1.
Subiectele specifice dreptului afacerilor
A) Subiectele specifice dreptului afacerilor.
În cadrul raportului juridic de drept privat pot participa
două categorii de subiecte: persoane fizice şi persoane
juridice. Persoana fizică este omul privit individual ca
fiind titular de drepturi şi obligaţii iar persoana juridică
reprezintă colectivităţi de oameni, dar care trebuie să
îndeplinească anumite condiţii:
a) să aibă o organizare de sine stătătoare, adică să i se
precizeze structura internă, modul de alcătuire a
organelor de conducere, administrare şi control, precum
şi atribuţiile acestora, modul în care ia fiinţă şi în care
poate fi desfiinţată ca subiect de drept;
b) să deţină un patrimoniu propriu, distinct de cel al
persoanelor fizice ce compun persoana juridică;
c) să aibă un scop determinat, licit şi moral, în acord cu
interesul general, care corespunde obiectului de
activitate a persoanei juridice.
a fi titular de drepturi şi obligaţii. In structura capacităţii
civile întră două componente:
• Capacitatea de folosinţă
• Capacitatea de exerciţiu.
2.Capacitatea persoanei fizice
a) Capacitatea de folosinţă a persoanei fizice
Capacitatea de folosinţă este recunoscută tuturor
persoanelor. Durata capacităţii de folosinţă este stabilită
de art 35 cod civil, potrivit căruia capacitatea de
folosinţă începe de la momentul naşterii şi încetează
odată cu moartea acesteia. Există o excepţie prevăzută
de art. 36 din codul civil care prevede că drepturile
copilului sunt recunoscute de la concepţie, cu condiţia
să se nască viu.
Copilul nenăscut poate dobândi capacitate de folosinţă
anticipată numai dacă sunt întrunite în mod cumulativ
următoarele condiţii:
- copilul să se nască viu;
- să fie vorba de drepturi, nu şi de obligaţii.
Capacitatea de folosinţă încetează în momentul
decesului sau în momentul rămânerii definitive a
hotărârii de declarare judecătorească a morţii (în
situaţia în care moartea biologică a persoanei nu poate
fi constatată).
b) Capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice
Capacitatea de exerciţiu este aptitudinea unei persoane
fizice de a-şi exercita drepturile şi a-şi asuma obligaţiile,
personal, singur, încheind acte juridice. Capacitatea
deplină de exerciţiu se dobândeşte la vârsta majoratului
şi anume la împlinirea vârstei de 18 ani.
Minorul de 16 ani se poate căsători în temeiul unui aviz
medical, cu încuviinţarea părinţilor săi, a tutorelui sau a
autorităţii tutelare, prin căsătorie dobândind capacitate
de exerciţiu deplină.
Capacitatea de exerciţiu atipică, prin emanciparea
persoanei. Astfel, pentru motive temeinice instanţa de
tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta
de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu.
Minorii cu vârsta cuprinsă între 14 şi 18 ani au
capacitate de exerciţiu restrânsă. Pot participa personal
la încheierea actelor, însă nu le pot încheia decât cu
încuviinţarea părinţilor, tutorelui sau a auorităţii
tutelare. Minorul cu vârsta între 14 şi 18 ani poate face
singur acte de conservare, acte de administrare care nu
îl prejudiciază, acte de dispoziţie de mică valoare, cu
caracter curent şi care se execută la data încheierii lor.
Nu au capacitate de exerciţiu minorii care nu au împlinit
vârsta de 14 ani şi interzişii judecătoreşti. Aceste
persoane au capacitate de folosinţă, însă nu îşi pot
asuma obligaţiile, actele juridice sunt încheiate în
numele lor de către reprezentanţii lor legali (părinţi,
tutori, curatori).
Capacitatea de exerciţiu încetează:
prin deces
punerea sub interdicţie judecătorească;
anularea căsătoriei încheiate înainte de împlinirea
vârstei de 18 ani, nu şi pentru minorul de bună credinţă.
Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau persoana
pusă sub interdicţie judecătorească nu răspunde pentru
prejudiciul cauzat, dacă nu se dovedeşte discernământul
său la data săvârşirii faptei. Minorul care a împlinit
vârsta de 14 ani răspunde pentru prejudiciul cauzat, în
afară de cazul în care se dovedeşte că a fost lipsit de
discernământ în momentul săvârşirii faptei.
3.Capacitatea persoanei juridice
a) Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice
Odată cu intrarea în vigoare a actualului cod civil, comercianţii, întreprinzătorii, operatorii economici,
legiuitorul extinde sfera subiectelor de dreptul
afacerilor, principala categorie de participanţi la viaţa de
afaceri, fiind profesioniştii. Potrivit art.3 alin.2 C. civ.
sunt consideraţi profesionişti “toţi cei care exploatează
o întreprindere”, iar potrivit alin. 3 “constituie
exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică,
de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi
organizate ce constă în producerea, administrarea ori
înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii,
indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”.
Prin afacere înţelegem orice activitate economică
organizată sau întâmplătoare, exercitată în scopul
obţinerii de profit.
din Legea nr. 71/2011 de aplicare a codului civil sunt
enumerate cu titlu de exemplu categoriile de
profesionişti:
Persoanele juridice supuse înregistrării dobândesc
capacitate de folosinţă de la data la care sunt
înregistrate.
Discutăm de o capacitate anticipată de folosinţă, adică
persoana juridică dobândeşte capacitate de folosinţă din
momentul încheierii actului constitutiv, însă numai
pentru drepturile şi obligaţiile necesare pentru a lua
fiinţă în mod valabil. Conţinutul capacităţii de folosinţă a
persoanei juridice este determinat de scopul (obiectul
de activitate) pentru care a fost înfiinţată. Cum scopul
nu este acelaşi la fiecare persoană juridică, rezultă că
nici capacitatea de folosinţă nu este aceeaşi pentru
toate persoanele juridice, ci diferă după specialitatea
fiecăreia.
Aşadar, capacitatea de folosinţă a persoanei juridice
cuprinde aptitudinea generală şi abstractă de a avea
toate acele drepturi şi obligaţii civile. Capacitatea de
folosinţă a persoanei juridice se sfârşeşte odată cu
desfiinţarea acesteia. Desfiinţarea persoanei juridice
poate avea loc printr-unul dintre următoarele moduri:
constatarea ori declararea nulităţii actului de
constituire,fuziune, divizare totală, transformare,
dizolvare sau desfiinţare printr-un alt mod prevăzut de
actul constitutiv sau de lege.
b) Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice
Persoana juridică trebuie să participe la circuitul civil şi
prin încheierea de acte juridice civile, acte a căror esenţă
o reprezintă manifestarea de voinţă.
Capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice se pune în
valoare prin organele sale de conducere. În acest sens,
art. 209 Cod civil stabileşte că persoana juridică îşi
exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin
organele sale de administrare, de la data constituirii lor,
acestea fiind persoanele fizice sau persoanele juridice
care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt
desemnate să acţioneze, în raporturile cu terţii,
individual sau colectiv, în numele şi pe seama
persoanei juridice.
Începutul capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice
este dat de momentul înfiinţării acesteia, însă realizarea
efectivă a capacităţii de exerciţiu astfel dobândite este
condiţionată, în practică, de desemnarea organelor sale
de administrare. Conţinutul capacităţii de exerciţiu a
persoanei juridice este determinat de două
limite:capacitatea de folosinţă şi pluralitatea organelor
de administrare ale persoanei juridice respective.
Sfârşitul capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice
corespunde cu încetarea capacităţii sale de folosinţă.
4.Obiectul raportului juridic
Obiectul raportului juridic civil se definește ca fiind
acțiunea sau inacțiunea la care are dreptul subiectul
activ și la care este obligat subiectul pasiv.
În raporturile juridice patrimoniale această acțiune sau
inacțiune este referitoare la un bun.
Pentru a putea fi calificat ca atare, un bun trebuie să
îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
• să aibă o anume valoare economică, adică să fie util
pentru om, să satisfacă o nevoie, o trebuință umană;
• să fie susceptibil de apropiere, adică să poată face
obiect al dreptului de proprietate.
Clasificarea bunurilor:
1. După corelația care există între bunuri:
a) bunuri principale (care pot fi folosite în mod
independent);
b) bunuri accesorii (bunurile care folosesc la
întrebuințarea unui alt bun);
precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare
activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste
noţiuni sunt prevăzute de lege.
Astfel, intră în categoria profesioniştilor:
a) comercianţii care au obligaţia de înscriere în Registrul
comerţului: persoanele fizice, societățile, regiile
autonome, societăţile cooperatiste, societăţile şi
companiile naţionale, grupurile de interes economic cu
caracter economic;
b) profesiile liberale: avocaţi, notari, practicieni în
insolvenţă, mediatori, medici, consultanţi fiscali, experţi
contabili, arhitecţi;
c) orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi
economice sau profesionale
B) Capacitatea subiectelor raportului juridic
Capacitatea civilă este aptitudinea generală a unei
persoane de
2. După măsura în care bunurile produc fructe:
a) bunuri frugifere;
b) bunuri nefrugifere;
Bunurile frugifere sunt acele bunuri care periodic și fără
consumarea lor dau naștere la alte bunuri, denumite
fructe.
Fructele sunt de 3 feluri:
a) naturale (ex: merele din copaci, ciupercile din pădure
etc.);
b) industriale (ex: pantofi, recoltă etc.);
c) civile (ex: chiriile, dobânda etc.).
Bunurile nefrugifere nu au calitatea de a da naștere unor
produse fără consumarea substanței lor.
3. După măsura în care un bun poate fi folosit sau nu în
mod repetat:
a) bunuri consumabile (consumptibile) care nu rezistă
primei întrebuințări: alimente, țigări etc.
b) bunuri neconsumabile (neconsumptibile) care rezistă
primei întrebuințări: haine,clădiri etc.
4. După modul de individualizare al bunurilor:
a) bunuri individual determinate (se individualizează
prin însușiri specifice);
b) bunuri generic determinate (se individualizează prin
însușiri ale speciei sau categoriei din care fac parte);
5. După criteriul posibilității înlocuirii unui bun cu altul
de aceeași natură:
a) bunuri fungibile (poate fi înlocuit cu altul);
b) bunuri nefungibile (nu pot fi înlocuite pentru că sunt
unicat);
5.Obligațiile profesionale ale comercianților
Principalele obligații ale comercianților sunt:
A. Publicitatea în registrul comerțului
B. Organizarea și ținerea contabilității a activității
comerciale
C. Exercitarea comerțului în limitele concurenței loiale
A. Publicitatea în registrul comerțului
Este reglementată prin Legea 26/1990 privind Registrul
Comerțului și care prevede faptul că, comercianții sunt
obligați să se înmatriculeze în Registrul Comerțului.
