NOŢIUNI DE TEORIA PROBABILITĂŢILOR

B1. Câmp de evenimente

Legile care stau la baza ştiinţelor naturii dar şi a ştiinţelor economice şi
sociale se formulează în urma unui şir de observaţii şi experienţe efectuate asupra
unui sistem, cu structură şi în condiţii bine determinate, care prezintă interes. Expe-
rienţele se efectuează în prezenţa unor factori întâmplători inevitabili şi rezultatele
care se obţin nu sunt unic determinate, datorită întâmplării, motiv pentru care se
numesc experienţe întâmplătoare sau aleatoare.
Fenomenele în care intervine întâmplarea se numesc fenomene aleatoare şi
studiul lor constituie obiectul teoriei probabilităţilor.
Rezultatul unei experienţe aleatoare se numeşte probă sau caz posibil al
experienţei. După efectuarea experienţei, avem informaţii despre situaţia sistemului
în studiu. O situaţie despre care putem spune că s-a produs sau nu după efectuarea
experienţei se numeşte eveniment. Evenimentul realizat de o singură probă se iden-
tifică cu acesta şi se numeşte eveniment elementar, iar evenimentul realizat de un
număr finit sau infinit de probe se numeşte eveniment compus (complex).
Un eveniment este legat de un complex C de condiţii, care trebuie precizat
de fiecare dată. În contextul de condiţii C , se definesc:
– eveniment sigur (cert) E: realizat cu certitudine în toate probele.
– eveniment imposibil ∅: nu se realizează în nici o probă.
– eveniment aleator A: se poate realiza sau nu în urma unei probe.
– eveniment contrar AC: se realizează dacă nu s-a realizat A.
– eveniment B implicat de A: se realizează de fiecare dată când se realizează A.
– evenimente A, B compatibile: au probe comune (se realizează simultan).
– evenimente A, B incompatibile: nu au probe comune (realizarea lor
simultan este imposibilă).
– evenimente A şi B dependente: realizarea unuia depinde de realizarea
celuilalt.
– evenimente A şi B independente: realizarea unuia nu depinde de realizarea
celuilalt.
Evenimentele compuse se obţin în urma unor operaţii cu evenimente elementare.
– evenimentul sumă S = A sau B: se realizează când se realizează cel puţin
unul din cele două evenimente.
– evenimentul produs P = A şi B: se realizează dacă se realizează cele două
evenimente simultan.
– evenimentul diferenţă D = A – B: se realizează când se realizează A şi nu
se realizează B.
Considerăm un sistem cu structură şi complexul de condiţii C date, asupra
căruia se efectuează o experienţă. La început, presupunem că experienţa are un
număr finit de cazuri posibile, pentru care adoptăm notaţia:

597
 (A1 , A2 ,  , Am ) ↔ Ai , i =
1, m (B1.1)
şi, în urma unei probe, se realizează unul din aceste evenimente.
Unei experienţe îi corespunde mulţimea probelor sale, iar un eveniment se
realizează printr-o submulţime a acestor probe. Ca urmare, se poate realiza o cores-
pondenţă între evenimente şi mulţimi, iar noţiunile şi operaţiile cu evenimente se
identifică cu cele din teoria mulţimilor.
Astfel, menţinând aceleaşi notaţii pentru evenimente şi mulţimi, se adoptă
corespondenţa:
ţimea totală
– eveniment sigur:amul
probelor (cazurilor posibile) E
ţimea imposibil
– eveniment vidă : mul ∅
ţimea probelor
– eveniment aleator: mul A
ţimea contrar
– eveniment complementară
: mul CA
– A implică B : A este conţinută în B: A ⊂ B (B1.2)
= – evenimentul sum ă S A=
ţimilor ,sau: B : reuniunea mul A B S A ¿B
= – evenimentul produs Pşi Bşi
ţia mulţimilor A= : : intersec A B P A B ¡
ţimile A
– evenimentele şi, B compatibile
sunt nedisjunct
: mul A B e:
A¡ B ≠ ∅
ţimile A
– evenimentele şi, B incompatibile
sunt disjuncte:: mul A B
A¡ B = ∅

O experienţă poate avea şi un număr de cazuri posibile infinit numărabile

(numărabile) sau continuu. Cazurile numărabile se notează:
(A1 , A2 ,  , Ai ,  ) ↔ Ai , i =
1, ∞. (B1.3)
Notăm cu I mulţimea finită sau numărabilă de indici şi notaţiile (B1.1) şi (B1.3) se
scriu în comun:
(Ai )i∈I (B1.4)
Operaţiile cu evenimente se generalizează şi se notează:
– reuniunea evenimentelor:
A ¿ A ¿ ¿ A = m A
 1 2 m  i
i =1
 i 
A = ∞
(B1.5)
i∈I  A1 ¿ A2 ¿  ¿ Ai ¿  =  Ai
 i =1

