Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. Societatile comerciale
Din punct de vedere contractual, societatea este un contract in temeiul caruia doua sau
mai multe persoane - denumite asociati - se inteleg sa puna in comun anumite valori
pentru a desfasura impreuna o activitate profitabila si sa imparta intre ei eventualul
profit.
Societatile pot fi cu sau fara personalitate juridica. Societatile comerciale sunt persoane
juridice. Din punct de vedere organizational, societatea comerciala este deci o entitate
cu personalitate juridica, subiect de drept, constituita in vederea exercitarii de fapte de
comert.
Conform Legii societatilor comerciale, societatile comericiale sunt de cinci feluri: (i)
societati in nume colectiv, (ii) societati in comandita simpla, (iii) societati pe actiuni,
(iv) societati in comandita pe actiuni si (v) societati cu raspundere limitata.
- cu raspundere nelimitata;
- cu raspundere limitata.
1
In considerarea calitatilor personale ale celorlalti asociati si nu a capitalului acestora adus ca aport. La
baza acestor societati sta oricare sau toate dintre urmatoarele calitati: cunoasterea reciproca, onestitatea,
priceperea profesionala, spiritul de initiativa, constiiciozitatea, puterea de munca, solvabilitatea sau
devotamentul fiecaruia (vezi Camelia Stoica, Silvia Cristea – op. cit., p. 89)
1
Curs 2 – Societățile comerciale
- societati de persoane;
- societati de capitaluri.
NOTA:
Dintre cele cinci forme de societati comerciale existente, vor face analiza acestui curs doar societatile pe
actiuni si societatile cu raspundere limitata. In ceea ce priveste celelalte forme societare, acestea fiind rare
sau inexistente in practica, singurele referiri la ele vor fi incidentale si exprese.
Deoarece Legea societatilor comerciale este zgarcita in ceea ce preveste reglementarea societatilor cu
raspundere limitata, pentru identitate de ratiuni vom analiza imreuna atat societatile pe actiuni, cat si
2
Curs 2 – Societățile comerciale
societatile cu raspundere limitata2. Atunci cand prevederile aplicabile celor doua forme societare nu
coincid3, vom analiza separat cele doua forma societare (de exemplu, folosind doar termenul “actiuni”,
respectiv “parti sociale” ori “adunarea generala a actionarilor” pentru societatea de actiuni). Asadar, in
lipsa de stipulatie contrara, prin “adunare generala a asociatilor” se va intelege inclusiv “adunarea
generala a actionarilor” iar prin titluri de participare se va intelege atat “actiuni”, cat si “parti sociale”.
Asa cum rezulta din definitia societatii comerciale, din punct de vedere contractual,
societatea se constituie prin incheierea, de catre doua sau mai multe persoane 4, a unui
contract de societate care trebuie sa indeplineasca toate conditiile de fond ceruta pentru
valabilitatea unui act juridic: consimtamant, capacitate, obiect determinat si cauza.
In ceea ce priveste forma actului constitutiv, acesta face parte din categoria actelor
consenuale (care se incheie valabil prin simplu consimtamant al partilor). Cu toate
acestea, actul trebuie sa poarte data certa5. In anumite cazuri, forma autentica a actului
constitutiv este obligatorie, anume atunci cand: (i) printre bunurile aduse ca aport la
capitalul social se afla un imobil; (ii) forma juridica a societatii implica raspunderea
nelimitata a unora sau tuturor asociatilor si (iii) societatea se constituie prin subscriptie
publica (art. 5 alin. 6 din Legea societatilor comerciale).
- identitatea asociatilor
- denumirea societatii6
- sediul societatii
2
Prin extensia unei norme edictate pentru societatea pe actiuni si la societatea cu raspundere limitata,
deoarece acolo unde exista aceleasi ratiuni trebuie aplicata aceeasi solutie (ubi eadem ratio ibi eaden
solutio)
3
In principiu datorita caracterului intuitu personae al societatii cu raspundere limitata
4
Exceptie face societatea cu raspundere limitata cu asociat unic
5
Data actului se certifica de catre un notar, avocat, consilier juridic sau de catre functionarul Registrului
Comertului insarcinat cu primirea dosarului societatii
6
Aceasta trebuie sa contina elemente de diferentiere fata de alte denumiri existente
3
Curs 2 – Societățile comerciale
- durata societatii
- capitalul social8
- clauze privind controlul gestiunii societatii (prin cenzori sau auditori financiari)
Denumirea societatii este numele comercial al societatii comerciale, sub care aceasta isi
desfasoara afacerile. Denumirea impreuna cu forma juridica formeaza firma. Denumirea
este un atribut de identificare al societatii in raport cu alte societati, drept pentru care
trebuie sa aiba elemente distinctive. Emblema este semnul sau numele unei societati,
sub care aceasta isi desfasoara afacerile. Emblema se deosebeste de firma prin aceea ca
face distinctie intre societati concurente. Registrul Comertului cerceteaza
disponibilitatea denumirii si emblemei si, in cazul in care nu exista suficiente elemente
distinctive, refuza inregistrarea.
Forma juridica (sau forma societara) desemneaza apartenenta unei societati comerciale
la una dintre cele cinci forme prevazute de lege: societate in nume colectiv, societate in
comandita simpla, societate in comandita pe actiuni, societate pe actiuni si societate cu
raspundere limitata.
Sediul social este locul in care o societate comerciala isi desfasoara activitatea. Sediul
este si el un atribut de identificare al societatii, mentionat in actul constitutiv. Acesta
poate fi schimbat prin hotararea adunarii generale (extraordinare, in cazul societatii pe
7
Odata cu eliminarea specialitatii capacitatii de folosinta, precizarea obiectului de activitate ar trebui sa
devina optionala (vezi supra nr. 14.2)
8
Acesta trebuie defalcat pe: (i) subscris si varsat, (ii) in numarar, in natura sau in creante, (iii) in lei sau in
valuta si (iv) cum este repartizat intre asociati (sub forma de procent si de numar de parti sociale/actiuni)
9
Persoanele juridice straine trec un element similar (numarul de inregistrare intr-un registru public), daca
exista
4
Curs 2 – Societățile comerciale
actiuni). In afara de sediul social (denumit si sediu principal), societatea mai poate avea
si unul sau mai multe sedii secundare. Sediul secundar este locul - altul decat cel al
sediului principal - la care functioneaza o filiala, sucursala sau alt dezmembramant al
societatii.
Durata societatii este perioada de timp pentru care se constituie societatea. Asociatii pot
hotari ca perioada sa fie limitata sau nelimitata. Limitarea este mentionata in actul
constitutiv si, la expirarea duratei limitate, societatea se considera dizolvata de drept si
intra in lichidare. Totusi, durata societatii se considera prorogata atunci cand aceasta
continua sa execute operatiunile sale iar asociatii continua sa initieze operatiuni ce intra
in obiectul sau si sa se comporte ca asociati 11. Durata limitata apare atunci cand asociatii
si-au propus ca societatea sa atinga un anumit obiect in intervalul de timp respectiv,
dupa care motivele pentru functionarea societatii inceteaza. Asociatii pot bineinteles
decide dizolvarea anticipata a societatii.
In afara de actul constitutiv si celelalte acte prevazute la art. 73 din Normele registrului
comertului, dosarul de inmatriculare la Registrul Comertului al unei societati comerciale
mai cuprinde12:
- dovada rezervarii firmei si, dupa caz, a emblemei si, daca este cazul, acordul pentru
utilizarea denumirii;
10
Acesta trebuie sa fie precis determinat, conform Codului Activitatilor din Economia Nationala (CAEN)
11
Conform art. 1931 C. Civ. (aplicabil societatii comerciale prin analogie cu societatea simpla),
prorogarea opereaza pe o durata de un an, continuand din an in an, de la data expirarii duratei, daca sunt
indeplinite aceleasi conditii
12
Art. 69 din Normele registrului comertului
5
Curs 2 – Societățile comerciale
concret, prin incheierea de acte juridice. Daca in cazul persoanei fizice, distinctia dintre
capacitatea de folosinta si cea de exercitiu este clara: pragul varstei de 18 ani, in cazul
persoanei juridice distinctia nu este la fel de clara, in lipsa unui criteriu de departajare
asa de evident precum varsta. Pentru a mentine totusi distinctia, se considera ca
persoana juridica dobandeste capacitate de exercitiu de la data desemnarii organelor sale
reprezentative. Argumentul este acela ca, de la aceasta data, persoana juridica poate in
mod concret sa aprobe incheierea de acte juridice in organele sale colective de
conducere15 si apoi sa incheie efectiv respectivele acte juridice prin reprezentantii sai
legali. Astfel, conform art. 209 C. Civ. alin. 1, persoana juridica isi exercita drepturile si
isi indeplineste obligatiile prin organele sale iar, conform art. 218 C. Civ., actele juridice
facute de organele persoanei juridice sunt actele persoanei juridice insasi. Critica
distinctiei ambigue intre capacitatea de folosinta si cea de exercitiu se bazeaza pe faptul
ca, potrivit Legii registrului comertului, nu se poate inmatricula o societate comerciala
fara desemnarea administratorului/administratorilor, conform compozitiei decise prin
actul constitutiv. Asadar, cel putin in cazul unei societati comerciale, distinctia dispare:
o societate comerciala dobandeste deplina capacitate juridica de la data inmatricularii,
neputandu-si desemna administratorii ulterior acestui moment.
In ceea ce priveste actele incheiate de fondatori inainte de inmatriculare 16, acestea sunt
valabile daca au fost facute in vederea inmatricularii societatii 17, iar ele vor fi preluate de
societate dupa inmatriculare, ca un mandat retroactiv 18. Asadar, inca inainte de
constituire, societatea dobandeste o capacitate juridica restransa.
