CAMP DE EVENIMENTE

CAMP DE PROBABILITATE

SCHEME PROBABILISTICE CLASICE

&1.Evenimente. Categorii de evenimente

Lucrurile, fiintele sau fenomenele care printr-o proprietate comuna pot fi

considerate impreuna constituie o multime, o colectivitate, o populatie. Fiintele
sau fenomenele care constituie o colectivitate sunt numite elementele colectivitatii.

Fie data o colectivitate (populatie) E, cu elementul generic e. Elementele

colectivitatii E poseda sa nu poseda anumite proprietati rezultate din studiul ei.
Proprietatea considerata constituie criteriul de cercetare a multimii respective.
Realizarea practica a complexului de conditii corespunzatoare criteriului de cercetare
este numita experienta. Aplicarea experientei asupra unui element al populatiei este
numita proba. Rezultatul unui experiment (realizarea unui anumit criteriu in urma
unei probe) este numit eveniment (in teoria probabilitatilor, notiunea de eveniment
este o notiune primara). Este evident, ca un eveniment poate sau nu poate avea loc.

Fie o anumita experienta care ne poate da un anumit rezultat A i dintr-o

multime finita de rezultate posibile = ,i=1,2,,n;evenimentul Ai care poate fi realizat de
o proba si numai de una, se numeste eveniment elementar. Restul evenimentelor
se numesc evenimente compuse.

Vorbind de o colectivitate E, totdeuna suntem pusi in fata criteriului de

cercetare care a permis constituirea colectivitatii respective, numit criteriul
fundamental, care determina relatia de apartenenta e I E. Corespunzator acestui
criteriu fundamental se ataseaza evenimentul sigur, E, deoarece in experienta
respectiva (constituirea colectivitatii), proba realizeaza totdeuna criteriul de
apartenenta.

Fie dat evenimentul sigur E corespunzator multimii E, ale carei elemente sunt
supuse unor criterii de cercetare
care duc la considerarea unor evenimenete . Sa notam cu X un anumit
eveniment si cu X multimea elementelor e din E care satisfac acestui
eveniment. In acest mod este realizata urmatoarea dubla core 757j94h spondenta
biunivoca (intre elemente si multimi corespunzatoare): E E , X X.

Deoarece intre multimile E si X exista relatia de incluziune, X E, definim o

relatie analoaga pentru evenimentele X si E, numita relatia de implicatie, pe care o
scriem: X E, citind, 'evenimentul X este implicat in evenimentul sigur E'.

Aceasta relatie de implicatie, poate prezenta urmatoarele situatii:

1) X=E sau X=I, cand toate elementele e din E satisfac criteriul care
determina evenimentul X; in acest caz X=E, adica in orice proba are loc evenimentul
X. Numim acest eveniment X eveniment cert (sigur);
 2) X E, cand unele elemente e din E satisfac criteriul care determina
evenimentul X, altele nu; in aces caz, notam XE, ceea inseamna ca in unele probe
are loc evenimentul X, in altele nu.Numim in acest caz evenimentul X eveniment
intamplator sau eveniment aleator sau inca eveniment stocastic.

3) X=F, cand nici un element e din E nu satisface criteriul care determina

evenimentulX; in acest caz, vom nota X=F, ceea ce inseamna ca in nici o proba nu
are loc evenimentul X. Numim acest eveniment X eveniment imposibil.

Fie evenimentul sigur E, si evenimentul A. Numim eveniment contrar al

evenimentului A, evenimentul notat A (sau AC,sau inca CA), care consta in
nerealizarea evenimentului considerat A (A este evenimentul care se produce ori de
cate ori nu se produce A).

In particular, E = F, F = E.

Dat fiind corespondenta biunivoca dintre multime si eveniment, in continuare

nu vom face distinctie in notatie, intre multime si eveniment.

Problema compararii evenimentelor X,Y intre ele are sens atata timp cat
X E si Y E.Distingem:

1) Evenimentul X implica evenimentul Y, (XY) sau evenimentul Y este

implicat de evenimentul X, daca evenimentul Y se realizeaza de fiecare data cand se
realizeaza evenimentul X (multimile corespunzatoare sunt in aceeiasi relatie de
incluziune). In particular: F X E.

2) Doua evenimente se numesc echivalente (evenimente echialeatoare), (X

= Y),daca evenimentul X implica evenimentul Y si in acelasi timp evenimentul Y
implica evenimentul X (multimile corespunzatoare sunt egale).

