Formule Probabilistice-Eorie Si Aplicatii Rezolvate

CAPITOLUL 7
Definiţia clasică a probabilităţii, formule probabilistice în care

intervin operaţii cu evenimente, formula probabilităţii totale, formula
lui Bayes. Aplicaţii rezolvate şi propuse
6.1. Definiţia clasică a probabilităţii
Prin experienţă se înţelege realizarea unui complex de condiţii, ce conduc la obţinerea

unui rezultat, iar prin eveniment în teoria probabilităţilor se înţelege rezultatul unei experienţe.
Operaţii cu evenimente:
1) operaţia sau (identificată în teoria mulţimilor cu operaţia de  e şi notată cu semnul

n ins .
  ii); astfel: A i  (realizarea cel puţin a unuia dintre cele n evenimente A1, 2 ,..., n );
i 1
2) operaţia şi (identificată în teoria mulţimilor cu operaţia de   ie şi notată cu semnul  

n ins .
ei); astfel: A i  (realizarea simultană a celor n evenimente A1, 2 ,..., n );
i 1
3) diferenţa între două evenimente (identificată în teoria mulţimilor cu diferenţa între

def .
două mulţimi şi notată cu semnul minus „-„); astfel: A  B  (evenimentul care se realizează într-
o probă a unei experienţe, dacă în acea probă se realizează A şi nu se realizează B ); prin probă
a unei experienţe înţelegem orice reluare sau repetare a unei experienţe; deci A – B înseamnă „A
fără B”.
4) trecerea la evenimentul opus sau contrar unui eveniment dat A (identificată în teoria
mulţimilor cu trecerea la complementara unei mulţimi); notaţii:
sau not . def .
A  (non) A  (evenimentul opus sau contrar evenimentului A )  (evenimentul care se
realizează într-o probă a unei experienţe, dacă în acea probă nu se realizează A , motiv pentru care
cea de-a doua notaţie este mai sugestivă şi justifică definiţia lui A ); deci dacă nu se realizează A,
atunci se realizează evenimentul opus (contrar) lui A, adică A .
Observaţii:
1) În mulţimea E a tuturor evenimentelor asociate unei experienţe, distingem două

evenimente remarcabile:
a) evenimentul sigur, notat cu  , fiind prin definiţie evenimentul care se realizează în

orice probă a unei experienţe, adică de fiecare dată (mereu, întotdeauna);  se identifică cu
mulţimea tuturor rezultatelor posibile ale unei experienţe;
2 Cap.6
b) evenimentul imposibil, notat cu  (mulţimea vidă), fiind prin definiţie evenimentul

care nu se realizează în nicio probă a unei experienţe, adică niciodată.
2) A  B  A  B , de unde deducem că operaţia derivată din   ie este diferenţa între

evenimente; deci: A  B  A  B , şi A  B  B  A  B  A ;
3) A  A  A  A   ;
4) A A  A A  ;
5) A  B  A  B sau A  B  A  B ;
6) A  B  A  B sau A  B  A  B .
Definiţia clasică a probabilităţii afirmă că:
m
P ( A)  , unde: A  (eveniment asociat unei experienţe cu un număr finit de rezultate
n
posibile), iar:
not .

m  (numărul cazurilor favorabile realizării lui A ) adica (numărul rezultatelor posibile,
ce îl implică sau ce îl compun pe A , dacă A se scrie sub forma   ii (reuniunii) de rezultate
posibile) şi:
not .

n  (numărul cazurilor egal posibile) adica (numărul total al rezultatelor posibile sau
numărul tuturor rezultatelor posibile ale experienţei); rezultatele posibile au acelaşi grad de
realizare, sau aceeaşi probabilitate de apariţie, adică ele sunt egal posibile, sau egal probabile,
sau echiprobabile.
6.2. Formule de calcul practic pentru probabilităţi
Lista formulelor probabilistice (formulelor de calcul practic pentru probabilităţi), în

care intervin (apar)operaţii cu evenimente:
(I) ? = P(A ∪ B) [probabilitatea primei operaţii cu evenimente]

? „c.” sau ? „inc.”
Discuţie:
Matematici aplicate în economie. Teorie şi aplicaţii 3
P ( A  B)  P ( A )  P ( B) 
Cazul 1): A ,B
inc.
     (suma probabilităţilor celor două
evenimente incompatibile, ce se reunesc) ( A  B se numesc evenimente „inc.” = incompatibile,
dacă ele nu se pot realiza simultan (în acelaşi timp), adică sunt a.î.: A  B   );
   
Cazul 2): P( A  B)  P( A )  P ( B)  P ( A  B)  (suma probabilităţilor
A,B     
compatibile
celor două evenimente compatibile, ce se reunesc, minus probabilitatea  ei lor) ( A  B se

numesc evenimente „c.” = compatibile, dacă nu sunt incompatibile, deci dacă ele se pot realiza
simultan-în acelaşi timp-împreună, adică sunt a.î. A  B      A  B   (A şi (∩) B
nu este neapărat evenimentul sigur));
(II) ? = P(A ∩ B) [probabilitatea celei de-a doua operaţii cu evenimente]
? „i.” sau ? „d.”
Discuţie:
P( A  B)  P ( A)  P ( B ) 
Cazul 1): A, B
i.
     (produsul probabilităţilor celor două
evenimente independente, ce se intersectează) ( A  B se numesc evenimente „i.” =
independente, dacă realizarea unuia dintre ele nu modifică (nu influenţează) probabilitatea de
realizare a celuilalt, adică matematic: P(A) = PB(A)  ştiind că unul dintre cele două evenimente
s–a realizat, de exemplu B, probabilitatea celuilalt, adică a lui A nu se modifică (rămâne
neschimbată), ceea ce înseamnă că între cele două probabilităţi de mai sus, şi anume: P(A) şi
PB(A) avem „=”);
P( A  B) 
Cazul 2): A, B
d.
P(A) PA(B), dacă RD înseamnă: fie A condiţionează pe B,
P( A  B) 
şi respectiv: A, B
d.
P(B) PB(A), dacă RD înseamnă: fie A condiţionează pe B (
A  B se numesc evenimente „d.” = dependente, dacă realizarea unuia dintre ele modifică
(influenţează) probabilitatea de realizare a celuilalt, adică matematic: PB(A)  P(A)  ştiind
că unul dintre cele două evenimente s–a realizat, de exemplu B, probabilitatea celuilalt, adică a
lui A se modifică (nu mai rămâne neschimbată), ceea ce înseamnă că între cele două
probabilităţi de mai sus, şi anume: P(A) şi PB(A) avem „  ”)); pentru a calcula probabilitatea
„∩”-ei de evenimente „d.” trebuie să cunoaştem RD = (relaţia de dependenţă) reciprocă dintre A
şi B, adică trebuie să cunoaştem cine condiţionează pe cine, sau cine depinde de cine; să
presupunem ca RD înseamnă: fie A condiţionează pe B (adică B depinde de A), fie B
condiţionează pe A (adică A depinde de B); matematic, scriem ca mai sus: probabilitatea
evenimentului cu care condiţionez înmulţită cu probabilitatea celuilalt eveniment, condiţionat
de acesta.
4 Cap.6
P( A  B)  P ( A)  P( A  B)
   
3) prob . ea
diferentei
de
, A, B (
ev  te
evenimente);
P
 ( A)  1  P ( A)
prob .
4) ,
e v  lu i
c ontr ar
s au
opus
un ui
ev  t
dat
A
not .
A  (eveniment), iar A  (evenimentul opus sau contrar evenimentului A );
not .
5) P ( A | B )  PB ( A)  (probabilitatea lui A , condiţionată de evenimentul B)
def .
in
cuv .

def .
(probabilitatea lui A , calculată în ipoteza că, sau dat fiind că, sau încă ştiind
in
cuv .

def .
matem.
P( A  B)
că, sau constatând că B a avut loc, adică s-a produs, sau s-a realizat)  
P( B)
(raportul dintre probabilitatea  ei celor două evenimente implicate de respectiva
probabilitate condiţionată şi probabilitatea evenimentului cu care condiţionăm); condiţionarea
este exprimată prin bara verticală sau sub forma indicelui inferior şi explicată în cuvinte prin
termenii în ipoteza că, sau dat fiind că, sau încă ştiind că, sau constatând că.
6) dacă nu se cunoaşte natura a n evenimente A1, 2 ,..., n (adică nu se ştie dacă cele n
evenimente A1, 2 ,..., n sunt sau nu independente), atunci probabilitatea realizării simultane a lor sau
probabilitatea   ei lor este dată de inegaliatea lui Boole, conform căreia:
 n  n
P
  A 
   P ( Ai )  ( n  1) .
 i 1  i 1
7) P(  ) = 0;
8) P(  ) = 1;
9) P(A)  (0,1);
10) P(A) = 0  A =  ;
11) P(A) = 1  A =  ;
12) P(A  B) = 0  A  B =   A, B = (inc.);
13) P(A  B)  0  A, B = („c.”);
 A, B 
 
14) A, B = „i”/”d”/ „c.”/”inc.”   A, B  = „i”/”d” (adică sunt la rândul lor „i”, dacă
 A, B 
 
evenimentele A şi B din care ele au rezultat (au provenit) s-au dovedit a fi „i”, respectiv”d”,
respectiv „c.”, respectiv „inc.”);
15) P(A  B) = P(A)P(B)  A, B = „i.”;
16) P(A  B)  P(A)P(B)  A, B = „d”.
6.3. Formula probabilităţii totale
Formula probabilităţii totale (f.p.t.) afirmă următoarele:

Fie  A1 , A2 ,..., An  un sistem complet de evenimente şi X un eveniment oarecare, ce nu

se poate realiza singur, ci odată cu (sau împreună cu) unul dintre evenimentele: A1 , A2 ,..., An
ale sistemului complet de evenimente.
Concluzie:
P ( X )  (probabilitatea evenumentului X, ce se produce condiţionat (depinde) de unul

dintre evenimentele: A1 , A2 ,..., An ,care formează un sistem complet de evenimente)=(se
n
calculează după f.p.t.)=  P ( Ai )PAi ( X )  (care afirmă că se efectuează suma produselor dintre
i 1
probabilităţile cauzelor producerii evenimentului X şi probabilităţile lui X condiţionate pe rând
de aceste cauze),unde cauzele sunt evenimentele sistemului complet de evenimente.
Remarcă:
not .
 A1 , A2 ,..., An 
 (sistemul complet de evenimente), ceea ce înseamnă în cuvinte
că:dintre cele n evenimente: A1 , A2 ,..., An nu se poate realiza decât unul şi numai unul, adică
numai A1 , sau numai A2 , sau……sau numai An , iar matematic:
def .
 A1 , A2 ,..., An 
 (sistem complet de evenimente), dacă sunt îndeplinite următoarele două
condiţii, şi anume:
1) A1 , A2 ,..., An sunt incompatibile 2 câte 2 (adică nu se pot realiza 2 câte 2 simultan (în
acelaşi timp)), deci sunt a.î.: Ai  A j  Ø, cu i, j = 1, n şi i  j ;
n
2) A
i 1
i
  (ceea ce înseamnă că se realizează A1, sau se realizează A2, .........., sau se
n
realizează An, adică matematic A

i 1
i = A1 sau (∪) A2 sau (∪) ...... sau (∪)An este evenimentul
care se realizează de fiecare dată, deci este evenimentul sigur  ).
Observaţie:
Formula probabilităţii totale se dă în strânsă legătură cu următoarea formulă, şi anume:
6.4. Formula lui Bayes
Formula lui Bayes afirmă următoarele:
Fie  A1 , A2 ,..., An  un sistem complet de evenimente, reprezentând cauzele producerii

unui eveniment X, ceea ce înseamnă că X se poate realiza condiţionat (depinde) de unul dintre
evenimentele: A1 , A2 ,..., An ale sistemului complet de evenimente.
Înaintea efectuării experienţei se cunosc:

-probabilităţile cauzelor producerii evenimentului X, adică P ( Ak ), k  1, n , precum şi:
-probabilităţile lui X condiţionte pe rând de aceste cauze, adică PA ( X ), k  1, n .
k
6 Cap.6
După efectuarea experienţei are loc evenimentul X şi se caută probabilitatea fiecărei

cauze Ak , k  1, n , ştiind că în urma efectuării experienţei a avut loc (s-a realizat, s-a produs)
evenimentul X, adică se caută:
PX ( Ak ), k  1, n .
Aceste probabilităţi se determină după formula lui Bayes,care afirmă că:

PX ( Ak ) = (probabilitatea cauzei Ak de producere a evenimentului X, ştiind că (dat fiind că) în
urma efectuării experienţei s-a realizat evenimentul X) = (se calculează după formula lui Bayes
pentru indicele „k” al acestei cauze, care afirmă că se efectuează raportul dintre produsul
probabilităţii acestei cauze cu probabilitatea lui X condiţionată de această cauză şi probabilitatea
P ( Ak ) PAk ( X )
lui X) = , k  1, n , unde numitorul reprezentat de P(X) = (se calculează după
P( X )
n
f.p.t.) = =  P ( Ai ) PAi ( X ) .
i 1
6.5. Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor
Aplicaţia1: Dintr-o serie de studenţi de la ASE 60% cunosc limba engleză, 30% cunosc
limba franceză, iar 20% cunosc ambele limbi străine.
a) Se consideră evenimentele: E = „un student ales la întâmplare cunoaşte limba engleză”

şi F = „un student ales la întâmplare cunoaşte limba franceză” . Sunt evenimentele E şi F
independente?
b) Care este probabilitatea ca un student din această serie să cunoască o singură limbă
străină?
Rezolvare:
Din ipoteză, rezultă:
60
P( E ) = = 0,6, conform definiţiei clasice a probabilităţii,
100
30
P( F ) = = 0,3, conform definiţiei clasice a probabilităţii,
100
şi respectiv:
20
P( E ∩ F ) = = 0,2, conform definiţiei clasice a probabilităţii.
100
a) Deoarece:
P( E ∩ F ) = 0,2  P( E ) x P( F ) = 0,6 x 0,3 = 0,18,
deducem că evenimentele E şi F sunt dependente, iar de aici obţinem că evenimentele E şi F

sunt la rândul lor dependente.
Observaţie: Se ştie că:
1) dacă P( A ∩ B ) = P( A ) x P( B ), atunci evenimentele A şi B sunt independente;

2) dacă P( A ∩ B )  P( A ) x P( B ), atunci evenimentele A şi B sunt dependente;
3) dacă A , B sunt independente, respectiv dependente, atunci evenimentele cuplurilor

A şi B , A şi B , respectiv A şi B sunt la rândul lor independente, respectiv dependente.
not .
b) A  (evenimentul a cărui probabilitate se caută) = (evenimentul ca un student din
această serie să cunoască o singură limbă străină); ne întrebăm cine este evenimentul A , făcând
apel la operaţiile cu evenimente, sau căutăm să explicăm cine este evenimentul A , făcând apel
la operaţiile cu evenimente.
A înseamnă că (studentul ales la întâmplare din respectiva serie cunoaşte numai limba
engleză) sau (studentul ales la întâmplare din respectiva serie cunoaşte numai limba franceză),
adică:
A =(E ∩ F )∪(F ∩ E)= B ∪ C,
unde:
not .
B  E ∩ F,
iar:
not .
C  F ∩ E .
Deci:
P( A ) = P( B ∪ C ) = ....
? = „c” sau ? = „inc”

↑ ↑
„compatibile” „incompatibile”
Din:
not . not .
B  E ∩ F şi C  F ∩ E , rezultă că evenimentele B şi C sunt „inc” ( B ∩
C =
= E ∩ F ∩ F ∩ E = E ∩ E ∩ F ∩ F =  ∩  =  ), a.î.:
P( A ) = P( B ∪ C ) = P( B ) + P( C ) = P( E ∩ F ) + P( F ∩ E ).
? = P( B ) = P( E ∩ F ) = ....
? = „i” sau ? = „d”
„i” = „independente”; „d” = „dependente”

8 Cap.6
Deoarece evenimentele E şi F sunt dependente (conform punctului a)), rezultă că şi

evenimentele E şi F sunt dependente (conform punctului a)), însă relaţia de dependenţă dintre
E şi F nu se cunoaşte (din datele problemei, nu reiese dacă cunoaşterea limbii „engleze” de
către un student influenţează necunoaşterea limbii „franceze” de către respectivul student, sau
invers, necunoaşterea limbii „franceze” de către un student influenţează cunoaşterea limbii
„engleze” de către respectivul student, adică E condiţionează pe F sau invers, F condiţionează
pe E ). Necunoscând relaţia de dependenţă reciprocă dintre E şi F , nu putem calcula pe P( B ),
dacă B se exprimă sub forma ( E ∩ F ).
Trebuie făcut apel la altă operaţie între evenimente pentru a-l exprima pe B , în scopul
determinării probabilităţii lui.
Cum E ∩ F = E – F , rezultă că B se poate exprima (scrie) sub forma:
B = E – F , şi astfel:
P( B ) = P( E ∩ F ) = P( E – F ) = P( E ) – P( E  F ) = 0,6 – 0,2 = 0,4.
? = P( C ) = P( F ∩ E ) = ...
? = „i” sau ? = „d”

↑ ↑
„independente” „dependente”
Deoarece evenimentele E şi F sunt dependente (conform punctului a)), rezultă că şi

evenimentele F şi E sunt dependente (conform observaţiei de la punctul a)), însă relaţia de
dependenţă dintre F şi E nu se cunoaşte (din datele problemei, nu reiese dacă cunoaşterea
limbii „franceze” de către un student influenţează necunoaşterea limbii „engleze” de către
respectivul student, sau invers, necunoaşterea limbii „engleze” de către un student influenţează
cunoaşterea limbii „franceze” de către respectivul student, adică nu se ştie dacă F condiţionează
pe E sau invers, dacă E condiţionează pe F ). Necunoscând relaţia de dependenţă reciprocă
dintre F şi E , nu putem calcula pe P( C ), dacă C se exprimă sub forma ( F ∩ E ).
Trebuie făcut apel la altă operaţie între evenimente pentru a-l exprima pe C , în scopul
Cum F ∩ E = F – E , rezultă că C se poate exprima (scrie) sub forma:
C = F – E , şi astfel:
P( C ) = P( F ∩ E ) = P( F – E ) = P( F ) – P( F  E ) = 0,3 – 0,2 = 0,1.
Deci:
P( A ) = ... = P( E ∩ F ) + P( F ∩ E ) = 0,4 + 0,1 = 0,5.
Aplicaţia2: Dintr-o serie de studenţi de la ASE 40% folosesc TWITTER, 30% folosesc
FACEBOOK, iar 10% folosesc ambele mijloace de comunicare.
a) Se consideră evenimentele: T = „un student ales la întâmplare foloseşte TWITTER” şi

F= „un student ales la întâmplare foloseşte FACEBOOK”. Sunt evenimentele T şi F
independente?
b) Care este probabilitatea ca un student din această serie să NU folosească niciunul din
aceste două mijloace de comunicare?
Rezolvare:
40
P(T) = = 0,4, conform definiţiei clasice a probabilităţii,
100
30
P(F) = = 0,3, conform definiţiei clasice a probabilităţii,
100
şi respectiv:
10
P(T ∩ F) = = 0,1, conform definiţiei clasice a probabilităţii.
100
a) Deoarece:
P(T ∩ F) = 0,1  P(T) x P(F) = 0,4 x 0,3 = 0,12,
deducem că evenimentele T şi F sunt dependente, adică nu sunt independente.

