Sunteți pe pagina 1din 6

Capitolul 1

Elemente de Teoria Probabilităţilor

1.1 Spaţiu de probabilitate


Pentru a defini conceptul de spaţiu de probabilitate, vom considera un experiment, al carui rezultat nu se poate
preciza cu siguranţă inaintea efectuării lui, dar pentru care mulţimea tuturor rezultatelor posibile este cunoscută.
Numim eveniment elementar oricare din rezultatele efectuării experimentului considerat. Spre exemplu, in cazul
aruncării unui zar, apariţia feţei cu numărul 5 este un eveniment elementar.
Vom nota prin Ω mulţimea tuturor evenimentelor elementare (mulţimea tuturor rezultatelor posibile ale exper-
imentului considerat).
Numim eveniment o submulţime de a lui Ω (un eveniment este deci o mulţime de evenimente elementare).
In general, vom nota evenimentele cu majuscule (spre exemplu A, B, C, . . .) iar evenimentele elementare cu
minuscule (spre exemplu ω, ω 1 , ω 2 , . . .) sau prin alte simboluri (spre exemplu prin 1, 2, . . . , 6 în cazul aruncării unui
zar).
Distingem două evenimente importante:
— evenimentul sigur (notat Ω): este evenimentul ce apare la fiecare efectuare a experimentului;
— evenimentul imposibil (notat ∅): este evenimentul ce nu apare la nici o efectuare a experimentului.

Exemplul 1.1.1 La aruncarea unui zar (considerând Ω = {1, 2, . . . , 6}) putem considera ca evenimente:
— A : apariţia feţei 3 (adică A = {3})
— B : apariţia unui număr par (adică A = {2, 4, 6})
— C : apariţia unui număr mai mare sau egal cu 3 (adică C = {3, 4, 5, 6})

Exemplul 1.1.2 La aruncarea unui ban (considerând Ω = {B, S}) putem considera ca evenimente:
— A1 : apariţia banului (adică A1 = {B})
— A2 : apariţia stemei (adică A1 = {S})

Dat fiind un spaţiu Ω de evenimente elementare, pentru două evenimente A, B ⊂ Ω introducem următoarele
definiţii:

Spunem că evenimentele A şi B sunt incompatibile dacă ele nu pot apare simultan la nici o efectuare a experimen-
tului;
Spunem că evenimentul A este conţinut in evenimentul B şi notăm A ⊂ B, dacă realizarea evenimentului A atrage
după sine realizarea evenimentului B;
Definim reuniunea evenimentelor A şi B, notată prin A ∪ B, ca fiind evenimentul ce constă in realizarea lui A sau
realizarea lui B;
Definim intersecţia evenimentelor A şi B, notată prin A ∩ B, ca fiind evenimentul ce constă in realizarea simultană
a evenimentelor A şi B;
Definim evenimentul contrar evenimentului A, notat prin Ac , ca fiind evenimentul ce constă în nerealizarea eveni-
mentului A;
Definim diferenţa evenimentelor A şi B (in această ordine), notată prin A − B, ca fiin evenimentul ce constă in
realizarea lui A şi nerealizarea lui B.

4
CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA PROBABILITĂŢILOR 5

Spunem ca evenimentele A1 , A2 , . . . , An ⊂ Ω formează un sistem complet de evenimente dacă sunt două câte două
incompatibile şi reuniunea lor este întreg spaţiul de evenimente Ω, adică dacă au loc:
i) A1 ∪ A2 ∪ . . . ∪ An = Ω
ii) Ai ∩ Aj = ∅, oricare ar fi 1 ≤ i, j ≤ n
Observaţia 1.1.3 Pentru a defini probabilitatea asociată unui eveniment A, o posibilitate ar fi sa repetăm experi-
mentul de un numar n ≥ 1 de ori, şi să determinăm numărul ( frecvenţa) fn (A) de apariţii a evenimentului A in
cele n repetări ale experimentului.
Raportul
fn (A)
f rn (A) =
n
dă frecvenţa relativă a realizării lui A în cele n repetări ale experimentului, şi am putea defini probabilitatea eveni-
mentului A ca fiind
fn (A)
P (A) = lim f rn (A) = lim .
n→∞ n→∞ n
Această definiţie ar prezenta însă lacune din punct de vedere matematic (spre exemplu garantarea existenţei
limitei de mai sus, a independenţei valorii limitei de o eventuală repetare a experimentelor de către “o altă persoană”,
şamd).
Pentru a defini conceptul de probabilitate asociată unui eveniment, vom folosi o abordare moderna, axiomatică.
Începem prin a defini noţiunea de σ—algebră, după cum urmează:
Definiţia 1.1.4 Dată fiind o mulţime nevidă Ω 6= ∅, numim σ—algebră a lui Ω o familie nevidă F ⊂ P(Ω) =
{A : A ⊂ Ω} de părţi a lui Ω, cu proprietăţile:
i) F este închisă la complementară, adică
A ∈ F =⇒ Ac ∈ F
ii) F este închisă la reuniuni numărabile, adică