Registrul Comerțului cuprinde:
1) Registrul pentru înregistrarea comercianțiilor –
persoane fizice;
2) Registrul penru înregistrarea comercianților –
persoane juridice.
Registrul Comerțului este public, iar orice persoană
interesată poate lua cunoștință de
înregistrările cuprinse în Registrul Comerțului. Potrivit
legii Registrului Comerțului înmatricularea se efectuează
in temeiul unei cereri care se adresează Oficiului
Registrului Comerțului.
În cazul comerciantului persoană fizică, înmatricularea
va cuprinde:
a) Mențiuni privind numele și prenumele, Codul
Numeric Personal (CNP), domiciliul, data și locul nașterii,
cetățenia, starea civilă și activitatea comercială
anterioară;
b) Mențiuni referitoare la firma comercială și sediul
acesteia;
c) Obiectul comerțului cu precizarea domeniului și a
activității principale, astfel cum sunt prevăzute în
autorizația pentru exercitarea comerțului;
d) Numărul, data și organul emitent al autorizației
pentru exercitarea comerțului.
Potrivit Legii Registrului Comerțului cererea de
înmatriculare trebuie făcută in 15 zile dacă legea nu
prevede altfel.
Cererea de înmatriculare a comerciantului persoana
fizică va fi făcută personal sau împuternicit prin procură
specială și autentică. Cererea de înmatriculare a unei
societăți comerciale va fi semnată de cel puțin de un
administrator sau după caz de reprezentantul acestuia.
La înmatriculare, solicitanților li se eliberează certificat
de înregistrare conținând numărul de ordine în Registrul
Comerțului.
Termenul de eliberare a certificatului de înregistrare și a
certificatului de înscriere de mențiuni este de 3 zile
lucrătoare de la data înregistrării cererii.
B. Organizarea și ținerea contabilității activității
comerciale
Registrele de contabilitate reprezintă principalul
instrument de cunoaștere, gestiune și control al
patrimoniului comerciantului și al rezultatelor obținute
în activitatea comercială.
Registrele de contabilitate obligatorii sunt:
1) Registrul Jurnal;
2) Registrul Inventar;
3) Cartea Mare.
Întocmirea, editarea și păstrarea Registrelor de
contabilitate se face conform normelor elaborate de
Ministerul Finanțelor Publice. De asemenea prin
intermediul acestor registre se poate exercita un control
asupra corectitudinii activității comercianților.
Comerciantul nu este obligat să conducă personal
contabilitatea, aceasta putând fi ținută de persoane
juridice autorizate, persoane fizice care au calitatea de
contabil autorizat sau de expert contabil. Contabilitatea
se mai poate ține și de alte persoane juridice
specializate în acest domeniu.
Răspunderea pentru ținerea și organizarea contabilității
revine administratorului care are obligația gestionării
patrimoniului sau altei persoane care are obligaţia
gestionării patrimoniului. Nerespectarea de către
comerciant a obligațiilor care îi revin cu privire la
organizarea și conducerea contabilității se sancționează
în funcție de gravitatea faptei
cu amenzi contravenționale.
C. Exercitarea comerțului în limitele concurenței licite
Exercitarea concurenței (confruntarea între comercianți
pentru câștigarea și conservarea clientelei) constituie un
drept al fiecăruia agent economic. Acest drept ca orice
drept subiectiv trebuie exercitat cu bună credință fără să
încalce drepturile și libertățile celorlalți agenți economici
cu respectarea legilor și a bunelor moravuri.
Orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea
comercială sau industrială constituie concurență
neloială. Încălcarea obligației de exercitare a activității
cu bună credință și potrivit uzanțelor cinstite atrage
răspundere civilă, contravențională sau penală.
7. Firma și emblema
Firma este numele sau, după caz, denumirea sub care un
comerciant își exercită comerțul și sub care semnează.
Caracteristici:
• Este un “atribut de indentificare”
• Firma trebuie să aibă caracter de “noutate”, mai exact,
să se deosebească de celelalte firme existente.
• Firma trebuie să fie disponibilă, adică nu trebuie să fie
deja înscrisă în Registrul Comerțului de către un alt
comerciant și nu trebuie să producă confuzie cu alte
firme existente.
• Liceitatea firmei: conceptul de liceitate are
semnificația că aceasta trebuie să se deosebească de
firmele utilizate de comercianții din sectorul public;
• Firma trebuie să aiba conținutul stabilit de Legea
26/1990 republicată, adică un conținut diferențiat în
raport de formă juridică a societății sau de calitatea de
comerciant –persoană fizică sau persoană juridică sau,
după caz, asociație familială:
1) În cazul societății comerciale conținutul firmei diferă
pentru societatea de persoane față de societatea de
capitaluri și, respectiv, societatea cu răspundere
limitată;
2) Firma unui comerciant persoană fizică se compune
din numele comerciantului scris în întregime sau din
numele și inițiala prenumelui acestuia.
Transmiterea firmei poate avea loc numai odată cu
fondul de comerț şi se poate face prin acte juridice între
vii (inter vivos) sau prin acte juridice “mortis causa”.
Firma beneficiază de protecție juridică numai dacă a fost
înregistrată în Registrul Comerțului.
Pentru apărarea firmei comerciantul dispune de câteva
acțiuni judiciare: acțiunea în contrafacerea sau
uzurparea firmei, acțiunea în concurență neloială,
acțiunea în despăgubiri (materiale și morale).
Emblema este un alt atribut de identificare a
comerciantului în activitatea comercială.
Caractere juridice:
 este un atribut de indentificare a comerciantului care
asigură un supliment de individualizare
 emblema are caracter facultativ, spre deosebire de
firmă, nu este obligatorie;
 emblema trebuie să aibă caracter de noutate
 emblema trebuie să fie disponibilă, în sensul că nu
trebuie să fie deja înscrisă în Registrul Comerțului de
către un alt comerciant și nu trebuie să producă
confuzie.
 emblemele se scriu în primul rând în limba română
pentru a nu se confunda cu firma și cu litere mari.
Dreptul de folosință exclusivă asupra emblemei se
dobândește prin înscrierea acesteia în Registrul
Comerțului. Emblema poate fi folosită pe panouri de
reclamă.
Emblema se poate transmite separat de fondul de
comerț spre deosebire de firmă.
Emblema poate fi protejată prin următoarele acțiuni
juridice: acțiunea în concurență neloială, acțiunea în
daune materiale și morale pentru prejudiciul cauzat.
8. Clientela, vadul comercial. mărcile de fabrică sau de
comerț şi brevetul de invenție-elemente
incorporale ale fondului de comerţ.
Clientela reprezintă totalitatea persoanelor fizice și
juridice care apelează în mod obișnuit la același
comerciant, adică la fondul de comerț al acestuia pentru
procurarea unor mărfuri și servicii.
Factorii care influențează clientela sunt:
 Factori interni obiectivi (de ex.: calitatea imobilizărilor,
calitatea produselor);
 Factori subiectivi (legați de regulă de personalul
întreprinderii, de ex.: fidelitatea,calitatea prestației
efectuate, dinamism, etc.);
 Factori externi care influențează clientela și valoarea
firmei (de ex.: elementele legate de concurență, piața
deținută cu posibilitatea obținerii creditelor, etc.).
Vadul comercial desemnează aptitudinea întreprinderii
comerciale, respectiv a fondului de comerț aparținând
unui comerciant, de a atrage clientela, un anumit număr
de clienți în mod constant, permanent datorită unor
factori ce caracterizează activitatea comerciantului.
Vadul comercial reprezintă potențialitatea fondului de
comerț de a atrage clientela prin factori cum sunt:
- locul amplasării localului în care se desfășoară
activitatea comercială;
- prețurile practicate;
- calitatea mărfurilor și a serviciilor oferite clientelei;
- reclama comercială realizată;
- influența tendinței (“trendului”) care se manifestă pe
piață, etc.
Mărcile de fabrică sau de comerț sunt semne, desene și
chiar denumiri care individualizează produsele unui
fabricant sau mărfurile unui comerciant, deosebindu-le
de produsele ce aparțin altui comerciant.
Condiții de fond privind mărcile:
 Noutatea mărcii
 Specializarea mărcii
 Marca trebuie să contribuie la distingerea provenienței
mărfurilor unui comerciant din aceeași ramură de
comerț sau industrie;
 Compoziția mărcii este guvernată de principiul liberei
alegeri a mărcii
 Protecția juridică a mărcilor se realizează prin
înregistrarea acestora la Oficiul de Stat pentru Invenții și
Mărci
 Durata de protecție este pe o perioadă de 10 ani cu
posibilitatea reînnoirii
Titlul de protecție pentru invenție, conferă un drept
exclusiv de exploatare și reprezintă un bun incorporal al
fondului de comerț.
Brevetul de invenţie trebuie să îndeplinească condiții de
fond şi de formă: noutatea, în sensul că invenția trebuie
să fie originală şi înregistrarea, în sensul că invenția
trebuie să fie înregistrată la Oficiul de Stat pentru
Invenții și Mărci.
Această protecţie conferă titularului/succesorilor legali,
în principal, dreptul de a exploata în folosul său obiectul
brevetului de invenție, dreptul de a-l transmite prin acte
juridice între vii și mortis causa, dreptul de a urmări în
instanță.
Brevetele de invenţie se împart în două categorii:
principale și de perfecționare.
9. Înregistrarea şi autorizarea funcţionării activităţilor
economice de către persoanele fizice.
Persoanele fizice au obligaţia să solicite înregistrarea în
registrul comerţului şi autorizarea funcţionării, înainte
de începerea activităţii economice, ca persoane fizice
autorizate.
Reprezentantul întreprinderii familiale are obligaţia să
solicite înregistrarea în registrul comerţului şi
autorizarea funcţionării, înainte de începerea activităţii
economice. Oricare membru al întreprinderii familiale
care are capacitate deplină de exerciţiu poate să solicite
înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea
funcţionării.
În toate cazurile, cererea de înregistrare în registrul
comerţului şi de autorizare a funcţionării trebuie
formulată în termen de 20 zile de la încheierea acordului
de constituire menţionat. În caz de nerespectare a
termenului de 20 zile, este necesară încheierea unui nou
acord de constituire.
Pot desfăşura activităţi economice în una dintre formele
prezentate persoanele fizice care:
a) au împlinit vârsta de 18 ani, ca întreprinzători titulari
ai unei întreprinderi individuale, şi al reprezentantului
întreprinderii familiale, respectiv vârsta de 16 ani, în
cazul membrilor întreprinderii familiale;
b) nu au săvârşit fapte sancţionate de legile financiare,
vamale şi cele care privesc disciplina financiar-fiscală;
c) au un sediu profesional declarat conform legislaţiei în
vigoare;
d) declară pe propria răspundere că îndeplinesc
condiţiile de funcţionare prevăzute de legislaţia specifică
în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecţiei
mediului şi al protecţiei muncii.