Proprietati ale relatiei de implicatie intre evenimente:

a) AB si BC AC, tranzitivitatea relatiei ;

b) AB si BA A=B, antisimetria relatiei ;

c) aA, reflexivitatea relatiei ;

d) Nu pentru orice A,B avem: AB sau B A.

Fiind date mai multe evenimente, realizarea lor ne conduce a le privi sub
diverse aspecte: realizarea sau nerealizarea lor impreuna, realizarea unora este
conditionata sau nu de realizarea celorlalte evenimente. In functie de aceste
consideratii, distingem urmatoarele categorii de evenimente:

1) Doua sau mai multe evenimente se numesc incompatibile daca

producerea unuia dintre ele, exclude posibilitatea producerii celorlalte in aceeasi
proba; in caz contrar, cand se pot realiza simultan sunt numite evenimente
compatibile.
 2) Doua evenimente se numesc independente, daca realizarea unuia nu
influenteaza realizarea celuilalt; in caz contrar, cand realizarea unui eveniment
influenteaza realizarea altui eveniment, ele sunt numite evenimente dependente.

3) Daca A si B sunt doua evenimente dependente si daca realizarea

evenimentului B este conditionata de realizarea evenimentului A, atunci vom nota
B/A intelegand ca 'evenimentul B are loc numai daca are loc evenimentul A' si vom
citi 'B conditionat de A'.

Observatie.

Problema compatibilitatii sau a incompatibilitatii a doua evenimente A si B este

pusa, presupunand indeplinita relatia de implicatie a acestor evenimente fata de un
acelasi eveniment sigur E.

Problema dependentei evenimentelor A si B necesita implicatia lor fata de un

acelasi eveniment eveniment sigur,pe cand problema independentei nu necesita
implicatia fata de un acelasi eveniment sigur.

&2. Operatii cu evenimente

Pornind de la analogia dintre multime si eveniment, operatiile intre multimi

permit definirea unor operatii analoage intre evenimente.

1) Fie A si B doua evenimente. Notam S = A B si vom numi evenimentul

S suma sau reuniunea lor, evenimentul care se produce daca se produce
evenimentul A, sau evenimentul B, sau se produc ambele evenimente A si
B (evenimentul AB se mai citeste'A sau B' ).

In cazul unui sistem de n evenimente: A i,i=1,2,,n atunci vom nota reuniunea lor
prin

A1 A2 An = ,

si este evenimentul care se realizeaza atunci cand se realizeaza cel putin unul din
ele.

Observatie. Daca sunt toate rezultatele posibile ale unei experiente, atunci:

E = A 1 A2 An .

2) Fiind date doua evenimente A si B, vom numi produsul sau intersectia

lor, evenimentul notat AB, care se produce daca se produce atat evenimentul A cat
si evenimentul B (evenimentul AB se mai citeste 'A si B' ).

In cazul unui sistem de n evenimente: Ai ,i=1,,n intersectia lor se scrie :

 A1 A2 An =

si acest eveniment se realizeaza atunci cand se realizeaza simultan evenimentele

A1,,An.

Observatii.

a) Doua evenimente A si B sunt disjuncte daca AB=F. Aceasta proprietate

este caracteristica evenimentelor

incompatibile.

b) Operatia de reuniune a evenimentelor are sens pentru evenimente

incompatibile si compatibile; operatia de intersectie a evenimentelor are sens pentru
evenimente independente si dependente.

c) A = E si A =F.

3) Diferenta evenimentelor A si B, este evenimentul notat A-B, care se

produce atunci si numai atunci, cand se produce evenimentul A, dar nu se produce
evenimentul B.

Din definitie,deducem:

a) A - B = A ;

b) , (inductiv)

deci orice reuniune de evenimente se poate scrie ca o reuniune de evenimente

incompatibile.

Operatiile cu evenimente, analoage operatiilor cu multimi, au urmatoarele

proprietati care se verifica folosind definitiile date:

1. comutativitatea: AB=BA,

AB=BA;

2. asociativitatea: (AB)C=A(BC),

(AB)C=A(BC);

3.Operatiile si intre ele sunt distributive:

A(BC)=(AB)(AC);
 A(BC)=(AB)(AC);

4. AE=A , AE =E;

5. AF=A , AF=F ;

6. daca AB, atunci: AB=B, AB=A;

7. daca AC, BC, atunci: ABC, ABC;

8. AA=A, AA=A;

9. absorbtie: (AB)B=B, A(AB)=A.

&3. Camp de evenimente

Multimea tuturor evenimentelor legate de o experienta inclusiv evenimentul

sigur si evenimentul imposibil,formeaza un camp de evenimente.

