SUBIECT 1

ÎNTREPRINDEREA DEFINIȚIE

= Pentru definirea profesioniştilor, actualul Cod civil face apel la

NOȚIUNEA DE ÎNTREPRINDERE definită prin dispoziţiile art. 3
alin.(3) C. civ. care – spre deosebire de Codul comercial care
considera că întreprinderea reprezenta o categorie a faptelor de
comerţ obiective (pe lângă cele de comerţ de interpunere în
schimb sau circulaţie şi faptele de comerţ conexe) –
generalizează conceptul de întreprindere asupra tuturor
activităţilor organizate, conferindu-le astfel caracter profesional.

ART. 3 alin. (3) Cod Civ . „Constituie exploatarea unei

întreprinderi exercitarea sistematică, de către una ori mai
multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în
producerea, administrarea sau înstrăinarea de bunuri ori în
prestarea de servicii, indiferent dacă are ori nu un scop
lucrativ”.

SUBIECT 2

CARACTERELE ÎNTREPRINDERII

 Noțiunea de întrerpindere desemnează o activitate sistematic

organizată care se desfășoară permanent și potrivit unor reguli
proprii

 Organizarea activității are un caracter autonom , cel ce

organizează activitatea este independent în luarea deciziilor

 Activitatea este realizată de una sau mai multe persoane, pe

riscul lor, dobândind astfel calitatea de profesioniști

 Obiectul activității organizate este producerea, administrarea

ori înstrăinarea de bunuri, prestarea de servicii, executarea de
lucrări
 Scopul intreprinderii poate fi obtinerea unui profit sau
realizarea unui scop nonprofit.

SUBIECT 3

CARACTERELE
ACTELOR JURIDICE COMERCIALE

Actele juridice comerciale se particularizeaza prin

urmatoarele caracteristici:

 Actele comerciale sunt acte juridice, fapte juridice si

operatiuni economice generate de desfasurarea
activitatii economice in mod organizat de catre
profesionisti, care sunt comerciantii;

 Actele comerciale au ca obiect producerea si circulatia

marfurilor, executarea de lucrari si prestarea de servicii;

 Actele comerciale au drept scop obtinerea de profit.

SUBIECT 4

PROFESIONISTUL
ÎN CONCEPȚIA CODULUI CIVIL

PROFESIONISTUL este – potrivit art. 3 alin.(2) C. civ. – orice

persoană care exploatează – în condiţiile legii – o întreprindere,
cu alte cuvinte, orice profesionist care exploatează o întreprindere
are calitatea de comerciant.

DEFINIȚIE = Exploatarea unei intreprinderi este definita ca

fiind exercitarea sistemica de catre una sau mai multe
persoane a unei activitati organizate ce consta in producerea,
administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de
servicii, indiferent daca are sau nu ca scop obtinerea de
profit [art. 3 alin. (3)].

SUBIECT 5

PROFESIONIȘTII COMERCIANȚI
PERSOANE FIZICE

= Persoana fizică are calitate de comerciant atât în cazul în care

săvârşeşte fapte de comerţ obiective cu caracter profesional în
mod independent, cât şi în cazul în care realizează această
activitate în cadrul unei asociaţii familiale, în condiţiile
Ordonanţa de urgenţă a guvernului nr. 44 din 16 aprilie 2008
privind desfăşurarea activităţilor economice de către :
 persoanele fizice autorizate = PFA
 întreprinderile individuale = I.I.
 întreprinderile familiale = A.F.

= Potrivit aceleiaşi ordonanţe, conform art. 3, pe teritoriul

României poate desfăşura activităţi economice orice persoană
fizică, cetăţean român sau cetăţean al unui stat membru al Uniunii
Europene ori al Spaţiului Economic European

= Persoanele fizice pot derula activităţi economice în orice

domeniu, în orice meserie, ocupaţie sau profesii pe care legea nu
le interzice în mod expres pentru libera iniţiativă.

 FORMELE ÎN CARE ÎȘI POT DESFĂȘURA

ACTIVITĂȚI ECONOMICE
PERSOANELE FIZICE
Textul O.U.G nr. 44/2008 reglementează formele în care
persoanele fizice pot derula activităţi economice:
- individual sau independent ca persoană fizică autorizată;
- întreprinzător al unei întreprinderi individuale;
- reprezentant sau membru al unei întreprinderi individuale.

SUBIECT 6

PERSOANA FIZICĂ AUTORIZATĂ = PFA

= poate desfăşura o activitate economică, individual şi

independent folosind, în principiu, forţa de muncă şi aptitudinile
sale profesionale.

= Conform O.U.G. nr. 44/2008, o persoană fizică autorizată are

calitatea de comerciant dacă îndeplineşte condiţiile art. 7 C. com.
În prezent, Codul comercial fiind abrogat, această dispoziţie
trebuie interpretată ca făcând trimitere la art. 3 din actualul Cod
civil.

= Pentru a desfăşura o activitate, persoana fizică autorizată îşi

poate constitui un patrimoniu de afectaţiune destinat realizării
activităţii autorizate.

= Patrimoniul va cuprinde totalitatea bunurilor, drepturilor şi

obligaţiilor persoanei fizice autorizate afectate scopului exercitării
unei activităţi comerciale.

= Persoana fizică autorizată, pentru obligaţiile asumate, va

răspunde cu patrimoniul de afectaţiune – dacă acesta a fost
constituit, şi în completare cu întreg patrimoniul său.

= În absenţa patrimoniului de afectaţiune, persoana fizică

autorizată va răspunde cu întreg patrimoniul.

= Dacă persoana fizică autorizată are calitatea de comerciant, ea

va fi supusă procedurii insolvenţei.
 SUBIECT 7

ÎNTREPRINDEREA INDIVIDUALĂ

= O.U.G. nr. 44/2008 înţelege prin întreprindere economică

activitatea pe care o desfăşoară în mod organizat, permanent şi
sistematic, combinând resurse financiare, forţă de muncă atrasă,
materii prime, mijloace logistice şi informaţii, pe riscul
întreprinzătorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.

 Întreprinderea individuală este întreprinderea organizată de un

întreprinzător persoană fizică.

 Potrivit aceleiaşi ordonanţe, întreprinderea individuală este

lipsită de personalitate juridică, iar întreprinzătorul individual,
potrivit art. 22 şi 23, are calitatea de comerciant persoană
fizică.

 În scopul organizării şi exploatării întreprinderii, întreprinzătorul

– în calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terţe
persoane cu contract individual de muncă.

 Persoana fizică, în calitate de titular al întreprinderii

individuale, va răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul
de afectaţiune.

 În lipsa unui patrimoniu de afectaţiune, persoana fizică va

răspunde cu întregul său patrimoniu.

 În caz de insolvenţă, persoana fizică – titular al întreprinderii

individuale – va fi supusă procedurii insolvenţei.

 Încetarea activităţii întreprinzătorului persoană fizică, titular al

întreprinderii individuale, are loc :
--datorită propriei voinţe
--prin deces şi în condiţiile art. 25 din Legea nr.
26/1990.

 Dacă avem în vedere situaţia decesului, moştenitorii pot

continua întreprinderea, însă doar dacă-şi vor manifesta voinţa
 în acest sens în termen de 6 luni de la data dezbaterii
succesiunii, printr-o formă autentică.

SUBIECT 8

ÎNTREPRINDEREA FAMILIALĂ

= În accepţiunea O.U.G. 44/2008, constituie întreprindere familială

întreprinderea economică formată din doi sau mai mulţi membri ai
unei familii.

 Prin familie se înţelege soţul, soţia, copii acestora care au

împlinit vârsta de 16 ani la data autorizării întreprinderii
familiale, rudele şi afinii până la al patrulea grad inclusiv.

 Întreprinderea familială este o întreprindere organizată de un

întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa.

 Legea impune condiţia formei scrise pentru validitatea

acordului de constituire încheiat între membrii familiei.
 Acordul de constituire va cuprinde:
--numele şi prenumele membrilor
--reprezentantul întreprinderii
--data întocmirii acordului
--participarea fiecărui membru la întreprindere
--condiţiile participării
--cotele procentuale care vor împărţi veniturile nete ale
întreprinderii
--raporturile dintre membrii întreprinderii familiale
--condiţiile de retragere din întreprinderea familială

 Lipsa oricărui element din cele menţionate anterior

conduce la nulitatea absolută a acordului de constituire.

 Conform textului ordonanţei, întreprinderea nu beneficiază de

personalitate juridică, iar membrii întreprinderii au calitatea de
comerciant persoană fizică.
 Neavând personalitate juridică, întreprinderea nu va avea un
patrimoniu propriu.

 Totuşi, prin acordul de constituire, membrii întreprinderii

familiale pot să prevadă constituirea unui patrimoniu de
afectaţiune, dar menţionându-se şi cotele de participare a
fiecărui membru

 Reprezentantul desemnat în acordul de constituire

gestionează interesele întreprinderii familiale.

 Reprezentantul va acţiona în baza unei procuri speciale,

procură specială înscrisă sub semnătură privată care va fi
semnată toţi membrii întreprinderii în condiţiile legii.
 Art. 32 din ordonanţă face distincţie cu privire la actele juridice
încheiate de reprezentantul întreprinderii familiale.
 nare curentă, reprezentantul nu va avea nevoie de autorizare
din partea membrilor.

 De asemenea, actele juridice de dobândire a unor bunuri prin

activitatea întreprinderii vor fi încheiate de reprezentant fără
autorizarea prealabilă a membrilor, cu condiţia ca valoarea
bunului dobândit să nu depăşească 50% din valoarea curentă,
reprezentantul nu va avea nevoie de autorizare din partea
membrilor.

 Întreprinderea familială nu poate angaja terţe persoane cu

contract de muncă.

 În absenţa patrimoniului de afectaţiune, membrii întreprinderii

familiale vor răspunde cu întregul lor patrimoniu.

 Încetarea activităţii întreprinderii familiale are loc în condiţiile

dispoziţiilor art. 33 şi 34 din ordonanţa anterior menţionată.
 SUBIECT 9

CONDIȚII DE DESFĂȘURARE A
ACTIVITĂȚILOR ECONOMICE
DE CĂTRE PERSOANELE FIZICE

1) CAPACITATEA

= Persoanele care solicită autorizarea pentru desfăşurarea

activităţii individual şi independent sau ca întreprinzători titulari ai
unei întreprinderi individuale, precum şi reprezentantul
întreprinderii familiale, vor trebui să ai aibă vârsta de 18 ani, iar
membrii familiei vârsta de 16 ani.

Altfel spus, ordonanţa consacră principiul deplinei capacităţi de

exerciţiu pentru dobândirea calităţii de comerciant persoană fizică,
iar în mod excepţional capacitatea de exerciţiu restrânsă,
respectiv vârsta de 16 ani pentru a fi membru într-o întreprindere
familială.

2) SEDIUL PROFESIONAL

= Conform art. 5 din O.U.G. nr. 44/2008, persoanele fizice

autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale
trebuie să aibă un sediu profesional pe teritoriul României, în
condiţiile stabilite de lege.

3) AUTORIZAREA ȘI ÎNREGISTRAREA

= Orice activitate economică desfăşurată permanent, ocazional

sau temporar pe teritoriul României de către persoanele fizice
autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale,
trebuie să fie înregistrate şi autorizate în condiţiile legii, potrivit
prevederilor art. 6 din O.U.G. nr. 44/2008.

4) ȚINEREA CONTABILITĂȚII

= Aceeaşi ordonanţă dispune că persoana fizică autorizate,

titularul întreprinderii individuale şi reprezentantul întreprinderii
familiale, au obligaţia să ţină contabilitatea în partidă simplă, în
condiţiile prevăzute de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal

SUBIECT 10

PROFESIONIȘTII COMERCIANȚI
PERSOANE JURIDICE

= În prezent activitatea comercială se derulează, în principal, prin

şi de către comercianţii persoane juridice.

= Conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 26/1990, au

OBLIGAȚIA ÎNREGISTRĂRII în registrul comerţului următoarele
persoane juridice:
o societăţile comerciale,
o companiile naţionale şi societăţile naţionale,
o regiile autonome,
o grupurile de interes economic,
o societăţile cooperative,
o organizaţiile cooperatiste,
o societăţile europene,
o societăţile cooperative europene,
o grupurile europene de interes economic cu sediul
principal în România,
o alte persoane prevăzute de lege.
 SUBIECT 11

SOCIETĂȚILE COMERCIALE

= Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale reglementează

cinci forme juridice de societate, respectiv:
 societatea în nume colectiv = SNC
 societatea în comandită simplă = SCS
 societatea cu răspundere limitată = SRL
 societatea pe acţiuni = SA
 societatea în comandită pe acţiuni. = SCA

= Conceptul de societate comercială a rezultat ca urmare a

asocierii libere a două sau mai multe persoane, care pun în
comun anumite resurse (sume de bani, bunuri mobile şi imobile
etc.) în vederea desfăşurării unei activităţi economice
(comerciale) şi a împărţirii beneficiilor rezultate.

= Societatea comercială a fost concepută ca un organism

autonom, cu personalitate juridică.

= Această instituţie reprezintă o descoperire a epocii moderne,

care are aceeaşi valoare ca şi descoperirea şi aplicarea forţei
aburului şi a energiei electrice.

SUBIECT 12

REGIILE AUTONOME

= sunt entităţi înfiinţate în baza Legii nr. 15/1990 prin

reorganizarea unităţilor economice de stat, în ramuri strategice
ale economiei naţionale :
 industria de armament
 Industria energetică
 exploatarea minelor şi a gazelor naturale
 Poştă
  transporturi feroviare

= Regiile autonome au fost înfiinţate prin hotărâri ale guvernului şi

decizii ale administraţiilor locale.

= Regiile autonome au fost reorganizate în temeiul Ordonanţei

de Urgenţă a Guvernului nr. 30/1997 privind reorganizarea
regiilor autonome în companii comerciale naţionale şi regii
autonome de interes naţional sau local.

= Conform legii, regiile autonome desfăşoară în special activităţi

economice de prestări servicii.

= Având în vedere obiectul de activitate al regiilor autonome,

rezultă că ele au calitatea de comerciant.

SUBIECT 13

GRUPURILE DE INTERES ECONOMIC

= sunt reglementate de dispoziţiile Legii nr. 161/2003.

= Grupul de interes economic reprezintă asocierea dintre două

sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituite pe o
perioadă determinată, în scopul înlesnirii sau dezvoltării activităţii
economice a membrilor săi, precum şi al îmbunătăţirii rezultatelor
activităţii desfăşurate.

= Grupurile de interes economic au calitatea de comerciant doar

dacă sunt îndeplinite condiţiile art. 3 C. civ.
 SUBIECT 14

SOCIETĂȚIEL COOPERATIVE

= reprezintă formele asociative prin care se realizează cooperaţia,

reglementarea acestora fiind făcută prin dispoziţiile Legii nr.
1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei,
republicată.

= Conform legii, societatea cooperativă reprezintă o asociaţie

autonomă de persoane fizice şi/sau juridice, după caz, constituită
pe baza consimţământului liber exprimat de acestea, în scopul
promovării intereselor economice, sociale şi culturale ale
membrilor săi, în conformitate cu principiile cooperatiste.

= Prin dispoziţiile Legii nr. 1/2005 sunt reglementate două tipuri

de societăţi cooperative:
 societăţi cooperative de gradul I
 societăţi cooperative de gradul II.
 Societatea cooperativă de gradul I = este persoana juridică
ce este constituită de persoane fizice şi este înregistrată la
registrul comerţului.
 Societatea cooperativă de gradul II = este persoana juridică
ce este constituită din societăţi cooperative de gradul I în
majoritate, şi alte persoane fizice sau juridice, în scopul
integrării pe orizontală sau pe verticală a activităţii economice
desfăşurate de acestea şi este înregistrată la registrul
comerţului.
 SUBIECT 15

SOCIETĂȚILE EUROPENE

= reprezintă o formă asociativă de tipul societăţii pe acţiuni, ce are

ca obiect desfăşurarea unei activităţi comerciale la care participă
societăţi comerciale ce sunt guvernate de legi naţionale diferite.

= Societatea europeană ce are sediul în România se va constitui

prin contract de societate şi statut şi se va înregistra în registrul
comerţului.

SUBIECT 16

CALITATEA DE PROFESIONIST
COMERCIANT A PERSOANEI FIZICE
CONDIȚII DE DESFĂȘURARE
A ACTIVITĂȚII ECONOMICE

= Indiferent de forma de desfăşurare a activităţii economice –

individual sau independent ca persoană fizică autorizată, ca
întreprinzător al unei întreprinderi individuale, membru al unei
întreprinderi familiale – pentru dobândirea calităţii de comerciant,
persoana fizică va trebui să îndeplinească toate condiţiile
prevăzut în O.U.G. nr. 44/2008 şi cele prevăzute de Codul
civil.

O persoană fizică poate derula activităţi economice dacă,

potrivit art. 8 din ordonanţă, îndeplineşte următoarele
CONDIȚII :

 Să fi împlinit vârsta de 18 ani

 = pentru ca persoana fizică autorizată şi pentru a fi
întreprinzător titular al unei întreprinderi individuale, precum
şi reprezentant al unei întreprinderi familiale;

 Să fi împlinit vârsta de 16 ani

= în cazul membrilor întreprinderilor familiale;

 Să nu fi săvârşit fapte sancţionate de legile financiare,

vamale şi cele care privesc disciplina financiar fiscală, de
natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;

 Să aibă un sediu profesional declarat

= se cere să existe un drept de folosinţă asupra imobilului
la adresa căruia este declarat, potrivit art. 9 alin. (2) din
O.U.G. nr. 44/2008

 Să declare pe propria răspundere că îndeplineşte

condiţiile de funcţionare
= prevăzute de legislaţia specifică în domeniul sanitar,
sanitar-veterinar, protecţia mediului şi al protecţiei muncii
(H.G. nr. 573/2002)

 să îndeplinească toate condiţiile de pregătire profesională

şi/sau de atestare a pregătirii profesionale

SUBIECT 17

CONDIȚIIȚE LEGALE ALE DOBÂNDIRII CALITĂȚII

DE PROFESIONIST COMERCIANT

= Înainte de începerea activităţii economice, persoana fizică are

OBLIGAȚIA să solicite :
 înregistrarea în registrul comerţului
 autorizarea funcţionării ca persoana fizică autorizată sau
ca întreprinzător titular al unei întreprinderi individuale.
= În cazul întreprinderii familiale, obligaţia să solicite
înregistrarea în registrul comerţului şi autorizarea funcţionării va
reveni reprezentantului întreprinderii familiale (totuşi, în lipsa
depunerii cererii de către reprezentant, oricare din membrii
întreprinderii familiale poate face solicitarea.)

= Conform dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din O.U.G. nr. 44/2008,

certificatul de înregistrare – ce conţine un cod unic de
înregistrare – este documentul care atestă :
 înregistrarea în registrul comerţului
 autorizarea funcţionării
 luarea în evidenţă de către autoritatea fiscală
competentă.

= Persoana fizică autorizată va avea calitatea de comerciant dacă

dispoziţiile art. 3 alin.(3) C. civ. şi dacă este înregistrată în
registrul comerţului.

= Întreprinzătorul persoană fizică, titular al unei întreprinderi

individuale, devine comerciant persoană fizică – potrivit art. 23 din
O.U.G. nr. 44/2008 – de la data înregistrării în registrului
comerţului.

= În cazul membrilor întreprinderilor familiale, aceştia au calitatea

de comerciant, persoană fizică, de la data înregistrării în
registrului comerţului (potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 44/2008) .
 SUBIECT 18

CALITATEA DE PROFESIONIST COMERCIANT

A PERSOANEI JURIDICE

= Societăţile comerciale se constituie prin actul constitutiv şi

înregistrarea lor în registrului comerţului, dobândind
personalitate la data înregistrării în registrului comerţului şi, pe
cale de consecinţă, dobândind şi calitatea de comerciant.

= Aceleaşi reguli sunt aplicabile şi societăţilor cooperative şi

organizaţiilor cooperatiste.

= Regiile autonome – care desfăşoară şi ele o activitate

comercială – care s-au înfiinţat prin hotărârea guvernului sau
decizii ale administraţiilor locale şi au dobândit personalitate
juridică – dobândesc calitatea de comerciant prin înregistrarea în
registrului comerţului.

= ASOCIAȚILE şi fundaţiile, fiind persoane juridice de drept

privat fără scop patrimonial, nu au calitatea de comerciant.

= Totuşi, dispoziţiile art. 47 din ordonanţă prevăd că asociaţiile şi

fundaţiile pot constitui societăţi comerciale.