2) dacă P( A ∩ B )  P( A ) x P( B ), atunci evenimentele A şi B sunt dependente.
not .
b) A  (evenimentul a cărui probabilitate se caută) = (evenimentul ca un student din
această serie să NU folosească niciunul din aceste două mijloace de comunicare; ne întrebăm
cine este evenimentul A , făcând apel la operaţiile cu evenimente, sau căutăm să explicăm cine
este evenimentul A, făcând apel la operaţiile cu evenimente.
Evenimentul A înseamnă realizarea simultană a evenimentelor T şi F .
Deci: A = T  F , de unde obţinem că: P(A) = P( T  F ). Deoarece evenimentele T şi
F sunt dependente, rezultă că şi evenimentele T şi F sunt dependente, însă relaţia de
dependenţă reciprocă dintre T şi F nu se cunoaşte (din datele problemei, nu reiese dacă T
condiţionează pe F sau invers, dacă F condiţionează pe T ).
Necunoscând relaţia de dependenţă reciprocă dintre T şi F nu putem calcula pe
P(A), dacă A se exprimă sub forma T  F .
Trebuie făcut apel la altă operaţie între evenimente pentru a-l exprima pe A, în scopul
not .
Cum T  F = T  F = B , unde B  T ∪ F = (evenimentul ca un student din această
serie să folosească cel puţin una dintre aceste două mijloace de comunicare) = (înseamnă
realizarea cel puţin a unuia dintre evenimentele T, F), rezultă că:
P(A) = P( B ) = 1 – P(B), ? = P(B) = P(T ∪ F) = ...
? = „c” sau ? = „inc”

10 Cap.6
↑ ↑
Deoarece P(T ∩ F) = 0,1  0, deducem că evenimentele T şi F sunt „c”.
1) dacă P( A ∩ B ) = 0, atunci evenimentele A şi B sunt incompatibile;

2) dacă P( A ∩ B )  0 (sau > 0), atunci evenimentele A şi B sunt compatibile.
Deci:
P(B) = P(T ∪ F) = P(T) + P(F) – P(T ∩ F) = 0,4 + 0,3 – 0,1 = 0,7 - 0,1 = 0,6 şi astfel:
P(A) = ... = 1 – P(B) = 1 – 0,6 = 0,4.
Alte moduri de a raţiona pentru a calcula pe P(A):
Varianta1:
P(A) = P( T  F ) = P( T - F) = P( T ) – P( T  F) = [1 – P(T)] - P(F  T ) = [1 –

P(T)] – - P(F - T) = [1 – P(T)] – [P(F) – P(F  T)] = 1 – 0,4 – (0,3 – 0,1) = 0,6 – 0,2 = 0,4.
Varianta2:
P(A) = P( T  F ) = P( F  T ) = P( F - T) = P( F ) – P( F  T) = [1 – P(F)] – P(T


 F ) = [1 – P(F)] – P(T - F) = [1 – P(F)] – [P(T) - P(T  F)] = 1 – 0,3 – (0,4 – 0,1) = 0,7 – 0,3 =
= 0,4.
Aplicaţia3: Într-un anumit oraş, 20% dintre locuitori mănâncă îngheţată de vanilie, 50%
mănâncă îngheţată de ciocolată, iar 10% mănâncă ambele feluri de îngheţată.
a) Care este probabilitatea ca o persoană din acest oraş să nu mănânce niciunul dintre cele
două feluri de îngheţată?
b) Care este probabilitatea ca o persoană din acest oraş să mănânce numai îngheţată de
vanilie?
c) Care este probabilitatea ca o persoană din acest oraş să mănânce numai îngheţată de
ciocolată?
d) Care este probabilitatea ca o persoană din acest oraş să mănânce numai un fel de
îngheţată?
Rezolvare:
Se consideră evenimentele: V = „o persoană aleasă la întâmplare din acest oraş mănâncă

îngheţată de vanilie” şi C = „o persoană aleasă la întâmplare din acest oraş mănâncă îngheţată de
ciocolată”.

20
P(V) = = 0,2, conform definiţiei clasice a probabilităţii,
100
50
P(C) = = 0,5, conform definiţiei clasice a probabilităţii,
100
şi respectiv:
10
P(V ∩ C) = = 0,1, conform definiţiei clasice a probabilităţii.
100
Deoarece:
P(V ∩ C) = 0,1 = P(V) x P(C) = 0,2 x 0,5 = 0,10 = 0,1,
deducem că evenimentele V şi C sunt independente.
De asemenea, deoarece:
P(V ∩ C) = 0,1  0, deducem că evenimentele V şi C sunt „c”.


not .
a) A  (evenimentul a cărui probabilitate se caută) = (evenimentul ca o persoană aleasă
la întâmplare din acest oraş să nu mănânce niciunul dintre cele două feluri de îngheţată); ne
întrebăm cine este evenimentul A, făcând apel la operaţiile cu evenimente, sau căutăm să
explicăm cine este evenimentul A , făcând apel la operaţiile cu evenimente.
Evenimentul A înseamnă realizarea simultană a evenimentelor V şi C .
Deci: A = V  C , de unde obţinem că: P(A) = P( V  C ).
P(A) = P( V  C ) = ....
? = „i” sau ? = „d”

↑ ↑
Deoarece evenimentele V şi C sunt independente, rezultă că şi evenimentele V şi C sunt

independente, a.î. obţinem că:
P(A) = P( V  C ) = P( V ) x P( C ) = [1 – P(V)] x [1 – P(C)] = (1 – 0,2) x (1 – 0,5) = 0,8

x x 0,5 = 0,4.
Observaţie:
dacă A , B sunt independente, respectiv dependente, atunci evenimentele cuplurilor A

şi B , A şi B , respectiv A şi B sunt la rândul lor independente, respectiv dependente.
Alte moduri de a raţiona pentru a calcula pe P(A):

12 Cap.6
Varianta1:
P(A) = P( V  C ) = P( V - C) = P( V ) – P( V  C) = [1 – P(V)] - P(C  V ) = [1 –

- P(V)]– P(C - V) = [1 – P(V)] – [P(C) – P(C  V) = 1 – 0,2 – (0,5 – 0,1) = 0,8 – 0,4 = 0,4.
Varianta2:
P(A) = P( V  C ) = P( C  V ) = P( C - V) = P( C ) – P( C  V) = [1 – P(C)] – P(V


 C ) = [1 – P(C)] – P(V - C) = [1 – P(C)] – [P(V) –- P(V  C) = 1 – 0,5 – (0,2 – 0,1) = 0,5 – 0,1
= 0,4.
Varianta3:
not .
Cum V  C = = B , unde B  V ∪ C = (evenimentul ca o persoană aleasă la
V C
întâmplare din acest oraş să mănânce cel puţin unul dintre aceste două feluri de îngheţată) =
(înseamnă realizarea cel puţin a unuia dintre evenimentele V, C), rezultă că:
P(A) = P( B ) = 1 – P(B), ? = P(B) = P(V ∪ C) = ...
? = „c” sau ? = „inc”

↑ ↑
Din cele de mai sus, a rezultat că evenimentele V şi C sunt „c”, a.î. obţinem:
P(B) = P(V ∪ C) = P(V) + P(C) – P(V ∩ C) = 0,2 + 0,5 – 0,1 = 0,7 – 0,1 = 0,6 şi astfel,
regăsim că:
P(A) = P( B ) = 1 – P(B) = 1 – 0,6 = 0,4.
not .
b) D  (evenimentul a cărui probabilitate se caută) = (evenimentul ca o persoană aleasă
la întâmplare din acest oraş să mănânce numai îngheţată de vanilie); ne întrebăm cine este
evenimentul D, făcând apel la operaţiile cu evenimente, sau căutăm să explicăm cine este
evenimentul D, făcând apel la operaţiile cu evenimente.
Evenimentul D înseamnă realizarea simultană a evenimentelor V şi C .
Deci: D = V  C , de unde obţinem că: P(D) = P(V  C ).
P(D) = P(V  C ) = ....
? = „i” sau ? = „d”

↑ ↑
Deoarece evenimentele V şi C sunt independente, rezultă că şi evenimentele V şi C sunt

P(D) = P(V  C ) = P(V) x P( C ) = P(V) x [1 – P(C)] = 0,2 x (1 – 0,5) = 0,2 x 0,5 = 0,1.
Alt mod de a raţiona pentru a calcula pe P(D):
P(D) = P(V  C ) = P(V - C) = P(V) – P(V  C) = 0,2 – 0,1 = 0,1.
not .
c) E  (evenimentul a cărui probabilitate se caută) = (evenimentul ca o persoană aleasă
la întâmplare din acest oraş să mănânce numai îngheţată de ciocolată); ne întrebăm cine este
evenimentul E, făcând apel la operaţiile cu evenimente, sau căutăm să explicăm cine este
evenimentul E, făcând apel la operaţiile cu evenimente.
Evenimentul E înseamnă realizarea simultană a evenimentelor C şi V .
Deci: E = C  V , de unde obţinem că: P(E) = P(C  V ).
P(E) = P(C  V ) = ....
? = „i” sau ? = „d”

↑ ↑
Deoarece evenimentele V şi C sunt independente, rezultă că şi evenimentele C şi V sunt

P(E) = P(C  V ) = P(C) x P( V ) = P(C) x [1 – P(V)] = 0,5 x (1 – 0,2) = 0,5 x 0,8 = 0,4.
Alt mod de a raţiona pentru a calcula pe P(D):
P(E) = P(C  V ) = P(C - V) = P(C) – P(C  V) = 0,5 – 0,1 = 0,4, deci regăsim
rezultatul obţinut mai sus.
not .
d) F  (evenimentul a cărui probabilitate se caută) = (evenimentul ca o persoană aleasă
la întâmplare din acest oraş să mănânce numai un fel de îngheţată); ne întrebăm cine este
evenimentul F, făcând apel la operaţiile cu evenimente, sau căutăm să explicăm cine este
evenimentul F, făcând apel la operaţiile cu evenimente.
F înseamnă că (persoana aleasă la întâmplare din respectivul oraş mănâncă numai îngheţată
de vanilie) sau (persoana aleasă la întâmplare din respectivul oraş mănâncă numai îngheţată de
ciocolată), adică:
F = D ∪ E.
Deci:
P(F) = P(D ∪ E) = ....
? = „c” sau ? = „inc”

↑ ↑
Din:
14 Cap.6
not . not .
D  V C şi E  C ∩ V ,
rezultă că evenimentele D şi E sunt „inc” (D ∩ E = V  C ∩C∩ V =V∩ V ∩ C ∩C=

 ∩ ∩  =  ), a.î.:
P(F) = P(D ∪ E) = P(D) + P(E) = 0,1 + 0,4 = 0,5.
Aplicaţia4: Un hacker extrage la întâmplare trei litere dintr-o urnă U, care conţine literele
{I, I, W, W, W, N}. Care este probabilitatea ca să obţină cuvântul „WIN”, dacă extragerile sunt
făcute:
(a) cu repetiţie (cu revenire);
(b) fără repetiţie (fără revenire).
Rezolvare:
Fie U urna ce conţine cele 6 de litere din mulţimea {I, I, W, W, W, N}.
Fie A = (evenimentul obţinerii cuvântului „WIN”).
Se cere P(A) = ?; ne întrebăm cine este evenimentul A, făcând apel la operaţiile cu

evenimente, sau căutăm să explicăm cine este evenimentul A, făcând apel la operaţiile cu
evenimente.
not .
A1  (evenimentul ca la extragerea de rang unu (prima extragere) să se obţină litera W);
not .
A2  (evenimentul ca la extragerea de rang doi (a 2-a extragere) să se obţină litera I);
not .
A3  (evenimentul ca la extragerea de rang trei (a 3-a extragere) să se obţină litera N).
Rezultă că evenimentul A înseamnă realizarea simultană a celor trei evenimente, adică:
A = A1A2A3.
? = P(A) = P(A1A2A3) = ....
? = „i” sau ? = „d”

↑ ↑
Evenimentul A1 se referă la prima extragere, care este de sine stătătoare.

Evenimentul A2 se referă la a 2-a extragere.
(a) Extragerile având loc cu revenire, ele nu alterează conţinutul urnei U; după fiecare
extragere conţinutul urnei U rămâne neschimbat (acelaşi), ceea ce înseamnă că extragerile sunt
independente (nu îşi influenţează rezultatele). Evenimentele „A1, A2, A3” referindu-se la
experienţe independente, sunt la rândul lor independente (realizarea unuia sau unora dintre cele
trei evenimente „A1, A2, A3” nu influenţează probabilitatea de realizare a celorlalte, întrucât
după fiecare extragere conţinutul urnei U rămâne neschimbat).
Deci, obţinem:
P(A) = P(A1A2A3) = P(A1) x P(A2) x P(A3),
unde:
3
(3
1
P(A1) = = , conform definiţiei clasice a probabilităţii;
6 2
2
(2
1
P(A2) = = , conform definiţiei clasice a probabilităţii;
6 3
1
P(A3) = , conform definiţiei clasice a probabilităţii.
6
Prin urmare:
1 1 1 1
P(A) = P(A1) x P(A2) x P(A3) = x x = .
2 3 6 36
Observaţie: Dacă s-ar fi cerut determinarea probabilităţii obţinerii cuvântului „WIW”,

atunci raţionamentul era similar, obţinând:
Fie B = (evenimentul obţinerii cuvântului „WIW”).

not .
B1  (evenimentul ca la extragerea de rang unu (prima extragere) să se obţină litera W);
not .
B2  (evenimentul ca la extragerea de rang doi (a 2-a extragere) să se obţină litera I);
not .
B3  (evenimentul ca la extragerea de rang trei (a 3-a extragere) să se obţină litera W).
B = B1B2B3.
3 2 3 63
(6
3
(3
1
P(B) = P(B1B2B3) = P(B1) x P(B2) x P(B3) =   = = = =
6 6 6 666 66 26
1
= , conform definiţiei clasice a probabilităţii aplicate fiecărui factor al produsului de mai
12
sus.
(b) Extragerile având loc fără revenire, ele alterează conţinutul urnei U, prin
modificarea numărului de litere din urna U; după fiecare extragere conţinutul urnei U se
modifică (nu rămâne neschimbat (acelaşi)), ceea ce înseamnă că extragerile sunt dependente
(îşi influenţează rezultatele).
Evenimentele „A1, A2, A3” referindu-se la experienţe dependente, sunt la rândul lor
dependente (realizarea unuia sau unora dintre cele trei evenimente „A1, A2, A3” influenţează
probabilitatea de realizare a celorlalte, întrucât după fiecare extragere conţinutul urnei U se
16 Cap.6
modifică); relaţia de dependenţă dintre ele este următoarea: „fiecare eveniment se produce
condiţionat (adică depinde) de cele care-l preced în intersecţie”, astfel că:
 3  A ( A2 ) P ( A3 ) 3 2 1 6
(6
1
P(A) = P A   
2
 i  = P(A 1 )P 1
 A = = = ,
6 5 4 654 20
i
 i 1  i 1
conform definiţiei clasice a probabilităţii aplicate fiecărui factor al produsului de mai sus.
Observaţie: Dacă s-ar fi cerut determinarea probabilităţii obţinerii cuvântului „WIW”,

atunci raţionamentul era similar, obţinând:
Fie B = (evenimentul obţinerii cuvântului „WIW”).

not .
B1  (evenimentul ca la extragerea de rang unu (prima extragere) să se obţină litera W);
not .
B2  (evenimentul ca la extragerea de rang doi (a 2-a extragere) să se obţină litera I);
not .
B3  (evenimentul ca la extragerea de rang trei (a 3-a extragere) să se obţină litera W).
B = B1B2B3.
( B2 ) P 2 ( B3 ) 3 2 2 62
(6
2
(2
P(B) = P(B1B2B3) = P(B1)P B 1

 B =   = = =
6 5 4 65 4 54
i
i 1
1
=
52
1
= , conform definiţiei clasice a probabilităţii aplicate fiecărui factor al produsului de mai
10
sus.
Aplicaţia5: Se acordă 4 premii la un concert, prin tragere la sorţi dintr-o urnă, în care se află
3 bilete pentru studenţii din anul I (toate numerotate cu 1), 4 bilete pentru studenţii din anul II
(toate numerotate cu 2) şi 5 bilete pentru studenţii din anul III (toate numerotate cu 3). Care este
probabilitatea ca premiile să fie câştigate, în această ordine, de studenţii din anii: 2, 1, 2, 3, dacă
extragerile se fac astfel:
(a) fără revenire;
(b) cu revenire.
Rezolvare: Fie:
not .
A  (evenimentul a cărui probabilitate se caută) = (evenimentul ca la prima extragere,
premiul să fie câştigat de către un student din anul II, la a doua extragere, premiul să fie câştigat
de către un student din anul I, la a treia extragere, premiul să fie câştigat de către un student din
anul II şi la a patra extragere, premiul să fie câştigat de către un student din anul III).
Evenimentul A înseamnă realizarea simultană a evenimentelor:
not .
A1  (evenimentul ca la extragerea de rang unu (prima extragere) să se obţină un bilet
numerotat cu 2, adică să se obţină un bilet câştigat de către un student din anul II);
not .
A2  (evenimentul ca la extragerea de rang doi (a 2-a extragere) să se obţină un bilet
numerotat cu 1, adică să se obţină un bilet câştigat de către un student din anul I);
not .
A3  (evenimentul ca la extragerea de rang trei (a 3-a extragere) să se obţină un bilet
numerotat cu 2, adică să se obţină un bilet câştigat de către un student din anul II).
not .
A4  (evenimentul ca la extragerea de rang patru (a 4-a extragere) să se obţină un bilet
numerotat cu 3, adică să se obţină un bilet câştigat de către un student din anul III).
Deci:
A = A1A2A3∩A4, a.î.:
? = P(A) = P(A1A2A3∩A4)
? = „i” sau ? = „d”

↑ ↑
Evenimentul A1 se referă la prima extragere, care este de sine stătătoare.