PFA, întreprinzătorul persoană fizică titular al
întreprinderii individuale şi întreprinderea familială.
Pentru stabilirea sediului profesional este necesar ca
PFA, să deţină un drept de folosinţă asupra imobilului la
adresa căruia acesta este declarat.
Desfăşurarea activităţilor economice prin intermediul
unui sediu permanent de către cetăţenii altor state
membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului
Economic European se realizează cu respectarea
reglementărilor în vigoare privind sediul permanent.
Cererea de înregistrare în registrul comerţului şi de
autorizare a funcţionării se depune la registrul
comerţului de pe lângă tribunalul din judeţul în care
solicitantul îşi stabileşte sediul profesional.
Înregistrarea în registrul comerţului a persoanei fizice
autorizate, a întreprinderii individuale şi a întreprinderii
familiale se face în baza rezoluţiei motivate a
directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă
tribunal.
Dacă documentele depuse în susţinerea cererii sunt
incomplete, directorul oficiului registrului comerţului de
pe lângă tribunal va dispune prin rezoluţie motivată
acordarea unui termen de maximum 15 zile pentru
completarea acestora. Termenul va fi comunicat
solicitantului fie pe loc, dacă este prezent, fie prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire. În
toate cazurile se vor indica documentele care urmează
să fie depuse până la termenul acordat. La cererea
motivată a solicitantului, termenul de 15 zile poate fi
prelungit.
În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile legale,
directorul oficiului registrului comerţului de pe lângă
tribunal va dispune prin rezoluţie motivată respingerea
cererii de înregistrare în registrul comerţului şi de
autorizare a funcţionării pentru persoana fizică
autorizată, întreprinderea individuală sau întreprinderea
familială solicitantă.
Rezoluţiile directorului oficiului registrului comerţului de
pe lângă tribunal cu privire la înmatriculare şi orice alte
înregistrări în registrul comerţului se execută de îndată,
în baza lor efectuându-se înregistrările dispuse prin
acestea, fără nicio altă formalitate.
Împotriva rezoluţiei directorului oficiului registrului
comerţului de pe lângă tribunal se poate formula
plângere în termen de 15 zile de la pronunţare sau de la
comunicare, după caz. Plângerea se depune la
judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul
profesional.
În cazul unei hotărâri judecătoreşti irevocabile care
dispune astfel, oficiul registrului comerţului de pe lângă
tribunal va elibera certificatul de înregistrare, conţinând
codul unic de înregistrare, certificatul constatator emis
în baza declaraţiei pe propria răspundere, precum şi alte
acte prevăzute de lege, după caz.
Termenul de eliberare a certificatului de înregistrare şi,
după caz, a certificatului de înscriere de menţiuni este
de 3 zile lucrătoare calculat de la data înregistrării
cererii.
Certificatul de înregistrare, este documentul care atestă
înregistrarea în registrul comerţului, şi luarea în evidenţă
de către
autoritatea fiscală competentă.
O persoană poate avea câte un singur certificat de
înregistrare pentru statutul juridic, respectiv cel de PFA.
Schimbarea sediului profesional şi a obiectului principal
de activitate se înregistrează în registrul comerţului.
Cererea pentru efectuarea modificărilor se depune la
registrul comerţului în care este înregistrată PFA,
întreprinderea individuală sau întreprinderea familială,
însoţită de o declaraţie pe propria răspundere, după caz.
Oficiul registrului comerţului de pe lângă tribunal va
elibera un nou certificat de înregistrare
în toate cazurile de modificări,
Modificarea acordului de constituire a întreprinderii
familiale se declară, în termen de 15 zile de la încheierea
actului adiţional.. Oficiul registrului comerţului va
înregistra modificările şi va elibera certificatul de
înscriere de menţiuni, cu respectarea prevederilor legale
aplicabile.
Persoana fizică autorizată, titularul întreprinderii
individuale şi reprezentantul întreprinderii familiale vor
ţine contabilitatea în partidă simplă, potrivit
reglementărilor privind organizarea şi conducerea
evidenţei contabile în partidă simplă de către
persoanele fizice care au calitatea de contribuabil.
10. Regimul juridic al Persoanelor Fizice Autorizate.
PFA poate avea în obiectul de activitate cel mult 5 clase
de activităţi prevăzute de codul CAEN. PFA poate
colabora cu alte persoane fizice autorizate ca PFA,
întreprinzători persoane fizice titulari ai unor
întreprinderi individuale sau reprezentanţi ai unor
întreprinderi familiale ori cu alte persoane fizice sau
juridice, pentru efectuarea unei activităţi economice,
fără ca aceasta să îi schimbe statutul juridic.
PFA poate desfăşura activităţile pentru care este
autorizată, singură sau împreună cu cel mult 3 persoane,
angajate de aceasta.
O persoană poate cumula calitatea de persoană fizică
autorizată cu cea de salariat al unei terţe persoane care
funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un alt
domeniu de activitate economică decât cel pentru care
PFA este autorizată.
PFA nu va fi considerată un angajat al unor terţe
persoane cu care colaborează potrivit art. 16.
PFA este asigurată în sistemul public de pensii şi alte
drepturi de asigurări sociale şi are dreptul de a fi
asigurată în sistemul asigurărilor sociale de sănătate şi al
asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile prevăzute de
lege.
PFA îşi desfăşoară activitatea folosind în principal forţa
de muncă şi aptitudinile sale profesionale.
PFA poate cere ulterior schimbarea statutului juridic
dobândit şi autorizarea ca întreprinzător persoană fizică
titular al unei întreprinderi individuale, cu respectarea
dispoziţiilor legale în vigoare.
PFA răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de
afectaţiune.
PFA îşi încetează activitatea şi este radiată din registrul
comerţului în următoarele cazuri:
a) prin decesul titularului PFA;
b) prin voinţa titularului PFA;
c)privind registrul comerţului, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
Cererea de radiere, se depune la oficiul registrului
comerţului.
11. Regimul juridic al întreprinzătorului persoană fizică
titular al întreprinderii individuale.
Întreprinderea individuală nu dobândeşte personalitate
juridică prin înregistrarea în registrul comerţului.
Întreprinzătorul persoană fizică titular al întreprinderii
individuale este comerciant persoană fizică de la data
înregistrării sale în registrul comerţului.
Întreprinderea individuală poate avea în obiectul de
activitate cel mult 10 clase de activităţi prevăzute de
codul CAEN.
Întreprinderea individuală poate angaja cel mult 8
salariaţi, terţe persoane, cu contract individual de
muncă.
Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei
întreprinderi individuale este asigurat în sistemul public
de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi are
dreptul de a fi asigurat în sistemul asigurărilor sociale de
sănătate şi al asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile
prevăzute de lege.
Persoana fizică titulară a întreprinderii individuale
răspunde pentru obligaţiile asumate în exploatarea
întreprinderii economice cu bunurile din patrimoniul de
afectaţiune.
Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei
întreprinderi individuale îşi încetează activitatea şi este
radiat din registrul comerţului ca şi în cazul PFA.
În cazul decesului, moştenitorii pot continua
întreprinderea, dacă îşi manifestă voinţa. Când sunt mai
mulţi moştenitori, aceştia îşi vor desemna un
reprezentant, în vederea continuării activităţii
economice ca întreprindere familială.
Activitatea va putea fi continuată sub aceeaşi firmă, cu
obligaţia de menţionare în cuprinsul acelei firme a
calităţii de succesor.
12. Regimul juridic al întreprinderii familiale.
Întreprinderea familială este constituită din doi sau mai
mulţi membri ai unei familii. Membrii unei întreprinderi
familiale pot fi simultan PFA sau titulari ai unor
întreprinderi individuale. De asemenea, aceştia pot
cumula şi calitatea de salariat al unei terţe persoane
care funcţionează atât în acelaşi domeniu, cât şi într-un
alt domeniu de activitate economică.
Membrii unei întreprinderi familiale sunt asiguraţi în
sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări
sociale şi au dreptul de a fi asiguraţi în sistemul
asigurărilor sociale de sănătate şi al asigurărilor pentru
şomaj, în condiţiile prevăzute de lege.
Întreprinderea familială nu poate angaja terţe persoane
cu contract de muncă.
Întreprinderea familială se constituie printr-un acord de
constituire, încheiat de membrii familiei în formă scrisă.
Reprezentantul desemnat prin acordul de constituire va
gestiona interesele întreprinderii familiale în temeiul
unei procuri speciale, sub forma unui înscris sub
semnătură privată.
Întreprinderea familială nu are patrimoniu propriu şi nu
dobândeşte personalitate juridică prin înregistrarea în
registrul comerţului.
Prin acordul de constituire a întreprinderii familiale,
membrii acesteia pot stipula constituirea unui
patrimoniu de afectaţiune.
Membrii întreprinderii familiale răspund solidar şi
indivizibil pentru datoriile contractate.
Deciziile privind gestiunea curentă a întreprinderii
familiale se iau de către reprezentantul desemnat.
Actele de dispoziţie asupra bunurilor afectate activităţii
întreprinderii familiale se vor lua cu acceptul majorităţii
simple a membrilor întreprinderii.
Întreprinderea familială îşi încetează activitatea şi este
radiată din registrul comerţului în următoarele cazuri:
a) mai mult de jumătate dintre membrii acesteia au
decedat;
b) mai mult de jumătate dintre membrii întreprinderii
cer încetarea acesteia sau se retrag din întreprindere;
c) modificările şi completările ulterioare.
Persoanele fizice care desfăşoară o activitate economică
autorizată pot fi
autorizate să desfăşoare pe teritoriul României aceleaşi
tipuri de activităţi pentru care au fost autorizate în acel
alt stat, cu respectarea dispoziţiilor normelor juridice în
vigoare în România.
Cererea va fi însoţită de următoarele acte:
a) carte de identitate sau paşaport al solicitantului -
fotocopie şi traducere în limba română, certificate
olograf;
b) documentaţia care atestă funcţionarea legală,
obţinută în celalalt stat al Uniunii Europene sau al
Spaţiului Economic European - fotocopie şi traducere în
limba română, certificate olograf.
13. Actul constitutiv al societăţii.
Societatea în nume colectiv sau în comandită simplă se
constituie prin contract de societate, iar societatea pe
acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere
limitată se constituie prin contract de societate şi statut.
Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi
prin actul de voinţă al unei singure persoane. În acest
caz se întocmeşte numai statutul. Contractul de
societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui
înscris unic, denumit act constitutiv.
