STATUTUL JURIDIC AL COMERCIANŢILOR

PROFESIONIŞTI

I. Consideraţii introductive
Subiectele în dreptul comercial, în mod tradiţional, sunt participanţii la
raporturile juridice de drept comercial, fie că sunt persoane fizice, fie că sunt
persoane juridice. Potrivit Codului civil, subiecte ale raporturilor juridice comerciale
pot fi atât comercianţii cât şi necomercianţii.
Noul Cod Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, pus în aplicare prin Legea nr.
71/2011, reformează structural ordinea juridică a dreptului privat, unificând, sub
reglementarea sa unitară, ramurile dreptului civil, dreptului familiei, dreptului
comercial, dreptului internaţional privat şi dreptului succesoral.
Cu referire la domeniul dreptului comercial, noul Cod civil operează cu noi noţiuni,
concepte şi calificări juridice asupra a numeroase categorii şi instituţii integrate
anterior reglementării dreptului comercial, cum sunt: categoria persoanelor
comerciante; categoria întreprinderilor comerciale; instituţia administrării societăţii
comerciale; categoria contractelor comerciale şi a celor bancare; categoria
obligaţiilor solidare între debitori; instituţia formării contractului între absenţi etc.
În plus, noul Cod civil creează instituţii juridice noi care privesc în mod direct
domeniul de activitate al profesioniştilor comercianţi, cum sunt: administrarea
bunurilor altuia (art. 792-857); nulitatea persoanei juridice (art. 196-199);
proprietatea periodică (art. 687-692); actul juridic unilateral (art. 1324-1329);
cesiunea unei creanţe constatate printr-un titlu nominativ, la ordin sau la purtător
(art. 1587-1592); coasigurarea şi retrocesiunea (art. 2239 şi 2241); fiducia (art. 773-
791).
Dispoziţiile Codului civil se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi
raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil.

1
 Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere [art. 3
alin. (1) şi (2) Cod civil].
O primă delimitare priveşte accepţiunea diferită a noţiunii de profesionist
având ca domeniu de activitate operaţiuni din sfera producţiei de bunuri, comerţului
sau prestărilor de servicii, şi a noţiunii de profesionist ce desfăşoară alte activităţi
profesionale.
Potrivit art.8 din Legea nr. 71/2011, de punere în aplicare a NCC, noţiunea de
profesionist include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic,
precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau
profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în
vigoare a Codului civil .
Prin urmare, noul Cod civil construieşte instituţia juridică a persoanelor
profesioniste din mai multe categorii de persoane, dintre care unele se identifică sau
se apropie de natura juridică a noţiunii de comerciant, cum sunt persoanele
comerciante întreprinzătoare, operatorii economici şi persoanele autorizate să
desfăşoare activităţi economice, iar alte categorii de persoane se situează în afara
noţiunii de comerciant, cum sunt persoanele autorizate să desfăşoare activităţi
profesionale.
Sintagma „persoane autorizate să desfăşoare activităţi profesionale” va crea
dificultăţi de abordare juridică pe viitor, întrucât în această categorie se identifică, de
pe acum, persoane fizice organizate individual sau asociat în vederea desfăşurării
unor profesii fără caracter economic – spre ex. avocaţii, notarii, lichidatorii,
executorii, experţii etc. – precum şi subiecte colective de drepturi şi obligaţii, dotate
sau nu cu personalitate juridică – societăţile civile, asociaţiile şi fundaţiile,
sindicatele, organizaţiile neguvernamentale de promovare a unor domenii
profesionale, societăţile agricole, asociaţiile agricole, uniunile profesionale etc.
Comercianţii şi întreprinzătorii sunt acele persoane fizice sau juridice care
încheie, cu titlu de profesie, acte, contracte sau operaţiuni considerate de lege

2
comerciale, sau exercită activităţi organizate de producţie a bunurilor sau de prestare
a serviciilor destinate comercializării.
Sunt incluși în categoria profesioniștilor toți comercianții persoane fizice și
juridice, respectiv toți cei care exercită comerțul cu titlu profesional și au obligația
de a se înregistra în registrul comerțului, în registrul instituțiilor de credit, sau în
registrul public al Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare1.
Calitatea de comerciant a persoanei fizice se probează prin orice mijloace din
care să rezulte săvârşirea efectivă, în nume propriu şi cu titlu profesional a actelor
sau faptelor prevăzute de legea comercială.
Transmiterea fondului de comerţ prin cumpărare, închiriere şi donaţie face
dovadă deplină a calităţii de comerciant a dobânditorului, chiar dacă transferul
dreptului de proprietate sau al dreptului de locaţiune nu a fost dat publicităţii prin
înregistrarea în registrul comerţului.
Calitatea de comerciant a societăţii comerciale, a societăţii cooperatiste, a
grupului de interes economic şi a altor entităţi se probează prin actul de constituire
întocmit cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege şi prin certificatul de
înmatriculare în registrul comerţului a societăţii comerciale.

