Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr.

Lucian Maticiuc

Facultatea de Matematică
Teoria Probabilităt, ilor, Semestrul IV
Lector dr. Lucian MATICIUC

Cursurile 1 – 3

Capitolul I. Spat, ii de probabilitate

I.1 Evenimente s, i operat, ii cu evenimente

Printr-o experient, ă aleatoare E înt, elegem acea experient, ă în care intervine întâmplarea. Rezultatele
posibile ale unei experient, e aleatoare E se numesc probe sau cazuri posibile ale experient, ei s, i le vom nota
cu ω.
Numim eveniment aleator (atas, at unei experient, e) sau, mai simplu, eveniment orice situat, ie care se
poate realiza prin una sau mai multe probe s, i despre care putem spune cu certitudine că s-a produs sau
nu.
Evenimentul elementar este un eveniment care se realizează printr-o singura probă a experient, ei.
Evenimentul compus este acel eveniment care se realizează prin mai multe probe. Evenimentul sigur este
acel eveniment care se realizează cu certitudine la fiecare efectuare a experient, ei, adică prin oricare dintre
probe. Evenimentul imposibil este evenimentul care nu se realizează prin nici o probă a experient, ei.
Evenimentul complementar (sau contrar) unui eveniment dat este evenimentul care se realizează atunci
s, i numai atunci când nu se realizează evenimentul dat.

Definiţia I.1.1 Vom nota cu Ω mult, imea tuturor rezultatelor posibile în cadrul unei experient, ei E. Un el-
ement generic al lui Ω se va nota cu ω; astfel {ω} reprezintă un eveniment elementar asociat experient, ei E
.
Un eveniment va fi o colect, ie de elemente din Ω, prin urmare, un eveniment este un element al mult, imii1
P (Ω) a părt, ilor lui Ω .
Mult, imea tuturor evenimentelor asociate experient, ei E se notează cu F, prin urmare F va fi o sub-
mult, ime a mult, imii părt, ilor P (Ω) (dar F nu coincide neapărat cu întreaga mult, ime a părt, ilor).
Mult, imea Ω se numes, te s, i evenimentul sigur, ∅ este evenimentul imposibil, iar evenimentul com-
plementar (sau contrar) lui A se va nota cu Ā. Avem, evident,

Ω̄ = ∅, ∅ = Ω, A = A.

Exemplul I.1.2 Fie E experient, a aruncării simultane a două zaruri. Probele experient, ei sunt perechile

(1, 1) , . . . , (1, 6) ,
(2, 1) , . . . , (2, 6) ,
..
.
(6, 1) , . . . , (6, 6) .

Proba (i, j) reprezintă aparit, ia fet, ei cu numărul i de puncte de la primul zar s, i a fet, ei cu numărul j de
puncte de la al doilea zar. Numărul tuturor probelor (al cazurilor posibile) este de 6 · 6 = 36.
Fie A evenimentul ca suma numărului de puncte de pe cele două fet, e să fie 5. Atunci A se realizează
prin probele (1, 4), (2, 3), (3, 2), (4, 1). Acesta este un eveniment compus.
Fie B evenimentul ca suma numărului de puncte de pe cele două fet, e să fie 13. Acesta este un eveni-
ment imposibil.
Fie C evenimentul care constă în aparit, ia probei (6, 6). Acesta este un eveniment elementar.
1 def
Mult, imea părt, ilor P (Ω) este dată de P (Ω) == {A : A ⊆ Ω} .

1
Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr. Lucian Maticiuc

Fie D evenimentul care constă în aparit, ia unei perechi (i, j), cu i, j = 1, 6. Acesta este un eveniment
sigur.
Evenimentul complementar C̄ este evenimentul ce constă în aparit, ia perechilor (i, j), cu i, j = 1, 6 s, i
i + j < 12. 
Date două evenimente A s, i B numim reuniunea lor (notată A ∪ B) evenimentul care se realizează
atunci când se realizează cel put, in unul dintre evenimentele A s, i B.
Se numes, te intersect, ia evenimentelor A s, i B (notată A ∩ B) evenimentul care se realizează atunci când
se realizează simultan evenimentele A s, i B.
def
Vom numi diferent, a a două evenimente (notată A \ B) evenimentul dat de A \ B == A ∩ B̄.
Evenimentele A s, i B se numesc compatibile dacă se pot realiza simultan, adică dacă există probe care
duc simultan atât la realizarea lui A cât s, i a lui B. În caz contrar evenimentele se numesc incompatibile
sau disjuncte (i.e. ele nu se pot realiza simultan). Deci evenimentele A s, i B se numesc incompatibile sau
disjuncte dacă A ∩ B = ∅.
Proprietăt, ile operat, iilor cu evenimente sunt, evident, proprietăt, ile operat, iilor cu mult, imi. Amintim
doar legile lui De Morgan

Propoziţia I.1.3 Pentru orice A, B ∈ F,

A ∪ B = Ā ∩ B̄ s, i A ∩ B = Ā ∪ B̄.

Exemplul I.1.4 Fie evenimentele A, B, C. Să se exprime următoarele evenimente utilizând evenimentele
A, B, C s, i operat, ii între ele:
(a) Doar A are loc: A ∩ B̄ ∩ C̄;
(b) Nici un eveniment nu are loc: Ā ∩ B̄ ∩ C̄;




(c) Exact un singur eveniment are loc: A ∩ B̄ ∩ C̄ ∪ Ā ∩ B ∩ C̄ ∪ Ā ∩ B̄ ∩ C ;




(d) Doar două evenimente au loc: A ∩ B ∩ C̄ ∪ A ∩ B̄ ∩ C ∪ Ā ∩ B ∩ C ;




(e) Cel put, in două evenimente au loc: A ∩ B ∩ C̄ ∪ A ∩ B̄ ∩ C ∪ Ā ∩ B ∩ C ∪ (A ∩ B ∩ C) ;





(f ) Cel mult un eveniment are loc: Ā ∩ B̄ ∩ C̄ ∪ A ∩ B̄ ∩ C̄ ∪ Ā ∩ B ∩ C̄ ∪ Ā ∩ B̄ ∩ C

(g) Cel put, in un eveniment are loc: A ∪ B ∪ C = Ā ∩ B̄ ∩ C̄. 

I.2 Spat, iu finit de probabilitate

Este natural ca primele probleme aplicative să fie legate de experient, e care au un număr finit de cazuri
posibile; de asemenea, este natural să presupunem că toate cazurile posibile au aceeas, i s, ansă de aparit, ie.
Fie Ω = {ω1 , ω2 , . . . , ωn } mult, imea tuturor evenimentelor elementare corespunzătoare unei experient, e
aleatoare E.

Definiţia I.2.1 Spunem că perechea (Ω, F) este un spat, iu finit de evenimente (sau câmp finit de eveni-
mente) dacă F este o familie nevidă de părt, i ale lui Ω, i.e. F ⊆ P (Ω), s, i sunt satisfăcute condit, iile:

(i) Ω ∈ F,
(ii) Dacă A ∈ F, atunci Ā ∈ F,
(iii) Dacă A, B ∈ F, atunci A ∪ B ∈ F.

Elemente lui F se numesc evenimente aleatoare sau evenimente (deci F este mult, imea tuturor evenimentelor
asociate experient, ei aleatoare).

Remarca I.2.2 În multe situat, ii (probleme elementare etc.) vom lua drept mult, imea F a evenimentelor
chiar mult, imea P (Ω) a tuturor părt, ilor lui Ω.
Evident, dacă F = P (Ω), atunci (Ω, F) devine un spat, iu finit de evenimente. 

2
Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr. Lucian Maticiuc

Remarca I.2.3 Având în vedere definit, ia precedentă, deducem că mult, imea evenimentelor F este închisă
la operat, ii de reuniune, intersect, ie, complementaritate s, i diferent, ă, adică A ∪ B, A ∩ B, Ā, A \ B ∈ F,
pentru orice A, B ∈ F. Acest lucru este normal, având în vederă că noi vom lucra cu evenimente (adică
elemente din F) s, i vom dori ca operând cu aceste evenimente să rămânem în continuare în mult, imea de
evenimente F. 

Exemplul I.2.4 Dacă n este numărul de evenimente elementare, atunci familia P (Ω) cont, ine 2n eveni-
mente.
Într-adevăr, dacă Ω = {ω1 , ω2 , . . . , ωn }, atunci F = P (Ω) este mult, imea formată cu toate submult, imile
care se pot forma cu maxim n elemente (considerăm s, i mult, imea vidă) s, i este dată de

∅,
{ωi } , 1≤i≤n: în număr de Cn1 ,
{ωi , ωj } , 1≤i<j≤n: în număr de Cn2 ,
{ωi , ωj , ωk } , 1≤i<j<k≤n: în număr de Cn3 ,
..
.
{ω1 , ω2 , . . . , ωn } = Ω : în număr de Cnn .

Deci numărul total de submult, imi ce se pot forma cu maxim n elemente este dat de2 1 + Cn1 + . . . + Cnn =
n
(1 + 1) = 2n . 

Propoziţia I.2.5 Au loc următoarele proprietăt, i.