Actul constitutiv se semnează de toţi asociaţii sau, în caz
de subscripţie publică, de fondatori. Forma autentică a
actului constitutiv este obligatorie atunci când:
- printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se
află un imobil
- se constituie o societate în nume colectiv sau în
comandită simplă;
- societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie
publică.
Semnatarii actului constitutiv, precum şi persoanele care
au un rol determinant în constituirea societăţii sunt
consideraţi fondatori.
Nu pot fi fondatori persoanele care, potrivit legii, sunt
incapabile ori care au fost condamnate pentru gestiune
frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals,
înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau
luare de mită, pentru infracţiunile prevăzute de Legea
nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării
banilor și combatere a finanțării.
Actul constitutiv al societăţii în nume colectiv, în
comandită simplă sau cu răspundere limitată va
cuprinde:
a) datele de identificare a asociaţilor; la societatea în
comandită simplă se vor arăta şi asociaţii comanditaţi;
b) forma, denumirea şi sediul social;
c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea
domeniului şi a activităţii principale;
d) capitalul social, cu menţionarea aportului fiecărui
asociat. La societăţile cu răspundere limitată se vor
preciza numărul şi valoarea nominală a părţilor sociale,
precum şi numărul părţilor sociale atribuite fiecărui
asociat pentru aportul său;
e) asociaţii care reprezintă şi administrează societatea
sau administratorii neasociaţi.
e1) în cazul societăţilor cu răspundere limitată, dacă
sunt numiţi cenzori sau auditor financiar, datele de
identificare ale primilor cenzori, respectiv ale primului
auditor financiar;
f) partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi;
g) sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe
sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică
h) durata societăţii;
i) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.
Actul constitutiv al societăţii pe acţiuni sau în comandită
pe acţiuni va cuprinde:
a) datele de identificare a fondatorilor;
b) forma, denumirea şi sediul social;
c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea
domeniului
d) capitalul social subscris şi cel vărsat
e) natura şi valoarea bunurilor constituite ca aport în
natură
f) numărul şi valoarea nominală a acţiunilor, cu
specificarea
f1) dacă sunt mai multe categorii de acţiuni, numărul,
valoarea nominală şi drepturile conferite fiecărei
categorii de acţiuni;
f2) orice restricţie cu privire la transferul de acţiuni;
g) datele de identificare a primilor membri ai consiliului
de administraţie
g1) puterile conferite administratorilor
h) datele de identificare a primilor cenzori sau a primului
auditor financiar;
i) clauze privind conducerea, administrarea,
funcţionarea şi controlul gestiunii societăţii de către
organele statutare
j) durata societăţii;
k) modul de distribuire a beneficiilor şi de suportare a
pierderilor;
l) sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe
sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică
m) orice avantaj special acordat
n) numărul acţiunilor comanditarilor în societatea în
comandită pe acţiuni;
o) cuantumul total sau cel puţin estimativ al tuturor
cheltuielilor pentru constituire;
p) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.
Datele de identificare sunt:
a) Pentru persoanele fizice: numele, prenumele, codul
numeric personal şi, dacă este cazul, echivalentul
acestuia, potrivit legislaţiei naţionale aplicabile, locul şi
data naşterii, domiciliul şi cetăţenia;
b) pentru persoanele juridice: denumirea, sediul,
naţionalitatea, numărul de înregistrare în registrul
comerţului sau codul unic de înregistrare, potrivit legii
naţionale aplicabile.
Capitalul social al societăţii pe acţiuni sau al societăţii în
comandită pe acţiuni nu poate fi mai mic de 90.000 lei.
Numărul acţionarilor în societatea pe acţiuni nu poate fi
mai mic de 2. În cazul în care societatea are mai puţin de
2 acţionari pe o perioadă mai lungă de 9 luni, orice
persoană interesată poate solicita instanţei dizolvarea
societăţii. Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la
rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti de
dizolvare, numărul minim de acţionari prevăzut de Legea
31/1990 este reconstituit.
Pentru societatea cu răspundere limitată, până de
curând, valoarea minimă a capitalului social era de 200
lei. Odată cu intrarea în vigoare a Legii 223/20205
această cerință a fost eliminată.
Astfel, o societate cu răspundere limitată cu un asociat
trebuie să aibă un capital social minim de 1 leu. În cazul
unei
societăţi cu răspundere limitată cu doi asociați
fondatori, aportul la capitalul social trebuie să fie de
minim 2 lei.
În societatea cu răspundere limitată, numărul asociaţilor
nu poate fi mai mare de 50. În cazul în care, într-o
societate cu răspundere limitată, are drepturile şi
obligaţiile, adunării generale a asociaţilor.
Dacă asociatul unic este administrator, îi revin şi
obligaţiile prevăzute de lege pentru această calitate.
14. Formalităţi procedurale necesare constituirii
societăţii.
Pentru redactarea actelor constitutive se impune cu
prioritate verificarea disponibilităţii firmei.
În termen de 15 zile de la data incheierii actului
constitutiv, fondatorii, sau, după caz, reprezentanţii
acesteia vor cere inmatricularea societăţii în Registrul
comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediul
societatea.
Cererea va fi însoţită de:
a) actul constitutiv al societăţii;
b) dovada efectuării vărsămintelor în condiţiile actului
constitutiv;
c) dovada sediului declarat şi a disponibilităţii firmei;
d) în cazul aporturilor în natură subscrise şi vărsate la
constituire, actele privind proprietatea.
e) actele constatatoare ale operaţiunilor încheiate în
contul societăţii şi aprobate de asociaţi;
f) declaraţia pe propria răspundere a fondatorilor, a
primilor administratori
g) alte acte sau avize prevăzute de legi speciale în
vederea constituirii
Cererea de înmatriculare este soluţionată de catre
directorul oficiului comerţului.
Împotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau
persoanelor desemnate se poate formula plângere în
termen de 15 zile de la pronunţare pentru părţi şi de la
data publicării rezoluţiei sau a actului modificator al
actului constitutiv în Monitorul Oficial al României,
Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate.
rezoluţia este comunicată în format electronic
Ministerului Finanţelor Publice care atribuie şi comunică
registrului codul unic de înregistrare a societăţii. Cu data
înregistrării, societatea dobândeşte personalitate
juridică. Certificatul de inregistrare, conţinând codul
unic, denumirea, forma juridică, sediul societăţii şi
activitatea ei principală, numărul de ordine în registrul
comerţului. Cu aceeaşi dată, societatea este înregistrată
şi ca subiect fiscal.
Când actul constitutiv nu cuprinde menţiunile prevăzute
de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o
dispoziţie imperativă a legii, judecătorul formulează o
cerere de intervenţie, va respinge, prin încheiere,
motivat, cererea de înmatriculare.
Nulitatea unei societăţi înmatriculate în registrul
comerţului poate fi declarată de tribunal numai atunci
când:
a) lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în
formă autentică atunci când legea
b) toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data
constituirii societăţii;
c) obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar
ordinii publice;
d) lipseşte încheierea judecătorului delegat de
înmatriculare a societăţii;
e) lipseşte autorizarea legală administrativă de
constituire a societăţii;
f) actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii,
obiectul său de activitate, aporturile asociaţilor sau
capitalul social subscris;
g) s-au încălcat dispoziţiile legale
Pe data la care hotărârea judecătorească de declarare a
nulităţii a devenit irevocabilă, societatea încetează fără
efect retroactiv şi intră în lichidare. Dispoziţiile legale
privind lichidarea societăţilor ca urmare a dizolvării se
aplică în mod corespunzător.
Prin hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii se
vor numi şi lichidatorii societăţii. Tribunalul va comunica
hotărârea judecătorească oficiului registrului
comerţului.
Declararea nulităţii societăţii nu aduce atingere actelor
încheiate în numele său. Nici societatea şi nici asociaţii
nu pot opune terţilor de bună-credinţă nulitatea
societăţii.
15. Constituirea societăţilor pe acţiuni prin subscripţie
publică.
Constituire continuată, ea reprezintă o modalitate
proprie strict societății pe acțiuni, justificată de nevoia
asigurării unei capitalizări masive a societății, încă din
momentul constituirii. Procedura, inițiată de fondatorii
societății, parcurge următoarele etape:
a) emiterea prospectului de emisiune, adică a ofertei
adresate publicului.În conținutul lui vor fi indicate, ca
urmare, în mod
obligatoriu, elementele esențiale ale viitoarei societăți.
b) depunerea prospectului de emisiune la oficiul
registrului comerțului.
c) subscrierea acțiunilor, etapă în care persoanele
interesate de oferta lansată prin prospect, vor putea
subscrie acțiuni ale viitoarei societăți, semnând
exemplare ale prospectului de emisiune și vărsând cel
puțin în jumătate din valoarea acțiunilor subscrise în
contul indicat în conținutul prospectului.
d) convocarea adunării constitutive; În termen de 15 zile
de la închiderea perioadei de subscriere, fondatorii vor
convoca adunarea constitutivă. În cadrul acesteia,
fiecare subscriitor are dreptul la un singur vot.
e) Se impune sublinierea rolului decisiv al fondatorilor în
procedura de constituire societății prin oferta publică.
Responsabilitatea, organizarea adunării constitutive,
efectuarea vărsămintelor, exactitatea informațiilor
comunicate, valabilitatea operațiunilor încheiate.
16. Funcţionarea societăţilor în nume colectiv.
Dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui
administrator.
Pentru actele urgente, a căror neîndeplinire ar cauza o
pagubă mare societăţii, poate decide un singur
administrator în lipsa celorlalţi.
Asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a
capitalului social pot alege unul sau mai mulţi
administratori dintre ei, fixându-le puterile.
Majoritate asociaţii pot decide asupra revocării
administratorilor sau asupra limitării puterilor lor.
Dacă un administrator ia iniţiativa unei operaţiuni ce
depăşeşte limitele operaţiunilor obişnuite comerţului pe
care îl exercită societatea, acesta trebuie să înştiinţeze
pe ceilalţi administratori, înainte de a o încheia. În caz
de opoziţie, vor decide asociaţii care reprezintă
majoritatea absolută a capitalului social.
Asociatul care, fără consimţământul scris al celorlalţi
asociaţi, întrebuinţează capitalul, bunurile sau creditul
societăţii în folosul său sau în acela al unei alte persoane
este obligat să restituie societăţii beneficiile ce au
rezultat şi să plătească despăgubiri pentru daunele
cauzate.
Nici un asociat nu poate lua din fondurile societăţii mai
mult decât i s-a fixat pentru cheltuielile făcute sau
pentru cele ce urmează să le facă în interesul societăţii.
Asociatul care contravine acestei dispoziţii este
răspunzător de sumele luate şi de daune. Asociaţii nu
pot lua parte, ca asociaţi cu răspundere nelimitată, în
alte societăţi concurente, fără consimţământul celorlalţi
asociaţi. Consimţământul se socoteşte dat dacă
participarea sau operaţiunile fiind anterioare actului
constitutiv au fost cunoscute de ceilalţi asociaţi şi aceştia
nu au interzis continuarea lor.