Daca de exemplu,E=,reprezinta multimea evenimentelor elementare generate

de o experienta oarecare, atunci evenimentele care constituie campul de evenimente
sunt:

F .. in numar de

A1,A2, , An .. in numar de

AiAj , (ij) in numar de

AiAjAk , (ijk) . in numar de

A1A2 An=E . in numar de .

In total: evenimente care compun campul de

evenimente.

Daca E= , evenimentul sigur cu Ai, i=l,,n multimea tuturor evenimentelor

posibile legate de o anumita experienta, atunci campul de
evenimente corespunzator va fi notat [E,K], unde K = P(E), multimea tuturor
partilor multimii E.

Observatie. Un camp de evenimente este o multime partial ordonata. Un

camp de evenimente este finit daca multimea E este o multime finita. In caz contrar,
campul de evenimente este infinit.
 Prin definitie, evenimentele A1,A2,,An formeaza un sistem complet de
evenimente daca un experiment conduce la unul si numai unul dintre aceste
evenimente, adica:

1.Ai Aj= F, (ij);

2.A1 A2 An = E.

Observatie. Evenimentele A si ; E si F formeaza un sistem complet de

evenimente.

Fie dat intr-un camp de evenimente [E,K] un sistem de evenimente: si un

eveniment A I[E,K] astfel incat:

1.Ai Aj = F , i j ; i,j = 1,2,,m;

2.A = A1 A2 Am .

In acest caz se spune ca sistemul de evenimente dat reprezinta

o desfacere sau partitie a evenimentului A.

In particular,considerand evenimentul sigur EI[E,K], atunci un sistem complet

de evenimente: determina o partitie sau o desfacere a evenimentului sigur.

Observatie. Din XI[E,K] si XE,deducem ca orice eveniment X al campului de

evenimente, poate fi scris ca o reuniune de evenimente elementare, adica:

X = A1 A2 Ak , k n.

&4. Axiomele campului de evenimente

Un camp de evenimente poate fi caracterizat ca fiind o multime de evenimente

ce satisface urmatoarele proprietati, numiteaxiomele campului de
evenimente [E,K]:

A1. daca X E, atunci evenimentele X, I[E,K];

A2. daca X,YI [E,K], atunci XYI[E,K].

Consecinte.

1) Evenimentul sigur EI[E,K].

In adevar, daca XI[E,K], atunci I[E,K] (ax.A1) si X =EI[E,K], (ax.A2).

2) Evenimentul imposibil FI[E,K].

In adevar, din EI[E,K] obtinem =FI[E,K] .

 3) Daca AiI[E,K], i=1,2,,p atunci si evenimentul

Bp = (A1 A2 Ap)I[E,K] .

Justificarea se face folosind inductia matematica.

Pentru doua evenimente, proprietatea este adevarata (ax.A 2). In ipoteza, ca

proprietatea este adevarata pentru p-1 evenimente, adica evenimenteul B p-1I[E,K],
atunci evenimentul Bp = Bp-1 ApI[E,K] , (ax.A2, pentru Bp-1 si Ap).

4) Oricare ar fi evenimentele X,Y din [E,K ], avem ca evenimentul XYI[E,K].

In adevar, din X,YI[E,K] I[E,K] I[E,K] =

XYI[E,K].

5) In multimea de evenimente ale campului de evenimente [E,K], exista o

submultime , numita multimea evenimentelor elementare, cu proprietatile:

a) Ai F , i=1,2,,n;

b) Ai Aj = F, i j ; i,j=1,2,,n;

c) A1 A2 An = E;

d) in campul de evenimente [E,K] exista cel putin un eveniment oarecare A

care nu este elementar, (A Ai , i= 1, 2,,n) in asa fel ca pentru cel putin un i avem
Ai A. De aici, rezulta ca oricare eveniment al campului este o reuniune de
evenimente elementare. In particular, proprietatea este adevarata si pentru
evenimentul sigur E.

6) Pentru doua evenimente A ,BI[E,K], are loc una din: A B, A = B, A B.

Prin definitie, o multime nevida B are o structura de algebra Boole, daca s-

au definit doua operatii algebrice binare (reuniunea si intersectia) si o operatie
algebrica unara (complementarierea) peste tot definite pe B, satisfacand
axiomele:

B1: comutativitatea reuniunii si intersectiei;

B2: asociativitatea reuniunii si intersectiei;

B3. absorbtie;

B4. distributivitatea reuniunii fata de intersectie si invers;

B5. complementarietate.

7)Campul de evenimente are o structura de algebra Boole.

