Universitatea Ecologica din Bucuresti Facultatea de Stiinte Economice Anul II 2010/2011

Istoria gandirii economice

-referat-

Adam Smith si contributia in economie

Student: Dorobantu Florin-George

Adam Smith

Adam Smith era fiul unui controlor vamal la Kirkcaldy din Scotia. Data exacta a nasterii ramane necunoscuta, se stie doar ca a fost botezat la 5 iunie 1723. A fost rapit de o banda de tigani in jurul varstei de 4 ani, dar a fost rapid recuperat de unchiul sau si redat mamei. Tatal lui Adam Smith a murit inainte de nasterea sa, iar mama sa, fiica a unui proprietar bogat de terenuri, s-a dedicat cu multa grija educatiei lui Adam, care era un copil bolnavicios. Si-a inceput studiile la varsta de 14 ani, din anul 1737 pana in 1740 la universitatea din Glasgow, unde a luat parte la cursurile profesorului Francis Hutcheson. Intre 1740 si 1746, a studiat filosofia la Colegiul Balliol din Oxford. In 1746, Smith s-a intors la Kirkcaldy. S-a straduit sa isi gaseasca o pozitie la universitate, dar nu a reusit. Datorita bunelor relatii ale mamei sale a primit oferta de a tine un curs public la universitatea din Edinburgh, in perioada 1748-1749. In anul 1751, la varsta de numai 27 de ani, Adam Smith era profesor de logica la universitatea din Glasgow, iar in 1752 era profesor de filozofie morala, pentru care era si mai bine platit. Studentii lui aveau varste cuprinse intre 14 si 16 ani. Limba de predare era latina, Smith a fost insa un pionier al predarii in limba engleza. In aceasta perioada s-a imprietenit si cu David Hume. Cursurile de atica ale lui Smith, tinute in perioada in care a fost professor de filosofie morala la Glasgow, au devenit prima sa carte, The Theory of Moral Sentiments (Teoria sentimentelor morale). Capodopera sa the Wealth of Nations(Avutia natiunilor) a aparut in 1776. aceasta lucrare remarcabila constituie prima,si pana cum singura paradigma completa a stiintei economice. Ea a devenit,de asemenea, o forta extreme de importanta care a contribuit la schimbarea politicii economice engleze.

N-a mai trait sa se poata bucura de succesul prietenului sau, James Watt, care a inventat masina cu aburi. A murit in anul 1790, la varsta de 67 de ani. Dupa moartea sa au fost arse, conform dorintei sale, numeroase schite si manuscrise private.

Contributia lui Adam Smith in economie

Publicarea cartii "Bogatia natiunilor" lui Adam Smith in 1776, este considerata a fi originea Economiei ca stiinta. Clasicii scriau intr-o epoca in care industria cunostea o dezvoltare fara precedent. Preocuparea lor principala a fost cresterea economica si teme relationate cum ar fi distributia, valoarea, comertul international, etc. Unul din obiectivele principale a fost denuntarea ideilor mercantiliste restrictive ale liberei concurente care erau inca si mai extinse in vremea lor. Pentru Adam Smith, statul trebuia sa se abtina sa intervina in economie deoarece atunci cand oamenii actioneaza liber in cautarea propriului interes exista o mana invizibila ce transforma eforturile in beneficii. Cand cineva isi investeste capitalul in sprijinirea industriei o face pentru propriul sau beneficiu; de aceea, intotdeauna va incerca sa-l foloseasca in industria al carei produs va avea o mai mare valoare sau in schimb pentru o mai mare cantitate de bani sau alte bunuri... In asta consta, ca in multe alte cazuri, ghidat de o mana invizibila pentru a atinge un scop ce nu era in intentia sa. Si nici pentru societate este rau ca s-a procedat in acest sens. In cautarea propriului sau interes, omul favorizeaza adeseori pe cel al societatii mai bine decat atunci cand intr-adevar vrea s-o faca.

n Avuia naiunilor denumit i biblia liberalismului clasic, Smith a reuit s sintetizeze cele mai importante cunotine acumulate pn la el n domeniul economic. Dnd dovad de un nalt spirit critic i analitic, Adam Smith readuce n discuie o vast problematic economic la a crei soluionare i-a adus o contribuie substanial. n acest context a fcut pai importani n definirea mai clar a obiectului i metodei de studiu ale economiei politice determinnd consacrarea ei drept una din cele mai importante tiine moderne. A creat un
3