= Beneficiile obţinute trebuie folosite obligatoriu pentru realizarea

scopului asociaţiilor şi fundaţiilor – dacă nu sunt reinvestite în
aceleaşi societăţi comerciale, ele neputând fi împărţite între
persoanele care au înfiinţat asociaţiile sau fundaţiile.
 SUBIECT 19

CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE

CAPACITATEA CIVILĂ

= Conform dispoziţiilor Codului civil, orice persoană fizică

beneficiază, în condiţiile legii, de :
 capacitate de folosinţă
 capacitate de exerciţiu.

= Conform art. 35 C. civ. CAPACITATEA DE FOLOSINȚĂ – ca

aptitudine de a avea drepturi şi obligaţii – se dobândeşte la
naşterea persoanei şi încetează o dată cu moartea ei.

= Reglementarea CAPACITĂȚII DE EXERCIȚIU – ca aptitudine

de a încheia singură acte juridice civile – este făcută de Codul
civil în funcţie de vârsta persoanei.

= Astfel, potrivit art. 38 C. civ., capacitatea de exerciţiu deplină

începe de la data la care persoana fizică devine majoră, deci la
împlinirea vârstei de 18 ani.

= Totuşi, în actualele condiţii de reglementare – din motive

temeinice – capacitatea de exerciţiu deplină poate fi
recunoscută de instanţa de tutelă minorului ce a împlinit vârsta de
16 ani.

= O altă modalitate de dobândire a capacităţii de exerciţiu

depline se poate realiza prin căsătoria minorului care a împlinit
vârsta de 16 ani.
= Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani beneficiază de
capacitatea de exerciţiu restrânsă.

= Minorul cu capacitatea de exerciţiu restrânsă poate încheia

acte juridice cu încuviinţarea părinţilor – sau a tutorelui, după caz
– iar în anumite cazuri prevăzute de lege, şi cu autorizaţia
instanţei de tutelă.

= Conform ART. 42 C. civ., minorul poate încheia anumite acte

juridice care beneficiază de un regim special:
 acte juridice privind munca
 îndeletnicirile artistice sau sportive ori referitoare la
profesia sa, cu încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui, şi,
dacă este cazul cu respectarea dispoziţiilor legii speciale.

= Coroborând dispoziţiile Codului civil cu dispoziţiile prevăzute de

O.U.G. nr. 44/2008, putem concluziona că are capacitatea de
comerciant persoana fizică majoră care solicită autorizarea pentru
desfăşurarea activităţii individual şi independent sau ca
întreprinzător titular al întreprinderii individuale, precum şi
reprezentantul întreprinderii familiale, cu excepţiile în privinţa
minorului de 16 ani căsătorit.

= În calitatea membrilor întreprinderii familiale, calitatea de

comerciant se dobândeşte persoanele care au împlinit vârsta de
16 ani.
 SUBIECT 20

CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE

INCAPACITĂȚILE

= Potrivit anterioarelor dispoziţii ale Codului comercial

 minorul – indiferent de vârstă – nu avea capacitatea de
a fi comerciant, dar putea continua un comerţ
 interzisul judecătoresc nu putea fi nici comerciant şi nu
putea nici să continue comerţul.

= După intrarea în vigoare a noului Cod civil şi ţinând cont de

actualele reglementări aflate în vigoare, capacitatea de a fi
comerciant a persoanelor incapabile se pune în alţi termeni.

 În privinţa minorului, acesta nu poate avea capacitatea de

comerciant dacă nu are capacitate de exerciţiu.

 Totuşi, minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă care a

împlinit vârsta de 16 ani poate dobândi capacitatea de a fi
comerciant prin :
 căsătorie – art. 39 C. civ
 prin hotărârea instanţei – art. 40 C. civ.
 prin desfăşurarea unei activităţi ca membru al unei
întreprinderi familiale – art. 8 din O.U.G. nr. 44/2008.

= Actele juridice încheiate de persoana lipsită de capacitate de

exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, cu excepţia
celor prevăzute de art. 44 C. civ., sunt anulabile chiar fără
dovedirea unui prejudiciu
 Cât priveşte interzisul judecătoresc – având deci de-a face
cu o persoană care este lipsită de discernământ din cauza
alienaţiei ori debilităţii mintale – nu poate avea capacitatea de
a fi comerciant.

 Tot aici considerăm că sunt necesare unele precizări cu privire

la capacitatea de a fi comerciant a persoanei puse sub
curatelă.

 Curatela capabilului este o măsură de ocrotire luată în

favoarea persoanei fizice cu capacitatea de exerciţiu deplină,
dar aflată în anumite situaţii speciale

 Potrivit art. 178 C. civ, CURATELA se poate institui, prin

hotărârea instanţei de tutelă :
 dacă din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi
fizice, o persoană, deşi capabilă, nu poate să-şi
administreze bunurile sau să-şi apere interesele în
condiţii corespunzătoare şi, din motive temeinice, nu-
şi poate numi un reprezentant sau un administrator;
 dacă din cauza bolii sau din alte motive, o persoană,
deşi capabilă, nu poate, nici personal, nici prin
reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri a
căror rezolvare nu suferă amânare.

= În cazurile în care se instituie curatela, se aplică regulile de la

mandat. Instanţa de tutelă poate stabili limitele mandatului şi poate
da instrucţiuni curatorului în locul celui reprezentat, în toate cazurile
în care acesta din urmă nu este în măsură să o facă.
= Instituirea curatelei nu aduce nici o atingere capacităţii celui pe
care curatorul îl reprezintă.

= Strict juridic, înseamnă că persoana pusă sub curatelă nu este

lipsită de capacitatea de a fi comerciant.

 În practică acest lucru ar fi dificil de realizat, deoarece

implică asistenţa permanentă a curatorului, ceea ce nu este
 de natură să satisfacă exigenţele exercitării profesiunii de
comerciant.

SUBIECT 21

CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE

INCOMPATIBILITĂȚILE

= Activitatea comercială are – prin definiţie – un caracter

speculativ, adică prin ea se urmăreşte realizarea unui profit.

= activitatea comercială să nu poată fi exercitată de persoanele

care au anumite funcţii sau exercită anumite profesiuni care
privesc interesele generale ale societăţii, întrucât există o
incompatibilitate de interese.

= SCOPUL acestor incompatibilităţi este asigurarea demnităţii şi

prestigiului funcţiei sau profesiei în cauză.

= În acest sens, Constituţia României prevede că :

 FUNCȚIA DE JUDECĂTOR este incompatibilă cu orice
altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor
didactice din învăţământul superior (art. 125).

 Prevederi similare sunt cuprinse în art. 55 din Constituţie

referitoare la AVOCATUL POPORULUI

 art. 132 care privesc FUNCȚIA DE PROCUROR

 art. 144 privitoare la funcţia de judecător la Curtea

Constituţională.

= Potrivit Legii nr. 161/2003, este incompatibilă cu calitatea de

comerciant persoană fizică şi cu funcţiile de administrator sau
cenzor în societăţile comerciale :
  calitatea de deputat
 Senator
 membru al guvernulu
 de ales local
 funcţionar public

= Calitatea de FUNCȚIONAR PUBLIC este incompatibilă cu

orice altă funcţie publică, cu excepţia calităţii de cadru didactic
(art. 56 din Legea nr. 188/1999).

= În acest sens, legea prevede în mod explicit că funcţionarii

publici nu pot deţine funcţii în :
 regiile autonome
 societăţile comerciale
 în alte unităţi cu caracter lucrativ

= Aceştia, nu pot exercita la societăţi comerciale cu capital privat

activităţi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuţiile ce le revin
din funcţiile publice pe care le deţin şi nu pot fi mandatari ai unor
persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu
funcţia pe care o îndeplinesc (art. 57 din lege).

= În mod tradiţional, există incompatibilitate şi în privinţa celor

care exercită profesiuni liberale :
 Avocaţii
 notarii publici
 Medicii
 arhitecţii
 SUBIECT 22

CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE

DECĂDERILE

= Necesitatea asigurării legalităţii şi moralităţii activităţii

comerciale, precum şi a protejării demnităţii profesiunii de
comerciant au impus ca, în cazul săvârşirii unor fapte grave,
comercianţii să fie decăzuţi din dreptul de a exercita o profesiune
comercială.

= Prin Legea nr. 12/1990 (republicată în februarie 2014) privind

protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite s-
au prevăzut faptele care constituie astfel de activităţi comerciale,
precum şi sancţiunile aplicabile.

= Sancţiunea decăderii din dreptul de a exercita o profesiune

comercială constituie o decădere din drepturile unei persoane şi,
ca atare, ea nu poate interveni decât în cazurile şi în condiţiile
prevăzute de lege.

= Literatura juridică remarcă faptul că nedemnitatea de a exercita

profesiunea de comerciant nu poate rezulta din simplul fapt al
aplicării unei sancţiuni penale, fiind necesar ca hotărârea penală
să prevadă explicit sancţiunea decăderii din dreptul de a exercita
o profesie comercială. Instanţa judecătorească, ar putea dispune
sancţiunea decăderii din dreptul de a exercita profesia comercială
ca o pedeapsă complementară, în condiţiile Dreptului penal

= Trebuie subliniat că, sancţiunea decăderii din dreptul de a

exercita profesiunea de comerciant constituie o limitare a
drepturilor unei persoane şi ea nu poate interveni decât în cazurile
şi condiţiile prevăzute de lege
= art. 49 din Constituţia României
 SUBIECT 23

CAPACITATEA PERSOANEI FIZICE

INTERDICȚIILE

= Exercitarea activităţii comerciale este supusă – în anumite

cazuri – unor interdicţii.

= Astfel, pentru ocrotirea unor interese generale ale societăţii (de

ordin economic, social sau moral) s-a statuat prin lege că anumite
activităţi economice nu pot fi exercitate pe baza liberei iniţiative.

= ART. 281 din Legea nr. 31/1990 prevede că „activităţile care

nu pot face obiectul unei societăţi comerciale se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului“.

= Prin Hotărârea Guvernului nr. 1323/1990 au fost stabilite astfel

de activităţi, printre care: activităţile care constituie, în condiţiile
stabilite de lege, monopol de stat sau activităţi care sunt
considerate infracţiuni :
EXEMPLU: fabricarea sau comercializarea de droguri sau
narcotice în alt scop decât de medicament

= Fiind vorba de dispoziţii cu caracter imperativ ale legii,

încălcarea dispoziţiilor legale menţionate atrage după sine
nulitatea contractului de societate, mai precis nulitatea absolută.
 SUBIECT 24

PUBLICITATEA PRIN REGISTRU COMERȚULUI

ROLUL PUBLICITĂȚII

= Registrul Comerţului este conceput ca un organ de publicitate,

menit să realizeze o centralizare a informaţiilor despre
comercianţi, pentru a oferi posibilitatea celor interesaţi de a se
documenta asupra : activităţii, bonităţii, moralităţii şi
antecedentelor penale ale acestora.

 Această instituţie, sub forma sa modernă existentă în unele

state străine, a fost consacrată în România încă din perioada
interbelică, prin Legea din 10 aprilie 1931 intitulată: „Lege
pentru înfiinţarea unui registru al comerţului“ care impunea
atât comercianţilor persoane fizice cât şi societăţilor comerciale
înmatricularea, la sediile principale ale întreprinderilor lor, la
sucursale sau agenţii, în registrele locale, a unor serii de fapte,
date sau acte ce priveau activitatea lor comercială.

 Alături de centralizarea informaţiilor esenţiale despre

comercianţi, Registrul Comerţului oferă Institutului Naţional
pentru Statistică date referitoare la :

 evoluţia economiei naţionale

 ponderea sectorului privat
 agenţii economici care au fost supuşi procedurii
insolvenţei
 dinamica înfăptuirii agenţilor economici în diverse
sfere ale activităţii economice
 forma juridică a societăţilor comerciale nou înfiinţate

 Referitor la comercianţii persoane fizice şi la persoanele care

gestionează şi controlează gestiunea, în Registrul Comerţului
se pot găsi şi pot fi obţinute, pe cheltuiala solicitantului,
 informaţii despre onorabilitatea şi antecedentele penale ale
acestor persoane.

 De asemenea, mai pot fi găsite date privind administratorii

societăţilor comerciale care au fost revocaţi din funcţie pentru
motive imputabile lor.

= Aceste informaţii sunt necesare, de exemplu, pentru a se

cunoaşte dacă un administrator a fost revocat din motive
imputabile lui şi nu mai poate fi parte, în calitate de
manager, la un contract încheiat potrivit Legii nr. 66/1993
privind contractul de management

 ÎNREGISTRAREA în Registrul Comerţului nu reprezintă o

condiţie a dobândirii calităţii de comerciant, ci una dintre
obligaţiile profesionale ale comercianţilor.

 Potrivit legii menţionate, la începutul activităţii sale,

comerciantul trebuia să procedeze la înmatricularea sa în
registru şi să indice în acest scop, în cererea pe care o
întocmea :
 Numele
 Prenumele
 data şi locul de naştere
 naţionalitatea şi felul său de dobândire dacă era cazul
 autorizarea de a face comerţ, dacă e vorba despre un
incapabil sau de o femeie măritată
 regimul matrimonial sub care este căsătorit
 obiectul comerţului şi sediul întreprinderii
 firma şi diferitele embleme întrebuinţate în comerţ
 brevetele de invenţie exploatate şi mărcile de fabrică
sau de comerţ întrebuinţate de comerciant
 SUBIECT 25

PUBLICITATEA PRIN RC
STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

= Registrul Comerţului se ţine de Oficiile Registrului Comerţului,

organizate la nivel naţional şi teritorial.

= Astfel, la nivel naţional s-a organizat şi funcţionează Oficiul

Naţional al Registrului Comerţului, instituţie organizată în
subordinea Ministerului Justiţiei, iar în fiecare judeţ sunt
organizate şi funcţionează câte un oficiu al Registrului Comerţului
lângă fiecare tribunal.

= Oficiile Registrului Comerţului sunt organizate în subordinea

Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, care este o instituţie
publică cu personalitate juridică finanţată integral din venituri
proprii.

= Oficiul Naţional al Registrului Comerţului este condus de un

director general selecţionat prin examen sau concurs şi numit în
funcţie prin ordin al ministrului justiţiei, pentru un mandat de 4 ani,
care poate fi reînnoit, în condiţiile legii şi potrivit Regulamentului
de ocupare a funcţiilor de director general, director general
adjunct la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi a funcţiilor
de director, director adjunct la oficiile registrului comerţului de pe
lângă tribunale, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei

= Finanţarea activităţilor oficiilor judeţene se realizează din taxele

percepute pentru operaţiunile efectuate, iar finanţarea Oficiului
Naţional este suportată de oficiile judeţene şi al municipiului
Bucureşti prin cote lunare din încasări, cote care sunt incluse în
sumele încasate pentru serviciile prestate (taxele şi tarifele
percepute)
Relaţiile dintre cele două niveluri ale Registrului Comerţului
se grupează în trei categorii principale, şi anume:
  relaţii cu caracter organizatoric şi metodologic,
cuprinzând norme cu caracter unitar, precum şi asistenţă
şi îndrumare metodologică;

 relaţii cu caracter informaţional, cuprinzând :

 transmiterea datelor referitoare la orice
înregistrare (înmatriculări şi menţiuni), de către
oficiile judeţene,
 elaborarea formularisticii specifice
 stabilirea sistemului unitar de codificare
 elaborarea şi implementarea sistemului informatic
unitar;

 relaţii cu caracter financiar, cuprinzând elaborarea şi

actualizarea felului şi a cuantumului taxelor pentru
operaţiunile efectuate şi virarea cotelor lunare pentru
finanţarea Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

= În sensul Legii nr. 26/1990 = comercianţii sunt persoanele

fizice şi asociaţiile familiale care efectuează în mod obişnuit acte
de comerţ, societăţile comerciale, companiile naţionale şi
societăţile naţionale, regiile autonome şi organizaţiile
cooperatiste.

 Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 26/1990, comercianţii au obligaţia

ca, înainte de începerea comerţului, să ceară înregistrarea în
Registrul Comerţului din judeţul unde îşi au sediul, iar în cursul
exercitării şi la încetarea comerţului să ceară înscrierea în
acelaşi registru a menţiunilor privind actele şi faptele a căror
înregistrare este prevăzută de lege.

ÎNREGISTRARE = se înţelege faptul de a înregistra, iar „a

înregistra“ înseamnă a înscrie într-un registru un act, o cerere etc.

ÎNMATRICULARE = se înţelege acţiunea de a înmatricula,

adică de a înscrie în matriculă, iar prin „MATRICULĂ“ se
înţelege registrul în care se înscriu numele persoanelor a căror
evidenţă este necesară într-o instituţie.
 SUBIECT 26

DOCUMENTELE DE PUBLICITATE PRIN RC

= Fiecare oficiu al Registrului Comerţului ţine Registrul Comerţului

care este alcătuit din:

 registrul pentru înregistrarea comercianţilor persoane fizice

şi asociaţiilor familiale;

 registrul pentru înregistrarea societăţilor cooperative;

 registrul pentru înregistrarea persoanelor juridice, împărţit în

registre pentru fiecare categorie de comercianţi;
 cartotecile fişelor comercianţilor formate din fişe pentru
fiecare categorie de comerciant;
 un repertoriu alfabetic al comercianţilor înregistraţi şi
dosarele cu actele depuse.

= Pentru fiecare an se deschide un registru.

= Aceste registre se ţin în sistem computerizat.

= Fiecare comerciant va purta un număr de ordine, începând de la

numărul 1 în fiecare an.
 SUBIECT 27

CARACTERUL PUBLICITĂȚII PRIN RC

= Art. 4 din Legea nr. 26/1990 stabileşte regula că Registrul

Comerţului este public.

= În acest sens, Oficiul Registrului Comerţului este obligat să

elibereze, pe cheltuiala persoanei care a făcut cererea, copii
certificate de pe înregistrările efectuate în Registrul Comerţului şi
de pe actele prezentate, precum şi certificatele constatatoare că
un anumit act sau fapt este sau nu înregistrat.

= Legal, nici o persoană interesată nu poate fi împiedicată să ia

cunoştinţă de înregistrările cuprinse în Registrul Comerţului (cu
plata taxelor legale).

= Potrivit legii, toate înregistrările efectuate sunt opozabile terţilor,

de la inserarea în Monitorul Oficial.

= Cu privire la opozabilitatea faţă de terţi a înregistrărilor făcute în

Registrul Comerţului şi publicate de asemenea şi în Monitorul
Oficial sau presă este de reţinut că art. 52 din Legea nr. 31/1990
dispune că „societatea este obligată să verifice identitatea dintre
textul depus la Oficiul Registrului Comerţului şi cel publicat în
Monitorul Oficial sau în presă.

= În caz de neconcordanţă terţii pot opune societăţii oricare dintre

texte, afară de cazul în care societatea face dovadă că ei
cunoşteau textul depus la oficiul Registrului Comerţului“.

= În situaţia în care există neconcordanţă între textul depus la

oficiul registrului comerţului şi cel publicat în Monitorul Oficial sau
în presă, societatea nu poate opune terţilor textul publicat1.
1
= Datele neînscrise şi nepublicate nu pot fi invocate faţă de terţi,
decât dacă aceştia trebuiau de drept să aibă cunoştinţă de ele.

SUBIECT 28

PERSOANELE OBLIGATE SĂ EFECTUEZE ÎNREGISTRĂRILE

ÎN REGISTRUL COMERȚULUI

= conform ART. 1 din Legea 26/1990 = „comercianții , înainte de

începerea comerțului , precum și alte persoane fizice sau juridice ,
prevăzute în mod expres de lege , înainte de începerea activității
acestora , au obligația să ceară înmatricularea în registrul
comerțului , iar în cursul exercitării și la încetarea comerțului sau,
după caz , a activității respective , să ceară înscrierea în același
registru a mențiunilor privind actele și faptele a căror înregistrare
este prevăzută de lege ”

SUBIECT 29

ÎNMATRICULAREA ÎN REGISTRUL COMERȚULUI

A PERSOANELOR FIZICE

= Orice înregistrare în Registrul Comerţului se face pe baza unei

hotărâri judecătoreşti definitive ori a rezoluţiei directorului Oficiului
Registrului Comerţului
= Cererea de înregistrare în Registrul Comerţului se face, dacă
legea nu prevede altfel, în termen de 15 zile, astfel:

 pentru comercianţii persoane fizice, de la data

autorizării;

 pentru societăţile comerciale, de la data autentificării

actului constitutiv;
 pentru regii autonome, companii naţionale, societăţi
naţionale şi organizaţii cooperatiste, de la data actului de
înfiinţare.
= Cererea de înmatriculare a unui comerciant persoană fizică
în registrul comerţului va cuprinde:
 numele şi prenumele
 codul numeric personal
 Domiciliul
 Cetăţenia
 data şi locul naşterii
 starea civilă
 activitatea comercială anterioară.