 &5. Marimi si masura lor

O anumita proprietate care are diferite forme de prezentare, notate A,B,C,

este considerata marime daca in multimea formelor de existenta a acestei proprietati
sunt satisfacute urmatoarele proprietati, numite axiome ale marimii:

A1. Ax. identitatii. Intotdeuna are loc A = A;

A2. Ax. reflexivitatii. Relatia A=B este tot una cu B=A;

A3. Ax.compararii. Intre elementele multimii proprietatii considerate exista

o relatie de ordine pe care o notam simbolic cu ' < ' sau ' > ', iar intre doua elemente
oarecare A si B exista una din relatiile:

A< B, A= B, A> B;

A4. Ax.tranzitivitatii. Pentru oricare din semnele ' < , = , > ' ' ~ ' , avem: A ~ B
si B ~ C A ~ C;

A5. Proprietatea considerata este omogena si aditiva, adica exista A,B,C

astfel ca: A + B = B + A = C.

Masura unei marimi este o functie de proprietatea care constituie marimea

respectiva, care la randul ei satisface anumitor proprietati pe care le
numim, axiomele masurii:

Fie X marimea considerata si m(X) functia masura.

A1. m(X) 0 ,oricare ar fi X;

A2. m(F) = 0 ;

A3. masura este aditiva, adica daca:

, Xi Xj =F , i j ; i,j=1,2,,n avem:

m(X) =

Observatie. Functia masura m(X) se alege de obicei prin raportarea masurii

la o masura etalon.

&6. Masura realizarii evenimentelor. Probabilitate.

Definitia clasica a probabilitatii. Frecvente

 Fie dat un camp de evenimente [E,K] .

Numim probabilitatea unui eveniment X o functie de eveniment care

masoara realizarea lui, pe care o notam P(X).

Evenimentul etalon, va fi luat evenimentul sigur E, considerand P(E) = 1.

Probabilitatea P(X) a unui eveniment XI[E,K] este o functie care, conform

proprietatilor generale ale masurii, indeplineste urmatoarele conditii,
numite axiomele probabilitatii si anume :

P1. daca XI[E,K], atunci P(X) 0 ;

P2. P(E) = 1 ;

P3. daca X,YI[E,K] , X Y = F , atunci

P(X Y) = P(X) + P(Y).

Consecinte.

1. P(X) + P( ) = 1, (X =E , X =F);

2. P( )=1-P(X). In particular, P(F)=1-P(E)=0;

3. daca XI[E,K] 0 P(X) 1;

4. Daca X1,X2,,Xn este un sistem de evenimente, astfel incat: XkI[E,K] ,

k=1,2,,n; X i Xj = F, i j ;i,j=1,,n atunci:

P(Bn) = P(

In adevar,proprietatea fiind adevarata pentru n=2 (ax.P 3), in ipoteza ca este

adevarata si pentru n-1,avem:

P(Bn)=P(Bn-1Xn)=P(Bn-1)+P(Xn)

P(Bn)=

Fie dat in campul [E,K] un sistem de evenimente elementare: , EkI[E,K],

k=1,2,,n ; Ei Ej = F, i j, i,j=1,2,,n care reprezinta o desfacere a evenimentului sigur
E.

Deoarece realizarea oricarui eveniment elementar E k, k=1,2,,n duce la

realizarea evenimentului sigur E, evenimentele E k , k=1,,n mai sunt
numite evenimente posibile sau cazuri posibile. Admitem ca toate evenimentele
posibile Ek sunt echiprobabile (egal posibile sau au aceeasi sansa de a se realiza),
adica avem: P(Ek)=p ,k=1,2,,n .

Din relatia

P( adica probabilitatea realizarii

unui eveniment elementar, cand toate evenimentele elementare sunt egal posibile,
este 1/n (n reprezinta numarul evenimentelor posibile).

Fie un eveniment oarecare X I[E,K] .

In acest caz, evenimentul X poate fi exprimat printr-o desfacere de x

evenimente alementare Ek, x n , adica avem:

X= , (sau X =

unde prin F s-a notat x indici din cei n indici ai evenimentelor elementare prin
realizarea carora se realizeaza evenimentul X.

Deoarece:

P(X) = P( P(X)=x.p

(deoarece sunt x termeni). Apoi,p=1/n, de unde P(X)=x/n.

Acest rezultat, cunoscut sub denumirea de definitia clasica a

probabilitatii, poate fi formulata astfel:

Probabilitatea realizarii unui eveniment X este data de raportul dintre numarul

cazurilor favorabile realizarii evenimentului X si numarul cazurilor posibile,toate
cazurile fiind considerate egal posibile.