(j) Evident, ∅ = Ω̄ ∈ F.
(jj) Dacă Ai ∈ F, pentru i = 1, r , atunci
[r \r
Ai ∈ F s, i Ai ∈ F.
i=1 i=1

Definiţia I.2.6 Fie Ai ∈ F, pentru i = 1, r . Spunem că (Ai )i=1,r este un sistem complet de evenimente (sau
o partit, ie sau o descompunere a lui Ω ) dacă:

(i) Ai 6= ∅, i = 1, r ,
(ii) Ai ∩ Aj = ∅, i, j = 1, r , i 6= j,
[r
(iii) Ai = Ω .
i=1

Exemplul I.2.7 (i) Dacă A ∈ F, atunci A, Ā este o descompunere a lui Ω în două evenimente disjuncte.

(ii) Dacă A, B ∈ F astfel încât A ∩ B = ∅, atunci A, B, A ∪ B este o descompunere a lui Ω în trei
evenimente disjuncte.


Definiţia I.2.8 Fie Ω = {ω1 , ω2 , . . . , ωn } mult, imea tuturor evenimentelor elementare s, i (Ω, F) un spat, iu finit
de evenimente. Fie A ∈ F un eveniment. Numărul P (A) = m n , unde m reprezintă numărul probelor care duc
la realizarea evenimentului A s, i n reprezintă numărul tuturor probelor posibile asociate experient, ei, se numes, te
probabilitatea evenimentului A, i.e.3

def card (A)

P:F→R s, i P (A) == , pentru orice A ∈ F. (I.2.1)
card (Ω)

Tripletul (Ω, F, P) se va numi spat, iu finit de probabilitate (sau câmp finit de probabilitate).
2 Se poate da o demonstrat, ie a acestei identităt, i folosind exclusiv analiza combinatorie (vezi Seminarul).
3 Cardinalul unei mult, imi A se va nota cu card (A) sau cu |A| .

3
Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr. Lucian Maticiuc

Propoziţia I.2.9 Au loc următoarele proprietăt, i4 , pentru orice A, B ∈ F s, i Ai ∈ F, pentru i = 1, n.

(i) 0 ≤ P (A) ≤ 1,
(ii) P (Ω) = 1, P (∅) = 0,
(iii) P (A ∪ B) = P (A) + P (B) , dacă A ∩ B = ∅,
(iv) P (A ∪ B) = P (A) + P (B) − P (A ∩ B) ,


(v) P Ā = 1 − P (A) ,
[ n  Xn
(vi) P Ai = P (Ai ) , unde Ai ∩ Aj = ∅, 1 ≤ i < j ≤ n.
i=1 i=1

Demonstraţie. De exemplu, (iv) este o consecint, ă5 a lui (iii) iar (v) este o consecint, ă directă a lui (ii) s, i
(iii).

Remarca I.2.10 Din definit, ia spat, iului finit de probabilitate observăm că nu trebuie să avem neapărat ca
orice eveniment elementar să fie din F, adică nu trebuie să avem neapărat că {ω} ∈ F, pentru orice
ω ∈ Ω.
De exemplu, să presupunem că într-o urnă avem trei bile: una albă s, i două negre identice. Se extrage
o bilă din urnă s, i ne interesează culoarea ei. Deci Ω = {A1, N 1, N 2} iar mult, imea tuturor evenimentelor
asociate experient, ei este dată de F = {∅, Ω, {A1} , {N 1, N 2}} P(Ω).
Evident, (Ω, F) este un spat, iu finit de evenimente dar evenimentele elementare {N 1} , {N 2} ∈ / F. 

Definiţia I.2.11 Fie Ω = {ω1 , ω2 , . . . , ωn } mult, imea tuturor evenimentelor elementare, (Ω, P (Ω)) un spat, iu
finit de evenimente s, i P dată de (I.2.1).
Să presupunem că toate evenimentele elementare sunt echiprobabile, i.e. evenimentele elementare au aceas, i
s, ansă de a se realiza, adică
1
P ({ω}) = , pentru orice ω ∈ Ω.
card (Ω)
Atunci (Ω, P (Ω) , P) este un spat, iu finit de probabilitate s, i este numit spat, iu de probabilitate Laplace (sau
câmp de probabilitate Laplace).
Să considerăm acum experimentul aruncării a două zaruri.

Exemplul I.2.12 Vom lua drept spat, iul Ω mult, imea tuturor perechilor ordonate (i, j) cu i, j = 1, 6, adică

Ω = (i, j) : i, j = 1, 6 .

Având în vedere că sunt s, ase posibilităt, i de alegere a lui i s, i fiecărei alegeri a lui i îi corespund s, ase alegeri
pentru j, deducem că sunt 36 de posibile rezultate (despre care vom presupune că sunt echiprobabile,
deci P ({(i, j)}) = 1/36, pentru i, j = 1, 6).
Care este probabilitatea să se obt, ină suma s, apte la aruncarea celor două zaruri? sau suma unsprezece?
Primul eveniment, notat cu A, este mult, imea

A = {(1, 6) , (2, 5) , (3, 4) , (4, 3) , (5, 2) , (6, 1)}

iar al doilea este B = {(5, 6) , (6, 5)}. Deci P (A) este probabilitatea reuniunii celor s, ase evenimente ele-
mentare posibile care compun A adică este suma P ((1, 6)) + P ((2, 5)) + . . . = 6 · 1/36 = 1/6.
De asemenea, P (B) = 1/36 + 1/36 = 1/18.
Evident, probabilitatea

obt, inerii a unei duble de unu sau de s, ase este P (C) = P ({(1, 1)} ∪ {(6, 6)}) =
1/18 iar P C̄ = 1 − 1/18 = 17/18. 
4 Vezi s, i Propozit, ia I.3.14.
5 Pentru demonstrat, ie vezi pagina 12.

4
Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr. Lucian Maticiuc

I.3 Spat, ii de probabilitate

Fie Ω o mult, ime abstractă (numită s, i mult, imea evenimentelor elementare). Un eveniment aleator
(sau eveniment) va fi o submult, ime a lui Ω, deci vom lua ca mult, ime a evenimentelor o anumită familie
de submult, imi a lui Ω, notată cu F. În Teoria probabilităt, ilor măsurăm s, ansele de aparit, ie a evenimentelor;
deci trebuie să definim acele mult, imi (sau evenimente) care pot fi măsurate. În acest sens folosim con-
ceptul de σ−algebră peste Ω pentru a obt, ine o colect, ie de submult, imi ale lui Ω pe care să definim măsura
de probabilitate.
Prin urmare, vom cere ca familia F să fie o σ−algebră peste Ω. Proprietăt, ile cerute sunt cele văzute
deja în cazul spat, iului finit de probabilitate.

Definiţia I.3.1 Fie Ω o mult, ime nevidă. Familia nevidă F ⊆ P (Ω) , de părt, i ale lui Ω, se numes, te algebră peste
Ω dacă:
(i) Ω ∈ F,
(ii) dacă A ∈ F, atunci Ā ∈ F,
(iii) dacă A, B ∈ F, atunci A ∪ B ∈ F.
Elemente lui F se numesc evenimente aleatoare sau evenimente.

Remarca I.3.2 Fie F să fie o algebră peste Ω. Din definit, ia anterioară se obt, ine, folosind s, i legile lui De
Morgan,

(iv) ∅ ∈ F,
(v) dacă A, B ∈ F, atunci A ∩ B ∈ F.

Într-adevăr, ∅ = Ω̄ ∈ F.
Deoarece Ā, B̄ ∈ F, avem s, i A ∩ B = Ā ∪ B̄ ∈ F.


Remarca I.3.3 Evident, proprietăt, ile (iii) s, i (v) sunt adevărate s, i pentru un număr finit de evenimente
din F, i.e. [n
0
(iii) dacă Ai ∈ F, i = 1, n , atunci Ai ∈ F,
i=1
0
\ n
(v) dacă Ai ∈ F, i = 1, n , atunci Ai ∈ F,
i=1


Remarca I.3.4 Putem spune că o algebră peste Ω este o familie nevidă de părt, i ale lui Ω închisă la reuniuni
finite, la intersect, ii finite s, i la trecerea la complementară. 

Definiţia I.3.5 Fie Ω o mult, ime nevidă. Spunem că F ⊆ P (Ω) este o σ−algebră peste Ω dacă este o algebră
peste Ω s, i dacă are loc
00
[∞
(iii) dacă Ai ∈ F, i ∈ N∗ , atunci Ai ∈ F.
i=1

Exemplul I.3.6 Fie Ω o mult, ime nevidă. Atunci F = {∅, Ω} este cea mai „săracă” σ−algebră peste Ω
(este cea mai mică σ−algebră peste Ω ) iar F = P (Ω) este cea mai „bogată” σ−algebră peste Ω (este cea
mai mare σ−algebră peste Ω ). 
0
Remarca I.3.7 Dacă F ⊆ P (Ω) este o σ−algebră, atunci proprietatea (v) este adevărată s, i pentru un
număr infinit dar numărabil de evenimente, i.e.
00
\∞
(v) dacă Ai ∈ F, i ∈ N∗ , atunci Ai ∈ F,
i=1


Acum putem defini probabilitatea ca fiind o funct, ie definită pe σ−algebra F cu valori în R ce satisfac
anumite proprietăt, i (ca s, i în cazul spat, iului finit de probabilitate).