(a) Extragerile având loc fără revenire, ele alterează conţinutul urnei U, prin
modificarea numărului de bilete din urna U; după fiecare extragere conţinutul urnei U se
modifică (nu rămâne neschimbat (acelaşi)), ceea ce înseamnă că extragerile sunt dependente
(îşi influenţează rezultatele).
Evenimentele „A1, A2, A3, A4” referindu-se la experienţe dependente, sunt la rândul lor
dependente (realizarea unuia sau unora dintre cele patru evenimente „A1, A2, A3, A4”
influenţează probabilitatea de realizare a celorlalte, întrucât după fiecare extragere conţinutul
urnei U se modifică); relaţia de dependenţă dintre ele este următoarea: „fiecare eveniment se
produce condiţionat (adică depinde) de cele care-l preced în intersecţie”, astfel că:
 4  A ( A2 ) P ( A3 ) P ( A4 ) 4 3 3 5
P(A) = P 
 Ai    
2 3
 = P(A1)P = =
1
A A
12 11 10 9
i i
 i 1  i 1 i 1
(12
12  3  5
=
12  11  10  9
( 35
35 1 1 1
= = = = , conform definiţiei clasice a probabilităţii aplicate
11  10  9 11  2  3 11  6 66
fiecărui factor al produsului de mai sus.
18 Cap.6
3 bilete de tipul 1,
U conţine : 4 bilete de tipul 2,
5 bilete de tipul 3.
În total U conţine 3 + 4 + 5 = 7 + 5 = 12 bilete.
(b) Extragerile având loc cu revenire, ele nu alterează conţinutul urnei U; după fiecare
extragere conţinutul urnei U rămâne neschimbat (acelaşi), ceea ce înseamnă că extragerile sunt
independente (nu îşi influenţează rezultatele). Evenimentele „A1, A2, A3, A4” referindu-se la
experienţe independente, sunt la rândul lor independente (realizarea unuia sau unora dintre cele
patru evenimente „A1, A2, A3, A4” nu influenţează probabilitatea de realizare a celorlalte,
întrucât după fiecare extragere conţinutul urnei U rămâne neschimbat).
Deci, obţinem:
P(A) = P(A1A2A3∩A4) = P(A1) x P(A2) x P(A3) x P(A4),
unde:
4
(4
1
P(A1) = = , conform definiţiei clasice a probabilităţii,
12 3
3
(3
1
12 4
(4
4 1
12 3
5
P(A4) = , conform definiţiei clasice a probabilităţii.
12
Prin urmare:
1 1 1 5 5 5
P(A) = P(A1) x P(A2) x P(A3) x P(A4) = x x x = = .
3 4 3 12 144  3 432
Aplicaţia6: Examenul de obţinere a permisului auto este alcătuit din două probe. Se
apreciază că 80% dintre candidaţi trec de prima probă, iar dintre aceştia, trei sferturi obţin
punctaj de promovare la a doua probă. Calculaţi probabilitatea ca un candidat să promoveze
examenul.
Rezolvare:
not .
A  (evenimentul a cărui probabilitate se caută) = (evenimentul ca un candidat să treacă
de ambele probe); ne întrebăm cine este evenimentul A, făcând apel la operaţiile cu evenimente,
sau căutăm să explicăm cine este evenimentul A, făcând apel la operaţiile cu evenimente.
În acest sens, fie evenimentele:

not .
A1  (evenimentul ca un candidat să treacă de prima probă a examenului);
not .
A2  (evenimentul ca un candidat să treacă de-a 2 -a probă a examenului).
Deci, A înseamnă realizarea simultană a celor două evenimente A1, A2 de mai sus, adică:
A = A1A2, a.î.:
? = P(A) = P(A1A2).
? = „i” sau ? = „d”

↑ ↑
A doua probă depinde de ceea ce s-a întâmplat la prima probă, de unde deducem
concluzia că evenimentele A1, A2 sunt dependente (realizarea lui A2 depinde de realizarea lui A1)
şi deci:
 2 
P(A) = P 
 Ai   = P(A1)P A1 ( A2 ) .
 i 1 
Conform ipotezei şi a definiţiei clasice a probabilităţii, avem că:
80
n 80
P(A1) = 100 = = 0,8, unde cu n am notat numărul total al candidaţilor de la
100
n
examenul de obţinere a permisului auto.
3
m 3
P A1 ( A2 ) = 4 = = 0,75, unde cu m am notat numărul total al candidaţilor de la
4
m
80
examenul de obţinere a permisului auto, care trec de prima probă, adică: m =  n , a.î.:
100
P(A) = ... = 0,8 x 0,75 = 0,6.
Aplicaţia7: Un tânăr obişnuieşte să alerge dimineaţa, ori de câte ori condiţiile meteo îi
permit şi are timp disponibil. Apreciind că, în medie, în 5 zile din săptămână este vreme bună şi
că în 20% din dimineţi nu dispune de timp, calculaţi probabilitatea ca tânărul să-şi facă
alergarea într-o dimineaţă oarecare.
Rezolvare:
not .
A  (evenimentul a cărui probabilitate se caută) = (evenimentul ca tânărul să-şi facă
alergarea într-o dimineaţă oarecare); ne întrebăm cine este evenimentul A, făcând apel la
operaţiile cu evenimente, sau căutăm să explicăm cine este evenimentul A, făcând apel la
operaţiile cu evenimente.

not .
A1  (evenimentul ca vremea să fie bună în respectiva dimineaţă);
not .
A2  (evenimentul tânărul să dispună de timp în respectiva dimineaţă).
20 Cap.6
A = A1A2, a.î.:
? = P(A) = P(A1A2).
? = „i” sau ? = „d”

↑ ↑
Evenimentele „A1, A2” sunt evident independente (realizarea unuia dintre cele două
evenimente „A1, A2” nu influenţează probabilitatea de realizare a celuilalt) şi deci:
 2 
P(A) = P 
 Ai   = P(A1) x P(A2),
 i 1 
unde:
5
P(A1) = , conform definiţiei clasice a probabilităţii,
7
80
P(A2) = = 0,8, conform definiţiei clasice a probabilităţii şi a ipotezei, care afirmă
100
că: „în 20% din dimineţi nu dispune de timp” (dacă în 20% din dimineţi nu dispune de timp,
atunci în restul de 80% din dimineţi dispune de timp), a.î. obţinem:
5 4
P(A) = ... = x 0,8 = .
7 7
Condiţiile meteo nu depind de timpul disponibil al tânărului, şi invers timpul disponibil al
tânărului nu depinde de condiţiile meteo.
Aplicaţia8: O elevă plănuieşte să participe la un concurs de şah, dar participarea sa este

doar 90% sigură. Antrenorul elevei apreciază că ea are 75% şanse să câştige competiţia, dacă
participă. Care este probabilitatea ca eleva să participe şi să câştige concursul?
Rezolvare:
not .
A  (evenimentul a cărui probabilitate se caută) = (ca eleva să participe şi să câştige
concursul); ne întrebăm cine este evenimentul A, făcând apel la operaţiile cu evenimente, sau
căutăm să explicăm cine este evenimentul A, făcând apel la operaţiile cu evenimente.

not .
A1  (evenimentul ca eleva să participe la un concurs de şah);
not .
A2  (evenimentul ca eleva să câştige concursul).
A = A1A2, a.î.:
? = P(A) = P(A1A2).
? = „i” sau ? = „d”

↑ ↑
Câştigarea concursului depinde de participarea la respectivul concurs, ceea ce înseamnă

că evenimentele A1, A2 sunt dependente (realizarea lui A2 depinde de realizarea lui A1) şi deci:
 2 
P(A) = P 
 Ai 
 = P(A1)P A1 ( A2 ) .
 i 1 
90
P(A1) = = 0,9.
100
75
P A1 ( A2 ) = = 0,75,
100
a.î.:
P(A) = ... = 0,9 x 0,75 = 0,675.
Aplicaţia9: O persoană se grăbeşte să ajungă la un magazin aproape de ora închiderii. Dacă

apreciază că sunt 50% şanse să găsească deschis şi că, în trecut, în 8 din 10 cazuri a găsit aici
produsul, pe care-l caută acum, calculaţi cu ce probabilitate va reuşi să cumpere ceea ce doreşte.
Rezolvare:
not .
A  (evenimentul a cărui probabilitate se caută) = (evenimentul ca persoana să
găsească magazinul deschis şi să cumpere ceea ce doreşte); ne întrebăm cine este evenimentul
A, făcând apel la operaţiile cu evenimente, sau căutăm să explicăm cine este evenimentul A,
făcând apel la operaţiile cu evenimente.

not .
A1  (evenimentul ca persoana să găsească magazinul deschis);
not .
A2  (evenimentul ca persoana să cumpere din respectivul magazin ceea ce doreşte).
A = A1A2, a.î.:
? = P(A) = P(A1A2).
? = „i” sau ? = „d”

↑ ↑
22 Cap.6
În mod evident, cumpărarea produsului din magazinul respectiv depinde de găsirea

magazinului deschis, deci persoana poate cumpăra produsul căutat din respectivul magazin,
numai dacă acesta este deschis, ceea ce înseamnă că evenimentele A1, A2 sunt dependente
(realizarea lui A2 depinde de realizarea lui A1) şi astfel:
 2 
P(A) = P   Ai   = P(A1)P A1 ( A2 ) .
 i 1 
50
P(A1) = = 0,5.
100
8
P A1 ( A2 ) = = 0,8,
10
de unde rezultă că:
P(A) = ... = 0,5 x 0,8 = 0,4.
Aplicaţia10: Într-un grup de zece studenţi, nouă sunt suporteri ai echipei Juventus Torino.
Să se afle probabilitatea ca, alegând la întâmplare un student, acesta să nu fie suporter al echipei
Juventus Torino.
Rezolvare:
not .
A  (evenimentul a cărui probabilitate se caută) = (evenimentul ca studentul ales la
întâmplare din respectivul grup să nu fie suporter al echipei Juventus Torino).
1
? = P(A) = = 0,1.
10
(Dacă din zece studenţi, nouă sunt suporteri ai echipei Juventus Torino, atunci restul de
10 – 9 = 1 nu este suporter al echipei Juventus Torino).
Aplicaţia11: Într-un grup de zece studenţi, opt sunt suporteri ai echipei Real Madrid. Să se
afle probabilitatea ca, alegând la întâmplare un student, acesta să fie suporter al echipei Real
Madrid.
Rezolvare:
not .
întâmplare din respectivul grup să fie suporter al echipei Real Madrid).
8
? = P(A) = = 0,8.
10
(Dacă din zece studenţi, opt sunt suporteri ai echipei Real Madrid, atunci restul de 10 –
8 = 2 nu sunt suporteri ai echipei Juventus Torino).
Aplicaţia12: Într-un grup de zece studenţi, şase sunt suporteri ai echipei Borussia
Dortmund. Să se afle probabilitatea ca, alegând la întâmplare un student, acesta să fie suporter
al echipei Borussia Dortmund.
Rezolvare:
not .
întâmplare din respectivul grup să fie suporter al echipei Borussia Dortmund).
6
? = P(A) = = 0,6.
10
(Dacă din zece studenţi, şase sunt suporteri ai echipei Borussia Dortmund, atunci restul
de 10 – 6 = 4 nu sunt suporteri ai echipei Borussia Dortmund).
Aplicaţia13: Într-un grup de zece studenţi, şapte sunt suporteri ai echipei Manchester
United. Să se afle probabilitatea ca, alegând la întâmplare un student, acesta să nu fie suporter al
echipei Manchester United.
Rezolvare:
not .
întâmplare din respectivul grup să nu fie suporter al echipei Manchester United).
3
? = P(A) = = 0,3.
10
(Dacă din zece studenţi, şapte sunt suporteri ai echipei Manchester United, atunci restul
de 10 – 7 = 3 nu sunt suporteri ai echipei Manchester United).
Aplicaţia14: O bancă are 2 debitori. Probabilitatea ca primul debitor să ramburseze

creditul la termen este 0,4, iar probabilitatea ca cel de-al doilea debitor să ramburseze creditul
la termen este 0,5. Ştiind că probabilitatea ca cel puţin unul din cei doi debitori să ramburseze
creditul la termen este 0,6,
(a) calculaţi probabilitatea ca ambii debitori să ramburseze creditul la termen;
24 Cap.6
(b) calculaţi probabilitatea ca doar primul debitor să ramburseze creditul la termen.
Rezolvare:
Din ipoteza problemei, se cunosc următoarele:

not .
A1  (evenimentul ca primul debitor să ramburseze creditul la termen), cu P(A1) =
0,4;
not .
A2  (evenimentul ca cel de-al doilea debitor să ramburseze creditul la termen), cu
P(A2) = 0,5;
P(A1 ∪ A2) = 0,6.
(a) ? = P(A1 ∩ A2) apare acolo unde apar ambele evenimente A1 şi A2, şi anume în:
0,6 = P(A1 ∪ A2)
? = „c.” sau ? = „inc.”
Din datele problemei, rezultă că este posibil, în mod evident ca ambii debitori să
ramburseze creditul la termen, ceea ce înseamnă că evenimentele A1, 2 sunt „c.”, adică
evenimentele A1, 2 se pot realiza simultan (împreună, în acelaşi timp), a.î. obţinem că:
0,6 = P(A1 ∪ A2) = P(A1) + P(A2) – P(A1 ∩ A2) = 0,4 + 0,5 - P(A1 ∩ A2),
„c.”
de unde rezultă că: 0,4 + 0,5 - P(A1 ∩ A2) = 0,6  0,9 - P(A1 ∩ A2) = 0,6, sau 0,9 – 0,6 = P(A1 ∩
∩ A2), şi deci: 0,3 = P(A1 ∩ A2), sau încă:
P(A1 ∩ A2) = 0,3.
(b) ? = P(A1 ∩ A2 ) = P(A1 – A2) = P(A1) – P(A1 ∩ A2) = 0,4 – 0,3 = = 0,1.
Observaţie: ? = P(A1 ∩ A2 )
? = „i.” sau ? = „d.”
Evenimentele A1 şi A2 care se intersectează mai sus rezultă (sau se obţin) din

evenimentele A1 şi A2.
?
A1, 2  „i.”
Deoarece:
P(A1 ∩ A2) = 0,3  P(A1) x P(A2) = 0,4 x 0,5 = 0,20 = 0,2,
deducem că evenimentele A1 şi A2 sunt dependente, iar de aici obţinem că evenimentele A1 şi A2

sunt la rândul lor dependente.

Întrucât relaţia de dependenţă dintre A1 şi A2 nu se cunoaşte (din datele problemei, nu
reiese dacă rambursarea creditului de către primul debitor (A1) influenţează nerambursarea
creditului de către cel de–al doilea debitor ( A2 ), sau invers, nerambursarea creditului de către cel
de–al doilea debitor ( A2 ) influenţează rambursarea creditului de către primul debitor (A1),
adică nu se ştie dacă A1 condiţionează pe A2 sau invers, dacă A2 condiţionează pe A1).
Necunoscând relaţia de dependenţă reciprocă dintre A1 şi A2 , nu putem calcula pe P(A1 ∩
A2 ), dacă evenimentul a cărui probabilitate se caută, se exprimă sub forma (A1 ∩ A2 ).
Trebuie făcut apel la altă operaţie între evenimente pentru a-l exprima pe (A1 ∩ A2 ), în
scopul determinării probabilităţii lui.
Cum A1 ∩ A2 = A1 – A2, rezultă că A1 ∩ A2 se poate exprima (scrie) sub forma:
A1 ∩ A2 = A1 – A2, şi astfel am putut calcula probabilitatea de la punctul b).
Aplicaţia15: Se ştie că investiţia în proiectul 1 este rentabilă cu probabilitatea 0,3,

investiţia în proiectul 2 este rentabilă cu probabilitatea 0,5, iar investiţia în ambele proiecte
este rentabilă cu probabilitatea 0,1. Să se calculeze:
(a) probabilitatea ca niciunul din cele două proiecte să nu fie rentabil;
(b) probabilitatea ca un singur proiect să fie rentabil.
Rezolvare:

not .
A1  (evenimentul ca investiţia în proiectul 1 este rentabilă), cu P(A1) = 0,3;
not .
A2  (evenimentul ca investiţia în proiectul 2 este rentabilă), cu P(A2) = 0,5;
P(A1 ∩ A2) = 0,1.
(a) ? = P( A1  A2 )
26 Cap.6
? = „i.” sau ? = „d.”