Observatie. Functia P(X)=x/n, implica indeplinirea conditiilor: n numarul

cazurilor posibile si x numarul cazurilor favorabile sa fie finite.

Tinand cont ca la acest rezultat s-a ajuns respectand axiomele probabilitatii,

trebuie atunci scos in evidenta alt sens al numerelor n si x, decat acela dat prin
particularizarea facuta cand am fost condusi la definitia clasica a probabilitatii.

Mai general, daca: m(E), masura multimii care corespunde evenimentului

sigur E si m(X), masura multimii care corespunde evenimentului X E, atunci:

P(X) =
rezultat care constituie expresia generala a probabilitatii :

Probabilitatea realizarii unui eveniment X E este data de raportul dintre

masura multimii ce realizeaza evenimentul considerat X si masura multimii ce
realizeaza evenimentul sigur E.

Observatii.

1) Definitia clasica devine un caz particular al acesteia, luand m(X) = x , m(E)

=n.

2) Expresia generala a functiei de probabilitate da posibilitatea sa se inlature

greutatile care survin in cazul colectivitatilor infinite, atat cele discrete cat si cele
continue, bineinteles cu precautia de a determina masura multimilor cu care lucram.
De exemplu, daca marimile sunt continue si au imagini geometrice, ca segmente de
dreapta, figuri plane sau corpuri, atunci se va lua ca masura lungimea, aria sau
volumul multimii respective.

In cazul cand ne indreptam atentia spre studiul unui eveniment, numarand de

cate ori s-a realizat acest eveniment, in probele efectuate, obisnuim a spune ca
exprimam frecventa

absoluta a evenimentului respectiv.

Astfel frecventa absoluta atasata unui eveniment X E este acelasi lucru cu

masura multimii discrete si finite corespunzatoare evenimentului X.

Considerand frecventele absolute ale evenimentelor X si E, se

numeste frecventa relativa a evenimentului XE, notata cu f, raportul frecventelor
absolute corespunzatoare, adica f=x/n .

Importanta notiunii de frecventa relativa se pune in evidenta atunci cand

colectivitatea studiata nu este cunoscuta in totalitatea ei si suntem nevoiti a face
cercetari partiale studiind subcolectivitati pentru care determinam frecventele relative
ale evenimentului studiat.

&7. Probabilitati conditionate

Prin definitie, probabilitatea conditionata a evenimentului B de catre

evenimentul A, notata P(B/A)=PA(B), este probabilitatea evenimentului B in ipoteza
ca evenimentul A s-a produs si

PA(B) = .

Justificarea o vom face folosind definitia clasica a probabilitatii. Daca vom

nota: cu n, numarul cazurilor posibile ale experimentului in urma caruia se pot
produce evenimentele A si B; cu m, numarul cazurilor favorabile producerii
evenimentului A, (mn); si cu m', numarul cazurilor favorabile producerii
evenimentului B/A, (m'm), atunci:

Folosind si PB(A),vom obtine:

adica probabilitatea producerii simultane a doua evenimente dependente este egala

cu produsul dintre probabilitatea unuia dintre evenimente si probabilitatea
conditionata a celuilalt eveniment, calculata in ipoteza ca primul eveniment a avut
loc.

Observatii.

1) Calculul probabilitatii conditionate a unui eveniment, se face in ipoteza ca:

A,BF.

2) Daca avem n evenimente dependente A 1 ,,An atunci, folosind metoda

inductiei matematice, obtinem:

P(Bn)=P(A1). .

Relatia fiind adevarata pentru n=2,in ipoteza ca ea este adevarata pentru n-1,avem:

P(Bn) = P(Bn-1An) = P(Bn-1)

&8. Probabilitatea evenimentelor rezultate din operatii cu evenimente

A.Probabilitatea evenimentului suma

Reamintim ca operatia de adunare a evenimentelor are sens, pentru

evenimente incompatibile si evenimente compatibile. Distingem:

a)Termenii sumei sunt evenimente incompatibile

In acest caz problema este rezolvata de axioma (P 3) a prbabilitatii pentru n=2,

si de consecinta 4 a axiomelor probabilitatii pentru n termeni:

, Ai Aj = F , i j; i,j=1,,n .
 Ne propunem sa verificam acest rezultat (pentru n=2), folosind definitia clasica
a probabilitatii sau expresia generala a probabilitatii.

a1) Fie

P(A) = , P(B) = .