5
Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr. Lucian Maticiuc

Definiţia I.3.8 Fie F o σ−algebră peste Ω. Se numes, te probabilitate (sau măsura de probabilitate) o aplicat, ie
P : F → R astfel încât
(i) P (A) ≥ 0, oricare ar fi A ∈ F,
 [∞  X∞
(ii) P Ai = P (Ai ) , oricare ar fi (Ai )i∈N∗ ⊂ F
i=1 i=1

evenimente incompatibile două câte două,

(iii) P (Ω) = 1.

Remarca I.3.9 Condit, ia (ii) este numită proprietatea de numărabilă aditivitate a măsurii P. 

Remarca I.3.10 Din definit, ia anterioară se vede că, de fapt, aplicat, ia P : F → [0, 1] , adică
(iv) 0 ≤ P (A) ≤ 1, oricare ar fi A ∈ F.


Definiţia I.3.11 Dacă F este o σ−algebră peste Ω, atunci perechea (Ω, F) se numes, te spat, iu măsurabil.

Definiţia I.3.12 Fie (Ω, F) un spat, iu măsurabil s, i probabilitatea P : F → R.

Atunci tripletul (Ω, F, P) se numes, te spat, iu de probabilitate (sau câmp de probabilitate).

Remarca I.3.13 Din definit, ia spat, iului finit de probabilitate observăm că nu trebuie să avem, în mod
necesar, ca orice eveniment elementar să fie din F, adică nu trebuie să avem, în mod necesar, că {ω} ∈ F,
pentru orice ω ∈ Ω. 

Propoziţia I.3.14 Fie (Ω, F, P) un spat, iu de probabilitate. Au loc următoarele proprietăt, i:

(v) probabilitatea evenimentului imposibil este nulă, i.e. P (∅) = 0;
(vi) probabilitatea evenimentului contrar este dată de:


P Ā = 1 − P (A) , oricare ar fi A ∈ F;
 [n  Xn
(ix) P Ai = P (Ai ) , oricare ar fi Ai ∈ F, cu i = 1, n ,
i=1 i=1

astfel încât Ak ∩ Al = ∅, pentru k, l = 1, n, k 6= l.

Are loc s, i formula de calcul a probabilităt, ii unei reuniuni de două evenimente:

(xi) P (A ∪ B) = P (A) + P (B) − P (A ∩ B) , oricare ar fi A, B ∈ F.
Se obt, ine formula de calcul a probabilităt, ii unei reuniuni de trei evenimente:
0
(xi) P (A ∪ B ∪ C) = P (A) + P (B) + P (C)
−P (A ∩ B) − P (A ∩ C) − P (B ∩ C)
+P (A ∩ B ∩ C) , oricare ar fi A, B, C ∈ F.
Demonstraţie. (xi) Vezi relat, ia (I.6.1) s, i demonstrat, ia de la pagina 12.
0
(xi) Se obt, ine aplicând (xi) de trei ori.

Remarca I.3.15 Am obt, inut că probabilitatea evenimentului imposibil ∅ este nulă. Dar să ment, ionăm că,
în cazul unui spat, iu de probabilitate infinit, nu orice eveniment cu probabilitatea nulă6 este evenimentul
imposibil; vezi, de exemplu, cazul unei variabile aleatoare X : Ω → R de tip continuu, când evenimentul
{X = a} este neglijabil, pentru orice a ∈ R, dar, pe de altă parte, dacă a ∈ X(Ω), atunci {X = a} nu este
un eveniment imposibil. 
6 Spunem că evenimentul A ∈ F este nul sau P−nul sau neglijabil dacă P (A) = 0.
Dacă Ā este eveniment neglijabil (sau, echivalent, P(A) = 1), atunci spunem că evenimentul A se produce P−aproape sigur (notat
P−a.s.) sau P−aproape pentru tot, i ω sau P−aproape peste tot (notat P−a.p.t.) sau cu probabilitatea 1.

6
Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr. Lucian Maticiuc

0
Remarca I.3.16 Formula (xi) se poate generaliza la n evenimente. Astfel se poate demonstra prin induct, ie
că, dacă Ai ∈ F, cu i = 1, n , atunci are loc formula de calcul a probabilităt, ii unei reuniuni de evenimente,
numită formula lui Poincaré sau formula de incluziune-excluziune7 :
[  X
00
X
(xi) P Ai = P (Ai1 ) − P (Ai1 ∩ Ai2 )
1≤i≤n 1≤i1 ≤n 1≤i1 <i2 ≤n
X n−1
+ P (Ai1 ∩ Ai2 ∩ Ai3 ) − . . . + (−1) P (A1 ∩ A2 ∩ . . . ∩ An ) .
1≤i1 <i2 <i3 ≤n

Definiţia I.3.17 Fie (An )n∈N∗ un s, ir de evenimente din F.

Spunem că8 are loc convergent, a An & A, pentru n → ∞, dacă
\∞
An+1 ⊂ An , pentru orice n ∈ N∗ s, i An = A.
n=1

Spunem că are loc convergent, a An % A, pentru n → ∞, dacă

[∞
An ⊂ An+1 , pentru orice n ∈ N∗ s, i An = A.
n=1

În ambele cazuri putem scrie limn→∞ An = A.

Propoziţia I.3.18 Fie (An )n∈N∗ un s, ir de evenimente din F. Atunci are loc proprietatea9 de continuitate
(secvent, ială) a măsurii P în raport cu s, iruri monotone de evenimente, i.e.

(xiii) Dacă An % A, atunci P (An ) % P (A) , pentru n → ∞.

(xiv) Dacă An & A, atunci P (An ) & P (A) , pentru n → ∞.
(xv) Dacă An & ∅, atunci P (An ) & 0, pentru n → ∞.
(xvi) Dacă An % Ω, atunci P (An ) % 1, pentru n → ∞.

Demonstraţie. (xiii) Fie An % A, pentru n → ∞. Să definim

B1 = A1 , Bn = An \ An−1 , pentru orice n ≥ 2.

Atunci (Bi )i=1,n sunt evenimente disjuncte două câte două iar
[n [n [ [
Bi = Ai = An s, i Bi = Ai = A.
i=1 i=1 i≥1 i≥1

Folosind definit, ia (ii) obt, inem

[  [  X∞
P(A) = P Ai = P Bi = P (Bi )
i≥1 i≥1 i=1
Xn  [n 
= limn→∞ P (Bi ) = limn→∞ P Bi = limn→∞ P (An )
i=1 i=1

iar s, irul (P (An ))n este s, ir crescător.

(xiv) Dacă An & A, atunci Ān % Ā, deci P Ān % P Ā sau, echivalent, P (An ) & P (A) , pentru
n → ∞.
Fie, în continuare, (An )n∈N∗ un s, ir de evenimente din F. Având în vedere că F este o σ−algebră,
obt, inem că [ \ \ [
Am s, i Am
n≥1 m≥n n≥1 m≥n

7 Această formulă nu este pentru Examen !

8 Aceste definit, ii nu sunt pentru Examen !
9 Aceste proprietăt, i s, i demonstrat, iile lor nu sunt pentru Examen !

7
Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr. Lucian Maticiuc

sunt, de asemenea, evenimente. Ele se numesc10 limita inferioară, s, i respectiv limita inferioară, a s, irului
de evenimente (An )n∈N∗ s, i se notează (vezi s, i Definit, ia I.3.17):

def
[ \ \
lim inf n→∞ An == Am = limn→∞ Am ,
n≥1 m≥n m≥n
def
\ [ [
lim supn→∞ An == Am = limn→∞ Am .
n≥1 m≥n m≥n

Folosind definit, ia, obt, inem că

lim inf n→∞ An = {ω : ω ∈ An pentru n suficient de mare}

= {An se realizează „în cele din urmă”}

s, i respectiv că
lim supn→∞ An = {ω : ω ∈ An pentru o infinitate de n}
(I.3.1)
= {An se realizează „infinit de des”} .
În general, este dificil să lucrăm cu o σ−algebră (fiind un concept abstract). Dar dacă vom considera
o σ−algebră generată de C ⊆ P (Ω) , atunci este mai us, or de lucrat cu ea; astfel, dacă arătăm că au loc
anumite proprietăt, i pentru orice element din C, atunci ele au loc s, i pentru orice element din σ−algebra
generată de C.

Definiţia I.3.19 Fie C ⊆ P (Ω) o colect, ie de mult, imi din Ω. Vom nota σ−algebra generată de C cu σ (C) s, i ea
va fi dată de cea mai mică σ−algebră care cont, ine pe C.
Deci σ (C) este definită de:
(a) σ (C) este σ−algebră;
(b) C ⊆ σ (C);
(c) σ (C) este cea mai mică σ−algebră care cont, ine pe C, i.e.: dacă C ⊆ D, iar D este o altă σ−algebră, atunci
σ (C) ⊆ D.

Remarca I.3.20 Vom spune că C este constituie un sistem de generatori pentru σ (C) sau că C generează
σ (C) . 

