UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA SIBIU”

FACULTATEA DE DREPT SIMION BARNUTIU

SPECIALIZAREA STIINTE ADMINISTRATIVE GR2 AN 2

ANUL UNIVERSITAR 2020 – 2021

SEMESTRUL I

DISCIPLINA:CONTABILITATEA INSTITUTIILOR PUBLICE

Conceptia juridica cu privire la obiectul de studiu al contabilitatii

REFERAT

TITULAR DE CURS,

PROF. UNIV. MARIAN CARAUS

STUDENT,

POPA ALINA ELENA

SIBIU,2020
 CUPRINS

1. Scurt istoric

2. Functiile contabilitatii

3. Obiectul contabilitatii-conceptia juridica

4. Principiile contabilitatii
5. Bibliografie
 1.SCURT ISTORIC
Arta contabilizării pe principii ştiinţifice era deja cunoscută în Italia înainte de
1495 când Luca Pacioli (1445 - 1517), cunoscut şi ca Părintele Luca dal Borgo,
a publicat la Veneţia tratatul său de contabilitate.
    Prima carte în limba engleză a fost publicată la Londra de John Gouge or
Gough în 1543: A Profitable Treatyce called the Instrument or Boke to learn to
knowe the good order of the kepyng of the famouse reconynge, called in Latin,
Dare and Habere, and, in Englyshe, Debitor and Creditor.

2. FUNCTIILE CONTABILITATII

 Funcţia de înregistrare şi prelucrare a datelor constă în consemnarea,

potrivit unor principii şi reguli proprii, a proceselor şi fenomenelor
economice ce apar în cadrul unităţilor patrimoniale şi se pot exprima valoric.

 Funcţia de informare constă în furnizarea de informaţii privind structura şi

dinamica patrimoniului, a situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute în
scopul fundamentării deciziilor. Contabilitatea are o funcţie de informare
internă (pentru conducerea unităţii) şi o funcţie de informare externă (a
terţilor).

 Funcţia de control gestionar const

ă în verificarea cu ajutorul infor
 maţiilor contabile a modului de păstrare şi utilizare a valorilor materiale şi
băneşti, de gospodărire a resurselor, controlul respectării disciplinei
financiare etc.

 Funcţia juridică - datele furnizate de contabilitate şi documentele de

evidenţă servesc ca mijloc de probă în justiţie, pentru a dovedi realitatea unor
operaţii economice şi a stabili răspunderea patrimonială pentru pagubele
produse.

 Funcţia previzională - informaţiile contabil

e aferente unei perioade deja încheiate pot fi folosite pentru determinarea
tendinţelor de evoluţie a fenomenelor şi proceselor economice viitoare.
 3.OBIECTUL CONTABILITATII
 Concepţia juridică consideră că obiectul contabilităţii îl
formează patrimoniul unui subiect de drept, privit prin prisma relaţiilor juridice,
adică drepturi şi obligaţii pecuniare ale unei persoane fizice sau juridice, în
corelaţie cu obiectele (bunurile, valorile) corespunzătoare.
    Concepţia economică defineşte ca obiect al contabilităţii circuitul capitalului
privit sub aspectul destinaţiei lui, respectiv capital fix şi capital circulant, şi sub
aspectul modului de dobândire, respectiv capital propriu şi capital străin (atras şi
împrumutat).
    Conform Legii contabilităţii nr. 82/1991, obiectul contabilităţii patrimoniului
îl constituie reflectarea în expresie bănească a bunurilor mobile şi imobile,
inclusiv solul, bogăţiile naturale, zăcămintele şi alte bunuri cu potenţial
economic, disponibilităţile băneşti, titlurile de valoare, drepturile şi obligaţiile
persoanelor fizice sau juridice (subiecţi de drept), precum şi mişcările şi
modificările intervenite în urma operaţiunilor patrimoniale efectuate,
cheltuielile, veniturile şi rezultatele obţinute de acestea.
    În lucrarea „Bazele contabilităţii” din 1980, profesorul D. Rusu defineşte
obiectul contabilităţii ca fiind ansamblul mişcărilor de valori, exprimabile în
bani, dintr-un perimetru de mică sau mare întindere (regie autonomă, societate
comercială, instituţie publică, societate bancară etc.) precum şi raporturile
economico-juridice în care unitatea patrimonială este parte şi care generează
decontări băneşti; calculele contabilităţii reflectă deodată mişcarea şi
transformarea mijloacelor precum şi resursele în ordinea lor de formare şi după
destinaţia lor în procesul de reproducţie. Aceasta este în prezent concepţia şcolii
ieşene de contabilitate.

4. PRINCIPII CONTABILE

Potrivit prevederilor Regulamentului Financiar al Uniunii Europene nr.

