Unitatea de învăţare I.

Albebră

În acest capitol sunt prezentate într-o sinteză accesibilă specialiştilor în economie câteva elemente de bază
din Algebra matriceală şi liniară. O secţiune importantă a acestui capitol reprezintă procedeul Gauss-Jordan.

I.1. ELEMENTE DE ALGEBRĂ MATRICEALĂ

I.1.1. Rangul unei matrice. Transformări elementare. Procedeul Gauss-Jordan

În acest paragraf prezentăm câteva elemente de algebră matricială, care au legătură cu sistemele algebrice
de ecuaţii liniare.
Fie K o mulţime oarecare, M = 1,2,  , m mulţimea primelor m numere naturale şi N = 1,2,  , n mulţimea
primelor n numere naturale.
Definiţie I.1.1.1: Se numeşte matrice o aplicaţie A : M  N  K , A(i, j )  aij  K , i  M , j  N care se
reprezintă printr-un tablou dreptunghiular cu m linii şi n coloane ce cuprinde valorile funcţiei A.
 a11 a12  a1n 
a a22  a2 n 
Scriem: A  
 
21

  
sau A = aij   i 1, m
j 1, n
.
 
am1 am 2  amn 
Definiţie I.1.1.2: Perechea ordonată de numere naturale (m, n) se numeşte tipul matricii A.
Definiţie I.1.1.3: Dacă m = n vom spune că A este o matrice pătrată de ordinul n.
Definiţie I.1.1.4: Dacă din matricea A, de tipul (m, n), eliminăn m – r linii şi n – r coloane, tabloul rămas
reprezintă o submatrice de tip (r, r), al cărei determinant se numeşte minor de ordin p al matricei A.
Definiţie I.1.1.5: Se numeşte rangul unei matricei A, de tipul (m, n), nenule, un număr natural r cu proprietăţile:
– în matrice există cel puţin un minor de ordin r este nenul;
– toţi minorii de ordin r + 1 sunt nuli.
Rangul unei matricei A se notează cu rang ( A ) = r.
Definiţie I.1.1.6: Se numeşte transformare elementară asupra unei matrice, orice transformare realizată prin una
din următoarele trei operaţii:
(T1): înmulţirea unei linii (coloane) cu un număr nenul;
(T2): schimbarea a două linii (coloane) între ele;
(T3): adunarea la o linie (coloană) a altei linii (coloane), înmulţită cu un număr nenul.
Definiţie I.1.1.7: Matricele A şi B se numesc echivalente, şi notăm A  B, dacă se obţine una din cealaltă printr-
un număr finit de transformări elementare.
Definiţie I.1.1.8: Se numeşte partiţionare a matricelor un procedeu de împărţire a acestora prin linii orizontale şi
verticale, în submatrice.
Definiţie I.1.1.9: O matrice A, nenulă, de tipul (m, n), are forma canonică diagonală dacă conţine o submulţime
pătrată de ordinul r, r  min (m, n) şi, eventual un număr de linii le căror elemente sunt nule. Conform definiţiei,
putem scrie:

3
 r

1 0 0  0 a1r 1  a1n 
 
0 1 0  0 a 2 r 1  a 2 n 
      
 
0 0 0  1 a rr 1  a rn 
Acd   r
      
0 0 0  0 0  0 
 
      
(I.1.1.1)
 
0 0 0  0 0  0 
Teorema I.1.2.1: Orice matrice nenulă este echivalentă cu o matrice sub formă canonică diagonală.

"Procedeul Gauss-Jordan" constă în parcurgerea următoarelor etape:

1) Se construieşte matricea A : M  N  K , A(i, j )  aij  K , i  M , j  N .
2) Se alege un pivot nenul din matricea A. Presupunem că alegem pivot pe app  0.
3) Obţinem o nouă matrice A echivalentă cu A astfel :
a pj
- elementele de pe linia pivotului se împart la pivot : a pj  , j  1, n
a pp
– coloana care conţine elementul pivot se transformă în coloană unitară cu elementul 1 în poziţia corespunzătoare
pivotului
– celelalte elemente ale matricei echivalente A se calculează după "regula dreptunghiului": de exemplu, pentru
aflarea elementului a ij , i  p, j  p ne imaginăm un dreptunghi cu vârfurile ca în schema următoare:
a pj
1 
a pp  a pj a pp
PGJ a pp aij  aip a pj
     şi aplicăm formula: a ij  .
a pp
aip  aij 0  a ij
4) Continuăm procedeul reluănd paşii 2 şi 3 până când matricea A este echivalentă cu o matrice sub formă
canonică diagonală.
Observaţie: Dacă pe linia pivotului există un element egal cu zero, atunci coloana lui se copiază. Dacă pe coloana
pivotului există un element egal cu zero, atunci linia lui se copiază.
Procedeul Gauss - Jordan se foloseşte, printe altele, pentru determinarea rangul unei matrice pătratice, rezolvarea
unui sistem de ecuaţii liniare şi calculul inversei unei matrice nesingulare.

Algoritmul de determinare a rangului unei matrice cu ajutorul procedeului Gauss – Jordan

 
Fie matricea A = aij i 1, m
j 1, n
nenulă, de tipul (m,n). Aplicăm transformări elementare asupra matricei A până când,

vom obţine o submulţime pătrată de ordinul r, r  min (m,n) şi, eventual un număr de linii le căror elemente sunt
nule. Aşadar:
r


4
 1 0 0  0 a1r 1  a1n 
 
0 1 0  0 a 2 r 1  a 2 n 
 a 11 a 12  a1 n        
a a 22  a 2 n   
0 0 0  1 a rr 1  a rn 
A   21    
PGJ

          r
   
 a m1 am 2  a mn  0 0 0  0 0  0 
      

 0 0 0  0 0  0 
Rangul matricei A este un număr natural r, unde r este egal cu numărul pivoţilor aleşi sau cu câte linii şi coloane
are matricea unitate obţinută în urma aplicării procedeului Gauss – Jordan.

Exerciţii rezolvate:
2 1 1 1
1 3 1 1
 8 2 1 
  1 1 4 1
1. Să se determine rangul matricelor: a) A =  1  1 1 ; b) B =  
 
 7 3 1 1 1 1 5
1 2 3 4
 
1 1 1 1
 Rezolvare:
a) Avem l = 3, c = 3  rang A  min (3,3) = 3
 8 2 1   9 3 0   3 1 0  0 1 0 
     
A =  1 1 1    1 1 1    2 0 1   0 0 1  rang A = 3;
 7 3 1   8 4 0   4 0 0  1 0 0
       
b) Avem l = 6, c = 4  rang B  min (6,4) = 4
 2 1 1 1   2 1 1 1   5 / 2 0 1 1   0 0 17 / 2 1  0 0 0 1
       0  0
 1 3 1 1   1 2 0 0   1/ 2 1 0 0   0 1 3 / 2  1 0 0
 1 1 4 1   1 0 3 0   1 0 3 0  1 0 3 0  1 0 0 0
B =         
 1 1 1 5   9 4 4 0   11 0 4 0   0 0 37 0  0 0 1 0
 1 2 3 4   7 2 1 0   8 0 1 0   0 0 25 0  0 0 0 0
         
 1 1 1 1   1 0 0 0   1 0 0 0   0 0 3 0  0 0 0 0
rang B = 4;

Exerciţii propuse:
1. Să se determine rangul matricelor:

5
  1 1 2 3 4 
2  0 4 10 1 
1  1 2  1 2   1 1 2 0   4 8 18 7 

a) C = 2 1 0 1 1  b) D =  1 2 1 1 3  c) E =  
   10 18 40 17
0 1 3 0  1 1 5  8  5  12  
 3  7 8  1 7 17 3 
9 13 

I.1.2. Sisteme algebrice de ecuaţii liniare

Definiţie I.1.2.1: Se numeşte sistem algebric de m ecuaţii liniare cu n necunoscute peste corpul K, un
ansamblu de m relaţii de forma:
a11 x1  a12 x2  ...  a1n xn  b1
a x  a x  ...  a x  b
 21 1 22 2 2n n 2
 (I.1.2.1)
............................................
am1 x1  am 2 x2  ...  amn xn  bm
unde: x j  K sunt necunoscutele sistemului, aij  K sunt coeficienţii sistemului, bi  K sunt termenii liberi
ai sistemului.
Definiţie I.1.2.2: Sistemul (I.1.2.1) se numeşte omogen dacă bi = 0, i  1, m şi neomogen dacă există măcar un
termen liber nenul.
Cu notaţiile:
 a11 a12  a1n   x1  b1  a11  a12  a1n 
a 
a22  a2 n   
x2   
b2   
a21   
a22 
a 
A  21
, X   , b  ,a   ,a   , ... , an   2 n 
         1    2     
           
am1 am 2  amn   xn  bm  am1  am 2  amn 
sistemul (I.1.2.1) se poate scrie sub următoarele forme echivalente:
- formă matricială : A x = b, - formă vectorială : x1 a1 + x2 a2 + ... + xn an = b.
Definiţie I.1.2.3: Matricea A se numeşte matricea sistemului, iar matricea
 a11 a12  a1n b1 
 
a a22  a2 n b2 
B  A b    21 este matricea extinsă (lărgită) a sistemului.
    
 
am1 am 2  amn bm 
Definiţie I.1.2.4: Se numeşte soluţie a sistemului (I.1.2.1) un ansamblu de numere x1   1 , x 2   2 ,  , x n   n
care transformă în identităţi toate relaţiile sistemului.
Definiţie I.1.2.5: Un sistem pătrat pentru care rang A = n se numeşte sistem Cramer.
Definiţie I.1.2.6: Un sistem de ecuaţii se numeşte compatibil dacă admite cel puţin o soluţie.
Definiţie I.1.2.7: Un sistem de ecuaţii se numeşte incompatibil dacă nu are nici o soluţie.
Definiţie I.1.2.8: Un sistem de ecuaţii compatibil se numeşte determinat dacă o singură soluţie.
Definiţie I.1.2.9: Un sistem de ecuaţii compatibil se numeşte nedeterminat dacă are mai mult decât o soluţie.
Teorema I.1.2.1 (Kronecker – Capelli): O condiţie necesară şi suficientă ca un sistem de ecuaţii algebrice să fie
compatibil este ca rang A = rang B, unde B = [A  b] .
Definiţie I.1.2.10: Două sisteme de ecuaţii liniare sunt echivalente dacă admit aceeaşi mulţime de soluţI.

