Curs 7

Probabilităţi : evenimente, operaţii cu evenimente ; elemente de structură

Teoria probabilităţilor = teorie matematică de dată relativ recentă (sfârşitul sec. XIX –
inceputul sec XX) care studiază fenomenele cu caracter întâmplător din punctul de vedere al
posibilităţilor de cuantificare (măsurare).

Noţiuni de bază în teoria probabilităţilor: eveniment, rezultat (probă) al unui experiment,

dependenţă/ independenţă, probabilitate, variabilă aleatoare, corelaţie

Experiment: situaţie de orice tip, apărând în mod natural sau fiind efectul unui montaj, din care
se pot extrage informaţii utile. Un loc important îl ocupă aşa-numitele experimente statistice, care pot
fi repetate de un număr de ori (suficient pt. scopul urmărit).

Rezultat al unui experiment: Mulţimea de rezultate pt. un experiment dat este o specificare a
tuturor rezultatelor posibile care pot apărea în cadrul unui acestuia, atunci când experimentul are
loc o singură dată. (Deci rezultatul(proba) este un element şi numai unul al acestei mulţimi).

Exemplu. Pentru experimentul aruncării unui zar standard (pe o suprafaţă plană), mulţimea de
rezultate ale experimentului este { 1 , 2, 3 , 4 ,5 , 6 } . (Ele sunt, în plus, şi “egal probabile” ).
In alte situaţii, cum ar fi măsurarea înălţimii (exprimată în cm) într-o colectivitate de adulţi, putem avea
un rezultat de 167 , dar altele până la 205 pot lipsi, deci mulţimea exprimată în mod discret este incertă.
Se preferă abordarea continuă folosind intervale.

Eveniment (aleator): In orice experiment, un eveniment aleator este definit ca o submulţime

oarecare a mulţimii date de probe, ce prezintă interes. Se spune că evenimentul “s-a produs”
(“s-a realizat”) dacă rezultatul experimentului este conţinut în această submulţime.

In experimentul aruncării zarului, evenimentul “număr impar” e reprezentat prin submulţimea

{ 1 ,3 ,5 }. Evident, dacă a apărut faţa cu patru puncte, acest eveniment nu s-a produs !
Aşa cum stau lucrurile în general cu submulţimile unei mulţimi totale, evenimentele pot fi
comparate sau nu unele cu altele din punct de vedere al incluziunii.

Definiţie. Spunem că evenimentul A implică evenimentul B ( şi scriem A ⊂B ) dacă

realizarea evenimentului A înseamnă totodată şi realizarea evenimentului B.
Astfel A ⊂B dacă de exemplu A={ 2 ,5 } şi B= {2 , 3 ,5 ,6 } !

Se poate vorbi de un eveniment care nu se realizează în nicio probă, numit “eveniment

imposibil” (notat ∅ ) ; de asemenea, evenimentul care se realizează întotdeauna (prin orice
probă) se notează cu Ω şi este interpretat ca “eveniment sigur”. ( Avem ∅ ⊂Ω ).
Definiţie. Două evenimente aleatoare se numesc evenimente contrare (opuse) dacă evenimentul
B se produce atunci şi numai atunci când A nu s-a produs. Situaţia descrisă se notează prin
B= A .

Un caz foarte important d.p.d.v. practic este acela în care toate evenimentele sunt submulţimi
finite : A={ α 1 , α 2 , … , α n }. Acele evenimente simple { α i } se vor numi “evenimente elementare”.
( Ele nu admit o altă descompunere.)

Intr-un asemenea caz, se pune o problemă numită enumerarea mulţimilor (set enumeration), pe
care o ilustrăm printr-un exemplu simplu a 2 mulţimi, A şi B. Vom folosi notaţii speciale cum
sunt: a b pt. nr. de elemente numai din A ; a b pt. nr. de elemente numai din B ; ab pt. nr. de
elemente atât din A cât şi din B ; ab pt. nr. de elemente care nu sunt nici în A , nici în B.

Aplicaţie. O firmă mică ţine înregistrări pt. un nr. de 28 clienţi. 12dintre ei sunt definiţi ca şi
clienţi “noi”, iar 14 locuiesc în acelaşi district. Dacă exact 3 dintre clienţii noi sunt “localnici”,
câţi dintre clienţii vechi locuiesc mai la distanţă ?