= Cererea de înmatriculare a unei asociaţii familiale în registrul

comerţului trebuie să cuprindă:

 numele şi prenumele fiecăruia dintre asociaţi, codul

numeric personal, domiciliul, cetăţenia, data şi locul
naşterii, calitatea de membru al familiei, starea civilă
şi activitatea comercială anterioară;

 datele de identificare a persoanei care reprezintă

asociaţia în relaţiile cu terţii – membrul de familie din
iniţiativa căruia s-a înfiinţat asociaţia sau
împuternicitul acestuia;

 firma comercială şi sediul acesteia;

 obiectul comerţului, cu precizarea domeniului şi a

activităţii principale, astfel cum sunt prevăzute în
autorizaţia pentru exercitarea comerţului;

 umărul, data şi organul emitent al autorizaţiei pentru

exercitarea comerţului.
 SUBIECT 30

ÎNMATRICULAREA ÎN RC A
PERSOANELOR JURIDICE

= În sistemul Legii nr. 26/1990, înregistrarea în Registrul

Comerţului are un rol de publicitate cu efecte opozabile terţilor.

 Aşa cum s-a arătat, Registrul Comerţului este conceput ca un

organ de publicitate, menit să realizeze o centralizare a
informaţiilor, pentru a oferi posibilitatea celor interesaţi de a se
documenta asupra activităţii comercianţilor, a moralităţii şi a
antecedentelor acestora.

 Din punct de vedere statutar, entitatea colectivă (societatea

comercială), dobândeşte personalitate juridică odată cu
efectuarea înregistrării.

 Din momentul înregistrării în Registrul Comerţului încetează

statutul interimar al societăţilor comerciale, personalitatea
juridică restrânsă a entităţii colective fiind înlocuită prin
capacitatea deplină de folosinţă şi exerciţiu inerente activităţii
propriu-zise.

= PUBLICITATEA se realizează pe două căi :

 posibilitatea oferită oricui de a consulta registrele de

publicitate privitoare la un drept, act, fapt sau anumită
situaţie, în condiţiile legii, chiar şi fără a justifica un
interes, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 24 C. civ.;

 obligaţia oficiului de a elibera, la cerere şi pe cheltuiala

celui care o cere, copii certificate de pe înregistrarea sau
menţiunile făcute şi de pe actele prezentate, precum şi
 certificate constatatoare că un anumit act sau fapt nu
este înscris sau menţionat în registru.

SUBIECT 31

ÎNSCRIEREA MENȚIUNILOR ÎN RC

= Înscrierea se referă la consemnarea menţiunilor în Registrul

Comerţului – acte şi fapte juridice – modificatoare ale elementelor
avute în vedere la înregistrarea comerciantului şi care se înscriu,
după caz, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive ori a
rezoluţiei directorului registrului comerţului sau a persoanei
desemnate.

= Art. 21 din Legea nr. 26/1990 prevede că se vor înregistra în

Registrul Comerţului menţiuni referitoare la:

 donaţia, vânzarea, locaţiunea sau gajul fondului de

comerţ, precum şi orice alt act prin care se aduc
modificări înmatriculărilor sau menţiunilor sau care face
să înceteze firma ori fondul de comerţ;

 modificări privind numele, cetăţenia, data şi locul naşterii

reprezentantului; dacă dreptul de reprezentare priveşte o
anumită sucursală ori filială, menţiunea se va face numai
în registrul unde este înscrisă sucursala sau filiala;

 brevetele de invenţii, mărcile de fabrică, de comerţ şi de

serviciu, domeniile de origine, indicaţiile de origine,
indicaţiile de provenienţă, firma, emblema şi alte semne
distinctive asupra cărora societatea comercială, regia
autonomă, organizaţia cooperatistă sau comerciantul,
persoană fizică, are un drept;

 hotărârea de divorţ a comerciantului, precum şi cea de

împărţire a bunurilor comune, pronunţate în cursul
exercitării comerţului, în condiţiile legii.
  hotărârea de punere sub interdicţie a comerciantului sau
de instituire a curatelei acestuia, precum şi hotărârea
prin care se ridică aceste măsuri;

 deschiderea procedurii insolvenţei, după caz, precum şi

înscrierea menţiunilor corespunzătoare;

 hotărârea de condamnare a comerciantului pentru fapte

penale care îl fac nedemn de a exercita această
profesie;

 orice modificare privitoare la actele, faptele şi menţiunile

înregistrate.

= În acest sens, se vor înscrie în Registrul Comerţului

menţiuni referitoare la:

 notificarea tribunalului privind înregistrarea cererii

debitorului sau, după caz, a necontestării cererii
creditorilor de către debitor ori a respingerii contestaţiei
debitorului împotriva acestei cereri;

 desemnarea de către tribunal a judecătorului sindic şi,

după caz, a administratorului sau lichidatorului judiciar;

 confirmarea planului de reorganizare judiciară;

 înlocuirea unuia sau mai multor conducători ai

debitorului;
 suspendarea dreptului de vot pentru conducătorii
debitorului şi numirea unui mandatar care să exercite
dreptul de vot;
 prelungirea perioadei de reorganizare pentru o durată de
cel mult un an, şi desemnarea unei persoane care să
conducă activitatea;
 începerea lichidării judiciare a bunurilor din averea
debitorului;
 SUBIECT 32

EFECTELE ÎNREGISTRĂRILOR ÎN RC

= ele diferă în funcție de calitatea de persoană fizică sau

persoană juridică a comerciantului

 Înregistrarea în registrul comerțului conferă celui în cauză

dreptul de a exercita activitatea comercială

 Înregistrarea societății comerciale are drept efect dobândirea

personalității juridice de către acesta

= potrivit Legii 31/1990 = S.C. dobândește personalitate

juridică din data înregistrării în registrul comerțului

SUBIECT 33

OPOZABILITATEA FAȚĂ DE TERȚI

A ÎNREGISTRĂRILOR

 se face prin ÎNREGISTRAREA MENȚIUNILOR ÎN

REGISTRUL COMERȚULUI, astfel :

= Ca şi înregistrarea, înscrierea menţiunilor în Registrul

Comerţului are rol de publicitate şi, ca atare, sunt prezumate a fi
cunoscute de către terţi, fără ca aceştia să poată opune
necunoaşterea lor.
= În acest sens sunt dispoziţiile ART. 5 alin. 1 din Legea nr.
26/1990 , când legea dispune, publicitatea se face prin publicarea
unor menţiuni în Monitorul Oficial sau în alte publicaţii.

= Înregistrarea şi menţiunile care nu fac obiectul publicităţii în

Monitorul Oficial devin opozabile terţilor de la data efectuării lor în
Registrul Comerţului.

SUBIECT 34

RADIEREA ÎNREGISTRĂRILOR DIN RC

= se efectuează în baza unei cereri care se întocmeşte în toate

cazurile care au ca efect încetarea comerţului:

 fuziunea sau divizarea urmată de încetarea existenţei

societăţilor supuse acestor proceduri (art. 259 alin. 2 din
Legea nr. 31/1990);

 reînregistrarea societăţii ca urmare a schimbării sediului

social în alt judeţ etc.

 în cazurile prevăzute la art. 25 din Legea nr. 26/1990

(oricine se consideră prejudiciat printr-o înregistrare sau
printr-o menţiune din Registrul Comerţului are dreptul să
ceară radierea ei).

= Cererea va fi însoţită, după caz, de actele doveditoare,

corespunzătoare cauzei de radiere.

= De asemenea, cererea de radiere trebuie să fie însoţită de toate

actele care motivează radierea solicitată de persoana prejudiciată
prin înregistrarea respectivă.

= Directorul registrului comerţului sau persoana desemnată se va

pronunţa asupra cererii de radiere tot printr-o rezoluţie, iar
aceasta este supusă recursului la tribunalul judeţean sau al
municipiului Bucureşti, în termen de 15 zile de la data pronunţării.
= Tribunalul va judeca de urgenţă recursul în camera de consiliu.

SUBIECT 35

PERSOANELE OBLIGATE SĂ ORGANIZEZE

ȘI SĂ ȚINĂ CONTABILITATEA

= Potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, obligaţia

organizării şi conducerii contabilităţii proprii revine:

 societăţilor comerciale
 societăţilor/companiilor naţionale
 regiilor autonome
 institutelor naţionale de cercetare-dezvoltare
 societăţilor cooperatiste
 celorlalte persoane juridice cu scop lucrativ
 instituţiilor publice
 Asociaţiilor
 celorlalte persoane juridice cu şi fără scop lucrativ
 persoane fizice autorizate să desfăşoare activităţi
independente.
 sucursalelor şi altor subunităţi fără personalitate juridică
cu sediul în străinătate ce aparţin persoanelor juridice
menţionate cu sediul sau domiciliul în România
 sucursalelor şi altor subunităţi fără personalitate juridică
cu sediul în România, ce aparţin unor persoane juridice
sau fizice cu sediul sau domiciliul în străinătate.

= În baza dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 82/1991, răspunderea

pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine
administratorilor regiilor autonome şi societăţilor comerciale cu
capital de stat şi/sau privat, ordonatorilor de credite sau altor
persoane care au obligaţia gestionării unităţilor respective.
= La agenţii economici la care contabilitatea este organizată şi
ţinută de persoane juridice autorizate sau persoane fizice care au
calitatea de expert contabil sau contabil autorizat, răspunderea
pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii revine acestora, potrivit
prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994, aprobată prin
Legea nr. 42/1995.

= Potrivit art. 3 din Legea nr. 82/1991, contabilitatea se ţine în

limba română şi în moneda naţională.

= Contabilitatea operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în

moneda naţională, cât şi în valută.

= Pentru personalul calificat angajat cu contract de muncă sau

convenţie civilă nu este obligatorie calitatea de expert contabil sau
de contabil autorizat

SUBIECT 36

REGISTRELE DE CONTABILITATE

= Art. 20 din Legea nr. 82/1991 consacră obligaţia ţinerii :

 registrului jurnal
 registrului inventar
 registrului Cartea mare.

 REGISTRUL JURNAL

= este un document contabil obligatoriu care serveşte pentru

înregistrarea sau jurnalizarea operaţiilor necesare desfăşurării
activităţii în ordinea efectuării lor în timp.

 Operaţiunile pe care le face comerciantul se înscriu zilnic şi se

înregistrează aşa cum prevedea Codul comercial „ce are să ia
şi ce au să dea şi în general tot ce primeşte şi plăteşte sub
titlu“.
 În principiu, înregistrările se fac în bloc când avem o serie de
operaţiuni de aceeaşi natură, cum ar fi vânzările zilnice de
mărfuri.
 În practică, în cazul unui comerţ de amploare, există anumite
registre uzuale în care sunt trecute operaţiunile şi numai după
aceea contabilul le trece în registrul jurnal, chiar la două-trei
zile

 Potrivit legii, lunar, în registrul jurnal se înscriu şi cheltuielile

făcute de comerciant pentru nevoile proprii şi ale familiei sale.

= Prin aceste înregistrări se poate verifica dacă respectivul

comerciant nu a făcut cheltuieli exagerate în dauna
creditorilor săi.

 REGISTRUL INVENTAR

= Comerciantul răspunde, în principiu, de obligaţiile comerţului

său cu întregul patrimoniu, întocmai ca orice necomerciant.

= legiuitorul a impus comerciantului întocmirea unui inventar al

bunurilor şi drepturilor sale

 INVENTARUL va trebui să cuprindă :

--averea mobilă şi imobilă a comerciantului
--datoriile sale active şi pasive.

 REGISTRUL CARTEA MARE

= este un document contabil obligatoriu în care se înscriu lunar,

direct sau prin regrupare pe conturi corespondente, înregistrările
efectuate în registrul jurnal, stabilindu-se situaţia fiecărui cont,
respectiv :
--soldul iniţial
--rulajele debitoare
--rulajele creditoare
--soldurile finale.

= Este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează

lunar şi sistematic, prin regruparea conturilor, mişcarea şi
existenţa tuturor elementelor patrimoniale la un moment dat.
= Acesta este un document contabil de sinteza şi sistematizare şi
conţine simbolul contului debitor şi a conturilor creditoare
corespondente, rulajul debitor şi creditor, precum şi soldul contului
pentru fiecare luna a anului curent.

= Cartea mare stă la baza întocmirii balanţei de verificare. Se

întocmeşte la sfârşitul lunii, în cadrul compartimentului financiar-
contabil, astfel:

sumele cu care a fost debitat contul respectiv în diverse

jurnale se reportează din acele jurnale, obţinându-se
defalcarea jurnalului debitor pe conturi corespondente;

soldul debitor sau creditor al fiecărui cont se stabileşte în

funcţie de rulajele debitoare şi creditoare ale contului
respectiv, ţinându-se seama de soldul de la începutul anului
(care se înscrie pe rândul destinat în acest scop).

SUBIECT 37

RĂSPUNDEREA PENTRU ORGANIZAREA

ȘI ȚINEREA CONTABILITĂȚII

Reglementarea legală. Pentru nerespectarea de către

comercianţi a obligaţiilor specifice ce le revin cu privire la
organizarea şi conducerea contabilităţii, atât legea nr. 82/1991 cât
şi alte legi speciale prevăd sancţiuni contravenţionale sau penale
în funcţie de gravitatea şi natura faptei săvârşite.

= În baza dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 82/1991, răspunderea

pentru organizarea şi conducerea contabilităţii revine
administratorilor regiilor autonome şi societăţilor comerciale cu
capital de stat şi/sau privat, ordonatorilor de credite sau altor
persoane care au obligaţia gestionării unităţilor respective.

= La agenţii economici la care contabilitatea este organizată şi

ţinută de persoane juridice autorizate sau persoane fizice care au
calitatea de expert contabil sau contabil autorizat, răspunderea
pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii revine acestora, potrivit
prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 65/1994, aprobată prin
Legea nr. 42/1995.

1) SANCȚIUNILE CONTRAVENȚIONALE

= În art. 35-36 din legea nr. 82/1991 sunt prevăzute şi

sancţionate cu amenzi contravenţionale mai multe fapte, dacă nu
au fost săvârşite în altfel de condiţii încât, potrivit legii să fie
considerate infracţiuni.

= Constituie contravenţie nerespectarea reglementărilor

referitoare la:

 utilizarea şi ţinerea registrelor de contabilitate;

 întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi

contabile pentru toate operaţiunile efectuate,
înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la
care se referă, păstrarea şi arhivarea acestora, precum
şi reconstituirea documentelor pierdute, sustrase sau
distruse;

 efectuarea inventarierii;

 întocmirea şi auditarea situaţiilor financiare anuale;

 întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare periodice

stabilite de Ministerul Finanţelor Publice;

 depunerea declaraţiei din care să rezulte că persoanele

fizice sau persoanele juridice nu au desfăşurat activitate;

 prezentarea de situaţii financiare care conţin date

eronate sau necorelate, inclusiv cu privire la identificarea
persoanei raportoare;

 deţinerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de

valoare, numerar şi alte drepturi şi obligaţii, precum şi
 efectuarea de operaţiuni economice, fără să fie
înregistrate în contabilitate.

2) SANCȚIUNI PENALE

= Pentru anumite fapte mai grave, legea contabilităţii şi alte legi

speciale stabilesc o răspundere penală pentru nerespectarea
obligaţiilor ce revin comercianţilor cu privire la organizarea şi
conducerea contabilităţii proprii.

 FALS INTELECTUAL

= Astfel, potrivit art. 37 din legea contabilităţii nr. 82/1991,

constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte
conform Codului penal, efectuarea cu ştiinţă de înregistrări
inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţă a înregistrărilor în
contabilitate, având drept consecinţă denaturarea veniturilor,
cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum şi a elementelor de
activ şi de pasiv ce se reflectă în bilanţul contabil.

 EVAZIUNE FISCALĂ

= De asemenea, în art.3-9 din Legea nr. 241 din 15 iulie 2005

pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale sunt prevăzute
specifice privind:

 stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a

impozitelor, taxelor sau contribuţiilor, având ca rezultat
obţinerea, fără drept, a unor sume de bani cu titlu de
rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat,
ori compensări datorate bugetului general consolidat.;

 tipărirea sau punerea în circulaţie cu ştiinţă, de timbre,

banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul
fiscal, cu regim special, falsificate;
  împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente,
de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în sedii,
incinte,ori pe terenuri, cu scopul efectuării verificărilor
financiare, fiscale sau vamale. etc.

 BANCRUTĂ FRAUDULOASĂ

= Potrivit Legii nr. 31/1990 a societăţilor comerciale constituie

infracţiune de bancrută frauduloasă şi se pedepseşte cu
închisoare de la 3 la 12 ani, fapta constând în :
 falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidenţelor
societăţii ori ascunderea unei părţi din activul societăţii
comerciale;
 înfăţişarea de datorii inexacte
 prezentarea în registrele societăţii, în alt document ori în
bilanţul contabil a unor sume nedatorate.

= Fiecare din aceste fapte constituie forme ale bancrutei

frauduloase dacă sunt săvârşite cu scopul diminuării aparente în
contabilitate a valorii activelor.

SUBIECT 38

ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA CONTABILITĂȚII

= potrivit ART. 10 contabilitatea se organizează și se conduce , de

regulă în compartimente distincte , conduse de către directorul
economic , contabilul-șef sau altă persoană împuternicită să
îndeplinească această funcție, aceste persoane trebuind să aibă
studii economice superioare

= contabilitatea poate fi organizată și condusă pe baza de

contracte prestări servicii în domeniul contabilității , încheiate cu
persoane fizice sau juridice , autorizate potrivit legii

= instituțiile publice la care contabilitatea nu este organizată în

compartimente distincte sau care nu au persoane încadrate cu
contract individual de muncă, pot încheia contracte de prestări
servicii, pentru conducerea contabilității și întocmirea situațiilor
financiare trimestriale și anuale, cu persoane fizice sau juridice ,
autorizate potrivit legii membrii ai Corpului Experților Contabili și
Contabililor Autorizați din România

SUBIECT 39

NOȚIUNEA DE CONCURENȚĂ
ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ

 Pe plan general, prin concurenţă se înţelege o confruntare

între tendinţe adverse, care converg spre acelaşi scop

 Pe plan social deosebim forme variate ale competiţiei.

= Ea reprezintă, printre altele, aspectul de concurenţă vitală,

semnificând conflictul interuman în cadrul căruia fiecare
individ tinde la conservarea şi dezvoltarea proprie.

= Poate exista, de asemenea, o poziţie competiţională între

interesele individuale şi colective ale societăţii, între drepturi
şi obligaţii, între manifestări altruiste şi egoiste

 Termenul de concurenţă este susceptibil de mai multe

înţelesuri, în sens larg, concurenţa poate fi privită ca o
componentă esenţială a conceptului de economie de piaţă ce
desemnează atât starea rezultată din comportamentul
competiţional colectiv al agenţilor economici pe piaţă, cât şi
comportamentul competiţional individual al fiecăruia dintre
aceştia.

 În sens restrâns, concurenţa trebuie înţeleasă ca libera

competiţie între agenţi economici care oferă pe o piaţă
 determinată produse sau servicii ce tind să satisfacă nevoi
asemănătoare sau identice ale consumatorilor, desfăşurată cu
scopul de a asigura existenţa sau expansiunea comerţului lor.

SUBIECT 40

CONCURENȚA LICITĂ ȘI CONCURENȚA ILICITĂ

= În Constituţia României din anul 1991, revizuită în 2003, se

menţionează că funcţionarea normală a pieţei libere şi protecţia
concurenţei loiale sunt obiective de însemnătate primordială în
concepţia statului de drept (art. 134 alin. 2).

= Nici un act normativ din legislaţia noastră nu a dat o definiţie

concurenţei licite, dar a făcut precizări utile pentru un înţeles exact
al termenului.

= Aşa cum s-a arătat, art. 1 din Legea nr. 11/1991 cuprinde o
dispoziţie cu caracter general care impune obligaţia comercianţilor
de a-şi exercita activitatea cu bună credinţă şi potrivit „uzanţelor
cinstite“.