6
    
Teorema I.1.2.2 : Dacă A b  A b , unde: A = aij   i 1, m
j 1, n
 
, b= bi i 1, m , A = a ij i 1, m
j 1, n
, b  bi 
i 1, m
, atunci

sistemul de ecuaţii liniare (I.1.2.1) este echivalent cu sistemul:

a11 x1  a12 x2  ...  a1n xn  b1 ,

a 21 x1  a 22 x2  ...  a 2 n xn  b 2 ,
 (I.1.2.2)
..............................................
a x  a x  ...  a x  b .
 m1 1 m2 2 mn n m

Definiţie I.1.2.11: Sistemul (I.1.2.1) se numeşte sistem explicit dacă:

a) rang A = m,
b) matricea A conţine m coloane ale matricei unitate.
Definiţie I.1.2.12: Într-un sistem explicit avem două tipuri de variabile: variabile principale, care corespund la
coloanele matricei unitate şi variabile secundare, care corespund la celelalte coloane ale matricei.

Algoritmul de rezolvare a unui sistem algebric de m ecuaţii liniare cu n necunoscute cu ajutorul

procedeului Gauss – Jordan
Fie sistemul algebric de m ecuaţii liniare cu n necunoscute peste corpul K :
a11 x1  a12 x2  ...  a1n xn  b1
a x  a x  ...  a x  b
 21 1 22 2
, unde: x j  K , aij  K , bi  K , i = 1, m , j = 1, n .
2n n 2

 ............................................
am1 x1  am 2 x2  ...  amn xn  bm
Dacă rang A = m şi asupra matricei extinse [A  b] aplicăm un şir de transformări elementare (procedeul Gauss-
Jordan), obţinem:
 a11 a12  a1n b1  1 0  0 a1m 1  a1n b1 
   
 
a
B   A b    21
a22  a2 n
 
b2  PGJ

   0 1  0 a 2 m 1  a 2 n
    
b2 

 
 A b .
   
 am1 am 2  amn bm  0 0  1 a mm 1  a mn b m 
În baza teoremei anterioare deducem că sistemul (I.3.1) este echivalent cu sistemul explicitat:
 x1  a1m 1 xm 1  ...  a1n xn  b1

 x2  a 2 m 1 xm 1  ...  a 2 n xn  b 2

..............................................
x  a
 m mm 1 xm 1  ...  a mn xn  b m

 x1  b1  a1m 1 m 1  ...  a1n n


 x2  b 2  a 2 m 1 m 1  ...  a 2 n  n

................................................

a cărui soluţie generală este:  xm  b m  a mm 1 m 1  ...  a mn n unde  m 1 , ... ,  n  .
x  
 m 1 m 1

..................

 xn   n

7
unde x1, x2, ... , xm sunt variabile principale şi xm+1, xm+2, ... , xn sunt variabile secundare.
Teorema I.1.2.3 : Dacă rang A = m  n şi sistemul de ecuaţii liniare admite cel puţin o formă explicită, atunci va
admite cel mult Cnm forme explicite (numărul maxim al variantelor în care putem realiza în matricea A coloane
ale matricei unitate Im).
Definiţie I.1.2.13: Se numeşte soluţie de bază a sistemului de ecuaţii liniare, orice soluţie particulară a acestuia
obţinută prin anularea tuturor variabilelor secundare din soluţia generală.
Definiţie I.1.2.14: Soluţia de bază este nedegenerată dacă exact n – m componente ale soluţiei sunt nule şi
degenerată în caz contrar.
Definiţie I.1.2.15: Dacă nici o componentă a soluţiei de bază nu este strict negativă spunem că soluţia de bază
este admisibilă.

Algoritmul de rezolvare a unui sistem Cramer cu ajutorul procedeului Gauss – Jordan

Fie sistemul algebric de n ecuaţii liniare cu n necunoscute peste corpul K :

a11 x1  a12 x2  ...  a1n xn  b1

a21 x1  a22 x2  ...  a2 n xn  b2

............................................
an1 x1  an 2 x2  ...  ann xn  bn
unde: x j  K , aij  K , bi  K , i , j = 1, n .
Dacă rang A = n şi asupra matricei extinse [A  b] aplicăm un şir de transformări elementare (procedeul Gauss-
Jordan), obţinem:
 a11 a12  a1n b1  1 0  0 b1 
   
 
a
B   A b    21
a22  a2 n
 
b2  PGJ

  0 1  0
  
b2 

 
 I b.
   
 an1 an 2  ann bn  0 0  1 b n 
 x1  b1

 x  b2
Aşadar, soluţie sistemului Cramer este:  2
..........
x  b
 n n

Exerciţii rezolvate:

1. Să se rezolve sistemele şi să se precizeze o soluţie de bază:

 x1  x2  x3  x4  1
 x1  x2  x3  2 x4  1 
a)  b) 2 x1  x2  x3  x4  2
2 x1  3x2  x3  x4  2  x  2 x  2 x  1
 1 2 4
 Rezolvare:
1  1  1 2  1 
a) A =   b=  
2 3  1 1   2

8
 1 1 1 2 1  1 1 1 2 1 1 4 0  1 1
B = [A  b] =      
 2 3 1 1 2   0 5 1 3 0  0 5 1  3 0
rang A = rang B = 2  Sistemul este compatibil.
 x1 , x3 sunt necunoscute principale, x2 , x4 sunt necunoscute secundare
 x1  1  4  
x  
 x1  4    1  2
Notăm x2 =  , x4   ,  ,      
5  x3  3  0  x3  5  3
 x4  
 x1  1
x  0
 2
Soluţia de bază este:    0,   0 ;
 x3  0
 x4  0
1 1 1 1  1

b) A = 2  1 1  1
 b =  2 
 
1  2 0  2 1
1 1 1 11  1 1 1 1 1  0 3 1 3 0
     
B = [A  b] =  2 1 1 1
2    1 2 0 2 1   1  2 0  2 1 
1 2
 0 1  1 2 0 2
2 1 0 0 0 0  2
 
rang A =2, rang B = 3  Sistemul este incompatibil.

2 x1  3x2  x3  5  8 
  
2. Să se afle soluţia generală a sistemele:  x1  2 x2  2 x3  9  6
3x  5 x  4 x  19   15 
 1 2 3  
 Rezolvare:
2 3 1 5 8

A= 1 2 2
  
b1 = 9
 
b2 = 6
     
3 5 4 19 15
2 3 1 5 8  0 1 3 13 4 
   
B = [A  b1  b2] =  1 2 2 9 6   1 2 2 9 6 
3 5 4 19 15 0 1 2 8 3
 
0 1 3 13 4  0 1 0 2 1  x1  3  x1  2
     
 1 0 4 17 2   1 0 0 3 2  1)  x2  2 2)  x2  1
  x  5 x  1
0 0 1 5 1  0 0 1 5 1   3  3

Exerciţii propuse:

9
 2. Să se rezolve sistemele şi să se precizeze o soluţie de bază:
 x1  2 x2  2 x3  x4  2 2 x1  x2  x3  x4  x5  6
  x1  2 x2  x3  3 x4  1 
a)  x1  x2  x3  x4  1 b)  c)  x1  2 x 2  7 x 3  3x 4  x5  10
2 x  4 x  x  2 x  5 2 x1  2 x2  x3  3 x4  1 
 1 2 3 4  x1  2 x2  x3  x4  x5  5.
3. Să se afle soluţia generală a sistemelor:
 x1  2 x2  3x3  2 x4  6
 x1  x2  8 2 x  x  2 x  3 x  8
  1 2 3 4
a)  x1  x3  5 b) 
 x  x  2 x  6 3
 1 x  2 x2  x3  2 x4  4
 1 2 3
2 x1  3x2  2 x3  x4  8

I.1.3. Procedeul Gauss-Jordan în calculul inversei unei matrice

Fie A = [aij] i , j 1, n o matrice pătrată de ordinul n.

Definiţie I.1.3.1: Inversa matricei A, notată A–1, (dacă există) se defineşte prin relaţia:
A· A–1 = A–1·A = In, (I.1.3.1)
unde In este matricea unitate de ordinul n.