fundament teoretic mai solid liberei concurene i politicii liberschimbiste, bazndu-se att pe studierea materiei i comportamentului uman, ct i pe studiul comparativ al diferitelor sisteme de organizare a economiei, ca i al diferitelor curente economice dinaintea lui mercantilismul i fiziocraia. Avuia naiunilor cuprinde n cinci volume, dintre care primele dou pun accentul pe teoria economic, iar celelalte trei volume evideniaz aspectele normative pe care le implic aceasta, inclusiv o serie de comparaii de istorie economic. Ideea central a lucrrii, aa cum reiese i din titlul ei, o constituie definirea noiunii de avuie sau bogie a naiunilor i analiza factorilor sau forelor de producie ce concur la crearea i sporirea ei. Obiectul filosofiei morale,in opinia lui Smith,era fericirea si bunastarea umana. Filozofii morali antici constientizau acest lucru, intrucat isi propuneau sa examineze fericirea si perfectiunea omului, privit nu numai ca individ, dar si ca membru al unei familii,al unui stat si al omenirii. Aceasta viziune era profound diferita de cea existenta in Evul Mediu,cand se considera ca fericirea este incompatibila cu virtutea si ca singura virtute adevarata este jertfa de sine. Desi progresul material al lumii moderne a facut vederea medievala asupra moralitatii tot mai lipsita de temei,ea a persitat totusi pana in secolul al XVIII-lea, fiind reliefata,de exemplu,intr-un eseu intitulat The Fable of the Bees,or Private Vices and Public Benefits, scris de Dr. Bernard de Mandeville. Teza lui Mandeville era aceea ca viciile umane, in special goana dupa lux si castig material genereaza avutie. Prin urmare, daca virtutea jertfei de sine ar fi fost practicata,progresul material ar fi ajuns la un impas. Adam Smith a privit acest sistem de filozofie morala ca daunator in intregime, deoarece parea a sterge cu totul distinctia dintre viciu si virtute. El a vazut intr-o lumina cu totul diferita castigul lumesc si urmarirea inavutirii. Acesta era numai un aspect al dorintei fiecarui individ de a-si imbunatati propria situatie. Aceasta dorinta, spune Smith, ne urmareste din leagan si apna in moramant, operand in toate domeniile vietii noastre. O mare varietate de institutii economice benefice sunt generate spontan in cadrul creat de ordinea naturala. Intre acestea se numara diviziunea muncii, dezvoltarea banilor, cresterea economiilor si a investitiilor de capital, dezvoltarea comertului exterior si ajustarea cererii si ofertei una la cealalta. Aceste institutii ale ordinii spontane se nasc ca rezultat al comportamentului omului animat de propriul interes si opereaza in beneficial intregii societati. Teoria productiei- deosebirea fundamentala intre conceptia lui Smith asupra naturii si sursei avutiei si cea a fiziocratilor iese imediat in evidenta:nu natura,ci eforturile umane fac bunurile disponibile. In opinia lui Smith,bunurile,si nu aurul, constituiau avutia unei natiuni. O
4

critica virulenta este adresata aici politicilor care directioneaza munca si capitalul in comertul exterior,neglijand agricultura, mineritul sau activitatile manufacturiere si afectand deci negative cresterea venitului per capita. Desi a servit pentru a-si atinge pozitia de cea a fiziocratilor ,accentual lui Smith asupra factorului munca a lasat teren pentru ulterioare interpretari eronate. Astfel, s-a considerat ca el a imbratisat idea potrivit careia munca si numai munca reprezinta sursa avutiei,desi nicaieri nu exclude capitalul si pamantul ca factori productivi. Termenul de factori de productie nu apare in opera lui Smith. Dar modul in care trateaza cotele-parte de venit ca recompense functionale sugereaza ca a gandit capitalul, munca si pamantul ca factori separate de productie, indreptatiti sa-si primeasca cotele separate din produsul annual sub forma profitului, a salariului si a rentei. Accentual lui Smith asupra muncii nu viza negarea importantei capitalului si a pamantului, ci atragerea atentiei asupra muncii, ca opusa fortelor naturii, ca prim mototr al productiei. Fara eforturile cooperative ale muncii, nici pamantul si ncici capitalul nu ar fi putut produce nimic. Smith observa ca diviziunea muncii mareste dexteritatea fiecarui muncitor, economiseste timp prin evitarea trecereii de la un tip de munca la altul si stimuleaza inventarea de procedee prin care este economisita munca. Rezultatul consta in cresterea cantitatii de munca pe care un numar dat de oameni o pot presta. Smith atribuie diviziunii muncii standardul de viata relative ridicat din vremea sa. Atat mercantilistii cat si fiziocratii au folosit conceptual de munca productive si neproductiva. Pentru primii, criteriul productivitatii era gradul in care eforturile contribuiau la realizarea unei balante comerciale favorabile, invreme ce ultimii credeau ca numai muncitorii angajati in agricultura si in industriile extractive erau productivi, prin faptul ca erau asistati de natura,care singura putea crea un surplus. Din nefericire,Smith a gandit si el in termenii muncii productive si neproductive si a creat o considerabila confuzie cu aceasta distinctie, nu numai in ceea ce priveste discutia respective, dar si in raport cu compatibilitatea cu alte parti ale teoriei sale. El remarca faptul ca anumite munci se materializeaza intr-un bun vandabil si trebuie de aceea considerate productive,in timp ce altele sunt neproductive, prin aceea ca nu se finalizeaza intr-un obiect anume. Munca servitorului casnic, a preotului, a functionarului de stat si a altor profesii respectabile din societate intra in categoria neproductiva. Aceasta distinctie intre munca productive sic ea neproductiva este asociata cu alte doua criterii prin care un tip de munca este distins de celalalt. Primul este participarea muncii la crearea valorii. Astfel, smith observa ca munca productive adauga valoare obiectului asupra caruia este exercitata. In aceasta clasa intra munca prestata in manufacturi,dar ce
5