[
A1 , A2 , . . . ∈ F =⇒ An ∈ F.
n=1

Exemplul 1.1.5 Pentru o mulţime Ω 6= ∅, se verifică uşor că F1 = {∅, Ω} (σ-algebra “minimală”) şi F2 = P(Ω) =
{F : F ∈ Ω} (σ-algebra “maximală”) sunt σ-algebre pe Ω.
In general, pentru o σ-algebră F arbitrară a unei mulţimi de evenimente elementare Ω are loc
F1 ⊂ F ⊂ F2 ,
unde F1 = {∅, Ω} este σ-algebra minimală şi F2 = P(Ω) este σ-algebra maximală pe Ω.
Are loc următoarea:
Propoziţia 1.1.6 Dacă F este o σ—algebră a lui Ω, atunci au loc următoarele:
a) ∅, Ω ∈ F
b) Pentru orice n ≥ 1 şi A1, . . . , An ∈ F, avem A1 ∪ . . . ∪ An , A1 ∩ . . . ∩ An ∈ F
T

c) Pentru orice şir de evenimente A1, A2 , . . . ∈ F, avem ∈F
n=1
def
d) A, B ∈ F =⇒A∆B = (A − B) ∪ (B − A) ∈ F
O mulţime nevidă Ω pentru care s-a definit o σ—algebră F se numeşte spaţiu măsurabil, şi se notează (Ω, F).
Definiţia 1.1.7 Numim (măsură de) probabilitate pe spaţiul măsurabil (Ω, F) o funcţie P : F → [0, ∞) cu propri-
etăţile:
i) P (Ω) = 1
ii) Oricare ar fi evenimentele A1 , A2 , . . . ∈ F incompatibile (disjuncte) două câte două, are loc egalitatea
Ã∞ ! ∞
[ X
P An = P (An ) .
n=1 n0 1

Mihai N. Pascu — Notiţe curs Probabilităţi şi Statistică


CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA PROBABILITĂŢILOR 6

Definiţia 1.1.8 Numim spaţiu de probabilitate complet aditiv un triplet (Ω, F, P ) unde

• Ω 6= ∅ este mulţimea evenimentelor elementare;


• F este o σ—algebră a lui Ω;
• P este o măsură de probabilitate pe spaţiul masurabil (Ω, F).

Are loc următoarea:

Propoziţia 1.1.9 (Proprietăţi ale măsurii de probabilitate) Dacă (Ω, F, P ) este un spaţiu de probabilitate
complet aditiv, atunci au loc următoarele:

1. P (∅) = 0
2. P (A1 ∪ . . . ∪ An ) = P (A1 ) + . . . + P (An ), oricare ar fi A1 , . . . , An ∈ F disjuncte două câte două
3. P (A) ≤ P (B), oricare ar fi A, B ∈ F cu A ⊂ B
4. 0 ≤ P (A) ≤ 1, oricare ar fi A ∈ F
5. P (Ac ) = 1 − P (A), oricare ar fi A ∈ F
6. P (B − A) = P (B) − P (A), oricare ar fi A, B ∈ F cu A ⊂ B
7. P (A ∪ B) = P (A) + P (B) − P (A ∩ B), oricare ar fi A, B ∈ F.

Demonstraţie. Exerciţiu.

Exemplul 1.1.10 În cazul aruncării unui zar, putem considera ca spaţiu de probabilitate (Ω, F, P ), unde

• Ω = {1, 2, . . . , 6}
• F = P(Ω) = {∅, {1} , {2} , . . . {6} , {1, 2} , {1, 3} , . . . , {5, 6} , . . . , {1, 2, . . . , 6}}
1
• P : F → [0, ∞), P ({1}) = P ({2}) = . . . = P ({6}) = 6

Exemplul 1.1.11 În cazul aruncării unui ban, putem considera ca spaţiu de probabilitate (Ω, F, P ), unde

• Ω = {B, S}
• F = P (Ω) = {∅, {B} , {S} , {B, S}}
1
• P : F → [0, ∞), P ({B}) = P ({S}) = 2 (sau P ({B}) = p, P ({S}) = 1 − p, 0 < p < 1, în cazul în care banul
este “măsluit”)