Algoritmul de determinare a inversei unei matrice de ordin n cu ajutorul procedeului Gauss – Jordan

Fie A = [aij] i , j 1, n o matrice pătrată de ordinul n.

a11 a12  a1n
a21 a22  a2 n
Dacă det A = ≠0, atunci matricea A are inversă.
  
an1 an 2  ann
Etapele algoritmului pentru determinarea inversei unei matrice sunt următoarele:
1. Alcătuim matricea B = [A  In] obţinută prin alăturarea matricei unitate, de acelaşi ordin cu A, la matricea A;
2. Aplicăm transformări elementare asupra matricei B până când, în locul unde iniţial se afla matricea A vom
obţine matricea unitate;
3. Matricea inversă A–1 va fi citită din zona în care iniţial era plasată matricea In (numai în cazul când elementele
pivot au fost aii, i = 1, n , în această ordine).
 a11 a12  a1n 1 0  0 1 0  0 a '11 a '12  a '1n 
   
a21 a22  a2 n 0 1  0 PGJ 0 1  0 a '21 a '22  a '2 n 
B = [A  In] =    = [In  A-1]
             
   
 an1 an 2  ann 0 0  1 0 0  1 a 'n1 a 'n 2  a 'nn 
 a'11 a'12  a'1n 
a ' a'22  a'2 n 
 A = 
-1 21

    
 
a'n1 a'n 2  a'nn 

10
 Exerciţii rezolvate:

0 1 1 1  1 1 0 2
1 0 1 1  0 1 1 1
1. Să se determine inversele matricelor: a) A =  , b) B = 
1 1 0 1 2 3 4 1
   
1 1 1 1 0 0 1 2
 Rezolvare:
0 1 1 1 1 0 0 0  1 0 0 0 1 0 0 1
   
1 0 1 1 0 1 0 0  0 1 0 0 0 1 0 1
a) [A  I4] =   
1 1 0 1 0 0 1 0  0 0 1 0 0 0 1 1
   
1 1 1 1 0 0 0 1   1 1 1 1 0 0 0 1 
1 0 0 0 1 0 0 1  1 0 0 0 1 0 0 1
   
 0 1 0 0 0 1 0 1  0 1 0 0 0 1 0 1 
 
0 0 1 0 0 0 1 1   0 0 1 0 0 0 1 1 
   
 1 1 0 1 0 0 1 0   1 0 0 1 0 1 1 1
1 0 0 0 1 0 0 1   1 0 0 1 
   
0 1 0 0 0 1 0 1   A1   0 1 0 1 
0 0 1 0 0 0 1 1   0 0 1 1 
   
0 0 0 1 1 1 1  2  1 1 1 2 
 1 1 0 2 1 0 0 0 1  1 0  2  1 0 0 0
   
b) [B  I4] =  0 1 1 1 0 1 0 0  0  1 1 1

0 1 0 0

2 3 4 1 0 0 1 0  0 5 4 5 2 0 1 0
   
 0 0 1 2 0 0 0 1 0 0 1 2 0 0 0 1
1 0 1 3 1 1 0 0  1 0 0 17 / 9 7 / 9 4 / 9 1/ 9 0
   
0 1 1 1 0 1 0 0   0 1 0 1/ 9 2/9 4 / 9 1/ 9 0
 
0 0 9 10 2 5 1 0 0 0 1 10 / 9 2/9 5/9 1/ 9 0
   
 0 0 1 2 0 0 0 1   0 0 0 8/9 2 / 9 5 / 9 1/ 9 1 
1 0 0 0  5 / 4  13 / 8  1 / 8 17 / 8   5 / 4 13 / 8 1/ 8 17 / 8 
   1/ 4
0 1 0 0 1/ 4  3 / 8 1/ 8  1/ 8  3 / 8 1/ 8 1/ 8 
 B 
1
0 0 1 0 1/ 2 5/ 4 1 / 4  5 / 4  1/ 2 5/ 4 1/ 4 5 / 4 
   
0 0 0 1  1 / 4  5 / 8  1 / 8 9 / 8   1/ 4 5 / 8 1/ 8 9/8 

Exerciţii propuse:
1. Să se determine inversele matricelor:

11
  2 1 1 1 
1  1 2   1 1 1 2 1 
 2 1 
a) C = 2 1
 3  b) D = 

c) E = 2 3  1



 0 1 1  1
1  2  1   1 1 1 
 1 0  1 1 

I.2. ELEMENTE DE ALGEBRĂ LINIARĂ

I.2.1. Spaţii liniare. Definiţie, exemple, proprietăţi

Fie dată o mulţime nevidă M.

Definiţie I.2.1.1: Se numeşte lege de compoziţie internă pe M, o aplicaţie  definită pe produsul cartezian M x M
cu valori în M,  : M x M  M, (x, y)  (x, y)  M .
Definiţie I.2.1.2: Elementul unic determinat (x,y)  M se numeşte compusul lui x cu y prin legea de compoziţie
. Pentru legile de compoziţie se utilizează diferite notaţii, dintre care, cele mai des utilizate sunt: notaţia aditivă,
(x,y) = x + y (suma lui x cu y), notaţia multiplicativă, (x,y) = x y (produsul lui x cu y).
Definiţie I.2.1.3: O mulţime nevidă A, luată împreună cu două legi de compoziţie interne:
"+": A x A  A, (x,y)  x + y, "": A x A  A, (x,y)  x y, se numeşte inel dacă sunt îndeplinite următoarele
axiome:
G) (A, +) este grup abelian
G1. (x + y) + z = x + (y + z), () x, y ,z  A (asociativitate)
G2. () 0  astfel încît 0 + x = x + 0, () x A (element neutru)
G3. () x A, () (– x) A, x + (–x) = (–x) + x = 0 (element opus)
G4. x + y = y + x, () x, y A (comutativitate)
M) (A,) este monoid
M1. (x  y)  z = x  (y  z), () x, y, z A(asociativitate)
M2. ( )1A, 1 x = x1 = x, () x A (element unitate)
D) Înmulţirea este distributivă faţă de adunare:
D1. x  (y + z) = x  y + x  z, () x, y, z A
D2. (x + y)  z = x  z + y  z, () x, y, z A
Definiţie I.2.1.4: Un inel se numeşte trivial dacă este format dintr-un singur element care este şi element nul şi
element unitate.
Definiţie I.2.1.5: Dacă în A operaţia “  ” este comutativă, atunci inelul se numeşte comutativ.
Definiţie I.2.1.6: O mulţime K se numeşte corp (corp comutativ sau câmp), dacă:
C1. K este inel netrivial (inel netrivial comutativ)
C2. () x A, x  0k, () x–1K astfel încît x  x–1 = x–1  x = 1K
Definiţie I.2.1.7: Fie  şi M două mulţimi nevide. Se numeşte lege de compoziţie externă pe M cu operatori în ,
o aplicaţie  x M  M, (x)   (,x)M.
Definiţie I.2.1.8: Mulţimea  se numeşte domeniul operatorilor legii de compoziţie externă .
Pentru  = M, obţinem legea de compoziţie internă.
Fie V o mulţime nevidă oarecare şi K corpul numerelor reale sau complexe. Elementele mulţimii K vor fi numite
scalari. Definim două legi de compoziţie:
"adunarea" (operaţie internă): "+": V x V  V, (x,y)  x + y  V şi
"înmulţirea cu scalari" (operaţie externă): "" : K x V  V, (,x)   · x  V.
Definiţie I.2.1.9: Mulţimea V formează spaţiul liniar sau vectorial peste corpul K, dacă:
G. (V,+) este grup abelian în care elementul neutru este vectorul V
G1. (x + y) + z = x + (y + z), () x, y, z  V ;

12
 G2. () VV, x + V = V + x = x, () xV;
G3. () xV, () (–x)V astfel încît x + (–x) = (–x) + x = V ;
G4. x + y = y + x, () x, yV ;
S1. (    ·x =  · x +  · x, ()K, () xV;
S2.  · (x + y) =  · x +  · y, ()K, () x, yV ;
S3.  · · x) = ( ·  · x,()K, () xV;
S4. 1 x = x, 1K, () xV.
Definiţie I.2.1.10: Elementele spaţiului V se numesc vectori.
Definiţie I.2.1.11: Spaţiul liniar V este real sau complex după cum corpul K este real sau complex.

I.2.2. Dependenţă şi independenţă liniară. Baza şi dimensiunea unui spaţiu liniar

Definiţie I.2.2.1: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K şi v1, v2, ... , vn  V. Un vector v V este combianţie
liniară finită a vectorilor v1, v2, ... , vn, dacă există scalarii 1, 2, ... , n K, astfel încât:
v = 1 v1 + 2 v2 +  + n vn. (I.2.2.1)
Definiţie I.2.2.2: Vectorii v1, v2, ... , vn  V se numesc liniar dependenţi sau formează un sistem liniar dependent,
dacă există scalarii 1, 2, ... , n K, nu toţi nuli, astfel încât:
1 v1 + 2 v2 +  + n vn = V. (I.2.2.2)
Definiţie I.2.2.3: Vectorii v1, v2, ... , vn  V se numesc liniar independenţi sau formează un sistem liniar
independent, dacă relaţia (I.2.2.2) este îndeplinită dacă şi numai dacă 1 = 2 =  = n = 0.
Teorema I.2.2.1: Vectorii v1, v2, ... , vn  V sunt liniar dependenţi dacă şi numai dacă cel puţin unul dintre ei se
scrie ca o combinaţie liniară a celorlalţi vectori.
Teorema I.2.2.2: Orice submulţime nevidă a unui sistem de vectori liniar independent constitue un sistem liniar
independent.
Teorema I.2.2.3: Orice suprasistem al unui sistem de vectori liniar dependent constitue un sistem liniar
dependent.
Teorema I.2.2.4: Orice sistem de vectori liniar care conţine vectorul nul este un sistem liniar dependent.
Teorema I.2.2.5: Un sistem de vectori din spaţiul liniar ( n , ) este liniar independent dacă şi numai dacă
rangul matricei având pe coloane vectorii sistemului într-o bază oarecare a spaţiului liniar este egal cu numărul
de vectori.
Definiţie I.2.2.4: O mulţime de vectori G  V este sistem de generatori pentru spaţiul liniar V dacă orice vector
vV se scrie ca o combinaţie liniară finită de vectori din G, adică: (  ) vV, () 1, 2, ... , n K astfel încât:
v = 1 v1 + 2 v2 +  + n vn, unde v1, v2, ... , vn  G .
Teorema I.2.2.6: Orice mulţime de vectori G ai lui V care conţine un sistem de generatori ai lui V formează un
sistem de generatori ai lui V.
Definiţie I.2.2.5: O mulţime de vectori B V formează bază a spaţiului liniar V, dacă:
a) vectorii din B sunt liniar independenţi;
b) B este un sistem de generatori pentru V.
Definiţie I.2.2.6: O bază în care se ţine seama de ordinea vectorilor se numeşte reper.
Teorema I.2.2.7: Orice două baze ale unui spaţiu vectorial au acelaşi număr de vectori.
Teorema I.2.2.8 :(teorema bazei) : Fie V un spaţiu liniar de dimensiune finită peste corpul K, v V şi fie B  V o
bază a spaţiului liniar V. Orice vector vV se exprimă în mod unic ca o combinaţie liniară a vectorilor din B.
Teorema I.2.2.9: Fie V un spaţiu liniar nenul peste corpul K, un sistem liniar independent X  V şi un sistem de
generatori G  V, astfel încât X  G. Atunci există o bază B a lui V, astfel încât X  B  G.
Consecinţă I.2.2.1(de existenţă a bazei) : Fie V un spaţiu liniar nenul peste corpul K. Atunci pentru orice sistem de
generatori G  V se poate extrage o bază.
Consecinţă I.2.2.2: Orice spaţiu liniar nenul de tip finit are o bază.