?
A1, 2  „i.”
Deoarece:
P(A1 ∩ A2) = 0,1  P(A1) x P(A2) = 0,3 x 0,5 = 0,15, deducem că evenimentele A1 şi A2
sunt dependente, adică nu sunt independente.
Deoarece evenimentele A1 şi A2 sunt dependente, rezultă că şi evenimentele A1 şi A2

sunt dependente, însă relaţia de dependenţă reciprocă dintre A1 şi A2 nu se cunoaşte (din
datele problemei, nu reiese dacă A1 condiţionează pe A2 sau invers, dacă A2 condiţionează pe
A1 ).
Necunoscând relaţia de dependenţă reciprocă dintre A1 şi A2 nu putem calcula pe P(
A1 ∩ A2 ), dacă evenimentul a cărui probabilitate se caută, se exprimă sub forma A1 ∩ A2 .
Trebuie făcut apel la altă operaţie între evenimente pentru a-l exprima pe A1 ∩ A2 , în
Cum A1 ∩ A2 = A1  A2 , unde A1 ∪ A2 = (evenimentul cel puţin una dintre cele două
investiţii să fie rentabilă) = (înseamnă realizarea cel puţin a unuia dintre evenimentele A1, A2),
rezultă că:
P( A1 ∩ A2 ) = P( A1  A2 ) = 1 – P(A1 ∪ A2), ? = P(A1 ∪ A2) = ...
? = „c.” sau ? = „inc.”

↑ ↑
Deoarece P(A1 ∩ A2) = 0,1  0, deducem că evenimentele A1 şi A2 sunt „c”

Deci:
P(A1 ∪ A2) = P(A1) + P(A2) – P(A1 ∩ A2) = 0,3 + 0,5 – 0,1 = 0,8 - 0,1 = 0,7 şi astfel:
P( A1 ∩ A2 ) = ... = 1 – P(A1 ∪ A2) = 1 – 0,7 = 0,3.

Alte moduri de a raţiona pentru a calcula pe P( A1 ∩ A2 ):
Varianta1:
P( A1 ∩ A2 ) = P( A1 - A2) = P( A1 ) – P( A1  A2) = [1 – P(A1)] - P(A2  A1 ) =

= [1 – P(A1)] – P(A2 - A1) = [1 – P(A1)] – [P(A2) – P(A2  A1)] = 1 – 0,3 – (0,5 – 0,1) = 0,7 – 0,4 =
= 0,3.
Varianta2:
P( A1 ∩ A2 ) = P( A2 ∩ A1 ) = P( A2 - A1) = P( A2 ) – P( A2  A1) = [1 – P(A2)] -

– P(A1  A2 ) = [1 – P(A2)] – P(A1 – A2) = [1 – P(A2)] – [P(A1) – P(A1  A2)] = 1 – 0,5 – (0,3 –
- 0,1) = 0,5 – 0,2 = 0,3.
(b) ? = P(ca numai proiectul 1 să fie rentabil sau (∪) ca numai proiectul 2 să fie
rentabil) = P[(A1 ∩ A2 ) ∪ (A2 ∩ A1 )] = ....
? = „c.” sau ? = „inc.”
(A1 ∩ A2 ) ∩ (A2 ∩ A1 ) = A1 ∩ ( A2 ∩ A2) ∩ A1 = A1 ∩  ∩ A1 =   (A1 ∩

A2 ) şi (A2 ∩ A1 ) sunt „inc.”, a.î. obţinem:
P[(A1 ∩ A2 ) ∪ (A2 ∩ A1 )] = P(A1 ∩ A2 ) + P(A2 ∩ A1 ), unde:
„inc.”
? = P(A1 ∩ A2 ), ? = P(A2 ∩ A1 ).
? = „i.” sau ? = „d.” ? = „i.” sau ? = „d.”
Deoarece evenimentele A1 şi A2 sunt dependente, rezultă că şi evenimentele A1 şi A2 ,

respectiv A2 şi A1 sunt dependente, însă relaţia de dependenţă reciprocă dintre A1 şi A2 ,
respectiv dintre A2 şi A1 nu se cunoaşte (din datele problemei, nu reiese dacă A1 condiţionează
pe A2 sau invers, dacă A2 condiţionează pe A1, respectiv nu reiese dacă A2 condiţionează pe
A1 sau invers, dacă A1 condiţionează pe A2).
Necunoscând relaţia de dependenţă reciprocă dintre A1 şi A2 , respectiv dintre A2 şi A1
nu putem calcula pe P(A1 ∩ A2 ), respectiv pe P(A2 ∩ A1 ), dacă evenimentul a cărui
probabilitate se caută, se exprimă sub forma A1 ∩ A2 , respectiv sub forma A2 ∩ A1 .
Trebuie făcut apel la altă operaţie între evenimente pentru a-i exprima pe A1 ∩ A2 ,
respectiv pe A2 ∩ A1 , în scopul determinării probabilităţii lor.
Cum A1 ∩ A2 = A1 – A2, A2 ∩ A1 = A2 – A1, rezultă că:
28 Cap.6
P(A1 ∩ A2 ) = P(A1 – A2) = P(A1) – P(A1 ∩ A2) = 0,3 – 0,1 = 0,2,

şi respectiv:
P(A2 ∩ A1 ) = P(A2 – A1) = P(A2) – P(A2 ∩ A1) = 0,5 – 0,1 = 0,4.
Deci:
P[(A1 ∩ A2 ) ∪ (A2 ∩ A1 )] = P(A1 ∩ A2 ) + P(A2 ∩ A1 ) = 0,2 + 0,4 = 0,6.
Aplicaţia16: O firmă de audit evaluează situaţia financiară a doi debitori. Probabilitatea

ca primul să fie solvabil este 0,6, iar probabilitatea ca al doilea să fie solvabil este 0,2. Ştiind că
probabilitatea ca cel puţin unul dintre cei doi debitori să fie solvabil este 0,7,
(a) calculaţi probabilitatea ca ambii debitori să fie solvabili;
(b) calculaţi probabilitatea ca doar al doilea debitor să fie solvabil.
Rezolvare:

not .
A1  (evenimentul ca primul debitor să fie solvabil), cu P(A1) = 0,6;
not .
A2  (evenimentul ca al doilea debitor să fie solvabil), cu P(A2) = 0,2;
P(A1 ∪ A2) = 0,7.
(a) ? = P(A1 ∩ A2) apare acolo unde apar ambele evenimente A1 şi A2, şi anume în:
0,7 = P(A1 ∪ A2).
? = „c.” sau ? = „inc.”
Din datele problemei, rezultă că este posibil, în mod evident ca ambii debitori să fie
solvabili, ceea ce înseamnă că evenimentele A1, 2 sunt „c.”, adică evenimentele A1, 2 se pot realiza
simultan (împreună, în acelaşi timp), a.î. obţinem că:
0,7 = P(A1 ∪ A2) = P(A1) + P(A2) – P(A1 ∩ A2) = 0,6 + 0,2 - P(A1 ∩ A2),
„c.”
de unde rezultă că: 0,6 + 0,2 - P(A1 ∩ A2) = 0,7  0,8 - P(A1 ∩ A2) = 0,7, sau 0,8 – 0,7 = P(A1 ∩
∩ A2), şi deci: 0,1 = P(A1 ∩ A2), sau încă:
P(A1 ∩ A2) = 0,1.
(b) ? = P(A2 ∩ A1 ) = P(A2 – A1) = P(A2) – P(A2 ∩ A1) = 0,2 – 0,1 = = 0,1.
Observaţie: ? = P(A2 ∩ A1 )
? = „i.” sau ? = „d.”

?
A1, 2  „i.”
Deoarece:
P(A1 ∩ A2) = 0,1  P(A1) x P(A2) = 0,6 x 0,2 = 0,12, deducem că evenimentele A1 şi A2
sunt dependente, iar de aici obţinem că evenimentele A2 şi A1 sunt la rândul lor dependente.

Întrucât relaţia de dependenţă dintre A2 şi A1 nu se cunoaşte (din datele problemei, nu

reiese dacă solvabilitatea celui de-al doilea debitor (A2) influenţează nesolvabilitatea primului
debitor ( A1 ) sau invers, nesolvabilitatea primului debitor ( A1 ) influenţează solvabilitatea
celui de-al doilea debitor (A2), adică nu se ştie dacă A2 condiţionează pe A1 sau invers, dacă A1
condiţionează pe A2). Necunoscând relaţia de dependenţă reciprocă dintre A2 şi A1 , nu putem
calcula pe P(A2 ∩ A1 ), dacă evenimentul a cărui probabilitate se caută, se exprimă sub forma
(A2 ∩ A1 ).
Trebuie făcut apel la altă operaţie între evenimente pentru a-l exprima pe (A2 ∩ A1 ), în
Cum A2 ∩ A1 = A2 – A1, rezultă că A2 ∩ A1 se poate exprima (scrie) sub forma:
A2 ∩ A1 = A2 – A1, şi astfel am putut calcula probabilitatea de la punctul b).
Aplicaţia17: Se ştie că firma 1 realizează profit cu probabilitatea 0,4, firma 2 obţine

profit cu probabilitatea 0,3, iar ambele firme realizează profit cu probabilitatea 0,2.
(a) Să se calculeze probabilitatea ca cel puţin una dintre cele două firme să obţină
profit.
(b) Să se calculeze probabilitatea ca o singură firmă din cele două să realizeze profit.
Rezolvare:
30 Cap.6

not .
A1  (evenimentul că firma 1 realizează profit), cu P(A1) = 0,4;
not .
A2  (evenimentul că firma 2 realizează profit), cu P(A2) = 0,3;
P(A1 ∩ A2) = 0,2.
(a) A1 ∪ A2 = (evenimentul cel puţin una dintre cele două firme să obţină profit) =
(înseamnă realizarea cel puţin a unuia dintre evenimentele A1, A2), rezultă că:
? = P(A1 ∪ A2) = ...
? = „c.” sau ? = „inc.”

↑ ↑
Deoarece P(A1 ∩ A2) = 0,2  0, deducem că evenimentele A1 şi A2 sunt „c”.

Deci:
P(A1 ∪ A2) = P(A1) + P(A2) – P(A1 ∩ A2) = 0,4 + 0,3 – 0,2 = 0,7 - 0,2 = 0,5.
(b) ? = P(ca numai firma 1 să fie profitabilă sau (∪) ca numai firma 2 să fie profitabilă)
= P[(A1 ∩ A2 ) ∪ (A2 ∩ A1 )] = ....
? = „c.” sau ? = „inc.”
(A1 ∩ A2 ) ∩ (A2 ∩ A1 ) = A1 ∩ ( A2 ∩ A2) ∩ A1 = A1 ∩  ∩ A1 =  

 (A1 ∩ A2 ) şi (A2 ∩ A1 ) sunt „inc.”, a.î. obţinem:
P[(A1 ∩ A2 ) ∪ (A2 ∩ A1 )] = P(A1 ∩ A2 ) + P(A2 ∩ A1 ), unde:
„inc.”
? = P(A1 ∩ A2 ), ? = P(A2 ∩ A1 ).
? = „i.” sau ? = „d.” ? = „i.” sau ? = „d.”

Evenimentele A1 şi A2 , respectiv A2 şi A1 care se intersectează mai sus rezultă (sau se

obţin) din evenimentele A1 şi A2.
?
A1, 2  „i.”
Deoarece:
P(A1 ∩ A2) = 0,2  P(A1) x P(A2) = 0,4 x 0,3 = 0,12,
deducem că evenimentele A1 şi A2 sunt dependente, adică nu sunt independente.

Deoarece evenimentele A1 şi A2 sunt dependente, rezultă că şi evenimentele A1 şi A2 ,
respectiv A2 şi A1 sunt dependente, însă relaţia de dependenţă reciprocă dintre A1 şi A2 ,
respectiv dintre A2 şi A1 nu se cunoaşte (din datele problemei, nu reiese dacă A1 condiţionează
pe A2 sau invers, dacă A2 condiţionează pe A1, respectiv nu reiese dacă A2 condiţionează pe
A1 sau invers, dacă A1 condiţionează pe A2).
Necunoscând relaţia de dependenţă reciprocă dintre A1 şi A2 , respectiv dintre A2 şi A1
nu putem calcula pe P(A1 ∩ A2 ), respectiv pe P(A2 ∩ A1 ), dacă evenimentul a cărui
probabilitate se caută, se exprimă sub forma A1 ∩ A2 , respectiv sub forma A2 ∩ A1 .
Trebuie făcut apel la altă operaţie între evenimente pentru a-i exprima pe A1 ∩ A2 ,
respectiv pe A2 ∩ A1 , în scopul determinării probabilităţii lor.
Cum A1 ∩ A2 = A1 – A2, A2 ∩ A1 = A2 – A1, rezultă că:

P(A1 ∩ A2 ) = P(A1 – A2) = P(A1) – P(A1 ∩ A2) = 0,4 – 0,2 = 0,2,
şi respectiv:
P(A2 ∩ A1 ) = P(A2 – A1) = P(A2) – P(A2 ∩ A1) = 0,3 – 0,2 = 0,1.
Deci:
P[(A1 ∩ A2 ) ∪ (A2 ∩ A1 )] = P(A1 ∩ A2 ) + P(A2 ∩ A1 ) = 0,2 + 0,1 = 0,3.
Aplicaţia18: Fie (  , K, P) un câmp de probabilitate şi A, B  K evenimente

3 1
incompatibile. Dacă (P(A))2 – 2P(A) + = 0 şi P(B) = , să se determine P(A ∪ B).
4 5
Rezolvare:
? = P(A ∪ B) = ....
? = „c” sau ? = „inc”

↑ ↑
32 Cap.6
Conform ipotezei: A, B = „inc”, a.î.:

1
P(A ∪ B) = P(A) + P(B) = P(A) + , unde: ? = P(A) verifică ecuaţia de gradul II din
5
enunţul problemei:
3
(P(A))2 – 2P(A) + =0  4(P(A))2 – 8P(A) + 3 = 0 
4
8 64  48 8  16 84 84 12
(4
3
 P(A)1,2 = = =  P(A) = = =  (0, 1), deci
8 8 8 8 8 2
84 (4
1
această valoare nu convine pentru P(A)  (0, 1), şi respectiv: P(A) =
8
=
4
=
2
 (0,
8
1), deci această valoare convine pentru P(A)  (0, 1).
Prin urmare:
1 5)
1
2)
1 7
P(A ∪ B) = ... = P(A) + = + = = 0,7.
5 2 5 10

2
independente. Dacă 2(P(A))2 + P(A) - 1 = 0 şi P(B) = , să se determine P(A - B).
5
Rezolvare:
? = P(A - B) = P(A) – P(A ∩ B), unde:
2
P(B) = ,
5
iar:
P(A) verifică ecuaţia din enunţul problemei:
2(P(A))2 + P(A) - 1 = 0, care conduce la soluţiile:
1 1 8 1 9 1 3 1 3 (2

1
P(A)1,2 = = =
4
 P(A) =
4
=
2
=
2
 (0, 1), deci
4 4 4
1  3 4
(4
această valoare convine pentru P(A)  (0, 1), şi respectiv: P(A) =
4
=- = -1  (0,
4
1), deci această valoare nu convine pentru P(A)  (0, 1).
Prin urmare:
1 2 1
? = P(A ∩ B) = P(A)P(B) = = , a.î.:
2 5 5
„i.”
5)
1
2)
1 52 3
P(A - B) = P(A) – P(A ∩ B) = - = = .
2 5 10 10

1
independente. Dacă 3(P(A))2 + 5P(A) - 2 = 0 şi P(B) = , să se determine P(B - A).
2
Rezolvare:
? = P(B - A) = P(B) – P(B ∩ A), unde:

1
P(B) = ,
2
iar:
P(A) verifică ecuaţia din enunţul problemei:
3(P(A))2 + 5P(A) - 2 = 0, care conduce la soluţiile:

5 25  24  5  49 57 57 (2
1
P(A)1,2 = = =
6
 P(A) =
6
=
2
=
3
 (0, 1), deci
6 6 6
57 12
(6
această valoare convine pentru P(A)  (0, 1), şi respectiv: P(A) =
6
=- = -2  (0,
6
1), deci această valoare nu convine pentru P(A)  (0, 1).
Prin urmare:
1 1 1
? = P(A ∩ B) = P(A)P(B) = = , a.î.:
3 2 6
„i.”
3)
1 1 3 1 2
(2
1
P(B - A) = P(B) – P(B ∩ A) = - = = = .
2 6 6 6 3

8 1
incompatibile. Dacă (P(A))2 – 2P(A) + = 0 şi P(B) = , să se determine P(A ∪ B).
9 4
Rezolvare:
? = P(A ∪ B) = ....
? = „c” sau ? = „inc”

