAtorii] acei
ficiori (feciori M3) de dornnu (domni M3) M1M3 Dupa cc, ad.
fial de M3 10 omu-i] omu e MI den1,2 APM3A1
tall iaste] tarl-i M3 iaste, VA', (scris: Akerai) L0, e MI
iaste, APM3A1, (scris: Ater() L° 10 11 rus din Tara
35 LesascA] den Tara Lesasca rus M3 11 Asijderea WM3A1
de] pentru M3A1 12 Etco MI dzls] zis Al, dzis cA M1M3
13 WA] fax5. de M3 14 hierAle AP, fierAle M3
Pasarile WM3A1 15 iar l\PM3A1 hotaréste M3L°, hotA-
raste MI, hotaraste Al 16 un om. Al un loc] locul M3
40 16 17 Intelegind MIA', I ntAlegind M3 17 vinAtorii]
acei ficiori (feciori Ma) de domni MI (f. 11 r°), M3 (f. 4 0)
acest Al acesta cuvintu] aceste cuvinte M3 sirguit M3
17 p. 42411 Maramoros M3, Maramorls Al
GRAFII: 3 fiin[d] MI

423

www.dacoromanica.ro
 mures, de s-au tras oamenii sai in ceasta parte, si
pre altii au indemnat, s-au descdlecat intiiu suptu
munte i s-ad lätit pre Moldova in gios. Iara Iatco
prisacariul, deac-au inteles de descalecarea mordsea-
5 nilor, indatä s-au dus in Tara Lesasca, de-au adus
rusi mu1ti-14 i-au descalecat pe apa Sucèveei in sus,
si pre Siretiu despre Botaseni. $i asea de sirgu s-au
latit rumanii in gios, i rusii in sus.
Ms. MI,
f. 11 r° [MISAIL CALUGARUL.] $i s-au plinit toate
10 locurile intr-aceastä tara de oameni, den munte pinä
in Nistru si in gios, pinä unde dal Dundrea in Vidov
1. 11 v° si pina in Cetatea // Alba i Chiliia i Renii i Nistrul
in sus, pina mai sus de Cernaut, unde sa inpreund cu
hotarul Tarii Lesesti si pre Ceremus.
Ms. L°,
f. 10 r°
15 [SIMION DASCALUL.] Asijdire i tirgul Baia
scrie cal 1-au descalecat neste sasi ce-au fostu olari.
Asijdire i Suceava scrie Ca o au descalecat neste cojocari

1 oaminii M3 in ceasta L°, in ceastä I:. intr-aceastA A',

iar MIM3 om. 2 s-au] si au M3, de au AI !nth M3AI
20 supt A' latit . Moldova MIM3LIAI, Muldua L°
Iar M'A' Etco 1V1' 4 prisecariul A' deac-au
MIL% diac-au L°, daca. au M3, deaca au AI Intales M3
4-5 maramu[re]seanilor W, maramorosanilor M3, mara-
morAseanilor A' 5 Dupd dus, ad. si el AI de-] si
25 M3 6 i-au] au M3 descAlicatu M3 pre MIM3AI
Sucèvii MIM3, Sucèvei A' 7 Sirètiu L°AI, Seretiu
MI, SirAtiu M3 BotAsèni MIL°, BotosAni M3AI, Bot<o>-
sani L' asa AI sirgu MIM3 8 romAnii 10 Intr.
aceastA tara de oameni] cu oamini intr-aceasta. tail. M3
30 12 Cetatea M3, Cetaatea Dupd 0 ad. la M3 Dupd
04, ad. pe M3 Nistru M3 13 mai sus de Cernäut om.
M3 14 Dupd Lesesti, ad.: pe Prut, pita mai sus de Cer-
nouti si M3 Cerimus M3 15 Asijderea MIM3AI 16
1-au MA, o au L°I..1 niste A' sasi ce-au fostu om. M3
35 ce-au fostu om. W 17 Asijderea A' Asijdire si]
Iar MI, Iarl M3 descAlicat M3 niste
GRAFII: 2 desclAlecat L°

424

www.dacoromanica.ro
 unguresti, ce sä chiama pre limba lor suci, iara Suceavei
sä chiama pre limba ungureasca cojocarie".
Asea, intr-acesta chip, sa aflä sä fie fost descale-
f. 10 v° carea // Tariei Moldovei.

Ms MI, 5 [MISAIL CALUGARUL.] Aflatu-s-au intr-aceasta

f. 11 v° tara si cetati facute mai de demult, de ianovedzi:
cetatea in tirgul Sucevii si cetatea la Hotin si Cetatea
Alba si Cetatea Chilii si Cetatea Neamtului si Cetatea
Noaa Romanul ce i s-au surpat pamintul s-au
10 cadzut cetatea.

1 soci M3 iar MIA' Suceava MIA' 2 O. chiaml

pre limbl ungureasca.) pre limba ungureascl sA chiarnA AI
limbA ungureascl] limba l or M1M3 3 s AI Asea om.
ww fostu AI 3-4 sl OA ... Tarlei Moldovei] au
15 fost a6Astea MI, scrie cA s-au facut acestea M3 descAlicarea
Al, discAlicarea A2 4 Pali Ai, Tarii A2 Moldovei L1A1A2,
Mulduveei L° Secvenla Tarfei Mulduveei L° (f. 10 v°),
alcdtuind singurul text pe p. (rindul 1), a fost ,stearsd, tnai tirziu,
de cineva, ft: reportatd pe p. anterioard> Tarn Moldovei (f. 10 e),
20 marginal, in continuarea cuantului descAlecarea 6 cetIti M3,
cetAt MI ianovedz M3 7 cetateap2 M3, cetaatea 2,2 MI
In] la M3 Sucevii M3, Sucévii MI Cetatea M3,
Cetaatea MI 8 Cetatea1,2,3 M3, Cetaatea1,2,3 MI Chiliei
M3 9 Noao M3 si au M3 10 cetatea M3, cetaatea MI

425

www.dacoromanica.ro
 NOTA

Am folosit urmkoarele texte:

L° = ms. in biblioteca Muzeului de literatuth romana, Ia0 (text
de bazä pentru cronica lui Gr. Ureche i pentru interpoll-
rile lui Simion Dasealul)
LI = MS. rom. 1445
1.2 = ms. rom. 59
L3 = MS. MITI. 3039 de la B.A.R.S.R., Bucure0i
L° = ms. MM. 268
L6 = ms. rom. 2601
L6 = ms. inv. nr. 30914 de la Arhivele Statului, Bra§ov
L7 = ms. rom. 3439 de la B.A.R.S.R., Bucure0i
M1 = ms. rom. 169 de la B.A.R.S.R., Bucure0i (text de baz5.
pentru interpolarile lui Misail Calugárul)
M2 = ms. rom. 2506
M3 = MS. rOM. 103 1 de la B.A.R.S.R., Bucure0i
M4 = rns. rom. 440
Al = ms. rom. 174 de la B.A.R.S.R., Bucure0i (text de bazä
pentru interpolarile lui Axinte Uricariul)
A2 = ms. V 3 de la Biblioteca centralä universitarl M. Emi-
nescu", Ia.0 (in reproducerea lui P.P. Panaitescu, din U r e-
c li e, Letop., ed. PPP2)

Alte prescurtari :

L = consensul mss. L° L'

M == PP
Ap. M4
PP

A= )1 PP Al 0 A2

0 b s. Mss. M41.11.2L3L4L51.6L7 au fost folosite numai ocazional sau In

cazuri litigioase.

www.dacoromanica.ro
 ANEXA II

[Cronica lui Grigore Ureche in versiunea latinä a lui

Ion Budai-Deleanu]

Ms. lat. [Prefatg]

115, f.
197 ra
Multi rerum scriptores, origines et vicissitudines
5 Regnorum litteris mandarunt, et hac ratione virtutum
ac vitiorum exempla posteris consignarunt; ut senior
aetas prosperas illarum, adversasque horum sequelas
contemplato, quid sequendum quidve fugiendum sit probe
docentur. Eorum nos quoque vestigiis insistentes quae
10 nobis a majoribus tradita scriptisque consignata sunt,
in breve redegimus compendium, fidem secuti rerum
.Patriorum scriptorem Gregorium Urechie quondam su-
premi justitiae in hacce provincia praefecti; scilicet qui
singulari cura et sollicitudine consultis non solum nos-
15 tris sed etiam aliorum gentium scriptoribus initio et
progressus majorum nostrorum uberius evolvit ac deduxit
operae pretium esse natus, ne res gestas praeteritorum
temporum oblivioni tradendo, similes reputemur brutis
animalibus quibus natura usum rationis et loquelae
20 negavit. Et licet non defuerent praeter eum rerum molda-

1-2 Tit lul om. 3 Titlul om. 9 horum prementes

(Øers) vestigiis> eoruln nos quoque vestigiis [ultimul termen al
red. I, din care s-a tdiat numai prima silabd (ve-), a rdmas cu aceastd
intervenhie, in red. II] Dupd insistentes, ad. virorum suprim.
25 10 memoriae prodita (,sters)>a majoribus tradita
Dupcl sunt, ad. a majoribus eo suprim. 11 precipue (Fters )>
fidem 13 Dupd praefecti, ad. rnunere defuncti suprim.
17 lapsorum (ters ) > praeteritorum 20 nec (Fters) > et
licet non

427

www.dacoromanica.ro
 vicam scriptores, nikilominus ipse quoque de initiis,
incrementis subterque rerum nostrarum in se scribendi
sumpsit provinciam nam primordia .Principatus Mol-
daviae, prout sorgens repentinis imbribus intumescent;
6 lassimilavi potest, ut pote quae cito creverunt, eademque
f. 197 v° celeritate collapsae sunt. In haec multo studio inquirens,
laudatus ut super, author, ipse fatetur, dum dicit quod
non solum annales nostros, sed etiam vicinorum no[s]tro-
rum scriptores adiacit, quaerendaeve vitalis gratia, ne
10 secus vanorum verborum scriptor evadam, sed certitu-
dinis. Enim annales nostri ita compendiosi sunt, ut ne
res gestae Principum, qui rerum potebant, sufficienter
digestae consignatae reperiantur laceo (? ) res gestas
intra Provinciam ne ulterius progreditur, nisi ad
15 Petrum Woywodam Schiopul h.e. Claudum dictum, a
quo tempore nemo amplius scripsit. Nec mirandum, quia
scriptores nostri non habuerant unde libros colligerent;
et primi scriptores nulla scripta praevenerunt, ut pote
cum majores nostri instabiles loco et advenae fuerint,
20 litterarumque yudes fuerint. Et etiam quae scriptis consig-
narunt, haec pro ratione ejus temporis, plus ex fabulis
et narratis quae ab aliis acceperunt constant. Exteri
vero rerum scriptores uberius hoc argumentum tracta-
vere, qui erant ferventes et zelosi non solum sua sed
25 etiam aliena memoriae prodere. Eorum igitur narra-
tionibus plura ex nostris addendo, seriemque temporum

1 Dupd nihilominus, ad. amplius in hoc argumento versatus

suprim. primordiis (sters )> initiis 2 Dupd incrementis,
ad. et statu Moldaviae in quem hodie res nostr (sic! ) suprim.
30 Litera s din subterque este scrisd In alf. chir. (e) 4 intempes-
tivis (sters) > sorgens (?) repentinis ex[tumescent] > in[tu-
mescent] Dupd intumescent, ad. et subito decursu (?) eva-
nescens (f. 197 1,0) suprim. 6 Dupd sunt, ad. Haec investi-
gando ipso suprim. 7 dum dicit supralin. 8 sed supra-
35 /in. 11 Grafia Et (probabil, inceputul /ui Etenim), abando-
natd, se pare, pentru Enim 13 consignatae supralin. laceo
(?) lee/. incertd 15 Dupd Claudum, ad. dig suprim.
19 Dupd cum, ad. primi suprim. Dupd et, ad. mutabiles
suprim. 21 Grafie incertd: fabulis 25 Dupd prodere, ad.
40 His igitur extraneis suprim. (terminalia ult. cuv.: lecl. incertd)

428

www.dacoromanica.ro
 et annorum combinando, conflati sunt hi annales;
qui, si ex omni parte haud ita successerunt, puto
quod nullus sapiens vir vitio vertet. Et enim si de rebus
nostris oculis subjectis et nostra memoria gestis saepe
5 qui exactam narrationem ita 1 lnarrationem instituere ne-
f. 198 e quit pluraque adduntur, vel omittunt; qui id fieri possit,
in rebus ante nos pluribus secutis gestis, quo longa series
temporum penitus abumbravit. Ego autem id agam ut
nil iusi ut ab aliis consignato reperi ita tradam.
10 [SIMION DASCALUL] Post haec ego quoque, qui sum
unus ex peccatoribus, Simeon Dascal/ :magister:/ insis-
tendo aliorum vestigiis, suscepi in me hunc laborem;
praesentes relationes scribendi, in quibus continentur
cursus annorum, et vitae Principum illo praecipue
15 videns ductus motivo, quod scriptores nostri anti-
quiores, jam quidem excesserint ; et nemo sit qui
eorum abruptu filum continuare velit videntes igi-
tur quod hujus modi quod negligantur rerum gesta-
rum connotationes cogitavi ut non relinquerem opus
10 hoc imperfectum ; atque ne non mitterentur ea, quae
ab aliis incepta et perducta fuere, et continuo ordine,
usque ad Dominatum Basilii Principis ; idque ne alio-
rum gentium scriptores putet non penitus decessise
aut adeo rudes esse. Sed divino auspicio, propinquis
25 ea scribendo suscepimus, quae ab aliis redacta sunt.
Quopropter cogitando et pensitando, ut genuinum et
perfectum opus edatur collectis, perfectis, colla-
tisque exemplaribus originalibus ; etiam illud inveni
quod compilavit Urechiéus vornicus, et postquam illud
30 3 nullus supralin. Dupd si, ad. In suprim. si substit. (supralin. )
cu de 5 Dupd instituere, ad. conti (lecl. incertd ) suprim.
10 Cuvintul Post, precedat de: De caetero ego quoque suprim.
13 Dupd continentur, ad. annales suprim. 15 videns
supra/in. 18 Dupd modi, ad. notitiae suprim. 20 Cu-
35 vintul atque, precedat de: et suprins. non ad. interlin. Dupd
non, ad. ponerentur pone[-] suprim. 25 Sub redacta sunt,
interlin., cu car. chir.: kizmitu i insemnat (f. 198 '4/inter/in. 29-30)
26 Dupd quopropter, ad. pro oculis suprim. Dupd ut, ad.
veritatem .suprim. ,si substit. supralin. cu genuinum et 27 Cu-
40 vintul collectis, precedat de: collegi et combinavi (supra/in.: contuli)
exemplaria collatis suprim.