13
Consecinţă I.2.2.3 (lema de completare): Fie V un spaţiu liniar nenul de tip finit peste corpul K. Atunci pentru
orice sistem de vectori liniar independent X  V poate fi completat până la o bază.
Teorema I.2.2.10 (a înlocuirii sau a lui Steinitz) : Fie B = e1, e2, ... , en o bază a spaţiului liniar V şi F = f1, f2,
... , fp o mulţime de vectori liniar independenţi din V. Avem:
a) p  n
b) E1 = f1, f2, ... , fp, ep+1, ... , en este, de asemenea, bază în V.
Consecinţă I.2.2.4: Un sistem de vectori liniar independenţi F poate fi completat până la o bază E1 în V.
Consecinţă I.2.2.5 : Baza este constituită dintr-un sistem de vectori liniar independenţi, maximal faţă de relaţia de
incluziune.
Consecinţă I.2.2.6: Baza unui spaţiu liniar nu este unică; toate bazele sunt formate din acelaşi număr de vectori
(în acelaşi spaţiu).
Consecinţă I.2.2.7: Într-un spaţiu vectorial nenul de tip finit numărul de vectoriai unui sistem liniar independent
este mai mic sau egal decât numărul de vectori ai oricărui sistem de generatori.
Definiţie I.2.2.7: Spaţiul X  V este o familie liniar independentă maximală, dacă din faptul că X  X’ şi X ≠
X’  X nu este liniar independentă.
Definiţie I.2.2.8: Spaţiul X  V este un sistem minimal de generatori pentru V, dacă din faptul că X  X’ şi X ≠
X’  X nu este un sistem de generatori pentru V.
Teorema I.2.2.11 : O mulţime de vectori B V este o bază a spaţiului liniar V, dacă şi numai dacă B este liniar
independent maximal.
Teorema I.2.2.12 : O mulţime de vectori B V este o bază a spaţiului liniar V, dacă şi numai dacă B este un
sistem minimal de generatori pentru V.
Definiţie I.2.2.9: Spaţiul V se numeşte finit dimensional dacă posedă o bază finită; în caz contrar V se numeşte
infinit dimensional.
Teorema I.2.2.13 (cardinalul bazei) : Fie V un spaţiu liniar nenul de tip finit peste corpul K. Toate bazele lui V
sunt finite şi au acelaşi număr de elemente.
Definiţie I.2.2.10: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K. Dacă V are o bază formată din n elemente, atunci
numărul n se numeşte dimensiunea spaţiului V şi se notează dim (V,K) sau simplu dim (V).
Teorema I.2.2.14: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K. Dacă F, G sunt două baze finite ale spaţiului liniar V
atunci ele au acelaşi număr de vectori.
Teorema I.2.2.15: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K, dim (V)= n. Un sistem de vectori v1, v2, ... , vn  V
formează o bază a spaţiului liniar V dacă şi numai dacă este liniar independent.
Teorema I.2.2.16: Fie V un spaţiu liniar de dimensiune finită peste corpul K şi V1, V2  V subspaţii vectoriale ale
lui V. Atunci :
dim (V1 + V2)= dim (V1)+ dim (V2) - dim (V1 ∩ V2).
Consecinţă I.2.2.7 : Fie V un spaţiu liniar peste corpul K, dim (V)= n, n  * . Atunci :
 Orice vector din V are n coordonate în orice bază;
 Orice sistem de vectori liniar independent are cel mult n vectori.
Considerăm n vectori în spaţiul aritmetic real m şi ne propunem să găsim o metodă practică pentru a
studia dependenţa sau independenţa lor.
 a11   a12   a1n 
a  a  a 
Fie v1   21 
,v   22 
, ... , vn   2 n  , vectori în m
.
  2    
     
 am1   am 2   amn 
Să analizăm o relaţie de forma (combinaţie liniară nulă):
1 v1 + 2 v2 +  + n vn = V (I.2.2.5)
care se scrie echivalent

14
 1 a11   2 a12     n a1n  0

1 a21   2 a22     n a2 n  0
 (I.2.2.6)

1 am1   2 am 2     n amn  0
Matricea sistemului (I.2.2.6) este matricea A având drept coloane coordonatele vectorilor v1, v2, ... , vn, adică
 a11 a12  a1n 
a a22  a2 n 
A   21 .
    
 
an1 an 2  ann 
Dacă n  m, adică numărul vectorilor depăşeşte dimensiunea spaţiului, în mod necesar, vectorii v1, v2, ... , vn sunt
liniar dependenţi.
Presupunem n  m .
Dacă rang A = n (numărul vectorilor) sau det A  0, atunci sistemul (I.2.2.6) este compatibil determinat, admite
numai soluţia banală, 1 = 2 =  = n = 0, deci v1, v2, ..., vn sunt liniar independenţi.
Dacă rang A  n sau det A = 0, atunci sistemul (I.2.2.6) este compatibil nedeterminat, admite şi soluţii nebanale,
 i  0 astfel încât să aibă loc relaţia, deci v1, v2, ... , vn sunt vectori liniar dependenţi.

Exerciţii rezolvate
1. Se dau vectorii: v1 = (1, 3, 2), v2 = (1, -2, 3), v3 = (-1, 2, -2) şi v = (x1, x2, x3)
a) Să se calculeze: v1 - 3v2 - v3; 3v1 + v2 - 4v3;
b) Să se determine x1, x2, x3 astfel încât v = 2v1- v2 + v3;
c) Să se determine  ,  ,  astfel încât  v1 +  v2 +  v3 = (0, 5, 2).
 Rezolvare:
a) v1 - 3v2 - v3 = (1, 3, 2) - 3 (1, -2, 3) - (-1, 2, -2) = (-1, 7, -5)
3v1 + v2 - 4v3 = 3 (1, 3, 2) + (1, -2, 3) - 4 (-1, 2, -2) = (8, 1, 17)
b) (x1, x2, x3) = 2 (1, 3, 2) - (1, -2, 3) + (-1, 2, -2) = (0, 10, -1)
c) Fie  ,  ,   ,  v1 +  v2 +  v3 = (0, 5, 2)   (1, 3, 2) +  (1, -2, 3) +  (-1, 2, -2) = (0, 5, 2)
      0   1
 
      , 3  2   2 , 2  3  2  = (0, 5, 2)  3  2   2  5    2
2  3  2  2   3
 
2. Se dau vectorii: v1 = (1, -4, 2), v2 = (2, 1, -1), v3 = (-2, 2, 3) şi v = (a, 2, 3 ). Să se determine a  ,
astfel încât v să fie o combinaţie liniară a vectorilor v1, v2, v3.
 Rezolvare :
Fie  ,  ,   ,  v1 +  v2 +  v3 = v   (1, -4, 2) +  (2, 1, 1) +  (-2, 2, 3) = (a, 2, 3) 
  2  2 ,  4    2 , 2    3  = (a, 2, 3) 
  2   2  a  1 2 2  1 2 2
  
4    2  2  A =  4 1 2   det A = 4 1 2 = 33  0  sistemul este compatibil
2    3  3  2 1 3  2 1 3

nedeterminat, admite soluţie pentru   a  , deci vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.  v se poate
scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor v1, v2, v3 pentru   a .
3. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori în funcţie de parametrii care intervin.