15
De exemplu, in adunarea generala a membrilor (asociati, in cazul unei societati comerciale) sau
consiliul de administratie
16
Contractarea unui spatiu pentru sediu, varsarea capitalului social, angajarea unui avocat care sa se
ocupe de inmatriculare
17
Conform art. 205 alin. 3 C. Civ., si inainte de inmatricularea persoanei juridice (societatii), aceasta are
capacitate chiar de la data actului de infiintare (actului constitutiv) sa dobandeasca drepturi si sa isi asume
obligatii, insa numai in masura necesara pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil
18
In completare, art. 53 din Legea societatilor comerciale spune ca societatea poate prelua de la fondatori
actele facute de acestia din urma; actele preluate sunt considerate a fi fost ale societatii insasi inca de la
data incheierii lor
19
Care se actualizeaza prin hotarare a Guvernului
20
O forma specifica acestei din urma societati este societatea cu asociat unic
7
Curs 2 – Societățile comerciale
- nasterea unui subiect de drept distinct, calitate in care societatea poate sta in
instanta, ca reclamanta sau ca parata, prin reprezentantii sai legali
Legea societatilor comerciale (ca si Codul Comercial inaintea ei) nu defineste notiunea
de capital social, desi acesta apare pe parcursul intregului act normativ. Spre deosebire
de actiuni, unde nu exista o definitie legala, in ceea ce priveste capitalul social exista
definitia data de Regulamentul legii contabilitatii, care la punctul 36, precizeaza:
“Capitalul social este egal cu valoarea nominala a actiunilor […], respectiv cu valoarea
aportului in natura sau in numerar, a rezervelor incorporate si a profitului repartizat
pentru majorarea capitalului sau a altor operatiuni care conduc la majorarea acestuia”.
In baza caracteristcilor legale ale capitalului social, putem spune, la modul general, ca
acesta reprezinta valoarea nominala totala a actiunilor/partilor sociale emise de o
societate comerciala si care se poate modifica pe parcursul existentei societatii, in
conditiile legii.
21
Valorile aduse ca aport la capitalul social ies din patrimoniul asociatului si intra in patrimoniul societatii
22
Acesta poate totusi sa coincida cu domiciliul unuia din asociati – presoana fizica
8
Curs 2 – Societățile comerciale
Titlurile de participare se numesc parti sociale, atunci cand sunt emise de o societate cu
raspundere limitata, respectiv actiuni, atunci cand sunt emise de o societate pe actiuni.
Ambele pot fi emise atat in forma materiala, cat si dematerializate, in acest din urma caz
dovada detinerii facandu-se cu un certificat constatator. Actiunile pot fi nominative sau
la purtator, spre deosebire de partile sociale care sunt doar nominative. Titlurile
nominative sunt cele care individualizeaza in cuprinsul lor titularul dreptului de
proprietate, iar acesta este inscris in registrul asociatilor, respectiv al actionarilor
societatii. Titlurile la purtator sunt cele care nu individualizeaza in cuprinsul lor titularul
dreptului de proprietate, simpla detinere facand dovadan aproprierii.
23
Aceasta caracteristica fiind cea care face distinctia esentiala intre actiuni si partile sociale emise de
societatile de persoane
9
Curs 2 – Societățile comerciale
Pe langa distinctia de mai sus, Legea societatilor comerciale mai distinge, in cazul
societatii pe actiuni, intre capitalul social subscris, capitalul social varsat si capitalul
autorizat. Diferenta dintre primele doua rezulta in cazul in care actionariii care su
subscris capitalul social (acesta fiind deci capitalul subscris) beneficiaza de un termen
suspensiv acordat in limitele legii pentru plata integrala a actiunilor subscrise. Asadar,
capitalul subscris consta in totalitatea aporturilor cu care actionarii se obliga sa
contribuie la formarea capitalului social. Capitalul varsat consta in totalitatea platilor
realizate efectiv de actionari in urma asumarii obligatiei prin actul subscriptiei; dupa
efectuarea integrala a acestor plati, capitalul subscris devine egal cu cel varsat.
Capitalul autorizat este capitalul social pe care societatea anticipeaza ca il va atinge intr-
o anumita perioada de timp. Avantajul existentei unui capital autorizat este ca
operatiunea de majorare nu mai revine adunarii generale (extraordinare) a actionarilor ci
este pusa in practica de catre un organ inferior al societatii, in baza delegarii de
competente din actul constitutiv, delegare permisa de art. 114 din Legea societatilor
comerciale.
Capitalul social are atat o semnificatie contabila, cat si una si juridica. Din punct de
vedere contabil, capitalul social reprezinta datorii ale societatii catre asociati si este deci
indicat in pasivul bilantului contabil. Din punct de vedere juridic, rolul capitalului social
este dublu, la randul lui, si anume (i) acela de a reflecta structura actionariatului, adica
participarea asociatilor la capitalul social sau cota-parte (procentul) detinuta de fiecare
din acest capital si (ii) acela de gaj general societar.
10
Curs 2 – Societățile comerciale
In cazul in care pierderile erodeaza capitalurile proprii (activele nete) pana cand acestea
ajung sa reprezinte mai putin de jumatate din valoarea capitalului social subscris (sau
alta valoare mai mica, daca asa este prevazut in actul constitutiv), art. 153² 4 din Legea
societatilor comerciale obliga administratorii, respectiv directoratul sa convoace
adunarea generala extraordinara pentru a hotari, intai de toate, reducerea capitalului
social pe masura reducerii capitalurilor proprii (activele nete) ca urmare a pierderilor.
24
Practic, cel cerut in cazul societatii pe actiuni, 25.000 euro, societatea cu raspundere limitata avand un
capital social minim doar de 200 lei
11
Curs 2 – Societățile comerciale
Concluzionand, putem spune ca, in temeiul gajului general societar, societatea trebuie sa
mentina un nivel al capitalurilor sale proprii (activele nete) la un nivel relativ egal cu cel
minim stabilit de lege pentru capitalul social. Daca societatea nu poate mentine acest
nivel prin profitabilitate, asociatii trebuie sa o finanteze prin noi aporturi, aporturi care
majoreaza activele nete. In acest fel creditorii beneficiaza de o protectie (garantie 26)
indirecta constand in eventuala existenta a unor active ce pot fi urmarite in conditiile
dreptului comun27.
Cele mai importante aplicatii ale gajul general societar, in Legea societatilor comerciale,
sunt interzicerea distribuirii de dividende (art. 69) si plata cu prioritate a creditorilor
sociali din sumele obtinute din vanzarea activelor societatii in caz de lichidare a acesteia
(art. 256). In acest fel se asigura afectarea permanenta a capitalul social si a rezervelor
legale28 obiectului de activitate al societatii, ca o garantie indirecta (“gaj”) a creditorilor.
Din punct de vedere contabil, odata aportul efectuat, valorile reprezentate de aceste
aporturi se inregistreaza in pasivul bilantului, in contul de capital social 29 si reprezinta
datorii ale societatii catre asociati iar bunurile, in materialitatea lor, se inregistreaza in
activul bilantului (in conturile aferente, conform naturii bunului), alaturi de celelalte
active ale societatii intrate in patrimoniul societatii pe diferite alte cai30. Din punct de
vedere juridic, dupa aportare bunul devine proprietatea societatii si aceasta poate
dispune de el dupa cum considera de cuviinta, prin vanzare, gajare/ipotecare etc. sau,
dupa ce bunul este amortizat complet, poate fi casat31. Asadar, asa cum societatea
cheltuie sumele de bani aduse cu titlu de aport in numerar si nu le tine blocate intr-un
cont bancar doar pentru ca sumele au intrat in societate pe calea contributiei, tot asa si
bunurile aportate sunt libere a fi instrainate, neexistand o interdictie de a dispune de ele
in vreun mod. De altfel, o astfel de interdictie ar echivala cu o scoatere din circuitul civil
25
Practic, acest lucru nu se va intampla niciodata, persoanele interesate nefiind altele decat creditorii
societatii iar acestia vor prefera intotdeauna fie executarea silita, fie insolventa
26
Ion Bacanu – Capitalul social al societatilor comerciale. Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1999, p. 40
27
Practic, acestea pot avea o valoare de piata redusa sau pot face obiectul unor garantii reale, mobiliare
sau imobiliare, deci gajul general al creditorilor sociali ofera, asadar, doar o protectie contabila, eficienta
doar teoretic, care ramane doar pe hartie atunci cand incepe protectia juridica
28
Acestea fiind considerate o prelungire a capitalului social
29
Contul contabil 101
30
Cumparare, schimb, donatie etc.
31
Adica valoarea lui contabila este 0, ca urmare a trecerii treptate pe cheltuieli a valorii de intrare
12
Curs 2 – Societățile comerciale
Valoarea societatii (sau valoarea unui titlu de participare, calculata ca raport intre
valoarea societatii si numarul de titluri aflate in circulatie) reprezinta suma de bani pe
care cineva este dispus sa o plateasca la un moment dat pentru un pachet de titluri, nou
emise sau emise in prealabil, ce sunt de vanzare, prin comparatie cu alte titluri similare.
Definitia de mai sus este evident valabila pentru valoarea sau pretul de piata. Atunci
cand nu exista cel putin o cerere si o oferta de buna-credinta care sa interactioneze,
inseamna ca nu exista piata iar orice estimare asupra valorii este subiectiva. In afara de
valoarea de piata exista si valoarea contabila a societatii, adica valoarea activelor sale
nete (valoarea capitalurilor proprii). Insa aceasta din urma valoare nu influenteaza decat
eventual valoarea de piata. In ceea ce priveste insa valoarea capitalului social, aceasta
nu are absolut nici o legatura cu valorea de piata a societatii sau, altfel spus, valoarea
nominala a unui titlu de participare nu are nici o legatura cu valoarea lui de piata.
