Thomas Mun confundă stocul de metale prețioase cu:

A. bogăția unei națiuni

B. exportul de materii prime

C. un joc cu sumă nulă

Toma d”Aquino susține:

A. că problemele economice sunt subordonate celor morale

B. principiul pieței libere și existența proprietății private

C. credința că în fiecare ființă umană există un suflet liber

Wiliam Godwin, conchide că singurul vinovat de exploatarea, mizeria și nefericirea oamenilor este:

A. statul

B. patronatul

C. modul de reglementare a producției pentru a preveni abuzurile

Analiza începută de Aristotel, cu privire la valoare, este continuată de:

A. Richard Cantillon

B. Wiliam Petty

C. John Law
Pentru fiziocrați, cea mai importantă funcție a statului era aceea:

A. de a respecta proprietatea

B. de a-și putea acoperi cheltuielile

C. de a impune impozite

În reflecții asupra modului de formare și distribuire a bogăției, Jaques Turgot, analizează interdependențele dintre:

A. rata de rentabilitate și rata dobânzii

B. prețul de piață și prețul natural

C. oferta și cererea de capital

Termenul de economie clasică a fost folosit pentru prima dată de:

A. Adam Smith

B. Karl Marx

C. John Locke

Pentru clasici, ordinea naturală reprezintă principalul instrument de luptă împotriva:

A. reglementărilor statului

B. universului fizic al mecanicii

C. sistemului mercantilist newtonian

La Adam Smith, conduita morală este principala motivație a acțiunii umane privită din perspectiva:

A. intervenției statului

B. iubirii de sine

C. bunăvoinței față de ceilalți semeni

Scriindu-i prietenului său David Hume în anul 1764, Smith îi mărturisește că a început să scrie o carte „ca să mai treacă timpul”. Este vorba
despre:

A. Teoria sentimentelor morale

B. Avuția națiunilor. Cercetare asupra naturii și cauzelor ei

C. Originile comerțului

Ideea centrală a „Teoriei sentimentelor morale” este aceea că toate acțiunile morale ale omului reprezintă:

A. faptul că același individ, oricât de egoist ar fi, are în natura lui ceva ce-l face să se intereseze de soarta celorlalți semeni

B. un produs al naturii sale ca individ social

C. convingerea că aceasta este una din sursele progresului

Prețul real al oricărui bun reprezintă, ne spune Adam Smith:

A. centrul „ în jurul căruia gravitează încontinuu prețurile tuturor bunurilor”

B. conceptul de cerere efectivă și cererea absolută

C. efortul pe care fiecare individ îl face pentru a-l achiziționa

O înțelegere deplină a legilor de dezvoltare a capitalismului, consideră David Ricardo, nu se poate fără clarificarea și elucidarea integrală a celei
mai controversate problematici de la Aristotel și până în timpul său și anume:

A. producerea bunurilor

B. valoarea

C. impunerea

La baza creșterii sau descreșterii salariilor nominale se află:

A. cererea și oferta de muncă

B. prețul bunurilor de strictă necesitate

C. productivitatea muncii

Analiza naturii banilor și a utilizării acestora îl conduce pe Jean Baptiste Say spre:

A. în opoziție cu Smith și Ricardo

B. funcționarea sistemului monetar

C. legea debușeelor

În viziunea lui John Stuart Mill, munca și pământul sunt considerate:

A. factori de producție

B. factori la crearea bogăției

C. factori de producție originari necesari producției

Teoria claselor sociale a fost pentru prima dată enunțată de Karl Marx și Friedrich Engels în:

A. Capitalul- Critica economiei politice

B. Manifestul Partidului Comunist

C. Teoria pozitivă a capitalului

Teoria generală a lui J. M. Keynes este adresată, după cum afirmă însuși autorul:

A. colegilor săi economiști

B. individului care își adaptează consumul la noul venit

C. administrațiilor locale și centrale

Într-un climat sănătos, dublat de starea de încredere a agenților economici asupra beneficiilor viitoare, randamentul investițiilor va fi:

A. un alt factor care acționează asupra ratei dobânzii

B. o creștere a cantității de bani din economie

C. întotdeauna superior ratei dobânzii de creditare

Pilonul pe care John Maynard Keynes construiește teoria ocupării depline este:

A. de natură a crește proporțional povara datoriei

B. o altă critică adusă teoriei clasice și neoclasice

C. principiul cererii efective