Exemplul I.3.21 Dacă C = ∅ sau C = Ω, atunci se obt, ine

σ (C) = {Ω, ∅} ,

adică cea mai mică σ−algebră peste Ω. 

Exemplul I.3.22 Dacă avem un spat, iu măsurabil (Ω, F) s, i un eveniment A ∈ F, atunci


σ (A) = Ω, ∅, A, Ā

este σ−algebra generată de evenimentul A ∈ F. 

Exemplul I.3.23 Dacă avem un spat, iu măsurabil (Ω, F) s, i evenimentele A, B ∈ F, astfel încât A ⊂ B,
atunci 
σ (A, B) = Ω, ∅, A, B, Ā, B̄, A ∪ B̄, Ā ∩ B
este σ−algebra generată de evenimentele A, B ∈ F. 

Definiţia I.3.24 Notat, ia B (R) desemnează σ−algebra Borel s, i este dată de σ−algebra generată de clasa de
submult, imi deschise ale spat, iului topologic R.
10 Aceste definit, ii nu sunt pentru Examen !

8
Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr. Lucian Maticiuc

Remarca I.3.25 Se poate arăta că B (R) poate fi generată de orice fel de intervale, adică, de exemplu,

B (R) = σ ({(−∞, a] : a ∈ R}) ,

B (R) = σ ({(−∞, a) : a ∈ R}) ,
B (R) = σ ({(a, b) : a, b ∈ R, a < b}) .


Exerciţiul I.3.26 (a) Să se arate că pentru orice a < b au loc, pentru  → 0+ ,

A = (a, b + ] & (a, b], B = (a, b + ) & (a, b],

C = (a, b − ] % (a, b), D = (a, b − ) % (a, b).

(b) Să se determine limita următoarelor s, iruri de evenimente din spat, iul măsurabil (R, B (R)), definite pentru
orice n ∈ N∗ :
A1n = a, b + n1 , A2n = a, b + n1 , Bn1 = a − n1 , b , Bn2 = a − n1 , b ,
  
  

Cn1 = a, b − n1 , Cn2 = a, b − n1 , Dn1 = a + n1 , b , Dn2 = a + n1 , b ,

  
  

Fn1 = a − n1 , a , Fn2 = a − n1 , a .

   
En1 = a, n , En2 = − n, b ,

Propoziţia I.3.27 (Lema lui Borel Cantelli) Fie (Ω, F, P) un spat, iu de probabilitate s, i (An )n∈N∗ un s, ir de
evenimente din F. Atunci11
X∞

(i) dacă P (An ) < ∞, atunci P lim supn→∞ An = 0;
n=1
X∞
(ii) dacă (An )n∈N∗ sunt evenimente independente în ansamblu12 (vezi Definit, ia I.5.5) s, i P (An ) = ∞,

n=1
atunci P lim supn→∞ An = 1.

Remarca I.3.28 Evident, (i) este echivalent cu

X∞
(i0 ) Dacă P lim supn→∞ An > 0, atunci


P (An ) = ∞.
n=1

Prin urmare (ii) reprezintă, în condit, ii suplimentare, reciproca part, ială a afirmat, iei (i) sau (i0 ). 

Remarca I.3.29 Condit, ia de independent, ă este esent, ială pentru a obt, ine reciproca afirmat, iei (i).
Un contraexemplu este următorul: să considerăm măsura Lebesgue λ s, i spat, iul de probabilitate
def
(Ω, F, P) == ([0, 1] , B ([0, 1]) , λ).
Fie  1
An = 0, , n ∈ N∗ ,
n
T
deci limn→∞ An = lim supn→∞ An = n≥1 An = ∅.

X∞
Astfel am obt, inut că P lim supn→∞ An = P (∅) = 0 < 1 s, i, cu toate acestea, P (An ) =
n=1
X∞ 1
= ∞. 
n=1 n

Remarca I.3.30 Condit, ia de independent, ă este esent, ială în (ii) .

Un contraexemplu simplu este următorul: să considerăm evenimentul A ∈ F astfel încât P (A) ∈
(0, 1) s, i An = A. Deci
X∞ X∞ X∞
P (An ) = P (A) = P (A) 1=∞
n=1 n=1 n=1



dar, cu toate acestea, P lim supn→∞ An = P A < 1. 
11 Lema lui Borel Cantelli nu este pentru Examen !
12 Concluzia punctului (ii) are loc s, i dacă evenimentele (An )n∈N∗ sunt independente două câte două.

9
Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr. Lucian Maticiuc

I.4 Probabilităt, i condit, ionate

Definiţia I.4.1 Fie A, B ∈ F astfel încât P (A) > 0. Probabilitatea evenimentului B în ipoteza că evenimentul A
s-a realizat, se numes, te probabilitatea lui B condit, ionată de A s, i va fi notată cu P (B|A) s, i este dată de
P (A ∩ B)
P (B|A) = . (I.4.1)
P (A)

Remarca I.4.2 Prin urmare obt, inem relat, ia:

P (B|A) · P (A) = P (A|B) · P (B) .


Remarca I.4.3 Fie A ∈ F un eveniment arbitrar fixat astfel încât P (A) > 0; atunci P (B|A) este o notat, ie
pentru PA (B) unde PA este funct, ia

def P (A ∩ B)
PA : F → [0, 1] , definită de PA (B) == , B ∈ F.
P (A)
Se poate arăta că această nouă funct, ie este o măsură de probabilitate iar tripletul (Ω, F, PA ) este, de
asemenea, un spat, iu de probabilitate.
def
De asemenea, dacă se notează FA == {B ∈ F : B ⊆ A} , atunci tripletul (A, FA , PA ) este s, i el unspat, iu
de probabilitate numit spat, iul de probabilitate indus pe A de spat, iul (Ω, F, P) . Dacă E este experient, e
aleatoare ce este modelată de spat, iul de probabilitate (Ω, F, P) , atunci (A, FA , PA ) modelează experient, a
aleatoare EA dată de: EA se produce dacă E se produce s, i rezultatul implică aparit, ia lui A. 

Remarca I.4.4 Să observăm că s, i probabilitatea originală P poate fi văzută ca o probabilitate condit, ionată,
def
mai precis, putem lua P (B) == PΩ (B) . 

Remarca I.4.5 Obt, inem imediat s, i formule de calcul a probabilităt, ii unei intersect, ii de evenimente:
P (A ∩ B) = P (A|B) · P (B) ,
P (A ∩ B ∩ C) = P (A|B ∩ C) · P (B ∩ C)
= P (A|B ∩ C) · P (B|C) · P (C) ,
P (A ∩ B ∩ C ∩ D) = P (A|B ∩ C ∩ D) · P (B ∩ C ∩ D)
= P (A|B ∩ C ∩ D) · P (B|C ∩ D) · P (C|D) · P (D) ,
oricare ar fi A, B, C, D ∈ F astfel încât P (A ∩ B ∩ C ∩ D) > 0. 

I.5 Evenimente independente

Intuitiv, spunem că evenimentele A, B sunt independente dacă probabilitatea ca unul dintre ele să se
realizeze nu depinde de realizarea sau de nerealizarea celuilalt.

Definiţia I.5.1 Spunem că evenimentele A s, i B sunt independente dacă

P (A ∩ B) = P (A) · P (B) .

Remarca I.5.2 Relat, ia de independent, ă este deci simetrică.

Propoziţia I.5.3 Evenimentele A s, i B sunt independente dacă s, i numai dacă are loc oricare dintre următoarele
relat, ii
(i) P (B|A) = P (B) ,
(ii) P (A|B) = P (A) ,


(iii) P B|Ā = P (B) ,


(iv) P A|B̄ = P (A) .

10
Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr. Lucian Maticiuc

Caracterizările de mai sus au loc în condit, iile suplimentare P (A) > 0, P (B) > 0, P (A) < 1 s, i respectiv
P (B) < 1.

Remarca I.5.4 Avem următoarea legătură între independent, ă s, i incompabilitate: dacă două evenimente
A s, i B, care nu sunt neglijabile, sunt independente, atunci evenimentele A s, i B sunt compatibile
Sau echivalent, dacă două evenimente, care nu sunt neglijabile, A s, i B sunt incompatibile, atunci
evenimentele A s, i B sunt dependente.
Într-adevăr, dacă am presupune că A s, i B sunt incompatibile, atunci P (A) · P (B) = P (A ∩ B) =
P (∅) = 0, deci A sau B este un eveniment neglijabil. 

Definiţia I.5.5 Dacă avem o familie de evenimente (Ai )i=1,n , spunem că acestea sunt independente (în ansam-
blu13 ) dacă probabilitatea intersect, iei a oricâte evenimente din familia (Ai )i=1,n este egală cu produsul probabili-
tăt, ilor evenimentelor intersectate, i.e. are loc
 \r  Yr
P Ai k = P (Aik ) , oricare ar fi 1 ≤ i1 < i2 < . . . < ir ≤ n.
k=1 k=1

Definiţia I.5.6 Dacă avem o familie de evenimente (Ai )i=1,n , spunem că acestea sunt independente două
câte două dacă probabilitatea intersect, iei a oricare două evenimente din familia (Ai )i=1,n este egală cu produsul
probabilităt, ilor evenimentelor intersectate, i.e. are loc

P (Ai ∩ Aj ) = P (Ai ) · P (Aj ) , oricare ar fi 1 ≤ i < j ≤ n.