DEFINIȚIE = concurenţa loială ca fiind forma esenţială de

concurenţă în cadrul căreia comportamentul competiţional al
comerciantului se exercită manifest, cu bună credinţă şi
potrivit uzanţelor cinstite, în domenii permise concurenţei, în
scopul de a asigura existenţa sau expansiunea comerţului
său.
= în activitatea pe care o desfășoară comercianții sunt obligați să
nu recurgă la mijloace frauduloase, nelegale, pentru atragerea și
menținerea clientelii, astfel ART. 135 CONSTITUȚIE prevede :
„libertatea comerțului , protecția concurenței loiale, crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de
producție , în cazul exercitării abuzive a dreptului la concurență ,
a folosirii mijloacelor nepermise de lege pentru atragerea
clientelei, concurența este ilicită, fiind inerzisă și sancționată
prin diferite acte normative ”

= Deci, pentru existenţa concurenţei loiale se cer întrunite

cumulativ următoarele cerinţe:

 comportamentul concurenţial să fie manifest

= adică să aibă o existenţă concretă, la un nivel de intensitate

care să excludă, atât abuzul cât şi absenţa concurenţei;

 comportamentul concurenţial să fie exercitat cu

bună credinţă.

= Inexistenţa bunei credinţe comportamentale falsifică jocul liberei

concurenţe imprimându-i efecte păgubitoare pentru ceilalţi
participanţi la competiţie;

 comportamentul competiţional să folosească uzanţe

cinstite în activitatea comercială sau industrială.

= În existenţa uzanţelor cinstite în activitatea concurenţială

determină distorsiuni în jocul liber al concurenţei şi falsifică
efectele acestuia;

 competiţia concurenţială să se desfăşoare în

domenii permise acesteia

= sunt domenii permise concurenţei activităţile economice în care

concurenţa nu este interzisă expres de lege sau prin convenţia
părţilor;

 absenţa actelor de identitate.

 SUBIECT 41

INTERDICȚIA
PRACTICILOR ANTICONCURENȚIALE

= potrivit ART. 5 din Legea 21/1996 sunt interzise orice înțelegeri

sau întreprinderi , orice decizii ale asociaților de întreprinderi și
orice practici concertate , care au ca obiect sau ca efect
împiedicarea , restrîngerea sau denaturarea concurenței pe
piața românească , în special care :

 Stabilesc, direct sau indirect , prețuri de cumpărare ori de

vânzare sau orice alte condiții de tranzacționare

 Limitează sau controlează producția, comercializarea,

dezvoltarea tehnică sau investițiile

 Împart piețele sau sursele de aporvizionare

 Aplică , în raporturile cu partenerii comerciali , condiții

inegale la prestații echivalente , producând în acest fel unora
dintre ei un dezavantaj concurențial
  Constau în participarea , în mod concertat , cu oferte trucate
la licitații sau la orice alte forme de concurs de oferte

= potrivit ART. 6 din Legea 21/1996 este interzisă folosirea în

mod abuziv de către una sau mai multe întreprinderi :

 Impunerea unuor prețuri inechitabile de vânzare sau

cumpărare sau a altor condiții inechitabile de tranzacționare
și refuzul de a trata cu anumiți furnizori sau beneficiari

 Limitarea producției , comercializării sau dezvoltării

tehnologice în dezavantajul consumatorilor

 Practicarea unor prețuri excesive sau practicarea unuor

prețuri de ruinare , în scopul înlăturării concurențiloe , sau
vânzarea la export sub costul de producție , cu acoperirea
diferențelor prin impunerea unuor prețuri majorate
consumatorilor interni

SUBIECT 42

SANCȚIONAREA
PRACTICILOR ANTICONCURENȚIALE

= încălcarea dispozițiilor privind practicile anticoncurențiale atrage :

 răspunderea civilă
 Contravențională
 Penală

= în cazul în care s-a cauzat un prejudiciu , persoanele vinovate

răspund pentru repararea integrală a pagubei în condițiile
prevăzute la ART. 61 din lege

SUBIECT 43

SUPRAVEGHEREA CONCURENȚEI DE CĂTRE

CONSILIUL CONCURENȚEI
= Pentru ca obiectivele privind concurenţa să poată fi aduse la
îndeplinire, au fost create în cadrul relaţiilor interne, organe
corespunzătoare, atât guvernamentale cât şi neguvernamentale.

= Unele din prima categorie, specializate, îşi exercită totalitatea

competenţelor în domeniul competiţiei de piaţă, precum Consiliul
Concurenţei

 Consiliul Concurenţei asigură protecţia, menţinerea şi

stimularea concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal.

 Consiliul Concurenţei este cârmuit de Legea concurenţei –

Legea nr. 21/1996, modificată şi completată pentru a deveni
conformă cu acquis-ul comunitar, şi de legislaţie secundară
constituită din regulamente – ex. Regulament de organizare,
funcţionare şi procedură – şi instrucţiuni adoptate de Consiliul
Concurenţei.

 Consiliul Concurenţei îşi desfăşoară activitatea ca „autoritate

administrativă autonomă“ în domeniul concurenţei, cu
personalitate juridică şi cu sediul în Bucureşti“ (art. 16, alin. 1
din lege)2.

= Atribuţiile şi competenţele Consiliului Concurenţei. Consiliul

Concurenţei are următoarele atribuţii in domeniul concurenţei:

 efectuează investigaţiile privind aplicarea prevederilor

naţionale şi comunitare de concurenţă;

 ia decizii pentru cazurile de încălcare a dispoziţiilor naţionale şi

comunitare de concurenţă, precum şi pentru cazurile de
concentrări economice;

 retrage beneficiul exceptării pentru înţelegerile, deciziile

asociaţiilor de întreprinderi sau practicile concertate cărora li se
aplică prevederile unuia dintre regulamentele europene de
exceptare pe categorii;

2
 asigură aplicarea efectivă a deciziilor proprii, inclusiv
monitorizarea măsurilor dispuse şi a efectelor concentrărilor
economice autorizate condiţionat prin decizii;

 efectuează, din proprie iniţiativă, investigaţii privind un anumit

sector economic sau un anumit tip de acord în diferite
sectoare, atunci când rigiditatea preţurilor sau alte împrejurări
sugerează posibilitatea restrângerii sau denaturării concurenţei
pe piaţă.;

 sesizează Guvernul asupra existenţei unei situaţii de monopol

sau a altor cazuri şi propune acestuia adoptarea măsurilor
necesare pentru remedierea disfuncţionalităţilor constatate;

 sesizează instanţele judecătoreşti asupra cazurilor în care

acestea sunt competente;

 urmăreşte aplicarea dispoziţiilor legale şi a altor acte normative

incidente în domeniul de reglementare al Legii concurenţei;

 sesizează Guvernului cazurile de imixtiune a organelor

administraţiei publice centrale şi locale în aplicarea prezentei
legi;

= Consiliul Concurenţei va comunica punctul său de vedere

asupra oricărui aspect în domeniul politicii concurenţiale, la
cererea Preşedinţiei şi Guvernului României; comisiilor
parlamentare, senatorilor şi deputaţilor; autorităţilor şi instituţiilor
administraţiei publice centrale şi locale; organizaţiilor profesionale
şi patronale în măsura în care acestea au atribuţii legale de
reglementare a domeniilor în care activează; organizaţiilor pentru
protecţia consumatorilor; instanţelor judecătoreşti şi parchetelor.

= Consiliul Concurenţei întocmeşte anual un raport privind

activitatea sa si modul în care agenţii economici si autorităţile
publice respecta regulile concurenţei, potrivit prezentei legi.
Raportul se adopta în plenul Consiliului Concurenţei şi se dă
publicităţii.
 SUBIECT 44

PROTECȚIA ÎMPOTRIVA
CONCURENȚEI NELOIALE

= concurența neloială este reglementată de Legea 11/1991 privind

combaterea concurenței neloiale

SUBIECT 45

CONFUZIA
ACT DE MANIFESTARE A CONCURENȚEI NELOIALE

= în accepțiunea ART. 5 din lege , prin confuzie se înțelege orice

act prin care un comerciant folosește o firmă, emblemă sau o
denumire specială ori ambalaje de natură a produce confuzie cu
cele folosite legitim de alt comerciant

= Realizează conținutul confuziei și producerea în orice mod ,

importul, exportul, depozitarea, punerea în vânzarea unor mărfuri
purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, originea și
caracteristicile mărfurilor , precum și cu privire la numele
producătorului sau comerciantului , în scopul de a induce în eroare
pe ceilalți comercianți și pe beneficiari .

SUBIECT 46
 DENIGRAREA
ACT DE MANIFESTARE A CONCURENȚEI NELOIALE

= concurența neloială prin denigrare constă în comunicarea sau

răspândirea , de către comerciant , de afirmații mincinoase asupra
unui concurent sau a mărfurilor sale, afirmații de natură să
dăuneze bunului mers al întreprinderii

SUBIECT 47

DEZORGANIZAREA
ACT DE MANIFESTARE A CONCURENȚEI NELOIALE

= constă în destabilizarea activității comerciantului rival

= constă îm oferirea, promiterea sau acordarea , mijlocit sau

nemijlocit de daruri ori alte avantaje salariatului unui comerciant
sau reprezentanților acestuia , pentru ca prin purtarea neloială să
poată :
 afla procedeele sale industriale
 Pentru a putea cunoaște sau a folosi clientela sa
 Pentru a obține alt folos pentru sine ori pentru altă
persoană în dauna unui concurent

SUBIECT 48
 ACAPARAREA CLIENTELEI
PRIN OFERIREA UNOR AVANTAJE

= această faptă se realizează prin încheierea de contracte prin

care un comerciant asigură predarea unei mărfi sau executarea
unei prestații în mod avantajos , cu condiția aducerii de către client
a altor cumpărători cu care comerciantul ar urma să încheie
contracte asemănătoare

SUBIECT 49

FIRMA
ELEMENT AL FONDULUI DE COMERȚ

= este un element de individualizate a comerciantului în câmpul

activităţii comerciale

 Regimul juridic al firmelor şi emblemelor comerciale este

reglementat de Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului
în capitolul IV art. 30 la 43.

= Firma este numele sau după caz, denumirea sub care un

comerciant îşi exercită comerţului său şi sub care semnează (art.
30 alin. 1 din lege).

 Conţinutul firmei comerciale este diferit în funcţie de deţinătorul

acesteia comerciant persoană fizică sau persoană juridică.
 În cazul comerciantului persoană fizică, firma se compune
din numele comerciantului, scris în întregime sau din numele şi
iniţiala prenumelui (art. 30 alin. l din lege).

 În cazul unei întreprinderi familiale, firma trebuie să cuprindă

numele membrului de familie la iniţiativa căruia se înfiinţează,
cu menţiunea întreprindere familială scrisă în întregime.

= Sunt însă interzise prin lege adăugarea altor elemente care ar

putea induce în eroare asupra naturii sau întinderii comerţului ori
situaţiei comerciantului.

 În cazul societăţilor comerciale, firma diferă în funcţie de

forma juridică a societăţii.

 Firma societăţii în nume colectiv

= se compune din numele a cel puţin unuia dintre asociaţi, cu

menţiunea „societatea în nume colectiv“, scrisă în întregime.

= Potrivit art. 38 C. civ, legea făcând referire la numele unui

asociat, trebuie să înţelegem că se are în vedere numele de
familie şi prenumele unuia dintre asociaţi.

 Firma unei societăţi în comandită simplă

= trebuie să cuprindă numele a cel puţin unuia dintre asociaţii

comanditaţi, eu menţiunea „societate în comandită“, scrisă în
întregime (art. 33 din lege).

 Firma societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni

= se compune dintr-o denumire proprie, de natură a o deosebi de

firma altor societăţi şi va fi însoţită de menţiunea scrisă în
întregime „societate pe acţiuni“ sau „S.A.“ ori, după caz, „societate
în comandită pe acţiuni.

 Firma societăţii cu răspundere limitată

= se compune dintr-o denumire proprie, la care se poate adăuga

numele unuia sau al mai multor asociaţi, şi va fi însoţită de
menţiunea scrisă în întregime „societate eu răspundere limitată“
sau „S.R.L.“.

= Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului stabileşte şi

condiţiile în care poate fi exercitat şi protejat dreptul la firma
proprie a comercianţilor persoane fizice sau societăţi
comerciale instituind următoarele REGULI :

 firma comerciantului, persoană fizică ori societate

comercială trebuie scrisă în primul rând în limba română
(art. 30 alin. 3 din lege), nu sunt stabilite însă restricţii
privind folosirea unei limbi străine;

 firma trebuie să se caracterizeze prin noutate, fiind un

atribut de individualizare a comerciantului, art. 38 din
Legea nr. 26/1990 prevede că orice firmă nouă trebuie
să se deosebească de cele existente iar în cazul unei
posibilităţi de confuzie trebuie să se adauge o menţiune
care să asigure individualizarea clară şi precisă a noii
firme faţă de cele existente;

 nici o firmă nu va putea cuprinde o denumire

întrebuinţată de comercianţii din sectorul public;

 oficiul registrului comerţului are obligaţia să refuze

înscrierea unei firme care, fără a introduce elemente de
noutate (deosebire), poate produce confuzie cu alte firme
înregistrate anterior (art. 39 din lege);

 prin înmatricularea comerciantului în registrul comerţului

el dobândeşte un drept de folosinţă exclusivă asupra
firmei (art. 30 alin. 4 din lege);

 în exercitarea comerţului, firma dobândeşte o valoare

economică fiind principalul element de atragere a
clientelei, în consecinţă comerciantul devine deţinătorul
unui drept de proprietate incorporată asupra firmei care
nu poate fi înstrăinată decât împreună cu fondul de
comerţ (art. 42 din lege);
  dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerţ va
putea continua activitatea sub firma anterioară, care
cuprinde numele unui comerciant, persoană fizică sau al
unui asociat, numai cu acordul expres al transmiţătorului
ori al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaţia de
menţionare în cuprinsul firmei dobândite, a calităţii de
succesor;

 păstrarea firmei precedente este permisă în cazul

societăţii pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau societăţii
cu răspundere limitată, fără a exista obligaţia menţionării
raportului de succesiune;

SUBIECT 50

EMBLEMA
ELEMENT AL FONDULUI DE COMERȚ

= reprezintă ca şi firma un atribut de identificare a comerciantului

în activitatea comercială.

DEFINIȚIE = potrivit art. 30 alin. 2 din Legea nr. 26/1990 ca fiind

semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de altul de
acelaşi gen.

= În concepţia noilor reglementări, emblema asigură un supliment

de individualizare printr-un semn sau o denumire, între
comercianţii care exercită activitatea comercială în acelaşi
domeniu (de exemplu în comerţul cu bunuri de larg consum, cu
produse alimentare, cu autoturisme etc.).

= Emblema trebuie să fie un semn distinctiv mai sugestiv decât

firma pentru a putea atrage clientela, iar acest semn distinctiv
poate fi :
 o figură grafică având ca obiect
 un utilaj
 o figură geometrică
 un animal etc

= De asemenea emblema poate fi o denumire fantezistă sau un

nume propriu cu o anumită semnificaţie specifică comerţului
realizat (de exemplu zeul Mercur pentru comerţul cu produse
alimentare de import, zeiţa Afrodita pentru comerţul cu produse
cosmetice etc.).

= Caracterul facultativ al emblemei a făcut ca legea să nu oblige

oficiul registrului comerţului să refuze înscrierea unei embleme
care nu are caracter de noutate, aşa cum prevede în cazul firmei.

= Cu toate acestea prin înscrierea emblemei în registrul

comerţului, comerciantul dobândeşte un drept de folosinţă
exclusivă asupra emblemei (art. 30 alin. (4) din Legea nr.
26/1990).

= Emblema poate fi folosită de comerciant pe panouri de reclamă

publicitară precum şi pe toate documentele emise (facturi,
scrisori, note de comândă, tarife, prospecte afişe etc.) cu condiţia
să fie însoţită în mod vizibil de firma comerciantului (art. 40 din
lege).

= Spre deosebire de firmă care nu poate fi înstrăinată decât

împreună cu fondul de comerţ, emblema poate fi înstrăinată o
dată cu fondul de care aparţine cât şi în mod separat.

= Emblema este ocrotită de lege în aceleaşi condiţii ca şi firma

comercială.
 SUBIECT 51

CLIENTELA
ELEMENT AL FONDULUI DE COMERȚ

CLIENTELA = este definită în doctrină ca fiind totalitatea

persoanelor fizice şi juridice care apelează în mod obişnuit la
acelaşi comerciant (la fondul de comerţ al acestuia) pentru
procurarea mărfurilor şi serviciilor de care au nevoie.

SUBIECT 52

VADUL COMERCIAL /CLIENTELA

ELEMENT AL FONDULUI DE COMERȚ

= reprezintă elementele indispensabile ale fondului de comerţ de

care depind în cea mai mare măsură rezultatele economico-
financiare, succesul sau insuccesul comerciantului.

VADUL COMERCIAL = este definit ea o aptitudine a fondului de

comerţ de a atrage publicul deci de a asigura şi menţine clientela
unui anumit comerciant.

= Această aptitudine reprezentată de vadul comercial se bazează

pe numeroşi factori şi împrejurări favorabile cum sunt:
 locul unde se află amplasat localul comerciantului
 calitatea mărfurilor şi serviciilor oferite clienţilor
 preţurile practicate de comerciant
 atitudinea şi comportarea personalului comerciantului
faţă de clienţi
 abilitatea şi experienţa în realizarea reclamei şi altele.
= Realitatea este că numai strict teoretic cele două elemente ale
fondului de comerţ pot fi separate.

= Practic clientela şi vadul comercial se condiţionează şi se

alimentează în mod reciproc.

= Nu se poate forma şi menţine o clientelă puternică şi

permanentă fără un fond de comerţ care să genereze factorii
necesari unui vad comercial cu un potenţial ridicat.

= De asemenea diminuarea sau dispariţia vadului comercial au

drept consecinţă reducerea sau chiar pierderea clientelei.

= Din aceste considerente doctrina majoritară consideră că vadul

comercial nu este un element distinct al fondului de comerţ, ci
numai împreună cu clientela

= Dreptul la clientelă – chiar dacă nu poate fi recunoscut ca drept

exclusiv al titularului fondului de comerţ – nu poate fi transmis
separat ci numai împreună cu fondul de comerţ de care este
strâns legat.

= Acest drept este protejat împotriva actelor de concurenţă

neloială prin mijloacele prevăzute de Legea nr. 11/1991 privind
combaterea concurenţei neloiale.

SUBIECTUL 53

MANDATARII
AUXILIARI AI COMERCIANȚILOR

= Potrivit dispoziţiilor art. 2009 C. civ., mandatarii sunt persoanele

care, în baza împuternicirii date de comercianţi, încheie acte
juridice în numele şi pe seama comerciantului.

 Dacă dispoziţiile art. 2009 – 2042 C. civ. reglementează

contractul de mandat – atât cel cu reprezentare cât şi cel fără
reprezentare, raporturile juridice dintre mandatar şi comerciant
 sunt cuprinse în dispoziţiile art. 2013 – 2038 C. civ. şi privesc
contractul de mandat cu reprezentare.

 Uneori, în anumite situaţii – ca în cazul vânzătorilor din

magazine, a şoferilor de taxi, a recepţionerilor de hotel, ş.a. –
raporturile de mandat cu reprezentare sunt grefate pe
raporturile de muncă.

SUBIECT 54

COMISIONARII
AUXILIARI AI COMERCIANȚILOR

= Comisionarul este – potrivit dispoziţiilor art. 2039 C. civ. – acea

persoană care încheie acte juridice pe seama comerciantului, dar
în nume propriu pe baza împuternicirii date de comerciant.

 Între comerciant şi comisionar există raporturi juridice de

mandat fără reprezentare şi sunt reglementate prind dispoziţiile
art. 2043 – 2053 C. civ. în cadrul contractului de comision.

 Lipsa reprezentării ca principală caracteristică a contractului de

comision relevă faptul că actele juridice vor fi încheiate pe
seama comitentului, dar în nume propriu, adică în numele
comisionarului.

= Altfel spus, comisionarul încheie actul juridic în nume

propriu, comitentul nefiind reprezentat la încheierea
contractului cu terţul.

SUBIECT 55

AGENȚII COMERCIALI
AUXILIARI AI COMERCIANȚILOR
 Înainte de adoptarea noului Cod civil, legiuitorul român
reglementa agenţii comerciali prin Legea nr. 509/20023 unde
aceştia erau denumiţi agenţi comerciali permanenţi.

 Adoptarea actualului Cod civil face ca Legea nr. 509/2002 să

fie abrogată şi, fără a aduce modificări substanţiale, contractul
de agenţie să fie preluat în cuprinsul art. 2072 – 2095 C. civ.