↑ ↑
Conform ipotezei: A, B = „inc”, a.î.:
1
P(A ∪ B) = P(A) + P(B) = P(A) + , unde: ? = P(A) verifică ecuaţia de gradul II din
4
enunţul problemei:
34 Cap.6
8
(P(A))2 – 2P(A) + =0  9(P(A))2 – 18P(A) + 8 = 0 
9
18  324  288 18  36 18  6 18  6 24
(6
4
 P(A)1,2 = = =  P(A) = = =  
18 18 18 18 18 3
18  6 (6
(0, 1), deci această valoare nu convine pentru P(A)  (0, 1), şi respectiv: P(A) =
18
=
12
18
2
=
3
 (0, 1), deci această valoare convine pentru P(A)  (0, 1).
Prin urmare:
1 4)
2
3)
1 83 11
P(A ∪ B) = ... = P(A) + = + = = .
4 3 4 12 12
1 2
Aplicaţia22: Fie A şi B două evenimente, cu P( A ) = şi P(A ∩ B) = . Să se determine
3 5
P(B|A).
Rezolvare:
2
2
2
def . P ( B  A) 5 5 2 3 3
P(B|A)  = 5 = 1 = =  = = 0,6.
P ( A) 3)
1 2 5 2 5
1  P ( A) 3
3
1 2
Aplicaţia23: Fie A şi B două evenimente, cu P( B ) = şi P(A ∩ B) = . Să se determine
2 7
P(A|B).
Rezolvare:
2 2
2
P( A  B) 7 2 2 4
= 7 =  =
def .
P(A|B)  = 7 = .
P( B) 1 1 7 1 7
1  P( B) 2)
1
2 2
Aplicaţia24: Un grup are componenţa din tabel. Să se calculeze probabilitatea ca alegând la

întâmplare o persoană din grup să se obţină: a) un student; b) un student sau un salariat.
Student DA NU Total (pe linie)

Salariat
DA 5 65 70
NU 15 15 30
Total (pe coloane) 20 80 100
Rezolvare: Grupul are următoarea componenţă (dedusă din tabelul de mai sus, mai precis
din interiorul acestui tabel):
L1∩C1: 5 persoane sunt şi salariaţi şi studenţi (întrucât avem: DA la salariat şi DA la

student);
L1∩C2: 65 persoane sunt salariaţi şi nu sunt studenţi (întrucât avem: DA la salariat şi NU la

student);
L2∩C1: 15 persoane sunt şi nesalariaţi şi studenţi (întrucât avem: NU la salariat şi DA la

student);
L2∩C2: 15 persoane nu sunt nici salariaţi şi nici studenţi (întrucât avem: NU la salariat şi NU
la student).
Totalul persoanelor din grup este egal cu: 5 + 65 + 15 + 15 = 70 + 30 = 20 + 80 = 100, din

care (a se citi pe totalul coloanelor tabelului): 20 de studenţi (salariaţi sau nu) şi restul de 80
persoane  (diferite) de studenţi (salariaţi sau nu), sau din care (a se citi pe totalul liniilor
tabelului): 70 de salariaţi (studenţi sau nu) şi restul de 30 persoane nesalariate ((studenţi sau nu).
Notaţii:
A = (persoana aleasă din grup este student)  A = (persoana aleasă din grup este  de
student (nestudent)).
B = (persoana aleasă din grup este salariat)  B = (persoana aleasă din grup este
nesalariat).
ins .
a) A  (persoana aleasă din grup este student şi salariat) ∪ (persoana aleasă din grup
este student şi nesalariat) = (A ∩ B) ∪ (A ∩ B )  P(A) = P[(A ∩ B) ∪ (A ∩ B )] = P(A ∩ B)
+
 5 15 20
( 20
1
+ P(A ∩ B )]  =  , şir de egalităţi, unde am ţinut
de f .
cl .
a
lui
P (  )
100 100 100 5
seama că evenimentele ce se reunesc, şi anume: (A ∩ B), (A ∩ B ) sunt incompatibile,  a), sau
( 20
20 1
altfel: P(A) = (def. cl. a lui P(∙)) =   a).
100 5
a )

1 5
(5
b) P(A ∪ B) = P(A) + P(B) – P(A ∩ B)
m ai
jos
de f
;
.
+x-
5
cl .
a
l ui
P (  ) 100
4)
1 1 3
= +x- =x+ , şir de egalităţi, unde am ţinut seama de următoarele: A, B sunt
5 20 20
not . not .
evenimente compatibile, iar: ? = P(B)   x (pentru simplificarea scrierii); în acest sens, ? =
ins .
B  (persoana aleasă din grup este salariat şi student) ∪ (persoana aleasă din grup este salariat
şi este  de student) =
= (B ∩ A) ∪ (B ∩ A )  x = P(B) = P[(B ∩ A) ∪ (B ∩ A )] = P(B ∩ A) + P(B ∩ A )
  5 65 70
(10
7
 =  , şir de egalităţi,
def . def .
c l . cl .
a a
lui
P (  )
lui
P (  )
100 100 100 10
unde am ţinut seama că evenimentele ce se reunesc, şi anume: (B ∩ A), (B ∩ A ) sunt
36 Cap.6
3 2)
7 3 14  3 17
incompatibile, a.că: P(A ∪ B) = x + = + = =   b) sau altfel
20 10 20 20 20
raţionând pentru a-l calcula pe P(B) = (def. cl. a lui P(∙)) =
(10
70 7
=  .
100 10
Observaţii: Am avut probabilitatea ca alegând la întâmplare o persoană din grup să se

obţină: a) un student; b) un student sau un salariat; un salariat. Completăm cu:
c) un student sau un nesalariat;
d) un nestudent sau un salariat;
e) un nestudent sau un nesalariat.
Rezolvare:
a )
 1
c) ? = P(A ∪ B ) d ef
cl .
.
P(A) + P( B ) – P(A ∩ B ) = + P( B ) –
5
a
l ui
P ( )
15
(5 4)
1 3
= + P( B ) – =
100 5 20
1
= + P( B ), unde am ţinut seama de următoarele: A, B sunt evenimente compatibile, iar: P(
20
b) 7 3 30
(10
3
B )= 1 – P(B)  10 ) 1 - = ( = (def. cl. a lui P(∙)) =  ), şi astfel: P(A ∪ B )
10 10 100 10
1 1 2)
3 1 6 7
== + P( B ) = + ==  ,  c).
20 20 10 20 20
a )
 (5
4 7 65
d) ? = P( A ∪ B) def
cl .
a
.
P( A ) + P(B) – P( A ∩ B) =   =
l ui
P ( ) 5 10 100
4)
4
2)
7 13 16  14  3 30  3 27
  ==   , unde am ţinut seama de următoarele: A , B sunt
5 10 20 20 20 20
b) 1 4
evenimente compatibile, iar P( A )= 1 – P(A)  5 ) 1 - = = (def. cl. a lui P(∙)) =
5 5
( 20
80 4
 ),  d).
100 5
a ), b )
 4 3
? = P( A ∪ B ) d ef
cl .
.
P( A ) + P( B ) – P( A ∩ B ) = + -
5 10
a
lui
P ( )
15
(5 4)
4
2)
3 3
= + - =
100 5 10 20
16  6  3 22  3 19
=   , unde am ţinut seama de următoarele: A , B sunt evenimente
20 20 20
compatibile,  e).
Aplicaţia25: Un profesor primeşte prin poştă un colet cu cărţi, cu componenţa din tabel. Să
se calculeze probabilitatea ca prima carte din colet: a) să fie un manual editat de ASE; b) să nu fie
un manual.
Carte DA NU Total (pe linie)

editată
de
ASE
Manual
DA 4 1 5
NU 2 3 5
Total (pe coloane) 6 4 10
Rezolvare: Coletul cu cărţi are următoarea componenţă (dedusă din tabelul de mai sus, mai
precis din interiorul acestui tabel):
L1∩C1: 4 cărţi sunt şi manuale şi cărţi editate de ASE, adică manuale editate de ASE
(întrucât avem: DA la manual şi DA la carte editată de ASE);
L1∩C2: 1 carte este manual, dar şi nu carte editată de ASE, adică manuale needitat de ASE
(întrucât avem: DA la manual şi NU la carte editată de ASE);
L2∩C1: 2 cărţi sunt diferite de manuale, dar sunt cărţi editate de ASE (întrucât avem: NU la
manual şi DA la carte editată de ASE);
L2∩C2: 3 cărţi nu sunt nici manuale şi nici cărţi ediate de ASE (întrucât avem: NU la manual
şi NU la carte editată de ASE).
Totalul cărţilor din colet este egal cu: 4 + 1 + 2 + 3 = 5 + 5 = 6 + 4 = 10, din care (a se citi
pe totalul coloanelor tabelului): 6 cărţi editate de ASE (manuale sau nu) şi restul de 4  (diferite)
de cărţi editate de ASE (manuale sau nu), sau din care (a se citi pe totalul liniilor tabelului): 5
manuale (editate de ASE sau nu) şi restul de 5 cărţi diferite de manuale, adică nu sunt manuale
(editate de ASE sau nu).
Notaţii:
A = (cartea aleasă din colet este manual)  A = (cartea aleasă din colet este  (diferită)
de manual, adică nu este manual).
B = (cartea aleasă din colet este carte editată de ASE)  B = (cartea aleasă din colet este
 (diferită) de carte editată de ASE, adică este carte needitată de ASE).
(2
4 2
a) P(A ∩ B) = (def. cl. a lui P(∙)) =  .
10 5
(5
5 1
b) P( A ) = (def. cl. a lui P(∙)) =  .
10 2
Completare cu următoarele:
c) P(ca prima carte din colet să fie manual needitat de ASE) = P(A ∩ B ) = (def. cl. a lui
1
P(∙)) = .
10
d) P(ca prima carte din colet să fie editată de ASE, dar să nu fie manual) = P(B ∩ A )=
(2
2 1
= (def. cl. a lui P(∙)) =  .
10 5
e) P(ca prima carte din colet să nu fie manual, dar nici carte editată de ASE) = P( A ∩ ∩
3
B ) = (def. cl. a lui P(∙)) = .
10
38 Cap.6
(5
5 1
f) P(prima carte din colet să fie manual) = P(A) = (def. cl. a lui P(∙)) =  (=1–
10 2
1 1
- P( A ) = 2)
1 - 2  2 ).
(2
6
g) P(prima carte din colet să fie carte editată de ASE) = P(B) = (def. cl. a lui P(∙)) =
10
=
3
= .
5
3
h) P(prima carte din colet să fie carte needitată de ASE) = P( B ) = 1 – P(B) = 5)
1- 5 =
2 4
(2
2
= ( = (def. cl. a lui P(∙)) =  ).
5 10 5
i) P(prima carte din colet să fie manual sau carte editată de ASE) = P(A ∪ B) = P(A) +
1 3 2 5)
1
2)
1 7
+P(B) – P(A ∩ B) = + - = + = .
2 5 5 2 5 10
j) P(prima carte din colet să fie manual sau carte needitată de ASE) = P(A ∪ B ) = P(A) +
5)
1
2)
2 1 5  4 1 8
(2
4
+ P( B ) - P(A ∩ B ) = + - =   .
2 5 10 10 10 5
k) P(prima carte din colet să fie diferită de manual sau să fie carte editată de ASE) = =P(
1 3 1 5)
1
2)
2 54 9
A∪ B) = P( A ) + P(B) - P( A ∩ B) = + - = + =  .
2 5 5 2 5 10 10
l) P(prima carte din colet să fie diferită de manual sau să fie carte needitată de ASE) =
5)
1
2)
2 3 523 4
(2
2
= P( A ∪ B ) = P( A ) + P( B ) - P( A ∩ B ) = + - =   .
2 5 10 10 10 5
Aplicaţia26: Fie {1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10} =  (= (mulţimea tututror rezultatelor posibile

ale unei experienţe)).
a) Scrieţi formula probabilităţii totale relativă la {A, A }.
3 1
b) Se dă A = {3, 4, 5, 6, 7, 8}. Fie B eveniment, a.î. P(B|A) = şi P(B| A ) = .
4 3
Calculaţi probabilitatea P(B), aplicând formula specificată la a).
c) ? = P(A|B).
d) ? = P( A |B).
Rezolvare:
a) {A, A } = (s. c. de evenimente), deoarece dintre cele două evenimente: A şi A nu se
poate realiza decât unul şi numai unul: A sau A . Altfel, raţionând: {A, A } = (s. c. de
evenimente), deoarece se verifică cele două condiţii (i) şi (ii) din definiţia matematică a s. c. de
evenimente, unde:
(i) afirmă că: A, A sunt incompatibile, ceea ce este evident adevărat, întrucât: A ∩ A =
= ;
(ii) afirmă că A ∪ A =  .
F.p.t. relativă la s. c. de evenimente {A, A } afirmă că:
P(X) = (f. p. t.) = P(A)PA(X) + P( A )P A (X), unde X = (eveniment ce nu se poate realiza

singur, ci odată cu unul dintre evenimentele A şi A ale s. c. de evenimente.
b) Din formula specificată la a), rezultă pentru X = B că:
P(B) = (f. p. t.) = P(A)PA(B) + P( A )P A (B), unde:
(2
6 3
A = {3, 4, 5, 6, 7, 8}  P(A) = (def. cl. a lui P(∙)) = , iar A = {1, 2, 9, 10}
 
10 5
(2
3 2
 P( A ) = (def. cl. a lui P(∙)) = 4 2
 ( = 1 – P(A) = 5) 1 - = ).
10 5 5 5
Observaţie: A fiind evenimentul format din rezultatele posibile 3, 4, 5, 6, 7, 8, iar  = {1,
2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10} = (mulţimea tututror rezultatelor posibile ale unei experienţe), deducem că:
A este evenimentul format din celelalte rezultate posibile ale experienţei, şi anume: A = {1, 2, 9,
10}.
Deci:
3) 4)
3 3 2 1 1  27  8  1 35 7
P(B) =         .
5 4 5 3 5  12  5 12 12
c) şi d) În acest sens, facem mai înainte, următoarea observaţie:
Formula lui Bayes pentru cauza A de producere a evenimentului X (sau pentru primul
eveniment al s. c. de evenimente {A, A }), ştiind că în urma efectuării experienţei a avut loc
acest eveniment X, afirmă că:
P ( A)  PA ( X )
P(A|X) = ,
P( X )
şi respectiv:
formula lui Bayes pentru cauza A de producere a evenimentului X (sau pentru al doilea
P ( A)  PA ( X )
P( A |X) = ,
P( X )
unde P(X) = (se calculează cu f. p. t.) = P(A)PA(X) + P( A )P A (X) şi X este evenimentul ce se
produce condiţionat, adică depinde de unul dintre evenimentele A şi A ale s. c. de evenimente.
La noi, pentru c), avem:
P(A|B) = (formula lui Bayes de mai sus, pentru cauza A de producere a evenimentului
3 3

P ( A)  PA ( X ) P ( A)  PA ( B) 5 4  3  3  12  9  3  27 
X= B) = = = c).
P( X ) X B P( B) 7 5  4 7 5  7 35
12
La noi, pentru d), avem:
P( A |B) = (formula lui Bayes de mai sus, pentru cauza A de producere a evenimentului
2 1

X= B) =
P ( A)  PA ( X )
=
P ( A)  PA ( B )
= 5 3  2  1  12  2  4  8  d).
P( X )
X B P( B) 7 5  3 7 5  7 35
12
1 1
b) Se dă A = {1, 2, 3, 4}. Fie B eveniment, a.î. P(B|A) = şi P(B| A ) = . Calculaţi
2 2
probabilitatea P(B), aplicând formula specificată la a).
c) ? = P(A|B).
40 Cap.6
d) ? = P( A |B).
Rezolvare:
evenimente, unde:
= ;
(2
4 2
A = {1, 2, 3, 4}  P(A) = (def. cl. a lui P(∙)) =  , iar A = {5, 6, 7, 8, 9, 10} 
10 5
(2
2 3
 P( A ) = (def. cl. a lui P(∙)) = 6 3
 ( = 1 – P(A) = 5) 1 - = ).
10 5 5 5
Observaţie: A fiind evenimentul din rezultatele posibile 1, 2, 3, 4, iar  = {1, 2, 3, 4, 5, 6,

7, 8, 9, 10} = (mulţimea tututror rezultatelor posibile ale unei experienţe), deducem că: A este
evenimentul format din celelalte rezultate posibile ale experienţei, şi anume: A = {5, 6, 7, 6, 9,10}.
Deci:
(5
2 1 3 1 23 5 1
P(B) =       .
5 2 5 2 10 10 2
P ( A)  PA ( X )
P(A|X) = ,
P( X )
şi respectiv:
P ( A)  PA ( X )
P( A |X) = ,
P( X )

2 1

P ( A)  PA ( X ) P ( A)  PA ( B) 2
X= B) = = = 5 2   c).
P( X ) X B P( B) 1 5
2
3 1

P ( A)  PA ( X ) P ( A)  PA ( B ) 5 2 3 
X= B) = = = d).
P( X )
X B P( B) 1 5
2
1 1
2 4
c) ? = P(A|B).
d) ? = P( A |B).
Rezolvare:
a) {A, A } = (s. c. de evenimente), deoarece dintre cele 2 evenimente: A şi A nu se poate
realiza decât unul şi numai unul: A sau A . Altfel, raţionând: {A, A } = (s. c. de evenimente),
deoarece se verifică cele 2 condiţii (i) şi (ii) din definiţia matematică a s. c. de evenimente, unde:
= ;