13
Curs 2 – Societățile comerciale
In cazul valorilor mobiliare, valoarea (pretul) de piata a unei actiuni este afisata
permanent de catre piata respectiva. Cat priveste titlurile de participare care nu se
califica ca si valori mobiliare (adica actiunile societatilor de tip inchis si partile sociale),
valoarea de piata se stabilste pe baza unei negocieri in care fiecare parte isi
argumenteaza evaluarea pe diferite procedee de calcul. Cele mai intalnite doua procedee
sunt (i) metoda fluxului de numerar actualizat in prezent (Discounted Cash-Flow), ceea
ce reprezinta aptitudinea societatii de a produce numerar 32, (ii) metoda activului net
ajustat (Adjusted Net Asset Value), adica valoarea activelor nete ajustate in functie de
situatia reala (active fixe mai putin folositoare, potentiale datorii viitoare etc) sau (iii) o
combinatie intre cele doua.
Pentru a intelege mai bine functia capitalului social, vom analiza in continuare, mai in
detaliu, aporturile.
32
O decizie investitionala bazata pe evaluarea societatii dupa aceasta metoda reflecta riscul fluxului de
numerar viitor. In esenta, un tert va investi (indiferent de forma pe care o imbraca investitia) intr-o
societate atunci cand suma intrarilor de numerar viitoare aferente investitiei este mai mare decat valoarea
respectivei investitii. Evaluarea se face luand in calcul previziunile fluxului net de numerar viitor
discontat pana in prezent
33
Subsidiaritatea corespunde beneficiului de discutiune din dreptul civil (Camelia Stoica, Silvia Cristea –
op. cit., p. 91)
34
In cazul necompletarii aporturilor la care s-au obligat prin subscrierea actiunilor, raspunderea este fata
de societate
14
Curs 2 – Societățile comerciale
4. Aporturile
O prima acceptiune a notiunii de aport este aceea de obligatie nascuta din subscrierea de
titluri de participare (actiuni/parti sociale), constand in aducerea unei valori in societate,
in schimbul titlurilor subscrise, adica obiectul raportului juridic al subscriptiei. O a doua
acceptiune este aceea de valoare patrimoniala in materialitatea sa (bunul, suma etc.),
adica obiectul derivat al aceluiasi raport juridic.
societatii (art. 1898 C. Civ.). In cazul societatilor de persoane, varsamantul trebuie sa fie
integral la momentul subscriptiei (art. 9¹ din Legea societatilor comerciale). La
societatea pe actiuni varsamantul poate fi partial (plata partiala a valorii nominale a
actiunilor) la data subscriptiei si restul platibil ulterior. Subscriptia este asadar o forma
particulara de vanzare-cumparare iar subscriptia partiala este o forma particulara de
vanzare-cumparare in rate.
Conform Legii societatilor comerciale, subscriptia este de doua feluri: (i) simultanta sau
concomitenta si (ii) continuata, succesiva sau publica 40, aceste doua modalitati de
formare (subscriere) a capitalului social fiind considerate in acelasi timp modalitati de
constituire a societatii pe actiuni. In cazul societatii cu raspundere limitata, constituirea
nu poate fi decat simultana.
Constituirea simultanta este acea forma de constituire in care fondatorii societatii dispun
de sumele necesare constituirii capitalului social, integral sau in procentul minim stabilit
de lege, precum si de numarul minim legal de cinci asociati. Constituirea se numeste
simultana sau concomitenta deoarece formarea capitalului social are loc in acelasi timp
cu incheierea actului constitutiv al societatii. In cazul in care prima din cele doua
conditii pentru constituirea simultana nu este indeplinita, respectiv cand capitalul social
initial propus depaseste posibilitatile fondatorilor, acestia din urma apeleaza la varianta
subscriptiei publice.
40
Legea societatilor comerciale foloseste termenul de subscriptie publica
41
Art. 9 alin. 2 din Legea societatilor comerciale
16
Curs 2 – Societățile comerciale
Neplata actiunilor subscrise in termenul legal, statutar sau cel prevazut in hotararea
adunarii generale a actionarilor duce la aplicarea unor sanctiuni subscriitorului-actionar,
conform Legii societatilor comerciale. Prima sanctiune este cea aratata la art. 100,
constand in aceea a suspendarii dreptului de vot pentru actiunile respective. Inainte de a
trece la alte sanctiuni legale, societatea trebuie sa solicite actionarilor care nu au efectuat
la termen varsamintele datorate sa-si indeplineasca aceasta obligatie, printr-o somatie
colectiva, publicata de doua ori intr-un interval de 15 zile in monitorul oficial si intr-un
ziar de larga raspandire. Daca nici in urma acestei somatii actionarii nu isi executa
obligatia, societatea poate opta intre urmatoarele: (i) urmarirea acestora pentru
varsamintele restante, ceea ce echivaleaza cu executarea silita din dreptul comun,
inclusiv cu posibilitatea acordarii de daune si (ii) anularea actiunilor.
Prin chiar actul constitutiv al societatii, asociatii evidentiaza aporturile lor initiale, intre
care aporturile in numerar trebuie sa se regaseasca in mod obligatoriu (art. 16 alin. 1 din
Legea societatilor comerciale). Aportul in numerar reprezinta suma de bani pe care
subscriitorul se obliga sa o plateasca societatii in schimbul titlurilor de participare
subscrise.
Aporturile in numerar pot fi in lei sau in valuta 43. Conform art. 3 alin. 1 din
Regulamentul valutar, platile intre rezidenti pe teritoriul Romaniei, in comertul cu
bunuri si servicii, se fac in lei. Cum subscriptia este o operatiune cu titluri financiare si
nu cu bunuri si servicii, partile pot deroga (alin. 2) de la regula platii in lei. In concluzie,
42
Vezi infra nr. 25.4
43
Art. 34 alin. 3 din Normele registrului comertului
17
Curs 2 – Societățile comerciale
rezidentii pot plati in valuta. De asemenea, conform art. 4 alin. 1, nerezidentii pot plati
fie in valuta fie in lei.
Aporturile in natura sunt susceptibile de contributie partiala. Minimul cerut de lege este
acelasi, indiferent de felul aporturilor, respectiv 30% la data subscrierii iar restul intr-un
termen de doi ani.
44
In speta, exemplarul de culoare verde, eliberat de banca ordonatorului dupa efectuarea operatiunii de
transfer bancar. Exemplarul de culoare verde nu se elibereaza ordonatorului decat daca ordinul de plata a
fost acceptat de banca iar revocarea ordinului inainte de plecarea banilor nu se admite decat cu restituirea
catre banca a exemplarului de culoare verde
45
Pentru mai multa siguranta, in practica se solicita uneor o confirmare a primirii banilor in contul bancar
al sociatatii (extras de cont), cu specificarea operatiunii in baza careia s-a facut plata (care este preluata
tot din ordinul de plata sau din alte documente justificative prezentate de subscriitor bancii ordonatorului
46
Art. 36 alin. 2 din Legea societatilor comerciale, trebuie facuta dovada proprietatii. E drept ca art. 1937
alin. 2 C. Civ. permite si aportarea unui drept de folosinta, insa legea speciala deroga de la cea generala
47
De exemplu, nu este valabil aportul unor bunuri aflate in patrimoniul unei alte societati adus de catre
asociatii respectivei societati la capitalul social al unei noi societati
18
Curs 2 – Societățile comerciale
Conform art. 38 alin. 1 din Legea societatilor comerciale si art. 73 alin. 1 lit. c din
Normele registrului comertului, anterior aportarii, contributiile in natura trebuiesc
evaluate fie de catre asociati, fie de catre un expert autorizat 48. Dovada evaluarii,
respectiv raportul de expertiza se depun la registrul comertului, impreuna cu celelalte
acte prevazute in norme. Rolul evaluarii este acela de a preveni auto-supraevaluari ale
bunurilor aduse ca aport in vederea subscrierii unui numar mai mare de titluri, fapt ce i-
ar prejudicia atat pe ceilalti actionari, cat si pe tertii care se vor increde in valoarea
aportului inscrisa in actul aditional sau in bilantul contabil 49, inclusiv prin prisma gajului
general societar50.
Aportul poate consta atat in bunuri corporale, cat si in bunuri incorporale precum fondul
de comert sau drepturi de proprietate intelectuala (brevete, licente, know-how, marci,
drepturi de autor etc.).
52
Unii autori califica know-how-ul ca si aport in industrie (Octavian Capatina – Societatile comerciale,
ed. 2. Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p. 193, Marius Scheaua – Legea societatilor comerciale nr.
31/1990 comentata si adnotata, ed. 2. Editura Rosetti, Bucursti, 2002, p. 39); altii ca aport in natura
(Mircea-Stefan Minea – Constituirea societatilor comerciale. Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p.
77). Avand in vedere ca know-how-ul poate fi inregistrat, in scop de protective a dreptului de proprietate
industrial sic a nu prespupune neaparat fapta personala a titularului, credem ca natura juridical este, totusi,
aceea de aport in natura
53
I.L. Georgescu – Drept comercial roman. Editura All Beck, Bucuresti, 2002, vol. II, p. 30. Pentru o
opinie pe care nu o impartasim, conform careia admisibilitatea industriei la societatile de persoane este
motivata de raspunderea nelimitata a acestora, vezi Ioan Adam, Codrut Nicolae Savu – op. cit., p. 75
20
Curs 2 – Societățile comerciale
Conform art. 20 din Legea societatilor comerciale, in termen de cel mult 15 zile de la
data inchiderii subscriptiei, fondatorii trebuie sa convoace adunarea constitutiva, printr-
o instiintare publicata in monitorul oficial si in doua ziare de larga raspandire, cu 15 zile
inainte de data fixata pentru adunare. Instiintarea trebuie sa cuprinda locul si data
adunari, precum si problemele ce vor face obiectul discutiilor. Data tinerii adunarii nu
poate depasi doua luni de la data inchiderii subscrierii.