 Dacă, potrivit vechii reglementări din Legea nr. 509/2002,

agentul comercial era acea persoană fizică sau juridică ce, în
calitate de intermediar independent era însărcinată, în mod
stabil, de unul sau mai mulţi comercianţi (persoane fizice sau
juridice) numiţi comitenţi, să negocieze ori să negocieze şi să
încheie operaţiuni comerciale, în schimbul unei remuneraţii
(comision), Codul civil prevede acum, prin dispoziţiile art.
2072, că prin contractul de agenţie comitentul îl
împuterniceşte în mod statornic pe agent fie să negocieze,
fie atât să negocieze cât şi să încheie contracte, în numele
şi pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraţii, în
una sau mai multe regiuni determinate

= În practică vom întâlni deci două forme de desfăşurare a

activităţii de intermediere a activităţii comerciale de către agenţii
de comerţ :

 În prima situaţie, agentul de comerţ este un intermediar :

 el tratează afaceri, adică caută şi găseşte clienţi,
 Negociază
 colectează oferte sau comenzi, pe care comitentul le
va fructifica sub forma unor contracte comerciale
direct cu terţul;

3
 = agentul de comerţ este un simplu mandatar fără
reprezentare.

 În cea de-a doua situaţie, agentul de comerţ primeşte

însărcinarea de a trata şi încheia actele juridice cu terţii, în
limitele însărcinării şi a instrucţiunilor date de către comitent,
în numele şi pe seama acestuia;
= agentul de comerţ este un reprezentant
al comitentului.

 Dintre cele două forme pe care le îmbracă activitatea agentului

de comerţ prima este larg răspândită şi cea mai tipică.

 Pentru operaţiunile comerciale încheiate prin intermediul său,

agentul de comerţ are dreptul la o remuneraţie din partea
comitentului.

 Agenţii care acţionează pe anumite pieţe specializate – piaţa

de capital, piaţa burselor, piaţa asigurărilor – au un regim
juridic asemănător.

 Vânzătorii şi cumpărătorii, persoane fizice sau juridice

apelează la serviciile brokerilor şi a dealerilor.

 Brokerii sunt agenţi abilitaţi să mijlocească operaţiuni de

vânzare sau cumpărare de titluri, care, acţionând în numele
clienţilor, se conformează propunerilor de preţ ferme formulate
de aceştia.
 Dealerii sunt agenţi abilitaţi să desfăşoare operaţiuni în nume
propriu la preţuri pe care ei le stabilesc şi pe care partenerii de
afaceri, clienţii, le acceptă

SUBIECT 56

CATEGORII DE SOCIETĂȚI
PREVĂZUTE DE LEGEA 31/1990
1. După natura societăţilor comerciale, deosebim :
 societăţi de persoane
 societăţi de capitaluri.

2. După întinderea răspunderii pentru obligaţiile sociale,

deosebim :
 societăţi cu răspundere limitată
 societăţi cu răspundere nelimitată.

3. După modul de împărţire a capitalului social, deosebim :

 societăţi comerciale cu părţi de interes
 societăţi pe acţiuni.

4. În raport cu existenţa ori inexistenţa posibilităţii de a emite

titluri de valoare, legea stabileşte anumite forme de :
 societăţi comerciale care au dreptul să emită titluri
de valoare
 societăţi pentru care este interzisă această
posibilitate.

SUBIECTUL 57

SOCIETĂȚILE DE PERSOANE

 Societăţile de persoane sunt cele în care predomină

încrederea asociaţilor (caracterul intuitu personae).
 În aceste societăţi, calităţile personale ale asociaţilor, care de
regulă se cunosc între ei, sunt hotărâtoare şi determinante atât
în momentul constituirii cât şi pe parcursul funcţionării
societăţii.
 Deprecierea acestor relaţii dintre asociaţi sau anumite
neînţelegeri grave ivite între ei împiedică funcţionarea normală
a societăţii şi constituie, potrivit legii, o cauză de dizolvare şi
lichidare a societăţii comerciale.

 Caracterul intuitu personae al actului constitutiv al societăţilor

de persoane stă la baza şi a altor cauze de dizolvare şi
lichidare specifice pe care nu le găsim la alte societăţi
comerciale.

 Astfel, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia

dintre asociaţi când, datorită acestor cauze, numărul asociaţilor
s-a redus la unul singur, constituie cazuri de dizolvare şi
lichidare a societăţilor de persoane, dacă legea nu dispune în
alt mod.

 Forma tipică a societăţilor de persoane este :

--societatea comercială în nume colectiv
--societatea în comandită simplă.

SUBIECTUL 58

SOCIETĂȚILE DE CAPITALURI

= Societăţile de capitaluri sunt cele în care predomină caracterul

intuitu personae, reprezentat de cota de participare la capitalul
social şi nu calităţile personale ale asociaţilor.
 Societăţile de capitaluri sunt „societăţi deschise“ cu un număr
mare de asociaţi (acţionari) care de regulă nu se cunosc între
ei, spre deosebire de societăţile de persoane care sunt
„societăţi închise“.

 Legătura acţionarilor cu societatea de capitaluri este dată

numai de obligaţia de plată a acţiunilor şi de dreptul de a
încasa dividendele obţinute în raport cu numărul şi valoarea
acţiunilor pe care le deţin.

 Din categoria societăţilor de capitaluri fac parte :

--societatea pe acţiuni
--societatea în comandită pe acţiuni.

 Societatea cu răspundere limitată este o categorie aparte

(hibridă).

= Ea se aseamănă cu societăţile de persoane în privinţa

constituirii şi funcţionării şi cu societăţile de capitaluri în ce
priveşte modul de angajare a răspunderii asociaţilor.

SUBIECT 59

CONTRACTUL DE SOCIETATE
ELEMENTE ESENȚIALE

 scopul asociaţilor de a realiza foloase materiale ori

 câştiguri (art. 1881 alin.1 Codul civil actual);

 participarea tuturor asociaţilor la împărţirea câştigului

rezultat sau la pierderi (art. 1881 alin.2; 1902 Codul civil
actual).

 aportul asociaţilor trebuie să fie real și serios

 intenţia de a desfăşura în comun o anumită activitate

 obţinerea şi împărţirea beneficiilor

SUBIECT 60

CARACTERE JURIDICE
ALE CONTRACTULUI DE SOCIETATE

Orice contract de societate are următoarele caractere juridice:

 Consensual
 Plurilateral
 patrimonial (oneros)
 Comutativ
 comercial.

 Caracterul consensual,

= în sensul că se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor,

forma scrisă fiind cerută ad probationem (art.1884 NCC).

 Caracterul plurilateral
= rezultă din faptul că legea impune participarea a două sau mai
multe persoane, fiecare asumându-şi anumite obligaţii.

 Caracterul oneros

= rezultă din faptul că fiecare asociat urmăreşte prin participarea

la constituirea societăţii un folos material propriu care îi revine sub
formă de beneficii şi profit.

 Caracterul comutativ

= rezultă din faptul că întinderea obligaţiei de aport a fiecărui

asociat se cunoaşte încă din momentul încheierii contractului.

 Caracterul comercial

= deosebeşte fundamental acest contract faţă de alte contracte.

= Comercialitatea rezultă din obiectul de activitate al viitoarei

societăţi comerciale.

= Comercialitatea contractului de societate comercială reprezintă

principalul criteriu de delimitare a societăţii comerciale de
societatea civilă.

= Prin menţionarea obiectului său de activitate comercial şi

înmatricularea în Registrul Comerţului societatea este comercială
chiar dacă în fapt nu realizează nici una din operaţiunile
comerciale prevăzute în contractul de societate.

SUBIECT 61

ASEMĂNĂRI ÎNTRE SOCIETATEA CIVILĂ

ȘI SOCIETATEA COMERCIALĂ
= Societatea comercială îşi are originea în societatea civilă şi deci
continuă să aibă o serie de asemănări cu entitatea din care s-a
desprins:

 ambele forme de societate (civilă/comercială) au aceeaşi

esenţă, fiecare dintre ele reprezentând o grupare de
persoane care - în temeiul unui contract de societate - pun
în comun bunuri sau alte valori, într-un scop economic,
lucrativ şi speculativ, în acord cu normele legale şi cu
principiile de drept4.

 Ambele societăţi au scop lucrativ (fiind urmărite realizarea şi

împărţirea unor beneficii) şi au calitatea de profesionist în
lumina art. 3 alin. 3 al Codul civil actual (având în vedere că
exploatează o întreprindere).

 ambele societăţi sunt rezultatul unui contract – deci în

principiu, impune aceleaşi condiţii generale de validitate, iar
pe de altă parte, asociaţii urmăresc un scop lucrativ în
ambele cazuri.

 Ambele forme ale societăţii – civilă şi comercială - iau

naştere printr-un contract de societate; elementele esenţiale
ale contractului de societate civilă se regăsesc şi în
contractul de societate comercială :
--aportul asociaţilor
--intenţia de a desfăşura în comun o anumită activitate
--obţinerea şi împărţirea beneficiilor

SUBIECT 62

DEOSEBIRI ÎNTRE SOCIETATEA CIVILĂ

ȘI SOCIETATEA COMERCIALĂ

 În timp ce societatea civilă are ca obiect operațiuni civile,

societatea comercială se constituie și funcționează în
scopul exercitării unei activități comerciale, lucrative
4
 O altă deosebire semnificativă este că societatea
comercială beneficiază de personalitate juridică

 Există deosebiri și în ceea ce privește condițiile în care

acestea se constituie și funcționează

= exemplu -- societatea comercială este supusă

formalităților de publicitate și înmatriculare în RC

= în schimb Codul Civil nu prevede pentru societatea civilă

anumite forme speciale ale acesteia , nici vreo
formalitate cu referire la înființarea societății, drept
dovadă ART. 1890 C.Civ.

 Există deosebiri cu privire la organizarea și funcționarea

celor două societăți, spre deosebire de societatea civilă ,
societății comerciale îi revin anumite obligații profesionale
specifice tuturor comercianților precum :
--ținerea registrelor de contabiltate
--exercitarea comerțului în limitele concurenței licite
--efectuarea unor mențiuni în registrul comerțului

SUBIECT 63

REGIMUL JURIDIC
AL APORTURILOR ASOCIAȚILOR
= În sens juridic, noţiunea de aport constă în obligaţia pe care şi-o
asumă fiecare asociat de a aduce în societate un anumit bun , o
valoare patrimonială.

= În sens etimologic această noţiune reprezintă bunul sau valorile

aduse de asociaţi pentru constituirea societăţii comerciale

= Rezultă deci că aporturile pot consta în diferite :

 bunuri mobile şi imobile
 în sume de bani
 anumite prestaţii la care se obligă asociaţii.

= Ele nu trebuie să fie egale ca valoare sau importanţă.

= Condiţia impusă de jurisprudenţă este ca aceste bunuri şi valori

ce formează aportul la constituirea unei societăţii comerciale să
aparţină asociatului.

SUBIECT 64

OBIECTUL APORTURILOR

= Aportul în natură poate avea ca obiect orice bunuri imobile sau

mobile corporale şi incorporale, cu excepţia numerarului

El poate să constea în:

 BUNURI IMOBILE :
--clădiri
--instalații
--terenuri

 BUNURI MOBILE CORPORALE :

--materiale
--mărfuri
--utilaje
--tehnologii

 BUNURI MOBILE INCORPORALE :

--creanțe
 --fond de comerț

= Pentru a putea forma obiectul aportului în natură condiţia

prealabilă este ca bunurile respective să fie în circuitul civil.

= În acest sens art. 5 alin. 2 din Legea fondului funciar nr.

18/1991 prevede că terenurile care fac parte din domeniul public
sunt scoase din circuitul civil.

= Art. 66 din aceeaşi lege menţionează că terenurile proprietate

privată, indiferent de titularul lor, sunt şi rămân în circuitul civil.

= Ele pot fi dobândite şi înstrăinate prin oricare dintre modurile

stabilite de legislaţia civilă, cu respectarea dispoziţiilor legale.

SUBIECT 65

RĂSPUNDEREA ASOCIATULUI
PENTRU NEEFECTUAREA APORTULUI

= Obligaţia de aport a asociaţilor este reglementată de art. 1895

Cod civil, care stabileşte că: „fiecare dintre asociaţi răspunde faţă
de societate şi faţă de ceilalţi asociaţi pentru vărsarea aporturilor
la care s-a obligat “.

= Aducerea aportului (vărsarea aportului) în numerar, în natură ori

în prestaţii sau cunoştinţe specifice potrivit angajamentului
asumat în condiţiile legii constituie prima obligaţie a asociaţilor.

= Această asumare a obligaţiei de a contribui la formarea

capitalului social se numeşte subscriere la capitalul societăţii, ea
ia naştere odată cu semnarea contractului de societate sau, după
caz, prin participarea la subscripţia publică.

= Operaţiunea de aducere la îndeplinire a obligaţiei asumate prin

actul constitutiv sau prin subscriere ulterioară de a contribui la
formarea sau la majorarea capitalului social, după caz, prin
predarea bunului sau cesiunea dreptului ce reprezintă aportul,
poartă denumirea de vărsare a capitalului (vărsământ).
= Neefectuarea aportului semnifică neexecutarea de către
asociat a obligaţiei asumate, cu consecinţele prevăzute de
lege.

= Executarea cu întârziere a obligaţiei de aport atrage

răspunderea civilă a asociatului potrivit art. 65 alin. 2 din Legea
nr. 31/1990.

= Asociatul care a întârziat executarea este răspunzător de

daunele pricinuite când aportul a fost stipulat în natură, iar dacă
aportul a fost stabilit în numerar el este obligat, pe lângă
acoperirea prejudiciului cauzat prin întârziere, şi la plata
dobânzilor legale aferente în măsura în care se face dovada
acestora.

= În acest caz „dobânzile joacă rolul unor amenzi civile, iar nu

rolul tradiţional al despăgubirilor pentru daunele moratorii“.5

= Aceste dobânzi curg din ziua în care trebuia să se facă

vărsământul (art. 65 din Legea nr. 31/1990 republicată).

= În cazurile prevăzute de lege, nerespectarea obligaţiei privind

efectuarea aportului poate conduce şi la excluderea asociatului
din societate (art.222 din Legea nr.31/1990).

SUBIECT 66

CAPITALUL SOCIAL

5
= Noţiunea capitalului social a fost stabilită de doctrina comercială
care consideră capitalul social ca fiind totalitatea valorii
aporturilor, în numerar şi în natură, aduse de asociaţi la
constituirea societăţii comerciale.

= Capitalul social mai este denumit şi capital nominal.

= El cuprinde atât valoarea aporturilor în natură cât şi a celor în

numerar aduse în proprietate, sau cu alt titlu la constituirea
societăţii comerciale.

= Capitalul social are o dublă semnificaţie:

 Contabilă
 juridică.

Semnificaţia contabilă a capitalului social rezultă din faptul că în

bilanţul societăţii valoarea capitalului social este evidenţiată în
contul de pasiv.

= În consecinţă, ulterior dizolvării societăţii, asociaţii urmează să

primească valoarea aportului lor, după plata creditorilor societăţii.

Din punct de vedere juridic = noţiunea de capital social

reprezintă gajul general al creditorilor societăţii. Această valoare
înscrisă în pasivul bilanţului societăţii va bloca la activ valori într-
un cuantum echivalent.

= În momentul constituirii societăţii se face distincţie între

 capitalul social subscris ȘI
 capitalul vărsat.

Capitalul social subscris reprezintă valoarea totală a aporturilor

cu care asociaţii s-au obligat să contribuie la constituirea societăţii
comerciale. El poartă şi denumirea de capital nominal.

Capitalul social vărsat constă în valoarea aporturilor deja

efectuate si care au intrat in patrimoniul societăţii.

= În cazul societăţii pe acţiuni şi în comandită pe acţiuni,

legea societăţilor comerciale a fixat un prag minim al capitalului
social vărsat, respectiv de 30% din valoarea capitalului social
subscris în cazul constituirii simultane a societăţii, dacă prin lege
nu se prevede altfel, şi de jumătate din capitalul social subscris în
cazul constituirii societăţilor de capitaluri prin subscripţie publică;
diferenţa va fi vărsată în termen de 12 luni de la înmatricularea
societăţii, pentru acţiunile emise pentru un aport în numerar şi în
termen de 2 ani de la înmatriculare, pentru acţiunile emise pentru
un aport în natură.

= În cazul societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă

şi cu răspundere limitată, capitalul social subscris trebuie
integral vărsat la data constituirii societăţii.

= Capitalul social al societăţii este divizat în anumite

fracţiuni, denumite în funcţie de forma juridică a societăţii:
 părţi de interes, în cazul societăţilor în nume colectiv şi
în comandită simplă;
 părţi sociale, în cazul societăţilor cu răspundere limitată;
 acţiuni, cazul societăţilor pe acţiuni şi în comandită pe
acţiuni.

SUBIECT 67

CONSTITUIREA SOCIETĂȚILOR

= formalitățile necesare constituirii societăților comerciale sunt :

 ÎNTOCMIREA ACTELOR CONSTITUTIVE

 ÎNMATRICULAREA ȘI AUTORIZAREA FUNCȚIONĂRII
SOCIETĂȚII
 CERTIFICATUL DE ÎNREGISTRARE
 PUBLICITATEA PRIVIND CONSTITUIREA SOCIETĂȚII
 ÎNSCRIEREA FISCALĂ A SOCIETĂȚII COMERCIALE

= În art. 5 din Legea nr. 31/1990 se menţionează că societatea

în nume colectiv sau în comandită simplă se constituie prin
contract de societate

= societatea pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu

răspundere limitată se constituie prin contract de societate şi
statut (alin. 1).
= Totodată, societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi
prin actul de voinţă al unei singure persoane, caz în care se
întocmeşte numai statutul societăţii (alin. 2).

= Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui

înscris unic denumit act constitutiv (alin. 3).

= Denumirea de act constitutiv desemnează atât înscrisul unic,

cât şi contractul de societate şi/sau statutul societăţii (alin. 4).

= Atunci când se întocmeşte şi statutul societăţii, acesta dezvoltă

clauzele pe care le cuprinde contractul de societate.

SUBIECT 68

CONTRACTUL DE SOCIETATE
ELEMENTE SPECIFICE

 APORTUL ASOCIAȚILOR

= În sens juridic, noţiunea de aport constă în obligaţia pe care

şi-o asumă fiecare asociat de a aduce în societate un
anumit bun , o valoare patrimonială.

 AFFECTIO SOCIETAS

= intenția de a exercita în comun o activitate comercială

 REALIZAREA ȘI ÎMPĂRȚIREA PROFITULUI

= Scopul oricărei societăţi comerciale este acela de a realiza

profit din activitatea comerciala desfăşurata si de a-l împărţi
intre asociaţi.

SUBIECT 69
 CAPACITATEA DE A CONTRACTA

= Dreptul civil defineşte capacitatea ca fiind „acea condiţie de

fond şi esenţială care constă în atitudinea subiectului de drept civil
de a deveni titularul de drepturi şi obligaţii civile prin încheierea
actelor de drept civil.

a) Capacitatea juridică a asociaţilor.

= Cu privire la capacitatea cerută persoanei fizice pentru a

încheia în calitate de asociat un contract de societate, în doctrina
comerciala nu există un punct de vedere unitar.

= totuși pe lângă toate celelate opinii alături de alţi autori suntem

de părere că persoana fizică care încheie un contract de societate
trebuie să îndeplinească condiţiile de capacitate prevăzute de
dreptul comun indiferent de forma juridică a societăţii.

= În argumentarea acestei concepţii vin şi dispoziţiile art. 6 alin. 2

din Legea nr. 31/1990 republicată, care prevăd că nu pot fi
fondatoare persoanele care, potrivit legii, sunt incapabile.

= Se poate concluziona că pentru încheierea unui contract de

societate, persoana fizică trebuie să aibă capacitatea deplină
de exerciţiu.

= Asociaţii trebuie să aibă capacitatea de a face acte de dispoziţie

pentru a putea executa obligaţia de a-şi aduce aportul subscris la
formarea capitalului social.

= Indiferent de forma societăţii la care participă, asociaţii nu au

calitatea de comerciant.

= Această calitate revine numai societăţii comerciale fiind

dobândită prin constituirea ei în condiţiile legii şi înmatricularea în
Registrul Comerţului.

b) Situaţia minorilor şi a majorilor incapabili.

= Până la împlinirea vârstei de 14 ani minorul nu are capacitatea
de a încheia acte juridice şi deci nici de a participa la constituirea
unei societăţi comerciale.