15
a) v1 = (-1, 2, a), v2 = (a, 0, 0), v3 = (0, 1, 1); b) v1 = (a, a, a), v2 = (b, 2b-1, b), v3 = (2, 3, b+3).
 Rezolvare:
a) Fie  ,  ,   ,  v1 +  v2 +  v3 = 0   (-1, 2, a) +  ( a, 0, 0) +  (0, 1, 1) = (0, 0, 0) 
  a   0  1 a 0 
  2 0 1 
(-  +a  , 2  +  , a  +  ) = (0, 0, 0)  (*) 2     0  A =
 
a     0  a 0 1 

1 a 0
det A = 2 0 1 = a 2 –2 a . Din a 2 –2 a = 0  a 1 = 2; a 2 = 0; dar a  *
 a=2
a 0 1
Dacă det A = 0, a = 2, atunci sistemul (*) este compatibil determinat, admite şi soluţii nebanale, deci vectorii v1,
v2 şi v3 sunt liniar dependenţi.
Dacă det A  0, a  *  {2} , atunci sistemul (*) este compatibil nedeterminat, admite soluţia
banală,       0 , deci vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
b) Fie  ,  ,   ,  v1 +  v2 +  v3 = 0   (a, a, a) +  (b, 2b-1, b) +  (2, 3, b+3) = (0, 0, 0) 
(a  , a  , a  ) + (b  , (2b-1)  , b  ) + (2  , 3  , (b+3)  ) = (0, 0, 0) 
( a  +b  +2  , a  +(2b-1)  +3  , a  +b  +(b+3)  ) = (0, 0 ,0) 
a  b  2  0 a b 2  a b 2
 a 2b  1 
(*) a  (2b  1)   3  0  A =
 3   det A = a 2b  1 3 = ab  1b  1
a  b  (b  3)  0 a b b  3 a b b3

Din ab  1b  1 = 0  a  0; b1  1; b2  1
Dacă det A = 0, a  0; b   1, 1 , atunci sistemul (*) este compatibil determinat, admite şi soluţii nebanale, deci
vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar dependenţi.
Dacă det A  0, a  0; b  \ 1, 1 , atunci sistemul (*) este compatibil nedeterminat, admite soluţia banală,
      0 , deci vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
4. Fie vectorii: v1 = (1, 1, 1), v2 = (1, 1, 2), v3 = (1, 2, 3), v4 = (5, -1, 3) şi v5 = (2, 3,-1).
a) Vectorii v1, v2, v3 sunt liniar independenţi?
b) Exprimaţi vectorii v4 şi v5 ca nişte combinaţii liniare de v1, v2, v3.
 Rezolvare:
a) Metoda I:
Fie  ,  ,   ,  v1 +  v2 +  v3 = 0   (1, 1, 1) +  (1, 1, 2) +  (1, 2, 3) = (0, 0, 0) 
 (  +  +  ,  +  + 2  ,  + 2  + 3  ) = (0, 0, 0) 
      0   0
 
    2  0    0  vectorii v1, v2, v3 sunt liniar independenţi.
  2   3  0   0
 
Metoda II:
1 1 1  1 1 1
 
A = 1 1 2  det A = 1 1 2 = -1  0  vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
 
1 2 3 1 2 3

16
 1 1 1 5 2  1 1 1 5 2  1 0 1 7 5
     
b)  1 1 2 1 3   0 0 1 6 1   0 0 1 6 1 
1 2 3 3 1    2 3
 0 1 2 2 3  0 1 2 
1 0 0 1 6
 
0 0 1 6 1   v4 = v1 +10v2 - 6v3 , v5 = 6v1 - 5v2 + v3
0 1 0 10  5
5. Să se determine a  pentru ca vectorii: v1 = (1, a, 0), v2 = (a, 1, 1) şi v3 = (1, 0, a) să formeaze o
3
bază în .
 Rezolvare:
a) Fie  ,  ,   ,  v1 +  v2 +  v3 = 0   (1, a, 0) +  ( a, 1, 1) +  (1, 0, a) = (0, 0, 0) 
(  + a  , a  +  ,  + a  ) = (0, 0, 0) 
  a  0 1 a 1  1 a 1
 a 1 0   det A =
(*) a    0  A =
  
a 1 0  a a  2 a  2 
   a  0  0 1 a  0 1 a

  
Din  a a  2 a  2 = 0  a1  0, a2  2 , a3   2 ;
Dacă det A  0, a   
\  2, 0, 2 , atunci sistemul (*) este compatibil nedeterminat, admite soluţia
banală,       0 , deci vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
Pentru ca vectorii v1, v2, v3 să formeze un sistem de generatori ai spaţiului, trebuie ca orice vector v = (x, y, z) să
poată fi reprezentat ca o combinaţie liniară a vectorilor v1, v2, v3:  v1+  v2 +  v3 = v 
  a  x

(**) a    y  Sistemul (**) este compatibil determinat pentru a   
\  2, 0, 2 .
   a  z

Deci vectorii v1, v2 şi v3 formează o bază.
6. Se dau în 3 vectorii : v1 = (1,0,-1), v2 = (2,1,a), v3 = (0,2,1) şi v4 = (1,1,1).
a) Să se afle valorile parametrul real a pentru ca sistemul de vectori {v1, v2, v3} să fie liniar dependent şi în acest
caz, să se determine relaţia dintre vectorii consideraţi.
b) Pentru a = 0 să se arate că vectorii v1, v2, v3 formeză o bază şi apoi să se afle relaţia de dependenţă liniară a
vectorului v4 în această bază.
 Rezolvare:
a) Fie  ,  ,   ,  v1 +  v2 +  v3 = 0   (1,0,-1) +  ( 2,1,a) +  (0,2,1) = (0,0,0) 
  2   0  1 2 0
  0 1 2 
(  +2  ,  +2  ,-  +a  +  ) = (0,0,0) (*)   2  0 A=
 
    a    0  1 a 1 

1 2 0
det A = 0 1 2 = -2 a - 3 Din -2 a - 3 = 0  a = - 3/2
1 a 1
Dacă det A = 0, a   3 / 2 atunci sistemul (*) este compatibil nedeterminat, admite şi soluţii nebanale, deci
vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar dependenţi.

17
Dacă det A  0, a  \ 3 / 2 atunci sistemul (*) este compatibil determinat, admite soluţia banală, deci
vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
b) Fie a = 0  \ 3 / 2  v1 = (1,0,-1), v2 = (2,1,0), v3 = (0,2,1), vectorii v1, v2 şi v3 sunt liniar independenţi.
Pentru ca vectorii v1, v2, v3 să formeze un sistem de generatori ai spaţiului, trebuie ca orice vector v = (x,y,z) să
poată fi reprezentat ca o combinaţie liniară a vectorilor v1, v2, v3:  v1 +  v2 +  v3 = v   (1,0,-1) +  ( 2,1,0) +
  2   x

 (0,2,1) = (x,y,z)  (  +2  ,  +2  ,-  +  ) = (x,y,z) (**)   2  y  Sistemul (**) este compatibil
     z

determinat. Deci vectorii v1, v2 şi v3 formează o bază.
Metoda I:
Fie  ,  ,   ,  v1 +  v2 +  v3 = v4   (1,0,-1) +  ( 2,1,0) +  (0,2,1) = (1,1,1) 
  2   1   1
 
(  +2  ,  +2  ,-  +  ) = (1,1,1)    2  1    1  Relaţia de dependenţă liniară este : - v1 + v2
     1   0
 
= v4
Metoda II:
1 2 0 1 1 2 0 1  1 2 0 1  1 0 0  1
       
0 1 2 1   0 1 2 1   0 3 0 3  0 1 0 1 
 1 0 1
 1  0 2 1
 
2 0 2 1 2  0 0 1 0 
 
Relaţia de dependenţă liniară este : - v1 + v2 = v4

Exerciţii propuse:
1. Fie vectorii v1 = (2, 1, 3), v2 = (1, -1, 3) şi v3 = (1, 0, 2). Se poate scrie vectorul v3 ca o combinaţie
liniară de vectorii v1 şi v2?
2. Să se studieze natura următoarelor sisteme de vectori în funcţie de parametrii care intervin.
a) v1 = (a, 1, 1), v2 =(1, b, 1), v3 = (1, 1, c); b) v1 = (a, b, 1), v2 =(a + 1, b + 1, c), v3 = (a + 2, b + 2, c2).
3. Să se studieze natura sistemului de vectori v1 = (-1, 2, x), v2 = (x, 0, 0), v3 = (0, 1, 1), x  * în funcţie
de parametrul care intervine şi în caz de dependenţă liniară să se scrie relaţia dintre ei.
4. Să se determine a  pentru ca vectorii : v1 = (a +1, 1- a) şi v2 = (1- a, 1+ a) formează o bază în 2 .
5. Se dau în 3 vectorii : v1 = (1,0,-1), v2 = (2,1,a), v3 = (0,2,1) şi v4 = (1,1,1).
c) Să se afle valorile parametrul real a pentru ca sistemul de vectori {v1, v2, v3}să fie liniar dependent.
d) Pentru a = 0 să se arate că vectorii v1, v2, v3 formeză o bază şi apoi să se afle relaţia de dependenţă liniară a
vectorului v4 în această bază.
6. În 3 se dau vectorii : v1 = (1,1,1), v2 = (1,1,2), v3 = (1,2,3).
a) Să se arate că aceştia formează o bază.
b) Să se determine coordonatele vectorilor x = (5,-1,3) şi y = (2,3,-1) în această bază.
7. Se dau în 3 vectorii : v1 = (a, 1, 1), v2 = (1, a, 1), v3 = (1, 1, a) şi v = (1, 2, 3).
a) Să se analizeze natura vectorilor v1, v2, v3 în funcţie de parametrul real a.
b) Să se aleagă o valoare pentru parametrul real a astfel încât v1, v2, v3 să formeze o bază şi apoi să se afle
coordonatele vectorului v în această bază.

18
 I.2.3. Transformarea coordonatelor unui vector la schimbarea bazei

Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n în care considerăm două baze: E = e1, e2, ... , en, nu neapărat
canonică şi G = g1, g2, ... , gn. Un vector oarecare vV se exprimă în cele două baze sub formele:
n
v  x1e1  x2 e2    xn en   xi ei , sau vE   x1 , x2 , ... , xn  (I.2.3.1)
i 1
n
v  y1 g1  y2 g 2    yn g n   y j g j , sau vG   y1 , y2 , ... , yn  (I.2.3.2)
j 1

Aşadar, setul de numere  x1 , x2 , ... , xn  se numesc coordonatele lui v relativ la baza E şi setul de numere
 y1 , y2 , ... , yn  se numesc coordonatele lui v relativ la baza G. Ne interesează legătura dintre coordonatele
vectorului v în cele două baze. Vectorii g j , j  1, n , ca elemente (puncte) ale spaţiului V se pot exprima în baza E
astfel:
 g1  a11e1  a12 e2    a1n en
g  a e  a e    a e
 2 21 1 22 2 2n n  g1   a11 a12  a1n   e1 
............................................  g  a a22  a2 n   e2 
 (I.2.3.3) sau  2    21  (I.2.3.4)
 g j  a j1e1  a j 2 e2    a jn en         
............................................      
 g n   an1 an 2  ann   en 

 g n  an1e1  an 2 e2    ann en
Matricea A =  aij  se numeşte matricea schimbării de la baza E la baza G.
i , j 1, n
Teorema I.2.3.1: Matricea schimbării de la bază E la baza G este inversabilă şi inversa ei este matricea schimbării
de la bază G la baza E.
Deoarece vectorii gj sunt liniar independenţi atunci matricea A este nedegenerată. Avem:
n n
 n  n n  * n n n  n 
vG   y j g j   y j   a ji ei    a ji y j ei   a ji y j ei     a ji y j  ei (I.2.3.5)
j 1 j 1  i 1  j 1 i 1 i 1 j 1 i 1  j 1 
şi, din faptul că exprimarea unui vector într-o bază este unică, obţinem:
n
xi   a ji y j , i  1, n (I.2.3.6)
j 1
sau
 x1  a11 y1  a21 y2    an1 yn  x1   a11 a21  an1   y1 
  x  a a22  an 2   y2 
 x2  a12 y1  a22 y2    an 2 yn  2    12
 sau  ,
..............................................         
     
 xn  a1n y1  a2 n y2    ann yn  xn   a1n a2 n  ann   yn 

de unde rezultă vEt = At  vGt.