429

www.dacoromanica.ro
 perlegissem, deprehendi ejus relationes genuinus veritati
consentaneas esse, sed plus excerptum fuisse ex libris
extraneorum, quam ex nostris.// Et nonnisi res gestas
f. 198 v° latius et clarius enarrat sed signa, et constitutiones, aures
6 quae intra provinciam gestae sunt, non habet connotata
omnia ; quia potest fieri quod non scriverit de omnibus,
chronologus latinus. Et nostri annales non extendunt
narrationes, sed breviter scribunt omnia tamen ordine
connotat. Ouamvis Urekius superius scripsit quod
10 annales moldavici scribant usque sed Dominatum Petri
Claudi Principis et abinde, periverit, verum emi-
nendo (?) ego coadudando scriptores nostros, inveni
exemplaria, quae rem ab initio breviter continuo dedu-
cunt et ordine connotant usque ad Principatum Basilii.
15 Propterea ubi observavi, quod codex latinus abrumpat
seriem narrationis et annorum, supplevi ex nostris ea
quae probata adinveni suisque locis ad annales latinis
addidi quae omniaque suo loco demonstrabunt et
ita singula in ordinem redigendo, atque connotando,
20 ex omnibus codicibus unum complevimus, omnem cum
adhibentes ne aliquid relinquatur non commemoratum.

Prologus quem Urechius ex

codice latino retulit
Volunt aliqui Moldaviam nomine Scythiae insig-
25 nire, sed Scythia amplis continet limitibus, ac inse recipit
non solum nostram Regionem sed etiam Transylvaniam,
camporaque ultra Borysthenem, et majorem partem Polo-
niae. Quidam scriptores latini eam apellarunt Flachianz,
a Flaco Ronianorum Praefecto qui bellum gestit cum

30 1 Dupd deprehendi, ad. omnia vera supritn. genuinus su-

pralin. 4 et clarius supra/in. Dupd aures, ad. gestas in-
teriores suprim. 9 Dupd connotat, ad. (cu car. chir.) macar c[A]
11-12 eminendo kg. incertd 12 Dupd ego, ad. ex suprim.
Dupd coadudando, ad. exemplaria suprim. 13 breviter
35 continuo supralin. 13-14 Dupd deducunt, ad. con[-] suprim.
22 Prol[-] suprim., Proimion quod supritn.> Prologus quem
supra/in. 23 Dupd latino, ad. con[-] suprim.

430

www.dacoromanica.ro
 Scythis gestit in his provinciis, mutato postea nomine
Flachia in Vlachiam. Nos autem hoc nomen 1 lhoc nomen
1. 199 r° provinciae nostrae dare non possumus, sed Terrae Monta-
nicae, seu ita dictae V alachiae. Hi igitur scriptores latini
5 non distingarunt has duas provincias, et scribunt unum
fuisse Regnum et provinciam, sed nos invenimus quod
Moldavia posterius demo populati sit; et pius monta-
nenses, quamvis ab uno fonte originem habunt. Vide-
licet errando pastores Transylvanici ex ea parte quae
10 Marmatia vocatur in montibus pascendorum pecorum
gratia inciderunt in feram quae vocatur Bos urus, et
post multam insecutionem ejus per montes cum canibus,
eduxerunt eamdem ad Planitiem fluvii Moldawa. Ibi
cum etiam fera esset defatigata earn occiderunt, in loco
15 qui postquam habitari coepit Bourenii appellatum est.
Et insignia Moldaviae seu sigillum, capite uri insignita
sunt. Canis autem quae urum persecuta fuerat, et quae
appellabat Molda illico crepuit ; aqua tandem fluvius
Molda seu ut aliqui amant Moldava nuncupatus.Quemad-
20 modurn et Regioni a fluvio, postea nomen indictum fuit.

De lingua moldavorunt
Lingua quoque nostra e multis coaluit, et nostra
loquela cum confinibus commixta est, quamvis originem
a Roma ducimus, et romanum sermonem vitiaverimus,
25 pro ut uberio mentio fit in Prologo annalium Molda-
viae, quern hic non transcribimus. Sed ad hanc pro-
vinciam subseque tamquam ad liberum locum et desertum
plures ex confinibus regionibus confluixerunt, et ex horum
lingvis corrupta fuit nostra. Quam a Romanam seu
30 latinam accepimus, namquod latini panem nos pane,
carnem came, galinam gaina, mulierem mujere, femi-
15 postquam habitari coepit supralin. Dupd coepit, ad. modo
suprim. Bourenii in car. chir. 16 Cutrintul capite, pre-
cedat de: seu suprim. caput > capite 17 et supralin.
35 25 uberio supralin. Dupd uberio, ad. supralin. et Stycho
suprim. 26 Dupd Sed, ad. quia suprim. 29 Dupd lingvis,
ad. composita suprim. 30 Dupd latini, ad. carnem nos suprim.

431

www.dacoromanica.ro
f. 199 v° nam femeie, parentem parente// partem parte, nostrum
al nostru, et alia plurima ; et si attentius consideraremus
fere omnia vocabula latina intelligeremus. Pariter etiam
habenzus a gallis ut caval cal, a graecis straste stafad,
a polonis pragu prog, a serbis kracatyce, a turcis
5 in-am cäsitorl, et plura alia ex variis lingvis quae
omnia configurare non possumus. Unde apparel quod
quemadmodum Regio habitari coepit ab hominibus inquie-
tis, et absunt disciplina, ita nec leges nec constitutio
10 provinciae, super bonis moribus fundantque, sed omne
jus dicendo arbitrio superioris Principis relictus et ejus
voluntas quo lege fuit unde etiam tantum authoritatis
et fastigii coeperunt Principes, ut quidcumque ipse voluerit,
placent omnibus necesse est quin spectent an hoc cum
15 bono communi concordet vel non.

De prima Moldaviae devastatione

seu depopulatione reisipire
Invenitur quod hoc regnum ante nos jam ab aliis
inhabitatum fuerit civitates et castella hujus Regionis
20 noscunt esse operis Ausonii, in quibus legiones romanae
quae sidia agebant et plura hyberna elegerunt, dum
bellum contra Scythos et Sarmatos gererent saepe quoque
cum Bosnia et Romania, et ad persas transeundo. Sed
cum essent continuis devastationibus expositi, et exerci-
25 tibus hinc inde in hocce territorio conflingentibus contriti ;
quemadmodum remansa vestigia mostrant quae ubique
cernimus, ut pole tumuli magni et parvi, aggere muni-
menta ad Borystenem ad Pruthum, et in sylvis hinc
non ferentes ultra injurias dilapsi sunt et suos h<omi>nes
30 desemere.I1

2-4 A dn. marg.: N<ota> B< ene> [.] Obse< rvationes ? >
[Urmeazd in car. chir.:] De6<i> cumu-i voia domnului op sa,
[ad. le plaa suprim.; substit., supralin., cu cuvintul caut5.>] caute/
sã le placl tuturor, ori cu/ folos, ori cu paguba tarii 4 straste-
35 stafad in car. chir. 6 casitorl in car. chir. 11 dicendo
supralin. superioris supralin. Dupd et, ad. quidcumque su-
prim. 17 rasipire in car. chir. 24 Dupd expositi, ad. et conti[-]
suprim. 25 Adn. marg.: in terra continuis tumultibus obnoxia

432

www.dacoromanica.ro
f. 200 r° Descensio autem nostrorum
in hac provincia prout in
scriptis nostris et traditionibus
inveniturtaliter facta esse
5 narratur:
Post devastatam per tartaros hance provinciam,
incolisque ejus hac et illac dispersis accidit tractu tem-
poris quod pastores ex partibus Marmatiae pascentes
sua pecora in montibus hinc imo errando inciderint in
10 urum, quem persecuti per montes ad fluvium quendam
devenerunt ubi Planities et loca amoena rivis et fontibus
irrigua deprehendern ut ibidemque lassatam fuga praedarn
confonderunt, delectati postea locis his ulterius eadem
perlustramus cum vidissent a nemine inhabitata, ad suos
15 reduces populares continuo illos emigrandum in haecce
loca persuaserunt et cum venissent consederunt ad pedem
montium et fluvium quem a cane femella urum perse-
quente quae Molda vocitabant Moldavarn nuncuparunt.

2 in hac provincia supralin. 11 amoena supralin.

28 Critica textuall Si editarea literaturii romane vechi -- c. 911 433

www.dacoromanica.ro
 NOTA

Textul folosit !
Ld = ms lat. 115 de la B.A.R.S.R., Bucurqti

0 b s. In aparatul critic am consemnat cele citeva adnotäri marginale

ale traducatorului, variantele de traducere la care Ion Budai-Deleanu a
renuntat, precum si indicatii cu privire la unele particularitáti grafice !si la
titlurile omise,

www.dacoromanica.ro
 ANEXA III

MIRON COSTIN
R1, f. 1 e De neamul moldovenilor, din ce taxi au e0t
strAmo0i lor

Cap intii. De Italia

Toate lucrurile, dacci incep a sd spune din-ceputul
5 sdu, mai lesne sei infdleg. 5i neamul moldovenilor fiind
dintr-o tard carea sei chiamd Italia, de Italia p: de impd-
reitiia Rimului, a cdriiaimpardfii scaunul, oraml Rintul,
in dricul Italiei iaste, a pomeni intii ne trage rindul.
Tara Italiei, de aicea de la noi, iaste drept spre
10 1-p. 43719 De neamul... hotarale frantuzilor f. lipsil In T
1 Titlut e precedat de indicalia Cartea (Carte GPS1. 2) dintii
codd. Di B moldovenilor] Moldovii S1 ci B tad]
tali P. tar (inilial gam apoi corectat: tools) B 3 Cap 1 LN8
GIPBb1S1.2 De Italia (De Italiia b1S1.2) se aflii in codd. II dupci
15 cuvintul spune din rd. 4, iar codd. I am. 4 Toati B daca
LG, deaca I Incep a sà spune] sa. incep (saincepu G) a (a orn. B)
spune LGIPB incep] O. incep N8 din-ceputul Lb1, de
Inceputul GIP, din inceputul BN8 R1 S1.2 5 lesne] ales B
sa inteleg LIbl, sa. intelegu G Si neamul moldovenilor fiind]
20 Deci fiind si neamul moldovenilor N8 moldoveniloru G
fiindu L 6 dintru o LN8 GIS1,2 care GIS 1.2, cari B sa.
chiiama. B Italiia1,2 LPBb1 S1.2 del] di P de,,2] din
B de2] da G 6-7 de Italia si de Imparatiia Rimului orn. N8
Imparatia G 7 a] al b1 caria G, caruia PBR1 S1.2, cariia
25 codd. Imparatie N8R1S1.2, imparatiei A, imparatii codd.
scaonul b1, scaun P orasul] orasului LGIBS1.2, orasu<l) P
RImul] Rimului PS1.2 8 Italii GPB iasti B
iaste] toati P a pomeni (pomini B) Intli ne (ni B) trage (tragi
B) rindul (rindulu G) LGIPB, pentru care ne trage rindul a pomeni
30 Intli N8, iar codd. II orn. 9 Italiii P. Italii GB da G, di B
aice PB, aici N8GI da la G, di la PB derept A
9 p. 436/1 iaste drept spre apusul soarelui] drept (dreptu LIB)
spre (sprie G, spri B) apusul soarelui (soarilui B) iaste

435

www.dacoromanica.ro
 apusul soarelui, nu avz depdrtatd de fara noastrd, cd de
la Beligrad, carele ii tirn mai tofi c iaste pre Dundre,
unde cade apa Savei in Dundre, negufitorqte mergind,
iaste cale de 30 zile pind la Venefiia. I Venefiia iaste
pre pdmintul Italiei, care in statul sdu iaste intre nzdri,
ca ci Grefiia, adecd fdrile grecefli, cd dincoace, despre noi,
sci inchide cu o limbd de mare carea iasd din Marea
Albd. Venefianii zic acei limbi Colfo de Venetiia, adecd
limbd" sau grumazii de Venefie" ; sci zice cu alt nume
10 i Marea Adriaticum, marea de Adriia". lard mdrii din
(iaste] tot P) LN8 GIPB 1 a§ea b1 däpdrtata. G, del:di-tat S1,2,
diparte PB di PB O.] ca S1.2 1-2 di la PB2
2 Belgradul LI, Beligradul N8GPBb1 carele 11 §tim mai toti c6.
iaste om. N8 carile LB, care S1.2 carele 11] cari-1 P
15 tot (scris moivt ) B a] ca P este AR1, iasti B, iaste codd.
(cu exceplia ms. P) iaste] tot P pe LN8 IPS1.2, pa GB
Dunäri PB 3 undi PB cadi PB Savvei N8, Savii B
b1 S1.2 Dundri PB b1 nigutatore§te L, negutatore§te GIS1,
negut6tore$i PB, negutitore§te AS', negutitore$i R1, negotuto-
20 re§te b1 mergindu LGPB 4 este AR1, iaste b1S1.2 mid b1
iaste cale de 30 zile] cale (cali PB) de (di PB) treizeci (treizeci] la
(scris AA, care poate fi fi cifra 31, cu omisiunea indicatiei de numdr>
B, (...) LGI, iar P om.) de (de om. LGIPB) zile (zili P) iaste (iasti PB)
LN8 GIPB dzili b1 zile] de zile S1.2 pin-la P
25 Venetiia,] Vinetiia LPB 61 S2, Vinetie S1 Venetie GIA, Venetiiaj Vi-
netiia LPBS1.2, Venetie IA, Venetia G iasti P iaste] acmu
este A 5 pe I, pa G parnint<ubP Italiii GP, Ita-
lii B care om. codd. I In om. N8 iasti PB
intri P 6 Gretia G, Gretie S1.2, Gratiia PRI, Gretiia codd.
30 adica PB %Arne I b1, thrili PB cal ca S1, iar B om.
dincoaci B dispre LB, c16.spre G 7 sa Inchidi B di
PB de] despre b1 mare b1, mari PB care N8 AR', cari PB,
carea codd. iasa PBb1S1, iase LN8GIAS2, es6. R1 iasa]
tai P din G Mare P 8 Venetiianii N8, Vinetianii LPS1.2,
35 Veneteanii GI, vinietänii B, Venetienii A dzic b1, zicu P
aceii S1.2, acii B limbi] limbi de mare S1.2 Colfu AR1
b1 S1, Colf S2, Colfo LGIB, Cilfo (scris: 8+40) N8 di B
Vinetiia B, Venetiia b1, Venetia G, Vinetie LS1.2 adic6. B
8-9 acei limbi Colfo de Venetiia, adec6. limb6." sau grumazii de
40 Venetie" ; sä zice om. P 9 limba" GIB grumazii B, grumadzii
b1, grumazi S1.2, grumazu N8 di B Venetiia N8 Ibl, Vinetiia
LB, Venetia G, Vinetie S1,2 sa dzice b1, sã zici B cu] §.1 cu
L altu N8GB numi B 10 Marea] Mlrii PB Adriate-
cum P, Adritecum B, Adreaticum R1, Adreiticum N8, Adriaticum
45 codd. mare PS1.2 marea de Adriia om. N8 di B
Adria Gb1S2, Adrie L, Atriia P lar N8GIPB
maerii b1 din] de B, di PS'

436

www.dacoromanica.ro
 carea iasd limba aceia ii zic latinii Marea Mediteraneum,
adecd marea din mijlocul pdnzintului" ; lurch, grecii
si noi zicem Marea Alba. Lard despre ceialaltd parte,
despre apus, izbucneste iard din ceea Mare Albd un
5 unghiu de mare, insd nu cu atita lungime cum iaste
limba ceastalaltd despre noi. 5i, pre celalalt unghiu.
dincolea, iaste Ianua, noi zicem enovezii. Insd dintr-aceste
imbe limbi lath Italia, in dricul pdmintului, spre
f. 1 v° miazd-noapte, de acolo pind la hotardle 1 lfranfuzilor.