Exemplul 1.1.12 În cazul aruncării a două monede, putem considera ca spaţiu de probabilitate (Ω, F, P ), unde

• Ω = {(B, B) , (B, S) , (S, B) , (S, S)}


• F = P (Ω)
1
• P : F → [0, ∞), P ((B, B)) = P ((B, S)) = P ((S, B)) = P ((S, S)) = 4

Să observăm că toate aceste exemple de spaţii de probabilitate sunt cazuri în care evenimentele elementare apar
cu probabilităţi egale. Cazul general al unui spaţiu de probabilitate cu un număr finit de evenimente elementare
egal probabile este următorul:

Exemplul 1.1.13 (Spaţiu de probabilitate cu un număr finit de evenimente egal probabile) Modelul gen-
eral al spaţiului de probabilitate cu un număr finit de evenimente egal probabile este (Ω, F, P ) unde:

• Ω = {ω 1, . . . , ω n } (n ∈ N∗ este numărul evenimentelor elementare)


• F = P (Ω) = {F : F ∈ Ω}

Mihai N. Pascu — Notiţe curs Probabilităţi şi Statistică


CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA PROBABILITĂŢILOR 7

• P : F → [0, ∞), P (F ) = |F |
|Ω| =
|F |
n , unde |F | reprezintă numărul de evenimente al mulţimii F (spre exemplu,
|Ω| = |{ω 1 , . . . , ω n }| = n).

Exemplul anterior de spaţiu de probabilitate este deosebit de important, deoarece de regulă în practică apar
experimente cu un număr finit de rezultate posibile, egal probabile (spre exemplu aruncarea unui ban, a unui zar,
jocul la ruletă, etc). Din exemplul anterior se observă că problema determinării probabilităţii unui eveniment P (F )
se reduce la o problemă de numărare, adică la determinarea numărului de evenimente ce aparţin lui F , şi se mai
poate scrie sub forma
|F | # cazuri favorabile lui F
P (F ) = =
|Ω| # total cazuri posibile
Este deci foarte important să ştim să numărăm numărul de cazuri (favorabile, respectiv numărul total de cazuri)
ce pot apare la efectuarea unui anumit experiment. Pentru aceasta, reamintim câteva principii de bază în numărare:

1. (Principiul de bază în numărare): Dacă se efectuează două experimente, primul având un număr de m
cazuri posibile, iar pentru fiecare din aceste cazuri posibile, cel de al doilea experiment având n cazuri posibile,
atunci la efectuarea celor două experimente pot apare m · n cazuri posibile.
2. (Permutări) Numărul total de cazuri în care n obiecte distincte pot fi aranjate în n căsuţe (ordonate) este
egal cu
Pn = n! = 1 · 2 · . . . · n. (1.1)

3. (Aranjamente) Numărul total de alegeri ordonate a k obiecte din n obiecte distincte este egal cu

n!
Akn = n · (n − 1) · . . . · (n − k + 1) = . (1.2)
(n − k)!

4. (Combinări) Numărul total de alegeri (fără a considera ordinea) a k obiecte din n obiecte distincte este egal
cu
Ak n!
Cnk = n = . (1.3)
Pn k! (n − k)!

1.1.1 Exerciţii
1. În câte moduri se pot forma cuvinte distincte cu 3 litere a, b, c? Dar cuvinte cu 3 din literele a, b, b, c, c, c?
Care este probabilitatea în primul, respectiv în al doilea caz, ca un cuvânt ales la întămplare să fie abc?
2. La un examen se prezintă 2 băieţi si 3 fete. Câte liste de rezultate (presupunând notele obţinute distincte) se
pot obţine? Dar dacă rezultatele obţinute sunt afişate pe liste diferite pentru băieţi şi fete?
3. 4 cărţi de matematică, 3 cărţi de chimie şi două de geografie trebuiesc aranjate pe un raft, grupate pe subiecte.
În câte moduri diferite se poate face aceasta? Care este probabilitatea ca la o aranjare arbitrară, cărţile de
matematică să fie pe primele poziţii, urmate de cele de chimie, iar la sfârşit să se afle cele de geografie?
4. În câte moduri diferite se pot acorda premiile I, II şi III la 5 elevi?
5. În câte moduri se pot acorda 3 menţiuni la 5 elevi? Presupunând că menţiunile se dau la întâmplare, care
este probabilitatea ca un anumit elev să ia o menţiune? Dar să nu ia menţiune?
6. În câte moduri se poate forma un comitet de 3 persoane din 20 de oameni?
7. Câte grupuri de 5 persoane, formate din 2 bărbaţi şi 3 femei se pot forma cu 5 bărbaţi şi 7 femei? Care este
probabilitatea ca unul din bărbaţi să fie ales într-un grup ales la întâmplare? Dar să nu fie ales?
8. În câte moduri se pot aşeza 8 turnuri pe o tablă de şah cu 8 linii şi 8 coloane astfel încât să nu se poata ataca
reciproc?
(presupunem că tabla de şah este numerotată A,B,... , 1,2,... , şi deci nu luăm în considerare posibilele simetrii
ale aranjărilor)
9. La o întrunire 20 de persoane au schimbat fotografii între ele, fiecare persoană cu fiecare persoană. Câte
fotografii au fost necesare?