Daca tinem cont pe de o parte ca la fiecare caz favorabil al evenimentului A

corespund n' cazuri favorabile ale evenimentului AB (dupa definitia a reuniunii a
doua evenimente, este indiferent ce se intampla cu B) adica m'n' cazuri favorabile, iar
pe de alta parte, la fiecare caz favorabil al evenimentului B corespunde n' cazuri
favorabile ale evenimentului AB, adica m'n' cazuri favorabile, deducem ca sunt
m'n'+m'n' cazuri favorabile producerii evenimentului AB (nu putem avea cazuri
favorabile comune caci A, B sunt evenimente incompatibile).

Un rationament analog, ne conduce la n'n' cazuri posibile realizarii

evenimentului A B. Deci:

P(AB)= , sau

a2) Folosind expresia generala a probabilitatii, fie A si B doua evenimente: AE,

BE, AB=F

m(AB) = m(A) + m(B) si

adica

P(AB) = P(A) + P(B) .

b) Termenii sumei sunt evenimente compatibile

b1) Fie A si B doua evenimente compatibile: AE, BE si AB F. Deoarece

AB F

m(AB) = m(A) + m(B) - m(AB) , de unde

, adica

P(AB) = P(A) + P(B) - P(AB), sau

b2) Din relatiile:

 A = (A - B) (AB) si (A - B) (AB) = F,

deducem

P(A) = P(A - B) + P(A + B) ,

de unde

P(A - B) = P(A) - P(AB).

In cazul particular, cand B A P(B) P(A), (deoarece P(A - B) 0).

Cu aceasta, verificand ca au loc:

AB=A(B-AB) si A(B-AB) = F,

deducem

P(AB) = P(A) + P(B-AB) =P(A) + P(B) -P(AB) deoarece AB B .

Mai general:

b3) Daca Ai, i=1,2,,n sunt evenimente compatibile, atunci:

+ ,

(formula lui Poincar).

Folosind metoda inductiei matematice, observam ca relatia este adevarata

pentru n=2, din b2). In ipoteza ca relatia este adevarata pentru n-1, obtinem:

= . Apoi,
- ,

care adaugata la relatia precedenta dupa care folosim ipoteza inductiva, ne va

conduce la relatia ceruta.

Observatie. In particular, daca evenimentele Ak, k=1,,n sunt intre ele

incompatibile: Ai Aj = F, Ai Aj Ak = F etc., atunci obtinem relatia cazului a) cand
termenii sumei sunt evenimente incompatibile.

B. Probabilitatea evenimentului produs

Pentru evenimentul produs vom distinge situatiile dupa care evenimentele

factori sunt evenimente independente, evenimente dependente sau evenimente
oarecare (nu se stie daca sunt sau nu independente sau dependente).

a) Factorii produsului sunt evenimente independente

Fie A,B evenimente independente. Atunci

P(AB) = P(A).P(B),

adica probabilitatea producerii simultane a evenimentului A si B, este egala cu

produsul probabilitatilor acestor evenimente.

In adevar,fie:

P(A) = m/n , P(B) = m'/n', (m n , m' n'), adica de exemplu n reprezinta

numarul cazurilor incompatibile egal posibile ale experimentului in urma caruia poata
sa se produca evenimentul A, etc.

Daca la fiecare din cele n cazuri egal posibile ale producerii evenimentului A,
asociem cele n' cazuri posibile ale producerii evenimentului B, obtinem nn' cazuri
posibile in care pot sa apara evenimentele: sau A si , sau A si B, sau si .

Numarul cazurilor favorabile este egal cu mm', deoarece la fiecare din cele m
cazuri favorabile producerii evenimentului A, asociem m' cazuri favorabile producerii
evenimentului B. Deci

P(AB) = .

Prin definitie, mai multe evenimente sunt independente in totalitatea

lor, (mutual independente), atunci cand fiecare dintre ele si orice intersectie a lor
(toate sau numai o parte), sunt evenimente independente.

Daca Ai , i=1,2,,n sunt evenimente independente in totalitatea lor, atunci:

 =P(A1).P(A2) P(An) = .

Observatii.

1) Daca evenimentele Ai , i=1,,n sunt independente in totalitatea lor, atunci din

formula lui Poincar, obtinem:

+ =

= 1 -[1-P(A1)].[1-P(A2)] [1-P(An)] =

= .

2) La ultima forma a formulei precedente se poate ajunge si fara a face apel la

formula lui Poincar.

Fie evenimentele Ai, i=1,2,,n independente.

Evenimentul are loc cand are loc cel putin unul dintre evenimente, iar

evenimentul , are loc daca au loc toate evenimentele , deci nu are loc nici un

eveniment Ai. In acest caz, evenimentele si sunt evenimente contrarii,

deci:

=1- ,

caci si sistemul evenimentelor contrarii , sunt evenimente independente.