R1, f. 17
v° 10 Cap al cincile. De cetatile
tarilor acestora
Aicea ne trage rindul a pomeni de celdfile fdrilor
1 care GIPS1.2, cari B iase LN8GIS1,2 aceia] aicea N8
dzic b1, zicu LG Mare S1.2 Mediteraneum GI, Me-
15 deteraneum LR1, Mideteraneum N8, Medeteranium PBA, Medete-
raniut b1S1.2 2 adica PB mare PS1.2 den LP, din
G grecei P 3 zicem] ii dzicem b1, ii zicem N8P, iar GI
om Mare PI21, Marea codd. Iar N8GIPB b1 despre]
dispre LB, daspre G ceialanta. P, ceelaltd G, celálalta B
20 parti B 4 despre] dispre PB, spre L, de R1, despre codd.
izbucnesti PB iar N8GIPBS1.2 iara] iarasi 61 din G
ceeas L, aceeas S1.2 Marea B 5 ungheiu P. uchiu L
di P mare b1, mari B cu om. A atitea R1, atita
codd. lungimi PB este AR1, iasti PB, iaste codd.
25 6 limba 61 ceastalalta GI, aceastalaltä L, cestalanth P
ceastalalta] aceasta lata N8 dispre LB, daspre G celálalt B
7 dencolea G, dincolo NB dincolea] di cole P este
AR1, iasti B, iaste codd. Ianuia B, Enuia b1, Ianea N8
noi] noi ii 61 dzicem 61, zicim B ianovezii LN8, iano-
30 vedzii GI, ianovizii B, ianovit< i > P, enovezii AR1, enovedzii b1
dintre acestea L, dintru aceste N8, dentre aceste G, dintre aceste I,
dintr-acestea b1S1.2 8 imbe LB imbe] in osebi (fost imbe,
apoi corectat, se pare de altcineva G) GI, amindok N8, intre R1,
jar P om. limbe B, limbile N8 iasa. Bb1, iase LN8GIA
35 iasa] este R1, esi in S1.2 Italiia LN8IPBb1S1.2 in] si in
LGIPB 9 miiaza-noapte N8, amiaza-noapte I, amiiazi-noapti
B, miiadza-noapte 61 miaza-noapte] amezazi P de acolo]
dincolo LN8IB, dencolo G hotarM< e> P, hotarali B
frantozului LN8GIPB, frantozilor A, frantudzilor b1 10 al c-
40 cile] 5 S1 Titlul (De cetätile...) omis in rnss.; reconstituit dupd
pasajul corespunzdtor al printei fraze a capitoltdui (vezi rd. 12p.
43811). Cf titlurile celorlalte capitole. 12 tragi T di T
12-p. 43811 tarilor acestora] acestor tari b1

437

www.dacoromanica.ro
 acestora, cite sint acmu si in Bugeac, si aicea la noi in
lard, si de PM ce stau, si allele niiruite, cit de-abiia sit
cunosc cei au fost ceteiti, si cite sint in tara Munteneascei.
Mai nevoe iaste a scrie de dinseile, de cine ar fi feicute,
5 cii cit am nevoit si cit am cercat see stiu ceva, de ce neam
fiicute sint, un cuvint, o pomenire n-am putut afla cu
mare jale. 5i oricum, si cum intr-alt chip a fi nu poate,
numai ce sint fdcute de dachii cei vechi. Ca, intii, Cetatea
Albd mai inainte de Traian au fost, al Avgust Chesariul,11
1. 18 r° 10 care imparat a Rimului acmu trimitea si el boiarii cei
gresiti la inchisoare, cum zic turcii: surgun, la Cetatea
Alba, unde si pre un dascal, anume Publius Ovidius,
l-au trimis pentru ni§te stihuri de dragoste ce scrisesd
acel dascal, de indemnasd Rimul la curvie, carele au
15 fi, murit in C etatea Albd. 5i o baltd ce iaste acolo, Vidovul,
pre numele acelui Ovidius iaste.
5i agt si acestelalte ceteiti, cum iaste Suceava,
Neamtul, Hotinul, Tighinea; insd pinzile la toate ceteitile

1 sint A acum S1.2 Bugiac b1, Bugeag S1.2 aice

20 T 2 de-abia A, de abiia b1, de-aibiia T 2-3 sä cunoscu
b1T 3 c-au b1 sint A, sintu T In] §i In A
4 Mai] Mare A, Mai cu S1.2 nevoia b1 névoe T
este R1, iasti T, iaste codd. dinsele b1S1.2 5 cal i T
am1] rn-am S1.2 i om. A clt2 orn. b1 6 shit
25 T acute sint] sint acute b1S1.2 7 mare A jele Abl,
pie T orcum A 8 ci T shit AT dachii] dom-
nii S2 Cetate T 9 mai inainte] mainte A Traiian
b1 Traian] Traian inpäratul A 10 care om. S1.2 a] al S1.2
acmu om. S1.2T trimetea S1.2, trimeti T *i el om.
30 A bocrii R1AT, boiarii b1S1.2 11 cum] precum S1.2
dzic 131 Cetate b1T 12 pe T Poblnus R.1, Publius
codd. 13 ni§ti T ci T scrisese Ab1S2, scrises5. T
14 indemnase Ab1 carile T, care A 15 Cetate 131,
Ce[ta]te T ci T este A111, iasti T, iaste codd. 16 pe b1
35 numile T acelue T 17 wa SIT a.a i om.
b1 acestealalte b1S1.2, acestealante T cet54i Ab1S1.2, iar
Ri om. cum] aOjderea cum b1 este AR1, iasti T, iaste
codd. Soeava b1 18 Tighine T Ina Abl, ins< 6> TOT,
ins S1.2 pinzele. A, pindzile b1, plriz5. S1.2

438

www.dacoromanica.ro
 caestea, cele cu al doilea rind, de domni sint adaosd, cum
sii poate vedea, cd toate au pima', p*, indoite sint, cele
mai vechi mai mici sint, fi ca niste cagele, adecd turnuri,
au fost, firecum i tocmite. Ceara la turnul cetafii Sucevii
5 despre amiiazdzi, unde scrie sus di iaste tocmit de Ieri-
miia vodd, 0: la poarta celdtii vei afla numele lui Despot
vodd, care slove pre lingd buor le-am cetit eu singur.
.i, agt de pre Cetatea Albd luom dovadd cd aceea
cetate cu mult mai inainte au fost de Traian, poate fi
10 cestelalte de rimleni, dupd ce i-au desailecat Traian
aicea. Din cestea doad neamuri, al treile sd le fie fdcut
nu incape, fdrd una, cum am infdles de cetatea Sorocii,
sd fie fdcutd de un Petru vodd, de care lucru mult ma
mir cd Urechie vornicul nu pomene,ste.

15 1 aceste T cele S1.2, cela Ab1T, ci R1 al doile b1T

domnii S1.2T sint AT adaose AS2 2 se poate R1,
se pot Ab1S1.2T vide T pindze b1, pinze A slut
AT 3 sint b1S1,2 nisti T castele AS1.2, castele b1T,
castile R1 adice. T adece] adea ca niste S1.2
20 4 Sucevei A 5 dispre T amiazezi AS1.2, amiadzedzi b1,
amiiadzedzi T ce] cum A este AR1T, iaste codd.
5-6 Irimia A, lerimie b1, leremiia S1,2 6 vode] voevoda b1
poarte R1, poarta codd. vii T numile T Des-
pot A, Dispot R1b1S1.2T 7 care b1 pe S2, pi T bull-
25 A, buor b1S1.2T, bour R1 singur Ab1T, singur R1S1.2
8 asea Ab1T, de pre] despre S1.2, dispre T Cetate b1T,
luem A, luolm S1.2 acee T 9 cu mult mai Ina-
inte au fost de Traian] au fost cu mult mainte de Traian A
nainte b1 au fost de Traian] de Traian au fost 51 di T Traiian
30 b1 poate] pot A fi] fi ce. S1.2 10 acestelalte S1.2,
cestelante T de rimleni] or (fast ori S2) fi de rimleni S1.2
ci T i-au] au S1.2T discalecat T Traiian b1
11 aice S1.2 ceste AS1.2 doae. A, iar codd. om.
al treilea S1.2, al triilea T fie] hie A 12 'inteles
35 Abl, Intälease. (scris: 4,trintrk) T cetate b1
Sucevii 4*>. Sorocii S2 13 fie] hie A Petru AbILT
de2 om. A care 61, carele S1.2, carile T lucrul T
mult om. V 14 mer T Ureche A, Urechea b1
nu pominesti T

www.dacoromanica.ro
 NOTA :

Textele folosite sint:

a) din redactia de 5 capitole:
L = ms. rom. 353
580
I G=
= OA ll
2715 de la B.A.R.S.R., Bucuresti
B= 401
N8 = ms. 1664 de la Arhivele Statului Iasi (pentru cap. I)
P = ms. rom. 1 de la Biblioteca Nationala Paris, dupg micro-
filmul existent la Biblioteca Centrall de Stat, Bucuresti
b) din redactia de 7 capitole:
A = ms. lui Pseudo-Axinte Uricariul (in repro ducerea lui
C. Giurescu, din MCDNM)
RI = ms. 1/1924 de la Biblioteca centrala universitara Cluj,
fondul G. Sion (text de baza)
bi = ms. rom. 1298
SI ,... ms. 104 1 de la B.A.R.S.R., Bucuresti
S2 = ms. 2305
T = ms. V-2 de la Biblioteca centrala universitara M. Emi-
nescu"-Ia0

Atte preseurtiri :

codd. I ---= consensul mss. LGIPB §i (la cap. I) N8.

codd. II . consensul mss. AR1b1S',2 T.

440

www.dacoromanica.ro
 LISTA SCHEMELOR SI A STEMELOR

1. Extensiunea si incadrarea" cronicii lui Grigore Ureche in copiile manus-

crise conservate (intre p. 54 si 55).
2. Sterna manuscriselor cronicii lui Gr. Ureche (intre p. 148 si 149).
3. Sucesiunea capitolelor din preambulul cronicii lui Gr. Ureche in princi-
palele manuscrise (intre p. 170 si 171*.
4. Dislocarea de text in manuscrisele P, B, G, I (M. Costin) (1ntre p. 220
si 221).
5. Succesiunea copistilor si interventiile lui Ion Neculce in elaborarea ros.
N (intre p. 254 si 255).
6. Filiatia versiunilor scrierii lui Miron Costin De neamul moldovenilor (intre
p. 282 si 283).

Noti

Atragern atentia cititorului asupra unor corectiuni pe care va trebui

sä le fac 5. la stema manuscriselor cronicii lui Gr. Ureche (intre p. 148-149):
In los de se va citi
(la Sz) DacAlul Dascalul
(la Sz') defectuas5. defectuoasä
(la L'n) 1880 1900 1900-1916
(la ms. 169) w
(la Legenda) Lo 1.01

Nu Inregistarn aici fragmentele de steme din capitolele consacrate

diferitelor familii, rarnuri, subrarnuri sau grupuri de manuscrise.

441

www.dacoromanica.ro
 La sterna de la p. 212, indicatia [1713] T. Rom." se va deplasa
de pe linia x3N8, lingl x3".
La sterna versiunilor scrierii lui Miron Costin, De neamul moldovenilor
(Intro p. 282-283), la DEPOZITE, se va anula rns. A din seria rnss. pier-
dute §i se va aclAuga: A = Bibl. publici de Stat M.E. Saltikov-Scedrin",
Leningrad.

www.dacoromanica.ro
 INDICE

a) Nume proprii de persoanel

(autori, copiti, demnitari, personaje istorice etc.)
Adim Sigismund 353, 355, 356
Albreht, vezi loan Albert Iagellon
Alexandru (AlexAndrel) (domnitor) 93,
101, 103, 104, 108, 111, 197
Alexandru cel Bun (sau cel Bätrin) 74,
111
Alexandru Machidon 209
Andrieu J. 20, 36
Andronic Coste 111
Anna (tarin5.) 270
Antenor 298
A postol (ms. sl. din 1519) 223; (ver-
siuni românesti din sec. XVII) 360
Aristofan 36
Aron vod5. 12, 98, 156, 157, 171, 178,
248, 401, 404
Asachi Gheorghe 86
Asan F. 40
Athanasie (episcop) 228, 238, 239
August (rege polonez) 271
August (impärat roman) 438
Avalle, D'Arco Silvio 36
Avgust Chesariul, vezi August (im-
pärat roman)
Avram Andrei 40, 346
Avram M. 40
Axinte Uricariul 38, 50, 51, 50 -70, 71,
79, 85, 91, 105, 107, 109, 119-123,
127, 128, 132, 139, 141, 142, 145,
147, 165-175, 178, 179, 181, 190-
192, 197, 227, 288, 296, 314, 315,
380, 396, 426
Backmann Reinhold 10, 39, 42
Baiazid al II-lea 95
Bailey Cyril 23
Bak6 Géza 352, 355
Balan Teodor 245-247
Balasache Dumitrasco 245-247
Bals (familie) 247