(2
6 3
A = {3, 4, 5, 6, 7, 8}  P(A) = (def. cl. a lui P(∙)) = , iar A = {1, 2, 9, 10}
 
10 5
(2
3 2
 P( A ) = (def. cl. a lui P(∙)) = 4 2
 ( = 1 – P(A) = 5) 1 - = ).
10 5 5 5

10}.
Deci:
42 Cap.6
(2
3 1 2 1 3 1 4 2
P(B) =       .
5 2 5 4 10 10 5
P ( A)  PA ( X )
P(A|X) = ,
P( X )
şi respectiv:
P ( A)  PA ( X )
P( A |X) = ,
P( X )

3 1

P ( A)  PA ( X ) P ( A)  PA ( B) 5 2  3 5  3 
X= B) = = = c).
P( X ) X B P( B) 2 5 2 2 4
5
2 1

P ( A)  PA ( X ) P ( A)  PA ( B ) 5 4  1 5  1 
X= B) = = = d).
P( X )
X B P( B) 2 52 2 4
5

1 1
3 2
c) ? = P(A|B).
d) ? = P( A |B).
Rezolvare:
evenimente, unde:
= ;
(2
6 3
A = {3, 4, 5, 6, 7, 8}  P(A) = (def. cl. a lui P(∙)) = , iar A = {1, 2, 9, 10} 
10 5
(2
3 2
 P( A ) = (def. cl. a lui P(∙)) = 4 2
 ( = 1 – P(A) = 5) 1 - = ).
10 5 5 5
10}.
Deci:
3 1 2 1 11 2
P(B) =      .
5 3 5 2 5 5
P ( A)  PA ( X )
P(A|X) = ,
P( X )
şi respectiv:
P ( A)  PA ( X )
P( A |X) = ,
P( X )
3 1

P ( A)  PA ( X ) P ( A)  PA ( B) 5 3  15  1 
X= B) = = = c).
P( X ) X B P( B) 2 5 2 2
5
2 1

P ( A)  PA ( X ) P ( A)  PA ( B ) 5 2 1 
X= B) = = = d).
P( X )
X B P( B) 2 2
5
44 Cap.6
Aplicaţia30: Fie 1. Cele 26 de litere ale alfabetului latin se scriu pe cartonaşe şi se introduc
într-o urnă. Se cere probabilitatea ca, extrăgând la întâmplare de 6 ori câte un cartonaş şi aşezându-
le în ordinea extragerii, să se obţină cuvântul TURISM?
Rezolvare:
Fie U urna ce conţine cele 26 de litere ale alfabetului latin scrise pe cartonaşe.
Experienţa la care se referă problema este următoarea:
- se extrag în ordine, fără revenire 6 litere (sau echivalent 6 cartonaşe, identificând
cartonaşul cu litera) din U; din problemă rezultă că:
1) are importanţă (contează) ordinea extragerilor şi
2) extragerile au loc fără revenire, deoarece literele extrase trebuie să formeze un grup
(de câte 6 elemente).
Fie A = evenimentul obţinerii cuvântului „TURISM”.
Se cere P(A) = ?
Varianta I: face apel la definiţia clasică a probabilităţii. Rezultatele posibile ale experienţei
sunt toate combinaţiile de câte 6 litere ce se pot forma dintr-un total de 26 litere ( = 26 litere),
fiecare grup de 6 litere deosebindu-se de celelalte atât prin natură (în sensul că, grupurile sunt
formate din litere diferite, deoarece extragerile sunt nerevenite, ceea ce înseamnă că o literă odată
extrasă nu se mai pune înapoi (la loc) în U), cât şi prin ordine (în sensul că, ordinea elementelor, în
speţă a literelor ce formează grupurile contează, are importanţă).
În concluzie, putem identifica rezultatele posibile ale experienţei cu toate submulţimile
ordonate de câte 6 elemente, ce se pot forma dintr-o mulţime cu 26 de elemente.
Deci: n = # tuturor rezultatelor posibile ale experienţei =
( 26)! (26)! ( 20)!21  22  23  24  25  26
= A 26     21 · 22 · 23 · 24 · 25 · 26, astfel că
6
( 26  6)! (20)! (20)!

probabilitatea în sens clasic a evenimentului A este:
m
P(A) = , unde m = # cazurilor favorabile realizării lui A (adică obţinerii cuvântului
n
„TURISM”) = 1 (unul singur şi anume el însuşi, adică A, deoarece A este unul dintre rezultatele
posibile ale experienţei).
În concluzie:
1  1 
P(A) = 6   .
A26  21  22  23  24  25  26 
Observaţie: De reţinut că:
n! n( n  1)...( n  k  1)
1) Cn    reprezintă numărul tuturor submulţimilor de
k
k!( n  k )! k!
câte k elemente, ce se pot forma dintr-o mulţime cu n elemente (n, k ℕ, cu k ≤ n);
n!
2) A n   n(n-1)… (n – k +1) = reprezintă numărul tuturor submulţimilor ordonate
k
( n  k )!
de câte k elemente, ce se pot forma dintr-o mulţime cu n elemente (n, k  ℕ, cu k ≤ n);
3) n! = 1 · 2 … n = reprezintă numărul permutărilor de n elemente (adică numărul
mulţimilor ordonate de câte n elemente).
Varianta II: face apel la una dintre formulele probabilistice în care intervin operaţii cu
evenimente, aşa după cum se va putea observa în continuare.
A1 not evenimentul ca la extragerea de rang unu (prima extragere) să se obţină litera T;
A2 not evenimentul ca la extragerea de rang doi (a 2-a extragere) să se obţină litera U;
A3 not evenimentul ca la extragerea de rang trei (a 3-a extragere) să se obţină litera R;
A4 not evenimentul ca la extragerea de rang patru (a 4-a extragere) să se obţine litera I;
A5 not evenimentul ca la extragerea de rang cinci (a 5-a extragere) să se obţină litera S;
A6 not evenimentul ca la extragerea de rang şase (a 6-a extragere) să se obţină litera M.
Rezultă că evenimentul A înseamnă realizarea simultană a celor şase evenimente, adică:
A = A1A2A3A4A5A6
Avem de calculat:
 6 
P(A) = P  Ai  .
 i 1 
Pentru aceasta trebuie să stabilim dacă cele şase evenimente ce se intersectează, adică A 1,
A2, A3, A4, A5, A6, sunt sau nu independente.
A1 este eveniment legat de prima extragere;
A2 este eveniment legat de a doua extragere;
.
.
.
A6 este eveniment legat de a şasea extragere;
Întrucât extragerile au loc fără revenire, deducem că ele alterează conţinutul urnei; după
fiecare extragere conţinutul urnei se modifică (nu rămâne acelaşi), deci realizarea unuia sau unora
dintre cele şase evenimente „A1, A2, …, A6” influenţează probabilitatea de realizare a celorlalte,
prin modificarea numărului de litere din urnă; aceasta înseamnă că evenimentele ce se intersectează,
adică A1, A2, A3, A4, A5, A6 sunt dependente, iar relaţia de dependenţă dintre ele este următoarea:
fiecare eveniment se produce condiţionat de cele care-l preced în intersecţie, astfel că:
 6  A ( A2 ) P ( A3 ) P ( A4 ) P ( A5 )
P(A) = P 
 Ai   = P(A1) P
1
A
2
iA
3
i A
4
i
 i 1  i 1 i 1 i 1
1 1 1 1 1 1
P 5 ( A6 )      
Ai 26 25 24 23 22 21
i 1
Deci, prin varianta II se ajunge la acelaşi rezultat cu cel obţinut prin varianta I.
Aplicaţia31: Într-un magazin la sfârşitul unei zile stocul din produsul „P 1” se termină cu
probabilitatea 0,3, stocul din produsul „P2” se epuizează cu probabilitatea 0,4, iar stocul ambelor
produse se termină cu probabilitatea 0,1. Care este probabilitatea următoarelor evenimente:
A = să se termine cel puţin un stoc;
B = să se termine numai stocul din produsul „P1”;
C = să nu se termine nici un stoc.
Rezolvare:
Fie A1 – evenimentul terminării stocului din P1 şi
46 Cap.6
A2 – evenimentul terminării stocului din P2.

Evenimentul A înseamnă realizarea cel puţin a unuia dintre evenimentele A1, A2, adică: A =
= A1A2, de unde rezultă că:
2
P(A) = P(A1A2) =  P( A )  P( A  A ) = P(A ) + P(A ) –- P(A A ) = 0,3 + 0,4 – 0,1
i 1
i 1 2 1 2 1 2
= =0,6, şir de egalităţi unde am ţinut seama de următoarele:

1) evenimentele A1, A2 sunt compatibile (se pot realiza împreună = simultan),
conform ipotezei; aceasta conduce la calculul lui P(A 1A2) prin formula lui Poincaré,
pentru cazul în care se reunesc n = 2 evenimente.
2) din ipoteză avem că: A1 se realizează cu probabilitatea 0,3, adică P(A 1) = 0,3; A2
se realizează cu probabilitatea 0,4, adică P(A 2) = 0,4, iar A1A2 se realizează cu
probabilitatea 0,1, adică P(A1A2) = 0,1.
Evenimentul B înseamnă: B = A1 A 2. Deci: P(B) = P(A1 A 2).
Observaţie: Comparând P(A1A2) cu P(A1) P(A2) se constată că P(A1A2)  P(A1) P(A2),
deoarece P(A1A2) = 0,1, iar P(A1) P(A2) = 0,3  0,4 = 0,12, de unde rezultă că evenimentele A1 şi
A2 sunt dependente (adică nu sunt independente), însă relaţia de dependenţă reciprocă dintre A 1 şi
A2 nu se cunoaşte (din datele problemei nu rezultă cine pe cine condiţionează: A 1 pe A2 sau invers
A2 pe A1 – nu ştim dacă terminarea stocului din „P1” influenţează terminarea stocului din „P2” sau
invers, dacă terminarea stocului din „P2” influenţează terminarea stocului din „P1”).
Deoarece evenimentele A1 şi A2 sunt dependente, rezultă că şi evenimentele A 1 şi A 2 sunt
dependente, însă relaţia de dependenţă dintre A1 şi A 2 nu se cunoaşte (din datele problemei, nu
reiese dacă terminarea stocului din „P1” influenţează neterminarea stocului din „P2” sau invers,
neterminarea stocului din „P2” influenţează terminarea stocului din P1, adică A1 condiţionează pe
A 2 sau invers, A 2 condiţionează pe A1). Necunoscând relaţia de dependenţă reciprocă dintre A 1 şi
A 2, nu putem calcula pe P(B), dacă B se exprimă sub forma A1 A 2.
Trebuie făcut apel la altă operaţie între evenimente pentru a-l exprima pe B, în scopul
Cum A1 A 2 = A1 – A2, rezultă că B se poate exprima (scrie) sub forma:
B = A1 – A2 şi astfel:
P(B) = P(A1 – A2) = P(A1) – P(A1A2) = 0,3 – 0,1 = 0,2.
Evenimentul C înseamnă realizarea simultană a evenimentelor A 1 şi A 2.
Deci: C = A 1 A 2, de unde obţinem că:
P(C) = P( A 1 A 2). Deoarece evenimentele A1 şi A2 sunt dependente, rezultă că şi
evenimentele A 1 şi A 2 sunt dependente, însă relaţia de dependenţă dintre A 1 şi A 2 nu se
cunoaşte (din datele problemei, nu reiese dacă A 1 condiţionează pe A 2 sau invers, A 2
condiţionează pe A 1).
Necunoscând relaţia de dependenţă reciprocă dintre A 1 şi A 2 nu putem calcula pe P(C),
dacă C se exprimă sub forma A 1 A 2.
Trebuie făcut apel la altă operaţie între evenimente pentru a-l exprima pe C, în scopul
Cum A 1 A 2 = A1  A 2 = A , rezultă că C se poate scrie sub forma: C = A şi astfel:
P(C) = P( A ) = 1 – P(A) = 1 – 0,6 = 0,4.
Aplicaţia32: În urma unei anchete efectuate în rândul studenţilor unui an s-a constatat că:
probabilitatea ca un student să îndrăgească disciplina „A” este egală cu 0,7, probabilitatea ca un
student să îndrăgească disciplina „B” este egală cu 0,8, iar probabilitatea ca un student xă
îndrăgească ambele discipline este egală cu 0,6. Se cer:
a) probabilitatea ca un student să îndrăgească disciplina „B” şi nu disciplina „A”;
b) probabilitatea ca un student să îndrăgească disciplina „A” sau disciplina „B”;
c) probabilitatea ca un student să nu îndrăgească nici disciplina „A”, nici disciplina „B”.
Rezolvare:
Fie A evenimentul ca un student să îndrăgească disciplina „A” şi B evenimentul ca un
student să îndrăgească disciplina „B”.
not
a) C  (evenimentul ca un student să îndrăgească disciplina „B” şi nu disciplina „A”);
evenimentul C înseamnă: C = B  A . Deci p(C) = p(B A ).
Observaţie: Comparând p(AB) cu p(A)p(B) se constată că: p(AB)  p(A)p(B),
deoarece p(AB) = 0,6, iar p(A)p(B) = 0,7  0,8 = 0,56, de unde rezultă că evenimentele A şi B
sunt dependente (adică nu sunt independente), însă relaţia de dependenţă reciprocă dintre A şi B nu
se cunoaşte (din datele problemei nu rezultă cine pe cine condiţionează: A pe B sau invers B pe A –
nu ştim dacă îndrăgirea disciplinei „A” de către un student influenţează îndrăgirea disciplinei „B”
de către acest student sau invers, dacă îndrăgirea disciplinei „B” influenţează îndrăgirea disciplinei
„A”).
Deoarece evenimentele A şi B sunt dependente, rezultă că şi evenimentele B şi A sunt
dependente, însă relaţia de dependenţă dintre B şi A nu se cunoaşte (din datele problemei nu reiese
dacă îndrăgirea disciplinei „B” influenţează neândrăgirea disciplinei „A” sau invers, neîndrăgirea
disciplinei „A” influenţează îndrăgirea disciplinei „B”, adică B condiţionează pe A sau invers, A
condiţionează pe B). Necunoscând relaţia de dependenţă reciprocă dintre B şi A , nu putem calcula
pe p(C), dacă C se exprimă sub forma: B  A . Trebuie făcut apel la altă operaţie între evenimente,
pentru a-l exprima pe C, în scopul determinării probabilităţii lui.
Cum B  A = B – A, rezultă că C se poate exprima (scrie) sub forma: C = B – A şi astfel:
p(C) = p(B – A) = p(B) – p(BA) = p(B) – p(AB) = 0,8 – 0,6 = 0,2.
b) Fie D evenimentul ca un student să îndrăgească disciplina „A” sau disciplina „B”.
Evenimentul D înseamnă realizarea cel puţin a unuia dintre evenimentele A, B, adică D = AB, de
unde rezultă că:
p(D) = p(AB) = p(A) + p(B) – p(AB) = 0,7 + 0,8 – 0,6 = 0,7 + 0,2 = 0,9, şir de egalităţi
unde am ţinut seama de următoarele:
1) evenimentele A, B sunt compatibile (se pot realiza împreună = simultan), conform
ipotezei; aceasta conduce la calculul lui p(AB) prin formula lui Poincaré, pentru cazul în care se
reunesc n = 2 evenimente.
48 Cap.6
2) din ipoteză avem că: A se realizează cu probabilitatea 0,7, adică p(A) = 0,7; B se
realizează cu probabilitatea 0,8, adică p(B) = 0,8, iar A  B se realizează cu probabilitatea 0,6,
adică p(AB) = 0,6.
c) Fie E evenimentul ca un student să nu îndrăgească nici disciplina A, nici disciplina B.
Evenimentul E înseamnă realizarea simultană a evenimentelor A şi B . Deci: E = A  B , de
unde obţinem că p(E) = p( A  B ). Deoarece evenimentele A şi B sunt dependente, rezultă că şi
evenimentele A şi B sunt dependente, însă relaţia de dependenţă dintre A şi B nu se cunoaşte
(din datele problemei nu reiese dacă A condiţionază pe B sau invers, B condiţionează pe A ).
Necunoscând relaţia de dependenţă reciprocă dintre A şi B nu putem calcula pe p(E), dacă E se
exprimă sub forma A  B .
Trebuie făcut apel la altă operaţie între evenimente pentru a-l exprima pe E, în scopul
determinării probabilităţii lui. Cum A  B = A  B  D , rezultă că E se poate scrie sub forma:
E = D şi astfel: p(E) = p( D ) = 1 – p(D) = 1 – 0,9 = 0,1.
Aplicaţia33: În depozitul unui magazin se găseşte un sortiment dintr-un produs realizat