Matricea A este nedegenerată (det. A  0), adică are inversă, deoarece sistemul neomogen (I.2.3.3) în
necunoscutele e1, e2, ... , en trebuie să aibă soluţie unică, de unde rezultă:
vGt = (At)–1  vEt (I.2.3.7)
relaţie care exprimă formula de transformare a coordonatelor unui vector la schimbarea bazei.

19
 1. Formularea problemei:
Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n, E = e1, e2, ... , en şi G = g1, g2, ... , gn două baze în V, unde e1 =
e11 , e21 ,..., en1  , e2 = e12 , e22 ,..., en 2  , … , en = e1n , e2 n ,..., enn  , g1 = g11 , g 21 ,..., g n1  , g2 = g12 , g 22 ,..., g n 2  , …
, gn = g1n , g 2 n ,..., g nn  şi un vector oarecare vEV. Să se determine matricea schimbării bazelor E, G şi să se
stabilească formula de transformare a componentelor vectorului vE prin trecerea de la baza E la baza G ale spaţiu
liniar n , vG.

Algoritmul de rezolvare aplicând formula (I.2.3.7) este:

 e11 e12 ... e1n g11 g12 ... g1n 
 
e21 e22 ... e2 n g 21 g 22 ... g 2 n 
1. Alcătuim matricea: [ E / G ] = .................................................................  ;
 
en1 en 2 ... enn g n1 g n 2 ... g nn 
 
 
2. Aplicăm matricei [ E / G ] procedeul Gauss – Jordan, până când în locul matricei E vom obţine matricea
unitate In, iar în locul matricei G matricea At.
 e11 e12 ... e1n g11 g12 ... g1n  1 0 ... 0 a11 a21 ... an1 
   
e21 e22 ... e2 n g 21 g 22 ... g 2 n 
PGJ
0 1 ... 0 a12 a22 ... an 2 
[ E / G ] = .................................................................     .........................................................  =
   
en1 en 2 ... enn g n1 g n 2 ... g nn  0 0 ... 1 a1n a2 n ... ann 
   
   
= [ In / At ],
unde A =  aij  este matricea schimbării bazelor E şi G;
i , j 1, n

Astfel vom obţine vectorii g j , j  1, n , ca elemente (puncte) ale spaţiului V exprimaţi în baza E , adică
 g1  a11e1  a12 e2    a1n en

 g 2  a21e1  a22 e2    a2 n en

............................................
 g n  an1e1  an 2 e2    ann en
3. Determinăm inversa matricei At:
 a11 a21 ... an1 1 0 ... 0 1 0 ... 0 a '11 a'21 ... a'n1 
   
a12 a22 ... an 2 0 1 ... 0
PGJ
0 1 ... 0 a'12 a'22 ... a 'n 2 
[ At / In ] = .........................................................     .........................................................  =
   
a1n a2 n ... ann 0 0 ... 1  0 0 ... 1 a'1n a'2 n ... a'nn 
   
   
=[ In / (At)-1 ];
4. Scriem formula de transformare a coordonatelor unui vector la schimbarea bazei: vGt = (At)–1vEt .

2. Formularea problemei:
Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n, E = e1, e2, ... , en, G = g1, g2, ... , gn două baze în V, unde e1 =
e11 , e21 ,..., en1  , e2 = e12 , e22 ,..., en 2  , … , en = e1n , e2 n ,..., enn  , g1 = g11 , g 21 ,..., g n1  , g2 = g12 , g 22 ,..., g n 2  ,

20
… , gn = g1n , g 2 n ,..., g nn  şi un vector oarecare vE = (x1, x2, … , xn), vEV. Să se determine matricea schimbării
n
bazelor E, G şi coordonatele vectorului vE prin trecerea de la baza E la baza G ale spaţiu liniar , vG.

Algoritm de rezolvare:
 e11 e12 ... e1n g11 g12 ... g1n 
 
e21 e22 ... e2 n g 21 g 22 ... g 2 n 
1. Alcătuim matricea: [ E / G ] = .................................................................  ;
 
en1 en 2 ... enn g n1 g n 2 ... g nn 
 
 
2. Aplicăm matricei [ E / G ] procedeul Gauss – Jordan, până când în locul matricei E vom obţine matricea unitate
In, iar în locul matricei G matricea At.
 e11 e12 ... e1n g11 g12 ... g1n  1 0 ... 0 a11 a21 ... an1 
   
e21 e22 ... e2 n g 21 g 22 ... g 2 n 
PGJ
0 1 ... 0 a12 a22 ... an 2 
[ E / G ] = .................................................................     .........................................................  =
   
en1 en 2 ... enn g n1 g n 2 ... g nn  0 0 ... 1 a1n a2 n ... ann 
   
   
=[ In / At ],
unde A =  aij  este matricea schimbării bazelor E şi G;
i , j 1, n

Astfel vom obţine vectorii g j , j  1, n , ca elemente (puncte) ale spaţiului V exprimaţi în baza E , adică
 g1  a11e1  a12 e2    a1n en

 g 2  a21e1  a22 e2    a2 n en

...........................................
 g n  an1e1  an 2 e2    ann en
 a11 a21 ... an1 x1 
 
 a12 a22 ... an 2 x2 
3. Alcătuim matricea [ At / vEt ] = .........................................  .
 
 a1n a2 n .... ann xn 
 
 
4. Aplicăm matricei [At / vEt] procedeul Gauss – Jordan, până când în locul matricei At vom obţine matricea
unitate In, iar în locul matricei vEt avem coordonatelor vectorului în baza G, vGt.
 a11 a21 ... an1 x1  1 0 ... 0 y1 
   
 a12 a22 ... an 2 x2 
PGJ
0 1 ... 0 y2 
[At / vEt] = .........................................     ......................................... = [ I / vGt ].
   
 a1n a2 n .... ann xn  0 0 .... 1 yn 
   
   
5. Aşadar, avem vG = ( y1, y2, … , yn) .

21
 3. Formularea problemei:
Fie V un spaţiu liniar de dimensiune n, E = e1, e2, ... , en, G = g1, g2, ... , gn două baze în V , unde e1 =
e11 , e21 ,..., en1  , e2 = e12 , e22 ,..., en 2  , … , en = e1n , e2 n ,..., enn  , g1 = g11 , g 21 ,..., g n1  , g2 = g12 , g 22 ,..., g n 2  ,
… , gn = g1n , g 2 n ,..., g nn  şi un vector oarecare vE = (x1, x2, … , xn), vEV. Să se determine coordonatele
n
vectorului vE prin trecerea de la baza E la baza G ale spaţiu liniar , vG.

Algoritm de rezolvare :
1.Se determină vectorul v = (y1, y2, … , yn) astfel: v = x1 e1 + x2 e2 + ... + xn en 
 y1  e11 x1  e12 x2    e1n xn
y  e x  e x    e x
 2
v = x1 e11 , e21 ,..., en1  + x2 e12 , e22 ,..., en 2  + … + xn e1n , e2 n ,..., enn 
21 1 22 2 2n n

............................................
 yn  en1 x1  en 2 x2    enn xn
 g11 g12 ... g1n y1 
 
 g 21 g 22 ... g 2 n y2 
2. Alcătuim matricea [ G / vt ] = ......................................... 
 
 g n1 g n 2 .... g nn yn 
 
 
3. Aplicăm matricei [ G / vt ] procedeul Gauss – Jordan, până când în locul matricei G vom obţine matricea unitate
In, iar în locul matricei vt avem coordonatelor vectorului în baza G, vGt.
 g11 g12 ... g1n y1  1 0 ... 0 z1 
   
 g 21 g 22 ... g 2 n y2 
PGJ
0 1 ... 0 z2 
[ G / xt ] = .........................................     ......................................... = [ I / vGt ]
   
 g n1 g n 2 .... g nn yn  0 0 .... 1 zn 
   
   
4. Aşadar, avem vG = ( z1, z2, … , zn)

Exerciţii rezolvate:
1. Fie v reprezentat în baza E = {e1, e2, e3}. Să se determine cu ajutorul algoritmului matricea schimbării
bazelor şi componentele vectorului v în baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, folosind formula de
transformare a coordonatelor unui vector la schimbarea bazelor, unde:
a) v = (1, -1, 0), e1 = (1, 1, 1), e2 = (1, 1, 0), e3 = (1, 0, 0), g1 = (0, 1, 0), g2 = (-2, 1, 0), g3 = (1, 2, 5);
b) v = (-3, 5, 4), e1= (0,-3,1), e2 = (-2, 1, 0), e3 = (-1,-1,2), g1 = (-2, 2, 1), g2 = (1,-2, 0), g3 = (-3, 0, 1).
 Rezolvare :
1 1 1 0 2 1   0 0 1 1 3 1  0 0 1 1 3 1
     
a) 1 1 0 1 1 2   1 1 0 1 1 2   0 1 0 1 1 3  
1 0 0 0 5  1 

0
  0 0 0 0 5  1 0 0 0 0 5 

22
 1 0 0 0 0 5
 
 0 1 0 1 1 3  g1 = e2 - e3, g2 = e2 - 3e3, g3 = 5e1 - 3e2 - e3 
0 0 1 1 3 1
0 1  1
 
 A= 0 1  3 este matricea schimbării bazelor E şi G.
 