II. Persoanele profesioniste comerciante

Persoanele fizice şi persoanele juridice integrate categoriei persoanelor

profesioniste comerciante sunt, în considerarea art. 25 alin.1 din Codul civil,
subiecte de drept civil.
Persoana fizică profesionistă comerciantă este omul, privit individual, ca
titular de drepturi şi obligaţii civile, precum şi ca titular de drepturi şi obligaţii
special rezultate din autorizarea şi exercitarea unei activităţi de producţie, comerţ sau
prestări de servicii.

1
Andreea Corina Târşia – Drept comercial, note de curs
3
Persoana juridică profesionistă comerciantă semnifică orice formă de organizare
care, în condiţiile prevăzute de lege, este titular de drepturi şi obligaţii civile, precum
şi titular de drepturi şi obligaţii cu caracter profesional comercial.
Noul Cod civil prevede recunoaşterea capacităţii civile tuturor persoanelor (art.
28 alin.1) şi universalitatea capacităţii de folosinţă a acestora, iar asupra capacităţii
de exerciţiu stabileşte regula de principiu a atribuirii acesteia oricărei persoane, cu
excepţia cazurilor prevăzute de lege (art. 29 alin.2).
Patrimoniul poate face obiectul unei diviziuni sau unei afectaţiuni numai în
cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.
Patrimoniile de afectaţiune sunt masele patrimoniale fiduciare, constituite
potrivit dispoziţiilor titlului IV al cărţii a III-a, cele afectate exercitării unei profesii
autorizate, precum şi alte patrimonii determinate potrivit legii.
Lichidarea acestui patrimoniu urmează regulile instituite de art. 1941 - 1948
din noul Cod civil, prevăzute pentru lichidarea societăţii, dar cu observarea
dispoziţiilor legilor comerciale speciale aplicabile persoanelor fizice sau juridice
profesioniste comerciante.

1. Persoana fizică profesionistă comerciantă

Noul Cod civil păstrează reglementările anterioare cu privire la condiţiile

dobândirii capacităţii de folosinţă şi a celei de exerciţiu. În schimb, înlătură cerinţa
capacităţii depline de exerciţiu pentru încheierea actelor juridice în legătură cu
munca, îndeletnicirile artistice, sportive ori profesionale, cerinţă impusă în domeniul
actelor şi faptelor de comerţ de reglementarea anterioară (art. 10 Cod comercial).
Astfel, minorul poate să încheie acte juridice privind munca, îndeletnicirile
artistice sau sportive ori referitoare la profesia sa, cu încuviinţarea părinţilor sau a
tutorelui, precum şi cu respectarea dispoziţiilor legii speciale, dacă este cazul.

4
 În acest caz, minorul exercită singur drepturile şi execută tot astfel obligaţiile
izvorâte din aceste acte şi poate dispune singur de veniturile dobândite (art. 42
alin.1 şi 2).
Potrivit O.U.G. nr. 44/2008 persoana fizică sau întreprinderea familială
dobândesc calitatea de comerciant dacă:
- exercită o activitate economică de producţie sau de schimb al mărfurilor sau
serviciilor;
- încheie contracte sau operaţiuni comerciale cu titlu profesionl şi în nume propriu;
- exploat ează un fond de comerţ la care se rataşează clientela proprie şi actuală.
Încetarea calităţii de comerciant a persoanei fizice este strâns legată de modul
în care această calitate a fost dobândită, astfel că încetează în momentul în care nu
mai săvârşeşte fapte de comerţ obiective în nume propriu şi cu titlu profesional. Dar
trebuie să se ţină seama ca încetarea activităţii comerciale să fie efectivă, definitivă
şi să evidenţieze intenţia de a se renunţa la calitatea de comerciant.
Radierea înmatriculării din registrul comerţului sau retragerea autorizaţiei
administrative nu sunt suficiente pentru pierderea calităţii de comerciant, fiind
necesar ca persoana să nu mai efectueze acte de comerţ.

2. Persoana juridică profesionistă comerciantă

În acest domeniu noul Cod civil are caracter reformator, relevat atât de noile
reglementări oferite cu privire la definirea noţiunii de persoană juridică, capacitatea
civilă a acesteia, sancţiunea nulităţii entităţii juridice, a actelor emise de organele
sale, contrarietatea de interese în care se află membrul organelor de administrare în
raport cu interesele persoanei juridice, atributele de identificare ale acesteia,
reorganizarea şi transformarea, dizolvarea şi lichidarea persoanei juridice, cât şi de
conţinutul explicit, modern al întregului titlu destinat persoanei juridice.