Conform Legii societatilor comerciale, majorarea capitalului social se poate face din
doua surse, si anume: (i) din surse externe si (ii) din surse interne. Clasificarea este insa
perfectibila, avand in vedere ca unele surse clasificate ca interne ar putea fi incadrate,
54
Spre deosebire de constituirea simultana, unde nivelul capitalului varsat, per ansamblu, trebuie sa fie de
30% din cel subscris
55
Din 31.01.2000 (data autorizarii de catre BNR), C.E.C.-ul a devenit de asemenea banca comerciala cu
capital de stat (Ministerul Finantelor Publice fiind actionar unic), ale carei depozite atrase sunt insa
garantate de stat
56
Pragul pana la care se poate majora capitalul social se numeste capital social autorizat. Operatiunea nu
poate sa intervina mai tarziu de 5 ani de la data inmatricularii societatii
21
Curs 2 – Societățile comerciale
In plus fata de cele aratat in cadrul sectiunii nr. 21.1, adaugam ca, in urma hotararii
adunarii generale a actionarilor de majorare a capitalului social, daca aceasta nu
presupune marirea valorii nominale a actiunilor, societatea va emite noi actiuni cu
aceleasi caracteristici cu cele deja existente (cu exceptia cazului cand se emit actiuni de
alta categorie59) si care vor fi oferite spre subscriptie conform legii, actului constitutiv si
hotararii adunarii generale a actionarilor privind majorarea. Cei care au calitatea de
actionar la data de referinta, adica data la care cei care sunt inregistrati in evidentele
registrului asociatilor/actionarilor la o anumita data, sunt cei indreptatiti sa subscrie. In
acest fel, asociatii isi exercita unul din drepturile derivand din actiuni (art. 123 alin. 3
din Legea societatilor comerciale), respectiv dreptul de a subscrie noile titluri in cadrul
termenului de exercitiu al dreptului de preferinta. Dupa data de referinta, orice transfer
57
In speta, data sa certa
58
Din oficiu sau in baza unei cereri de radiere formulate in temeiul art. 25 din Legea registrului
comertului
59
In speta, preferentiale
22
Curs 2 – Societățile comerciale
de actiuni/parti sociale nu mai este opozabil societatii, cel indreptatit sa subscrie fiind
cedentul. Data de referinta se stabileste de catre consiliul de administratie, insa ea nu se
poate duce mai mult de 60 de zile inainte de data inceperii perioadei de subscriptie60.
In cazul in care majorarea se face prin marirea valorii nominale in schimbul a noi
aporturi, aceste aporturi trebuie sa fie proportionale cu participarea la capitalul social al
asociatilor. Acesta este motivul pentru care hotatarea de majorare trebuie luata de
adunarea generala a asociatilor cu unanimitatea capitalului social (art. 210 alin. 4 din
Legea societatilor comerciale).
Daca titlurile de participare ar fi subscrise (in cazul in care la majorare participa doar o
parte din asociati si/sau un tert) la valoarea lor nominala, asociatii neparticipanti ar
pierde deoarece ceilalti ar subscrie mai multe titluri de participare in schimbul aportului
adus. Adaugand insa la valoarea nominala prima de emisiune, valoarea de emisiune a
titlurilor creste si cei care subscriu primesc titluri mai putine, erodand (diluand) in acest
fel mai putin cota de participare a asociatilor neparticipanti. Altfel spus, in lipsa primei
de emisiune, subscriitorii anteriori ar fi dezavantajati fata de subscriitorii actuali, atunci
cand valoarea societatii intre cele doua subscriptii a crescut din oricare cauze64.
Pentru a calcula prima de emisiune, intai se stabileste valoarea societatii, dupa care se
calculeaza valoara unui titlu de participare, ca raport intre valoarea societatii la numarul
de titluri de participare aflate in circulatie, dupa care se calculeaza prima de emisiune,
ca diferenta intre valoarea unui titlu astfel stabilita si valoarea lui nominala. Prima de
emisiune se inscrie in contul contabil de prime de emisiune si de aport; aceasta prima
profita societatii si deci, indirect, tuturor asociatilor sai si nu doar asociatului care a
platit-o, ceea ce explica inca odata interesul asociatilor nesubscriitori de a stabili un pret
de emisiune cat mai mare pentru titlurile de participare, respectiv o prima de emisiune
62
De exemplu, o datorie a carei stingere prin conversie in actiuni este mai profitabila decat plata ei
63
Practic, prima de emisiune apare doar la majorare, insa nimic nu impiedica partile sa stabileasca o astfel
de prima si la constituire
64
Egalizarea drepturilor asociatilor noi cu cele ale asociatilor vechi
24
Curs 2 – Societățile comerciale
pe masura. Prima de emisiune trebuie platita integral la momentul subscriptiei (art. 220
alin. 3 din Legea societatilor comerciale).
Prin surse externe intelegem, in prezenta sectiune, noi aporturi ale asociatilor existenti
sau ale unor terti65. Finantarea prin majorarea capitalului social este alternativa finantarii
prin credit a unei societati66. De asemenea, exista si situatia majorarii capitalului social
ca urmare a fuziunii.
In plus fata de cele spuse de spre aporturile in numerar la constituirea societatii (supra
nr. 31.2), adaugam ca hotararea adunarii generale a asociatilor de majorare va trebui sa
stabileasca in acest caz, in principal, numarul de actiuni/parti sociale emise, valoarea de
emisiune si termenul de exercitare a dreptului de preferinta. Valoarea de emisiune a
actiunilor/partilor sociale poate fi egala cu valoarea nominala sau mai mare (cu prima de
emisiune), o valoare mai mica fiind interzisa de lege in mod expres (art. 92 alin. 1 din
Legea societatilor comerciale). Stabilind o prima de emisiune, sumele pe care societatea
le are de primit ca urmare a subscrieri actiunilor/partilor sociale se vor inregistra diferit
in contabilitatea societatii si anume (i) valoarea nominala, calculata pentru toate
actiunile/partile sociale subscrise, se va inregistra in contul de capital social iar (ii)
prima de emisiune se va inregistra in contul de prime de emisiune si de aport.
65
Majorarea prin noi aporturi este considerata o sursa de finantare exterioara, noi fonduri sau bunuri
intrand in patrimoniul societatii, marind activele si revigorand forta sa economica
66
S-a mai spus ca finantarea prin majorare de capital este mai ieftina fata de cea prin credit, opinie pe care
nu o impartasim. Fara a intra in detalii, mentionam doar ca, atata vreme cat riscurile asociatilor de
recuperare a investitiei realizate sub forma de participare la capitalul social sunt mai mari decat cele ale
creditorilor sociali, cei dintai fiind ultimii care realizeaza recuperarea, e normal ca si costurile finantarii
prin participare la capitalul social sa fie mai mari decat cele ale finantarii prin credit
25
Curs 2 – Societățile comerciale
In plus fata de cele spuse despre aporturile in natura la constituirea capitalului social
(supra nr. 31.3), mai precizam ca stabilirea unei prime de emisiune este perfect posibila
si la aporturile in natura. Desi Legea societatilor comerciale nu precizeaza, din punct de
vedere contabil, in cazul aportului in numerar, acestea se numesc “prime de emisiune”,
iar in cazul aportului in natura, se numesc prime de aport, intre ele neexistand nici o
diferenta67. Deoarece ceea ce se aduce aport este valoare lui si nu bunul insusi, valoare
care, spre deosebire de bunul in materialitatea sa, este divizibila, aceasta se regaseste in
doua conturi contabile diferite, cel de capital social si cel de prime de emisiune. De
altfel, Legea contabilitatii nu distinge, in ceea ce priveste primele in functie de felul
aporturilor.
Acest tip de aporturi este interzis in mod expres in cazul majorarii capitalului social,
conform art. 215 alin. 2 din Legea societatilor comerciale. Nu intelegem motivul
interdictiei, in conditiile in care acestea sunt permise la constituirea societatii (mai putin
atunci cazul cand are loc prin subscriptie publica). De altfel, ratiunile pentru a fi admis
acest tip de aport sunt cu atat mai mari la majorarea capitalului decat la constituirea lui,
atata timp cat societatea are la constituire mai mare nevoie de numerar (si/sau bunuri in
natura) decat de creante68. Consideram asadar ca majorarea de capital ar trebuie sa poata
fi efectuata si prin aporturi in creante, atata timp cat societatea poate, la fel de bine, sa
dobandeasca liber astfel de creante prin cumparare, in conditiile art. 1566 si urm. C.
Civ.
Legea societatilor comerciale prevede posibilitatea majorarii capitalului social si din alte
surse decat noi aporturi, si anume: (i) beneficiile, (ii) primele de emisiune, rezervele, cu
67
Desi Legea societatilor comerciale foloseste doar termenul de “prime de emisiune” (art. 220 alin. 3),
pentru identitate de ratiuni si, prin prisma Legii contabilitatii, primele de aport au acelasi regim juridic ca
si primele de emisiune Pentru a folosi limbajul Legii societatilor comerciale, prin prime de emisiune vom
intelege si primele de aport
68
Este drept ca, in faza de constituire, aporturile in creante, acolo unde sunt admise, trebuie insotite
obligatoriu de aporturi in numerar si, facultativ, de aporturi in natura
26
Curs 2 – Societățile comerciale
exceptia celor legale si a celor rezultate din reevaluarea patrimoniului 69 si (iii) creantele
asupra societatii; toate acestea le-am denumit, in mod colectiv, surse interne70.
Rezervele la care ne referim in prezenta sectiune sunt cele constituite prin prelevarea
unei cote din profitul unui exercitiu financiar si cele rezultate din reevaluare activelor.
Legea societatilor comerciale prevede in mod generic la art. 210 alin. 2 posibilitatea
majorarii capitalului social cu rezervele societatii. Interzicand majorarea capitalului cu
rezervele legale si a celor rezultate din reevaluarea patrimoniului, ramane ca societatea
sa poata sa incorporeze doar rezervele constituite pe seama profitului.