3) Daca mai multe evenimente sunt independente doua cate doua, aceasta
nu implica independenta in totalitatea lor.
 b) Factorii produsului sunt evenimente dependente

Daca A si B sunt doua evenimente dependente, aceasta inseamna ca au loc

evenimentele conditionate A/B sau B/A. In acest caz, vom folosi rezultatele gasite la
probabilitatile conditionate.

c) Inegalitatea lui Boole

Fie evenimentele Ai, i=1,2,,n despre care nu cunoastem daca sunt

independente sau dependente. In acest caz se poate demonstra o inegalitate, care
da o limita inferioara a probabilitatii evenimentului produs:

In adevar, din relatia:

P(AB) = P(A) + P(B) - P(AB) si 0 P(AB) 0 deducem

P(AB) P(A) + P(B) -1 ,

adica inegalitatea data este adevarata pentru doua evenimente.

In ipoteza ca inegalitatea este adevarata pentru n-1 evenimente, obtinem:

Folosind ipoteza inductiva,

avem:

Observatie. Pentru evenimentul suma ( , se poate obtine o inegalitate

care da valoarea maxima a evenimentului. Cand nu stim daca evenimentele sunt
incompatibile sau nu, in ipoteza ca suma probabilitatilor evenimentelor este mai mica
decat unitatea avem:

adica probabilitatea producerii a cel putin unui din evenimentele unui sistem , nu
depaseste suma probabilitatilor acestor evenimente.
&9. Formula probabilitatii totale.Formula probabilitatii cauzelor (Bayes)

a) Fie Ai ,i=1,2,,n un sistem complet de evenimente.

Sa presupunem ca un eveniment oarecare XI[E,K] poate sa se produca

conditionat de unul dintre evenimentele Ai, i=1,2,,n adica:

X=XE=(A1X)(A2X) (AnX) .

Deoarece (AiX)(AjX)=F, ij; i,j=1,2,,n, adica evenimentele (A iX ) si

(AjX), ij sunt incompatibile, vom putea scrie:

P(X)= ,

rezultat cunoscut sub numele de formula probabilitatii totale.

b) In aceleasi conditii ale sistemului de evenimente de la punctul a), fixandu-

ne atentia asupra unui eveniment Ai , vom putea sa scriem:

P(Ai X)=P(Ai). ,

de unde, obtinem o formula cunoscuta sub numele de formula probabilitatilor

cauzelor sau formula lui Bayes (Th.Bayes -m.1763-, matematician englez. Paralel
cu J.Bernoulli s-a ocupat de probabilitatea aposteriori, rezolvand pentru prima data
aceasta problema fundamentala pentru aplicatii), care da probabilitatea
evenimentului Ai in ipoteza ca evenimentul X s-a produs:

cu P(X) determinat la punctul a).

&10. Camp de probabilitate

Fie campul de evenimente [E,K]. Realizarea oricarui eveniment XE, deci X

din [E,K], este masurata de prbabilitatea P(X) (definita prin axiomele P 1-P3,
cunoscute de axiomele lui Kolmogorov). Deci, functia de eveniment P(X) are
domeniul de definitie campul de evenimente [E,K], iar drept multime a valorilor o
multime pe care o numim camp de probabilitate, notat [E,K;P].

Observam ca pentru campul de probabilitate, functia P(X)I[E,K;P] indeplineste

conditiile:

1. 0 P(X) 1, pentru orice X din [E,K];

2. P(X) P(Y), daca X Y cu x,yI[E,K].

 Fiecare in parte, campul de evenimente [E,K] si campul de
probabilitate [E,K;P] pot fi finite sau infinite. Dat fiind ca [E,K;P]este subordonat
lui [E,K], nu pot avea loc decat urmatoarele situatii:

[E,K] [E,K;P]
finit finit
infinit finit
infinit infinit

&11. Scheme probabilistice clasice

Colectivitatile studiate in practica au caracteristici care duc la evenimente ce

se realizeaza dupa scheme teoretice asemanatoare, grupandu-se in tipuri de
scheme probabilistice. Intalnim:

a) Schema urnei cu bila nerevenita

Fie o urna in care sunt a bile albe si b bile negre. Din urna se extrag
succesiv n bile, fara a pune bila extrasa inapoi in urna (rezultatul experientei este
acelasi daca s-ar lua n deodata).

Se cere sa se determine probabilitatea P a evenimentului ca din cele n bile

extrase, u bile extrase sa fie albe si v bile sa fie negre .

Pentru a calcula probabilitatea evenimentului cerut,vom aplica defintia clasica

a probabilitatii.