5
 De asemenea, se constată că unele dispoziţii ale noului Cod civil referitoare
la persoana juridică sunt incidente cu titlu inderogabil, indiferent de legea statutului
organic al unor categorii de persoane juridice.
Elementele constitutive ale persoanei juridice sunt: o organizare de sine
stătătoare şi un patrimoniu propriu, afectat realizării unui anumit scop licit şi moral,
în acord cu interesul general.
Calitatea de persoană juridică o deţin entităţile prevăzute de lege, precum şi
orice alte organizaţii legal înfiinţate care, deşi nu sunt declarate de lege persoane
juridice, îndeplinesc toate condiţiile prevăzute la art. 187 Cod civil. Prin urmare, vor
fi considerate persoane juridice, asociaţiile profesioniştilor comercianţi,
concentrările de societăţi comerciale şi grupările structurale ale acestora, în măsura
în care nu sunt reglementate expres de lege, dacă desfăşoară activităţi integrate sau
subordonate celor de producţie, comerţ sau prestări de servicii, chiar dacă nu sunt
declarate ex lege persoane juridice.
Persoane juridice sunt clasificate de noul Cod civil în persoane juridice de drept
privat şi persoane juridice de drept public (art. 189).
Primele sunt cele ce se constituie în mod liber, în una dintre formele prevăzute
de lege. Se includ în această categorie societăţile comerciale cu capital integral
privat, societăţile comerciale cooperatiste, grupul de interes economic, instituţiile de
credit, societăţile operator pe o piaţă reglementată de capital, societăţile de asigurare,
societăţile de leasing, întreprinderile mici şi mijlocii.
Persoanele juridice de drept public, prezintă interes pentru acest examen numai
sub aspectul subcategoriei anumitor entităţi juridice care sunt organizate de
autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, în vederea desfăşurării de
activităţi specifice profesioniştilor comercianţi. Se includ în această categorie
companiile naţionale, regiile autonome, societăţile comerciale cu capital integral sau
parţial de stat.
Pentru unele persoane juridice, înregistrarea/înmatricularea are caracter
constitutiv, sub această formă de organizare. Consecinţa neînregistrării este aceea că
6
persoana juridică nu este considerată legal înfiinţată, cât timp înregistrarea nu a fost
efectuată (art. 202 alin.1).
Dacă înregistrarea/înmatricularea este cerută de legea aplicabilă numai pentru
opozabilitate faţă de terţi, actele sau faptele juridice făcute în numele sau în contul
persoanei juridice, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută în acest scop de
lege, nu pot fi opuse terţilor, în afară de cazul în care se face dovada că aceştia
cunoşteau că publicitatea nu a fost îndeplinită (art. 202 alin.2).
Prin înregistrarea unei persoane juridice se înţelege înscrierea, înmatricularea
sau, după caz, orice altă formalitate de publicitate prevăzută de lege, făcută în scopul
dobândirii personalităţii juridice sau al luării în evidenţă a persoanelor.
Cu alte cuvinte, bazat pe dispoziţiile legii care, în privinţa dizolvării societăţii
comerciale, consacră principiul simetriei actului juridic, încetarea calităţii de
comerciant este consecinţa unei operaţiuni juridice similare celei în baza căreia
această calitate a fost dobândită.
Calitatea de comerciant s-a născut la data semnării actului de constituire a
entităţii colective, această operaţiune semnificând începerea activităţii comerciale.
Încetarea calităţii de comerciant în cazul societăţilor comerciale are loc prin
dizolvare care semnifică încetarea activităţii comerciale a persoanei juridice.
Potrivit dispoziţiilor legii nr. 31/1990, dizolvarea societăţii nu atrage
pierderea personalităţi juridice, într-o atare situaţie fiind interzisă efectuarea altor
operaţiuni comerciale noi, în afara celor care au ca scop lichidarea patrimoniului
societăţii. Lichidarea înseamnă transformarea în bani a bunurilor din activul
patrimonial al comerciantului, cu numerarul obţinut fiind achitate datoriile din
pasivul aceluiaşi patrimoniu. După ultimul act de lichidare şi distribuirea
numerarului rezultat din lichidare, societatea comercială pierde patrimoniul unul din
elementele necesare calităţii de persoană juridică, încetându-şi existenţa.

7
Bibliografie:

1. Andreea Corina Târşia, Drept comercial – note de curs

2. Noul Cod civil