Tema: Întreprinzătorul – persoana fizică. Titularul patentei de întreprinzător.

Plan:
1. Consideraţiuni generale privind activitatea persoanei fizice ca – întreprinzator
2. Genurile activității de întreprinzător
3. Persoana fizică- titularul patentei de întreprinzător
Concluzie
BIBLIOGRAFIE

1
 1. Consideraţiuni generale privind activitatea persoanei fizice ca –
întreprinzator

Activitatea de întreprinzător (afacerile) reprezintă un mijloc legal de acumulare a

bogăţiilor, de asigurare a existenţei materiale şi spirituale. Această activitate apare o dată cu
formarea relaţiilor de piaţă, adică cu apariţia produselor destinate schimbului de mărfuri.
Relaţiile de piaţă, fiind economice după conţinut, apar în procesul de producere, repartiţie şi
consum al bunurilor materiale şi nemateriale.
Conform Cod civil al RM, art. 26, alin. (1), Cod civil al RM, persoana fizică este omul
privit individual, ca titular de drepturi şi obligaţii. Persoana fizică are dreptul să practice
activitatea de întreprinzător, fără a constitui o persoană juridică, din momentul înregistrării de
stat în calitatea de întreprinzător individual.
Pentru ca persoana fizică să fie recunoscută ca subiect al dreptului comercial, trebuie să
dispună de capacitatea juridică care, la rândul său, se împarte în capacitatea de folosinţă şi
capacitatea de exerciţiu. Conform art. 18 al Codului civil al R.M. – capacitatea de a avea drepturi
şi obligaţii civile se recunoaşte, în egală măsură, tuturor persoanelor fizice. Capacitatea de
folosinţă a persoanei fizice apare la momentul naşterii şi încetează odată cu moartea. Spre
deosebire de capacitatea de folosinţă, capacitatea de exerciţiu presupune aptitudinea persoanei de
a dobândi prin fapta proprie şi de a exercita drepturile civile, de a-şi asuma personal obligaţii
civile şi de a le exercita. Capacitatea de exerciţiu apare la 18 ani. Pornind de la dispoziţiile
Codului civil al R.M., se permite practicarea activităţii de întreprinzător, până la atingerea vârstei
de 18 ani, în trei cazuri, şi anume: conform art. 20 al Codului civil al R.M. minorul dobândeşte
prin căsătorie capacitatea deplină de exerciţiu. Al doilea caz este atunci când este recunoscută
capacitatea de exerciţiu deplină a minorului care a atins vârsta de 16 ani, dar care lucrează în
baza unui contract de muncă sau cu acordul părinţilor, tutorilor, curatorilor, practică activitatea
de întreprinzător (cazul al treilea).
Specific pentru recunoaşterea statutului de întreprinzător al individului constituie faptul
că persoana fizică trebuie să fie înregistrată la organele de stat competente.
Fără înregistrarea de stat, desfăşurarea activităţii de întreprinzător este interzisă şi se
sancţionează administrativ şi penal. Capacitatea persoanei fizice înregistrate ca întreprinzător
individual are un spaţiu mai extins decât până la înregistrare.
În legătură cu extinderea capacităţii, legea instituie o prezumţie a profesionalismului în
efectuarea de operaţiune, punând în sarcina întreprinzătorului obligaţii suplimentare ce privesc
protecţia drepturilor consumatorului, mediului, desfăşurarea afacerilor în limitele concurenţei
loiale.
2
 Dreptul persoanei fizice de a practica activitatea de întreprinzător rezultă din
capacitatea de folosinţă a persoanei fizice, care se recunoaşte în măsură egală tuturor persoanelor
fizice. Capacitatea de folosinţă a persoanelor fizice este universală, incluzând în sine posibilitatea
de a dobândi şi exercita orice drepturi şi obligaţii civile. Reieşind din caracterul universal al
capacităţii de folosinţă, întreprinzătorul individual poate dispune, în baza dreptului de
proprietate, de orice bun, cu excepţia bunurilor care sunt scoase din circuitul civil sau care se află
în proprietatea exclusivă a statului.
Astfel, din cele menționate concluzionăm că prin activitate de întreprinzător se
subînţelege activitatea de fabricare a producţiei, de executare a lucrărilor şi de prestare a
serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi asociaţiile acestora în mod independent, din proprie
iniţiativă, în numele şi cu riscul propriu, sub răspunderea lor patrimonială, în scopul asigurării
unei surse de venituri permanente.