Mihai N. Pascu — Notiţe curs Probabilităţi şi Statistică


CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA PROBABILITĂŢILOR 8

10. La o întâlnire 18 persoane şi-au dat mâna între ele, fiecare persoană cu fiecare persoană. Câte strângeri de
mână au avut loc în total?
11. Cifrul unui seif este format din 5 cifre distincte. Câte combinaţii distincte ale cifrului există dacă se folosesc
numai cifrele {0, 1, 2, 3, 4}?
12. Câte numere de 5 cifre distincte se pot forma folosindu-se numai cifrele {0, 1, 2, 3, 4}?
13. Un număr de 6 persoane se aşează la o masa cu 6 locuri. În câte moduri distincte se pot aşeza aceste persoane
la masă dacă:

a) scaunele sunt dispuse în linie dreaptă?


b) sunt dispuse circular?

14. Se aruncă un zar. Care este probabilitatea să apară un număr mai mare de 2?
15. Care este probabilitatea de a lua premiul cel mare la jocul "6 din 49"?
16. Se aruncă 2 zaruri. Să se calculeze probabilitatea evenimentelor:

a) suma punctelor este pătrat perfect;


b) suma punctelor este cub perfect.

17. Într-o cutie sunt 30 de jetoane numerotate de la 1 la 30. Care este probabilitatea ca la extragerea unui jeton
pe acesta să fie scris:

a) un număr impar divizibil cu 3?


b) un număr par divizibil 5?
c) succesorul unui număr prim?

18. Dintr-un pachet de 52 de cărţi de joc se extrage o carte la întâmplare. Care este probabilitatea de a extrage:

a) o treflă sau o damă de pică?


b) o treflă sau un as?

19. Fie E, F şi G trei evenimente. Să se descrie evenimentele:

(a) Numai E
(b) E şi G dar nu F
(c) Cel puţin unul din evenimentele E, F , G
(d) Cel puţin două din evenimentele E, F , G
(e) Toate trei evenimentele E, F , G
(f) Nici unul din evenimentele E, F , G
(g) Cel mult unul din evenimentele E, F , G
(h) Cel mult două din evenimentele E, F , G
(i) Exact două din evenimentele E, F , G
(j) Cel mult trei din evenimentele E, F , G

20. Să se simplifice expresiile:

(a) (E ∪ F ) ∩ (E ∪ F c )
(b) (E ∪ F ) ∩ (E c ∪ F ) ∩ (E ∪ F c )
(c) (E ∪ F ) ∩ (F ∪ G)

Mihai N. Pascu — Notiţe curs Probabilităţi şi Statistică


CAPITOLUL 1. ELEMENTE DE TEORIA PROBABILITĂŢILOR 9

21. Să se demonstreze inegalitatea lui Boole:


à n
! n
[ X
P Ei ≤ P (Ei )
i=1 i=1

22. Dacă P (E) = 0.9 şi P (F ) = 0.8, să se demonstreze că P (E ∩ F ) ≥ 0.7. Mai general, să se demonstreze
inegalitatea lui Bonferroni:
P (E ∩ F ) ≥ P (E) + P (F ) − 1.

23. Să se arate că ăprobabilitatea ca exact unul din evenimentele E şi F are loc este

P (E) + P (F ) − P (E ∩ F )

24. Să se demonstreze relaţia


P (E ∩ F c ) = P (E) − P (E ∩ F )

25. Să se demonstreze relaţia


P (E c ∩ F c ) = 1 − P (E) − P (F ) + P (E ∩ F )

26. O urnă conţine M bile negre şi N bile albe. Dacă din urnă se extrag r bile, care este probabilitatea ca exact
k să fie bile albe? Dar dacă N = k = 1?

Mihai N. Pascu — Notiţe curs Probabilităţi şi Statistică