1 In seria alfabeticã a numelor de persoane am inclus si operele anonime,

precum si operele al ad-or autor nu e precizat in context. Numele autorilor
si al copistilor, respectiv titlurile de opere anonime, arora li s-a acordat
o atentie deosebitä, au fost culese cu caractere aldine. Paginile cuprinzind
paragrafefe de baz5, referitoare la asemenea autori, copisti sau opere au
fost indicate prin cifre cursive.
443

www.dacoromanica.ro
 Bals Iordache 246, 247 Buhlescul Vasile 245-247
Bals Safta (cAsIt. Ruset) 247 Buhus (familie) 388
Bandini Marco (misionar catolic) 361 Buhus Neculai 162, 284
Bandinus, vezi Bandini Bulat Virgil 89, 187
Barbi Michele 22 Bulaxovskyj L.A. 325
BarboricA Elena 12 Bulgar Gh. 40
Birczi Gdza 189, 352 Buxltab B. J. 43
Basilius, vezi Lupu Vasile Byck J. 32, 40
Balcescu Nicolae 43
Bédier Joseph 10, 11, 22, 27, 28, 34, Calistru (egum en) 215
46, 361 Camariano Ariadna 14
Bejan D. 49 Camariano Nestor 14
Benkö Lorind 352 Canarau Const. 94
Berr Ar Jo lin 352 Candrea I.A. 182, 288
Bezpal'ko O.S. 325 Canfora Luciano 24, 36
Bianu I. 10, 42, 248 Canta Ioan (postelnic) 94
Bidez J. 10, 39, 42 Canta Ioan (spAtar) 211, 214, 215,
Bielski J. 193, 251, 401 218, 220, 233 - 235, 250 - 251, 283,
Birt Theodor 36 303, 370, 373
Bilschii, vezi Bielski Cantacuzinii 252
BirlAdeanul (logofIt) 122 Cantacuzino Const. (stolnicul) 96, 97,
Blass Friedrich 36 101, 107, 117, 122, 133, 135, 159,
Bléc ly Gdza 355 161, 163 - 164, 166, 168, 173, 260
Bogdan II (domnitor) 108, 111 Cantacuzino Iordache (vel vornic) 215
Bogdan III (sau cel Orb) (domnitor) Cantacuzino Serban 122
133, 135 Cantacuzino $tefan 261
Bogdan loan 10, 12, 111, 151, 180 Cantacuzino Toderascu 159, 405
Boj6uk M.K. 325 Cantacuzino Toma 266
Bonfini (Bonfin) 401 Cantemir Antioh (domnitor) 12, 259
BorcilA Mircea 353-354 260, 261, 265, 266
Boroianu Constantin 260, 263, 265, 274 Cantemir Antioh (fiul lui Dimitrie) 267
Bossuat R. 28 Cantemir Constantin (domnitor) 161, 261
Bowers Fredson 24, 381, 390 Canternir Constantin (fiul lui Dimi-
Brincoveanu Const. 122, 247, 261 trie) 267
Brunel Clovis 28 Cantemir Dimitrie 57, 161, 164, 170,
Buchner Karl 37 173, 227, 246, 256, 261, 262,
Budai-Deleanu Ion 9, 34, 50, 55, 86, 265-268, 274, 276, 313, 35i
Cantemir Matei 267
90-94, 100-104, 107, 194, 397,
Cantemir Serban 267
398, 427-434 Cantemirestii 161
BuhAescul Stefan 247 Capidan Th. 354

444

www.dacoromanica.ro
 Caracas R. 10
Cardas Gheorghe 10, 50, 53, 83, 87-90,
94, 161, 181, 185, 192, 385
Carp Ilie 215, 250, 251
Cartojan N. 10, 42, 49, 160, 201, 252,
259
Castellani Arrigo 27, 28
Catargiul Ilie 268
Cazacu 8. 12
Cazimir Petrache 72, 177
CAplescu C. 40
Chiari Alberto 10, 21, 30, 33
Chitimia I. C. 11, 49, 32, 152, 153,
155-158, 160, 174, 180, 182, 187,
191, 193, 198, 201, 252, 268, 274,
305
Cioculescu S. 252
CiorAnescu Al. 86
Clark Albert Curtis 23-25, 100, 139,
389, 390
Claudus Petrus, vezi Petru Schiopul
Cociu Mircea 385
Coculesco P.S. 23
Codicele V oronefean 175
Coens Maurice 25
Collomp Paul 11, 23, 24, 30, 35
Constans L.A. 23
Constantin DascAlul 210
Constantin Nicolae, vezi Mavrocordat
Nicolae
Constantiniu Florin 12
Contini Gianfranco 11, 23, 28, 34, 39
Costache Gavril 161
Costache Teodor 136
Costachi GavrilitA Lupul 266
CostAchescu M. 215
Costin Miron 9, 11, 13, 19, 21, 22, 24, 25,
27-29, 30 -42, 44, 46, 57, 58, 71-75,
85, 88, 89, 127-130, 136, 137, 146-
149, 156, 157, 161-167, 170, 171, 173,
www.dacoromanica.ro
175, 177, 178, 199 -256, 257-258,
275, 276, 279, 280, 281 -305, 310,
311, 313, 342-345, 349, 350, 365,
369-373, 374, 376, 377, 379-382,
387 -398, 435 - 440, 441
Costin Nicolae 13, 14, 19, 29, 70, 75,
76, 80 - 83, 84, 85, 100, 128 - 130,
136, 137, 142, 144- 146, 148, 149,
164, 173, 176, 177, 202, 203, 206-
211, 214, 219, 220, 227, 228, 231,
233, 237- 243, 277, 281-283, 285,
297, 310, 311, 342-344, 349, 350,
366, 368-370, 373, 374, 388
Costin Velicico 161
Costinestii 75, 161, 281
Coteanu I. 10, 40, 43
Coulon Victor 36
Craciun I. 14
Cretu Grigore 50, 53, 83, 87, 89, 90,
101, 147, 148, 175, 181, 185
Cretulescu Matei 211, 212
Cronica Balenilor 58, 254
Cronica buhuFeascd, vezi Letopiseful
anonim al Moldovei (1661 -1729)
Cronica buhuleascd-racovifeand, vezi Le-
topiseful anonim al Moldovei (1661 -
1729 )
Cronica racovifeand, vezi Letopiseful
anonim al Moldovei (1661 -1729 )
CsUry Balint 352
CurticApeanu Doina 32
Dabija Eustratie (Istratie) vodA 12,
252, 259, 264
Dain Alphonse 11, 21, 22, 24, 25, 30,
35, 37, 390
DAnAilA I. 11, 40, 43
Deboveanu-MalAescu Elena 189
Dejna K. 325, 329
Delatte A. 42
Demdny Lud. 32
445
Densusianu Aron 151, 152 Galdi L. 201
Densusianu Ovid 218-220, 225 lffy M6zes 352, 355, 356, 384
Despot voa. 142, 148, 153, 155, 366, 439 Ganz Peter F. 36
Dezs6 Lasz16 11, 325, 326 Ghelasie (ieromonah) 85
Diaconescu Traian S. 49 Gheorgachi (logofät) 87
Diaconovich C. 89 Gheorghie (logofetel) 211, 212
Diculescu Ioan 234, 249 Gherman P. 354
Dimitrescu Fl. 40 Ghetie Ion 94, 284
Dion Cassius 401 Ghibänescu Gh. 72, 237, 238
Domokos Pal Peter 362 Ghica Grigore II 246, 257, 269-272,
Dosoftei 209, 329 274, 276, 279
Drachmann A. B. 42 Giurescu Constantin 10, 12, 13, 21,
Drago§ vodá 49, 178, 401 25-27, 31, 41, 52-56 60, 69, 75-78,
Dragan L. 49 80, 83, 84, 90, 99-101, 105, 107,
Draganu Nicolae 40 109, 110, 129-132, 138, 142, 145,
Drimba Vladimir 352 149-151, 153, 159, 161, 168, 173,
Duca Constantin (domnitor) 260, 264, 175, 176, 181-185, 187, 192, 196,
265, 275 201, 203, 204, 207, 211, 212, 219,
Duca Gheorghe (domnitor) 252, 253 221, 222, 227, 236, 237, 242-244,
Dumitrescu Elena 246, 384 248, 252, 253, 262, 281, 286-288,
Dumitru Cintaretu Bucuresteanu 230 290-291, 293, 295-297, 302, 315,
Duninger Josef 22 368, 380, 389, 391, 393, 404, 416, 440
Giurescu C. Constantin 12, 14, 27, 31,
Eixenbaum B.M. 43 41, 45, 52, 53, 72, 74, 90, 101, 109,
Engel Johann Christian 86, 90, 91 151, 152, 154, 168, 181-185, 196,
Erbse Hartmut 36
211, 218-220, 225, 252, 391, 392
Eustratie (Istratie) Logofatul 10, 12,
153, 161-165, 175, 180, 284 Gligoras sin Vasilie Uricariul 72, 136,
140
Faider Paul 20 Gombos Viorica 384
Faral Edmond 30 Górski Konrad 36, 42, 43
Faure R. 29 Gradea Pia 353
Fischer I. 40 Grat Felix 23
Flacus (Flac, Flah...) 407, 420, 430 Gratiani Gaspar (domnitor) 230
Flower Barbara 24
Greg W.W. 24, 29, 35, 381, 390
Fotino Dionisie 85
Fourquet Jean 11, 22, 27, 36 Gregorian Mihail C. 163, 353
Frank Istvan 28 Grigoras N. 183
Fränkel Hermann 36 Grilunin A.L. 43
Froger Jacques 29 Guagnini (Gwagnin) Al. 156, 157, 181
Fugariu Florea 93 Gudzij N.K. 43

446

www.dacoromanica.ro
 Ham E.B. 28, 36 Koglniceanu Mihail 31, 43, 49, 51,
Hasdeu B.P. 151, 152, 329 55, 150, 153, 157, 181, 182, 206,
Havet Louis 12, 20, 25, 35, 36, 42 235, 250, 256, 259, 286
Head lam Walter 36 Kotkov S. J. 32
Heilmann L. 36 Kretzulescu Em. E. 245
Hertz Martin 22 Krupenski A. (copist) 230
Hodos E. 353 Kuraszkiewicz Wiadislaw 42
Hubschmied J. 354
Lachmann K. 21-22, 23, 28, 29
latco (prislcar) 155, 423, 424 Lai de l'Ombre 22 - 23
Dias voda 93, 101, 111, 197 Langmantel R. 49
Ilies Aurora 14, 86, 246, 247, 384 Laslau (crai) 155, 414-418, 420, 421
Ilschi Iordache 136 Laurian August Treb. 43
Imhof Max 37 Lavrentie (ieromonah) 211, 213, 215
loan Albert Iagellon (rege polonez) 117 Lapusneanu Alexandru 130, 142
loan Botezatorul 72 Läudat I. D. 49, 83, 161, 180, 187,
loanid G. 181, 182 242, 259
Iordache Toader, vezi Cantacuzino Lecca Octav-George 246
Toderascu Lecoy Felix 22
lordachi (stolnic) 247 Legenda Mandstirii Argef 38
Iordan Iorgu 13, 57, 164, 245, 252, Letopiseful anonim al Modovei (cronica
254-256, 258, 277, 280, 343, 345, slavo-romana) 111
349, 355, 356 Letopiseful anonim al Moldovei (1661-
lorga Nicolae 12, 49, 71, 91, 151, 201, 1709) 259
237-239, 242, 252, 259, 265, 272, Letopisetul anonim al Moldovei (1661 -
273, 276 1729) 19, 29, 229-230, 241 247,
Iosaf (monah) 229, 238, 239, 243, 298 252-262, 274, 275, 277, 297, 388
Ipsilanti Constantin (domnitor) 128
Letopiseful de la Bistrifa 111
Irigoin Jean 27
Istrate G. 183 Letopiseful cantacuzinesc 30, 85, 254
Istratie Logofatul, vezi Eustratie Lo- Letopisetul Tdrii Muntene,sti 247
gofatul Liciniu din Monembasia 266
Ivascu George 12, 49, 201, 242, 252 Livius Titus 297-298
Lixaëev D.S. 12, 21, 34-36, 43
Kannisto Artturi 352 Loboda voda 157
Kantorowicz Hermann 35 Lärinczy Eva, B. 352, 353
Kayser Wolfgang 36 Luca (vistiernic) 266
Knjazevskaja O.A. 43 Luca Ioasaf 28, 234, 249, 256, 263-
Kobyljans'kyj B.V. 325 265, 277, 311, 356
Kogalniceanu Enache 56 Lükô Gabor 351, 353, 355

447

www.dacoromanica.ro
Lupescu Radu 56, 60, 65, 69, 71, 79, Miorifa 38
84, 97, 118 - 122, 125, 126, 131, Mircea Ion-Radu 32
132, 138, 141, 142, 148, 159, 177, Miron (copist) 230
178, 192, 194, 210, 367, 368 Misail Calugarul 10, 38, 50-52, 55,
Lupu Vasile 155-157, 177, 316, 405, 56, 59, 70-79, 81-83, 91, 100,
406, 429, 430 107, 119, 120, 145-147, 149, 161--
166, 170, 173, 174, 179, 190-192,
Maas Paul 12, 22, 24, 28, 30, 34, 35, 194, 197, 284, 314, 315, 369, 395,
39, 42, 69, 70, 190, 390 409-410, 416-417, 424, 425, 426
Maissen Augustin 187, 305 Mitre Gheorghita. (vistiernic) 268
Malcociu Nichifor (copist) 232, 248 Mitu Mihai 86
Maretti Enrico 29 Moghila 164
Marichal Robert 29, 36 Moisil Fl. 10
Marouzeau J. 23, 36 Morize André 35
Marta Mihai 385 Muller Iwan 36
Martens Gunter 36 Munteanu Romul 93
Martin Aurel 385 Muste Nicolae 242
Martinelli Nello 24
Marton Gyula 351-353, 355, 356 Nastase Gh. I. 361
Masai François 13, 25, 30, 42 Neamtu D. S. 187, 305
Matei Horia C. 12 Ne6a.eva V.S. 36, 43
Mavrocordat Alexandru 271, 272 Neculce Ion 13, 19, 28, 29, 57, 161,
Mavrocordat Constantin (Nicolae) 214, 164, 170, 173, 203, 211, 214, 218,
246, 257, 265, 270-273, 276, 278, 220, 225, 233-234, 244, 245, 247,
279 249-281, 297, 302, 311, 313, 335,
Mavrocordat Ioan Nicolae 136, 245, 342-363, 370, 373, 381-382, 388,
246, 252, 263-265, 271-273 397, 441
Mavrocordat Nicolae (Alexandru) 56- Newald Richard 22
60, 122, 127, 135, 178, 210, 213, Nicolae Dascálul 231, 248
242, 265, 266, 268, 271, 272, 274, Nicolaiasa G. 10
275, 281, 367, 401 Nicolescu Nicolae C. 12
Mayer Bruno 36 Nita Sorin 30
Mälinescu I. 235, 250 Nordfelt A. 27
Mazäreanul Vartolomei 214, 215, 250,
251, 370 Oana loan 93
Melchisedek (episcop) 239 Onu Liviu 11-14, 49, 54, 58, 59,
Miclesc Ioan 232 62 68, 70, 77 - 79, 87, 89, 100 ,
Mihaill Gh. 32, 180, 384 107, 124, 127, 129- 134, 1 37, 139 -
Mihu Copilul 38 141, 143 - 145, 157, 162, 163, 168.
Mikecs László 352, 361 172, 183, 185 - 187, 188, 197, 201,
Minea Ilie 180, 188 203.- 205, 211, 213, 215, 216, 220,