Asociaţii sunt obligaţi nelimitat şi solidar pentru
operaţiunile îndeplinite în numele societăţii de
persoanele care o reprezintă.
Pentru aprobarea situaţiei financiare anuale este
necesar votul asociaţilor reprezentând majoritatea
capitalului social.
Cesiunea aportului de capital social este posibilă dacă a
fost permisă prin actul co Când actul constitutiv prevede
cazurile de retragere a unui asociat, se vor aplica
dispoziţiile art. 225 şi 229 din Legea 31/1990 cu
modificările şi completările ulterioare.nstitutiv. Cesiunea
nu liberează pe asociatul cedent de ceea ce mai
datorează societăţii din aportul său de capital.
17. Funcţionarea societăţilor în comandită simplă şi a
societăţilor în comandită pe acţiuni.
Regimul juridic specific funcţionării societăţilor
comerciale în comandită simplă este direct influenţat de
specificul acestei forme de societate, care îmbină două
categorii de asociaţi: asociaţii comanditari şi asociaţi
comanditaţi. În aceste condiţii responsabilitatea pentru
operaţiunile societăţii revin, în principiu, asociaţilor
comanditaţi. Altfel spus, administrator al unei societăţi
în comandită simplă nu poate fi decât un asociat
comanditat.
În ceea ce priveşte situaţia comanditarului, acesta poate
încheia operaţiuni în contul societăţii numai în măsura în
care este împuternicit în baza unei procuri speciale,
înregistrată la registrul comerţului, de către
reprezentanţii societăţii.
Prin lege, comanditarului i se recunosc următoarele
drepturi:
- să îndeplinească servicii în administrarea internă a
societăţii. Având în vedere faptul că nu poate fi
administrator decât un asociat comanditat.
- să realizeze acte de supraveghere;
- să participe la numirea şi revocarea administratorilor;
- să acorde, în limitele actului constitutiv autorizarea
administratorilor pentru operaţiuni ce depăşesc puterile
lor;
- să solicite actele societăţii din care să rezulte situaţia
financiară a societăţii;
- să supună controlului exactitatea datelor înscrise în
actele societăţii
Se poate afirma că asociaţilor comanditari li se interzice
prin lege să participe la actele de administrare externă.
Asociaţii comanditaţi dintr-o societate în comandită
simplă răspund solidar şi nelimitat pentru obligaţiile
sociale.
În situaţia în care asociaţii comanditari nu varsă aportul
la care s-au obligat, în bani sau în natură, creditorii
sociali pot avea împotriva comanditarilor vinovaţi, o
acţiune oblică. De asemenea, o hotărâre judecătorească
obţinută împotriva societăţii de către un creditor social,
devin automat opozabile fiecărui asociat comanditat.
Excluderea asociaţilor se face în cazurile expres
prevăzute de Legea nr. 31/1990 republicată. În schimb,
asociaţii comanditari nu pot fi excluşi din societate decât
în situaţia în care, deşi au fost puşi în întârziere, nu şi-au
adus aportul la capitalul social.
18. Acţiunile-concept şi regim juridic.
Noţiunii de acţiune i s-au atribuit mai multe sensuri:
- acţiunea reprezintă o fracţiune a capitalului social;
- acţiunea apare şi ca element determinant al raportului
juridic ce se naşte între societate şi asociatul acţionar;
- titlul negociat;
- titluri de credit
Caracteristicile acţiunilor:
- orice acţiune are o valoare nominală
- acţiunile sunt indivizibile;
- acţiunile au valoare egală, conferind titularilor drepturi
egale;
- ca titluri de valoare, acţiunile sunt titluri negociabile
Acţiunile vor cuprinde:
a) denumirea şi durata societăţii;
b) data actului constitutiv, numărul din registrul
comerţului sub care este înmatriculată societatea, codul
unic de înregistrare şi numărul Monitorului Oficial al
României
c) capitalul social
d) avantajele acordate fondatorilor.
Pentru acţiunile nominative se vor mai menţiona:
numele, prenumele, codul numeric personal şi domiciliul
acţionarului persoană fizică; denumirea, sediul, numărul
de înmatriculare şi codul unic de înregistrare ale
acţionarului persoană juridică, după caz.
Categorii de acţiuni:
În funcţie de modul de transmitere,acțiunile pot fi:
- acţiuni nominative
- acţiuni la purtător
Titularul unei acţiuni cu dividend prioritar beneficiază de
dreptul de a primi propriul său dividend, mai puţin
dreptul de a participa la vot în cadrul adunărilor
generale. societăţii.Titularii de acţiuni cu dividend
prioritar au posibilitatea de a se uni în adunări proprii.
În cazul acţiunilor nominative, dreptul de proprietate
asupra acţiunilor se transmite în baza unei menţiuni
înscrise în registrul acţionarilor, semnată de titularul
iniţial şi cel căruia i se transmite.
Drepturile titularilor de acţiuni
- dreptul la vot
- dreptul la dividende
În afara acestor drepturi esenţiale pentru un acţionar,
există şi dreptul acţionarilor de a fi informaţi şi dreptul
de a participa la adunările generale ale societăţii.
În situaţia în care, la momentul constituirii societăţii, nu
s-a vărsat integral capitalul social, cei obligaţi la
efectuarea vărsămintelor vor fi somaţi la plată, la
momentul scadenţei, în baza unei somaţii colective.
Această somaţie trebuie publicată de două ori în
Monitorul Oficial. Dacă în urma somării repetate, cei
obligaţi la efectuarea vărsămintelor nu şi-au efectuat
obligaţia, consiliul de administraţie are două posibilităţi:
- va face demersurile pentru urmărirea acţionarilor rău
platnici şi pentru executarea debitelor acestora;
- va anula acţiunile deţinute de către acţionarii rău
platnici.
În funcţie de sumele obţinute din vânzarea acţiunilor
emise, în aceste condiţii, pot interveni două situaţii:
- sumele sunt îndestulătoare
- sumele sunt neîndestulătoare. În aceste condiţii, se vor
acoperi cheltuielile de anulare şi vânzare, iar capitalul
social va fi micşorat proporţional cu sumele
nerecuperate.
Acţiunile dobândite în acest mod, nu dau dreptul la
dividende. Dreptul la vot pe care-l naşte dobândirea
acestor acţiuni este suspendat pe perioada cât acţiunile
sunt deţinute de societatea emitentă.
19. Adunarea generală în cadrul societăţii pe acţiuni-
forme, convocare, ordinea de zi.
Adunările generale sunt ordinare și extraordinare.
Adunarea generală ordinară se întruneşte cel puţin o
dată pe an, în cel mult 5 luni de la încheierea exerciţiului
financiar. În afară de dezbaterea altor probleme înscrise
la ordinea de zi, adunarea generală este obligată:
a) să discute, să aprobe sau să modifice situaţiile
financiare anuale
b) să aleagă şi să revoce membrii consiliului de
administraţie
b1) în cazul societăţilor ale căror situaţii financiare sunt
auditate, să numească sau să demită auditorul financiar
c) să fixeze remuneraţia cuvenită pentru exerciţiul în
curs a membrilor consiliului de administraţie
d) să se pronunţe asupra gestiunii consiliului de
administraţie
e) să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după
caz, programul de activitate, pe exerciţiul financiar
următor;
f) să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinţarea
uneia sau a mai multor unităţi ale societăţii.
Pentru validitatea deliberărilor adunării generale
ordinare este necesară prezenţa acţionarilor care să
deţină cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi
de vot. Actul constitutiv poate prevedea cerinţe mai
ridicate de cvorum şi majoritate.
Adunarea generală extraordinară se întruneşte ori de
câte ori este necesar a se lua o hotărâre pentru:
a) schimbarea formei juridice a societăţii;
b) mutarea sediului societăţii;
c) schimbarea obiectului de activitate al societăţii;
d) înfiinţarea sau desfiinţarea unor sedii secundare:
sucursale, agenţii, reprezentanţe sau
alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, dacă
prin actul constitutiv nu se prevede altfel;
e) prelungirea duratei societăţii;
f) majorarea capitalului social;
g) reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin
emisiune de noi acţiuni;
h) fuziunea cu alte societăţi sau divizarea societăţii;
i) dizolvarea anticipată a societăţii;
j) conversia acţiunilor dintr-o categorie în cealaltă;
k) conversia unei categorii de obligaţiuni în altă
categorie sau în acţiuni;
l) emisiunea de obligaţiuni;
m) oricare altă modificare a actului constitutiv sau
oricare altă hotărâre pentru care este cerută aprobarea
adunării generale extraordinare.
Pentru validitatea deliberărilor adunării generale
extraordinare este necesară la prima convocare
prezenţa acţionarilor deţinând cel puţin o pătrime din
numărul total de drepturi de vot, iar la convocările
următoare, prezenţa acţionarilor reprezentând cel puţin
o cincime din numărul total de drepturi de vot.
Decizia de modificare a obiectului principal se ia cu o
majoritate de cel puţin două treimi din drepturile de vot
deţinute
de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi.
Termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 30 de zile
de la publicarea convocării în Monitorul Oficial al
României, Partea a IV-a.
Convocarea poate fi făcută şi numai prin scrisoare
recomandată sau, dacă actul constitutiv permite, prin
scrisoare transmisă pe cale electronică, având
încorporată, ataşată sau logic asociată semnătura
electronică extinsă, expediată cu cel puţin 30 de zile
înainte de data ţinerii adunării, la adresa acţionarului,
înscrisă în registrul acţionarilor.
Convocarea va cuprinde locul şi data ţinerii adunării,
precum şi ordinea de zi, cu menţionarea explicită a
tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor
adunării.
Când pe ordinea de zi figurează propuneri pentru
modificarea actului constitutiv,convocarea va trebui să
cuprindă textul integral al propunerilor. Pentru
societăţile listate se aplică dispoziţiile relevante din
legislaţia specifică pieţei de capital. Au dreptul de a cere
introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi. Cererile
se înaintează consiliului de administraţie, respectiv
directoratului, în cel mult 15 zile de la publicarea
convocării, în vederea publicării şi aducerii acestora la
cunoştinţă celorlalţi acţionari. În cazul în care pe ordinea
de zi figurează numirea administratorilor, în cerere vor fi
incluse informaţii cu privire la numele, localitatea de
domiciliu şi calificarea profesională ale persoanelor
propuse pentru funcţiile respective. Ordinea de zi
completată cu punctele propuse de acţionari, ulterior
convocării, trebuie publicată cu îndeplinirea cerinţelor
prevăzute de lege cu cel puţin 10 zile înaintea adunării
generale, la data menţionată în convocatorul iniţial.