1605/2002 (art.203, 204) contabilitatea oricărei entităţi cu personalitate juridică
funcţionează după anumite principii şi reguli (politici) contabile care îşi au
originea în "convenţia evaluării", conform căreia exprimarea monetară corectă
este "regula de fier" a contabilităţii.
Principiile contabile conţin un ansamblu de reguli de conduită economică
extinzând noţiunea de evaluare de la bunuri şi relaţii financiare la evaluarea
potenţialului, evaluarea performanţelor, evaluarea perspectivelor etc., şi numai
în această accepţiune lărgită prevederea din I.A.S. nr. 1 cum că "evaluarea
posturilor cuprinse în Situaţiile financiare trimestriale şi anuale se efectuează în
conformitate cu anumite principii infailibile" dă valoare şi sens contabilităţii ca
sistem şi model economic de conducere financiară a fiecărei persoane juridice.
În consecinţă, evaluarea posturilor cuprinse în situaţiile financiare şi care provin
din conturile contabile curente, dar şi dimensionarea elementelor pe care fiecare
dintre acestea le urmăresc zi de zi şi le sintetizează periodic, trebuie să fie
efectuate în acord cu principiile statuate ale contabilităţii, care sunt de fapt
"porunci economice" (probabil de aceea sunt tot 10).
1. Principiul continuităţii activităţii. Acesta presupune că persoana juridică îşi
continuă în mod normal funcţionarea într-un viitor previzibil, fără a intra în
imposibilitatea continuării activităţii sau fără reducerea semnificativă a acesteia.
Dacă administratorii entităţii au luat cunoştinţă de unele elemente de nesiguranţă
legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea instituţiei
(întreprinderii) de a-şi continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în
notele explicative. În cazul în care situaţiile financiare nu sunt întocmite pe baza
principiului continuităţii, această informaţie trebuie prezentată împreună cu
explicaţiile privind modul de întocmire a raportării financiare respective şi
motivele ce au stat la baza deciziei conform căreia persoana juridică nu îşi mai
poate continua activitatea. Continuitatea sau încetarea activităţii trebuiesc
înţelese în sens financiar, pentru că orice instituţie „moartă” poate fi ţinută în
viaţă prin finanţări hemoragice, dar, astăzi, nimeni nu-şi mai propune aşa ceva.
2. Principiul permanenţei metodelor, conform căruia este obligatorie
continuitatea aplicării aceloraşi reguli şi norme privind evaluarea, înregistrarea
în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor,
asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.
Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege, de un
standard contabil sau au ca rezultat informaţii mai relevante sau mai credibile
referitoare la operaţiunile întreprinderii. Este foarte importantă menţionarea în
notele explicative a oricăror modificări ale politicilor contabile, pentru ca
utilizatorii să poată aprecia: dacă noua politică contabilă a fost aleasă în mod
adecvat; efectul modificării asupra rezultatelor raportate ale perioadei şi tendinţa
reală a rezultatelor societăţii.
3. Principiul prudenţei. Valoarea oricărui element trebuie să fie determinată pe
baza principiului prudenţei. În mod special aceasta presupune a se avea în
vedere următoarele aspecte: a) se vor lua în considerare numai profiturile
(veniturile,finantarile) recunoscute până la data încheierii exerciţiului financiar;
b) se va ţine seama de toate obligaţiile previzibile şi de pierderile potenţiale care
au luat naştere în cursul exerciţiului financiar încheiat sau pe parcursul unui
exerciţiu anterior, chiar dacă asemenea obligaţii sau pierderi apar între data
încheierii exerciţiului şi data întocmirii bilanţului; c) se va ţine seama de toate
ajustările de valoare datorate deprecierilor, chiar dacă rezultatul exerciţiului
financiar este profit sau pierdere. Se înţelege deci că potrivit acestui principiu nu
este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv
subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor, ţinând cont de deprecierile,
riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii exerciţiului
curent sau anterior.
4. Principiul independenţei exerciţiului. Se vor lua în considerare toate
veniturile şi cheltuielile corespunzătoare exerciţiului financiar pentru care se
face raportarea, fără a se ţine seama de data încasării sumelor sau a efectuării
plăţilor (contabilitatea de angajament). „Independenţa” se asigură prin
respectarea tehnicilor „delimitării în timp” a evenimentelor, angajamentelor,
veniturilor, cheltuielilor, obligaţiilor şi, implicit, scadenţelor.
5. Principiul evaluării separate a elementelor de activ şi de pasiv. În vederea
stabilirii valorii totale corespunzătoare unei poziţii din bilanţ se va determina
separat valoarea aferentă fiecărui element individual de activ sau de pasiv,
indiferent de conţinutul său economic, de evoluţia previzibilă a pieţei, de
consecinţele pe care le are această evaluare. Odată stabilită corect valoarea, mai
departe, prelucrarea şi sistematizarea informaţiilor o face contabilitatea după
toate regulile sale specifice.
6. Principiul intangibilităţii. Bilanţul de deschidere al unui exerciţiu trebuie să
corespundă cu bilanţul de închidere a exerciţiului precedent, cu excepţia
corecţiilor impuse de aplicarea l.A.S. 8. Atenţie la acest principiu întrucât
„oamenii cu experienţă” au tendinţa de a regla sau reporta erorile dintr-un bilanţ
în altul („bilanţ de închidere”, „bilanţ de deschidere”) în loc să respecte
procedurile contabile care cer „scormonirea” erorii pentru a afla şi efectele sale
colaterale.
7. Principiul necompensării. Valorile elementelor ce reprezintă active nu pot fi
compensate cu valorile elementelor ce reprezintă pasive, respectiv veniturile cu
cheltuielile, cu excepţia compensărilor între active şi pasive admise de
Standardele Internaţionale de Contabilitate (este vorba de aşa numitele „conturi
rectificative”, care aduc activele şi, respectiv pasivele, la valoarea contabilă
netă).
8. Principiul prevalenţei economicului asupra juridicului. Informaţiile
prezentate în situaţiile financiare trebuie să reflecte realitatea economică a
evenimentelor şi tranzacţiilor, nu numai forma lor juridică.
9. Principiul pragului de semnificaţie. Orice element care are o valoare
semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situaţiilor financiare.
Elementele cu valori nesemnificative care au aceeaşi natură sau cu funcţii
similare trebuie însumate, nefiind necesară prezentarea lor separată.
10. Principiul contabilităţii pe baza "Accrual", conform căruia tranzacţiile şi
evenimentele sunt înregistrate în conturi atunci când apar şi nu când sumele sunt
plătite sau încasate. Ele trebuie înregistrate în anul financiar la care se referă,
principiul „accrual” fiind o extindere a regulii „contabilităţii de angajament”.
Aderarea României la Uniunea Europeană necesită adaptarea sistemului
finanţelor publice la normele europene, obligaţie asumată în cadrul
Documentului de poziţie la capitolul 11-Uniunea Economică şi Monetară.
Aceasta presupune raportarea datelor statistice în domeniul finanţelor publice cu
respectarea Sistemului European de Conturi şi a regulamentelor emise în
aplicarea acestor norme, între care: ”înregistrarea operaţiilor pe baza principiului
acrrual, respectiv la momentul creării, transformării, dispariţiei/anulării unei
valori economice, a unei creanţe sau a unei obligaţii”. Sistemul statisticii
finanţelor publice poate răspunde cerinţelor internaţionale numai în măsura în
care şi contabilitatea instituţiilor publice trece lavsistemul contabilităţii de
angajament şi oferă surse de date suficient de detaliate. Cadrul legal a fost creat
prin ordinul ministrului finanţelor publice nr.1917/2005 pentru aprobarea
„Normelor metodologice privind organizarea şi conducerea contabilităţii
finanţelor publice”.
Remarcă fermă: În rapoartele şi Situaţiile financiare nu este vorba de înşiruirea
acestor principii, ci de explicitarea modului în care fenomenele şi evenimentele
economice se încadrează vis-a-vis de principiile enunţate, care sunt de fapt
reguli, chiar constrângeri.