5  3  1
0 0 5 1 0 0 0 0 5 1 0 0  1 0 0 1 3/ 2 1/ 2 
     
 1 1 3 0 1 0    1 1 3 0 1 0   2 / 5 1 0 0 1/10 3 /10  
 1 3 1 0 0 1   2 0 10 
   0 3 1   1/ 5 0 1 0 3 /10 1/10 
1 0 0 1 3 / 2 1/ 2   1 3 / 2 1 / 2   1   1/ 2 
 
0 1 0  2 / 5  1 / 2  1 / 2  vG =  2 / 5  1 / 2  1 / 2   1   1/10  
t 

0 0 1 1/ 5 0 0   1 / 5 0 0   0   1/ 5 
vG =  1/ 2, 1/10, 1/ 5 
 0 2 1 2 1 3  6 0 3 2 3 3
   
b)  3 1 1 2 2 0    3 1 1 2 2 0  
1 0 2 1 0 1   1 0 2 1 0 1 
 
1 0 1/ 2 1/ 3 1/ 2 1/ 2  1 0 0  7 / 9 2 / 3 1/ 3 
   
 0 1 1/ 2 1 1/ 2 3 / 2   0 1 0 5 / 9  1 / 3 4 / 3
 
0 0 3 / 2 4 / 3 1/ 2 1/ 2  0 0 1 8 / 9  1 / 3 1 / 3 
7 5 8 2 1 1 1 4 1
 g1 = - e1 + e2 + e3, g2 = e1 - e2 - e3, g3 = e1 + e2 + e3
9 9 9 3 3 3 3 3 3
 7 / 9 5 / 9 8 / 9 
 
 A= 2 / 3  1 / 3  1 / 3 este matricea schimbării bazelor E şi G.
 
 1 / 3 4 / 3 1 / 3 
 7 / 9 2 / 3 1/ 3 1 0 0  5 / 3 1 0 1 0 1  4 / 3 0 0 1 1 3 
     
 5 / 9 1/ 3 4 / 3 0 1 0    3 1 0 0 1 4    3 1 0 0 1 4 
   0 0 3   1/ 3 0 1 1
 8 / 9 1/ 3 1/ 3 0 0 1   8 / 3 1 1 
0 1
1 0 0 3 / 4 3 / 4 9 / 4   3 / 4 3 / 4 9 / 4   3  3 
 
 0 1 0 9 / 4 5 / 4 11/ 4   vG = 9 / 4 5 / 4 11 / 4    5    2 
t 
 vG =  3,  2, 2 
 0 0 1 1/ 4 3 / 4 1/ 4  1 / 4 3 / 4 1 / 4   4   2 
2. Fie vectorului vE = (1,3,-1) reprezentat în baza E = { e1, e2, e3}. Să se determine coordonatele
vectorului v în baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, unde:
a) e1 = (1, 1, 1), e2 = (1, 1, 0), e3 = (1, 0, 1), g1 = (1, 1, 1), g2 = (1, -1, 0), g3 = (0, 1, -1);
b) e1 = (1, 0, 1), e2 = (1, -1, 0), e3 = (-1, 0, 1), g1 = (1, 1, 1), g2 = (0, 1, 0), g3 = (-1, 0, 1).

23
 Rezolvare:
a) v = (1, 1, 1) + 3(1, 1, 0) - (1, 0, 1) = (3, 4, 0)
1 1 0 3  1 1 0 3  3 0 0 7  1 0 0 7 / 3
       
1 1 1 4   2 1 0 4    2 1 0 4   0 1 0 2 / 3 
   0   1 0 1 0  0 0 1 7 / 3
1 0 1 0   1 0 1

vG = (7/3, 2/3, 7/3)
b) v = (1, 0, 1) + 3(1, -1, 0) - (-1, 0, 1) = (5, -3, 0)
1 0 1 5 2 0 0 5  1 0 0 5/ 2 
     
1 1 0 3   1 1 0 3  0 1 0  11 / 2  vG = (5/2, -11/2, -5/2)
 
1 0 1 0   1 0 1 0  0 0 1  5 / 2 
3. Se dau vectorii e1 = (1, 0, 0), e2 = (2, 1, 0), e3 = (-3, 2, 1) şi v = - 2e2 + 4e3, şi vectorii g1 = e1 + e2 + e3,
g2 = e1 + e2 - e3, g3 = e1 - e2 + e3. Să se determine coordonatele vectorului v în baza formată de vectorii g1, g2, g3.
 Rezolvare:
Fie E = {e1, e2, e3}, G = { g1, g2, g3}. Din v = - 2e2 + 4e3  vE = (0, -2, 4)
g1 = e1 + e2 + e3, g2 = e1 + e2 - e3, g3 = e1 - e2 + e3 
1 1 1 1 1 1
  
A = 1 1  1 este matricea schimbării bazelor E şi G  A = 1 1  1
t 
   
1  1 1  1  1 1 
Metoda I:
1 1 1 1 0 0  1 1 1 1 0 0  1 0 1 1/ 2 0 1/ 2 
     
1 1 1 0 1 0  0 0 2 1 1 0    0 0 2 1 1 0 
1
 1 1 0 0 1   0 2 0
 
1 0 1   0 1 0 1/ 2 0 1/ 2 
 
1 0 0 0 1/ 2 1/ 2  1 0 0 0 1/ 2 1/ 2 
   
0 0 1 1/ 2 1/ 2 0   0 1 0 1/ 2 0 1/ 2  
 0 1 0 1/ 2 0 1/ 2  0 0 1 1/ 2 1/ 2 0 
 0 1/ 2 1/ 2   0   1 
t 
vG = 1 / 2
 0  1 / 2   2   2  vG = (1, -2, 1)
1 / 2  1/ 2 0   4   1 
Metoda II:
1 1 1 0  1 1 1 0  1 0 1 2  1 0 0 1 
       
1 1 1 2    0 0 2 2    0 0 2 2   0 0 1 1 
1
 1 1 4   0 2 0
 
4  0 1 0 2  0 1 0  2
 
 vG = (1, -2, 1)
4. Se dau vectorii: e1 = (-1, 1, 0), e2 = (0, 2, 1), e3 = (1, -1, 1).
a) Să se arate că vectorii e1, e2, e3 formează o bază în 3 .
b) Fie vectorul v = (1, -15, 2). Să se determine coordonatele vectorului v în baza E = {e1, e2, e3}.
c) Fie vectorii: g1 = 2e1 + e2, g2 = e2 – 2e3, g3 = e1 - e2 + e3. Să se determine coordonatele vE = (4, -2, 0) în baza G
= { g1, g2, g3}

24
 Rezolvare:
a) Fie  ,  ,   ,  e1 +  e2 +  e3 = 0   (-1, 1, 0) +  ( 0, 2, 1) +  (1, -1, 1) = (0, 0, 0) 
( -  +  ,  +2  -  ,  +  ) = (0, 0, 0) 
     0   0
 
  2     0    0  vectorii e1, e2 şi e3 sunt liniar independenţi.
    0   0
 
Pentru ca vectorii e1, e2, e3 să formeze un sistem de generatori ai spaţiului, trebuie ca orice vector e = (x, y, z) să
poată fi reprezentat ca o combinaţie liniară a vectorilor e1, e2, e3:  e1+  e2 +  e3 = e 
     x  1 0 1  1 0 1
  1 2  1  det A = 1 2  1  2  0
(*)   2    y  A =
 
    z  0 1 1  0 1 1

 Sistemul (*) este compatibil determinat. Deci vectorii e1, e2 şi e3 formează o bază.
b) Metoda I:
Fie  ,  ,   ,  e1 +  e2 +  e3 = v   (-1, 1, 0) +  ( 0, 2,1 ) +  (1, -1, 1) = (1, -15, 2) 
( -  +  ,  +2  -  ,  +  ) = (1,- 15, 2) 
     1   8
 
  2    -15    7  v = 8e1 - 7e2 + 9e3  v = (8, -7, 9)
    2   9
 
Metoda II :
 1 0 1 1  1 0 1 1  1 0 1 1 1 0 0 8 
       
 1 2 1 15   0 2 0 14    0 1 0 7   0 1 0  7
 0
 1 1 2   0 1 1 2  0 0 1 
9  0 0 1 9 
  
 v = 8e1 - 7e2 + 9e3  vE = (8, -7, 9)
c) Din g1 = 2e1 + e2, g2 = e2 – 2e3, g3 = e1 - e2 + e3 
2 1 0 2 0 1
 
A = 0 1  2 este matricea schimbării bazelor E şi G.  A = 1
t  1  1
  
1  1 1  0  2 1 
2 0 1 1 0 0  2 0 1 1 0 0  4 0 0 1 2 1
     
 1 1  1 0 1 0    1 1  1 0 1 0    1 1 0 0 1 1 
0  2 1 0 0 1  2 0 1 
0 2 1   2 0 1 0 2 1