Fiecare acţionar poate adresa consiliului de
administraţie, respectiv directoratului,â întrebări în scris
referitoare la activitatea societăţii, înaintea datei de
desfăşurare a adunării generale, urmând a i se răspunde
în cadrul adunării. Costurile convocării adunării
generale, precum şi cheltuielile de judecată, dacă
instanţa aprobă cererea, sunt suportate de societate.
Acţionarii reprezentând întreg capitalul social vor putea,
dacă nici unul dintre ei nu se opune, să ţină o adunare
generală şi să ia orice hotărâre de competenţa adunării,
fără respectarea formalităţilor cerute pentru convocarea
ei. În cazul societăţilor închise, prin actul constitutiv se
poate conveni ţinerea adunărilor generale şi prin
corespondenţă. Consiliul de administraţie, respectiv
directoratul, va stabili o dată de referinţă pentru
acţionarii îndreptăţiţi să fie înştiinţaţi şi să voteze în
cadrul adunării generale. Acţionarii care au calitatea de
membri ai consiliului de administraţie, directoratului sau
consiliului de supraveghere nu pot vota, în baza
acţiunilor pe care le posedă, nici personal, nici prin
mandatar. Dreptul de vot nu poate fi cedat. În ziua şi la
ora arătate în convocare, şedinţa adunării se va
deschide de către preşedintele consiliului de
administraţie, respectiv al directoratului, sau de către
acela care îi ţine locul. Adunarea generală va alege,
dintre acţionarii prezenţi, 1 până la 3 secretari, care vor
verifica lista de prezenţă a acţionarilor, Hotărârile
adunărilor generale se iau prin vot deschis. Votul secret
este obligatoriu pentru numirea sau revocarea
membrilor consiliului de administraţie, respectiv a
membrilor consiliului de supraveghere, pentru numirea,
revocarea ori demiterea cenzorilor sau auditorilor
financiari şi pentru luarea hotărârilor referitoare la
răspunderea membrilor organelor de administrare, de
conducere şi de control ale societăţii. Un proces-verbal,
semnat de preşedinte şi secretar, va constata
îndeplinirea formalităţilor de convocare, data şi locul
adunării generale, acţionarii prezenţi, numărul
acţiunilor, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate.
Membrii consiliului de administraţie, nu pot ataca
hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor
din funcţie. Dacă hotărârea este atacată de toţi membrii
consiliului de administraţie, societatea va fi reprezentată
în justiţie de către persoana desemnată de preşedintele
instanţei dintre acţionarii ei, care va îndeplini mandatul
cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală,
convocată în acest scop, va numi un reprezentant.
Acţionarii care nu au votat în favoarea unei hotărâri a
adunării generale au dreptul de a se retrage din
societate şi de a solicita cumpărarea acţiunilor lor de
către societate, numai dacă respectiva hotărâre a
adunării generale are ca obiect:
a) schimbarea obiectului principal de activitate;
b) mutarea sediului societăţii în străinătate;
c) schimbarea formei societăţii;
d) fuziunea sau divizarea societăţii.
Dreptul de retragere poate fi exercitat în termen de 30
de zile.
20. Sistemul unitar de administrare a societăţilor pe
acţiuni-prezentare generală.
Societatea pe acţiuni este administrată de unul sau mai
mulţi administratori, numărul acestora fiind totdeauna
impar. Când sunt mai mulţi administratori, ei constituie
un consiliu de administraţie. Societăţile pe acţiuni ale
căror situaţii financiare anuale fac obiectul unei obligaţii
legale de auditare sunt administrate de cel puţin 3
administratori.
Administratorii sunt desemnaţi de către adunarea
generală ordinară a acţionarilor, cu excepţia primilor
administratori, care sunt numiţi prin actul constitutiv. Pe
durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot
încheia cu societatea un contract de muncă.
Administratorii pot fi revocaţi oricând de către adunarea
generală ordinară a acţionarilor. În caz de vacanţă a
unuia sau a mai multor posturi de administrator, dacă
prin actul constitutiv nu se dispune altfel, consiliul de
administraţie procedează la numirea unor administratori
provizorii, până la întrunirea adunării generale ordinare
a acţionarilor. Dacă vacanţa determină scăderea
numărului administratorilor sub minimul legal,
administratorii rămaşi convoacă de îndată adunarea
generală ordinară a acţionarilor, pentru a completa
numărul de membri ai consiliului de administraţie. În
cazul în care administratorii nu îşi îndeplinesc obligaţia
de a convoca adunarea generală, orice parte interesată
se poate adresa instanţei pentru a desemna persoana
însărcinată cu convocarea adunării generale ordinare a
acţionarilor, care să facă numirile necesare. Când este
un singur administrator şi acesta vrea să renunţe la
mandat, el va trebui să
convoace adunarea generală ordinară. În caz de deces
sau de imposibilitate fizică de exercitare a funcţiei de
administrator unic, numirea provizorie se va face de
către cenzori, însă adunarea generală ordinară va fi
convocată de urgenţă pentru numirea definitivă a
administratorului. Prin actul constitutiv sau prin
hotărâre a adunării generale a acţionarilor se poate
prevedea că unul sau mai mulţi membri ai consiliului de
administraţie trebuie să fie independenţi. Consiliul de
administraţie se întruneşte cel puţin o dată la 3 luni.
Preşedintele convoacă consiliul de administraţie,
stabileşte ordinea de zi, veghează asupra informării
adecvate a membrilor consiliului cu privire la punctele
aflate pe ordinea de zi şi prezidează întrunirea. Consiliul
de administraţie este, de asemenea, convocat la cererea
motivată a cel puţin doi dintre membrii săi sau a
directorului general. În acest caz, ordinea de zi este
stabilită de către autorii cererii. Preşedintele este obligat
să dea curs unei astfel de cereri. La fiecare şedinţă se va
întocmi un proces-verbal, care va cuprinde numele
participanţilor, ordinea deliberărilor, deciziile luate,
numărul de voturi întrunite şi opiniile separate.
Procesul-verbal este semnat de către preşedintele de
şedinţă şi de către cel puţin un alt administrator.
Directorii şi cenzorii sau, după caz, auditorii interni pot fi
convocaţi la orice întrunire a consiliului de administraţie,
întruniri la care aceştia sunt obligaţi să participe. Ei nu
au drept de vot, cu excepţia directorilor care sunt şi
administratori. Modul de organizare a activităţii
directorilor poate fi stabilit prin actul constitutiv sau prin
decizie a consiliului de administraţie. Directorii vor
informa consiliul de administraţie, în mod regulat şi
cuprinzător, asupra operaţiunilor întreprinse şi asupra
celor avute în vedere. Directorii pot fi revocaţi oricând
de către consiliul de administraţie. Prin actul constitutiv,
preşedintele şi unul sau mai mulţi administratori pot fi
împuterniciţi să reprezinte societatea, acţionând
împreună sau separat. Prin acordul lor unanim,
administratorii care reprezintă societatea doar
acţionând împreună pot împuternici pe unul dintre ei să
încheie anumite operaţiuni sau tipuri de operaţiuni. În
cazul în care consiliul de administraţie deleagă
directorilor atribuţiile de conducere a societăţii, puterea
de a reprezenta societatea aparţine directorului general.
Consiliul de administraţie înregistrează la registrul
comerţului numele persoanelor
împuternicite să reprezinte societatea, menţionând dacă
ele acţionează împreună sau separat.
Administratorii sunt solidar răspunzători faţă de
societate pentru:
a) realitatea vărsămintelor efectuate de asociaţi;
b) existenţa reală a dividendelor plătite;
c) existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor
ţinere;
d) exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale;
e) stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul
constitutiv le impun.
Administratorii răspund faţă de societate pentru
prejudiciile cauzate prin actele îndeplinite de directori
sau de personalul încadrat. Directorii vor înştiinţa
consiliul de administraţie de toate neregulile constatate
cu ocazia îndeplinirii atribuţiilor lor.
Administratorul care are într-o anumită operaţiune,
direct sau indirect, interese contrare intereselor
societăţii trebuie să îi înştiinţeze despre aceasta pe
ceilalţi administratori şi pe cenzori sau auditori interni şi
să nu ia parte la nicio deliberare privitoare la această
operaţiune. Aceeaşi obligaţie o are administratorul în
cazul în care, într-o anumită operaţiune, ştie că sunt
interesate soţul sau soţia sa, rudele ori afinii săi până la
gradul al IV-lea inclusiv. Este interzisă creditarea de
către societate a administratorilor acesteia, prin
intermediul unor operaţiuni precum:
a) acordarea de împrumuturi administratorilor;
b) acordarea de avantaje financiare administratorilor cu
ocazia sau ulterior încheierii de către societate cu
aceştia de operaţiuni de livrare de bunuri,
c) garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a
oricăror împrumuturi acordate administratorilor,
concomitentă ori ulterioară acordării împrumutului;
d) garantarea directă ori indirectă, în tot sau în parte, a
executării de către administratori a oricăror alte obligaţii
personale ale acestora faţă de terţe persoane;
e) dobândirea cu titlu oneros ori plata
Aceste prevederi nu se aplică:
a) în cazul operaţiunilor a căror valoare exigibilă
cumulată este inferioară echivalentului în lei al sumei de
5.000 de euro;
b) în cazul în care operaţiunea este încheiată de
societate în condiţiile exercitării curente a activităţii sale
Directorii sunt răspunzători pentru neîndeplinirea
îndatoririlor lor. Remuneraţia directorilor, obţinută în
temeiul contractului de mandat, este asimilată din punct
de vedere fiscal veniturilor din salarii şi se impozitează
potrivit legislaţiei în materie.
21. Sistemul dualist de admnistrare a societăţilor pe
acţiuni-prezentare generală.
Prin actul constitutiv se poate stipula că societatea pe
acţiuni este administrată de un directorat şi de un
consiliu de supraveghere, în conformitate cu prevederile
legii.
1. Directoratul
Conducerea societăţii pe acţiuni revine în exclusivitate
directoratului, care îndeplineşte actele necesare şi utile
pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii.