Pe parcursul unui exercitiu financiar, societatea preleveaza anumite sume din profitul
anual, sume care se inregistreaza in bilantul contabil aferent respectivului exercitiu sub
forma rezervelor. Aceste rezerve sunt de doua feluri: legale (obligatorii) si statutare
(facultative). Rezervele legale sunt acele rezerve care trebuiesc prelevate in mod
obligatoriu si in cuantumul prevazut de lege (orice clauza contrara fiind nula). Conform
art. 183 din Legea societatilor comerciale, societatea preia cel putin 5% din profit pentru
formarea fondului de rezerva pana cand acesta ajunge sa reprezinte minimum a cincea
parte din capitalul social. In afara rezervelor legale, asociatii mai pot hotari prelevarea
din profit a unui procent suplimentar pentru constituirea de rezerve facultative.
Rezervele legale se evidentiaza contabil distinct de cele facultative (in conturi diferite
dar avand aceeasi natura). Scopul constituirii rezervelor legale si facultative este acela
de a mari capitalurile proprii in vederea compensarii pierderilor pe care societatea le-ar
putea suferi in anii urmatori constituirii acestor rezerve. Rezervele facultative constituie
prin prelevare din profit pot fi folosite atat la majorarea capitalului social, cat si la
69
Interdictia majorarii capitalului social cu rezervele rezultate din reevaluarea patrimoniului a fost
introdusa in Legea societatilor comerciale (art. 210 alin. 3) prin Legea nr. 161/2003, Titlul II.
70
Considerate si surse de autofinantare, fara a fi insa veritabile finantari, precum sursele externe. Tocmai
datorita inexistentei finantarii, credem ca sintagma “surse de autofinantare” nu este cea mai potrivita, cel
putin pentru prime societatii si creantele asupra acesteia (in ceea ce priveste beneficiile, odata ce acestea
nu au fost distribuite sub forma de dividende, deja suntem in prezenta unei autofinantari sub forma
profitului reportat, atata timp cat acesta este reinvestit). Aceasta deoarece, desi prin autofinantare se
intelege finantarea investitiilor (dobandirea de active fixe), autofinantarea se opreste in acest punct. Mai
departe, majorarea capitalului social din sursele aratate nu mai reprezinta o autofinantare, motivele pentru
care este facuta fiind o reorganizare interna a bilantului
27
Curs 2 – Societățile comerciale
Independent de rezervele constituite prin prelevare din profit, alte rezerve pot fi
constituite si prin inregistrarea de diferente favorabile rezultate din reevaluarea
patrimoniului social. Prin diferente favorabile se intelege, conform punctului 37 din
Regulamentul legii contabilitatii, diferenta dintre valoarea actuala (mai mare) si
valoarea inregistrata in contabilitate a elementelor de activ (mai mica) supuse
reevaluarii in conditiile legii. Aceasta inseamna ca un bun (activ) al societatii intrat in
patrimoniul acesteia, indiferent de modalitatea dobandirii, poate sa creasca in timp ca
valoare, din diferite motive73. Societatea poate sa procedeze la reevaluarea patrimoniului
(activelor), respectiv diferenta in plus dintre cele doua valori: valoarea la care a fost
inregistrat la momentul dobandirii (valoarea de intrare) si valoarea actuala. Conform
punctului 21 din Regulamentul legii contabilitatii, reevaluarea se face doar in cazul in
care exista reglementari legale speciale in acest sens 74. Desi pot fi incluse in rezerve,
diferentele pozitive rezultate din reevaluarea patrimoniului nu pot fi folosite pentru
majorarea capitalului social (art. 210 alin. 3 din Legea societatilor comerciale ).
In urma reevaluarii, valoarea activului supus acestei proceduri creste. Pentru a mentine
echilibrul intre active si pasive (care trebuie sa fie egale), diferenta rezultata in plus se
inscrie in pasiv, mai exact in partea de capitaluri proprii a bilantului, deoarece aceasta
crestere profita asociatilor. De exemplu, reevaluarea unei cladiri (cont de activ 212 –
constructii) ce duce la cresterea valorii acesteia de la 100.000 la 120.000 lei inseamna
71
Folosirea lor in acest scop nu este obligatorie, asociatii putand, teoretic, sa reface nivelul initial al
capitalurilor proprii prin noi aporturi
72
Din punct de vedere contabil are loc o debitare a contului de rezerve insotita de o creditare a contului de
capital social, ambele fiind conturi de pasiv
73
Inflatia fiind primul motiv (desi aceasta nu este o crestere reala, ca efect al cererii si ofertei)
74
Anterior modificarii Legii societatilor comerciale prin Legea nr. 161/2003, majorarea cu rezervele
rezultate din reevaluare era optionala pentru societate. Consideram ca ar trebui sa se revina la aceasta,
atata timp cat majorarea ramane optionala si nu obligatorie
28
Curs 2 – Societățile comerciale
debitarea contului respectiv cu 20.000 lei. In continuare, se crediteaza contul 105 (cont
de pasiv – rezerve din reevaluare) cu aceeasi diferenta de 20.000 lei.
Primele legate de capital sunt de mai multe tipuri, respectiv primele de emisiune,
primele de aport, primele de fuziune si primele de divizare 80 iar toate reprezinta
diferenta (in plus) dintre valoarea nominala a actiunilor emise si pretul la care acestea au
75
Conform art. 210 alin. 3 teza finala din Legea societatilor comerciale
76
Cel putin de catre bancile comerciale, ca principali finantatori
77
Inscris in contul analitic de profit si pierdere (121)
78
Inscris in contul analitic rezultat reportat (117)
79
Din punct de vedere contabil are loc o debitare a contului (conturilor) de plecare insotita de o creditare
a contului de capital social, ambele fiind conturi de pasiv
29
Curs 2 – Societățile comerciale
fost subscrise81 (ori primite de asociati in urma fuziunii sau divizarii). La momentul
emisiunii (ori primirii) titlurilor de participare, valoarea lor nominala se va inregistra in
contul contabil de capital social iar primele legate de capital aferente se vor inregistra
distinct de acesta, si anume in contul contabil de prime alocat in functie de tipul
(izvorul) primei. Desi Legea societatilor comerciale nu precizeaza expres, pentru
identitate de ratiuni, dispozitiile referitoare la primele de emisiune sunt aplicabile si
celorlalte tipuri de prime. Aceasta deoarece fuziunea si divizarea au ca efect majorarea,
respectiv constituirea capitalului social, care majorare, respectiv constituire poate
contine si o prima. Legea societatilor comerciale mentioneaza majorarea prin
incorporarea beneficiilor la art. 210 alin. 2.
Majorarea capitalului social cu valoarea primelor are loc prin “trecerea” acestora din
contul contabil aferent (in functie de tipul primei) in contul contabil de capital social,
printr-o operatiune scriptica83. In urma operatiunii se emit noi actiuni, acestea fiind
repartizate cu titlu gratuit tuturor asociatilor, proportional cu participarea acestora la
capitalul social al societatii de la data operatiunii de majorare.
80
Primele de fuziune si de divizare (prevazute la art. 241 lit. f din Legea societatilor comerciale)
reprezinta echivalentul primei de emisiune in cazul majorarii, respectiv constituirii capitalului social ca
urmare a fuziunii ori divizarii
81
Desi Legea societatilor comerciale mentioneaza primele legate de capital la art. 210 care reglementeaza
majorarea de capital si la art. 241 lit. f care reglementeaza fuziunea si divizarea, nimic nu impiedica
existenta primei de emisiune si la constituirea capitalului social (in plus, capitalul social al persoanelor
juridice noi rezultate in urma divizarii unei societati comerciale se constituie ca urmare a respectivei
divizari, iar art. 241 lit. f mentioneaza posibilitatea constituirii capitalului cu prima de divizare)
82
Depunerea situatiilor financiare este obligatorie pentru toate formele de majorare de capital prin
reorganizarea bilantului, cu exceptia conversiei creantelor
83
Din punct de vedere contabil are loc o debitare a contului (conturilor) de plecare insotita de o creditare
a contului de capital social, in acest caz ambele fiind conturi de pasiv
30
Curs 2 – Societățile comerciale
Compensarea de creante este o cale de majorare a capitalului social prin care societatea
hotaraste ca, in loc de a-si plati o datorie catre un creditor al sau, indiferent de izvorul
respectivei datorii (act sau fapt juridic), sa ofere acestuia in compensare actiuni/parti
sociale nou emise. Compensarea de creante apare in practica, precum si in unele acte
normative84, sub denumirea de conversie. Legea societatilor comerciale mentioneaza
majorarea prin incorporarea beneficiilor la art. 210 alin. 2.
84
OUG nr. 10/1997 privind diminuarea blocajului financiar, publicata in M.Of. nr. 71/22.04.1997,
aprobata si modificata prin legea nr. 15/1997, publicata in M.Of. nr. 172/28.06.1997 si in prezent
abrogata prin Legea nr. 469/2002 privind unele masuri pentru intarirea disciplinei financiare, publicata in
M.Of. nr. 529/19.07.2002
85
Desi aceasta conditie este implicita
86
Prin ajungere la termen (art. 1012 alin. 2 C. Civ.), prin renuntarea la termen de catre cel sau cei in
favoarea caruia curge termenul sau prin decaderea din termen (art. 1418 C. Civ.)
87
Actiunile nou emise se emit asadar catre subscriitor/subscriitori (cand sunt mai multi), adica
fostul/fostii creditori
31
Curs 2 – Societățile comerciale
emisiune, din contul contabil de pasiv (datorii catre terti88) in care au fost inregistrate
initial, in contul de capital social si, eventual de prime legate de capital, daca
subscriptia, ca latura a compensarii, a fost facuta cu prima.
Reducerea capitalului social este modalitatea in care asociatii isi reduc particparea fie
procentual, fie numeric. Procentual, reducerea de capital social desemneaza operatiunea
de reducere a capitalului social in care unui asociat i se anuleaza titlurile de participare,
astfel incat, dupa aceasta anulare, ajunge fie sa detina un procent de capital social mai
mic (raportat la capitalul social total), fie isi pierde chiar calitatea de asociat, in cazul
anularii tuturor titlurilor sale. Numeric, reducerea de capital social desemneaza
operatiunea in care tuturor asociatilor fie (i) li se anuleaza un numar de titluri de
participare la capitalul social, proportional cu aceasta participare, fie (ii) se reduce
valoarea nominala a tuturor titlurilor de participare, astfel ca, in ambele situatii, in urma
operatiunii, desi capitalul social se reduce ca valoare, participarea asociatilor la capitalul
social ramane aceeasi ca inainte de reducere. Cand reducerea se face prin anularea
titlurilor, aceasta presupune o rascumparare a propriilor titluri de catre societatea
emitenta89.