2. Genurile activității de întreprinzător

Genurile activității de întreprinzător pot fi deduse din definiția dată de Legea cu privire
la antreprenoriat şi întreprinderi: fabricarea producției, executarea lucrărilor şi prestarea
serviciilor. În definiţie nu a fost indicată cea mai răspândită activitate – comercializarea
mărfurilor şi a produselor.

Activitatea independentă presupune desfășurarea unei activități comerciale pentru

obținerea unor venituri sau a unui profit propriu. El îşi stabilește modalitatea de lucru şi se
asigură că nimeni nu va interveni în afacerea sa. Exemplu: ÎI, SRL, deci, poate atît un comerciat
dar şi mai mulţi.

Activitatea din proprie inițiativă este activitatea care se exercită prin propriul spirit de
întreprinzător și propria dorință. Inițiativa trebuie să fie rațională, întemeiată, reală și legală.

Activitatea în nume propriu este desfășurată de întreprinzător sub denumirea de firmă

proprie dacă este persoană juridică cu scop lucrativ, iar dacă este întreprinzător individual,
numele său trebuie să fie inclus în denumirea de firmă. Denumirea de firmă şi numele
individualizează întreprinzătorul în activitatea sa.

3
 Activitatea pe riscul propriu şi sub răspunderea patrimonială proprie. La desfășurarea
unei anumite activităţi, apare pe lîngă cîştig şi riscul de a pierde, datorită fie unor datorii, fie
datorită prezenţei distorsiunilor dintre activ şi pasiv etc.

Producerea mărfurilor este acel tip de activitate economică cu caracter general, care are
ca obiect transformarea materiilor prime şi a materialelor în produse noi cu o valoare mai mare.

Executarea lucrărilor este activitatea economică prin care întreprinzătorul se obligă să

îndeplinească, într-un termen stabilit, o anumită lucrare, fie din propriul material, fie din
materialul beneficiarului. Acestea sunt lucrări de construcţii, montaj.

Prestarea serviciilor este acel gen de activitate economică destinată satisfacerii

necesităţilor persoanelor fizice şi juridice prin acordarea diferitelor servicii: consultative, de
transport, de asigurare, de deservire socială etc.

Comercializarea mărfurilor şi produselor. Tot spectrul de produse şi servicii sunt

destinate, în general, consumatorilor. Comercializarea mărfurilor poate fi făcută direct şi
nemijlocit de către producător prin magazine sau depozite angro proprii ori prin intermediari
(firme de distribuţie).

3. Persoana fizică- titularul patentei de întreprinzător

În aceste condiții, întreprinzătorul persoană fizică, poate desfăşura o afacere, avînd una
din următoarele patru forme:

 titular al patentei de întreprinzător,

 activitate independentă,
 întreprinzător individual, sau
 gospodărie ţărănească (de fermier).

Una din cele mai simple forme de practicare a activităţii de întreprinzător de către
persoana fizică din Republica Moldova este activitatea practicată în baza patentei de
întreprinzător.

4
 Patenta de întreprinzător este un certificat de stat nominativ, ce atestă dreptul de a
desfăşura genul de activitate de întreprinzător indicat în ea în decursul unei anumite perioade de
timp.

Titular al patentei de întreprinzător poate fi orice cetăţean al R.Moldova, cetăţean străin

sau apatrid, cetăţenia persoanei care solicită patenta neavând nici o importanţă. O cerinţă
semnificativă, în cazul patentei de întreprinzător, este principiul stabilirii domiciliu, adică
locuirea permanentă pe teritoriul R.M. O altă cerinţă faţă de titularul de patentă este
corespunderea abilităţii personale cu cerinţele de calificare necesare pentru practicarea genurilor
de activitate indicată în patentă. Un aspect important pentru desfăşurarea activităţii de
întreprinzător în temeiul patentei este lipsa necesităţii de înregistrare a activităţii sau de primire a
licenţei. Mai mult decât atât, titularul de patentă nu cade sub incidenţa cerinţelor ce presupun
prezentarea dărilor de seamă financiare şi statistice, de ţinere a evidenţei contabile şi financiare,
de efectuare a operaţiunilor şi decontărilor de casă. În baza patentei de întreprinzător se pot
desfăşura numai activităţile care sunt indicate în anexa legii cu privire la patenta de
întreprinzător, nr. 93/1998.

Pentru a obţine patenta de întreprinzător, persoana fizică trebuie să se adreseze cu o

cerere la Inspectoratul fiscal teritorial de la domiciliu sau din locul în care intenţionează să
desfăşoare activitatea (sau Primăriei, dacă în localitate nu există oficiu al inspectoratului fiscal).
La cerere se anexează următoarele acte: actul ce confirmă calificarea solicitantului de patentă;
autorizarea autorităţii publice locale; actele ce confirmă dreptul asupra mijlocului de transport
care va fi utilizat în activitatea de întreprinzător; contractul de locaţiune sau actul de proprietate;
contractul de asigurare obligatorie şi bonul de plată a taxei pentru patentă.