Remarca I.5.7 Evident, dacă evenimentele {A1 , . . . , An } sunt independente în ansamblu, atunci sunt in-
dependente s, i două câte două. Reciproca nu este adevărată. 

Exerciţiul I.5.8 Fie Ω = {a, b, c, d} s, i (Ω, P (Ω) , P) un spat, iu de probabilitate Laplace. Fie evenimentele A =
{a, b} , B = {a, c} , C = {a, d} . Se poate arăta că evenimentele A, B, C sunt independente două câte două, dar nu
sunt independente în ansamblu deoarece
 3
1 1
P (A ∩ B ∩ C) = =6 = P (A) P (B) P (C) .
4 2

Exerciţiul I.5.9 Pe de altă parte, există exemple în care se vede că relat, ia

P (A ∩ B ∩ C) = P (A) P (B) P (C)

nu implică independent, a două câte două a evenimentelor A, B, C.

De exemplu, în cazul aruncării a două zaruri, fie A = {(i, j) ∈ Ω : j = 1, 2, 5} , B = {(i, j) ∈ Ω : j = 4, 5, 6}
s, i C = {(i, j) ∈ Ω : i + j = 9} .

Propoziţia I.5.10 Dacă evenimentele A1 , . . . , An sunt independente, atunci s, i evenimentele B1 , . . . , Bn sunt in-
dependente, unde Bi = Ai sau Bi = Āi , cu i = 1, n .

Exemplul I.5.11 De exemplu, dacă evenimentele A, B sunt independente, atunci sunt indepedente s, i
evenimentele A, B̄, precum s, i evenimentele Ā, B, precum s, i evenimentele Ā, B̄.
Într-adevăr, se poate arăta că P (A ∩ B) = P (A) · P (B) va implica oricare dintre relat, iile

P(A ∩ B̄) = P (A) · P(B̄),

P(Ā ∩ B) = P(Ā) · P (B) ,
P(Ā ∩ B̄) = P(Ā) · P(B̄).


Pentru a ilustra Definit, ia I.5.1 să considerăm următorul exemplu.
13 Dacă nu se precizează explicit, atunci independent, a înseamnă independent, a în ansamblu.

11
Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr. Lucian Maticiuc

Exemplul I.5.12 Presupunem că avem două cutii cu bile ros, ii s, i albe. Prima cutie cont, ine o bilă ros, ie s, i
trei albe iar a doua cutie cont, ine două bile ros, ii s, i trei bile albe. Extragem câte o bilă din fiecare cutie.
Care este probabilitatea ca să extragem două bile ros, ii?
Numărul total de posibile perechi este de 4 · 5 = 20 (unei bile din prima cutie îi corespund cinci bile
din a doua cutie pentru a face o pereche). Sunt două posibilităt, i de a extrage două bile ros, ii: bila ros, ie din
prima cutie (eveniment notat cu A) cuplată pe rând cu cele două bile ros, ii ale cutiei a doua (eveniment
notat cu B). Deci probabilitatea de a extrage două bile ros, ii este de P (A ∩ B) = 2/20.
Pe de altă parte probabilitatea extragerii unei bile ros, ii din prima cutie este 1/4 iar probabilitatea
extragerii unei bile ros, ii din a doua cutie este 2/5, deci are loc
P (A ∩ B) = 1/4 · 2/5 = P (A) · P (B) .
Similar se poate afla probabilitatea extragerii a două bile albe care este de 3/4 · 3/5, s, i deci proba-
bilitatea de a extrage o bilă ros, ie s, i una albă este complementara evenimentelor de mai sus, deci are
probabilitatea 1 − (2/20 + 9/20) = 9/20. 

I.6 Formule probabiliste

În cele ce urmează, fie (Ω, F, P) un spat, iu de probabilitate.

I.6.1 Probabilitatea unei reuniuni de evenimente

Oricare ar fi evenimentele A, B ∈ F are loc relat, ia

P (A ∪ B) = P (A) + P (B) − P (A ∩ B) . (I.6.1)

În particular, dacă evenimentele sunt disjuncte (incompatibile), atunci

P (A ∪ B) = P (A) + P (B) .
În cazul unui spat, iu de probabilitate oarecare formula (I.6.1) se demonstrează cu ajutorul axiomelor ce
definesc probabilitatea P. Astfel are loc
P (A) = P (A \ B) + P (A ∩ B) ,
P (B) = P (B \ A) + P (A ∩ B) ,
P (A ∪ B) = P (A \ B) + P (B \ A) + P (A ∩ B) ,
deoarece (A \ B) ∩ (A ∩ B) = ∅ s, i (B \ A) ∩ (A ∩ B) = ∅.
Astfel obt, inem
P (A) + P (B) − P (A ∩ B) = P (A \ B) + P (B \ A) + P (A ∩ B)
= P (A ∪ B) .

Remarca I.6.1 Formula (I.6.1) se poate generaliza la n evenimente. Astfel se obt, ine, mai întâi,

P (A1 ∪ A2 ∪ A3 ) = P (A1 ) + P (A2 ) + P (A3 )

− P (A1 ∩ A2 ) − P (A1 ∩ A3 ) − P (A2 ∩ A3 ) (I.6.2)
+ P (A1 ∩ A2 ∩ A3 )

s, i, în cazul general, se poate demonstra prin induct, ie că, dacă Ai ∈ F, cu i = 1, n , atunci probabilitatea
realizării a cel put, in unui eveniment din familia (Ai )i=1,n este dată de
[
X X
P Ai = P (Ai1 ) − P (Ai1 ∩ Ai2 )
1≤i≤n 1≤i1 ≤n 1≤i1 <i2 ≤n
X
+ P (Ai1 ∩ Ai2 ∩ Ai3 ) (I.6.3)
1≤i1 <i2 <i3 ≤n
n−1
− . . . + (−1) P (A1 ∩ A2 ∩ . . . ∩ An ) .


12
Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr. Lucian Maticiuc

Exemplul I.6.2 Fie (Ω, F, P) un spat, iu de probabilitate s, i A, B ∈ F două evenimente. Se arate că proba-
bilitatea ca exact unul dintre evenimente să se producă este

P (A) + P (B) − 2P (A ∩ B) .

Într-adevăr, evenimentul ca exact unul dintre evenimentele A s, i B să apară este dat de



A ∩ B̄ ∪ B ∩ Ā = (A \ B) ∪ (B \ A) ,



iar evenimentele A ∩ B̄ s, i Ā ∩ B sunt incompatibile.
Pe de altă parte,




P (A) = P (A ∩ B) ∪ A ∩ B̄ = P (A ∩ B) + P A ∩ B̄




P (B) = P (B ∩ A) ∪ B ∩ Ā = P (B ∩ A) + P B ∩ Ā ,

deci probabilitatea ca exact unul dintre evenimentele A s, i B să apară este:

P A ∩ B̄ ∪ Ā ∩ B = P A ∩ B̄ + P Ā ∩ B (I.6.4)
= P (A) + P (B) − 2P (A ∩ B) .

I.6.2 Regula de înmult, ire a probabilităt, ilor

Pentru două evenimente arbitrare A, B ∈ F, astfel încât P (A) > 0, putem scrie definit, ia probabilităt, ii
condit, ionate
P (A ∩ B)
P (B|A) = ,
P (A)
deci au loc formulele
P (A ∩ B) = P (B|A) P (A) , (I.6.5)
P (A ∩ B) = P (A|B) P (B) .
Similar se obt, ine s, i:
P (A ∩ B ∩ C) = P (C|A ∩ B) · P (B|A) · P (A) , (I.6.6)
oricare ar fi A, B, C ∈ F astfel încât P (A ∩ B ∩ C) > 0.
Formula (I.6.6) se poate generaliza la n evenimente s, i obt, inem probabilitatea realizării simultane a
n evenimente (Ai )i=1,n sau probabilitatea unei intersect, ii de n evenimente sau regula de înmult, ire a
probabilităt, ilor:

P (A1 ∩ A2 ∩ . . . ∩ An ) = P (An |A1 ∩ A2 ∩ . . . ∩ An−1 )

· P (An−1 |A1 ∩ A2 ∩ . . . ∩ An−2 )
· ... (I.6.7)
· P (A4 |A1 ∩ A2 ∩ A3 )
· P (A3 |A1 ∩ A2 ) · P (A2 |A1 ) · P (A1 ) ,

oricare ar fi A1 , A2 , . . . , An ∈ F astfel încât P (A1 ∩ A2 ∩ . . . ∩ An−1 ) > 0.