Motivele reducerii capitalului social sunt urmatoarele, conform art. 207 din Legea
societatilor comerciale: (i) scutirea de varsaminte a actionarilor (asociatii trebuind sa
plateasca integral partile sociale subscrise), (ii) restituirea catre asociati a unei cote-parti
din aporturile sociale90, (iii) pierderi, daca acestea scad sa reduca valoarea activelor nete
(cand ajung sub valoarea inregistrata a capitalului social, reducerea este obligatorie,
urmata de completare sau lichidare, in cazul cand reducerea duce capitalul social sub
minimul legal), (iv) retragerea unui asociat, in cazurile prevazute de lege si (v)
excluderea unui asociat (doar in societatea cu raspundere limitata), in cazurile prevazute
de lege91.
88
In functie de izvorul datoriei, conturile au denumiri si numere diferite in cadrul Planului de conturi
general (exp. “imprumuturi si datorii asimilate” – conturile din grupa 16 sau “furnizori” – cont 401)
89
Teoretic, procedura de rascumparare a propriilor titluri este regmenentata doar pentru societatea pe
actiuni (art. 103¹ si urm. din Legea societatilor comerciale)
90
Prevedere neaplicabila in societatile de capitaluri
91
Vezi infra nr. 29
32
Curs 2 – Societățile comerciale
Deoarece, prin reducerea capitalului social este afectat gajul general societar, acestia se
pot opune operatiunii. Dreptul de a face opozitie in instanta se poate exercita in termen
de doua luni de la publicarea, in monitorul oficial, a hotatarii adunarii generale a
asociatilor privind reducerea. Pana la expirarea acestui termen, efectele reducerii
capitalului sunt suspendate.
Fuziunea si divizarea sunt cele doua forme de reorganizare voluntara a unei societati
comerciale. Acestea sunt reglementate de art. 238 si urm. din Legea societatilor
comerciale
Fuziunea este operatiunea prin care doua sau mai multe societati comerciale se reunesc
intr-una singura. Reunirea se face (i) prin absorbirea unei/unor societati de catre o alta
societate sau (ii) prin contopirea a doua sau mai multe societati pentru a alcatui o
societate noua.
Divizarea se face prin impartirea intregului patrimoniu al unei societati, care isi
inceteaza existenta, intre doua sau mai multe societati existente sau care i-au astfel
fiinta. Divizarea poate avea loc (i) prin impartirea patrimoniului societatii divizate intre
doua sau mai multe societati existente sau (ii) prin impartirea patrimoniului societatii
divizate intre doua sau mai multe societati care i-au astfel fiinta.
Parti ale unei operatiuni de fuziune/divizare pot fi societati de forme diferite si de tipuri
diferite, forma societatii/societatilor rezultate in urma operatiunii fiind la latitudinea
societatilor implicate92 In toate cazurile, vointa societatilor cu privire la operatiune este
vointa asociatilor fiecareia dintre acestea, luata in cadrul formal al adunarii generale.
92
In cazul in care difera tipul societatii, respectiv partile sunt o societate pe actiuni listata si una de tip
inchis, societatea rezultata in urma fuziunii, respectiv societatile rezultate in urma divizarii, pot societati
listate, daca indeplinesc criteriile pentru a fi considerate astfel de societati
33
Curs 2 – Societățile comerciale
- societatea care preia patrimoniul (sau parte din acesta) a unei societati dizolvate
preia si drepturi si obligatii (sau parte din acestea) ce au apartinut societatii
dizolvate.
Dizolvarea si lichidarea sunt cele doua faze succesive ale incetarii existentei societatii.
Prima faza, dizolvarea, cuprinde operatii care declanseaza si pregatesc aceasta incetare.
Lichidarea cuprinde operatiile de vanzare a tuturor activelor societatii si sumele obtinute
se impart asociatilor, dupa ce in prealabil au fost platiti toti creditorii sociali; societatea
comerciala isi pastreaza personalitatea juridica pana la ultimul act de lichidare.
Lichidarea societatii se face, in principiu 94, de catre persoane specializate, membre ale
unui corp profesional, denumiti practicieni in lichidare (lichidatori). Acestia raspund,
pentru operatiunile de lichidare, intocmai ca si administratorii, respectiv membrii
directoratului. Dizolvarea voluntara este reglementata de art. 227 si urm. din Legea
societatilor comerciale.
In cazul societatii cu raspundere limitata, asociatul se poate retrage (art. 226 din Legea
societatilor comerciale): (i) in situatiile prevazute de actul constitutiv, (ii) cu acordul
tuturor celorlalti asociati sau (iii) pentru motive temeinice95, in baza unei hotarari
judecatoresti. Asadar, daca primele doua cazuri de retragere se fac amiabil, cea de-a
treia presupune cenzurarea de catre instanta a motivelor de retragere.
93
Reprezinta imposibilitatea debitorului de a-si plati datoriile scadente cu sumele de bani disponibile
94
In societatile de persoane si mixte, lichidarea unei societati dizolvate voluntar se poate face de catre
asociati, prin intelegere cu creditorii
95
Precum neintelegeri grave intre asociati, care fac imposibila sau ingreuneaza semnificativ functionarea
societatii
34
Curs 2 – Societățile comerciale
Conform art. 134 din Legea societatilor comerciale, in cazul societatii pe actiuni,
actionarul se poate retrage doar in cazul in care acesta nu este de acord cu hotararea
adunarii generale de: (i) schimbare a obiectului principal de activitate, (ii) mutarea
sediului societatii in strainatate, (iii) schimbare a formei societatii sau (iv) fuziunea ori
divizarea societatii98. In toate situatiile, actiunile actionarului retras sunt dobandite chiar
de catre societate, acestea avand regimul prevazut de art. 103¹ si urm. din Legea
societatilor comerciale). Retragerea actionarului dintr-o societate pe actiuni este o
exceptie de la regula ca acesta poate sa renunte la calitatea de actionar prin cesiunea
actiunilor.
In societatea pe actiuni, actionarul nu poate fi exclus pentru nici un motiv, insa efectele
anularii actiunilor pentru neplata produce aceleasi efecte ca si in cazul excluderii
asociatului din societatea cu raspundere limitata.
In toate cazurile, societatea isi reduce capitalul social proportional cu partile sociale,
respectiv actiunile anulate ce au apartinut asociatului retras sau exclus, respectiv
actionarului retras ori caruia i s-a aplicat sanctiunea anularii. Acesta din urma are
dreptul la o suma de bani reprezentand contravaloarea partilor sociale, respectiv
96
Acest articol contine si alte cazuri de excludere, aplicabile insa societatilor cu raspundere nelimitata
97
Avand in vedere ca plata partilor sociale trebuie facuta integral la momentul subscriptiei, situatia in
speta se refera la aporturile in natura nepredate societatii
98
Acest din urma motiv este circumstantiat in Legea pietei de capital (art. 242), in sensul ca actionarii se
pot retrage daca nu sunt de acord cu hotararile adunarii generale cu privire la fuziuni si divizari, daca
acestea implica alocarea de actiuni ce nu sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata
99
Desi aceasta procedura de retragere duce la pierderea calitatii de actionar in cele doua situatii, actiunile
actionarului respectiv nu sunt dobandite chiar de catre societate, precum in situatiile reglementate de
Legea societatilor comerciale
35
Curs 2 – Societățile comerciale
actiunilor anulate100, calculata fie prin acordul partilor, in societatea de persoane, fie prin
expertixa, in cea de capitaluri.
100
Proportional cu partea de varsamant efectuata, in cazul anularii actiunilor pentru neplata
36
Curs 2 – Societățile comerciale
101
In ceea ce priveste modificarile capitalului social intervenite pe parcursul existentei societatii, acestea
au fost tratate anterior (vezi supra nr. 25, respectiv 26)
102
Precum cele aplicabile societatilor pe actiuni public detinute
103
Cum ar fi dreptul de preferinta la cesiunea de actiuni sau dreptul de a participa la o vanzare de actiuni
104
Dreptul de a fi ales in organele de conducere ale societatii nu il consideram a fi un drept derivand din
titluri, atata vreme cat orice persoana, fizica sau chiar juridica, poate fi aleasa intr-un astfel de organ (in
cazul societatilor listate, existenta si a unor membri independenti este chiar obligatorie)
37
Curs 2 – Societățile comerciale
este nula clauza prin care un asociat primeste dividende in lipsa profitului sau isi asuma
toate dividendele, aceasta clauza fiind denumita “clauza leonina”105.
Partea ramasa in urma lichidarii reprezinta creanta asociatului asupra societatii dizolvate
in temeiul caruia acesta poate participa la distribuirea sumelor obtinute in urma
lichidarii activul social, dupa plata creditorilor sociali. Partea ramasa in urma lichidarii
se distribuie asociatilor proportional cu participarea acestora la capitalul social, daca
actul constitutiv nu prevede alte cote. Este nula stipulatia ca un asociat va beneficia de
intregul activ ramas, respectiv ca altul nu va beneficia de nimic, aceasta fiind
considerata tot o clauza leonina.
Dreptul de vot este dreptul nepatrimonial in temeiul caruia un asociat isi exprima pozitia
“pentru” sau “impotriva” unei probleme supuse dezbaterii, in cadrul unei sedinte a
adunarii generale a asociatilor106. Rezultatul votului este majoritar “pentru” sau majoritar
“impotriva” problemei supuse votului si poate fi exprimat personal sau prin reprezentare
(mandat).