de trei fabrici: F1, F2, F3 în proporţie de, respectiv 40%, 50%, 10%.
Se ştie că un articol din respectivul sortiment produs de F1 este defect cu probabilitatea
0,01; de la F2 se obţine un defect cu probabilitatea 0,02, iar de la F3 cu probabilitatea 0,03. Se alege
la întâmplare un produs din depozit (aceasta este experienţa). Să se determine probabilităţile
evenimentelor:
a) A = (produsul să fie defect);
b) B = (produsul să fie defect, ştiind că el este produs de fabricile F1 sau F2);
c) C = (produsul să fi fost realizat de fabrica F1, constatând că el este defect).
Rezolvare:
a) Fie Ai = (evenimentul ca produsul să provină de la fabrica Fi, (să fie realizat de fabrica
Fi)), i = 1,3
Ţinând seama de faptul că în „D” (depozit) se găsesc produse de provenienţă F 1 sau F2 sau
F3 (adică, realizate de F1, sau de F2, sau de F3), conform ipotezei, deducem că evenimentul A
înseamnă că produsul provine de la F 1(A1) şi () este defect (A) sau () produsul provine de la
F2(A2) şi () este defect (A) sau () produsul provine de la F3(A3) şi () este defect (A), adică A
înseamnă A şi A1 sau A şi A2 sau A şi A3, deci:
A = (A1  A) (A2  A)(A3  A),
de unde rezultă că A este un eveniment ce nu se poate realiza singur, ci odată cu (împreună cu) unul
dintre evenimentele: A1, A2, A3 ce formează un sistem complet de evenimente; într-adevăr: A1, A2,
A3 este sistem complet de evenimente, deoarece sunt verificate cele două condiţii din definiţia
sistemului complet de evenimente şi anume:
1) A1, A2, A3 sunt incompatibile 2 câte 2 (nu se pot realiza 2 câte 2 în acelaşi timp,
simultan: AiAj =  i,j = 1,3 , cu i j; realizarea simultană a evenimentelor Ai şi Aj ar
însemna că produsul ales la întâmplare din „D” provine şi de la F i şi de la Fj, ceea ce este
imposibil, pentru i,j = 1,3 cu ij);
2) A i 
i 1
(extragem un produs aparţinând lui F1(A1) sau () extragem un produs ce aparţine lui
3
F2(A2) sau () extragem un produs aparţinând lui F3(A3), adică A1A2A3 = A estei
i 1
evenimentul care se realizează de fiecare dată, deci este evenimentul sigur ()).
Aşadar, P(A) se calculează aplicând formula probabilităţii totale, şi anume:
3
P(A) =  P( A ) P
i 1
i Ai ( A) = 0,4  0,01 + 0,5  0,02 + 0,1 0,03 = 0,015 = 0,004 + 0,01 +
40 50 10
0,003 = = 0,017, deoarece:P(A1) =  0,4; P ( A2 )   0,5; P ( A3 )   0,1 (conform
102 102 102
definiţiei clasice a probabilităţii), iar P A1 (A) = (probabilitatea evenimentului A, calculată în
ipoteza că A1 s-a realizat) = (probabilitatea ca produsul să fie defect, ştiind că el provine de la F 1) =
(probabilitatea de a obţine un defect de la F1) = 0,01 (conform ipotezei) şi analog P A2 (A) = 0,02, P
A3 (A) = 0,03.
b) B = (AA1A2) (produsul să fie defect (A), ştiind că (deci condiţionat () de) a fost
realizat de F1(A1) sau () de F2(A2)).
Prin urmare:
P[ A  ( A1  A2 )] P[( A  A1 )  ( A  A2 )]
P( B)  P( A | A1  A2 )   
P( A1  A2 ) P( A1  A2 )
P( A  A1 )  P( A  A2 ) P( A1 ) PA ( A)  P( A2 ) PA ( A)
  1
 2
P( A1 )  P( A2 ) P( A1 )  P ( A2 )
0,4  0,01  0,5  0,02 14
   0,0155
0,4  0,5 900
şir de egalităţi în care am ţinut seama de următoarele:
1) definiţia probabilităţii condiţionate, de unde rezultă că a 2-a egalitate din şir este
adevărată;
2) distributivitatea „” faţă de „”, de unde rezultă că a 3-a egalitate din şir are loc;
3) A1, A2 sunt incompatibile şi respectiv, (AA1), (AA2) sunt incompatibile:
(AA1)(AA2) =  (într-adevăr, realizarea simultană a evenimentelor (AA1) şi
(AA2) ar însemna că produsul defect ales la întâmplare din „D” este în acelaşi timp şi
de provenienţă F1 şi de provenienţă F2, ceea ce este imposibil); deci a 4-a egalitate din şir
este adevărată;
4) evenimentele A1, A sunt dependente şi anume A1 condiţionează pe A; analog A2,
A sunt dependente şi anume A2 condiţionează pe A (într-adevăr, probabilitatea ca piesa
să fie defectă depinde de provenienţa ei, deoarece furnizorii F1 şi F2 nu au aceeaşi
proporţie de piese defecte (conţin în proporţii diferite piese defecte)), de unde deducem
că şi cea de-a 5-a egalitate a şirului este adevărată.
c) C = (produsul să fi fost realizat de F1(A1), constatând că (condiţionat de) el este defect (A)
(ştiind că A s-a realizat, deci condiţionat de A)) = (A1A).
Rezultă:
50 Cap.6
P(C) = P(A1A) = (probabilitatea cauzei A1 de producere a evenimentului A, ştiind că în

P( A1 ) PA1 ( A) 0,4  0,01 4
urma efectuării experienţei, evenimentul A s-a realizat) =    0,235 ,
P( A) 0,017 17
conform formulei lui Bayes.
Aplicaţia34: Se consideră şirul (An) n  0 de evenimente incompatibile 2 câte 2. Se ştie că

dacă n este un număr natural oarecare, probabilitatea de realizare a evenimentului An este:
6 n2 
P(An) = n  3 . Să se calculeze: a) P(A1|A2); b) P( A ). n
8 n 0
Rezolvare:
P ( A1  A2 )
a) P(A1|A2) 
def .
P ( A2 )
. Conform ipotezei: An, cu n  0, n  ℕ sunt evenimente
incompatibile 2 câte 2, ceea ce implică: Ai ∩ Aj =  ,  i, j  ℕ, cu i  j, de unde în

particular: A1 ∩ A2 =  , a.î.: P(A1 ∩ A2) = P(  ) = 0.
6 n 2
De asemenea, conform ipotezei: P(An) = n 3 ,  n  ℕ*, de unde deducem că: P(A2)
8
=
6 2 2 64
= = (> 0).
8 2 3 85
0
Prin urmare: P(A1|A2) = ... = 6 4 = 0.
85
 
6 n2 
6n  62 62 
6
n
 

b) P( An ) = (inc. 2 câte 2) =  P ( An ) = n 3 = 3 =    =

n 0 8  8
n
n 0
n 0 n 0 8 83 0 8
↑
„c.” (?) sau „inc.” (?)
62
62 6
(2
3 a 83 62 4 62
= [SG, cu a = şi q = = ] = SC = S = = = = 4 =
83 8 4 1 q 3 83 1 888
1
4
↑
3 3
|q| = | |= <1
4 4
62 66 63 33 9
= = = = = (  (0,1) ).
88 2 88 2 88 84 32
Aplicaţia35: Se consideră şirul (An) n  0 de evenimente incompatibile 2 câte 2. Se ştie că

dacă n este un număr natural oarecare, probabilitatea de realizare a evenimentului An este:
3 n 1 
P(An) = n  2 . Să se calculeze: a) P(A10|A12); b) P( A ). n
4 n 0
Rezolvare:
P ( A10  A12 )
a) P(A10|A12)
def .
 P ( A12 )
. Conform ipotezei: An, cu n  0, n  ℕ sunt
evenimente incompatibile 2 câte 2, ceea ce implică: Ai ∩ Aj =  ,  i, j  ℕ, cu i  j, de

unde în particular: A10 ∩ A12 =  , a.î.: P(A10 ∩ A12) = P(  ) = 0.
6 n 2
De asemenea, conform ipotezei: P(An) = ,  n  ℕ*, de unde deducem că: P(A12)
8 n 3
3 n 1 312 113
== = (> 0).
4 n2 412  2 14
0
Prin urmare: P(A10|A12) = ... = 313 = 0.
414
 
3 n 1 
3 n  31 3 
3
n
 

b) P( A ) = (inc. 2 câte 2) =
n  P( A n ) = n 2 = 2 =    =
n 0 4  4
n
n 0
n 0 n 0 4 42 0 4
↑
„c.” (?) sau „inc.” (?)
3
3 3 3 a 3 4 3 4 3
= [SG, cu a = 2 = şi q = ] = SC = S = 1  q = 16 = = = (
4 16 4 3 16 1 16 1 4
1
4
 (0,1) ).
↑
3 3
|q| = | |= <1
4 4
Aplicaţia36:
1 1
Fie evenimentele A, B, a.î. P(A) =
4
, P(A∪B) =
3
şi P(B) = p, unde p  (0, 1).
a) Calculaţi P(A∩ A ); b) Determinaţi p, ştiind că A şi B sunt independente.
Rezolvare:
a) ? = P(A∩ A ); pentru aceasta trebuie să ştim cine este evenimentul A∩ A , a cărui
probabilitate se caută; A∩ A =  , de unde deducem că: P(A∩ A ) = P(  ) = 0.
b) ? = p = P(B), dacă A şi B sunt independente; P(B) apare acolo unde apare şi evenimentul
1
B, şi anume în relaţia: = P(A∪B) ← „?„ adică ne întrebăm dacă evenimentele A şi B, care se
3
reunesc, sunt evenimente „c” = compatibile sau „inc” = incompatibile; ipoteza lui b) implică: A, B=
1
= „i”  P(A∩B) = P(A)P(B) = p = (produsul a 2 factori diferiţi de 0)  0  A, B = „c” 
4
1 1 1 1 3 1 3 4)
1
 = P(A∪B) = P(A) + P(B) – P(A∩B) = +p- p= + p=  p= -
3 4 4 4 4 3 4 3
3)
3 1 (4
1
1
  p=  36p = 4  p = 4 = = P(B).
4 4 12 36 9
52 Cap.6
Aplicaţia37:
1 1
Fie evenimentele A, B, a.î. P(A) =
4
, P(A∪B) =
3
şi P(B) = p, unde p  (0, 1).
1
a) Calculaţi P(A∪ A ); b) Determinaţi p, ştiind că P(B|A) = .
6
Rezolvare:
a) ? = P(A∪ A ); pentru aceasta trebuie să ştim cine este evenimentul A∪ A , a cărui
probabilitate se caută; A∪ A =  , de unde deducem că: P(A∪ A ) = P(  ) = 1;
1
b) ? = p = P(B), dacă P(B|A) = ; P(B) apare acolo unde apare şi evenimentul B, şi anume
6
1 1
în relaţiile: P(A∪B) = , şi respectiv: P(B|A) = .
3 6
1
= P(A∪B) ← „?„ adică ne întrebăm dacă evenimentele A şi B, care se reunesc, sunt evenimente
3
1 P ( B  A)
„c” = compatibile sau „inc” = incompatibile; ipoteza lui b) implică: = P(B|A) = =
6 P ( A)
1
P( A  B) 1
1 1 1 1
= 1 = 4 P( A  B) =  P( A  B) = 6 = 6 = =  0  A, B = „c”
6 4 6 4 24
4 4
1

1 6)
1 1 5 1 8)
1 5
 = P(A∪B) = P(A) + P(B) – P(A∩B) = +p- = +p=  p= -
3 4 24 24 3 3 24
=
85 3
(3
1
= = = = P(B).
24 24 8
Aplicaţia38: O urnă U conţine literele: P, P, L, E, H, H, H. Din U se extrag la întâmplare

fără revenire 4 litere Care este probabilitatea obţinerii cuvântului „HELP”?
Rezolvare: ? = P(A), unde A = (obţinerea cuvântului „HELP”); ne explicăm ce înseamnă

evenimentul A, a cărui probabilitate se caută, ţinând seama de semnificaţia acestuia şi făcând apel
not .
A1  (ev. – l ca la extragerea de rang 1 să se obţină litera „H”);
not .
A2  (ev. – l ca la extragerea de rang 2 să se obţină litera „E”);
not .
A3  (ev. – l ca la extragerea de rang 3 să se obţină litera „L”);
not .
A4  (ev. – l ca la extragerea de rang 4 să se obţină litera „P”).
A = A1 ∩ A2 ∩ A3 ∩ A4
P(A) = P(A1 ∩ A2 ∩ A3 ∩ A4), unde evenimentele A1, 2, 3, 4, sunt dependente, cu RD:

„fiecare eveniment Ai din intersecţie se produce condiţionat (depinde) de cele care-l preced în
intersecţie”.
Observaţie: Ev. – le A1, 2, 3, 4, ce se intersectează sunt dependente, deoarece extragerile

având loc fără revenire, ele altereză conţinutul urnei, în sensul că acesta se modifică, după
fiecare extragere, mai precis se micşorează numărul de litere din urnă, după fiecare extragere.
RD, adică relaţia de dependenţă dintre ev. – le A1, 2, 3, 4, ce se intersectează este următoare: fiecare
eveniment Ai se produce condiţionat (depinde) de cele care-l preced în intersecţie (A1 este de sine
stătător).
P(A) = P(A1 ∩ A2 ∩ A3 ∩ A4) = P(A1)P A1 (A2)P A1  A2 (A3)P A1  A2  A3 (A4), adică:
3 1 1 2 1 1 1 1 1 1
P(A) = ... =    =    = = .
7 6 5 4 7 2 5 2 14  10 140
Mai sus, am aplicat de 4 ori definiţia clasică a probabilităţii.
Aplicaţia39: Într-un oraş 20% din locuitori cumpără ziarul X, 30% cumpără ziarul Y, iar
10% cumpără ambele ziare (X şi Y).
a) ? = P(ca un locuitor al respectivului oraş să cumpere cel puţin un ziar din cele 2)
Rezolvare:
not .
A  (ev. – l ca un locuitor al respectivului oraş să cumpere ziarul X); conform ipotezei
20
P(A) = = 0,20.
100
not .
B  (ev. – l ca un locuitor al respectivului oraş să cumpere ziarul Y); conform ipotezei
30
P(B) = = 0,30.
100
? = P(A ∪ B)
? = „c” sau ? = „inc”
10
Conform ipotezei: P(A ∩ B) = = 0,10  0, de unde rezultă că A, B sunt „c” =
100
= „compatibile”.
P(A ∪ B) = P(A) + P(B) – P(A  B) = 0,20 + 0,30 - 0,10 = 0,5 – 0,1= 0,4.
not .
b) Evenimentele A şi B sunt independente ? (A  (ev. – l ca un locuitor al respectivului
not .
oraş să cumpere ziarul X), B  (ev. – l ca un locuitor al respectivului oraş să cumpere ziarul
Y)).
Rezolvare:
Se compară P(A ∩ B) cu produsul probabilităţilor P(A) şi P(B).

Dacă: P(A ∩ B) = P(A)P(B), atunci A, B = (independente).
54 Cap.6
Dacă: P(A ∩ B)  P(A)P(B), atunci A, B  (independente).
La noi:
P(A ∩ B) = 0,1 = 0,1, iar: P(A)P(B) = 0,20 x 0,30 = 0,06, de unde deducem că: P(A ∩ B) =
= 0,1  P(A)P(B) = 0,06, iar de aici rezultă că A, B  (independente).
Aplicaţia40: Un telefon mobil foloseşte baterii de la 3 furnizori A, B, C, în următoarele

proporţii: 50% de la A, 30% de la B şi 20% de la C. Probabilitatea ca o baterie produsă de A să
se defecteze după 1000 ore de funcţionare este 0,2. Pentru B, aceeaşi probabilitate este 0,4, iar
pentru C este 0,3. Bateriile sunt toate amestecate într-un coş mare, din care apoi se extrage la
întâmplare o astfel de piesă pentru a fi testată pe telefonul mobil.Aceasta se defectează după
1000 ore de utilizare.
? = (probabilitatea ca bateria să provină de la A).
Rezolvare:
Fie:
A1 = (evenimentul ca bateria să provină de la furnizorul A, (să fie realizată de către

furnizorul A)),
A2 = (evenimentul ca bateria să provină de la furnizorul B, (să fie realizată de către

furnizorul B)),
A3 = (evenimentul ca bateria să provină de la furnizorul C, (să fie realizată de către

furnizorul C)),
A = (bateria aleasă la întâmplare din coş se defectează după 1000 ore de utilizare).
Ţinând seama de faptul că în „coş” se găsesc baterii de provenienţă A sau B sau C (adică
realizate de A, sau de B, sau de C), conform ipotezei, deducem că evenimentul A înseamnă că
bateria provine de la A (A1) şi () se defectează după 1000 ore de utilizare (A) sau () bateria
provine de la B (A2) şi () se defectează după 1000 ore de utilizare (A) sau () bateria provine
de la C (A3) şi () se defectează după 1000 ore de utilizare (A), adică A înseamnă A şi A1 sau A
şi A2 sau A şi A3, deci:
A = (A1  A1) (A2  A)(A3  A),
de unde rezultă că A este un eveniment ce nu se poate realiza singur, ci odată cu (împreună cu)
unul dintre evenimentele: A1, A2, A3 ce formează un sistem complet de evenimente; într-adevăr:
A1, A2, A3 este sistem complet de evenimente, deoarece sunt verificate cele două condiţii din
definiţia sistemului complet de evenimente, şi anume:
simultan: AiAj =  i,j = 1,3 , cu i j; realizarea simultană a evenimentelor Ai şi Aj
pentru i,j = 1,3 cu ij ar însemna că bateria aleasă la întâmplare din „coş” provine şi de
la A şi de la B, respectiv şi de la A şi de la C, respectiv şi de la B şi de la C ceea ce este
imposibil);
2) A i 
i 1
(extragem o baterie aparţinând lui A (A1) sau () extragem o baterie ce aparţine lui B
3
(A2) sau () extragem o baterie aparţinând lui C (A3), adică A1A2A3 = A estei
i 1
Aşadar, P(A) se calculează aplicând formula probabilităţii totale şi anume:
3
P(A) =  P( A ) P
i 1
i Ai ( A) = 0,5  0,2 + 0,3  0,4 + 0,2 0,3 = 0,28 = 0,10 + 0,12 + 0,06 =
0,28, deoarece:
50 30 20
P(A1) = 2
 0,5; P ( A2 )  2  0,3; P ( A3 )  2  0,2 (conform definiţiei clasice a
10 10 10
probabilităţii), iar:
P A (A) = (probabilitatea evenimentului A, calculată în ipoteza că A1 s-a realizat) =