Folosim evenimentele A=¿ client nou ( A = client vechi ) ; B=¿ locuitor în acelaşi district .

Cu notaţiile amintite mai devreme, putem deduce următoarele relaţii:

a b+ ab=12 ; a b+ ab=14 ; ab=3
Din ipoteză rezultă : a b+ ab+ a b+ab ¿ 28.
a b=14−3=11 şi de aici ab ¿ 28−( 12+11 ) =28−23=5 , deci 5 dintre clienţii mai vechi
locuiesc la distanţă.

OPERAŢII CU EVENIMENTE

Cum sugerează şi exemplul de mai sus, prezintă importanţă realizarea concomitentă a unor
evenimente (sau a contrariilor lor).

Vom defini operaţii cu evenimente, după cum urmează:

1 ) Intersecţia de evenimente . Pentru două evenimente A , B este notată A ∩ B şi reprezintă

evenimentul care se realizează atunci când şi A şi B se realizează. (Se pronunţă “ A şi B”.)
Ea se extinde la mai mult de 2 evenimente astfel : ( A ∩ B ) ∩ C= A ∩ ( B ∩C )=( C ∩ A ) ∩ B
(ordinea de scriere nu contează) şi implică producerea simultană a evenimentelor A , B , C .

2 ) Reuniune de evenimente . Pentru evenimentele A , B este notată cu A ∪ B şi reprezintă

evenimentul ce se realizează atunci când se realizează măcar unul dintre evenimentele A sau B .
Mulţimea rezultatelor pt. “ A sau B ” este reuniunea mulţimilor de probe pt. cele 2 evenimente.
3 ) Diferenţa de evenimente . Se notează cu A ¿ şi este evenimentul care se produce prin
realizarea lui A , dar şi nerealizarea lui , adică avem A ¿= A ∩ B.
Observaţie. Putem scrie o relaţie de tipul :
A ∪B=( A ¿ ) ∪ ( B ¿ ) ∪ ( A ∩ B ).

Propoziţie. Sunt valabile legile lui De Morgan sub forma:

A ∩ B ¿ A ∪ B ; A ∪B ¿ A ∩ B.

Definiţie. Două evenimente sunt incompatibile dacă A ∩ B=∅ (nu se pot produce simultan).

Exemplu. Ω={ a , b , c , d , e , f , g , h } , A={ b , d , e } şi B= { a , c , f , g } sunt incompatibile.

Observăm că A ⊂B ¿ { b , d , e , h } .

Definiţie. O familie de evenimente A1 , A 2 ,… , Am cu proprietăţile:

I ¿ A1 ∪ A 2 ∪ …∪ A m=Ω ; ii ) Ai ∩ A j=∅ , pt. orice i≠ j poartă numele de SISTEM
COMPLET DE EVENIMENTE ( S.C.E.)
In exemplul de dinainte, A , C={ a , c , g } şi D= { f , h } formează un S.C.E.

Organizarea evenimentelor ( în corpuri de evenimente)

Se ia P ( Ω ) = familia părţilor (submulţimilor) lui Ω şi K ⊂ P ( Ω ) .

Definiţie. K se numeşte corp de evenimente (pe Ω ) dacă:

1 ) pt. orice A ∈ K avem şi A ∈ K ;
2 ) pt. orice A , B ∈ K , avem şi A ∪B ∈ K .

Propoziţie. K corp de evenimente , atunci:

i ) Ω ∈ K şi ∅ ∈ K ; ii) A , B ∈ K ⇒ A ∩ B∈ K , A ¿ ∈ K , B ¿∈ K .

In general se verifică proprietăţi de genul următor (vezi algebra Boole)

Asociativitate : ( A ∪B ) ∪ C= A ∪ ( B∪C ) ( analog pt. ∩)
Comutativitate : A ∩ B=B ∩ A ( analog pt. ∪)
Distributivitate : A ∩ ( B∪C )=( A ∩ B ) ∪ ( A ∩ C ) (şi duala)
Absorbţie : A ∪ ( B ∩ A )= A ; A ∩ ( B∪ A )= A
Complementaritate : pt. orice A ∈ K , există A ∈ K astfel încât
( A ∪ A ) ∩B=B şi ( A ∩ A ) ∪B=B , oricare ar fi B∈ K .