– intersecţia evenimentelor:

598
  A ¡ A ¡ ¡ A = m A
 1 2 m  i
i =1
 Ai =  ∞
(B1.6)
i∈I  A1 ¡ A2 ¡  ¡ Ai ¡  =  Ai
 i =1

– evenimente compatibile două câte două:

Ai ¡ A j ≠ ∅
(B1.7)
i≠ j
– evenimente incompatibile două câte două:
Ai ¡ A j = ∅
(B1.8)
i≠ j
O experienţă tipic aleatoare este aruncarea zarului şi poate fi considerată ca
prototip pentru ilustrarea şi precizarea noţiunilor prezentate mai înainte.
Astfel, aruncarea zarului, cu structură şi în condiţii date, reprezintă experienţa
cu un număr de cazuri posibile finit; în urma unei probe apare o faţă a zarului cu un
număr de puncte.
În acest caz, (B1.1) devine:
(1, 2,3, 4,5,6) ↔ Ai , i =
1, 6 (B1.9)
Un eveniment elementar, realizat la o singură probă, ar fi de exemplu apariţia feţei
cu două puncte, iar un eveniment compus ar fi apariţia unui număr impar de puncte
şi se realizează dacă se obţine una din probele 1, 3, 5. În cazul din urmă există trei
probe care realizează şi determină evenimentul. Corespondenţa (B1.2) se concreti-
zează astfel:
=E {1, 2,3,
= 4,5,6} , ∅ {0}
=A {1,=2,3} , C A {= 4,5,6} , B {1, 2,3,5} , A ⊂ B

=S A=
¿B {1, 2,3} ¿ {1, 2,3,5
= } {1, 2,3,5}
=P A=
¡ B {1, 2,3} ¡ {1, 2,3,5
= } {1, 2,3} ≠ ∅ (nedisjuncte)
P = A ¡ C A = {1, 2,3} ¡ {4,5,6} = {0} = ∅ (disjuncte).
Mulţimea evenimentelor unei experienţe, conţinând evenimentele sigur şi
imposibil, constituie un colectiv sau ansamblu statistic care, dacă în urma unei probe
se realizează cel puţin un eveniment al experienţei, se numeşte ansamblul statistic
complet sau câmp de evenimente. Ca urmare, câmpul de evenimente satisface
condiţia:
A1 ¿ A2 ¿=
 = Ai E. (B1.10)
i∈I
Câmpul de evenimente se poate constitui în două moduri echivalente:

599
 – câmp de evenimente de tip temporal: se constituie repetând succesiv
experienţa cu acelaşi sistem, cu structură şi în condiţii date, urmărind realizarea unui
eveniment.
– câmp de evenimente de tip spaţial: se constituie efectuând o singură dată
experienţa cu un număr mare de sisteme identice în aceleaşi condiţii, urmărind
realizarea aceluiaşi eveniment. În acest caz din urmă, ansamblul statistic se
identifică cu colectivul de sisteme identice (copii ale unui sistem).
Pe câmpul de evenimente se defineşte noţiunea de probabilitate ca element
de bază în teoria probabilităţilor care este o ştiinţă axiomatică.
În continuare, prezentăm câteva din noţiunile acestei teorii, care sunt de
interes pentru metoda statistică de studiu.

B2. Câmp de probabilitate

B2.1. Definiţia statistică a probabilităţii
Considerând câmpul de evenimente (B1.4), în urma unei probe, adică într-o
experienţă simplă, se realizează unul din evenimentele câmpului.
De interes fundamental este experienţa complexă care constă în repetarea de
N (număr natural) ori a experienţei simple, cu acelaşi sistem sau cu N sisteme
identice cu structură şi în condiţii date. Dacă un eveniment de interes Ai se reali-
zează de N i (număr natural) ori, în cursul experienţei complexe, acest număr se
numeşte frecvenţa absolută de realizare a evenimentului şi satisface relaţiile:

0 £ Ni £ N , ∑N
i∈I
i = N. (B2.1)

Numerele (N i )i∈I corespunzătoare evenimentelor (Ai )i∈I constituie o statistică

pentru fenomenul în studiu; N i = 0 sau N i = N înseamnă că în N probe, eveni-
mentul i nu s-a realizat niciodată respectiv s-a realizat de fiecare dată.
În teoria probabilităţilor un rol important îl au frecvenţele relative care se
definesc şi satisfac relaţiile:

∑
N
ν i = i , 0 £ νi £ 1, νi =1. (B2.2)
N i∈I

Pentru un fenomen, se pot obţine mai multe statistici: (N i′)i∈I , (N i′′)i∈I  şi

frecvenţele relative ν′i , ν′′i  satisfac aceleaşi relaţii (B2.2). Experimental se
constată: dacă numerele N , N ′, N ′′ sunt suficient de mari, frecvenţele relative
ν i , ν′i , ν′′i  , ale evenimentului Ai , au valori foarte apropiate şi afirmaţia repre-
zintă stabilitatea frecvenţelor relative:

ν i ≈ ν′i ≈ ν′′i  , i ∈ I . (B2.3)

600
Cu alte cuvinte, se confirmă afirmaţia: repetând experienţa de un număr N sufi-
cient de mare de ori, valoarea frecvenţei relative a evenimentului Ai , oscilează în
jurul numărului Pi (Ai ) complet determinat de natura sistemului în condiţii date,
numit probabilitatea de realizare a evenimentului Ai . Ca urmare, trecând statistic
la limită, numerele:
=
lim νi Pi (Ai ), i ∈ I , (B2.4)
N →∞

care depind de natura sistemului în condiţii date, reprezintă probabilităţile de reali-

zare a evenimentelor (Ai )i∈I şi, ţinând seama de (B2.4), trebuie să satisfacă condiţiile:

0 £ Pi (Ai ) £ 1, ∑ P (A ) = 1.
i∈I
i i (B2.5)

Prima condiţie arată că probabilităţile sunt pozitiv definite şi subunitare, iar a doua
condiţie, numită condiţia de normare a probabilităţilor, impune convergenţa seriei,
în cazul câmpului de probe numărabile.
Observăm că, modul statistic de definiţie a probabilităţii (B2.4) sugerează
calea de urmat pentru determinarea acesteia: teoretic sau experimental. Teoretic
vorbind, consecinţă a convergenţei seriei (B2.5) este faptul că numerele Pi (Ai )
trebuie să tindă convenabil către zero pentru valori i → ∞. Ca urmare, numai
pentru un număr finit de evenimente ale şirului (B1.4) se obţin frecvenţe ν i ≠ 0.
Acest fapt stabileşte că nu toate probabilităţile Pi (Ai ) pot fi determinate
experimental deoarece numărul N , oricât de mare, trebuie să fie finit. Pentru valori
ale indicelui i, de la un prag înainte, probabilităţile Pi (Ai ) au valori sub pragul de
semnificaţie. Aşadar, şirul complet Pi (Ai ), i ∈ I al probabilităţilor nu poate fi
determinat decât teoretic, aşa cum se întâmplă, de exemplu, în mecanica cuantică.
Deoarece câmpul de evenimente Pi (Ai ), i ∈ I se referă la un fenomen care are
loc într-un sistem cu structură şi în condiţii date, probabilităţile lor Pi (Ai ), i ∈ I
reprezintă o lege statistică (probabilistică) obiectivă a fenomenului, care nu
depinde de faptul că se efectuează sau nu experienţa de punere în evidenţă a
acestuia. Rezultatele experienţei confirmă existenţa legii statistice şi permit, în
cazurile posibile, calculul probabilităţilor cu valori peste pragul de semnificaţie
(valorile semnificative).

B2.2. Definiţia clasică a probabilităţii

În cazul unor experienţe aleatoare, nu mai este necesară stabilitatea frecven-
ţelor. De exemplu, dacă un zar este perfect cubic şi omogen, nu există motive ca în
urma unui mare număr de aruncări să apară preponderent o faţă cu un anumit
număr. Ca urmare, admitem apriori că frecvenţa oricărei feţe νi =1 6.
În general, din motive de simetrie, experienţa are un număr de cazuri posi-
bile N şi evenimentul este realizat de N i probe, numite cazuri favorabile. În

601
consecinţă, se adoptă definiţia clasică a probabilităţii: raportul dintre numărul
cazurilor favorabile evenimentului şi numărul cazurilor posibile ale experienţei se
numeşte probabilitatea evenimentului Ai :

N
Pi (Ai ) =i =
νi , i ∈ I (B2.6)
N
şi satisface condiţiile (B2.5). Referindu-ne la aruncarea zarului, într-o singură expe-
rienţă, N = 6 şi evenimentul Ai de apariţie a unei feţe cu număr par are N i = 3
cazuri favorabile (2,4,6). Ca urmare, probabilitatea evenimentului:

3 1
Pi (Ai )= = .
6 2
Problema fundamentală, privind studiul fenomenelor aleatoare, este deter-
minarea probabilităţilor şirului Pi (Ai ), i ∈ I . Problema se rezolvă teoretic sau pe
baza consideraţiilor de simetrie, iar în cazul în care nu există o teorie se apelează la
experienţă şi, dacă se constată stabilitatea frecvenţelor evenimentului de interes,
probabilităţile se egalează cu frecvenţele relative, cu toate că în realitate,
frecvenţele relative sunt doar apropiate de probabilităţi.