1
(probabilitatea ca bateria să se defecteze după 1000 ore de utilizare, ştiind că ea provine de la A)

= (probabilitatea ca o baterie produsă de A să se defecteze după 1000 ore de funcţionare) = 0,2
(conform ipotezei) şi analog P A (A) = 0,4, P A (A) = 0,3.
2 3
B = (bateria să fi fost realizată de A (A1), constatând că (condiţionat de) ea se defectează

după 1000 ore de funcţionare (A) (ştiind că A s-a realizat, deci condiţionat de A)) = (A1A).
Rezultă:
? = P(B) = P(A1A) = (probabilitatea cauzei A1 de producere a evenimentului A, ştiind că

P ( A1 ) PA1 ( A) 0,5  0,2
în urma efectuării experienţei, evenimentul A s-a realizat) = = 0,28
=
P ( A)
0,10 10
   0,357 , conform formulei lui Bayes.
0,28 28
Aplicaţia41: Un telefon mobil foloseşte baterii de la 3 furnizori A, B, C, în următoarele

proporţii: 50% de la A, 20% de la B şi 30% de la C. Probabilitatea ca o baterie produsă de A să
se defecteze înainte de 1000 ore de funcţionare este 0,2. Pentru B, aceeaşi probabilitate este 0,4,
iar pentru C este 0,3. Bateriile sunt toate amestecate într-un coş mare, din care apoi se extrage la
întâmplare o astfel de piesă pentru a fi testată pe telefonul mobil. Aceasta se defectează după 875
ore de utilizare. ? = (probabilitatea ca bateria să provină de la A).
56 Cap.6
Rezolvare:
Fie:
A1 = (evenimentul ca bateria să provină de la furnizorul A, (să fie realizată de către

furnizorul A)),
A2 = (evenimentul ca bateria să provină de la furnizorul B, (să fie realizată de către

furnizorul B)),
A3 = (evenimentul ca bateria să provină de la furnizorul C, (să fie realizată de către

furnizorul C)),
A = (bateria aleasă la întâmplare din coş se defectează după 875 ore de utilizare).
Ţinând seama de faptul că în „coş” se găsesc baterii de provenienţă A sau B sau C (adică
realizate de A, sau de B, sau de C), conform ipotezei, deducem că evenimentul A înseamnă că
bateria provine de la A (A1) şi () se defectează înainte de 1000 ore de utilizare (A) sau ()
bateria provine de la B (A2) şi () se defectează înainte de 1000 ore de utilizare (A) sau ()
bateria provine de la C (A3) şi () se defectează înainte de 1000 ore de utilizare (A), adică A
înseamnă A şi A1 sau A şi A2 sau A şi A3, deci:
A = (A1  A1) (A2  A)(A3  A),
de unde rezultă că A este un eveniment ce nu se poate realiza singur, ci odată cu (împreună cu)
unul dintre evenimentele: A1, A2, A3 ce formează un sistem complet de evenimente; într-adevăr:
A1, A2, A3 este sistem complet de evenimente, deoarece sunt verificate cele două condiţii din
definiţia sistemului complet de evenimente şi anume:
simultan: AiAj =  i,j = 1,3 , cu i j; realizarea simultană a evenimentelor Ai şi Aj
pentru i,j = 1,3 cu ij ar însemna că bateria aleasă la întâmplare din „coş” provine şi de
la A şi de la B, respectiv şi de la A şi de la C, respectiv şi de la B şi de la C ceea ce este
imposibil);
2) Ai 
i 1
(extragem o baterie aparţinând lui A (A1) sau () extragem o baterie ce aparţine lui B
3
(A2) sau () extragem o baterie aparţinând lui C (A3), adică A1A2A3 = Ai este
i 1
Aşadar, P(A) se calculează aplicând formula probabilităţii totale, şi anume:

3
P(A) =  P( A ) P
i 1
i Ai ( A) = 0,5  0,2 + 0,2  0,4 + 0,3 0,3 = 0,27 = 0,10 + 0,08 + 0,09 =
0,27, deoarece:
50 20 30
P(A1) = 2
 0,5; P ( A2 )  2  0,2; P ( A3 )  2  0,3 (conform definiţiei clasice a
10 10 10
probabilităţii), iar:
P A1 (A) = (probabilitatea evenimentului A, calculată în ipoteza că A1 s-a realizat) =

(probabilitatea ca bateria să se defecteze înainte de 1000 ore de utilizare, ştiind că ea provine de
la A) = =(probabilitatea ca o baterie produsă de A să se defecteze înainte de 1000 ore de
funcţionare) = 0,2 (conform ipotezei) şi analog P A2 (A) = 0,4, P A3 (A) = 0,3.
B = (bateria să fi fost realizată de A (A1), constatând că (condiţionat de) ea se defectează

după 875 ore de funcţionare (A) (ştiind că A s-a realizat, deci condiţionat de A)) = (A1A).
Rezultă:
? = P(B) = P(A1A) = (probabilitatea cauzei A1 de producere a evenimentului A, ştiind că

P ( A1 ) PA1 ( A) 0,5  0,2
în urma efectuării experienţei, evenimentul A s-a realizat) = = 0,27
=
P ( A)
0,10 10
   0,37 , conform formulei lui Bayes.
0,27 27
Aplicaţia42: O urnă U conţine literele: B, B, A, A, A, T. Din U se extrag la întâmplare cu

revenire 3 litere Care este probabilitatea obţinerii cuvântului „BAT”?
Rezolvare: ? = P(A), unde A = (obţinerea cuvântului „BAT”); ne explicăm ce înseamnă

evenimentul A, a cărui probabilitate se caută, ţinând seama de semnificaţia acestuia şi făcând apel
not .
A1  (ev. – l ca la extragerea de rang 1 să se obţină litera „B”),
not .
A2  (ev. – l ca la extragerea de rang 2 să se obţină litera „A”),
not .
A3  (ev. – l ca la extragerea de rang 3 să se obţină litera „T”),
A = A1 ∩ A2 ∩ A3
P(A) = P(A1 ∩ A2 ∩ A3), unde evenimentele A1, 2, 3, sunt independente, deoarece

extragerile având loc cu revenire, ele nu alterează conţinutul urnei, ceea ce înseamnă că
extragerile 1, 2, 3 sunt independente, iar A1, A2, A3 ca evenimente legate de aceste experienţe
independente, sunt la rândul lor independente.
58 Cap.6
P(A) = P(A1 ∩ A2 ∩ A3 ∩ A4) = P(A1)P (A2)P(A3), adică:
2 3 1 1 1 1 1 1
P(A) = ... =   =   = = .
6 6 6 3 2 6 66 36
Mai sus, am aplicat de 3 ori definiţia clasică a probabilităţii.
Aplicaţia43: Într-un oraş 20% din locuitori mănâncă îngheţată de vanilie, 50% mănâncă
îngheţată de ciocolată, iar 10% mănâncă ambele tipuri de îngheţate (vanilie şi ciocolată).
a) ? = P(ca un locuitor al respectivului oraş să nu mănânce niciunul din cele 2 tipuri de

îngheţate)
Rezolvare:
not .
A  (ev. – l ca un locuitor al respectivului oraş să mănânce îngheţată de vanilie);
20
conform ipotezei P(A) = = 0,20.
100
not .
B  (ev. – l ca un locuitor al respectivului oraş să mănânce îngheţată de ciocolată);
50
conform ipotezei P(B) = = 0,50.
100
? = P( A ∩ B )
? = „i” sau ? = „d”
10
Conform ipotezei: P(A ∩ B) = = 0,10 = P(A)P(B) = 0,2 x 0,5 = 0,10, de unde rezultă
100
că A, B sunt „i” = „independente”, iar de aici deducem că A , B sunt „i” = „independente”.
P( A ∩ B ) = P( A )P( B ) = [1 – P(A)][1 – P(B)] = (1 – 0,2)(1 – 0,5) = 0,8 x 0,5 = 0,4.
Altfel, raţionând:
? = P( A ∩ B ) = P( A  B ) = 1 – P(A ∪ B) = 1 - ...
? = „c” sau ? = „inc”
10
P(A ∩ B) = = 0,10  0  A, B = „c” = „compatibile”, a.î.:
100
P(A ∪ B) = P(A) + P(B) – P(A ∩ B) = 0,2 + 0,5 – 0,1 = 0,7 – 0,1 = 0,6 şi deci:
? = P( A ∩ B ) = ... = 1 – 0,6 = 0,4.
↑ conform celor de mai sus
not .
b) Evenimentele A şi B sunt independente ? (A  (ev. – l ca un locuitor al respectivului
not .
oraş să mănânce îngheţată de vanilie), B  (ev. – l ca un locuitor al respectivului oraş să
mănânce îngheţată de ciocolată)).
Rezolvare:
Se compară P(A ∩ B) cu produsul probabilităţilor P(A) şi P(B).

Dacă: P(A ∩ B) = P(A)P(B), atunci A, B = (independente).
Dacă: P(A ∩ B)  P(A)P(B), atunci A, B  (independente).
La noi:
P(A ∩ B) = 0,10 = 0,1, iar: P(A)P(B) = 0,2 x 0,5 = 0,10 = 0,1, de unde deducem că: P(A ∩
B) = 0,1 = P(A)P(B) = 0,1, iar de aici rezultă că A, B = (independente).
Aplicaţia44: Fie A  B evenimente independente cu P( A  B )  0,6 şi P( B)  0,2 .

P ( A)
Calculaţi  .
[ 0 ,1]
Rezolvare:
A  B evenimente independente implică P(A ∩ B) = P(A)P(B) = P(A) x 0,2  0 x 0 =

= 0  A, B = „c.” ↑ ↑
 0  0
P
 ( A) apare în formula lui P ( A  B ) ; în acest sens, avem:
( 0 ,1)
0,6  P( A  B)  P
cf . A, B
ip . ev . te
com patib .
( cf .
ip . )
P ( A)  0,2  P ( A)  0,2 =
 (1  0,2) P( A)  0,2  0,8P( A)  0,2  0,6  0,8  P( A)  0,2  0,6  0,2  0,8 P ( A)  0,4 =
4
0,4 10 4 ( 4 1
 0,8P ( A)  P( A)      0,5 .
0,8 8 8 2
10
1 1
Aplicaţia45: Fie A  B evenimente independente cu P( A  B )  şi P ( B )  .
5 3
Calculaţi P
 ( A) .
[ 0 ,1]
60 Cap.6
Rezolvare:
P ( A)se calculează după formula: P ( A)  1  P ( A) , deci totul se reduce la determinarea

lui P ( A) ; P ( A) apare în formula lui P ( A  B ) ; în acest sens, avem:
1 1 1 1 3
 P ( A  B )  P ( A)  P ( B )  P ( A)    P ( A)   P ( A) 
5 ip
cf .
.
A, B
ev . te
cf .
ip .
3 5 3 5
"i "
, şi astfel:
3 2.
P ( A)  1  P ( A)  1 
5)
5 5
1 2
Aplicaţia46: Fie A  B evenimente independente cu P ( A  B )  şi P ( A)  .
9 3
Calculaţi P
 ( B) .
[ 0 ,1]
Rezolvare:
P (B )se calculează după formula: P( B )  1  P( B) , deci totul se reduce la determinarea

lui P (B ) ; P (B ) apare în formula lui P ( A  B ) ; în acest sens, avem:
1 2 1 2 1
 P ( A  B )  P ( A)  P ( B )   P( B)    P( B)  P( B)  
9 ip
cf .
.
A, B
ev . te
cf . 3
ip .
9 3 9
"i "
3 1 1 1
   ,
2 3 2 6
şi astfel:
1 5.
P( B )  1  P( B)  1 
6)
6 6
1 3
Aplicaţia47: Fie A  B două evenimente independente, cu P ( B )  şi P ( A  B )  .
2 8
P( A  B )
Calculaţi     .
[ 0 ,1]
Rezolvare:
3
P( A  B)   0  A, B = „c.”; are loc următorul şir de egalităţi:
8
4)
1 3
P( A  B)  P ( A)  P ( B )  P ( A  B )  P ( A)    P ( A) 
A, B
ev . te
cf .
ip .
2 8
co mpatibile
( cf .
ip .)
, deci totul se reduce la determinarea lui P ( A) ; P ( A) apare în formula lui P( A  B) , astfel că

avem cele de mai jos, şi anume:
3 1 3 1 3 3
 P ( A  B )  P ( A) P ( B )  P ( A)    P ( A)   P ( A)  2 
8 ip
cf .
.
A, B
ev . te
cf .
ip.
2 8 2 8 4
"i ."
,
şi deci:
2)
1 3 1 6 
P( A  B)  ...
  P ( A)    
cf . 8 cf .
celor
4 8 8
celor dem. te
de mai
ma i devreme
su s

Formule Probabilistice-Eorie Si Aplicatii Rezolvate

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Formule Probabilistice-Eorie Si Aplicatii Rezolvate

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAPITOLUL 7

Definiţia clasică a probabilităţii, formule probabilistice în care

6.1. Definiţia clasică a probabilităţii

Prin experienţă se înţelege realizarea unui complex de condiţii, ce conduc la obţinerea

1) operaţia sau (identificată în teoria mulţimilor cu operaţia de  e şi notată cu semnul

2) operaţia şi (identificată în teoria mulţimilor cu operaţia de   ie şi notată cu semnul  

3) diferenţa între două evenimente (identificată în teoria mulţimilor cu diferenţa între

1) În mulţimea E a tuturor evenimentelor asociate unei experienţe, distingem două

a) evenimentul sigur, notat cu  , fiind prin definiţie evenimentul care se realizează în

b) evenimentul imposibil, notat cu  (mulţimea vidă), fiind prin definiţie evenimentul

2) A  B  A  B , de unde deducem că operaţia derivată din   ie este diferenţa între

Definiţia clasică a probabilităţii afirmă că:

6.2. Formule de calcul practic pentru probabilităţi

Lista formulelor probabilistice (formulelor de calcul practic pentru probabilităţi), în

(I) ? = P(A ∪ B) [probabilitatea primei operaţii cu evenimente]

celor două evenimente compatibile, ce se reunesc, minus probabilitatea  ei lor) ( A  B se

(II) ? = P(A ∩ B) [probabilitatea celei de-a doua operaţii cu evenimente]

? „i.” sau ? „d.”

6.3. Formula probabilităţii totale

Formula probabilităţii totale (f.p.t.) afirmă următoarele:

Fie  A1 , A2 ,..., An  un sistem complet de evenimente şi X un eveniment oarecare, ce nu

P ( X )  (probabilitatea evenumentului X, ce se produce condiţionat (depinde) de unul

realizează An, adică matematic A

Formula probabilităţii totale se dă în strânsă legătură cu următoarea formulă, şi anume:

6.4. Formula lui Bayes

Formula lui Bayes afirmă următoarele:

Fie  A1 , A2 ,..., An  un sistem complet de evenimente, reprezentând cauzele producerii

Înaintea efectuării experienţei se cunosc:

După efectuarea experienţei are loc evenimentul X şi se caută probabilitatea fiecărei

Aceste probabilităţi se determină după formula lui Bayes,care afirmă că:

6.5. Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor

a) Se consideră evenimentele: E = „un student ales la întâmplare cunoaşte limba engleză”

Din ipoteză, rezultă:

P( E ∩ F ) = 0,2  P( E ) x P( F ) = 0,6 x 0,3 = 0,18,

deducem că evenimentele E şi F sunt dependente, iar de aici obţinem că evenimentele E şi F

Observaţie: Se ştie că:

1) dacă P( A ∩ B ) = P( A ) x P( B ), atunci evenimentele A şi B sunt independente;

3) dacă A , B sunt independente, respectiv dependente, atunci evenimentele cuplurilor

? = „c” sau ? = „inc”

? = „i” sau ? = „d”

„i” = „independente”; „d” = „dependente”

Deoarece evenimentele E şi F sunt dependente (conform punctului a)), rezultă că şi

? = „i” sau ? = „d”

Deoarece evenimentele E şi F sunt dependente (conform punctului a)), rezultă că şi

a) Se consideră evenimentele: T = „un student ales la întâmplare foloseşte TWITTER” şi

Din ipoteză, rezultă:

P(T ∩ F) = 0,1  P(T) x P(F) = 0,4 x 0,3 = 0,12,

deducem că evenimentele T şi F sunt dependente, adică nu sunt independente.

Observaţie: Se ştie că:

1) dacă P( A ∩ B ) = P( A ) x P( B ), atunci evenimentele A şi B sunt independente;

P(A) = P( B ) = 1 – P(B), ? = P(B) = P(T ∪ F) = ...

? = „c” sau ? = „inc”

Deoarece P(T ∩ F) = 0,1  0, deducem că evenimentele T şi F sunt „c”.

Observaţie: Se ştie că:

1) dacă P( A ∩ B ) = 0, atunci evenimentele A şi B sunt incompatibile;

P(A) = ... = 1 – P(B) = 1 – 0,6 = 0,4.

Alte moduri de a raţiona pentru a calcula pe P(A):

P(A) = P( T  F ) = P( T - F) = P( T ) – P( T  F) = [1 – P(T)] - P(F  T ) = [1 –

P(A) = P( T  F ) = P( F  T ) = P( F - T) = P( F ) – P( F  T) = [1 – P(F)] – P(T

Se consideră evenimentele: V = „o persoană aleasă la întâmplare din acest oraş mănâncă

Din ipoteză, rezultă:

P(V ∩ C) = 0,1 = P(V) x P(C) = 0,2 x 0,5 = 0,10 = 0,1,

deducem că evenimentele V şi C sunt independente.