448

www.dacoromanica.ro
 222, 223, 225, 229, 230, 232, 235, Petrisor Marin 354
238, 241, 243, 252, 253, 296, 304- Petrovici Emil 180
305, 316, 317, 322, 334, 336, 338, Petru voda. 439
339, 360, 367, 368, 370 Petru Alexievici (tar) 270
Oprea (armas) 98 Petru Cazacul (domnitor) 156
Oprisanu C. 49 Petru I cel Mare (tar) 269
Oräsanu $tefan 31, 151 Petru $chiopul 74-75, 149, 157, 233,
Ovidius Publius 294, 438 404, 406, 428, 430
Philippide Al. 351, 353, 354
Pal, Iosif Petru 1VI. 352, 355 Piasecki 298
Panaitescu P.P. 10, 13, 15, 21, 27, Pichard Louis 36
30-32, 35, 37, 38, 41, 45, 49, 52, Pickford Cedric E. 27
53, 56-58, 60, 62, 73, 74, 77, 81, Picot Emile 181, 182
82, 90, 95-101, 109-111, 113-117, Piru Al. 86, 252
124, 129, 132, 138-140, 142, 145, Plutarhus 297
149, 151-157, 161, 163, 168, 174, Pogor Vasile 230
180-185, 188, 190-194, 196, 197, Pop Augustin Z. N. 250
201-205, 207, 210, 211, 219-221, Popa Marcel D. 12
223, 225, 227, 229-231, 233, 236, Popescu Radu 58, 85
238, 240, 241, 244, 248, 249, 265, Popescu Radu Sp. 354
266, 282, 284-295, 296, 300, 302, Popovici I.N. 181, 182
304, 326, 330-334, 336-338, 342, Proxorov E.I. 43
343, 345, 368, 380, 389, 391-396, 426 Psallirea Scheiand 182, 288
Pan'kevy6 I. 325 Pseudo-Axinte Uricariul 206, 440
Papahagi Tache 354 Pseudo-Dub*u 71, 76
Papiu Ilarianu, A. 91 Pseudo-Nicolae Muste 242
Pascu Giorge 180 Puscariu Sextil 354
Pascu $t. 86, 91
Pasqua li Giorgio 14, 22, 24, 25, 34, 36 Quentin Henri 22, 23, 29
Paszkowski M. 156, 191, 251, 401
Pascotschii Martin, vezi Paszkowski M. Racovita Ionita (comis) 88, 135, 163
Pavel Ioan (gramatic) 136 Racovita Mihai (domnitor) 72, 260,
Pavliuc Nicolae 14, 324, 325, 329, 384 261, 266, 268, 269, 275
Patrasco (logofat) 122 Radulescu Gheorghe 12
Patrascan (logofat) 122 Ramneantu Petru 351, 361, 362
Patrut loan 325, 328, 329, 330, 353 Robciuc I. 325, 328 .

Peeters Felix 14, 21, 23 Rolando furios [de L. Ariosto] 86

Peplowski Franciszek 42 Rogues Mario 22, 23, 42, 389
Pervain Iosif 86 Roset Nicolae 210
Petre Ioan $t. 13, 14, 82, 231, 233 Rosetti Alexandru 12-14, 40, 201,
Petriceicu (domnitor) 260 322, 325, 328, 330, 346, 354, 362.

449

www.dacoromanica.ro
Rosetti Radu 351, 355 Stanislav (crai) 416
Rudler Gustave 35 St1rce Stefan 137, 140
Ruset Vasile 247 Stoianovici L. 10
Russo Carlo Ferdinando 36 Stoide C.A. 252, 259
Russo Demostene 14, 25, 30, 35, 37, Strich Fritz 42
39, 42, 45 Sturdze Ion 268
Rusu Val. 354 Sturdze Sandul 245-246, 247, 266
Sturza, vezi Sturdze
Sacerdoteanu Aurelian 31-32 Sutul Mihai (domnitor) 128
Samijlenko S.P. 325 Szabd T. Attila 352, 356
Savva (ieromonah) 227-230, 237-243
Sbiera I.G. 89 Sapcaliu Lucia 384
Schiopul, vezi Petru Schiopul Schiopul, vezi Petru Schiopul
SchrOder Werner 36 Stefan cel Mare 74, 84, 86, 90, 100,
Seiffert Hans Werner 14, 28, 36, 39, 42 132, 133, 135, 186, 194
Severyns A. 42 Stefanit1 voclA 177
Sfierciovschii 188, 315 SteanitS, (paharnic), vezi Cantacuzino
Sfirlea Lidia 252 Stefan
Shakespeare 24, 33 Strempel G. 10, 11, 72, 227
Shepard William P. 29
Siemeilsky Joseph 42 TalpAltin, vezi Toppeltin
Simion DascAlul 10, 12, 14, 28, 33, 37, Taranenko, I. J. 325
50-52, 54, 55, 59, 62, 75, 80, 86- Tarnovetchii 187, 315
88, 91, 100, 107, 138, 142, 147-150 Tarnovski (hatman) 82
151-174, 175-179, 181, 185, 186, Tega G. 187
188, 190-192, 219, 284, 314, 315, Teodorescu Mire la 12, 94, 187
317-321, 323, 335, 336, 393, 395, Theodorescn Barbu 91
396, 401, 405-407, 413-425, 426, Theofan (ierodiacon) 233, 302
429-430 Theofan (month) 232, 233, 249
Simonescu Dan 32, 53, 56, 87, 183, 384 Thomson G. 36
Sion (familia) 231 Thièche Edouard 42
Sion Antohi 137, 140 Timpanaro S. 22
Sion Costache 231 Tocilescu Gr. G. 31, 164
Sion George 229, 237, 238, 288, 440 Tomagevskij B.V. 43
Sion Toader 231, 248 Toppeltin L. 298, 401
Slama-Cazacu T. 348 Traian 74, 401, 408, 409, 438, 439
Sparnaay Hendricus 22 Trotusan (logoflt) 122
Stählin Otto 42 Troubetzkoy N.S. 354
Stammler Wolfgang 22 Trubetkoi (cneaz) 266
Stanciul (popA) 259
Stanciul Ierei 211 Tian Stefan 235

450

www.dacoromanica.ro
Ungureanu Gh. 231
Ureche Grigore 9-15, 19, 21, 22, 24,
25, 27-29, 30-42, 44- 46, 47 -
198, 201, 203, 206, 214, 219, 227,
228, 238, 239, 241, 243, 248, 277,
284, 286, 304, 305, 309, 310, 313-
341, 346, 365-369, 374, 375, 376,
377, 379-382, 387-398, 401-434,
439, 441
Ureche Nestor 98, 151
Urechia V.A. 235, 286, 287, 361, 393
Urechi(e)us, vezi Ureche Gr.
Urekius, vezi Ureche Gr.
Ursu N.A. 32, 40
Varlaarn 13, 316, 317, 322, 328, 335,
336, 340
Varvaro Alberto 36
Vakenko V.S. 325, 329
Vasilie vodA, vezi Lupu Vasile
Velciu Dumitru 15, 242, 252, 260,
265, 274
Veress Andrei, vezi Veress Endre
Veress Endre 188, 351, 361
Vinogradov V.V. 36
Vising J. 27
Visnovetchii (hatman) 272
VIrtosu Emil 40
Vladulovici Constantin 55, 56, 60,
65, 172, 178, 192
Voinescu Alexandra 72, 177
von Lindheim, Bogislav 35
von Raumer, Rudolf 22
von Wila.movitz-Moellendorff, Ulrich 22
Vrabie Emil 325, 327
Vynogradskyj Ju.S. 325, 326
Walberg E. 15, 21, 23, 28
Wehrli Max 36
Weigand G. 351, 353
Whitehead Frederik 27
Wichmann Gyorgy 351, 352, 355
Wichmann Yrjö, vezi Wichmann
Gy6rgy
Witkowski Georg 35
Xenopol A. D. 31
Zarri Gian Piero 29
Zeller Hans 15, 36, 39, 43
2clanov V. A. 43
2ovtobrjux M. A. 325
2y1ko F. T. 15, 324-326, 329, 330.

b) Cuvintel
(lexic discut at)
aesta, aiasta (pron.) 320-322 amindoao 68, 373
ajunge (vb.) 124 apoi 78
allturea 70 arfnduescu (vb.) 329
alege (vb.) 138 balgari (s.m.pL) 329
amistui (vb.) 373 beleag 67, 184

1 !ri afarA de lexicul discutat, am consemnat aici si lexicul relevabil sub

raport semantic sau etimologic.

451

www.dacoromanica.ro
Bourenii 431 dupre 64, 67, 70, 98, 172, 375; cale
Buorenii 410 (loc. adv.) 98, 99
Bugiac 300, 301 face (vb.) 63
cal 411, 432
fäli (vb.) 66
Calabria 285
fämee 126, 411
calaisto 131, 188, 189 femeie 432
filosof 61
calandos 188, 189
calansto 131, 188, 189
firea (vb.) 143, 144
*calantos 189
Flachi(i)a 407, 430, 431
Flacus 407, 430
*calvinisto 188
came 411, 431 gAin5. 411, (scris gaina) 432
cls5.tori (vb.) 412 gindi (vb.) 64
asitorI 432 gropnitä 302 - 303
aut.% (vb.) 63, 92
chizmi (vb.) 91, 92 herb 189, 408
cracatitS. 412 histOreti (s.m.pl.) 326
crederea (vb.) 67, 145 holde 131, 134
cum 67; ese ca 67 horde 131, 134
daca 212, 290 iar 61
daa. 290 ijdereniie 61
c15.(prep.) 212 Istriia 285
claspre 212 izvod 61, 183
de 61, 78 ; es, asemene 70; es. curindu 64, izvodi (vb.) 172
375; es, curund 64, 375; pe 67; is-, izvodire 61
pre 64, 67, 70, 98, 172, 193, 375; izvor 61, 184
pre cale (loc. adv.) 98, 99
deaca 319 !rube 68, 373
deacl 319 implea, inplea (vb.) 143, 144, 375
den 61; dos 66; es. urrnS. 68 Implini (vb.) 143, 144
dendarapt 66, 68 Impotriv5. 64
dennapoi 66, 68 Impreun5. 70
clerept aceea 66 In: dar(u) 67; desärt 67; za-
despre 78 dar(u); adar 67
di pre 64, 67, 70 Inainte 64
dind5x5.ptu 66, 68 Indat5. 99
dindlat(u) 66, 68 indärapta (vb.) 68, 127
dodei (vb.) 63, 65, 124, 194, 373 bagropa (vb.) 64
dumnealui 169, 170 Inslmna (vb.) 91
dupä 126, 375; ise aceea 78 Insemna (vb.) 92
dupe 126 Intina (vb.) 67

452

www.dacoromanica.ro
 Kiiuv 326 pojAri (vb.) 330
pojeri (vb.) 66, 330
lluda (vb.) 66
lungi (vb.) 66 pojori (vb.) 66, 69, 330
polcuri (pl.) 64, 79, 131, 367
mai apoi 78 porni (vb.) 70, 79, 367
marmaziu 131, 134 prag(u) 412, 432
merge (vb.) 63 pre 61, 64, 67, 70, 140, 375; es, cale
mestersug 375 (loc. adv.) 98, 99
mestesug 375 pren 61, 134
mia(d)zAnoapte 66 prentru 320
mistui (vb.) 373 proaspAt(1): de 64, 373
Molda 409, 410, 431 preste 63, 79, 194, 375
Moldava 431 priste 64
Moldova 409, 410
muiare 411 rAposat 169, 170
rAsApi (vb.) 157
muere 126
rAsipire 92
mujere 431
mud (vb.) 61 sAharu 329
scopi (vb.) 130
nArui (vb.) 70, 79, 367
scrie (vb.) 172
nostru 411, 432
Sir6tiu1 416
oboe (vb.) 70, 79, 367 snopi (vb.) 130
ometi (s.m.pl.) 132, 368 socoti (vb.) 64
op 92, 131, 132, 373 sosi (vb.) 124
orde 131, 134 spre 64, 78
ortografie 288 stence (s.f.pl.) 330
steti(i)e 63, 184
parte 432 strafide 411
IDA 67, 212, 375 straste 93, 432
pArinte 411, (scris: parente) 432 SuceavA 425
pArteni (vb.) 63, 79, 367, 373 Suciiava 292
pArti (vb.) 63, 79, 367, 373 supAra (vb.) 63, 65, 124, 194
pe 64, 375 surgun 293, 438
peste 63, 79, 94, 375
pesti (vb.) 63, 79, 194, 373 sAntui (vb.) 64
pieri (vb.) 61, 64 sentui (vb.) 64
si 61
pilcuri (pl.) 64, 69, 131, 367
pine 411, (scris: pane) 431 temerea (vb.) 145
pirjoli (vb.) 66, 69, 330 trAgAna (vb.) 66
pleca (vb.) 63 tenchiu 132, 141
plini (vb.) 143, 144 umplea (vb.) 143, 144, 375

453

www.dacoromanica.ro
 valeat 41 gal[l]ina 411, 431
vileag 67 mulier 411, 431
villa 190, 315 noster 326, 411, 432
vilhovnic 61 panis 411, 431
Vlachia 431 parentem 432
Vlahiia 407 partem 432
Vlad(u1) 55 pater 411
Vladulovici 55
ViAdescu 55 MAGHIARA
kalandos 188
zaharea 63 kalvinista 188
zAblvi (vb.) 63, 79, 194, 373 suci 425
GREACA POLONA
staf ad 93, 432 prog 412, 432
stafida 411
SLAVONA
ITALIANA dnI 41
caval [lo] 411, 432 meseta 41
ra: leato 41; ,--, ponedelnic 41
LATINA
StRBO-CROATA
caro 411, 431
femina 411, 431-432 kracatyce 432

c) Biblioteci 0 manuscrise citate*

BERLIN: Biblioteca GermanA de Stat: 384
BRASOV: Arhivele Statului: 15, 384
ms. inv. nr. 30914 (=LS): 53, 83, 85, 95, 97-98, 100, 101, 105, 112, 113, 124-
132, 135, 138, 141-145, 148, 159, 366, 379, 405, 426
BUCURESTI: Biblioteca Academiei Republicii Socialiste Romania: 11, 15, 384
ms. lat. 115 (=Ld): 50, 53-55, 86, 90-94, 95, 100-104, 106, 107, 109,
110, 159, 173, 194, 196, 379, 380, 398, 427 - 434
ms. rom. 19: 87
ms. rom. 36: 127

Am inclus aici si documentele manuscrise consulate, precum s'i mss. pierdute

sau imaginate, care fac parte din traditia manuscrisa a cronicii lui Gr. Ureche
si a scrierii De neamul moldovenilar a lui Miron Costin.

