Curs 1

1. EVENIMENTE. CÂMP DE EVENIMENTE.

Noţiunile fundamentale ale teoriei probabilităţilor sunt evenimentele şi probabilităţile lor de realizare.

Se numeşte experiment (experienţă sau probă) realizarea practică a unui ansamblu de condiţii bine precizate.
Rezultatul unui experiment se numeşte eveniment.

Observaţie: Noţiunea de eveniment este legată strict de producerea sau neproducerea unui fenomen şi nu de
natura acestuia.

Tipuri de evenimente:
• Evenimentul aleator este evenimentul care se poate sau nu produce la efectuarea unei probe; evenimentele
se notează cu litere mari de la ı̂nceputul alfabetului A,B,C,... eventual indexate atunci când este cazul;
• Evenimentul sigur, notat Ω, este evenimentul care se produce ı̂n mod sigur la efectuarea unei probe.
• Evenimentul imposibil, notat Φ, este evenimentul care nu apare la nicio efectuare a experimentului;

Evenimentul care se obţine ca rezultat al unei singure probe se numeşte eveniment elementar. Mulţimea tuturor
evenimentelor elementare E1 , E2 , E3 , . . . generate de un fenomen aleator se numeşte spaţiul probelor şi se notează
prin Ω.

Un eveniment asociat unui experiment aleator, corespunde unui enunţ privind experimentul, enunţ ce poate fi
corect sau fals. Deoarece mulţimea evenimentelor elementare pentru care enunţul este corect constituie evenimentul
considerat, putem privi evenimentele ca fiind submulţimi ale spaţiului evenimentelor elementare. Astfel, analogia
ı̂ntre evenimente şi mulţimi permite obţinerea imediată a unor relaţii ı̂ntre evenimente, respectiv operaţii cu eveni-
mente.

Relaţii ı̂ntre evenimente. Operaţii cu evenimente.

Fie A şi B două evenimente din Ω.

• Evenimentul A implică evenimentul B, notat A ⊂ B dacă apariţia evenimentul A atrage după sine apariţia
evenimentului B. (Deci A este o submulţime a lui B ).
Odată cu realizarea oricărui eveniment se realizează evenimentului sigur, iar evenimentul imposibil im-
plică realizarea oricărui eveniment A, deci
Φ ⊂ A ⊂ Ω.
Evenimentele elementare sunt implicate numai de evenimentul imposibil.

• Evenimentele A şi B sunt echivalente, notăm A = B, dacă A ⊂ B şi B ⊂ A.

• Reuniunea evenimentelor A şi B, notată A ∪ B este evenimentul ce constă ı̂n realizarea a cel puţin unuia
dintre evenimentele A sau B, ı̂n aceeaşi proba.

Au loc următoarele relaţii:

A ∪ A = A, A ∪ B = B ∪ A, A ∪ Ω = Ω, A ∪ Φ = A
(1)
A ∪ (B ∪ C) = (A ∪ B) ∪ C.
Evenimentele ce se obţin ca reuniuni de evenimente elementare se numesc evenimente compuse.
Exemplul 1. La aruncarea unui zar, notând prin Ei apariţia feţei cu i puncte, avem 6 evenimente ele-
mentare: Ω = {E1 , E2 , E3 , E4 , E5 , E6 }. Daca notăm prin A apariţia unei feţe a zarului având un număr
impar de puncte, acest eveniment se realizează atunci când se realizează E1 sau E3 sau E5 (indiferent care,
dar cel puţin unul dintre ele). Deci, A = E1 ∪ E3 ∪ E5 .
1
2

• Intersecţia evenimentelor A şi B, notată A ∩ B, (evenimentul ”A şi B”) este evenimentul ce constă ı̂n
realizarea simultană a evenimentelor A şi B.
Au loc următoarele relaţii:

A ∩ A = A, A ∩ B = B ∩ A, A ∩ Ω = A, A ∩ Φ = Φ,
(2)
A ∩ (B ∩ C) = (A ∩ B) ∩ C.
Observaţie 2. Au loc următoarele proprietăţi:
(1) Evenimentele elementare Ei , Ej nu se pot realiza simultan, adică
Ei ∩ Ej = Φ, (∀) i ̸= j.
(2) Dacă considerăm o mulţime de indici I, finită sau nu (I⊆ N), atunci putem defini ı̂n mod analog reuniunea
şi intersecţia evenimentelor Ai , i ∈ I notate
[ \
Ai , Ai (3)
i∈I i∈I

• Evenimentele A şi B sunt incompatibile dacă realizarea unuia dintre ele exclude realizarea celuilalt ı̂n aceeaşi
probă. Prin urmare, cele două evenimente nu au niciun eveniment elementar comun, adică A ∩ B = Φ.

Mulţimea evenimentelor Ai , i ∈ I formează un sistem complet de evenimente dacă:

S
i∈I Ai = Ω;
(4)
Ai ∩ Aj = Φ, (∀) i, j ∈ I, i ̸= j.
• Diferenţa evenimentelorA şi B este evenimentul notat AnB, care se realizează atunci când se realizează
evenimentul A şi nu se realizează evenimentul B.

• Evenimentul contrar evenimentului A, notat A sau CA este evenimentul care apare cand nu apare A.
Au loc următoarele egalităţi:


A = Ω A; Ω = Φ; Φ = Ω; A = A; A ∩ A = Φ; A ∪ A = Ω;
(5)
A ∩ B = A ∪ B, A ∪ B = A ∩ B (relaţiile lui DeMorgan).
Exemplul 3. Alături de evenimentele precizate, experimentul considerat ı̂n exemplul 1 ne poate conduce la alte
evenimente mai complexe. Astfel, de exemplu, dacă nu se realizează evenimentul
A1,3,5 = E1 ∪ E3 ∪ E5
atunci sigur se realizează evenimentul
A2,4,6 = E2 ∪ E4 ∪ E6
(apariţia unei feţe cu număr par de puncte), deci

A1,3,5 ∪ A2,4,6 = Ω, A1,3,5 = A2,4,6 , A1,3,5 ∩ A2,4,6 = Φ.

Pe de altă parte, evenimentele A1,3,5 si A1,2,6 se pot produce simultan atunci când se produce evenimentul E1 ,
deci A1,3,5 ∩ A1,2,6 = E1 ̸= Φ.
Din aceste exemplu, deducem că orice eveniment care nu este elementar este implicat de cel puţin un eveniment
elementar, deci, un experiment generează, alături de evenimentul imposibil Φ, evenimentul sigur Ω şi evenimentele
elementare {Ei }i∈I , o mulţime de evenimente complexe de forma Ai,j,...,l . Se poate spune astfel că experimentul
generează un câmp (finit) de evenimente.
Fie Ω = {ω1 , ω2 , . . . , ωn } spaţiul probelor ataşat unui experiment şi notăm prin Ei = {ωi } , i = 1, n, evenimentele
elementare.
Definiţia 4. O submulţime nevidă K a părţilor lui Ω, (Φ ̸= K ⊂ P (Ω)) se numeşte corp dacă satisface următoarele
axiome:
(C1) (∀) A ∈ K ⇒ A ∈ K,
(C2) (∀) A, B ∈ K ⇒ A ∪ B ∈ K.
Perechea (Ω, K) se numeşte câmp (finit) de evenimente.
 3

Propoziţia 5. Într-un câmp finit de evenimente sunt adevărate următoarele afirmaţii:

(1) Φ, Ω ∈ K,

(2) (∀) A, B ∈ K ⇒ A ∩ B ∈ K,

(3) (∀) A, B ∈ K ⇒ A\B ∈ K,

n
[ n
\
(4) (∀)Ai ∈ K, i = 1, n ⇒ Ai ∈ K, Ai ∈ K.
i=1 i=1

Proof. (i) Dacă A ∈ K atunci din definiţia anterioară rezultă că A ∈ K şi deci
Ω = A ∪ A ∈ K, Φ = Ω ∈ K.
(ii) Deoarece A, B ∈ K, din (C1) rezultă că A ∪ B ∈ K şi A, B ∈ K. Obţinem astfel



A ∩ B = A ∩ B = A ∪ B ∈ K.
(iii) Se demonstrează prin inducţie matematică.
(iv) Fie A, B ∈ K. Atunci, B ∈ K şi din (ii),
AnB = A ∩ B ∈ K.
□

2. Câmp de probabilitate
Definiţia 6. (definiţia axiomatică a probabilităţii).
Fie (Ω, K) un câmp de evenimente. Probabilitatea evenimentului A ∈ K este aplicaţia P : K→ R ce verifică
următoarele axiome:
(P1) P (A) ≥ 0, (∀) A ∈ K,
(P2) P (Ω) = 1,
(P3) P (A ∪ B) = P (A) + P (B) , (∀) A, B ∈ K, A ∩ B = ∅
Tripletul (Ω, K, P ) se numeste câmp (finit) de probabilitate.
Din definiţia probabilităţii rezultă următoarele proprietăţi:

(i) Probabilitatea evenimentului imposibil este egală cu zero.

P (∅) = 0. (6)
Într-adevăr, deoarece ∅ ∪ E = E şi ∅ ∩ E = ∅, pe baza axiomei (P3) avem

P (E) = P (∅ ∪ E) = P (E) + P (∅),

de unde P
(∅) = 0.
(ii) P A = 1 − P (A).

Putem scrie Ω = A ∪ A şi aplicând axiomele (P2), respectiv (P3) obţinem

1 = P (Ω) = P (A) + P (A) (7)

de unde rezultă că P A = 1 − P (A).

(iii) Probabilitatea reuniunii evenimentelor Ai ∈ K, i = 1, n incompatibile două câte două, este egală cu suma
probabilităţilor lor, !
[n Xn
P Ai = P (Ai ). (8)
i=1 i=1
Considerăm evenimentele A1 , A2 , . . . , An ∈ K incompatibile două câte două, adică Ai ∩Aj = ∅, i ̸= j. Procedând
prin inducţie, presupunem că,
n−1
! n−1
[ X
P Ai = P (Ai ).
i=1 i=1
4

Deoarece
n n−1
!
[ [
Ai = Ai ∪ An ,
i=1 i=1
şi cum evenimentul An este incompatibil cu fiecare din evenimentele A1 , A2 , . . . , An−1 va fi incompatibil şi cu
reuniunea lor şi astfel, pe baza axiomei (P3) rezultă că
n
! " n−1 ! # n−1
!
[ [ [
P Ai = P Ai ∪ An = P Ai + P (An )
i=1 i=1 i=1
n−1
X n
X
= P (Ai ) + P (An ) = P (Ai ) .
i=1 i=1

(iv) Probabilitatea reuniunii evenimentelor Ai ∈ K, i = 1, n, incompatibile două câte două ,

(Ai ∩ Aj = Φ, (∀) i ̸= j) este egală cu suma probabilităţilor evenimentelor Ai ,
n
! n
[ X
P Ai = P (Ai ) (9)
i=1 i=1