Dreptul la informare si dreptul de control sunt drepturi ale asociatului (in principiu,
actionarului minoritar, acolo unde exista un actionar majoritar107) de a fi informat asupra
activitatii societatii, inclusiv asupra hotararilor ce o privesc, asupra administrarii
acesteia si a rezultatelor economice obtinute. Dreptul la informare si control poate fi
exercitat in cadrul adunarii generale, dar si individual.
Fiind persoana juridica, unul din elementele definitorii ale personalitatii juridice a unei
societati este existenta organelor sale decizionale. Aceasta deoarece, spre deosebire de
persoana fizica, persoana juridica este o fictiune a legii si, neavand o existenta
materiala, rolul vointei societare este inlocuita de vointa persoanelor fizice ce alcatuiesc
organele sale.
Adunarea generala este organul format din totalitatea persoanelor – fizice sau juridice –
care au calitatea de asociat intr-o societate comerciala. In functie de forma juridica a
societatii, adunarea generala poarta denumiri specifice; in speta, in cazul societatii pe
actiuni, aceasta se numeste adunare generala a actionarilor (actionarii fiind asociatii
societatii pe actiuni). In cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic, asociatul
respectiv indeplineste rolul adunarii generale a asociatilor108.
NOTA:
In acest curs, prin “adunare generala a asociatilor” vom intelege atat adunarea generala a asociatilor unei
societati cu raspundere limitata, dar si adunarea generala a actionarilor unei societati pe actiuni, daca in
context nu se prevede altfel in mod expres.
108
Societatea unipersonala poate fi vazuta si ca o forma de evolutie a activitatii profesionistului-persoana
fizica catre o activitate protejata de raspunderea limitata (Camelia Stoica, Silvia Cristea – op. cit., p. 98)
39
Curs 2 – Societățile comerciale
NOTA:
Aceasta deosebire este specifica numai societatii pe actiuni; de aceea, cand vom folosi termenii “adunare
generala ordinara” sau “adunare generala extraordinara”, ne vom referi exclusiv la adunarea generala a
actionarilor.
Intre cele doua feluri de adunari nu exista subordonare sau, altfel spus, nu se poate
spune ca hotararile ce cad in competenta uneia sunt mai importante decat cele care cad
in competenta celeilalte. Diferenta dintre ele este data de faptul ca, asa cum sugereaza si
denumirile diferite ce le poarta, adunarea generala ordinara delibereaza asupra
problemelor repetitive si care apar in viata societatii cel putin o data pe an, spre
deosebire de adunarea generala extraordinara care delibereaza asupra unor probleme
care apar in mod deosebit, daca apar. Adunarea generala extraordinara nu poate lua
hotarari ce tin de adunarea ordinara sau invers, orice derogare statutara de la aceasta
regula constand in transferul de atributii de la o adunare la cealalta (pentru a beneficia
de conditiile diferite de cvorum si majoritate cu care se adopta hotararile in cadrul celor
doua feluri de adunari) fiind nula109.
Sunt de competenta adunarii generale ordinare a actionarilor, conform art. 111 alin. 2
din Legea societatilor comerciale, urmatoarele hotarari:
- gajarea, inchiderea sau desfiintarea uneia sau mai multora dintre unitatile
societatii111.
Sunt de competenta adunarii generale extraordinare a actionarilor, conform art. 113 din
Legea societatilor comerciale, urmatoarele hotarari:
- emiterea de obligatiuni;
- orice alta hotarare pentru care este ceruta aprobarea adunarii generale
extraordinare113.
In cazul societatii cu raspundere limitata, legea nu face diferenta intre adunare ordinara
sau extraordinara, art. 194 din Legea societatilor comerciale enumerand atributiuni care,
in cazul societatii pe actiuni, se regasesc fie in competenta adunarii ordinare, fie in
competenta adunarii extraordinare. Astfel, sunt de competenta adunarii generale a
asociatilor urmatoarele hotarari:
111
Prin unitate consideram ca se intelege un sediu secundar cu personalitate juridica (filiala)
112
Cele doua categorii de actiuni prevazute de Legea societatilor comerciale sunt actiunile ordinare si
preferentiale. Acestea din urma dau dreptul titularului la un drept preferat la distribuirea de dividende
(inaintea oricarei alte repartizari a profitului), in schimb nu dau drept de vot
113
Prevazuta de lege (precum reintregirea capitalului social sau incheierea de acte de dispozitie avand ca
obiect active ale societatii care depasesc jumatate din valoarea contabila a activelor acesteia) sau in actul
constitutiv (de exemplu, introducerea cererii de aplicare a procedurii insolventei)
41
Curs 2 – Societățile comerciale
- orice alta hotarare pentru care Legea societatilor comerciale cere aprobarea hotararii
adunarii generale, ordinare sau extraordinare, a actionarilor, cu exceptia celor care
sunt proprii doar societatilor pe actiuni (in principiu, cele care sunt incompatibile cu
caracterul intuitu personae al societatii cu raspundere limitata114).
Sedintele adunarii generale ale asociatilor se convoaca ori de cate ori este nevoie, cu
exceptia adunarii generale ordinare anuale (atat a actionarilor cat si si a asociatilor) care,
in mod obligatoriu, trebuie sa aiba loc in cel mult cinci luni de la incheierea exercitiu
financiar. Motivele obligatorii ale convocarii adunarii ordinare sunt: (i) discutarea
situatiilor financiare pentru a fi depuse apoi la unitatile ANAF 115; (ii) aleagerea
membrilor organului de supraveghere si a celui de control, neputand functiona fara
acestia; (iii) repartizarea eventualului profit rezultat la sfarsitul unui exercitiului
financiar116 s.a. Asadar, dupa cum se observa, interesul adoptarii hotararilor ce tin de
competenta adunarii generale ordinare depaseste nivelul de interes al societatii si
asociatilor, implicand organul fiscal sau toti tertii care, de exemplu, vor sa stie situatia
patrimoniala a societatii. In cazul adunarii generale extraordinare, chiar daca hotararea
este importanta, poate chiar vitala pentru societate, aceasta nu depaseste nivelul de
interes al societatii si al asociatilor acesteia.
Convocarea sedintei adunarii generale se face pentru ambele forme societare de catre
administratori sau directorat, cu respectarea termenelor si formalitatilor de
publicare/instiintare prevazute de lege. Ea poate fi ceruta si de asociatii care detin,
separat sau impreuna, cel putin 5% din capitalul social (art. 119 din Legea societatilor
comerciale). De asemenea, asociatii care detin acelasi procent minim pot solicita
introducerea unor puncte suplimentare pe ordinea de zi a unei adunari deja convocate
(art. 117¹ din Legea societatilor comerciale).
114
Precum cele legate de obligatiuni si de categoriile (clasele) de titluri de participare
115
Care, la randul lor, le trimit mai departe, in forma electronica, Registrului Comertului
116
Repartizarea sub forma distrubuirii de dividende trebuie sa fie expresa, altfel profitul reportandu-se
42
Curs 2 – Societățile comerciale
117
Cand actul constitutiv permite, altfel acestea se tin la sediul societatii (art. 110 alin. 2 din Legea
societatilor comerciale)
118
Sau de drepturi de vot
43
Curs 2 – Societățile comerciale
Daca adunarea generala decide in problemele importante ale societatii, conform legii si
actului constitutiv, in privinta celorlalte probleme importante, dar care nu sunt de
competenta adunarii generale, decide consiliul de administratie, respectiv consiliul de
supraveghere sau directoratul, in functie de sistemul de organizare adoptat. Membrii
organului de supraveghere sau de administrare si conducere sunt desemnati de catre
adunarea generala pentru o perioada determinata. Poate avea aceasta calitate orice
persoana, daca nu este decazuta din dreptul de a detine o astfel de functie 119. Ele sunt, in
general, impuse de detinatorii majoritatii capitalului social si reprezinta interesele
acestora din urma in societate, cu conditia ca acestea sa nu fie contrare chiar interesului
societatii insasi. Regulile care le guverneaza activitatea sunt cele de la mandat, putand fi
deci revocati oricand120. Durata mandatului nu poate fi mai mare de 4 ani insa sunt
reeligibili. In plus, ei nu pot detine concomitent mai mult de 5 mandate121.
119
In speta, persoanele care au fost condamnate pentru infractiuni economice sau care, din motivele
prevazute de lege, au cazier fiscal
120
In cazul revocarii intempestive ei sunt indreptatiti la daune-interese
121
Exceptie facand cel care detine cel putin un sfert din actiunile societatii unde isi exercita mandatul
44
Curs 2 – Societățile comerciale
Managerii sunt profesionisti in domeniul lor si dau socoteala in mod direct membrilor
organului de supraveghere. In sistemul unitar, managerii poarta denumirea legala de
directori si pot fi numiti si din randul administratorilor; in acest caz administratorul in
cauza poarta denumirea legala de administrator executiv124. Managerii mai sunt denumiti
si directori, directori executivi sau conducatori (in functie de marimea societatii sau
domeniul de activitate); in sistemul dualist managerii sunt denumiti membri ai
directoratului. Regulile care guverneaza atat activitatea directorilor, la societatile pe
actiuni organizate in sistemul unitar, cat si a membrilor directoratului, in sistemul
dualist, sunt cele ale contractului de mandat125. De aceea ei pot fi revocati oricand126 de
catre consiliul de administratie, respectiv cel de supraveghere127.
Atributiile managerilor, intre ei, precum si intre ei, pe de-o parte, si fata de
administratori, respectiv membrii consiliului de supraveghere, pe de cealalta parte,
difera atat la nivel legal cat si practic de la o forma societara la cealalta. Astfel, in cazul
societatii de dimensiuni mici128 (in general cu raspundere limitata), managerii sunt, de
cele mai multe ori, chiar administratorii societatii si, in acelasi timp, si fondatori ori
asociati – deci fac atat acte de conducere (management), cat si acte de administrare a
societatii, fara ca legea sa prevada o incompatibilitate intre calitatea de director
(executiv) si cea de administrator. De altfel, la nivelul unei societati mici, actele de
administrare si actele de conducere (management) se intrepatrund pana la confuziune.