454

www.dacoromanica.ro
ISM rom. 53 (=N9 : 233, 234, 235, 236, 249, 252, 255, 256, 263, 265, 277,
297, 350, 356
Ins. rom. 59 (=L2): 63-68, 77, 79, 83, 84, 95-101, 104, 105, 109, 112-
127, 129-133, 135, 137, 138, 141-145, 148, 177, 193, 194, 197, 366-
369, 405, 426
ms. rom. 103 (=M3): 63-68, 70, 71-79, 80-83, 98, 99, 104-107, 109, 110,
113-116, 119, 121, 123, 124, 127, 129-134, 137, 138, 140-146, 149,
165-166, 177, 179, 188, 190, 192-194, 197, 315, 330, 367-369, 380,
401, 406-426
ins. rom. 104 (=..- Si): 206, 217, 231, 232, 248, 249, 293, 298, 299, 372, 435, 440
ms. rom. 115 ( =F9 : 72, 80, 98, 99, 129, 132, 136, 137-146, 193, 366,
368, 379
ins. rom. 120 (=F2): 80, 132, 136, 138-140, 142-146, 366, 368, 379
ins. rom. 123 (=b4): 229, 230, 243, 244
ins. rom. 169 (=MI): 63-68, 70, 71-79, 81-82, 98, 99, 105-107, 113-
116, 119-122, 124, 127, 129-134, 137, 138, 140-145, 147, 165-166,
177, 179, 188, 190, 192-194, 197, 315, 330, 367-369, 380, 401-404, 406-
408, 409-410, 411 - 416, 416-417, 417 - 424, 424, 425
ms. rom. 174 (=A9: 55-70,77-79, 98-99, 104-107, 113-115, 119, 121-
124, 127, 129-134, 137, 140, 141, 143-145, 153, 167, 171, 178, 179,
184, 186, 188-190, 192-197, 315, 330, 367-369, 380, 401-404, 406-
426
ins. rom. 232 (= b9: 229-230, 241, 243, 260
ins. rom. 240 (F2): 80, 132, 137, 138-146, 366, 379
ms. rom. 252 (N3): 215, 233, 234, 235, 236, 249, 251, 255, 256, 277, 297,
350
ms. rom. 253 (.-- N): 230, 231, 233, 234, 235, 236, 244, 249, 251-281, 285,
289-295, 297, 298, 300-303, 309-311, 342-363, 380-382, 397
ins. rom. 254 (= N2): 233, 234, 235, 236, 249, 255, 256, 264, 265, 277, 297, 350
ins. rom. 266 (= L9 : 210, 211-213, 225, 288, 302, 303, 373, 380
ms. rom. 268 (= L9: 64-68, 77, 79, 83, 84, 95-101, 104, 105, 109,
112-127, 129-135, 137, 138, 141-145, 148, 159, 177, 188, 193, 197,
366-369, 405, 426
ins. rom. 338 (= F2): 80, 132, 137, 138-146, 366, 379
!Gs. rom. 345: 149
Ms. rom. 353 (= L): 203, 210, 212-214, 217, 218, 222, 225, 283-285, 289-
292, 296, 298-300, 302, 370, 372, 373, 380, 435-437, 440
Ms. rom. 354 (= F3): 72, 80, 98, 99, 129, 132, 136, 137-146, 193, 366, 368,
379
ms. rom. 400 (= F4): 72, 80, 132, 136-137, 138-146, 366, 379

453

www.dacoromanica.ro
 ins. rom. 401 ( = B) : 210, 211, 212, 213, 217, 218, 220 - 226, 283 - 285,
298-300, 302, 372, 374, 380, 435-437, 440, 441
ms. rom. 440 (= M4): 55, 71-79, 81-82, 98, 104-107, 115, 121, 123,
124, 132, 133, 143-145, 147, 165-166, 177-179, 192, 197, 369, 401,
402, 406, 410 412, 426
ins. rom. 503 (= b3): 229, 230, 243
ms. rom. 508: 232, 248
ms. rom. 580 (= G): 205, 206, 209, 210, 211, 212, 213, 217, 218, 221-226,
283 - 285, 289 - 291, 296, 298 - 300, 302, 372, 373, 380, 435 - 437, 440.
441
ins. rom. 731 (= S4): 231, 232, 248, 249
ms. rom. 912 (= N"): 205, 233, 234, 235, 236, 250, 251, 288, 302, 303, 380
ins. rom. 940: 246, 247
ins. rom. 1298 (= bl; fost: x2; fost: W-2): 206, 217, 227, 228, 229, 230,
241-247, 249, 251-281, 283, 284, 288, 293, 298 300, 302, 372, 380,
435-440
ins. rom. 1445 ( = L1) : 63 - 68, 70, 77 - 79, 84, 90, 93, 95 97, 99 - 102,
104, 106, 107, 109, 110, 112 - 117, 124, 127, 130 - 133, 137, 138, 140 -
145, 148, 153, 158-159, 167-168, 171, 173, 176, 177, 179, 180, 189, 193,
194, 197, 330, 346, 367, 368, 401- 426
ms. rom. 2305 (= S2): 206, 217, 231, 232, 248, 249, 293, 298, 299, 372,
435-440
rns. rom. 2506 (= M2): 63-68, 70, 71-79, 81-82, 98, 105-107, 112, 113-
116, 119, 121- 124, 129, 131 - 135, 137, 138, 140 145, 147, 165 - 166,
171, 176 - 180, 188, 190, 192- 194, 197, 367 - 369, 380, 401 - 404, 406 -
418, 420 422, 426
ms. rom. 2575 (= b5): 206, 229, 230, 243
ins. rom. 2601 ( = L6) : 57, 64 - 65, 77, 83, 85, 95 - 101, 104, 105, 109,
112-115, 117-119, 124-135, 138, 141-145, 148, 159, 188, 197, 296,
366, 368, 405, 426
ins. rom. 2715 (--= I): 209, 210, 211, 212, 213, 217, 218, 221-226, 283-
285, 296, 298 - 300, 302, 372, 373, 380, 435 - 437, 440, 441
ms. rom. 2942 ( = Ss) : 231 - 232, 248
ins. rom. 3039 (= L3) : 55, 64 - 65, 77, 79, 83, 84, 95 - 101, 104, 105, 109,
112 - 115, 117 - 119, 124- 127, 129 135, 138, 141- 145, 148, 159, 188,
197, 366 - 368, 405, 426
ins. rom. 3067 (= S5): 231, 232, 233, 248, 249
ins. rom. 3439 (= I.7): 53, 83, 85-86, 95, 97-98, 100, 101, 105, 112, 113,
124-133, 138, 141-145, 147, 148, 197, 366, 379, 405, 426
ins. rom. 4161 (= N6): 205, 233, 234, 235, 236, 249, 288

456

www.dacoromanica.ro
 ms. rom. 4456 (= F6): 80, 132, 137, 138-140, 142-146, 366, 368, 379
ms. rom. 4797 (= b6): 229, 230, 241, 243, 288, 380
ms. rom. 4800 (= S6): 231, 232, 233, 248, 288, 302, 303, 380
doc. XLIII/47: 11, 316, 318-322, 328, 332, 336
doc. LXXH/86: 41, 296,
doc. CXXXVHI/1: 11, 316, 318-322, 328, 332, 336,
doc. CXLI/120: 11, 316, 318-322, 328, 332, 336
doc. CCCCLXVII/23: 11, 316, 318-322, 328, 332, 336,
doc. DCCLXXVII/5: 11, 316, 318-322, 328, 332, 336
doc. DCCLXXVII/8: 11, 316, 318-322, 328, 332, 336
Biblioteca Centro la.: 86
Biblioteca Centro lg. de Stat: 45, 384, 398
ms. nr. inv. 10550: 259
microfilm dupä ms. rom. 1 de la Bibliothèque Nationale Paris: 219
microfilm dupl. ms. F IV 2 de la Biblioteca Public& de Stat M.E. Sa lti-
kov-Scedrin" - Leningrad: 227
Biblioteca centralg. universitarg. - Biblioteca de filologie româng: 384
Biblioteca prof. Gheorghe Cardas: 185
ms. cronicii lui Gr. Ureche (cca 1660-1670) (= L°) ; vezi, mai jos, Muzeul
de literaturg. a Moldovei - Casa Dosoftei, din Iasi
copia lui Gr. Cretu clup5. ms. precedent (= L°1): 53, 87, 89, 90, 147, 379
copie ins, din sec. XVIII (= Ln; fost: M?): 53, 83, 87, 89, 196, 379
Biblioteca prof. Grigore Cretug
ms. cronicii lui Gr. Ureche (cca 1660-1670) (= L°): vezi, mai jos, Muzeul
de literaturg. a Moldovei - Casa Dosoftei, din Iasi
copia lui Gr. Cretu dupä ms. precedent (= L°1); vezi, mai sus, Biblioteca
prof. Gh. Cardas - Bucuresti
copie ms, din sec. XVIII (=Ln; fost M?): vezi, mai sus, Biblioteca
prof. Gh. Cardas-Bucuresti
Muzeul de Antichitg# : 86
CLUJ, Biblioteca centralg universitarg: 15, 384
ms. 1/1924 (= RI): 33, 162-163, 206, 217, 227, 228, 229, 231, 236, 237,
238-241, 242-244, 249, 251, 283, 284, 288, 293, 297-300, 302, 303,
372, 380, 393, 398, 435-440
IASI, Arhivele Statului: 15, 384
Ins. 1664 (= N8): 204, 210, 211, 212, 213-218, 222, 225, 235, 234, 235,
236, 250, 251, 283, 288, 297-299, 302-304, 369-373, 380, 435-437,
440
ms. 1733 (= N°): 214, 233, 234, 235, 236, 250, 251, 288, 302, 303, 380
Biblioteca centrall universitarg. M. Eminescu": 15, 384

457

www.dacoromanica.ro
 ms. V-2 (fost ms. nr. 116) (=T): 217, 230, 231, 233, 249, 288, 292, 293,
298-303, 372, 380, 435-440
ins. V-3 (fost ms. nr. 25) (= A2): 55-70, 77-79, 95, 98, 99, 104-107,
110, 112 - 116, 119- 124. 127, 129 - 135, 137, 140 - 145, 153, 167, 171,
177, 178, 184, 188 - 190, 192 194, 197, 315, 330, 367- 369, 375, 380,
401, 404, 406-421, 425-426
Biblioteca familiei M. CostAchescu: 215
Muzeul de literatura. a Moldovei - Casa Dosoftei:
Ms. cronicii lui Gr. Ureche (cca 1660-1670) (= L°): 33, 50, 53-55, 61,
63-68, 70, 77-79, 83, 87-90, 91, 93, 94-99, 100, 101-124, 127,
129-135, 137-145, 147, 148, 153, 159, 171, 173, 175-177, 179-181,
188-190, 192, 194-197, 309, 313-341, 367, 368, 379-382, 393, 397,
398, 401-426
LEIPZIG, Biblioteca UniversitAtii: 384
Deutsche Bficherei: 384
LENINGRAD, Biblioteca public& de Stat M.E. Saltikov-Scedrin":
ms. F IV 2 (= A): 203, 205, 206, 217, 227, 228, 238, 249, 288, 293, 296-
300, 302, 372, 380, 435-440
MOSCOVA, Biblioteca de Stat V.I. Lenin": 384
PARIS, Bibliotheque Nationale: 45, 398
ms. rom. 1 (= P; fost N4): 210, 211, 212, 217, 218-226, 235, 251, 283-
285, 288, 297-300, 302, 303, 372, 374, 380, 435-437, 440, 441
SUCEVITA, Biblioteca man5stirii: 181

Grupe si ramuri de manuscrise

Cronica lui Grigore Ureche
Ramura L: 33, 61-62, 69, 80, 83-135, 138-140, 142, 144-150, 159, 167-
168, 173, 176-178, 189, 190, 192, 194, 195, 197, 314, 315, 366, 368, 369, 379,
393, 404, 416, 419, 426
Ramura A: 55-70, 93, 98, 99, 101, 104-112, 116-124, 133, 139, 140, 142-
150, 166-173, 176, 178, 190, 193, 314, 315, 367-369, 379, 401, 403, 405, 408,
413, 415, 419, 422, 424, 426
Ramura M: 55, 61-62, 69, 70-79, 80-83, 87, 93, 98, 99, 101, 104-112, 116-
123, 133, 138-140, 142-145, 165-166, 171-173, 176-178, 189, 190, 197,
314, 315, 367, 368, 379, 403-405, 408, 413, 415, 419, 422, 424, 426
Ramura C: 70-71, 80-83, 136, 144, 146-150, 176, 177, 369
Ramura 1% 53, 83, 98, 136-146, 146-150, 176, 192, 366-369, 379
De neamul -moldovenilor" de Miron Costin
Redactia de 5 capitole: 281-304, 370-372

458

www.dacoromanica.ro
Redacfia de 7 capitole: 281- 304, 370
Grupa R: 33, 228, 298, 393
Grupa x 2: 228, 230-235, 237
Grupa b: 228, 229-231, 236, 241-247, 297, 298, 380
Familia S: 230, 231-233, 236, 241, 243, 244, 248-249, 297, 298, 380
Familia T: 233, 249, 297, 298, 380
Familia N: 215, 225, 230, 233-235, 236, 243, 244, 249-251, 294, 297, 298, 380
Subfarnilia Canta: 223, 234-235, 250-251, 283

Manuscrise pierdute sau imaginate

Cronica lui Grigore Ureche
Ax: 55, 65, 69, 70, 107, 122, 123, 132, 139, 141, 142, 197, 368, 380
Cx: 76, 80 - 83, 100, 146
Fx: 101, 107, 139, 141, 145, 146, 366, 368, 369
FY: 139
FY: 140
Fr": 140
Fr": 140
Lc: 96, 97, 101, 107, 117, 119, 122, 133, 135, 148, 366
Lc': 80, 97-99, 101, 107, 117-125, 131-133, 135, 142, 148, 177, 366
Lc": 126, 135, 148, 177
Lc: 128, 129
Lc "" : 128, 129
Lx: 90, 94, 101, 103, 104, 107, 141, 146, 366
Mx: 71, 76, 83, 107, 132, 139-141, 146, 149, 166, 179, 197, 369
MY: 76, 83, 141, 179
MY': 73, 76, 77, 98, 123, 177, 179, 197
Mx: 76, 82, 83, 98, 100, 145, 146
Me': 146
Mc": 146
Sx: 54, 88, 107
Sx': 54, 107, 108, 139, 141, 179
Sx": 54, 55, 70, 75, 83, 107-111, 123, 148, 150
Sx": 54, 80, 83, 94, 101, 107, 136, 137, 139, 141, 142, 148, 150
Ux: 54, 107
De neamul moldovenilor" de Miron Costin
R° (fost x ' ; fost: W - 1): 227 - 230, 236, 238-247, 248, 253, 254, 284, 297 -
299, 380
S°: 231, 232, 248, 249, 380
x: 208, 226, 281
459

www.dacoromanica.ro
 t: 208, 251, 281, 282
x2: 208, 226 - 228, 236, 281, 282, 297
x2' (fost : x2): 208, 220, 227, 228, 237, 297
x2": 227, 228, 230, 231, 234, 249, 299, 380
x2": 230 - 232, 236 248
x3: 208, 209, 212 - 214, 217, 218, 220, 222, 227, 281, 284, 370 374
x3': 209, 212- 214, 222, 370, 373
x3": 209, 212, 213, 222, 373
x3" ': 212, 222 - 225, 371, 373, 374
x2" ": 214, 216
xn: 215, 233, 236, 251
x5': 214, 215, 233, 236, 250, 251, 370, 371
xn": 215, 233, 236, 250, 251
xn'": 233, 250, 251
xt: 230, 231, 234, 249, 255, 259, 275, 277, 280, 299, 380

www.dacoromanica.ro
 CUPRINS

Planul lucrcirii (p. 7).