I.6.3 Formula probabilităt, ii totale (se aplică atunci când Ai , i = 1, n , s-au realizat)
Fie (Ai )i=1,n un sistem complet de evenimente s, i X un eveniment oarecare. Presupunem că eveni-
mentele Ai , i = 1, n , s-au realizat.
Atunci are loc formula probabilităt, ii totale (numită s, i legea probabilităt, ii totale) :

P (X) = P (A1 ) P (X|A1 ) + P (A2 ) P (X|A2 ) + . . . + P (An ) P (X|An ) . (I.6.8)

13
Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr. Lucian Maticiuc

Sn
Pentru demonstrat, ie observăm mai întâi că i=1 Ai = Ω s, i deci
X = X ∩ Ω = X ∩ (A1 ∪ . . . ∪ An ) = (X ∩ A1 ) ∪ (X ∩ A2 ) ∪ . . . ∪ (X ∩ An ) .
Deoarece Ai ∩ Aj = ∅, pentru orice i 6= j, rezultă că s, i (X ∩ Ai ) ∩ (X ∩ Aj ) = ∅, pentru orice i 6= j.
Folosind Definit, ia I.3.8 obt, inem, mai întâi,

P (X) = P (X ∩ A1 ) + P (X ∩ A2 ) + . . . + P (X ∩ An ) , (I.6.9)

(numită şi ea formula probabilităt, ii totale sau legea probabilităt, ii totale) apoi, aplicând formula (I.6.5),
deducem că
P (X) = P (X|A1 ) P (A1 ) + P (X|A2 ) P (A2 ) + . . . + P (X|An ) P (An ) ,
adică formula (I.6.8).

I.6.4 Formula lui Bayes (se aplică atunci când X s-a realizat)
Folosind relat, ia (I.4.1) se obt, ine formula lui Bayes
P (B) · P (A|B)
P (B|A) =
P (A)
care ne dă posibilitatea să calculăm probabilitatea condit, ionată P (B|A) dacă se cunoas, te probabilitatea
condit, ionată P (A|B) .
În general, fie (Ai )i=1,n un sistem complet de evenimente s, i X un eveniment oarecare. Presupunem
că X s-a realizat.
Atunci are loc formula lui Bayes:

P (Ai ) P (X|Ai )
P (Ai |X) = Pn , i = 1, n . (I.6.10)
j=1 P (Aj ) P (X|Aj )

Pentru demonstrat, ie observăm că

P (Ai ∩ X) = P (Ai ) P (X|Ai ) = P (X) P (Ai |X)
s, i deci
P (Ai ) P (X|Ai )
P (Ai |X) = .
P (X)
Apoi folosim (I.6.8).

I.7 Metode de numărare

Calculul probabilităt, ilor în cazul unui spat, iu de probabilitate finit conduce la numărarea diferitelor ca-
zuri posibile. Pentru aceasta este util principiul de bază al analizei combinatorii (principiul multiplicării)
iar apoi, pe baza acestuia, not, iunile de permutări, aranjamente s, i combinări.

I.7.1 Principiul multiplicării

Să presupunem că avem două evenimente astfel încât primul se poate realiza în m1 moduri iar al
doilea în m2 moduri. Atunci ambele evenimente se pot realiza simultan în m1 · m2 moduri.
În general, dacă avem n evenimente iar fiecare se poate realiza în mi moduri, cu i = 1, n , atunci cele
n evenimente se pot realiza simultan în
m1 · m2 · . . . · mn moduri14
Dacă suntem în cazul particular mi = m, i = 1, n , atunci cele n evenimente se pot realiza simultan în
mn moduri. (I.7.1)
14 Acest principiu se poate exprima s, i astfel: dacă avem n elemente ai , i = 1, n , iar dacă elementele pot fi alese în respectiv
m1 , m2 , . . . , mn moduri, atunci numărul n−uplurilor ordonate (a1 , a2 , . . . , an ) este m1 · m2 · . . . · mn .

14
Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr. Lucian Maticiuc

Exemplul I.7.1 Numărul situat, iilor posibile care pot apărea dacă aruncăm două zaruri este 6·6 = 62 = 36.
Să furnizăm s, i modelul matematic al experient, ei aleatoare propuse, altfel spus să determinăm spat, iul
de probabilitate (Ω, F, P).
Mult, imea Ω a evenimentelor elementare (sau mult, imea rezultatelor posibile) se poate scrie sub forma

Ω = {(F Z1, F Z2) : F Z1, F Z2 ∈ {1, 2, . . . , 6}}

iar conform principiului multiplicării card (Ω) = 62 care reprezintă numărul tuturor cazurilor posibile.
În ceea ce prives, te spat, iul de evenimente, mult, imea F a părt, ilor este chiar mult, imea P (Ω) a tuturor
părt, ilor, adică a tuturor reuniunilor de elemente (sau evenimente) din Ω. Probabilitatea P a unui eveni-
|A|
ment A ∈ F este P (A) = , unde |A| = card (A) este numărul tuturor uplurilor care apar în A iar
|Ω|
|Ω| = card (Ω) este numărul tuturor uplurilor care apar în Ω.
Ment, ionăm că, de asemenea, putem scrie Ω s, i sub forma

Ω = {f : {F Z1, F Z2} → {1, 2, . . . , 6} : f este funct, ie}

iar |Ω| = 62 , care este numărul tuturor posibilelor funct, ii între două mult, imi de cardinal finit (vezi Re-
marca I.7.13). 

Exemplul I.7.2 Numărul situat, iilor posibile care pot apărea dacă aruncăm trei monede este 2 · 2 · 2 = 23 .
Modelul matematic al experient, ei aleatoare propuse este similar celui propus mai sus.
Mult, imea Ω a evenimentelor elementare este

Ω = {(F M 1, F M 2, F M 3) : F M 1, F M 2, F M 3 ∈ {C, P }}

iar conform principiului multiplicării card (Ω) = 23 care reprezintă numărul tuturor cazurilor posibile.
Mult, imea F a părt, ilor este mult, imea tuturor reuniunilor de evenimente elementare din Ω. Probabili-
tatea P a unui eveniment A ∈ F se defines, te similar ca mai sus.
Putem scrie Ω s, i sub forma

Ω = {f : {F M 1, F M 2, F M 3} → {C, P } : f este funct, ie}

iar card (Ω) = 23 . 

Exemplul I.7.3 Numărul de coduri de trei cifre care se pot forma cu cifrele 0, 1,. . . ,9 este 103 .
Într-adevăr,
Ω = {(CP 1, CP 2, CP 3) : CP 1, CP 2, CP 3 ∈ {0, 1, . . . , 9}}
iar conform principiului multiplicării card (Ω) = 103 . 

În continuare vom face distinct, ie între o mult, ime în care ne interesează ordinea elementelor sale s, i o
mult, ime în care nu ne interesează ordinea elementelor sale.

I.7.2 Permutări. Aranjamente. Combinări15

Dacă, de exemplu, avem o mult, ime cu 3 elemente {a, b, c}, atunci acestea se pot aranja astfel: abc, acb,
bac, bca, cab, cba. Deci prima pozit, ie poate fi ocupată de oricare din cele trei elemente, a doua pozit, ie
poate fi ocupată de oricare din cele două elemente rămase, iar a treia pozit, ie poate fi ocupată doar de
singurul element rămas. Aplicând principiul multiplicării obt, inem astfel un număr de 3 · 2 · 1 = 3!
posibile aranjamente a celor 3 elemente.
În general, dacă avem o mult, ime cu n elemente, prima pozit, ie poate fi ocupată de oricare din cele
n elemente, a doua pozit, ie poate fi ocupată de oricare din cele (n − 1) elemente rămase s, .a.m.d. Ul-
tima pozit, ie, a n−a, poate fi ocupată doar de singurul element rămas. Aplicând principiul multiplicării
obt, inem astfel un număr de
n · (n − 1) · . . . · 1 = n!
posibile aranjamente a celor n elemente.
15 Aceste tehnici de numărare nu sunt prezentate în cadrul Cursului ci doar în cadrul Seminarului (prin exemple concrete).

15
Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr. Lucian Maticiuc

Fiecare mult, ime ordonată formată cu n elemente (care nu se pot repeta) se numes, te permutare a
elementelor acelei mult, imi iar numărul total de permutări al celor n elemente este n!.
Dacă avem o mult, ime cu n elemente, atunci ne poate interesa s, i în câte moduri se pot aranja k ≤ n
elemente. Astfel prima pozit, ie poate fi ocupată de oricare din cele n elemente, a doua pozit, ie poate fi
ocupată de oricare din cele (n − 1) elemente rămase s, .a.m.d. Ultima pozit, ie, a k−a, poate fi ocupată de
elemente rămase, care sunt în număr de (n − (k − 1)). Aplicând principiul multiplicării obt, inem astfel
un număr de
n!
n · (n − 1) · . . . · (n − (k − 1)) =
(n − k)!
posibile aranjamente a celor k elemente.
Fiecare submult, ime ordonată de k elemente, care nu se pot repeta, formată din n elemente se
numes, te aranjament al celor n elemente luate câte k iar numărul total aranjamente posibile este notat
s, i dat de
def n!
Akn == . (I.7.2)
(n − k)!
n!
Evident, aranjarea a n elemente luate câte n reprezintă Ann = 0! = n! , adică exact numărul de permutări.

Exemplul I.7.4 Dacă avem la dispozit, ie pânză de steag de cinci culori diferite, putem face un steag tri-
color (contează ordinea culorilor) în A35 = 5!
2! = 60 moduri. 