= Între vârsta de 14 şi 18 ani minorul are o capacitate de exerciţiu

restrânsă. El poate încheia acte juridice numai cu încuviinţarea
prealabilă a părinţilor sau a autorităţii tutelare.

= Minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu are capacitatea

de a fi comerciant, dar el poate subscrie acţiuni, în condiţiile art.
144, 501, 502 din Noul Cod Civil cu autorizaţia autorităţii tutelare,
care se va acorda dacă se apreciază că această participare la
plasamentul de capital este în interesul minorului.

= El nu va putea însă participa la constituirea unei societăţi de

persoane în care răspunderea este solidară şi nelimitată.

= În privinţa majorilor alienaţi mintal, puşi sub interdicţie, ei

sunt lipsiţi de capacitatea de exerciţiu şi ca atare nu pot încheia
un contract de societate.

= Persoanele puse sub curatelă au capacitatea de a încheia un

contract de societate (art. 181 din Noul Cod Civil).

c) Anumite incompatibilităţi.

= Legea instituie anumite incompatibilităţi pentru persoanele fizice

care ocupă anumite funcţii, de a avea calitatea de asociaţi într-o
societate comercială.

= Astfel, prin Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor

publici se interzice persoanelor fizice care ocupă funcţii publice să
deţină funcţii în regiile autonome, societăţile comerciale ori în alte
unităţi cu scop lucrativ.

= Ei nu pot exercita activităţi cu scop lucrativ nici în societăţile

comerciale cu capital privat sau activităţi care au legătură cu
atribuţiile ce le revin din funcţiile publice şi nu pot fi nici mandatari
ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea de acte juridice
care au legătură cu funcţia pe care o îndeplinesc.
= Capacitatea juridică a persoanelor fizice cetăţeni străini este
stabilită de legea lor naţională.

SUBIECT 70

CONSIMȚĂMÂNTUL PĂRȚILOR

= Dreptul de asociere constituie unul din drepturile şi libertăţile

fundamentale, fiind statuat de art. 37 din Constituţia României.

= În baza acestui principiu constituţional, persoanele fizice şi

persoanele juridice se pot asocia şi constitui societăţi comerciale
în condiţiile Legii nr. 31/1990, libertatea de asociere neputând fi
îngrădită decât în condiţiile legii prin dispoziţii de strictă
interpretare.

= Contractul de societate nu poate fi valabil încheiat decât dacă

asociaţii, semnatari ai contractului, sau acceptanţii (subscriitorii)
semnatari ai prospectului de emisiune s-au angajat juridic prin
voinţa liber exprimată.

CONDIȚII DE VALABILITATE
A CONSIMȚĂMÂNTULUI :

 să provină de la o persoană cu discernământ;

 să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice;
 să fie exteriorizat
 să nu fie alterat de vicii.

= Discernământul reprezintă o stare de fapt care trebuie să

existe în momentul exprimării acordului de voinţă de către
asociaţi.

= O persoană fizică nu are discernământ în cazul unor :

 incapacităţi legale :
--este lipsită de capacitate de exerciţiu
--pusă sub interdicţie judecătorească
 incapacităţi naturale
--starea de beţie
--de hipnoză
 --drogarea

= Intenţia de a încheia contractul se materializează prin voinţa

asociaţilor de a se angaja, cu intenţia de a produce efecte juridice.

= Fără existenţa acestei intenţii contractul de societate este

simulat, fiind fictiv sau deghizat.

De exemplu = un contract de societate este fictiv când

părţile îl încheie pentru a scoate de sub urmărirea
creditorilor personali anumite bunuri aduse aparent ca
aport la capitalul social.

SUBIECT 71

VICIILE DE CONSIMȚĂMÂNT

= Viciile de consimţământ sunt cele din dreptul comun:

 EROAREA
 DOLUL
 VIOLENȚA

 EROAREA

= potrivit art. 1207 Cod civil, nu produce nulitatea contractului

decât dacă afectează substanţa obiectului convenţiei, iar atunci
când cade asupra persoanei nu are ca efect nulitatea, cu excepţia
cazului în care vizează consideraţia persoanei.

= În contractul de societate eroarea asupra persoanei ar putea

interveni doar în cazul asociaţilor din societăţile de persoane
(societatea în nume colectiv şi în comandită simplă).

= În cazul societăţilor de capitaluri (societatea pe acţiuni şi în

comandită pe acţiuni) practic eroarea asupra persoanei nu are
nici o relevanţă.
= Cu privire la eroarea asupra substanţei obiectului contractului,
ea se poate manifesta sub două forme:
 asupra naturii contractului, de exemplu unul din
asociaţi crede că încheie un contract de societate, iar alt
asociat crede că încheie un alt tip de contract;
 eroare asupra formei de societate, de exemplu un
asociat crede că participă la o societate pe acţiuni, deşi
din contract rezultă caracteristicile unei societăţi de
persoane.

= Eroarea asupra valorii aportului ori asupra şanselor la beneficii

nu conduce la nulitatea contractului de societate.

 DOLUL

= reglementat de art. 1214 Cod civil constituie o cauză de

nulitate a convenţiei numai atunci când mijloacele viclene
(manoperele dolosive) întrebuinţate de una din părţi le determină
pe celelalte să încheie un contract, iar fără aceste maşinaţiuni ele
nu ar fi contractat.

= În cazul contractului de societate dolul viciază consimţământul

unui asociat numai dacă emană de la toţi ceilalţi asociaţi sau de la
persoane care reprezintă valabil entitatea colectivă şi are o
anumită gravitate;
de exemplu, folosirea unui bilanţ fals pentru a duce la
subscrierea acţiunilor societăţii.

= Dolul ca viciu de consimţământ se întâlneşte mai frecvent în

cazul constituirii succesive sau prin subscripţie publică a
societăţilor pe acţiuni, decât în cazul constituirii altor forme juridice
de societăţi comerciale.6

 VIOLENȚA

= constă într-o constrângere psihică asupra voinţei unei persoane

de a participa la încheierea unui contract de societate. Ea este
foarte rar întâlnită, ca de exemplu în cazul în care un asociat ce
încheie contractul se află într-o stare de necesitate.

6
 SUBIECT 72

OBIECTUL CONTRACTULUI

a) Noţiunea de obiect al contractului de societate

= a fost interpretată în doctrina comercială în două sensuri, cel al

dreptului comun şi cel al dreptului comercial.

= În sensul dreptului comun, obiectul contractului de societate

este format de prestaţiile la care se obligă asociaţii (art. 962 Cod
civil).

= Aceste prestaţii constau în executarea obligaţiei de aport în

numerar, în bunuri sau în industrie.

= În sensul dreptului comercial, obiectul contractului de societate

trebuie să fie unul comercial şi constă în activitatea pe care
urmează să o desfăşoare societatea comercială.

= Obiectul societăţii este stabilit de asociaţi şi trebuie menţionat

ca o clauză specifică a contractului de societate.

= Asociaţii au obligaţia să prevadă în contract „obiectul de

activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii
principale“ (art. 7 lit. c şi art. 8 lit. c din Legea nr. 31/1990).

= Operaţiunile comerciale care formează obiectul societăţii

comerciale pot consta în :
--producerea şi comercializarea mărfurilor
--executarea unor lucrări
--prestarea de servicii.

= Pentru determinarea obiectului unei societăţi comerciale a fost

elaborat Codul activităţilor din economia naţională (C.A.E.N.)
astfel încât asociaţii sunt liberi să opteze pentru una sau mai
multe operaţiuni din categoria celor menţionate.
 b) Condiţiile de valabilitate ale obiectului contractului de
societate

= Pentru a fi valabil din punct de vedere juridic obiectul

contractului de societate trebuie să îndeplinească anumite condiţii
:
 determinat şi posibil
 Licit
 moral.

= Obiectul contractului de societate este determinat dacă în

contract sunt menţionate în concret activităţile de producţie,
comerţ sau prestări de servicii, după caz, ce urmează a fi
realizate de societate.

= Obiectul societăţii este posibil când acesta a fost stabilit în

mod realist şi poate fi realizat în practică. Imposibilitatea realizării
obiectului de activitate constituie una din cauzele generale de
dizolvare a societăţii comerciale.

= Obiectul societăţii trebuie să fie licit şi moral, adică să fie în

concordanţă cu legea şi să nu încalce limitele ordinii publice şi
bunele moravuri

= Obiectul societăţii comerciale este considerat ilicit şi atunci când

activităţile în sine sunt legale, dar ele nu pot fi desfăşurate de o
societate comercială ori sunt supuse unui anumit regim juridic
restrictiv.

c) Semnificaţia juridică a obiectului contractului de

societate are în vedere următoarele particularităţi :
 delimitează capacitatea de folosinţă a societăţii ca
persoană juridică;
 determină caracterul civil sau comercial al societăţii;
 atrage aplicabilitatea unor reglementări speciale pentru
societate;
 constituie limita puterilor membrilor consiliului de
administraţie; actele încheiate de ei cu depăşirea
obiectului societăţii sunt nule şi atrag răspunderea civilă.
 SUBIECT 73

CAUZA CONTRACTULUI

= Potrivit dreptului comun cauza este motivul care determină

fiecare parte să încheie contractul (art. 1235 Noul Cod civil).

a) Noţiunea de cauză a contractului de societate.

= În doctrina de drept privat cauza este definită ca fiind „acel

element al actului juridic civil care constă în obiectul urmărit la
încheierea unui asemenea act“.

= În doctrina comercială s-au exprimat mai multe opinii privind

noţiunea de cauză a contractului de societate.

= Ea a fost definită ca fiind scopul concret în vederea căruia se

încheie actul juridic.

= De asemenea cauza a mai fost definită ca fiind participarea

fiecărui asociat la rezultatele activităţii comerciale desfăşurate,
sau ca finalitatea de a constitui un fond comun şi de a-l afecta
exercitării unor anumite activităţi de producţie, comerţ sau prestări
de servicii în vederea obţinerii de beneficii, destinate a fi împărţite
între asociaţi în modul convenit.

= Cauza contractului este un element al voinţei juridice şi

reprezintă raţiunea pentru care asociaţii au convenit să se
asocieze, în timp ce obiectul contractului reprezintă însăşi
activitatea ce urmează a fi desfăşurată de societate. Sub acest
aspect este posibil ca obiectul contractului să fie licit, în timp ce
cauza să fie ilicită.

= De exemplu o societate comercială creată pentru producerea

şi comercializarea de încălţăminte are un obiect licit, dar ea
poate avea şi o cauză ilicită dacă societatea s-a constituit
 pentru a sustrage utilajele şi maşinile necesare de la urmărirea
creditorilor personali a unui asociat ce a adus ca aport bunurile
respective pentru a evita dreptul de gaj general al propriilor
creditori.

b) Condiţiile de valabilitate ale cauzei contractului de

societate.

= Pentru a fi valabilă cauza contractului trebuie :

 să existe
 să fie licită
 morală (1236 Noul Cod civil).

= Cauza trebuie să existe deoarece un contract de societate

lipsit de cauză este lovit de nulitate.

= De exemplu = va fi nul contractul care conţine o clauză

leonină care stipulează ca totalitatea beneficiilor să revină
numai unuia dintre asociaţi ori prin care un asociat este scutit
de obligaţia de a participa la pierderi.

= Cauza trebuie să fie licită, adică în concordanţă cu legea,

ordinea publică şi bunele moravuri.

= Cauza contractului de societate poate fi ilicită dacă are un

caracter fraudulos.

De exemplu = societatea s-a constituit în scopul eludării unor

drepturi determinate sau a unor dispoziţii legale imperative
(urmăreşte fraudarea creditorilor).

= De asemenea, cauza contractului de societate este ilicită

dacă societatea s-a constituit cu scopul de a nesocoti unele
drepturi ale terţilor dobândite prin convenţii anterioare sau al
încălcării unor drepturi legale ale persoanelor

De exemplu pentru încălcarea drepturilor moştenitorilor

rezervatari.
 SUBIECT 74

CONDIȚII DE FORMĂ
ALE CONTRACTULUI DE SOCIETATE

= În forma sa iniţială, Legea societăţilor comerciale a generalizat

pentru toate formele juridice de societate forma scrisă şi
autentică a contractului de societate.

= În urma modificărilor legislative survenite, potrivit art.6 din

Legea nr.31/1990, în forma sa actuală, actul constitutiv al
societăţii comerciale se încheie SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ .

= El se semnează de către toţi asociaţii, iar în caz de subscripţie

publică de către fondatori.

= În mod excepţional, actul constitutiv se încheie in mod

obligatoriu în formă AUTENTICĂ, în următoarele situaţii:

 printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se

află un imobil;

 se constituie o societate în nume colectiv sau în

comandită simplă;

 societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie publică.

= Din dispoziţiile legale în vigoare rezultă ca actul constitutiv al

unei societăţi comerciale se încheie în formă scrisă, care, în
principiu, este forma înscrisului sub semnătură privată şi, în mod
excepţional, în cazurile prevăzute de lege (mai sus menţionate) se
încheie în forma autentică.
= Indiferent de forma cerută de lege, actul constitutiv se semnează
de toţi asociaţii, iar în caz de subscripţie publică de către
fondatori.

SUBIECT 75

STATUTUL SOCIETĂȚII

= În cazul societăţilor pe acţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu

răspundere limitată, pentru constituirea lor legală, pe lângă
contractul de societate, este necesară şi întocmirea statutului (art.
5 alin. 1 din Legea nr.31/1990).

= În concepţia legii societăţilor comerciale, potrivit opţiunii

asociaţilor sau fondatorilor, contractul de societate şi statutul pot
constitui două documente distincte sau pot fi redactate sub forma
unui înscris unic denumit „act constitutiv“ (art. 5 alin. 3 din lege).

= În terminologia Legii nr. 31/1990 prin „act constitutiv“ se

înţelege atât înscrisul unic cât şi contractul de societate şi/sau
statutul societăţii (art. 5 alin. 4 din lege).

 Forma şi conţinutul
statutului societăţii comerciale.

= Având în vedere că legea pretinde încheierea contractului de

societate şi a statutului numai în cazul societăţilor de capitaluri şi
al societăţii cu răspundere limitată, forme juridice de societate ce
prezintă o anumită complexitate, fără a face o distincţie între cele
două documente, clasificarea formei şi a conţinutului statutului a
revenit doctrinei comerciale.

= Deoarece statutul societăţii este o convenţie, rezultă că pentru

validitatea sa trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute de art.1236
Noul Cod civil (consimţământ, capacitate, obiect, cauză).
= În ce priveşte forma, statutul societăţii se încheie ca şi
contractul de societate, de unde rezultă că forma statutului nu
poate fi decât cea scrisă, fie sub forma unui înscris sub
semnătură privată, fie în forma autentică, în funcţie de situaţiile
prevăzute de lege, la care am făcut referire anterior.

= Cu privire la conţinutul statutului, atât doctrina, cât şi practica

judiciară s-au pronunţat că între contractul de societate şi statut
nu trebuie să existe diferenţe decât de ordin cantitativ.

= Statutul dezvoltă clauzele contractuale şi scoate în evidenţă în

mai mare măsură motivaţia psihologică a constituirii societăţii
comerciale (affectio societatis este mult mai bine evidenţiat şi
concretizat).

= Este posibil ca în conţinutul statutului, pe lângă clauzele

contractuale dezvoltate privind organizarea, conducerea şi
funcţionarea societăţii, să fie cuprinse şi alte clauze, cu condiţia
ca acestea să fie în concordanţă cu prevederile contractului de
societate.

 Natura juridică a statutului societăţii.

= Potrivit doctrinei comerciale, statutul societăţii are o natură

contractuală.

= El are ca obiect stabilirea regulilor de organizare, conducere şi

funcţionare a societăţii (adunarea generală, administrarea şi
controlul gestiunii societăţii etc.).

= Ca urmare, acest caracter convenţional al statutului face ca şi

acest document, atunci când se întocmeşte în mod separat, să
îndeplinească aceleaşi condiţii generale de fond, de formă şi de
conţinut ca şi contractul de societate.
 SUBIECT 76

CONDIȚII PENTRU AUTENTIFICAREA

ACTELOR CONSTITUTIVE

= autentificarea înscrisului actului constitutiv sau, după caz, a

actelor constitutive se face de către notarul public, conform
procedurii stabilite de Capitolul V din Legea nr. 36/1995.

 În acest scop, persoana desemnată în calitate de administrator

al societăţii, unul din asociaţii anume împuterniciţi sau
fondatorii în cazul societăţilor de capitaluri vor prezenta
înscrisul actului constitutiv unui notar public.

 Potrivit art. 5 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 : actul constitutiv

se semnează :
 de toţi asociaţii sau,
 în caz de subscripţie publică, de fondatori.

 La autentificare este necesară prezenţa tuturor asociaţilor

sau a fondatorilor, după caz, personal sau prin mandatar cu
procură specială în formă autentică.

 La autentificarea actului sau actelor constitutive trebuie

prezentată dovada eliberată de Oficiul Registrului
Comerţului privind disponibilitatea firmei şi a emblemei
(art.17 din Legea nr. 31/1990).
= Disponibilitatea firmei şi a emblemei se verifică de către Oficiul
Registrului Comerţului înainte de întocmirea actelor constitutive
sau, după caz, de modificarea firmei şi/sau a emblemei (art. 39
alin. 2 din Legea nr. 26/1990).

= Cerinţa legii are rolul de a atesta că firma sau emblema stabilită

de asociaţi în actul constitutiv al societăţii este disponibilă.

= Se evită astfel riscul respingerii cererii de înmatriculare a

societăţii, pentru motivul că firma sau emblema stabilită de
asociaţi este înregistrată în Registrul Comerţului de către altă
societate comercială.

= Cu ocazia autentificării actului constitutiv, notarul public

realizează un prim control privind legalitatea constituirii viitoarei
societăţi comerciale, în baza dispoziţiilor Legii nr. 36/1995.

= Ca urmare, el va refuza autentificarea actului constitutiv dacă

acest document s-a întocmit cu încălcarea legii sau a principiului
ordinii publice ori bunelor moravuri.

 Pentru autentificarea actului constitutiv se vor plăti onorariile

notariale legale (art. 288 din Legea nr. 31/1990).

SUBIECT 77

PROCEDURA DE ÎNMATRICULARE ÎN RC

= Potrivit art. 41 din Legea nr. 31/1990, societatea comercială

este persoana juridică de la data înmatriculării ei în Registrul
Comerţului, fiind de drept constituită.

= Înmatricularea dispusă de directorul registrului comerţului prin

rezoluţie se efectuează în Registrul Comerţului în termen de 24
de ore de la data la care această încheiere a devenit irevocabilă .

= Cu ocazia înmatriculării în Registrul Comerţului se vor menţiona

numărul şi data rezoluţiei directorului registrului comerţului sau
persoanei desemnate, iar societatea comercială va primi un
număr de înregistrare care este unic şi trebuie menţionat
împreună cu anul înmatriculării pe toate documentele ce emană
de la societate (facturi, scrisori, oferte, comenzi etc.) (art. 29 din
Legea nr. 31/1990).

= Persoanele desemnate ca reprezentanţi ai societăţii numite prin

actul constitutiv sunt obligate, potrivit legii, să depună la oficiul
registrului comerţului semnăturile lor în termen de 15 zile de la
data înmatriculării (art. 45 din Legea nr. 31/1990).

= Depunerea semnăturilor se face prin semnarea de către

persoanele menţionate în Registrul Comerţului în prezenţa
directorului registrului comerţului sau persoanei desemnate, care
va certifica semnătura.

= În absenţa celui vizat se poate prezenta şi un specimen de

semnătură legalizat de notarul public .

SUBIECT 78

CERTIFICATUL DE ÎNMATRICULARE

SUBIECT 79

CONDIȚII PENTRU A FI ASOCIAT

ÎNTR-O SOCIETATE

SUBIECT 80

CONDIȚII PENTRU A FI ADMINISTRATOR

ÎNTR-O SOCIETATE
 SUBIECT 81

CAPITALUL SOCIAL AL SOCIETĂȚII

= i se atribuie o dublă semnificație :

 Contabilă
 Juridică

= în sens juridic prin capitalul social se înțelege expresia valorică

a totalității aporturilor în numerar și în natură a asociaților

= de accea capitalul social constituie limita gajului general al

creditorilor societății , în sensul că în patrimoniul societății trebuie
să existe bunuri a căror valoare să fie cel puțin la nivelul
capitalului social

= din punct de vedere contabil = capitalul social nu are o

existență reală, concretă, ci reprezintă o cifră convenită de
asociați

CARACTERISTICILE
CAPITALULUI SOCIAL :

 Fix
 Intangibil
 Real
 Divizat în anumite fracțiuni

FIX = în cursul existenței societății comerciale , valoarea activelor

patrimoniului trebuie să fie cel puțin egală cu nivelul capitaluu=lui
social

INTANGIBIL = activul patrimoniului nu poate fi folosit pentru plata

dividendelor

REAL = presupune intrarea în patrimoniul societății a unuor

aporturi reale și nu fictive

DIVIZAT ÎN ANUMITE FRACȚIUNI :

 Părţi de interes
 Părţi sociale
 Acţiuni
 Comandită pe acţiuni

SUBIECT 82

DIZOLVAREA DE DREPT A SOCIETĂŢII

 Singurul caz de dizolvare de drept a societăţii comerciale este

cel prevăzut de art. 227 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990
referitor la trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii.