Abrevieri: a) bibliografice (p. 9-15). b) de denumiri de biblioteci
(p. 15). c) de cuvinte (p. 15-16).
Senine conventionale (p. 17-18).
0. PRELIMINARII
0.0. Prezentarea general& a obiectului lucrárii si a metodelor de
investigatie (p. 19-20).
0.1. Genealogia manuscriselor si alegerea textului de baza (p. 20-37).
0.1.1. Metoda aplicata pentru stabilirea genealogiei manu-
scriselor (p. 21-27). 0.1.2. Sterna manuscriselor (p. 27
29). 0.1.3. Alegerea textului de baza si caracterul edi-
tiei stiintifice preconizate pentru Grigore TJreche si Miron
Costin (p. 30-37).
0.2. Aparatul critic (p. 37-39).
0.3. Sisternul de reproducere a textelor (p. 39-42).
0.4. Editarea istoriografiei moldovene din epoca veche (p. 42-45).
0.5. Istoricul lucrarii si structura ei (p. 45-46).

PARTEA I. TRADI1 IA MANUSCRISA

SI PROBLEMELE EDITARII CRONICII
LUI GRIGORE URECHE
0. Introducere (p. 49.52).
1. Manuscrisele cronicii si filiatia lor (p. 53-150).
1.0. Privire general& (p. 53-54). 1.0.1. Originalul cronicii si
primele copii (p. 54).

461

www.dacoromanica.ro
1.1. Gruparea manuscriselor pe ramuri (p. 55-146). - 1.1.0. Obser-
vatii paleografice (p. 55).
1.1.1. Ramura Axinte Uricariul (A) (p. 55-70).
1.1.1.0. Prezentarca manuscriselor (p. 55-56).- 1.1.1.0.1. Da-
tarea versiunii lui Axinte Uricariul (p. 56-59). - 1.1.1.0.2.
Interventiile lui Axinte Uricariul In textul cronicii lui Ureche
(p. 59). - 1.1.1.0.3. Soarta originalului versiunii lui
A. Uricariul (p. 60). - 1.1.1.1. Sterna imaginat& de
C. Giurescu si relatiile dintre mss. Al si A2 (p. 60-61).
- 1.1.1.1.1. Concordantele dintre Al si All (p. 61-63).
- 1.1.1.1.2. Mss. AIL si A2 - copii indenpedente si paralele
dupl Am, versiunea interpolat& a lui Axinte Uricariul (p. 63).
- 1.1.1.1.2.1. Inovatii In A.2 (p. 63-66). -1.1.1.1.2.2. Ino-
vatii In Al (p. 66-69). - 1.1.1.1.2.3. Cazuri In care si
Al, si A2 inoveazl, fiecare In felul säu (p. 69-70).
1.1.2. Ramura Misail Calugärul (M) si ramura
subsumat& Nicolae Costin (C) (p. 70-83).
-1.1.2.0. Privire general& (p. 70-71).
1.1.2.1. Ramura Misail Calugärul (M) (p. 71-79). -1.1.2.1.0. Pre-
zentarea manuscriselor (p. 71-22). -1.1.2.1.1. Relatiile dintre
versiunea interpolatä a lui Misail CAluglrul si cronica lui Miron
Costin (p. 72-74). - 1.1.2.1.2. Despre interpolarile lui
Misail CAlugärul. Filiatia manuscriselor ramurii M (p. 74-76).
- 1.1.2.1.3. Descendenta lui M2 si M4 din aceeasi copie
MY' (p. 77). - 1.1.2.1.4. Originea comun& a mss. MI si
MY,' (p. 77-78). - 1.1.2.1.5. Concordante dintre MI si As,
rezultate dintr-o contaminare de texte (p. 78- 79). - 1.1.2.1.6.
Concordante dintre M2 si All, opuse majoritätii celorlalte rms.
(p. 79). - 1.1.2.1.7. Inovatiile lui Misail Ulu Orul,
comparate cu acelea ale lui Axinte Uricariul (p. 79).
1.1.2.2. Ramura Nicolae Costin (C) (p. 80- 83). - 1.1.2.2.0. Ms.
Cx si cele trei ramificatii ale sale (p. 80). - 1.1.2.2.1.
Concordante Intre M2 si Cx (p. 80-83).
1.1.3. Ramura lacunar& (L) § i cea fragment arä (F)
(p. 83-146). - 1.1.3.0. Privire general& (p. 83).
1.1.3.1. Ramura L (p. 83-135). - 1.1.3.1.0. Repertoriul mann-
scriselor (p. 83-87). - 1.1.3.1.1. Cel mai vechi ms. al
cronicii lui Gr. Ureche: ms. Le (p. 87-90). - 1.1.3.1.1.1.
Versiunea latin& a lui Ion Budai-Deleanu (Ld) si sursa ei

462

www.dacoromanica.ro
 (Lx) (p. 90-94). - 1.1.3.1.2. Lacune accidentale In ms.
L° (p. 94). - 1.1.3.1.2.1. Omisiuni de segmente de texte in
L° (p. 95). -1.1.3.1.2.2. Lipsurile de foi si lacuna finalä a ms.
L° (p. 95-99). - 1.1.3.1.3. Caracteristicile generale ale
mss. ramurii L si relatiile dintre mss. (p. 99-101). - 1.1.3.1.4.
Inrudirea strinsä dintre mss. 1.0, L4 si LI, in lumina nara-
tiunii privitoare la prima dornnie a lui AlexAndrel, fiul lui
Ilias (p. 101-112): A. Lacuna din grupul L (p. 102-104).
B. Contextul rezultat din suprapunerea versiunii M A peste
versiunea L (p. 104-112). - 1.1.3.1.5. Lipsurile de titluri
de capitole din ms. L° (p, 112-124). - 1.1.3.1.6. Diver-
gente Intre L2 si blocul 1.31.41.51.6L7 (p. 124). - 1.1.3.1.6.1.
Ms. 1.4- textul de baza al grupului 1.31-4L5L°V. Mss. L2 si
L4 reproduc acelasi model, L". Relatiile dintre L4 si 1.31.51.612
(p. 125-127). - 1.1.3.1.6.2. Descendenta lui L° din L°
(p. 127-128). - 1.1.3.1.7. Relatiile dintre L°, L6 §i 1.7 (p.
128-131). -1.1.3.1.8. Concordante Intre L21.4 si A2, rezul-
tate dintr-o contaminare de texte (p. 131-132). - 1.1.3.1.9.
Soarta grupului de capitole Povestea si tocmala altor Orl
ce sintu prenpregiur" In traditia manuscrisä a ramurii L
(p. 132-135).
1.1.3.2. Ramura F (p. 136-146). -1.1.3.2.0. Prezentarea manu-
scriselor (p. 136-137). - 1.1.3.2.1. Ramurile F si L au o
surs5. comunä (p. 137-139). - 1.1.3.2.2. Raporturile dintre
rnss. ramurii F (p. 139-140). 1.1.3.2.3. Concordante ale
ramurii F cu celelalte ramuri (p. 140-143). - 1.1.3.2.4.
Concordantele dintre ramura F si ins. M3 (p. 143-145).
- 1.1.3.2.5. Cazuri In care ramura F concordä cu alte ramuri
si se opune lui M3 (p. 145-146).
1.2. Observafii generale cu privire la circulalia manuscriselor. Grupuri
de manuscrise rezultate din conectarea unor porli de manuscrise
aparlinind unor ramuri diferite (C + L; C + F; L + A) (p.
146-150).
2. Problema paternititii cronicii. Interventiile lui Simion Dascilul
(p. 151-174).
2.0. Privire generall (p. 151%-152).
2.1. Principalele teze cu privire la paternitatea cronicii lui Ilreche
(p. 152-154). - 2.1.0. Premise: interventiile lui Simion
DascAlul (p. 152-153). - 2.1.1. Teza lui Const. Giurescu
(p. 153). - 2.1.2. Teza lui P. P. Panaitescu (p. 154).
- 2.1.3. Teza lui Const. C. Giurescu (p. 154).

463

www.dacoromanica.ro
2.2. Simion Dasalul, interpolator arogant, au-intentionat si misti-
ficator al adevärului istoric (p. 154-161).
2.3. Un alt argument in favoarea paterniatii lui Gr. Ureche: Gr.
Ureche v&zut de generatiile imediat urmätoare (Miron Costin,
stolnicul Const. Cantacuzino, Dim. Cantemir, Ion Neculce)
(p. 161-165).
2.4. ModificAri in preambulul cronicii lui Ureche, operate indepen-
dent si diferit de Misail CA luglrul si Axinte Uricariul, ca
reactie la incerarile lui Simion Dasalul de a-si asuma pater-
nitatea cronicii (p. 165-174). 2.4.1. Modificärile lui Mi-
sail Calug.S.rul (p. 165-166). 2.4.2. ModificArile lui Axinte
Uricariul (p. 166-167). 2.4.3. Versiunea L, etalon pentru
determinarea succesiunii capitolelor din preambulul cronicii
(p. 167-168). 2.4.4. si 2.4.5. Alte interventii ale lui
Axinte Uricariul in favoarea restabilirii paterniatii lui Gr.
Ureche (p. 168-171). 2.4.6. Interventia lui Axinte Uri-
cariul in titlul cronicii lui Gr. Ureche (p. 171-172). 2.4.7.
Caracterul interventiilor lui Misail CalugArul si Axinte Uri-
cariul (p. 172-174).
2.5. Concluzii in problema paternitatii cronicii (p. 174).
3. Titlul cronicii lui Grigore Ureche (p. 175-180).
4. Problemele editärii cronicii lui Gr. Ureche in lumina traditiei
manuscrise (p. 181-198).
4.0. Preliminarii (p. 181-184).
4.1. Observatii generale asupra editiilor lui C. Giurescu, C.C. Giurescu
si P.P. Panaitescu (p. 184-185).
4.2. Observatii generale asupra editiei selective publicate de autorul
studiului de fat5. In 1967 (p. 185-187).
4.3. Coordonatele unei editii stiintifice (p. 187-196). 4.3.0. Nece-
sitatea examin4ii traditiei manuscrise a cronicii (p. 187
191). 4.3.1. Avantajele ms. Al, in ipoteza a e luat ca
text de bazä pentru o editie a cronicii (p. 191-194). 4.3.2.
Avantajele si dezavantajele pe care le prezint6. ms. Lo, ca
text de baz 6. al unei editii stiintifice (p. 194-196).
4.4. Concluzii (p. 196-198).

PARTEA A II-A. TRADITIA MANUSCRISA SI PROBLEMELE

EDITARII OPEREI LUI MIRON COSTIN
DE NEAMUL MOLDOVENILOR"
0. Introducere (p. 201-203). 0.1. Precizarea relatiilor dintre
cele doll& redactii ale scrierii, conditie esentiallt pentru stabi-

464

www.dacoromanica.ro
 Ikea textului de baz1 al unci editii (p. 201-202). - 0.2.
Uncle date cu privire la deosebirile dintre cele dota redactii
(p. 202-203).
. 1. Manuscrisele lucrarii si filiatia lor (p. 204-285).
1.0. Privire general& (p. 204-206). - 1.0.1. Observatii paleogra-
lice (p. 206).
1.1. Ramura manuscriselor redactiei de 5 ca-
pitole (p. 207-226). - 1.1.0. Originalul lucrärii si pri-
mele copii (p. 207-210). - 1.1.0.1. Repertoriul manu-
scriselor (p. 210-212). - 1.1.0.1.1. Observatii generale asu-
pra manuscriselor (p. 212-213). - 1.1.1. 0 copie cu doul
surse: ms. 1664 de la Arhivele Statului - Iasi (ms. N2)
(p. 213-218). - 1.1.2. Manuscrisul miscelaneu de la Bi-
blioteca National& din Paris (ms. P) si grupa manuscriselor
cu textul dislocat (p. 218-226). - 1.1.2.0. Descrierile mai
vechi ale ms. P (p. 218-219). - 1.1.2.1. Cronica lui Ureche,
in prelucrarea lui Nicolae Costin (p. 219). - 1.1.2.2. Da-
tarea ms. P (p. 219-220). - 1.1.2.3. De neamul moldo-
venilor" in ms. P (p. 220-223). - 1.1.2.4. Derivarea mss.
P si B dintr-o surs& comunl (ms. xv") (p. 223-225), -1.1.2.5.
Locul mss. P si B In ramura redactiei de 5 capitole. Concor-
dante si divergente intre mss. P si B (p. 225-226).
1.2. Ramura manuscriselor redactici de 7 capi-
t o 1 e (p. 226-281).
1.2.0. Originalul redactiei si primele copii (p. 226-228). - 1.2.0.1.
Repertoriul manuscrisclor (p. 228-235). - 1.2.0.1.1. Grupa
R (p. 229). - 1.2.0.1.2. Grupa b (p. 229-230). - 1.2.0.1.3.
Grupa x2" (p. 230-231). - 1.2.0.1.3.1. Familia S (p. 231 -
233). - 1.2.0.1.3.2. Familia T (p. 233). - 1.2.0.1.3.3.
Familia N (p. 233-235). - 1.2.0.1.3.3.0. Manuscriscle care
au In plus (fat 5. de modelul initial) numai cronica lui I. Neculce
(p. 233-234). - 1.2.0.1.3.3.1. Manuscrisele care, in conti-
nuarea cronicii lui Neculce, au si cronica lui Ioan Canta
(p. 234 - 235). - 1.2.0.1.3.3.2. Sterna manuscrisclor din
familia N (p. 235). - 1.2.0.2. Observatii generale cu privire
la sterna redactiei de 7 capitole (p. 235-238).
1.2.1. Ms. 1/1924 de la Biblioteca central& universitarl din Cluj
(ms. RI) si prototipul au (R°) (p. 238-241).
1.2.2. Relatiile dintre manuscrisul lui Savva k,:,s. R°) si. manuscri-
sele grupei b. Privire special& asupra ms. : ' (p. 241-247).