Directoratul
este format din unul sau mai mulţi membri, numărul
acestora fiind totdeauna impar. Când este un singur
membru, acesta poartă denumirea de director general
unic. În cazul societăţilor pe acţiuni ale căror situaţii
financiare anuale fac obiectul unei obligaţii legale de
auditare, directoratul este format din cel puţin 3
membri. Desemnarea membrilor directoratului revine
consiliului de supraveghere, care atribuie totodată unuia
dintre ei funcţia de preşedinte al directoratului. Actul
constitutiv determină durata mandatului directoratului,
în limitele prevăzute de lege. Membrii directoratului nu
pot fi concomitent membri ai consiliului de
supraveghere. Membrii directoratului pot fi revocaţi
oricând de către consiliul de supraveghere. În caz de
vacanţă a unui post de membru al directoratului,
consiliul de supraveghere va proceda fără întârziere la
desemnarea unui nou membru. Directoratul reprezintă
societatea în raport cu terţii şi în justiţie. În situaţia în
care membrii directoratului reprezintă societatea doar
acţionând împreună, prin acordul lor unanim, aceştia îl
pot împuternici pe unul dintre ei să încheie anumite
operaţiuni sau tipuri de operaţiuni. Consiliul de
supraveghere reprezintă societatea în raporturile cu
directoratul. Directoratul înregistrează la registrul
comerţului numele membrilor săi, menţionând dacă ei
acţionează împreună sau separat. Cel puţin o dată la 3
luni, directoratul prezintă un raport scris consiliului de
supraveghere cu privire la conducerea societăţii, cu
privire la activitatea acesteia şi la posibila sa evoluţie.
Fiecare membru al consiliului de supraveghere are acces
la informaţiile transmise consiliului. Directoratul
înaintează consiliului de supraveghere situaţiile
financiare anuale şi raportul său anual, imediat după
elaborarea acestora. Totodată, directoratul înaintează
consiliului de supraveghere propunerea sa detaliată cu
privire la distribuirea profitului rezultat din bilanţul
exerciţiului financiar, pe care intenţionează să o prezinte
adunării generale.
2. Consiliul de supraveghere
Membrii consiliului de supraveghere sunt numiţi de
către adunarea generală a acţionarilor, cu excepţia
primilor membri, care sunt numiţi prin actul constitutiv.
Numărul membrilor consiliului de supraveghere este
stabilit prin actul constitutiv. Acesta nu poate fi mai mic
de 3 şi nici mai mare de 11. Membrii consiliului de
supraveghere pot fi revocaţi oricând de adunarea
generală a acţionarilor, cu o majoritate de cel puţin
două treimi din numărul voturilor acţionarilor prezenţi.
Consiliul de supraveghere alege dintre membrii săi un
preşedinte al consiliului. În cazul vacanţei unui post de
membru în consiliul de supraveghere, consiliul poate
proceda la numirea unui membru provizoriu, până la
întrunirea adunării generale. Dacă vacanţa determină
scăderea numărului membrilor consiliului de
supraveghere sub minimul legal, directoratul trebuie să
convoace fără întârziere adunarea generală pentru
completarea locurilor vacante. În cazul în care
directoratul nu îşi îndeplineşte obligaţia de a convoca
adunarea generală, orice parte interesată se poate
adresa instanţei pentru a desemna persoana însărcinată
cu convocarea adunării generale ordinare a acţionarilor,
care să facă numirile necesare. Membrii consiliului de
supraveghere nu pot fi concomitent membri ai
directoratului.
Consiliul de supraveghere are următoarele atribuţii
principale:
a) exercită controlul permanent asupra conducerii
societăţii de către directorat;
b) numeşte şi revocă membrii directoratului;
c) verifică conformitatea cu legea, cu actul constitutiv şi
cu hotărârile adunării generale a operaţiunilor de
conducere a societăţii;
d) raportează cel puţin o dată pe an adunării generale a
acţionarilor cu privire la activitatea de supraveghere
desfăşurată.
În cazuri excepţionale, când interesul societăţii o cere,
consiliul de supraveghere poate convoca adunarea
generală a acţionarilor. Consiliului de supraveghere nu îi
pot fi transferate atribuţii de conducere a societăţii.
Consiliul de supraveghere se întruneşte cel puţin o dată
la 3 luni. Preşedintele convoacă consiliul de
supraveghere şi prezidează întrunirea. Membrii
directoratului pot fi convocaţi la întrunirile consiliului de
supraveghere. Ei nu au drept de vot în consiliu. La
fiecare şedinţă se va întocmi un proces-verbal, care va
cuprinde numele participanţilor, ordinea de zi, ordinea
deliberărilor, deciziile luate, numărul de voturi întrunite
şi opiniile separate. Procesul-verbal este semnat de
către preşedintele de şedinţă şi de către cel puţin un alt
membru prezent al consiliului.
22. Auditul financiar, auditul intern şi cenzorii în cadrul
societaţilor pe acţiuni.
Societatea pe acţiuni va avea 3 cenzori şi un supleant,
dacă prin actul constitutiv nu se
prevede un număr mai mare. În toate cazurile, numărul
cenzorilor trebuie să fie impar. Cenzorii sunt aleşi de
adunarea generală a acţionarilor. Durata mandatului lor
este de 3 ani şi pot fi realeşi. Cenzorii trebuie să îşi
exercite personal mandatul.
Situaţiile financiare ale societăţilor comerciale supuse
obligaţiei legale de auditare vor fi auditate de către
auditori financiari - persoane fizice sau persoane
juridice. Societăţile pe acţiuni care optează, pentru
sistemul dualist de administrare sunt supuse auditului
financiar. Societăţile comerciale ale căror situaţii
financiare anuale sunt supuse auditului financiar,
potrivit legii sau hotărârii acţionarilor, vor organiza
auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera
Auditorilor Financiari din România. La societăţile
comerciale ale căror situaţii financiare anuale nu sunt
supuse, potrivit legii, auditului financiar, adunarea
generală ordinară a acţionarilor va hotărî contractarea
auditului financiar sau numirea cenzorilor, după caz.
Cenzorii pot fi acţionari, cu excepţia cenzorului expert
contabil, care poate fi terţ ce exercită profesia individual
ori în forme asociative. Nu pot fi cenzori, iar dacă au fost
aleşi, decad din mandatul lor:
a) rudele sau afinii până la al patrulea grad inclusiv sau
soţii administratorilor;
b) persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte
funcţii decât aceea de cenzor, un salariu sau o
remuneraţie de la administratori sau de la societate sau
ai căror angajatori sunt în raporturi contractuale sau se
află în concurenţă cu aceasta;
c) persoanele cărora le este interzisă funcţia de membru
al consiliului de administraţie,
d) persoanele care, pe durata exercitării atribuţiilor
conferite de această calitate, au atribuţii de control în
cadrul Ministerului Finanţelor Publice sau al altor
instituţii publice, cu excepţia situaţiilor prevăzute expres
de lege.
În caz de deces, împiedicare fizică sau legală, încetare ori
renunţare la mandat a unui cenzor, acesta va fi înlocuit
de supleant. În acest caz, precum şi în situaţia în care
numărul
cenzorilor nu se poate completa prin înlocuirea cu
supleanţi ori nu mai rămâne în funcţie niciun cenzor,
administratorii vor convoca de urgenţă adunarea
generală în vederea desemnării unui nou cenzor.
Cenzorii sunt obligaţi să supravegheze gestiunea
societăţii, să verifice dacă situaţiile financiare sunt legal
întocmite şi în concordanţă cu registrele, dacă acestea
din urmă sunt ţinute regulat şi dacă evaluarea
elementelor patrimoniale s-a făcut conform regulilor
stabilite pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor
financiare.
Adunarea generală poate aproba situaţiile financiare
anuale numai dacă acestea sunt însoţite de raportul
cenzorilor sau, după caz, al auditorilor financiari.
Cenzorii sau, după caz, auditorii interni vor aduce la
cunoştinţă membrilor consiliului de administraţie
neregulile în administraţie şi încălcările dispoziţiilor
legale şi ale prevederilor actului constitutiv pe care le
constată, iar cazurile mai importante le vor aduce la
cunoştinţă adunării generale. Cenzorii au dreptul să
obţină în fiecare lună de la administratori o situaţie
despre mersul operaţiunilor. Este interzis cenzorilor să
comunice acţionarilor în particular sau terţilor datele
referitoare la operaţiunile societăţii, constatate cu
ocazia exercitării mandatului lor. Orice acţionar are
dreptul să reclame cenzorilor faptele despre care crede
că trebuie cenzurate, iar aceştia le vor avea în vedere la
întocmirea raportului către adunarea generală. În cazul
în care reclamaţia este făcută de acţionari reprezentând,
individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social
cenzorii sunt obligaţi să o verifice. Dacă vor aprecia că
reclamaţia este întemeiată şi urgentă, sunt obligaţi să
convoace imediat adunarea generală şi să prezinte
acesteia observaţiile lor. În caz contrar, ei trebuie să
pună în discuţie reclamaţia la prima adunare. Adunarea
generală trebuie să ia o hotărâre asupra celor reclamate.
În cazul societăţilor în care au fost desemnaţi auditori
interni, potrivit legii, orice acţionar are dreptul să
reclame acestora faptele despre care cred că trebuie
verificate. Auditorii interni le vor avea în vedere la
întocmirea raportului către consiliul de administraţie,
respectiv consiliul de supraveghere. În cazul în care
reclamaţia este făcută de acţionari reprezentând,
individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social
ori o cotă mai mică, dacă actul constitutiv prevede
astfel, auditorii interni sunt obligaţi să verifice faptele
reclamate, consiliul de supraveghere, este obligat să
convoace adunarea generală.
23. Funcţionarea societăţilor cu răspundere limitată.
Hotărârile asociaţilor se iau în adunarea generală.
Adunarea generală decide prin votul reprezentând
majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale.
Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului
constitutiv este necesar votul tuturor asociaţilor, în afară
de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.
Fiecare parte socială dă dreptul la un vot. Un asociat nu
poate exercita dreptul său de vot în deliberările
adunărilor asociaţilor referitoare la aporturile sale în
natură sau la actele juridice încheiate între ele şi
societate.
Adunarea generală a asociaţilor are următoarele
obligaţii principale:
a) să aprobe situaţia financiară anuală şi să stabilească
repartizarea profitului net;
b) să desemneze administratorii şi cenzorii, să îi
revoce/demită şi să le dea descărcare de activitate,
precum şi să decidă contractarea auditului financiar,
atunci când acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit
legii;
c) să decidă urmărirea administratorilor şi cenzorilor
pentru daunele pricinuite societăţii, desemnând şi
persoana însărcinată să o exercite;
d) să modifice actul constitutiv. În acest din urmă caz,
dacă în actul constitutiv se prevede dreptul de retragere
a asociatului pentru că nu este de acord cu modificările
aduse acestuia, se aplică dispoziţiile art.224 şi 225 din
Legea 31/1990. Administratorii sunt obligaţi să convoace
adunarea asociaţilor la sediul social, cel puţin o dată pe
an.
Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în
actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziţii speciale, prin
scrisoare recomandată, cu cel puţin 10 zile înainte de
ziua fixată pentru ţinerea acesteia, arătându-se ordinea
de zi. În cazul societăţilor cu răspundere limitată cu
asociat unic, acesta va exercita atribuţiile adunării
generale a asociaţilor societăţii. Asociatul unic va
consemna de îndată, în scris, orice decizie adoptată.