Examinarea cererii se efectuează în termen de trei zile, după care trebuie să se elibereze
patenta. Refuzul privind eliberarea patentei solicitantului trebuie să fie motivat. Patenta se
eliberează pentru o perioadă de o lună sau pe o durată mai mare până la un an de zile şi pentru un
singur gen de activitate.

Titularul patentei de întreprinzător este în drept să desfăşoare activitatea în baza

patentei de întreprinzător pe întreg teritoriul ţării, dacă în ea nu este stabilit altfel. În cazul în care
patenta este eliberată de Primărie, ea e valabilă numai pe teritoriul din jurisdicţia acesteia.

Activitatea de întreprinzător individual în baza patentei de întreprinzător este

impozabilă în felul următor – în fiecare lună titularul patentei plăteşte o taxă fixă pentru patentă.
Această plată conţine următoarele impozite: impozitul pe venit, taxa pentru utilizarea resurselor

5
naturale, taxa pentru amplasarea unităţilor comerciale, taxa pentru amenajarea teritoriului, taxa
pentru dreptul de transportare a călătorilor, precum şi deducerile în bugetul de stat al asigurărilor
sociale.

Titularul patentei de întreprinzător are următoarele obligaţii:

− să desfăşoare activitatea numai în locurile permise în aceste scopuri de autoritatea

administraţia publice locale;

− să respecte drepturile şi interesele consumatorului;

− să respecte cerinţele legale impuse celor care desfăşoară genul de activitate respectiv,
inclusiv normele sanitare, antiincendiare;

− să afişeze patenta sau copiile ei autentificate de notar vizibil în locurile unde îşi
desfăşoară activitatea de întreprinzător persoana fizică.

La practicarea activităţii de întreprinzător în baza patentei de întreprinzător deţinătorul

patentei nu este în drept să angajeze lucrători pentru desfăşurarea activităţii, să încheie tranzacţii
cu întreprinderea individuală a cărei fondator este el sau careva dintre membrii familiei sale.

Încetarea activităţii în baza patentei de întreprinzător se efectuează în baza următoarelor

condiţii:

− expirarea termenului pentru care a fost eliberată;

− renunţarea titularului de patentă;

− pierderea capacităţii de muncă;

− decesul titularului de patentă;

− aplicarea faţă de titularul patentei a unor sancţiuni administrative.

Titularul de patentă răspunde pentru obligaţiile asumate în activitatea de întreprinzător

cu tot patrimoniul său, excepţie făcând bunurile care, potrivit legii, nu pot fi urmărite.

6
 Concluzie

În Republica Moldova activitatea de întreprinzător poate fi practicată numai în formele

organizatorico – juridice prevăzute de lege. În caz contrar o astfel de activitate se consideră ca
practicare ilegală a activităţii de întreprinzător şi se pedepseşte pe cale administrativă sau penală,
iar tot beneficiul realizat pe cale ilegală fiind făcut venit la stat.

Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, unicul act normativ care defineşte

noţiunea de activitate de întreprinzător ne spune că: „Prin activitatea de întreprinzător se
subînţelege activitatea de fabricare a producţiei, de executare a lucrărilor şi de prestare a
serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile acestora în mod independent, din propria
iniţiativă, în numele şi cu riscul propriu, sub răspunderea lor patrimonială, în scopul asigurării
unei surse de venituri permanente”.

Astfel activitatea economică înglobează în sine nu doar activitatea comercială, adică

activitatea aducătoare de beneficii cât şi pe cea necomercială, ca de exemplu activitatea
instituţiilor de învăţământ, activitatea notarilor şi avocaţilor, persoanelor ce comercializează
automobile la piaţă, uneori fiind dificil de a delimita care activitate este comercială şi care este
necomercială.

7
BIBLIOGRAFIE

1. NOTE DE CURS DREPTUL AFACERILOR (Ciclul I) AUTORI: Ilie Rotaru dr. în

drept, conf.univ. Igor Cirimpei mg. în drept, lector. univ. Chișinău, 2013;
2. Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi din 03.01.1992
3. Cod civil al RM din 06.06.2002;
4. Drept comercial, Vladislav Rusu, Ghenadie Focșa, Chișinău, 2006;
5. Dreptul afacerilor Roșca Nicolae, Sergiu Baieș, Chișinău, 2004.
6. Legea cu privire la patenta de întreprinzător.