Numarul cazurilor posibile, este egal cu numarul grupelor ce se pot forma cu

cele a+b bile, adica grupe.

Cate cazuri favorabile sunt ?

Numarul de grupe care sa contina u bile albe, respectiv v bile negre sunt ,
respectiv . Deoarece pentru fiecare grupa din ,avem grupe favorabile,
rezulta ca in total avem grupe favorabile, de unde

Pn(a,b;u,v) = .

Generalizand: fie o urna in care sunt ak bile de culoarea k, k=1,2,,s; sa se

determine probabilitatea evenimentului ca luand deodata n bile sa avem din fiecare
culoare uk ,k=1,,s bile.

Printr-un rationament analog celui facut in cazul a doua culori, se gaseste:

 Pn(a1,,as;u1,,us) = .

b) Schema urnei cu bila revenita (binomiala sau Bernoulli)

Sa presupunem ca intr-o urna sunt bile de doua culori: albe si negre. Fie A,
evenimentul de a extrage o bila alba cu probabilitatea P(A)=p; , evenimentul de a
extrage o bila neagra cu probabilitatea P( ) =q = 1 - p .

Facandu-se n extractii succesive, introducandu-se de fiecare data in urna bila

extrasa, sa se calculeze probabilitatea evenimentului X, ca din cele n bile extrase, k
bile sa fie albe si n-k bile sa fie negre.

Sa notam cu Ak, evenimentul compus care consta in faptul ca in cele n probe

evenimentul A se produce de k ori si evenimentul de n-k ori, adica:

Ak= cu P(Ak)=pk.qn-k .

Evenimentul X este o reuniune de evenimente incompatibile A k, in numar

de , deci:

P(X) = .

Pentru a pune in evidenta parametrii acestei probabilitati, vom scrie:

fn(k,p) =

c) Schema polinomiala

Sa consideram acum cazul mai general, cand in urna sunt bile de s culori si
se fac n extractii succesive, punand de fiecare data bila scoasa inapoi in urna.

Cunoscand ca probabilitatea evenimentului A i, i=1,2,,s de a scoate o bila de

culoarea i, este P(Ai)=pi, se cere sa se determine probabilitatea evenimentului ca din
cele n bile extrase, evenimentul A i, i=1,,s sa se produca de k i ori (sa apara de ki ori
bila de culoare i , i=1,2,,s).

Un rationament analog cu cel facut in cazul schemei urnei in care se afla bile
de doua culori, ne conduce la relatia:

fn(k1,,ks;p1,,ps) =
unde p1+p2+ +ps = 1 si k1 + k2 + + ks = n.

d) Schema urnelor Poisson

O urna Bernoulli este careacterizata prin aceea ca probabilitatea p pentru

realizarea evenimentului dorit A, in timpul celor n extractii succesive este constanta
(deoarece bila extrasa se pune din nou in urna). Schema lui Bernoulli, poate fi
prezentata sub forma a n urne identice din care se scoate cate o bila, de unde se
obtine ca probabilitatea ca din cele n bile extrase, k sa fie albe, este data de f n(x,p).

Schema urnelor Poisson (S.D.Poisson,1781-1840, matematician francez, s-a

ocupat cu analiza matematica, mecanica si probabilitati), generealizeaza schema
urnei cu bila revenita considerand n urne Ui cu bile albe si negre, iar evenimentul
Ai de a scoate o bila alba din urna Ui, are probabilitatea P(Ai)=pi iar P( =qi .

Scotandu-se din fiecare urna cate o bila, se cere sa se determine

probabilitatea evenimentului X, ca din cele n bile extrase, x bile sa fie albe si n-x bile
sa fie negre.

Daca se noteaza cu:

h1 , h2 , , hx si k1 , k2 , , kn-x

grupuri de x, respectiv n-x numere din sirul 1,2,,n, atunci un eveniment care
realizeaza evenimentul cert, va fi de forma:

Ah,k =

si are probabilitatea:

P(Ah,k) =

Evenimentele Ah,k sunt grupe distincte de x evenimente A h si n-x

evenimente permutate intre ele, deci evenimentul cerut:

X=

are probabilitatea:

Pn(X) =

si se observa ca termenii sumei precedente sunt produse partiale ale dezvoltarii:

(p1+q1)(p2+q2) (pn+qn),

care contine x factori ph si n-x factori qk .

 Daca se considera polinomul in t:

(p1t+q1)(p2t+q2) (pnt+qn) ,

atunci probabilitatea Pn(X) este tocmai coeficientul lui t x din dezvoltarea acestui
polinom.