 La expirarea termenului fixat în actul constitutiv pentru durata

societăţii, aceasta se dizolvă de plin drept (ope legis), fără nicio
altă formalitate necesară.

 Voinţa asociaţilor a fost exprimată cu ocazia aprobării actului

constitutiv.
 Dacă această voinţă iniţială nu a fost modificată prin
prelungirea duratei societăţii în condiţiile legii la expirarea
acestui termen, societatea intră de drept în dizolvare şi
lichidare.

 Nu sunt necesare nici formalităţile de menţiune în Registrul

Comerţului şi de publicitate în Monitorul Oficial al României
(art. 232 din Legea nr. 31/1990).
 Orice persoană interesată, în caz de litigiu, poate cere
tribunalului constatarea dizolvării societăţii
.
 Instanţa sesizată nu pronunţă dizolvarea în acest caz, ci numai
constată că fiind îndeplinită cerinţa legii, dizolvarea a operat
„ope legis“.

SUBIECT 83

DIZOLVAREA SOCIETĂŢII
PE CALE JUDECĂTOREASCĂ

 intervine numai în cazurile expres prevăzute de lege.

 Potrivit Legii nr. 31/1990, oricare asociat poate cere

tribunalului, pentru motive temeinice, dizolvarea societăţii.
 Legea prezumă ca motive temeinice neînţelegerile grave dintre
asociaţi care fac imposibilă continuarea funcţionării societăţii.

 Hotărârea judecătorească privind dizolvarea societăţii trebuie

înscrisă în Registrul Comerţului şi publicată în Monitorul Oficial
al României în termen de 15 zile de la data la care a devenit
irevocabilă.

 Este de menţionat că în cele trei cazuri de dizolvare a societăţii

prin hotărârea tribunalului, prevăzută de art. 235 din Legea nr.
31/1990 trebuie respectate şi regulile speciale prevăzute de
lege.

 Dizolvarea societăţii se poate cere în aceste cazuri de Oficiul

Naţional al Registrului Comerţului sau de orice persoană
interesată.
 Hotărârea tribunalului privind dizolvarea societăţii se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a şi se comunică
direcţiei finanţelor publice judeţene, respectiv a Municipiului
Bucureşti.

 Împotriva acestei hotărâri orice persoană interesată poate face

recurs în termen de 30 de zile de la data publicării ei în
Monitorul Oficial în condiţiile art. 237 alin. (2) şi (3) din Legea
nr. 31/1990.

 Pe data rămânerii definitive a hotărârii tribunalului, societatea

va fi radiată din Registrul Comerţului, din oficiu, în afară de
cazul când prin hotărârea tribunalului s-a dispus altfel (art. 237
din Legea nr. 31/1990).

 În cazul falimentului, potrivit art. 232 alin. (3) din Legea nr.
31/1990, dizolvarea societăţii se dispune prin hotărârea
tribunalului învestit cu procedura insolvenţei .

SUBIECT 84

LICHIDAREA SOCIETĂŢII

 Prin lichidarea societăţii se înţelege :

 executarea unui ansamblu de operaţiuni constând în
finalizarea afacerilor aflate în curs
 transformarea în bani a bunurilor societăţii şi
 încasarea creanţelor acesteia în scopul de a se împărţi
între asociaţi activul rămas după plata datoriilor sociale.

 Operaţiunile care fac obiectul fazei lichidării societăţii

comerciale sunt realizate de persoane fizice sau juridice
anume învestite, numite lichidatori (art. 253 din Legea nr.
31/1990).

Principiile generale ale lichidării

societăţilor comerciale :
 Pe baza prevederilor Legii nr. 31/1990, doctrina comerciala a
elaborat cele trei principii ale lichidării:
 personalitatea juridică a societăţii subzistă pentru nevoile
lichidării;
 lichidarea societăţii se face în interesul asociaţilor şi
 lichidarea este obligatorie iar nu facultativă.

 Prin reglementarea lichidării societăţii, ca urmare a dizolvării ei

sunt avute în vedere în principal interesele asociaţilor şi numai
în subsidiar interesele creditorilor sociali.

 Potrivit art. 256 din Legea nr. 31/1990, asociaţii nu pot primi
nicio sumă de bani în contul părţilor ce li s-ar cuveni din
lichidare, înaintea achitării creanţelor creditorilor societăţii.

 Specificul acestei lichidări obişnuite a societăţii comerciale,

care o deosebeşte de procedura insolvenţei, constă tocmai în
ocrotirea interesului asociaţilor.

 În cazul lichidării societăţii ca urmare a insolvenţei, se întâmplă

exact invers: sunt ocrotite în principal interesele creditorilor
sociali şi numai apoi interesele asociaţilor.

 Acest principiu al ocrotirii intereselor asociaţilor în cazul

procedurii obişnuite (normale) de dizolvare şi lichidare a
societăţii comerciale rezultă şi din unele prevederi ale Legii nr.
31/1990.

 Astfel, lichidarea normală a societăţii comerciale poate fi cerută

numai de către asociaţi, fiind excluşi de la această posibilitate
creditorii societăţii.

 Apoi, numai asociaţii constituiţi în adunarea generală

extraordinară au dreptul să numească lichidatorii societăţii şi
să stabilească puterile acestora în condiţiile legii (art. 255 din
Legea nr. 31/1990).

 În sfârşit, legea permite asociaţilor ca încă de la constituirea

societăţii să stabilească prin actul constitutiv şi condiţiile
dizolvării şi lichidării societăţii comerciale.
 SUBIECT 85

DEFINIŢIE
CARACTERE

 art. 3 din Legea nr. 31/1990 şi a doctrinei comerciale,

societatea în nume colectiv a fost definită ca fiind o
societate constituită prin asocierea pe baza deplinei
încrederi, a două sau mai multe persoane, care pun în
comun anumite bunuri, pentru a desfăşura o activitate
comercială (activitate de producţie, comerţ sau prestări de
servicii), în scopul împărţirii beneficiilor rezultate şi în care
asociaţii răspund nelimitat şi solidar pentru obligaţiile
societăţii.

CARACTERELE societăţii
în nume colectiv

 societatea se bazează pe asocierea şi deplina încredere a

două sau mai multe persoane, acest tip de societate
neputându-se constitui cu asociat unic
 capitalul social este divizat în părţi de interes care nu sunt
reprezentate prin titluri, părţile de interes fiind în principiu
netransmisibile.

 obligaţiile societăţii sunt garantate cu patrimoniul social şi cu

răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor.

SUBIECT 86

SOCIETATEA ÎN NUME COLECTIV

CONSTITUIRE

 Actul constitutiv al societăţii în nume colectiv este

contractul de societate care trebuie să îndeplinească
condiţiile de fond, formă şi formalităţile prevăzute de Legea nr.
31/1990.

 Contractul de societate se încheie în formă autentică şi

cuprinde clauzele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 31/1990.

 Cu privire la această formă juridică de societate comercială se

impun următoarele precizări:

a) Asociaţii unei societăţi în nume colectiv pot fi persoane

fizice sau persoane juridice, inclusiv societăţi comerciale.

 Dobândeşte calitatea de asociat în nume colectiv orice

persoană fizică, comerciant sau necomerciant, dacă
îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege.

b) Firma societăţii în nume colectiv ca persoană juridică,

trebuie să cuprindă numele cel puţin al unuia dintre asociaţi cu
menţiunea „societate în nume colectiv“, scrisă în întregime (art.
32 din Legea nr. 26/1990).

 În situaţia în care numele unei persoane străine de societate

figurează, cu consimţământul său, în firma societăţii în nume
colectiv, această persoană devine răspunzătoare nelimitat şi
solidar de toate obligaţiile societăţii.
 c) Capitalul social subscris şi vărsat trebuie menţionat în
contractul societăţii în nume colectiv.

 Asociaţii sunt liberi să determine valoarea capitalului social

subscris sau a celui vărsat în funcţie de interesele şi nevoile
societăţii, deoarece legea nu fixează o limită minimă sau
maximă.

 De asemenea, în contractul de societate trebuie precizat

aportul fiecărui asociat la capitalul social.

 Obiectivul aportului nu este restricţionat, el putând consta în

orice bun cu valoare economică care prezintă interes pentru
societate (numerar, bunuri mobile sau imobile, creanţe,
prestaţii în muncă etc.).

 Formalităţile necesare constituirii societăţii în nume colectiv

sunt cele necesare oricărei forme juridice de societate
comercială.

 După redactarea şi autentificarea actului constitutiv (adică

redactarea contractului de societate în formă autentică potrivit
de art. 5 din Legea nr. 31/1990) care trebuie să conţină
elementele prevăzute de art. 5 din lege, acest înscris se
depune la Registrul Comerţului şi face obiectul publicităţii (art.
35-41 din aceeaşi lege).

 Din momentul înregistrării în Registrul Comerţului, societatea

în nume colectiv dobândeşte personalitate juridică.

SUBIECT 87

SOCIETATEA ÎN NUME COLECTIV

DREPTURILE ASOCIAŢILOR

a) Dreptul de a participa la deliberări şi la luarea

deciziilor.
 Asociaţii au dreptul să participe şi să decidă asupra tuturor
problemelor privind viaţa societăţii în nume colectiv, referitoare
la:
 alegerea administratorilor şi revocarea acestora (art.
77 din lege);
 rezolvarea divergenţelor dintre administratori (art. 76);
 aprobarea bilanţului contabil (art. 86);
 modificarea societăţii, dizolvarea şi lichidarea
societăţii etc.

b) Dreptul la beneficii.

 Fiecare asociat are dreptul să participe la împărţirea

beneficiilor realizate de societate.

 Potrivit art. 7, lit. (f) din Legea nr. 31/1990, partea din beneficii
cuvenită fiecărui asociat este stabilită prin actul constitutiv al
societăţii.

 Asociaţii se pot înţelege cu privire la împărţirea beneficiilor,

chiar în mod neproporţional cu aporturile lor la capitalul social,
luând în considerare contribuţia şi participarea personală a
fiecăruia dintre ei la activitatea societăţii.

c) Dreptul de a folosi fondurile societăţii.

 Dispoziţiile art. 81 din Legea nr. 31/1990 stipulează că asociaţii

societăţii în nume colectiv au dreptul să folosească fondurile
societăţii pentru cheltuieli făcute sau pentru cele ce urmează
să le facă în interesul societăţii, limitele fondurilor care pot fi
folosite în acest scop sunt stabilite prin actul constitutiv al
societăţii.
 Nerespectarea acestor limite atrage răspunderea asociatului
vinovat pentru sumele luate în plus şi pentru eventualele
daune produse societăţii.
 SUBIECT 88

SOCIETATEA ÎN NUME COLECTIV

OBLIGAŢIILE ASOCIAŢILOR

a) Obligaţia de efectuare a aportului promis.

 Executarea acestei obligaţii se face în condiţiile stabilite în

actul constitutiv al societăţii, deci asociaţii trebuie să aducă în
societate toate bunurile şi valorile ce formează obiectul
aportului lor la capitalul social.

 Art. 65 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 stabileşte că pentru

nerespectarea obligaţiei privind efectuarea aportului, asociatul
culpabil va răspunde de prejudiciile cauzate societăţii, iar în
cazul aportului în numerar, pe lângă valoarea acestuia, este
obligat şi la plata dobânzilor legale aferente, nerespectarea
acestei obligaţii putând avea drept consecinţă, potrivit art. 222
lit. a) din lege, chiar excluderea asociatului din societate.

b) Obligaţia de a nu aduce atingere patrimoniului social.

 Deoarece patrimoniul societăţii este distinct de cel al

asociaţilor, nici un asociat nu are dreptul să folosească
patrimoniul social în interes personal.

 Potrivit art. 80 din Legea nr. 31/1990, asociatul care, fără

consimţământul scris al celorlalţi asociaţi, întrebuinţează
capitalul, bunurile sau creditul societăţii în folosul său ori în
acela al unei alte persoane este obligat să restituie societăţii
beneficiile ce au rezultat şi să plătească despăgubiri pentru
daunele cauzate societăţii.
 De asemenea, asociatul în cauză poate fi exclus din societate
ori chiar sancţionat penal pentru infracţiunea de abuz de
încredere.

c) Obligaţia de a nu face concurenţă societăţii.

 În scopul protejării intereselor societăţii, legea interzice
asociatului să facă parte, în calitate de asociat cu răspundere
nelimitată, dintr-o altă societate concurentă sau având acelaşi
obiect, precum şi să efectueze operaţiuni în contul său ori al
altora, în acelaşi fel de comerţ sau într-unul asemănător (art.
82 din lege).

 Pentru a putea desfăşura astfel de activităţi în paralel,

asociatul are nevoie de consimţământul celorlalţi asociaţi.
Acest consimţământ se consideră că a fost dat dacă
participarea sau operaţiile menţionate au fost desfăşurate
anterior întocmirii actului constitutiv al societăţii şi fiind
cunoscute de ceilalţi asociaţi, aceştia nu au interzis
continuarea lor (art. 82 alin. 2 din lege).

 În cazul încălcării acestei interdicţii de a face concurenţă,

societatea are dreptul de a exclude pe asociatul culpabil.

SUBIECT 89

SOCIETATEA ÎN NUME COLECTIV

RĂSPUNDEREA SOCIETĂŢII ŞI A ASOCIAŢILOR

 Drepturile şi obligaţiile societăţii în nume colectiv sunt

exercitate prin actele juridice încheiate de administratorul sau
administratorii care au puterea de a reprezenta societatea.

 Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu

răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor din
societatea în nume colectiv (art. 3 din Legea nr. 31/1990).

 Rezultă că pentru obligaţiile societăţii răspunderea aparţine

atât societăţii, cât şi asociaţilor acesteia.

a) RĂSPUNDEREA SOCIETĂŢII.
 Subiect de drept distinct, societatea în nume colectiv
beneficiază de personalitate juridică, ceea ce îi permite să îşi
asume obligaţii în raporturile cu terţii şi răspunde cu
patrimoniul propriu pentru nerespectarea obligaţiilor asumate.

b) RĂSPUNDEREA ASOCIAŢILOR.

 Potrivit art. 85 din Legea nr. 31/1990, asociaţii societăţii în

nume colectiv sunt obligaţi nelimitat şi solidar pentru
operaţiunile îndeplinite în numele societăţii de persoanele care
o reprezintă.

 Doctrina şi jurisprudenţa comerciala s-au pronunţat în sensul

că societăţii în nume colectiv îi revine o răspundere directă
pentru obligaţiile sociale asumate, iar asociaţilor le revine o
răspundere în subsidiar (indirectă).

 În acest sens, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 dispune:
creditorii societăţii se vor îndrepta mai întâi împotriva acesteia
pentru obligaţiile ei şi numai dacă societatea nu le plăteşte în
termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere se vor
îndrepta împotriva asociaţilor societăţii în nume colectiv.

 Nu este necesară executarea silită a societăţii, fiind suficient

să expire termenul de 15 zile de la notificarea societăţii cu
privire la necesitatea plăţii creanţelor, pentru ca după expirarea
acestui termen creditorii sociali să se poată îndrepta împotriva
asociaţilor care răspund solidar şi nelimitat.

 În cazul existenţei unei hotărâri judecătoreşti împotriva

societăţii, în temeiul acesteia vor putea fi urmăriţi şi asociaţii
dacă societatea este insolvabilă. Art. 85 alin. (2) din Legea nr.
31/1990 prevede că hotărârea judecătorească obţinută
împotriva societăţii este opozabilă fiecărui asociat.
 Temeiul răspunderii asociaţilor este legea şi nu hotărârea
judecătorească.

 Deci, dacă se face dovada insolvabilităţii societăţii, se naşte

ope legis răspunderea asociaţilor.
 Potrivit noului Cod civil aflat în vigoare, având o răspundere
nelimitată şi solidară, asociatul urmărit va răspunde în
subsidiar, potrivit art. 2324, alin (1) C. civ.: „Cel care este
obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile şi
imobile, prezente şi viitoare. Ele servesc drept garanţie
comună a creditorilor săi”.

 Afectarea întregului patrimoniu al debitorului la plata datoriilor

sale atrage pentru acesta anumite obligaţii:
 imposibilitatea de a înstrăina ceva din acest
patrimoniu în dauna şi în frauda creditorilor săi;
 obligaţia debitorului de a face să intre în patrimoniul
său tot ce face parte din acesta, pentru că, astfel, el ar
micşora siguranţa creditorilor săi şi aceştia ar putea
să exercite toate actele care nu sunt exclusiv
personale în numele debitorului lor;
 acesta trebuie să-şi plătească creditorii, altfel aceştia
putând apela la executarea silită

 Mai mult, debitorul nu ar putea să se sustragă de la executarea

obligaţiilor sale prin mutarea bunurilor sale în străinătate.

 Normele care reglementează răspunderea nelimitată şi

solidară a asociaţilor au un caracter imperativ.
 Ca urmare, orice clauză de înlăturare sau de limitare a
răspunderii asociaţilor este lovită de nulitate.

SUBIECT 90

SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ SIMPLĂ

DEFINIŢIE + CARACTERE

 art. 3 din Legea nr. 31/1990 „o societate constituită prin

asociere, pe baza deplinei încrederi, a două sau mai multor
persoane, care pun în comun anumite bunuri, pentru a
desfăşura o activitate comercială (activitate de producţie,
comerţ sau prestări servicii), în scopul împărţirii profitului
şi în care răspund pentru obligaţiile sociale, după caz,
nelimitat şi solidar (asociaţii comanditaţi) sau în limita
aportului lor (asociaţii comanditari)“
 CARACTERELE
societăţii în comandită simplă

 asocierea se bazează pe încrederea deplină a

asociaţilor comanditaţi şi comanditari; societatea în
comandită simplă, ca şi societatea în nume colectiv, are un
caracter „intuitu personae“.

 capitalul social al societăţii este divizat în părţi de

interes, care nu sunt reprezentate prin titluri;

 răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este

diferită;

--asociaţii comanditari răspund în limita aportului lor la capitalul

societăţii în comandită simplă, în timp ce asociaţii comanditaţi
răspund nelimitat şi solidar (au acelaşi statut ca şi asociaţii din
societatea în nume colectiv).

 Exceptând regulile speciale prevăzute de Legea nr. 31/1990

pentru această formă de societate, societatea în comandită
simplă este guvernată în cea mai mare parte de aceleaşi reguli
şi principii ca şi societatea în nume colectiv.

SUBIECT 91

SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ SIMPLĂ

CONSTITUIRE

 Actul constitutiv al societăţii în comandită simplă este

contractul de societate care trebuie încheiat în formă autentică
şi să cuprindă elementele obligatorii prevăzute de art. 7 din
Legea nr. 31/1990.

a) Asociaţii unei societăţi comerciale în comandită

simplă pot fi atât persoanele fizice, cât şi persoanele juridice.
 Numărul asociaţilor nu este stabilit de lege, dar în mod
obligatoriu trebuie să existe cel puţin un asociat comanditat şi
un asociat comanditar. Categoria din care face parte fiecare
asociat trebuie să se precizeze în contractul de societate.

b) Firma societăţii în comandită simplă trebuie, potrivit

art. 33 din Legea nr. 26/1990, să cuprindă numele a cel puţin
unuia dintre asociaţii comanditaţi, cu menţiunea „societate în
comandită“ scrisă în întregime.

 Numele asociatului comanditar nu poate figura în firma

societăţii deoarece acest asociat are o răspundere limitată
pentru obligaţiile sociale.

Dacă numele unui comanditar figurează, cu consimţământul

său, în firma societăţii, asociatul respectiv devine răspunzător
nelimitat şi solidar pentru obligaţiile societăţii.

c) Administratorii societăţii în comandită simplă nu pot

proveni decât din rândul asociaţilor comanditaţi (art. 88 din
Legea nr. 31/1990).