Dimpotriva, in cazul societatii de mari dimensiuni, calitatea de manager este, in
principiu, diferita de cea de administrator. In cadrul formei societare a societatii pe
actiuni, principala diferenta dintre membrii consiliului de administratie, respectiv cei ai
consiliului de supraveghere, pe de-o parte si manageri, pe de cealalta parte este aceea ca
cei dintai stabilesc directiile principale de activitate si de dezvoltare a societatii,
122
Art. 143 alin. 1 din Legea societatilor comerciale
123
Art. 153¹ alin. 1 din Legea societatilor comerciale
124
Art. 138¹ alin. 1 din Legea societatilor comerciale
125
Remuneratia obtinuta in temeiul contractului de mandat este asimilata, din punct de vedere fiscal,
veniturilor din salarii
126
In cazul revocarii intempestive ei sunt indreptatiti la daune-interese
127
Daca au fost insa numiti direct de catre adunarea generala a actionarilor, numai acest organ societar ii
poate revoca
128
Intreprindere mica sau mijlocie, micro-intreprindere
45
Curs 2 – Societățile comerciale
delegand atributiile executive catre cei din urma si supraveghindu-i pe acestia 129, cei
dintai reprezentand astfel doar veriga de legatura intre actionari si management.
Controlul activitatii societatii este exercitat de cenzori sau auditori, al caror rol este de a
informa adunarea generala, statul si creditorii asupra acestei activitati. Pe cand auditorii
sunt, in mod obligatoriu, profesionisti, membri ai unui corp profesional, cenzorii pot fi
si persoane desemnate din randul asociatilor.
15.1. Cenzorii
In societatea pe actiuni, existenta comisiei de cenzori formata din cel putin trei persoane
avand calitatea de membru (si inca unul avand calitatea de supleant 131) este obligatiorie.
In toate cazurile, numarul cenzorilor trebuie sa fie impar. In societatile cu raspundere
limitata, numirea cenzorilor este obligatorie atunci cand numarul asociatilor trece de
15132. Cenzorii sunt alesi de adunarea generala pentru un mandat de 3 ani ce poate fi
reinnoit (art. 159 din Legea societatilor comerciale).
Cenzorii pot fi persoane fizice sau juridice, asociati sau nu; cenzorul expert contabil nu
poate fi asociat. Legea prevede anumite incompatibilitati pentru cenzori. Nu pot fi
129
Conform art. 142 din Legea societatilor comerciale, acestia stabilesc si sistemul contabil si de control
financiar si aproba planificarea financiara
130
Ibidem
131
Rolul supleantului este acela de a inlocui un membru plin daca acesta nu isi poate exercita mandatul,
din diverse motive
132
Cand societatea nu face obiectul (voluntar sau obligatoriu) al controlului profesionist, acesta poate fi
exercitat de oricare din asociatii neadministratori (Camelia Stoica, Silvia Cristea – op. cit., p. 96)
46
Curs 2 – Societățile comerciale
asadar cenzori persoanele care au o anumita relatie cu administratorii, si anume: (i) cele
aflate in relatii de casatorie, rudenie sau afinitate pana la gradul IV inclusiv, (ii) cele
care primesc orice fel de remuneratie de la societate (alta decat pentru activitatea de
cenzorat), de la administratori sau de la terti aflati in relatii contractuale sau de
concurenta cu societatea, (iii) persoanele carora le este interzisa functia de
administrator, membru al consiliului de supraveghere ori al directoratului si (iv)
persoanele cu atributii de inspectie fiscala sau control operativ din Ministerul Finantelor
Publice. Temeiul incompatibilitatii este fie cel al conflictului de interese, fie cel al
moralitatii.
Conform art. 163 din Legea societatilor comerciale, controlul cenzorilor consta in
supravegherea gestiuni societatii, verificarea legalitatii si acuratetii situatiilor financiare,
verificarea tinerii regulate a registrelor si a corectitudinii evaluarii elementelor
patrimoniale, evaluare prezentata in situatiile financiare.
15.2. Auditorii
Conform art. 160 alin. 1 din Legea societatilor comerciale, situatiile financiare ale
societatilor comerciale supuse obligatiei legale de auditare, precum si cele care adopta
sistemul dualist trebuie auditate de catre auditori financiari. Art. 258 din Legea pieţei de
capital prevede ca situatiile financiar-contabile ale oricarei entitati supuse autorizarii,
supravegherii si controlului ASF trebuie sa fie verificate si certificate de auditorii
financiari. In plus, toate aceste societati sunt obligate sa isi organizeze si audit intern
(auditorii financiari fiind denumiti in acest caz, prin contrast cu cei interni, auditori
externi).
133
Nu si actionarilor, individual
47
Curs 2 – Societățile comerciale
Auditorul este persoana fizica sau juridica ce dobandeste aceasta calitate in conditiile
legii si reglementarilor emise de organizatia profesionala colectiva care coordoneaza,
autorizeaza si supravegheaza in numele statului134 activitatea de audit. Aceasta
organizatie este Camera Auditorilor Financiari din Romania, persoana juridica de
utilitate publica fara scop lucrativ.
Activitatea de audit, in special cel financiar (extern), este diferita atat de cea de cenzor,
cat si de cea de contabil. Fata de cenzori, care pot sau nu sa fie persoane specializate,
auditorii sunt in mod obligatoriu specialisti, membri ai respectivei organizatii
profesionale. Fata de contabili, auditorii au un mandat in a carui exercitare se bucura de
independenta fata de societate. De asemenea, ei sunt independenti si fata de orice
autoritate a statului, fiind supusi numai principiului obiectivitatii si integritatii
profesionale. Independenta auditorilor presupune interdictia acestora de a se afla in
raporturi de munca sau civile cu societatile auditate sau de a avea alte interese materiale
directe sau indirecte cu acestea din urma, cu exceptia onorariilor cuvenite pentru
activitatea prestata in calitate de auditor.
Activitatea de audit este reglementata de OUG nr. 90/2008, aprobata prin Legea nr.
278/2008135, cu modificarile si completarile ulterioare. Auditul financiar reprezintă
activitatea de examinare, în vederea exprimării de către auditorii financiari, a unei opinii
asupra situaţiilor financiare anuale sau anuale consolidate, în conformitate cu
standardele internationale de audit (ISA)136.
134
Orgaizatia ne(mai)fiind subordonata Ministerului Finantelor Publice
135
Prin care s-a transpus Directiva 2006/43/CE, ce reprezinta legislatia comunitara in materie
136
Sunt elaborate (si reevaluate periodic) de Consiliul pentru Standarde Internationale de Audit si
Asigurare (IAASB) din cadrul Federatiei Internationale a Contabililor (IFAC)
137
Cunoscute si sub numele de Standarde Internationale de Contabilitate (IAS), sunt dezvoltate de catre
board-ul Comitetului International pentru Standarde de Contabilitate. Roulul acestora este acela de a
uniformiza modul de intocmire si verificare a situatiilor financiare, in contextul globalizarii. IFRF au fost
adoptate pana in prezent de Australia, Canada, Uniunea Europeana, India, Japonia, Muntenegru, Pakistan,
Rusia, Singapore, Africa de Sud, Taiwan si Turcia
48
Curs 2 – Societățile comerciale
Spre deosebire de auditul financiar (extern), auditul intern in domeniul financiar este o
activitate de examinare obiectiva a ansamblului activitatii societatii in scopul furnizarii,
catre management sau supreveghetori, a unei evaluari asupra unor riscuri. Ca si
cenzorii, ei au pot cere informatii cu privire la operatiunile societatii si pot intocmi
rapoarte. Acestea sunt utile nu numai managementului, supraveghetorilor sau adunarii
generale, ci si auditorilor externi. Auditul intern este realizat de persoane care detin
calitatea de auditor financiar insa acestea lucreaza pentru societate.
140
Art. 131 alin. 1
141
Art. 134 alin. 3 din Normele registrului comertului
142
Conform dreptului comun in ceea ce priveste cesiunea de creanta, lipsa informarii tertului cedat asupra
cesiunii, are ca efect inopozabilitatea, fata de acesta din urma, a respectivei cesiuni
50
Curs 2 – Societățile comerciale
In cazul actiunilor dematerializate, cerinta mentiunii facute pe spatele actiunii este fara
obiect, ramanand insa valabile toate celelalte conditii expuse mai sus. Cat priveste
certificatul de actionar (pentru societatile de tip inchis), respectiv extrasul de cont
(pentru cele listate) al cedentului, transmiterea lui nu produce nici un fel de efect, acesta
pierzandu-si valabilitatea dupa instrainare, cesionarului urmand sa ii fie emis (din oficiu
sau la cererea acestuia, conform actului constitutiv143) un nou document continand
mentiunile prevazute de lege, inclusiv datele de identificare ale acestuia din urma.
143
In cazul societatilor listate, extrasul este eliberat de depozitarul actiunilor (care indeplineste si functia
de registru), la cerere
144
Si obligatiunilor
51
Curs 2 – Societățile comerciale
In cazul societatilor cu raspundere limitata, art. 202 din Legea societatilor comerciale
prevede cesiunea partilor sociale fara restrictii doar intre asociati. Transmiterea catre
terti este permisa numai daca a fost aprobata de asociatii reprezentand cel putin trei
patrimi din capitalul social. Aceasta aprobare rezida din caracterul intuitu persoanae al
societatii cu raspundere limitata. In cazul societatii pe actiuni de tip inchis, nu exista
restrictii legale privind libera circulatie a actiunilor insa ele pot fi stabilite pe cale
conventionala (de exemplu, prin actul constitutiv). Astfel de clauze sunt incompatibile
cu statutul unei societati listate ale carei actiuni, fiind calificate ca si valori mobiliare,
sunt liber transferabile (art. 215 din Legea pietei de capital).
52