Exemplul I.7.5 Câte parole cu câte cinci litere se pot forma, dacă literele nu se pot repeta? Dar dacă se
pot repeta? (considerăm că sunt 26 de litere)
Dacă nu se pot repeta, atunci avem A526 moduri (sau de submult, imi ordonate). Dacă se pot repeta,
atunci avem 265 moduri, datorită principiului multiplicării, deoarece fiecare pozit, ie poate sa fie ocupată
de oricare dintre cele 26 de litere, independent de celelalte. 
Dacă, de exemplu, avem o mult, ime cu 5 elemente {a, b, c, d, e}, atunci ne poate interesa câte grupe de
câte 3 se pot forma cu aceste elemente. Urmând metoda de numărare de la aranjamente obt, inem 5 · 4 · 3
posibile modalităt, i de aranjare în grupe de câte 3 elemente. Pe de altă parte în fiecare grupă obt, inută
contează ordinea. De exemplu, o posibilă grupă de aceleas, i 3 elemente este numărată de 3! ori deoarece
apar variantele: abc, acb, bac, bca, cab, cba. Deci numărul total de grupe ce pot fi obt, inute din cele 5
elemente s, i pentru care nu contează ordinea în fiecare grupă este 5·4·3
3! .
În general, dacă avem o mult, ime cu n elemente s, i dorim să obt, inem grupe (neordonate) de câte k
elemente, atunci numărul acestor grupe este

n · (n − 1) · . . . · (n − (k − 1)) n!
= .
k! k! · (n − k)!
Fiecare submult, ime neordonată de k elemente, care nu se pot repeta, formată din n elemente se
numes, te combinare ale celor n elemente luate câte k iar numărul tuturor combinărilor posibile este notat
s, i dat de
def n!
Cnk == . (I.7.3)
k! · (n − k)!
Prin convent, ie vom lua
Cnk = 0 ori de câte ori k < 0 sau k > n.

Exemplul I.7.6 Pentru un joc avem cinci fete s, i trei băiet, i care trebuie să formeze o echipă de câte patru
persoane. În câte moduri se poate forma echipa?
O grupă de patru persoane se poate forma, dacă avem în vedere structura echipei, în C54 · C30 + C53 ·
C31+ C52 · C32 + C51 · C33 = 70 moduri. Pe de altă parte, sunt C84 echipe posibile (deoarece nu contează nici
ordinea nici dacă sunt băiet, i sau fete).
Am obt, inut s, i am demonstrat, folosind astfel analiza combinatorie, identitatea16

C54 · C30 + C53 · C31 + C52 · C32 + C51 · C33 = C84 .


16 Vezi s, i identitatea algebrică combinatorială obt, inută în cazul aplicării schemei hipergeometrice.

16
Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr. Lucian Maticiuc

Exemplul I.7.7 În câte moduri 10 student, i pot ocupa 10 bănci? Dar 12 bănci?
Evident, 10 student, i pot ocupa 10 bănci în A10
10 = 10! moduri.
10
În cazul a 12 bănci avem: 10 bănci pot fi alese în C12 moduri, iar pentru 10 bănci fixate avem 10!
10
moduri de a se as, eza student, ii. Conform principiului multiplicării vom obt, ine C12 · 10! = A10
12 moduri. 

Putem generaliza formularea problemei de mai sus considerând următoarea situat, ie: avem o mult, ime
Pr elemente s, i dorim să obt, inem r grupe (neordonate) de câte ki elemente fiecare, cu i = 1, r , unde
cu n
i=1 ki = n. Atunci numărul total de grupe posibile este dat, conform principiului multiplicării, de

k2 k3 kr
Cnk1 · Cn−k1
· Cn−k1 −k2
· . . . · Cn−k1 −...−kr−1

n! (n − k1 )! (n − k1 − . . . − kr−1 )! n!
= · · ... · = .
k1 ! · (n − k1 )! k2 ! · (n − k1 − k2 )! kr ! · (n − k1 − . . . − kr )! k1 ! · k2 ! · k3 ! · . . . · kr !

Pr obt, inut o combinare a celor n elemente luate în r grupe de câte ki elemente fiecare, i = 1, r , cu
S-a
i=1 ki = n, iar numărul tuturor combinărilor posibile este notat s, i dat de

def n!
Cnk1 ,k2 ,...,kr == . (I.7.4)
k1 ! · k2 ! · . . . · kr !

Remarca I.7.8 Evident, combinarea a n elemente luate în 2 grupe de câte ki elemente fiecare (k1 = k s, i
respectiv k2 = n − k elemente) dată de definit, ia (I.7.4) reprezintă combinarea celor n elemente luate câte
not
k dată de definit, ia (I.7.3), i.e. Cnk == Cnk,n−k . 

Exemplul I.7.9 O sect, ie de polit, ie are angajat, i 10 polit, is, ti. S, tim că 5 polit, is, ti trebuie să fie pe teren, 2
polit, is, ti lucrează la birou iar 3 polit, is, ti sunt pentru situat, ii de urgent, ă.
Atunci sunt posibile
5 10! 5,2,3
C10 · C52 · C33 = = C10
5! 2! 3!
moduri în care se pot diviza în cele 3 grupe cei 10 polit, is, ti. 

Exemplul I.7.10 Se aruncă un zar de 14 ori. Să se arate că probabilitatea ca fat, a 1 să apară de 3 ori, fat, a 2
să apară o dată, fat, a 3 să apară de 4 ori, fat, a 4 să apară de 2 ori, fat, a 5 să apară de 3 ori s, i fat, a 6 să apară o
C 3,1,4,2,3,1
singură dată este 14 14 .
6
Într-adevăr, numărul cazurilor tuturor posibile de 14−upluri este de 614 . Pe de altă parte, numărul
tuturor cazurilor favorabile aparit, iei evenimentului avut în vedere este

3 1 4 14! 3,1,4,2,3,1
C14 · C11 · C10 · C62 · C43 · C11 = = C14 .
3! 1! 4! 2! 3! 1!


Remarca I.7.11 Ne putem imagina s, i problema obt, inerii de submult, imi neordonate de k elemente dar
care se pot repeta, formată din n elemente. Se poate arăta17 că numărul tuturor combinărilor posibile de
k
n elemente luate în grupe de câte k care se pot s, i repeta este dat de Cn+k−1 .
Prin urmare, folosind s, i (I.7.1), (I.7.2), (I.7.3), se obt, ine următoarea sinteză legată de numărul total de
k−upluri ce se pot forma din n elemente:
PP
Tipul de
PP
PP
Contează ordinea Nu contează ordinea
Modul PPuplu
PP
de formare PP P
Repetit, ia este permisă nk k
Cn+k−1

Repetit, ia nu este permisă Akn Cnk


17 Aceasta formulă nu este pentru Examen !

17
Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr. Lucian Maticiuc

Exemplul I.7.12 De exemplu, dacă ne interesează submult, imi de 2 elemente care se pot forma, în diverse
moduri, din 3 elemente, atunci avem următoarele variante:
PP
PP Tipul de
P PP
Modul PP uplu Contează ordinea Nu contează ordinea
de formare
PP
PP
(1, 1) (1, 2) (1, 3) (1, 1) (1, 2) (1, 3)
Repetit, ia este permisă (2, 1) (2, 2) (2, 3) (2, 2) (2, 3)
(3, 1) (3, 2) (3, 3) (3, 3)
(1, 2) (1, 3)
(1, 2) (1, 3)
Repetit, ia nu este permisă (2, 1) (2, 3)
(2, 3)
(3, 1) (3, 2)

Remarca I.7.13 Dacă D, C sunt două mult, imi cu un număr finit de elemente card (D) = |D| = n iar
card (C) = |C| = m, atunci numărul tuturor funct, iilor f : D → C este
|D|
mn = |C| .

Astfel, fiecărui element al mult, imii D i se poate asocia oricare din cele m valori, deci, folosind principiul
· . . . · m} = mn .
| · m {z
multiplicării, numărul tuturor n−uplurilor ordonate (a1 , a2 , . . . , an ) posibile este m
de n-ori

Evident, dacă |D| = n > m = |C| , atunci nu există nici o funct, ie injectivă între D s, i C. Dacă n ≤ m,
numărul tuturor funct, iilor injective f : D → C este
|D|
Anm = A|C| .

Într-adevăr, dacă n ≤ m, atunci elementului a1 i se pot asocia m valori, elementului a2 i se pot asocia
(m − 1) valori (deoarece asocierea este injectivă s, i deci o valoare din C nu se mai poate asocia nici unui
alt element din D) s, .a.m.d. În final, elementului an i se pot asocia (m − (n − 1)) valori. Deci, folosind
principiul multiplicării, numărul tuturor n−uplurilor ordonate (a1 , a2 , . . . , an ) care se pot scrie este

m!
m · (m − 1) · . . . · (m − (n − 1)) = = Anm .
(m − n)!

Evident, numărul tuturor funct, iilor bijective f : D → C este

|C|
n! = A|C|

deoarece trebuie să avem |C| = |D| .