 Ei pot fi persoane fizice sau juridice, iar în contractul de

societate trebuie menţionate numele sau denumirea
administratorilor, precum şi puterile acestora cu precizarea
celui care reprezintă societatea (art. 7 lit. e din lege).

Formalităţile necesare constituirii societăţii în comandită simplă

sunt cele obişnuite pentru orice formă juridică de societate şi
reglementate de Legea nr. 31/1990.

 Prin întocmirea actului constitutiv (contractul de societate) şi

înregistrarea în Registrul Comerţului, societatea în comandită
simplă dobândeşte personalitate juridică cu toate consecinţele
ce rezultă din această calitate.

SUBIECT 92

SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ SIMPLĂ

DREPTURILE ASOCIAŢILOR
Asociaţii comanditaţi şi asociaţii comanditari au următoarele
drepturi:

 de a participa la deliberări şi la luarea deciziilor;

 de a participa la beneficii şi a primi dividende;

 de a li se restitui valoarea aportului lor în cazul

dizolvării şi lichidării societăţii.

 Astfel, numai asociaţii comanditaţi – potrivit art. 90 din Legea

nr. 31/1990 – au dreptul de a folosi fondurile societăţii pentru
cheltuielile acesteia sau ale asociaţilor, drept prevăzut de art.
81 din aceeaşi lege.

 Dreptul reglementat de art. 89 alin. (2) – de a îndeplini

anumite servicii în administrarea internă a societăţii – revine
numai asociaţilor comanditari.

 În virtutea acestui drept se consideră că asociaţii comanditari

pot avea ca salariaţi unele funcţii în societate, cum sunt cea de
colaborator tehnic, contabil, casier etc., cu condiţia de a nu
intra în raporturi juridice cu terţii (administrare externă).

 Dreptul de supraveghere şi control asupra gestiunii societăţii,

reglementat de art. 89 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990,
deşi este prevăzut pentru asociaţii comanditari, poate fi
exercitat şi de către asociaţii comanditaţi.

SUBIECT 93

SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ SIMPLĂ

OBLIGAŢIILE ASOCIAŢILOR
 Indiferent de categoria din care fac parte, principala obligaţie
a asociaţilor este aceea de a efectua aportul pe care l-au
subscris la capitalul social.

Nerespectarea obligaţiei de aport atrage răspunderea

asociatului, prevăzută de art. 65 alin. (2) din Legea nr.
31/1990, şi chiar excluderea lui din societate, conform art.
217 alin. 1 lit. a) din aceeaşi lege.

 De asemenea, atât asociaţii comanditaţi cât şi comanditarii au

obligaţia de a nu aduce atingere patrimoniului societăţii
comerciale (art. 80 şi art. 90 din lege).

 Asociaţii comanditaţi au în plus şi obligaţia de a nu face

concurenţă societăţii prevăzută de art. 82 din lege.

Excluderea asociaţilor comanditari de la această obligaţie

de neconcurenţă se explică prin faptul că aceşti asociaţi nu
pot fi administratori, iar răspunderea lor este limitată pentru
obligaţiile societăţii în comandită.

SUBIECT 94

SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ SIMPLĂ

RĂSPUNDEREA SOCIETĂŢII ŞI A ASOCIAŢILOR

 Art. 3 din Legea nr. 31/1990 menţionează că pentru obligaţiile

sociale răspunderea revine societăţii şi asociaţilor comanditari.
Comanditaţii vor răspunde numai în limita valorii aportului lor la
capitalul social.

 Societatea în comandită simplă, ca şi aceea în nume colectiv

are o răspundere directă (principală) pentru obligaţiile sociale,
 în timp ce răspunderea asociaţilor are un caracter
subsidiar.

 Creditorii sociali vor acţiona societatea.

 Dacă în termen de 15 zile de la punerea în întârziere creanţele

lor nu sunt satisfăcute, creditorii sociali se vor îndrepta şi
împotriva asociaţilor comanditaţi, potrivit art. 3 alin. (2) din
Legea nr. 31/1990.

 Asociaţii comanditaţi sunt singurii care pot fi acţionaţi şi

urmăriţi, în subsidiar, pentru obligaţiile societăţii, deoarece
numai aceşti asociaţi au o răspundere nelimitată şi solidară cu
societatea.

 Asociaţii comanditari au o răspundere limitată, respectiv numai

până la concurenţa valorii capitalului subscris.
 Cum valoarea aporturilor acestor asociaţi este absorbită de
patrimoniul societăţii, asociaţii comanditari nu au o răspundere
personală faţă de creditorii societăţii, cum se întâmplă în cazul
asociaţilor comanditaţi.

SUBIECT 95

SOCIETATEA PE ACŢIUNI
DEFINIŢIE + CARACTERE

 Pornind de la definiţia generală a societăţii comerciale şi în

baza elementelor mai sus menţionate, doctrina comerciala a
definit societatea pe acţiuni ca fiind acea societate constituită
prin asocierea mai multor persoane, care contribuie la
formarea capitalului social prin anumite cote de
participare reprezentate prin titluri, numite acţiuni, pentru
desfăşurarea unei activităţi comerciale, în scopul împărţirii
 beneficiilor, şi care răspund pentru obligaţiile sociale
numai în limita aportului lor.

CARACTERELE
societăţii pe acţiuni

 Societatea se constituie dintr-un număr minim de asociaţi,

denumiţi acţionari.

 Capitalul social este divizat în acţiuni, care sunt titluri

negociabile şi transmisibile.

 Răspunderea asociaţilor pentru obligaţiile sociale este limitată

la valoarea capitalului social subscris.

SUBIECT 96

SOCIETATEA PE ACŢIUNI
CONSTITUIRE

 Legea nr. 31 /1990 reglementează constituirea societăţii pe

acţiuni prin dispoziţii aplicabile oricărei forme juridice de
societate şi anumite reglementări specifice societăţii pe acţiuni.

 La baza constituirii societăţii stă voinţa asociaţilor materializată

în actul constitutiv.

 În funcţie de mijloacele de realizare a capitalului social, sunt

reglementate două modalităţi de constituire a societăţii:
 constituirea obişnuită (simultană) prin aporturile
asociaţilor;

 constituirea continuată sau prin subscripţie publică.

 Pentru constituirea legală a societăţii pe acţiuni trebuie

îndeplinite şi formalităţile prevăzute de lege. Art. 5 din Legea
nr. 31/1990 enumără actele constitutive ale societăţii pe
 acţiuni, respectiv contractul de societate şi statutul societăţii,
care se redactează în scris, în formă autentică.

 Ele pot fi două înscrisuri separate sau sub forma unui înscris,
denumit act constitutiv, care se semnează de către toţi
asociaţii sau, în cazul subscripţiei publice, de către fondatorii
societăţii.

 În cadrul constituirii simultane (obişnuite) formarea

capitalului social se realizează prin aporturile asociaţilor
(acţionarilor) aduse potrivit celor convenite prin actele
constitutive.

 La constituirea continuată, formarea capitalului social se

realizează prin contribuţia fondatorilor şi apelarea la subscripţia
publică la care poate participa orice persoană interesată să
dobândească acţiuni ale societăţii.

I. Constituirea simultană sau concomitentă este modalitatea

obişnuită şi ea se realizează printr-o procedură simplă. Această
metodă se întâlneşte şi în cazul societăţilor de persoane şi cu
răspundere limitată.

 În situaţia în care există cel puţin cinci acţionari care să

acopere prin aporturile lor întregul capital social şi fiecare
varsă minimum 30 la sută din capitalul social subscris, asociaţii
respectivi pot trece la constituirea societăţii pe acţiuni. Ei vor
întocmi actele constitutive ale societăţii şi vor îndeplini
formalităţile de constituire prevăzute de lege.

II. Constituirea continuată sau prin subscripţie publică

 Constituirea societăţii pe acţiuni prin subscripţie publică este o

modalitate de excepţie la care asociaţii apelează atunci când
nu dispun de bunurile şi valorile necesare formării capitalului
social.

 Astfel, ei vor apela la subscripţia publică, printr-o ofertă de

subscriere adresată oricărei persoane interesate care dispune
 de bani şi doreşte să îi investească prin cumpărarea de acţiuni
ale viitoarei societăţi comerciale.

 Amodalitate de constituire a societăţii presupune mai multe

faze, de unde şi denumirea de constituire continuată sau
succesivă.
 Spre deosebire de constituirea simultană, cea continuată
presupune :
 o fază premergătoare, care cuprinde lansarea
prospectului de emisiune şi subscrierea acţiunilor;
 o fază intermediară, constând în validarea subscripţiei
şi aprobarea actelor constitutive ale societăţii de către
adunarea generală a subscriitorilor şi
 o fază finală, de autorizare de către directorul oficiului
registrului comerţului a funcţionării societăţii urmată de
înregistrarea acesteia în Registrul Comerţului şi
publicitatea prin Monitorul Oficial al României.

 Activităţile şi formalităţile necesare pregătirii subscripţiei

publice şi constituirii societăţii sunt realizate de fondatorii
societăţii, care semnează şi documentele de constituire.

SUBIECT 97

SOCIETATEA PE ACŢIUNI
APORTURILE ASOCIAŢILOR

 Aporturile asociaţilor din societatea pe acţiuni pot fi în :

 Numerar
 în natură
 în creanţe.
 Nu se permite aportul prin prestaţii în muncă în această formă
de societate.
 Legea nu admite aportul în creanţe la constituirea unei
societăţi pe acţiuni prin subscripţie publică

 În cazul aportului în natură, în actul constitutiv al societăţii se

menţionează valoarea bunurilor aduse ca aport, modul de
evaluare şi numărul acţiunilor acordate în schimbul aportului.

SUBIECT 98

OBLGAŢIILE ACŢIONARILOR
ÎN SOCIETATEA PE ACŢIUNI

a) de a vărsa aportul prin plata vărsămintelor datorate.

 În anexa bilanţului contabil anual se menţionează situaţia

acţiunilor, dacă acţiunile au fost integral achitate şi, după caz,
numărul acţiunilor pentru care s-a cerut fără rezultat efectuarea
vărsămintelor, potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr.
31/1990.

 Este reglementată şi procedura de recuperare a vărsămintelor

ce nu au fost achitate la scadenţă.
 Potrivit art. 100 din aceeaşi lege, dacă acţionarii nu au efectuat
vărsămintele pe care le datorează, în termenele prevăzute în
actul constitutiv sau în cel al subscripţiei publice (de 12 luni),
societatea îi va invita să-şi îndeplinească această obligaţie
printr-o somaţie colectivă, publicată de două ori, la un interval
de 15 zile, în Monitorul Oficial şi într-un ziar de largă
răspândire.

 Dacă nici după această somaţie acţionarii nu efectuează

vărsămintele datorate, consiliul de administraţie va putea
decide:

 urmărirea acţionarilor pentru vărsămintele restante se

face după procedura obişnuită de drept comun privind
executarea silită.
  anularea acţiunilor nominative în cauză. Decizia de
anulare se publică în Monitorul Oficial, cu specificarea
numărului de ordine al acţiunilor anulate.

b) de a respecta actul constitutiv şi hotărârile adunării

generale.

 Potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990, hotărârile luate de

adunarea generală în limitele Legii sau ale actului constitutiv
sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la
adunare sau au votat contra.

c) de a suporta pierderile societăţii până la concurenţa

aportului său.

 Stabilirea răspunderii acţionarilor limitată la valoarea aportului

lor la capitalul social este un principiu de bază al societăţilor de
capitaluri.

SUBIECT 99

DREPTUL ACŢIONARILOR
ÎN SOCIETATEA PE ACŢIUNI

a) Dreptul de a participa la adunarea generală a

acţionarilor

 aparţine tuturor acţionarilor, chiar dacă legea interzice unora

dintre ei să participe la deliberări şi la luarea deciziilor.
 Acest drept, potrivit art. 125 din Legea nr. 31/1990, se poate
exercita în mod direct sau prin reprezentare.

b) Dreptul de exercitare a votului se realizează pe baza

acţiunilor deţinute.

 Orice acţiune plătită integral dă dreptul la un vot în adunarea

generală, dacă prin actul constitutiv nu s-a prevăzut altfel,
conform art. 101 alin. (l) din Legea nr. 31/1990.

 Potrivit dispoziţiilor următorului alineat, în actul constitutiv

poate fi limitat numărul voturilor acţionarilor care posedă mai
mult de o acţiune.

 Acţionarilor care nu au efectuat vărsămintele capitalului social

ajunse la scadenţă li se suspendă dreptul de vot.

 Atunci când acţiunile fac obiectul unui drept de uzufruct,

dreptul de vot aparţine uzufructuarului în adunările generale
ordinare şi nudului proprietar în adunările generale
extraordinare.

 Dacă acţiunile sunt supuse unei garanţii reale mobiliare, atunci

dreptul de vot aparţine proprietarului lor, potrivit art. 124, alin.
(2) din Legea nr. 31/1990.

c) Dreptul de informare aparţine tuturor acţionarilor.

 Aceştia au dreptul să fie informaţi cu privire la activitatea

societăţii comerciale.

 Potrivit art. 178 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, administratorii,
respectiv membrii directoratului, sau, după caz, entităţile care
ţin evidenta acţionariatului conform prevederilor legale au
obligaţia să pună la dispoziţia acţionarilor si a oricăror alţi
solicitanţi informaţii privind structura acţionariatului respectivei
societăţi si sa le elibereze, la cerere, pe cheltuiala lor,
certificate privind aceste date.

d) Dreptul la dividende constituie principalul drept

patrimonial al acţionarilor.
 În acest sens, art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 dispune
că dividendele se plătesc asociaţilor proporţional cu cota de
participare la capitalul social vărsat, dacă prin actul constitutiv
nu s-a prevăzut altfel.

 Dividendele se plătesc in termenul stabilit de adunarea

generala a asociaţilor sau, după caz, stabilit prin legile
speciale, dar nu mai târziu de 6 luni de la data aprobării
situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului financiar
încheiat.

e) Dreptul asupra părţii ce se cuvine din lichidarea

societăţii.

 La încetarea existenţei societăţii, acţionarii au dreptul să li se

restituie partea cuvenită în urma lichidării ei.

SUBIECT 100

SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ PE ACŢIUNI

DEFINIRE + CARACTERE

Societatea în comandită pe acţiuni a fost definită ca fiind acea

societate constituită prin asocierea mai multor persoane,
care participă la formarea capitalului social prin anumite
contribuţii reprezentate prin acţiuni, în vederea desfăşurării
unei activităţi comerciale (activităţi de producţie, comerţ sau
prestări servicii) pentru realizare unui profit şi împărţirea lui,
şi care răspund pentru obligaţiile sociale nelimitat şi solidar,
în cazul asociaţilor comanditaţi, şi numai în limita aportului
lor, în cazul asociaţilor comanditari.

CARACTERELE
societăţii în comandită pe acţiuni
2.
 societatea are două categorii de asociaţi: comanditaţii şi
comanditarii;

 întreg capitalul social este împărţit in acţiuni, deci toţi asociaţii

au calitatea de acţionar;

 răspunderea pentru obligaţiile sociale este diferită:

comanditaţii răspund nelimitat şi solidar, iar comanditarii
răspund numai în limita aportului lor.

SUBIECT 101

SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ PE ACŢIUNI

CONSTITUIRE

 Societatea în comandită pe acţiuni se constituie după aceleaşi

reguli ca şi societatea pe acţiuni.

 Pentru constituirea societăţii în comandită pe acţiuni trebuie

întocmite următoarele acte constitutive:

 contractul de societate şi statutul societăţii

sau, după caz,
 înscrisul unic, denumit act constitutiv

 De asemenea, se folosesc aceleaşi modalităţi ca şi în cazul

societăţii pe acţiuni: constituirea simultană şi constituirea
continuată sau prin subscripţie publică.
 Este necesară îndeplinirea formalităţilor de înmatriculare în
Registrul Comerţului şi de publicitate prin Monitorul Oficial al
României.

SUBIECT 102

SOCIETATEA ÎN COMANDITĂ PE ACŢIUNI

DREPTURI + OBLIGAŢII

Asociaţii – atât cei comanditaţi, cât şi cei comanditari – au toate

drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea lor de acţionari ai
societăţii în comandită pe acţiuni, prin dispoziţiile art. 188 alin. (2)
legea stabilind în plus şi alte drepturi şi obligaţii specifice societăţii
în comandită pe acţiuni:

 asociaţilor comanditaţi le vor fi aplicate dispoziţiile art.

80-83 din Legea nr. 31/1990

Asociatul care, fără consimţământul scris al celorlalţi asociaţi,

întrebuinţează capitalul, bunurile sau creditul societăţii în folosul
său sau în acela al unei alte persoane este obligat să restituie
societăţii beneficiile ce au rezultat şi să plătească despăgubiri
pentru daunele cauzate. ART. 81 (1)

Nici un asociat nu poate lua din fondurile societăţii mai mult decât
i s-a fixat pentru cheltuielile făcute sau pentru cele ce urmează să
le facă în interesul societăţii.

ART. 82 (1) Asociaţii nu pot lua parte, ca asociaţi cu răspundere

nelimitată, în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect
de activitate, nici să facă operaţiuni în contul lor sau al altora, în
acelaşi fel de comerţ sau într-unul asemănător, fără
consimţământul celorlalţi asociaţi.

ART. 83 Când aportul la capitalul social aparţine mai multor

persoane, acestea sunt obligate solidar faţă de societate şi
trebuie să desemneze un reprezentant comun pentru exercitarea
drepturilor decurgând din acest aport
  asociaţilor comanditari li se vor aplica dispoziţiile din art.
89 şi 90 din aceeaşi lege.

ART. 89 (1) Comanditarul poate încheia operaţiuni în contul

societăţii numai pe baza unei procuri speciale pentru operaţiuni
determinate, dată de reprezentanţii societăţii şi înscrisă în
registrul comerţului.

(2) Comanditarul poate îndeplini servicii în administraţia internă a

societăţii, poate face acte de supraveghere, poate participa la
numirea şi la revocarea administratorilor, în cazurile prevăzute de
lege, sau poate acorda, în limitele actului constitutiv, autorizarea
administratorilor pentru operaţiunile ce depăşesc puterile lor.

(3) Comanditarul are, de asemenea, dreptul de a cere copie de

pe situaţiile financiare anuale şi de a controla exactitatea lor prin
cercetarea registrelor comerciale şi a celorlalte documente
justificativ

 Mai mult, prevederile art. 190 din Legea nr. 31/1990

menţionează că asociaţii comanditaţi care îndeplinesc funcţia
de administratori nu pot lua parte la deliberările adunărilor
generale pentru alegerea cenzorilor, chiar dacă posedă acţiuni
ale societăţii.

SUBIECT 103

SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ

DEFINIRE + CARACTERE
art. 3 din Legea nr. 31/1990 + o societate constituită, pe baza
deplinei încrederi, de două sau mai multe persoane, care pun
în comun anumite bunuri, pentru a desfăşura o activitate
comercială (activitate de producţie, comerţ sau prestări
servicii), în vederea împărţirii profitului şi care răspund
pentru obligaţiile sociale în limita aportului lor.

CARACTERELE
societăţii cu răspundere limitată

 asocierea se bazează pe încrederea asociaţilor, societatea are

deci un caracter intuitu personae;

 capitalul social este divizat în anumite fracţiuni denumite părţi

sociale;

 asociaţii răspund pentru obligaţiile sociale numai în limita

aportului lor.

SUBIECTUL 104

SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ

CONSTITUIRE

 La baza constituirii societăţii cu răspundere limitată stă actul

constitutiv (contractul de societate).

 Pe lângă întocmirea acestuia sunt necesare formalităţile de

publicitate prevăzute de lege.

SUBIECTUL 105

SOCIETATEA CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ

 DREPTURI ŞI OBLIGAŢII ASOCIAŢI

 Dreptul de vot în adunare se exercită proporţional cu

participarea asociaţilor la capitalul social. Fiecare parte socială
dă dreptul la un vot (art. 193 din Legea nr. 31/1990).

 Legea stabileşte anumite interdicţii cu privire la exercitarea

dreptului de vot în adunarea asociaţilor.

 Astfel, un asociat nu poate exercita dreptul său de vot cu

privire la deliberările referitoare la aporturile sale în natură sau
la actele juridice încheiate între el şi societate, potrivit art. 193
alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

ADUNAREA GENERALĂ A ASOCIAŢILOR

OBLIGAŢII PRINCIPALE :

 Să aprobe situaţia financiară anuală şi să stabilească

repartizarea profitului net

 Să desemneze adminjstratorii şi cenzorii

 Să decidă urmărirea administratorilor , să îi revoce