Demonstrăm această afirmaţie prin inducţie matematică. Pentru n = 2, proprietatea are loc pe baza axiomei
(P3). Presupunem că ea are loc pentru (n − 1) evenimente şi o demonstrăm pentru n evenimente. Considerăm,
n−1
[
pentru aceasta, evenimentul A = Ai ,
i=1
n−1
! n−1
[ X
P (A) = P Ai = P (Ai ) .
i=1 i=1
Deoarece
n n−1
!
[ [
Ai = Ai ∪ An = A ∪ An , (10)
i=1 i=1
şi cum evenimentul An este incompatibil cu fiecare din evenimentele A1 , A2 , . . . , An−1 , va fi incompatibil şi cu
reuniunea lor. In consecinţă, conform axiomei (P3)
Sn hS  i
n−1
P ( i=1 Ai ) = P i=1 A i ∪ A n
S 
n−1
=P i=1 A i + P (An )
Pn−1
= i=1 P (Ai ) + P (An )
Pn
= i=1 P (Ai )

Consecinţă. Suma probabilităţilor evenimentelor ce formeazăa un sistem complet este egală cu 1.

Proof. Conform definiţiei, dacă evenimentele Ai , i ∈ I formează un sistem complet, atunci
[
Ai = Ω, şiAi ∩ Aj = Φ, (∀) i, j ∈ I, i ̸= j (11)
i∈I
şi
n
!
X [
P (Ai ) = P Ai = P (Ω) = 1. (12)
i=1 i∈I
□
 5

(v) Dacă A, B ∈ K sunt două evenimente pentru care A ⊂ B, atunci P (A) ≤ P (B).
Proof. Aşa cum am vazut anterior, evenimentele A şi B sunt de forma
n
[ n+m
[
A= Ei , B = Ei (13)
i=1 i=1
Ei fiind evenimente elementare (Ei ∩ Ej = Φ, (∀) i ̸= j). Astfel că,
n
! n
[ X
P (A) = P Ei = P (Ei ) ,
i=1 i=1
şi S 
n+m Pn+m
P (B) =P i=1 Ei = i=1 P (Ei )
Pn Pn+m
= i=1 P (Ei ) + i=n+1 P (Ei )
Pn+m
= P (A) + i=n+1 P (Ei ) ≥ P (A) .
□
(vi) Pentru orice eveniment A ∈ K,

0 ≤ P (A) ≤ 1.
Într-adevăr, deoarece Φ ⊂ A ⊂ Ω, din proprietatea anterioară rezultă

0 = P (Φ) ≤ P (A) ≤ P (Ω) = 1. (14)

Considerăm, ı̂n cele ce urmează, un experiment ce poate avea n rezultate incompatibile, egal posibile; mulţimea
acestor rezultate este tocmai mulţimea evenimentelor elementare, adică

Ω = {E1 , E2 , . . . , En } . (15)
Deoarece evenimentele elementare sunt egal posibile,
1
, i = 1, n.
P (Ei ) =
n
Fie A = E1 ∪ E2 ∪ . . . ∪ Em un eveniment oarecare. Pe baza proprietăţilor anterioare,

P (A) = P (E1 ∪ E2 ∪ . . . ∪ Em )
m
X m
= P (Ek ) = .
n
k=1
Am obţinut astfel, următoarea definiţie:
Definiţia 7. (definiţia clasică a probabilităţii) Probabilitatea unui eveniment A este egală cu raportul dintre
numărul cazurilor favorabile realizării evenimentului A şi numărul total de cazuri egal posibile.
Observaţie 8. Definiţia clasică este nesatisfăcătoare pentru cazurile ı̂n care evenimentele egal posibile aparţin unui
câmp infinit de evenimente şi poate fi aplicată numai atunci când evenimentele elementare sunt egal posibile, ceea
ce ı̂n majoritatea cazurilor ı̂ntâlnite ı̂n practică nu este posibil.
Exemplul 9. 1. Considerăm experienţa ce constă ı̂n aruncarea unui zar. Probabilitatea apariţiei unei feţe cu
număr impar de puncte A = {E1 , E3 , E5 } este
1
P (A) = P (E1 ) + P (E3 ) + P (E5 ) = . (16)
2
2. ı̂n cazul unei trageri la ţintă cu o armă, nu se poate stabili numărul cazurilor egal posibile.