 Remarca nr. 1: Reguli comune tuturor principiilor contabile.

Pentru acele elemente a căror valoare este nesigură, dar care urmează a fi incluse
în situaţiile financiare, în contabilitate trebuie făcute cele mai bune estimări. În
acest scop este necesară uneori revizuirea valorii lor pentru a reflecta
evenimentele ulterioare datei de închidere a exerciţiului financiar, schimbările
de circumstanţe sau dobândirea unor noi informaţii, ori de câte ori acele valori
sunt semnificative. Efectul unei asemenea modificări trebuie inclus în cadrul
aceleiaşi poziţii din bilanţ, respectiv în contul de profit şi pierdere („rezultatul
exerciţiului”), unde a fost reflectată şi estimarea contabilă iniţială.

 Remarca nr. 2: Abateri de la principiile contabile.

Abaterile de la aceste principii generale vor fi permise numai în cazuri
excepţionale. Asemenea abateri se vor prezenta în „notele explicative”. De
asemenea, se vor prezenta motivele pentru care au avut loc aceste abateri şi o
evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi
rezultatelor exerciţiului respectivei unităţi.

BIBLIOGRAFIE
Sursa:Ord.M.F.P.nr.1752?2005,M.Of.nr.1080/30 nov.2005;
"Reglementaricontabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice
Europene" publicate de Parlamentul Romaniei,ISBN 973-567-513-7 ;
C.M.Dragan- Contabilitatea institutiilor publice -2005-armonizata cu
standardele internationale,Editor A.S.S.C.,Bucuresti 2005, ISBN973-03736-5.