1 0 0 1/ 4 1/ 2 1/ 4  1 / 4 1 / 2 1/ 4 
 
0 1 0 1 / 4  1 / 2  3 / 4  (A ) = 1 / 4  1 / 2  3 / 4 
t -1 
0 0 1 1 / 2  1  1 / 2  1 / 2  1  1 / 2 
1 / 4 1 / 2 1 / 4   4  0
t      
vG = 1 / 4  1 / 2  3 / 4   2 = 2  vG = (0, 2 ,4)
     
1 / 2  1  1 / 2   0  4

25
 Exerciţii propuse:

1. Să se determine matricea schimbării bazelor E şi G în următoarele cazuri:

a) E = {(5, 1), (1, 2)}; G = {(1, 0), (0, 1)} în 2 ;
b) E = {(1, 1, 1), (1, 1, 0), (1,0, 0)}; G = {(2, 0, 3), (-1, 4, 1), (3, 2, 5)} în 3 .
2. Să se stabilească matricea schimbării bazelor şi formula de transformare ale componentelor unui vector
vE prin trecerea de la E = { e1, e2, e3} şi G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, unde:
e1 = (1,0, 1), e2 = (1, 1, 1), e3 = (1, 1, 0), g1 = (2, 0, 1), g2 = (-1, 2, 0), g3 = (1, 0,-1).
3. Fie bazele E = { e1, e2, e3} şi G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, unde :
e1 = (1, 0, 0), e2 = (0, 1, 0), e3 = (0, 0, 1), g1 = (1, 0, 0), g2 = (1, 1, 0), g3 = (1, 1, 1)
a) Să se determine matricea schimbării bazelor E şi G.
b) Să se determine componentelor unui vectorului vE = (2,-3,1) prin trecerea de la E la G.
4. Fie vectorului vE = (2, -5, 0) reprezentat în baza E = {e1, e2, e3} şi fie baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi
spaţiu liniar, unde:
e1 = (1, 0, 0), e2 = (2, 1, 0), e3 = (-3, 2, 1), g1 = (1, 1, 1), g2 = (1, 0, 1), g3 = (0, 1, 1).
a) Să se stabilească matricea schimbării bazelor.
b) Să se exprime vectorului vG în baza G.
5. Fie v reprezentat în baza E = {e1, e2, e3}. Să se determine cu ajutorul algoritmului matricea schimbării
bazelor şi componentele vectorului v în baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, folosind formula de
transformare a coordonatelor unui vector la schimbarea bazelor, unde:
a) v = (3, 0, 2), e1 = (1, 1, 1), e2 = (1, 1, 0), e3 = (1, 0, 0), g1 = (0, 1, 0), g2 = (-2, 1, 0), g3 = (1, 2, 3);
b) v = (2, -3, 5), e1 = (1, 1, 1), e2 = (1, 1, 0), e3 = (1, 0, 0),g1 = (0, 1, 0), g2 = (-1, 1, 0), g3 = (0, 1, 2).
6. Fie vectorului vE = (1,3,-1) reprezentat în baza E = { e1, e2, e3}. Să se determine coordonatele
vectorului v în baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, unde:
e1 = (1, 0, 0), e2 = (-1, 1, 2), e3 = (2, -1, 2), g1 = (1, 0, 1), g2 = (1, 1, 0), g3 = (-1, 1, 1).
7. Se dau vectorii: e1 = (1, 0, 1), e2 = (2, 0, 1), e3 = (1, 1, ).
a) Să se arate că vectorii e1, e2, e3 formează o bază în 3 .
b) Să se determine coordonatele vectorului v = (1, -3, 0) în baza E = {e1, e2, e3}.
c) Fie vectorii: g1 = e1 + e2, g2 = e2, g3 = -2e1 + 2e2 + e3. Să se determine coordonatele v în baza G = { g1, g2, g3}

I.2.4. Subspaţii liniare

Definiţie I.2.4.1: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K şi fie V0  V o submulţime nevidă. Submulţimea V0
este un subspaţiu liniar dacă:
a) x + y  V0, () x, y V0,
b)  · x V0, ()K, () x V0.
Teorema I.2.4.1: Fie V0  V este subspaţiu liniar dacă şi numai dacă
 · x +  · y V0, ()K, () x, y V0 .
Definiţie I.2.4.2: Fie A o mulţime nevidă a spaţiului liniar V. Mulţimea tuturor combinaţiilor liniare finite de
vectori din A este un subspaţiu liniar al lui V, numit subspaţiul generat de submulţimea A, notat S(A)
(acoperirea liniară a lui A). Conform definiţiei date avem:


n
S  A    x    i xi , xi  A,  i  K , i  1, n (I.2.4.1)
 i 1
Teorema I.2.4.2: S ( A ) este un subspaţiu liniar al lui V.
Teorema I.2.4.3: Sunt adevărate afirmaţiile :
a) S ( A ) este cel mai mic subspaţiu liniar care conţine pe A în sensul relaţiei de incluziune ;
b) S ( A ) este intersecţia tuturor subspaţiilor liniare ce conţin pe A.

26
Teorema I.2.4.4: Dacă V1 şi V2 sunt două subspaţii ale spaţiului liniar V, atunci:
a) mulţimea V1 + V2 =  x = x1+ x2 x1 V1, x2 V2 numită suma dintre V1 şi V2 este un spaţiu liniar al lui V;
b) V1 V2 este un subspaţiu liniar al lui V.
Definiţie I.2.4.4: Dacă V1 şi V2 sunt două subspaţii liniare ale lui V şi x V1+V2, descompunerea x = x1 + x2, x1
V1, x2 V2 este unică numai în cazul V1 V2 = V. În această situaţie suma V1 + V2 se numeşte sumă directă şi
se notează cu V1  V2 .
Definiţie I.2.4.5: Dacă V1  V2 = V, atunci V1 şi V2 se numesc subspaţii suplimentare.
Definiţie I.2.4.6: Fie V1, V2, ... , Vn subspaţii liniare ale spaţiului liniar V. Se numeşte suma acestor subspaţii, se

x
n
notează U = V
i 1
i mulţimea: U = () i  1, n , () xi  Vi astfel încât x  x1  x2  ...  xn  .

Teorema I.2.4.5: U este un subspaţiu liniar a lui V.

Definiţie I.2.4.7: Fie V1, V2, ... , Vn subspaţii liniare ale spaţiului liniar V de tip finit. Se numeşte suma directă
n
acestor subspaţii, se notează V = V
i 1
i sau V  V1  V2  ...  Vn , dacă orice vector din V se scrie în mod unic ca

o sumă de vectori din V1, V2, ... , Vn.

Teorema I.2.4.6: Mulţimea tuturor combinaţiilor liniare a n vectori formează un subspaţiu vectorial.

Teorema I.2.4.7: Fie V un spaţiu liniar peste corpul K şi fie V0  V o submulţime nevidă. Dacă submulţimea V0
este un subspaţiu liniar atunci:
a) dim(V0)  dim(V) ;
b) Dacă dim(V0) = dim(V) atunci V0 = V.
Teorema I.2.4.8 ( teorema dimensiunii pentru subspaţii liniare ): Fie spaţiul liniar V cu dim (V) = n, n  * şi fie
duoă subspaţii liniare V1 şi V2 ale lui V. Atunci au loc :
dim(V1 + V2) = dim(V1) + dim(V2) – dim(V1 ∩ V2).
Teorema I.2.4.9 : Următoarele afirmaţii sunt echivalente :
n n  n  n n
a) V = Vi ; b) V =  Vi şi Vi    V j   {I }, () i  1, n ; c) V = Vi şi dim(V) =  dim(V ) i
i 1 i 1  j i , j 1  i 1 i 1

Test de control nr.1

 1 1 2 3 4 
2 1 1 2 0 

1. Să se determine rangul matricei: A=  1 2 1 1 3 
 
1 5  8  5  12
 3  7 8 9 13 

 x1  x2  x3  x4  1

2. Să se rezolve sistemul şi să se precizeze o soluţie de bază: 2 x1  x2  x3  x4  2
 x  2 x  2 x  1
 1 2 4

27
 2 x1  x2  3 x3  9  9 
  
3. Să se determine soluţia generală a sistemelor:  x1  2 x2  4 x3  2   7 
  
3 x1  4 x2  x3  13  8 

1 1 1 1
1 0 1 1 
4. Să se determine inversa matricei: A = 
1 1 0 1
 
1 1 1 0
5. Se dau în 3 vectorii : v1 = (1,a,-1), v2 = (1,5,a), v3 = (0,2,a).
a) Pentru ce valori a parametrul real a vectorii v1, v2, v3 sunt liniar dependenţi.
b) Să se aleagă o valoare pentru parametrul real a astfel încât v1, v2, v3 să formeze o bază şi apoi să se afle
coordonatele vectorului v4 = (1,1,-5) în această bază.
6. Fie v reprezentat în baza E = {e1, e2, e3}. Să se determine cu ajutorul algoritmului matricea schimbării
bazelor şi componentele vectorului v în baza G = {g1, g2, g3 ale aceluiaşi spaţiu liniar, folosind formula de
transformare a coordonatelor unui vector la schimbarea bazelor, unde:
v = (1, 2, 3), e1 = (1, 1, 0), e2 = (1, 0, 0), e3 = (1, 1, 1), g1 = (0, 1, 1), g2 = (1, 1, 0), g3 = (1, 0, 1).
7. Se dau vectorii: e1 = (-1, 1, 0), e2 = (0, 2, 1), e3 = (1, -1, 1).
a) Să se arate că vectorii e1, e2, e3 formează o bază în 3 .
b) Fie vectorul v = (1, -15, 2). Să se determine coordonatele vectorului v în baza E = {e1, e2, e3}.
c) Fie vectorii: g1 = 2e1 + e2, g2 = e2 – 2e3, g3 = e1 - e2 + e3. Să se determine coordonatele vE = (4, -2, 0) în baza G
= { g1, g2, g3}

28