Asociatul unic poate avea calitatea de salariat al
societăţii cu răspundere
limitată al cărui asociat unic este. Societatea este
administrată de unul sau mai mulţi administratori,
asociaţi sau neasociaţi, Administratorii nu pot primi, fără
autorizarea adunării asociaţilor, mandatul de
administrator în alte societăţi concurente sau având
acelaşi obiect de activitate, nici să facă acelaşi fel de
comerţ ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul
altei persoane fizice sau juridice, sub sancţiunea
revocării şi răspunderii pentru daune. Dispoziţiile
privitoare la administrarea societăţilor pe acţiuni nu
sunt aplicabile societăţilor cu răspundere limitată,
indiferent dacă sunt sau nu supuse obligaţiei de
auditare. Societatea trebuie să ţină, prin grija
administratorilor, un registru al asociaţilor, în care se vor
înscrie, după caz, numele şi prenumele, denumirea,
domiciliul sau sediul fiecărui asociat, partea acestuia din
capitalul social, transferul părţilor sociale sau orice altă
modificare privitoare la acestea. Registrul poate fi
cercetat de asociaţi şi creditori. Dispoziţiile prevăzute
pentru cenzorii societăţilor pe acţiuni se aplică şi
cenzorilor din societăţile cu răspundere limitată. În lipsă
de cenzori sau, după caz, de auditor financiar, fiecare
dintre asociaţi, care nu este administrator al societăţii,
va exercita dreptul de control pe care asociaţii îl au în
societăţile în nume colectiv. Societatea cu răspundere
limitată nu poate emite obligaţiuni.
Dispoziţiile prevăzute pentru fondurile de rezervă la
societatea pe acţiuni, ca şi acelea privitoare la reducerea
capitalului social, se aplică şi societăţilor cu răspundere
limitată.
Părţile sociale pot fi transmise între asociaţi.
Transmiterea către persoane din afara societăţii este
permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi
reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social.
Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin
hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor
sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să
solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz,
societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat,
precum şi, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a
asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile
sociale. Transmiterea părţilor sociale va opera, în lipsa
unei opoziţii, la data expirării termenului de opoziţie de
30 de zile de la data publicării hotărârii asociaţilor, iar
dacă a fost formulată o opoziţie, la data comunicării
hotărârii de respingere a acesteia. Transmiterea părţilor
sociale trebuie înscrisă în registrul comerţului şi în
registrul de asociaţi al societăţii. Transmiterea are efect
faţă de terţi numai din momentul înscrierii ei în registrul
comerţului. Actul de transmitere a părţilor sociale şi
actul constitutiv actualizat cu datele de identificare a
noilor asociaţi vor fi depuse la oficiul registrului
comerţului.
24. Modificarea actului constitutiv al societăţilor.
Actul constitutiv poate fi modificat prin hotărâre a
adunării generale ori a Consiliului de administraţie,
respectiv directoratului. Forma autentică a actului
modificator adoptat de asociaţi este obligatorie atunci
când are ca obiect:
a) majorarea capitalului social prin subscrierea ca aport
în natură a unui imobil;
b) modificarea formei juridice a societăţii într-o
societate în nume colectiv sau în comandită simplă;
c) majorarea capitalului social prin subscripţie publică.
Capitalul social poate fi redus prin:
a) micşorarea numărului de acţiuni sau părţi sociale;
b) reducerea valorii nominale a acţiunilor sau a părţilor
sociale;
c) dobândirea propriilor acţiuni, urmată de anularea lor.
Capitalul social mai poate fi redus, atunci când
reducerea nu este motivată de pierderi, prin:
a) scutirea totală sau parţială a asociaţilor de
vărsămintele datorate;
b) restituirea către acţionari a unei cote-părţi din
aporturi, proporţională cu reducerea capitalului social şi
calculată egal pentru fiecare acţiune sau parte socială;
c) alte procedee prevăzute de lege.
Reducerea capitalului social va putea fi făcută numai
după trecerea a două luni din ziua în care hotărârea a
fost publicată în Monitorul Oficial al României. Creditorii
societăţii, ale căror creanţe sunt anterioare publicării
hotărârii, vor fi îndreptăţiţi să obţină garanţii pentru
creanţele care nu au devenit scadente până la data
respectivei publicări.
Diferenţele favorabile din reevaluarea patrimoniului vor
fi incluse în rezerve, fără a majora capitalul social.
25. Fuziunea şi divizarea societăţilor.
Fuziunea este operaţiunea prin care:
a) una sau mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra
în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor unei
alte societăţi în schimbul repartizării către acţionarii
societăţii
b) mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în
lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor unei
societăţi pe care o constituie
Divizarea este operaţiunea prin care:
a) o societate, după ce este dizolvată fără a intra în
lichidare, transferă mai multor societăţi totalitatea
patrimoniului său, în schimbul repartizării către
acţionarii societăţii divizate de acţiuni la societăţile
beneficiare
b) o societate, după ce este dizolvată fără a intra în
lichidare, transferă totalitatea patrimoniului său mai
multor societăţi nou-constituite, în schimbul repartizării
către acţionarii societăţii divizate de acţiuni la societăţile
nouconstituite
Divizarea poate avea loc şi prin transferul simultan al
patrimoniului societăţii divizate către una sau mai multe
societăţi existente şi una sau mai multe societăţi nou-
constituite.
Fuziunea sau divizarea se poate face şi între societăţi de
forme diferite. Fuziunea sau divizarea poate fi efectuată
chiar dacă societăţile dizolvate sunt în lichidare, cu
condiţia ca acestea să nu fi început încă distribuirea
între asociaţi a activelor ce li s-ar cuveni în urma
lichidării.
Administratorii societăţilor care urmează a participa la
fuziune sau la divizare vor
întocmi un proiect de fuziune sau de divizare, care va
cuprinde:
a) forma, denumirea şi sediul social ale tuturor
societăţilor implicate în fuziune sau divizare;
b) fundamentarea şi condiţiile fuziunii sau ale divizării;
c) condiţiile alocării de acţiuni la societatea absorbantă
sau la societăţile beneficiare;
d) data de la care acţiunile sau părţile sociale prevăzute
la lit. c) dau deţinătorilor dreptul de a participa la
beneficii şi orice condiţii speciale care afectează acest
drept;
e) rata de schimb a acţiunilor sau părţilor sociale şi
cuantumul eventualelor plăţi î numerar;
f) cuantumul primei de fuziune sau de divizare;
g) drepturile conferite de către societatea absorbantă
sau beneficiară deţinătorilor de acţiuni
h) orice avantaj special acordat experţilor
i) data situaţiilor financiare ale societăţilor participante,
care au fost folosite pentru a se stabili condiţiile fuziunii
sau ale divizării;
j) data de la care tranzacţiile societăţii absorbite sau
divizate sunt considerate din punct de vedere contabil
k) în cazul divizării:
- descrierea şi repartizarea exactă a activelor şi pasivelor
care urmează a fi transferate fiecăreia dintre societăţile
beneficiare;
- repartizarea către acţionarii sau asociaţii societăţii
divizate de acţiuni, respectiv părţi sociale, la societăţile
beneficiare şi criteriul pe baza căruia se face
repartizarea.
26. Dizolvarea societăţilor.
Societatea se dizolvă prin:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al
societăţii sau realizarea acestuia;
c) declararea nulităţii societăţii;
d) hotărârea adunării generale;
e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat,
pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave
dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;
f) falimentul societăţii;
g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv
al societăţii.
La cererea oricărei persoane interesate, precum şi a
Oficiului Naţional al Registrului
Comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea
societăţii în cazurile în care:
a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu
se mai pot întruni;
b) acţionarii/asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul
cunoscut ori reşedinţa cunoscută;
c) nu mai sunt îndeplinite condiţiile referitoare la sediul
social, inclusiv ca urmare a expirării duratei actului care
atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului cu destinaţie
de sediu social ori transferului dreptului de folosinţă sau
proprietate asupra spaţiului cu destinaţie de sediu
social;
d) a încetat activitatea societăţii sau nu a fost reluată
activitatea după perioada de inactivitate temporară,
anunţată organelor fiscale şi înscrisă în registrul
comerţului, perioadă care nu poate depăşi 3 ani de la
data înscrierii în registrul comerţului;
e) societatea nu şi-a completat capitalul social, în
condiţiile legii;
f) societatea nu şi-a depus situaţiile financiare anuale şi,
după caz, situaţiile financiare anuale consolidate,
precum şi raportările contabile la unităţile teritoriale ale
Ministerului
Finanţelor Publice, în termenul prevăzut de lege, dacă
perioada de întârziere depăşeşte 60 de zile lucrătoare;
g) societatea nu şi-a depus la unităţile teritoriale ale
Ministerului Finanţelor Publice, în termenul prevăzut de
lege, declaraţia că nu a desfăşurat activitate de la
constituire, dacă perioada de întârziere depăşeşte 60 de
zile lucrătoare.
27. Lichidarea societăţilor-noţiune şi procedură
generală.
Pentru lichidarea şi repartizarea patrimoniului social,
chiar dacă în actul constitutiv se prevăd norme în acest
scop, sunt obligatorii următoarele reguli reglementate
prin Legea 31/1990:
a) până la preluarea funcţiei de către lichidatori,
administratorii şi directorii
b) actul de numire a lichidatorilor, menţionând puterile
conferite acestora sau sentinţa care îi ţine locul
Lichidatorii sunt obligaţi să primească şi să păstreze
patrimoniul societăţii, registrele ce li s-au încredinţat de
administratori, respectiv de membrii directoratului, şi
actele societăţii. De asemenea, aceştia vor ţine un
registru cu toate operaţiunile lichidării, în ordinea datei
lor. În afară de puterile conferite de asociaţi, cu aceeaşi
majoritate cerută pentru numirea lor, lichidatorii vor
putea:
a) să stea în judecată în numele societăţii;
b) să execute şi să termine operaţiunile de comerţ
referitoare la lichidare;
c) să vândă, prin licitaţie publică, imobilele şi orice avere
mobiliară a societăţii;
d) să facă tranzacţii;
e) să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii.
f) să contracteze obligaţii cambiale, să facă împrumuturi
neipotecare şi să îndeplinească orice alte acte necesare.
În termen de 60 de zile de la numire, lichidatorul trebuie
să depună la oficiul registrului comerţului, pentru
menţionare în registrul comerţului, un raport privind
situaţia economică a societăţii. Dacă, potrivit raportului,
debitorul îndeplineşte condiţiile pentru deschiderea
procedurii simplificate de insolvenţă, lichidatorul are
obligaţia de a solicita deschiderea acestei proceduri în
termen de 15 zile de la data depunerii raportului.