I.8 Scheme clasice de probabilitate18

I.8.1 Schema lui Poisson (schema binomială generalizată)
Fie E o experient, ă care constă în efectuarea a n experient, e independente E1 , . . . En , iar Ai , i = 1, n ,
evenimente legate de experient, ele Ei respectiv. Fie X evenimentul care constă în realizarea a k eveni-
mente (0 ≤ k ≤ n) din cele n evenimente Ai , i = 1, n , când se efectuează experient, a E. Atunci are
loc
18 Aceste scheme clasice de probabilitate nu sunt prezentate în cadrul Cursului ci doar în cadrul Seminarului (prin exemple
concrete).

18
Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr. Lucian Maticiuc

Propoziţia I.8.1 Probabilitatea evenimentului X este coeficientul lui xk din polinomul

Q (x) = (p1 x + q1 ) · (p2 x + q2 ) · . . . · (pn x + qn ) ,

unde pi = P (Ai ) s, i qi = 1 − pi = P Āi .
Demonstraţie. Pentru simplitate, vom considera doar cazul n = 4 s, i k = 2. Evenimentul a cărui realizare
înseamnă realizarea a 2 evenimente s, i neralizarea a 2 evenimente este scris sub forma unei reuniuni de
alte C42 = 6 evenimente (în fiecare dintre ele 2 se realizează s, i celelalte 2 nu):




A1 ∩ A2 ∩ Ā3 ∩ Ā4 ∪ A1 ∩ Ā2 ∩ A3 ∩ Ā4 ∪ A1 ∩ Ā2 ∩ Ā3 ∩ A4




∪ Ā1 ∩ A2 ∩ A3 ∩ Ā4 ∪ Ā1 ∩ A2 ∩ Ā3 ∩ A4 ∪ Ā1 ∩ Ā2 ∩ A3 ∩ A4 .

Toate cele 6 evenimente sunt incompatibile între ele, iar fiecare dintre ele este intersect, ia a patru eveni-
mente independente. Prin urmare, probabilitatea evenimentului precedent este

p1 p2 q3 q4 + p1 q2 p3 q4 + p1 q2 q3 p4 + q1 p2 p3 q4 + q1 p2 q3 p4 + q1 q2 p3 p4

care este exact coeficientul lui x2 din polinomul Q (x) = (p1 x + q1 ) (p2 x + q2 ) (p3 x + q3 ) (p4 x + q4 ) .
În cazul general, X contă în reuniunea a Cnk evenimente, fiecare dintre acestea scriindu-se ca intersect, ia
a n evenimente independente (dintre care k sunt de tipul Ai iar (n − k) sunt de tipul Āj ).

Remarca I.8.2 Se vede din demonstrat, ie că rezultatul obt, inut nu simplifică calculul efectiv al probabilităt, ii
cerute. Este doar o formulare condensată a metodei de calcul. 
O variantă concretă s, i des întâlnită a schemei Poisson este următoarea: se dau n urne U1 , ..., Un care
cont, in bile albe s, i negre în proport, ii cunoscute (adică se cunosc probabilităt, ile pi de extragere a unei bile
albe din urna Ui , cu i = 1, n ). Fie E experient, a extragerii a câtei unei bile din fiecare urnă Ui , i = 1, n .
Dacă X reprezintă evenimentul extragerii a k bile albe (s, i deci a n − k bile negre), când din fiecare urnă se
extrage câte o bilă, atunci P (X) este ak , unde ak este coeficientul lui xk din polinomul Q (x) de mai sus.

Remarca I.8.3 Uneori se poate considera că cele n evenimente Ai coincid între ele, Ai = A, i = 1, n .
Evenimentul X constă atunci în faptul că evenimentul A se realizează de k ori s, i de (n − k) ori nu se
realizează, atunci când se efectuează experient, a E ce constă în cele n experient, e Ei . În acest caz particular
se obt, ine schema binomială. 

I.8.2 Schema binomială (schema bilei revenite)

Fie E o experient, ă s, i A un eveniment legat de experient, a E. Notăm cu p = P (A). Fie X evenimentul
care constă în realizarea lui A de k ori s, i în nerealizarea lui A de n − k , când se efectuează experient, a E
de n ori. Atunci are loc

Propoziţia I.8.4 Probabilitatea evenimentului X este

P (X) = Cnk pk q n−k , cu q = 1 − p.

Demonstraţie. Se observă că suntem într-un caz particular al schemei lui Poisson în care pentru i = 1, n ,
n
Ei = E, Ai = A, deci pi = p, qi = 1 − p iar Q (x) = (px + q) . Prin urmare, probabilitatea cerută este
k k k n−k
coeficientul lui x , adică Cn p q .
O variantă concretă a schemei binomiale este următoarea: se dă o urnă U care cont, ine bile a albe s, i b
bile negre (deci probabilitatea p de extragere a unei bile albe din urna U este p = a/ (a + b) s, i, evident,
q = b/ (a + b)). Fie E experient, a extragerii unei bile din urna U , urmând ca bila să fie pusă înapoi. Se
efectuează E de n ori. Dacă X reprezintă evenimentul extragerii a k bile albe s, i a n − k bile negre, atunci
 k  n−k
k a b
P (X) = Cn .
a+b a+b

Exemplul I.8.5 Dintr-o urnă cu 14 de bile, dintre care 8 albe s, i 6 negre, se extrag cu revenire 3 bile. Care
este probabilitatea ca cele 3 bile extrase să fie 2 albe s, i una neagră?
Suntem în cazul n = 3, k = 2, p = 8/14 = 4/7, q = 3/7. 

19
Capitolul I. Spat, ii de probabilitate Lect. dr. Lucian Maticiuc

I.8.3 Schema hipergeometrică (schema bilei nerevenite)

Să considerăm o urnă U cu m bile de tipul a bile albe s, i b = m − a bile negre. Experient, a E constă în
extragerea succesivă a n bile fără a pune bila extrasă înapoi (n ≤ m) (sau se poate considera că se scot n
bile simultan). Fie X evenimentul ca din cele n bile extrase α să fie albe s, i β = n − α să fie negre (α ≤ a,
β ≤ b). Atunci are loc următorul rezultat.

Propoziţia I.8.6 Probabilitatea evenimentului X este

Caα · Cbβ
P (X) = α+β
, unde α + β = n, a + b = m.
Ca+b
n
Demonstraţie. Să presupunem că se extrag n bile deodată. Numărul cazurilor posibile este Ca+b . Pe de
α β
altă parte, α bile albe se pot extrage în Ca iar β bile negre se pot extrage în Cb , deci, conform principiului
multiplicării, α bile albe s, i β bile negre se pot extrage în Caα · Cbβ moduri (fiecare grupă de α bile albe se
poate grupa cu fiecare grupă de β bile negre). Apoi folosim definit, ia clasică a probabilităt, ii.
Cazul în care bilele se extrag una câte una se rezolvă similar: în această situat, ie, numărul cazurilor
posibile este Ana+b = n!Ca+b
n
iar cel al cazurilor favorabile este n! · Caα · Cbβ .

Exemplul I.8.7 La o extragere, din 400 de bilete, 4 sunt câs, tigătoare. O persoană cumpără 10 bilete. Care
este probabilitatea ca să nu aibă nici un bilet câs, tigător?
Avem a = 4, b = 396, α = 0, β = 10, n = 10. Deci probabilitatea să obt, inem k = 0 bilete câs, tigătoare
C 0 · C 10
este 4 10 396 = 0.903. 
C400
Putem să generalizăm în felul următor: să considerăm o urnă U cu m bile de r culori; mai precis, avem
ai bile din fiecare culoare
Pcri , i = 1, r . Experient, a E constă în extragerea succesivă a n bile fără a pune
bila extrasă înapoi (n ≤ i=1 ai ) (sau se poate considera că se scot n bile simultan). Pr Fie X evenimentul
ca din cele n bile extrase α1 să fie de culoarea c1 , . . . , αr să fie de culoarea cr , cu i=1 αi = n astfel încât
αi ≤ ai .
În mod similar Propozit, iei I.8.6 se poate demonstra următorul rezultat.

Propoziţia I.8.8 Probabilitatea evenimentului X este

Caα11 · Caα22 · . . . · Caαmm

P (X) = , unde α1 + . . . + αm = n.
Caα11+...+a
+...+αm
m

Exemplul I.8.9 O urnă cont, ine 8 bile albe, 9 bile negre s, i 10 bile ros, ii. Se extrag 3 bile. Care este probabil-
itatea ca bilele extrase să fie de culori diferite?
Dorim ca grupul celor trei bile să arate astfel: una albă, una neagră s, i una ros, ie. Deci probabilitatea
C 1 · C91 · C10
1
evenimentului cerut este 8 3 = 0.246. 
C27

Exemplul I.8.10 Un magazin vinde un acelas, i tip de marfă produsă de trei firme. Magazinul are 300 de
unităt, i de la prima firmă, 260 de unităt, i de la a doua firmă, 420 de unităt, i de la a treia firmă s, i vinde 260
de produse. Care este probabilitatea 80 de unităt, i să fie de la prima firmă, 50 de unităt, i de la a doua firmă
s, i 130 de unităt, i să fie de la a treia firmă? 

20