B2.3. Unele proprietăţi ale probabilităţii

Definiţiile (B2.4) şi (B2.6) justifică proprietăţile probabilităţii dintre care
prezentăm pe cele care ne interesează.

• 0 £ Pi (Ai ) £ 1, i ∈ I ţie)
(domeniul de defini 

• ∑ Pi (Ai ) = 1 ţia de normare)
(condi  (B2.7)
i∈I 
• P (∅) =0 

• P (Ai sau=
A j ) P(Ai ¿=
A j ) Pi (Ai ) + Pj (A j ),
dacă Ai ¡ A j = ∅ 

• 
P(Aşii =
A) j (P Ai ¡ =
A) j (Pi )Ai ⋅ P
( j A),j  (B2.8)
dacă Ai şi A j sunt independente 

Primele trei proprietăţi sunt consecinţe directe ale definiţiei probabilităţii. Ultimele
două proprietăţi, de adunare a probabilităţilor evenimentelor incompatibile şi
respectiv de înmulţire a probabilităţilor evenimentelor independente, care prezintă
interes în teoria cinetico-moleculară, se justifică uşor.
• Adunarea probabilităţilor. Fie două evenimente incompatibile: Ai  A j = ∅
i≠ j

ale câmpului de N evenimente. Oricare din cele două evenimente se realizează în

602
N i + N j probe şi frecvenţa relativă a evenimentului Ai sau A j se defineşte:
ν i sau j = νi + ν j . Potrivit definiţiei (B2.4), avem:

 
lim ν i sau=
j P (Ai sau A=
j) P  Ai  A j=
 lim νi + Nlim ν=
j Pi (Ai ) + Pj (A j ) (B2.9)
N →∞
 i ≠ j  N →∞ →∞

În general, dacă evenimentele (Ai )i∈I sunt incompatibile două câte două şi au
probabilităţile Pi (Ai ), i ∈ I (numărul de evenimente nu epuizează câmpul de
evenimente ale experienţei), probabilitatea realizării oricăruia dintre ele este egală
cu suma probabilităţilor:
P   Ai  = ∑
Pi (Ai ) (B2.10)
 i∈I  i∈I
Pentru câmpul de evenimente este satisfăcută condiţia de normare:
=
P (E ) ∑
= P (A )
i∈I
i i 1. (B2.11)

• Înmulţirea probabilităţilor. Fie două evenimente independente Ai şi A j ,

ale câmpului de N evenimente, cu frecvenţele relative ν i respectiv ν j . Din N
probe, de N i = ν i N ori se realizează evenimentul Ai şi, dacă realizarea lui Ai nu
depinde de realizarea simultană cu el a lui A j , acesta din urmă se realizează
simultan cu primul de N i şi j = ν j N i = νi ν j N ori. Frecvenţa relativă de realizare
simultană a evenimentelor Ai şi A j , are expresia:

N i şi N j N i şi j
νi şi j = = = νi ν j . (B2.12)
N N
Ţinând seama de (B2.4), probabilitatea realizării evenimentelor Ai şi A j , indepen-
dente şi simultane, se exprimă:
lim νşii şi=
j ) P (A(i j ) Plim
A= j lim
Ai ¡ A= νi ⋅ ( ) ν=
j ( P).
i Ai ⋅ Pj A j (B2.13)
N →∞ N →∞ N →∞

În general, dacă evenimentele (Ai )i∈I sunt independente şi simultane, având

probabilităţile Pi (Ai ), i ∈ I , probabilitatea evenimentului, care constă în realizarea
simultană a tuturor evenimentelor, se exprimă ca produs al probabilităţilor:

P   Ai  = ∏ P (A ). (B2.14)
 i∈I 
i i
i∈I

Totalitatea evenimentelor (Ai )i∈I , împreună cu probabilităţile lor Pi (Ai ), i ∈ I ,

constituie câmpul de probabilitate, finit sau numărabil, în funcţie de natura câmpu-
lui de evenimente al experienţei.

603