465

www.dacoromanica.ro
1.2.3. Manuscrisele familiei S i reIaiiIe dintre ele (p. 248-249).
1.2.4. Familia T. Caracteristici (p. 249).
1.2.5. Manuscrisele familici N (p. 249-251). 1.2.5.0. Relatiile
dintre ele (p. 249). 1.2.5.1. Manuscriscle subfamiliei
Canta si relatiile dintre cle (p. 250-251).
1.2.6. Un miscelaneu cu o istorie complicatä, ms. rom. 253 de la
B.A.R.S.R. Bucuresti (ms. N), i relatiile liii cu ms. bt
(p. 251-281). 1.2.6.0. Relatiile dintre cronica lui I.
Neculce i cronica buhuseasa a Letopisetmlui anonim al
Moldovei (1661-1729)" (p. 251-253). 1.2.6.1. Copistul
ms b1, unul dintre copistii principali ai ms. N (p. 253-254).
1.2.6.2. Copistii ms. N i interventiile autografe ale lui
Ion Neculce In partea din miscelaneu care-i reproduce cro-
nica (p. 254-258). -- 1.2.6.3. Problemele datärii operci lui
Neculce (p. 258-259). 1.2.6.3.1 1.2.6.3.6. Etapele re-
dactlrii cronicii lui Ion Neculce si a culegerii sale O sam5.
de cuvinte", asa curn rezula ele din relatiile dintre conti-
nutul relatärii i studiul grafiei ms. N (p. 259-273). 1.2.6.3.7.
O saml de cuvinte" i cronica lui Neculce, rod al unci acti-
vitati de peste douS. decenii (p. 273-276). 1.2.6.4. Procesul
de constituire a miscelaneului N (p. 277-280). 1.2.6.4.1
1.2.6.4.4. Etapele procesului de constituire a ms. N
(p. 277-280). 1.2.6.5. Coordonatele studiului lingvistic
stilistic al operei lui Neculce In lumina datelor oferite de
studiul bibliologic si de critica intern5. a ms. rom. 253 de la
B.A.R.S.R. (p. 280-281).
1.3. Raporturile dintre cele doll& redactii ale
scrierii De neamul moldovenilor" (p. 281
285). 1.3.0-1.3.1. Traditia manuscrisl i raporturile
dintre redactii (p. 281-285).
2. Problemele editirii operei costiniene in lumina cercetárii manu-
scriselor (p. 286-305).
2.0. Preliminarii (p. 286-287).
2.1. Observatii asupra editiilor lui C. Giurescu si P.P. Panaitescu
(p. 287-295). 2.1.1. Despre felul cum au fost transcrise
manuscrisele de baz5. In editia din 1958 a lui P.P. Panaitescu
(p. 291-295).
2.2. Dificultätile pe care le prezintä editarea scrierii lui M. Costin
(p. 295).

466

www.dacoromanica.ro
2.3. Limba autorului i limba cop4ti1or. Consideratii generale (p.
296-297).
2.4. Goordonatele unei editii §tiintifice (p. 297-304).
2.5. Observatii generale asupra editiei selective publicate de autorul
studiului de fata in 1967 (p. 304-305).

PARTEA A III-A. CRITICA TEXTELOR I ISTORIA

LIMBII. PROBLEME DE ISTORIE A LIMBII ROMANE,
RIDICATE DE STUDIUL COMPARATIV
AL MANUSGRISELOR CRONICARILOR MOLDOVENI
0. Introducere (p. 309-312).
1. Limba auterului i limba copi§tilor (p. 313-341).
1.0. Introducere. Obiectul cercetarii: ms. L° al cronicii lui Gr. Ureche
(p. 313-317).
1.1. Linaba autorului (p. 317-322). -1.1.1. Fonetica(p. 317-
320). -1.1.2. Morfologie (p. 320-322).
1.2. Limba cop4tilor (p. 323-341). - 1.2.0. Introducere (p. 323).
- 1.2.1. Fonetica (p. 324-330). -1.2.1.1. Fenomene
dominante (p. 323-327). - 1.2.1.2. Fenomene secundare
(p. 327-330). - 1.2.3. M or f ologie (p. 330-336).
1.2.3.1. Articulat in loc de nearticulat (p. 330-334).
-1.2.3.2. Nearticulat in loc de articulat (p. 334 - 335).
- 1.2.3.3. Forma veche a articolului determinat feminin
la gen. - dat. sg. (p. 335-336). - 1.2.4. S inta x a (p.
336-337). - 1.2.5. Gra f ie (p. 338-341). - 1.2.5.1. Con-
fuzii de litere (p. 338-339). - 1.2.5.2. Un uz putin ob4-
nuit al semnului (p. 339). - 1.2.5.3. Erori de grafie
nejustificate (p. 339). - 1.2.5.4. Inversiune de litere i falsa
modernizare (p. 340-341).
2. Dislalie, erori de ortografie sau bath de articulare strAin5.? (p.
542-363).
2.0. Introduccre. Obiectul cercetarii: particularitatile lingvistice
grafice ale copistului B al ms. rom. 253 de la B.A.R.S.R.
(= ms. N) (p. 342).
2.1. Prezentarea faptelor (p. 342-345).
2.2. Motivarea prezentei /or (p. 345-360). - 2.2.1. Erori de grafie
ale unui copist roman? (p. 345-347). - 2.2.2. Erori de
ortografic ale unui copist roman? (p. 347). - 2.2.3.
Ipoteza c deprinderile grafice dominante ale copistului B

467

www.dacoromanica.ro
 ar fi niste disgrafii (p. 347-348). 2.2.4. Rezultatul unei
dislalii in vorbirea unui roman? (p .348-350). 2.2.4.1. Un
defect de pronuntare al lui Neculce? (p. 349-350). 2.2.5.
Copist cu baz a. de articulare straina ? (p. 350-356). 2.2.5.1.
Copistul nu poate fi grec (p. 350). 2.2.5.2. Copistul
B este de origine ceangau (p. 351-356). 2.2.6. Alti doi
copisti ceangäi ai ms. N: copistii K s't M. Prezentarea faptelor
(p. 356-357). 2.2.7. Caracterul aparent al paralelismului
dintre inadvertentele fonetice i grafice ale lui Neculce
acelea ale copistilor B, K i M (p. 357-360).
2.3. Particularildfile copiftilor B, K ,si M se open particularildfilor
generale ale celorlalli II copi,sti ai ms. N ,si ale marii majoriteili
a mss. romane,sti (p. 360).
2.4. Direcfia modificeirilor fonetice (p. 360-361).
2.5. Condiliile objective care ate favorizat alegerea, de cdtre
Neculce, a unor copi,sti ceang4i vorbitori ai limbii románe (p.
361-362).
2.6. Neutralizarea opozifiilor fonologice dintre g: s si dintre j: z,
explicabild printr-o bath de articulare strdind: un nou car de
grafii duble in textele scrise (p. 362).
2.7. Alitudinea editorului de texte in faja unor asemenea particularitali
(p. 362-363).
3. Interference i confluente in evolutia limbii romane literare in
epoca veche (p. 364-376).
3.0. Obiectivele studiului istoric al limbii literare: descrierea dine-
micii procesului de evolutie a normelor si a mijloacelor de
realizare a expresivitatii limbajului (p. 364-365).
3.1. Texte contaminate ci texte conectate (p. 365-373). 3.1.0.
Introducere. Implicatii lingvistice (p. 365). 3.1.1 3.1.3.
Conectari i contaminäri de texte in traditia manuscrisa a
cronicii lui Gr. Ureche (p. 365-369). 3.1.4 3.1.4.3.
Ms. N8, exemplu clasic de texte conectate in traditia manu-
scrisa a lucrärii De neamul moldovenilor" a lui Miron Costin
(p. 369-373).
3.2. Tradifie manuscrisd i relafii culturale interregionale. In ce
másura. traditia manuscrisä a cronicii lui Gr. Ureche si a
scrierii De neamul moldovenilor" a lui Miron Costin reflecta
procesul de impunere a unor norme supradiakctale (p. 373
374).
468

www.dacoromanica.ro
3.3. Interferenie ci confluenle lingvistice (p. 374-376). 3.3.1. Fapte
din domeniul foneticii si al lexicului (p. 374-375). 3.3.2.
Implicatiile lor in evolutialimbii romane literare (p. 375-376).
3.4. Observalii finale. Interferente i confluente in istoria limbii lite-
rare, determinate de circulatia interregionalä a operelor lite-
rare si de contamingrile i conecarile de texte (p. 376).

PARTEA A IV-A. CONCLUZII GENERALE. IMPORTANTA

PRACTICA A APLICARII CRITICII TEXTUALE
IN EDITAREA OPERELOR LUI GR. URECHE
SI M. COSTIN (p. 377-383).
EPILOG (p. 384-385).
RESUME (p. 387-398).
ANEXE
ANEXA I. GR. URECHE, Cartea ce si chiaml letopiset, ce
Intr-insa spune cursul ailor i descalecarea Tariei Moldovei
si viiaf a domnilor [Fragment: preambulul cronicii] (p. 401
425) Text cu aparat critic. [Prefata lui Gr. Ureche]
(p. 401-404). [Prefata lui Sim. Dasalul] (p. 405-406).
Predosloviia desailecdriei a pirlei Moldovei din-ceputul ei
(p. 406-410).
Pentru limba moldoveneascd (p. 410-412).
De rdsipirea jdriei &Main (p. 413).
[SIM. DASCALULJ De ijdereniia moldovenilor, de uncle sint
ei de la Maremor4 iaste ijdereniia lor de au vinit pre aceste
locuri (p. 413-418).
[SIM. DASCALULJ De desallecarea Maramurepatti (p. 418
419).
De descalecarea Tariei Moldovei al doile rindu, in ce chip s-au
a,sedzat (p. 419-422).
[SIM. DASCALULJ 0 poveste din predosloviia letopisclului
cestui moldovenescu... (p. 422-425).
N o t A. Lista manuscriselor folosite ca text de baz& si in aparatul
critic. Sigle (p. 426).
ANEXA II. [Cronica lui Grigore Ureche in versiunea latinä a lui Ion
Budai-Deleanu. Fragment : preambulul cronicii] (p. 427-433).
Text cu aparat critic.
[Prefata lui Gr. Ureche] (p. 427-429).
[Prefata lui Sim. DascAlul] (p. 429-430).

469

www.dacoromanica.ro
 Prologus quem Urechius ex codice latino retulit (p. 430-431).
De lingua moldavorum (p. 431-432).
De prima Moldaviae devastatione seu depopulatione nisi-
pire (p. 432).
Descensio autem nostrorum in hac provincia prout in scriplis
nostris et traditionibus invenitur taliter facta esse narratur
(p. 433).
Notä asupra textului folosit (p. 434).
ANEXA III. MIRON COSTIN, De neamul moldovenilor, din ce Ora
au esit strámosii kr (p. 435-439). [Fragmente.] Text cu
aparat critic.
Cap intii. De Italiia. [Fragment] (p. 435-437).
Cap al cincile. De celdiile iclrilor acestora. [Fragment]
(p. 437-439).
N o t a. Lista manuscriselor folosite ca text de bazI si In aparatul
critic (p. 440).
Lista schemelor si a stemelor (p. 441).
Not& (p. 441 442).
Indic e: a) Nume proprii de persoane (p. 443-451). b) Cuvinte
(lexic discutat) (p. 451 454). c) Biblioteci si manuscrise
citate (p. 454 460).

www.dacoromanica.ro
 Lector: RODICA ROTARU
Tehnoredactor: POMPILIU STATNAI
Bun de iipar 16 X I 1973. Titaj 1460 ex. brqedo.
Co li ed. 30,35. Coll tipar 29,50. Planfo 14 tipo.
Tiparul executat sub comanda
nr. 941 la
/ntreprinderea Poligrafici
.13 Decembrie 1918°,
Str. Grigore Alexandrescu nr. 89-97
Bucurelti
Republica Socialisti Rominia

www.dacoromanica.ro
 s'n cl V;
tr,-;

SERIA UNIVERSITAS" PUBLICA LUCRARI DE ISTORIE LITERARA

DE STRUCTURA EXEGETICA, EXHAUSTIVA. MAI TOATE VOLU-
MELE CARE APAR IN ACEASTA SERIE IS! PROPUN SA EXAMINEZE
TEMA ABORDATA PINA LA EPUIZAREA POSIBILA A SURSELOR DE
INFORMATIE LITERARA. UNELE DINTRE LUCRARILE ACESTEI SERII
AU FOST LA ORIGINE TEZE DE DOCTORAT.

In seria Universitas" au apärut :

George Munteanu Hyperion. Vol. 1. Viata lui Eminescu

Maria Protase Petru Maior
Mircea Zaciu Ion Agarbiceanu
Mario Ruffini Biblioteca stolnicului Constantin
Cantacuzino
Dumitru Velciu Miron Costin '
Mihail Diaconescu Gib I. Mihkscu

Urmeaza sa apara :

Lucian Drimba losif Vulcan

Dan Horia Mazilu Udriste Mature!
Sandu Vasile Publicistica lui B. P. Hasdeu
Cornel Cirstoiu lanache Vdcarescu

Lei 22,50

www.dacoromanica.ro