a servitorilor casnici nu se incadreaza aici. Un al doilea criteriu este faptul ca munca productive creeaza un surplus pe care si-l insuseste proprietarul capitalului. Idea e ca munca creeaza un surplus este tratata intr-o maniera oarecum diferita in cartea IV-a, in care este analizat sistemul de gandire fiziocrat. Aici Smith face observatia ca munca artizanilor si a comerciantilor nu este la fel de productive ca cea a fermierilor, deoarece muncitorii agricoli nu asigura doar subzistenta lor si profitul asupra capitalului celui ce i-a angajat,dar si renta destinata proprietarului pamantului. Ca si fiziocratii, Smith era convins ca in agricultura natura coopereaza cu omul si produce un surplus. Smith a crezut ca o natiune trebuie sa favorizeze agricultura sis a desfasoare alte activitati economice numai in masura in care permit acumularea crescanda a capitalului. Manufacturile reprezentau cea de-a doua activitate in oridinea productivitatii, urmate de comertul interior. Comertul exterior era cel mai dezavantajos camp de investitii, furnizand profituri mai scazute si fiind mai dificil de urmarit in comparative cu capitalul investit in tara. Distinctia lui Smith intre munca productive sic ea neproductiva a creat confuzie in cel putin trei domenii ale gandirii economice. Mai intai, excluderea serviciilor din produsul national si categorisirea muncii celor ce le presteaza ca neproductiva a fost ulterior recunoscuta ca incorecta. In al doile rand, identificarea cu un surplus a veniturilor obtinute in manufacturi peste nivelul salariilor a estompat deosebirea dintre profituri si dobanda. Acest lucru a fost regretabil deoarece profitul si dobanda sunt forme de rasplata a doua activitati distincte si anume functia antreprenoriala a asumarii riscului si a maangementului si functia celui ce face disponibile fonduri. Cea de-a treia arie de confuzie priveste fortele productive al pamantului si relatia lor cu renta funciara. Ca si fiziocratii, Smith a nutrit idea ca exista o calitate unica in legatura cu aceste forte productive, creand astfel o conceptie eronata privind natura rentei si imprejurarile in care ea apare. Torusi, spre deosebire de fiziocrati, Smith a recunoscut ca profitul este o forma separate de surplus,adica distincta de renta. Astfel,profitul si renta erau amandoua vazute de Smith ca o sursa de economii si investitii, in vreme ce fiziocratii considerau profitul ca pe o deducere din renta. Munca si valoare- Relatia vazuta de Smith intre munca si valoare prezinta multe aspecte contradictorii si confuse. In opinia lui, munca reprezinta masura reala a valorii de schimb a tuturor bunurilor. In alte afirmatii, munca este cauza sau determinantul valorii. Astfel, spune Smith, pretul real al oricarui lucru, ce il cost ape omul care doreste sa-l dobandeasca este truda, efortul de a-l dobandi. Smith arata ca devine
6

naturala schimbarea bunurilor pe bani si nu pe alte bunuri. Aurul si argintul sunt mijloacele monetare cele mai convenabile,dar valoarea lor variaza,ca si in cazul celorlalte bunuri, in functie de cantitatea de munca necesara pentru extragerea lor din mine. Graul poate fi de asemenea folosit pentru masurarea valorii, dar si valoarea lui va fi variabila, depinzand de cantitatea de munca necesara pentru producerea sa. Smith decide astfel ca munca este singura masura exacta si universala a valorii, deci singurul standard cu ajutorul caruia putem compara valorile sunt in mod obisnuit exprimate in termini banesti. Problema explicarii determinarii valorii de schimb este distincta analitic de problema masurarii valorii, desi Smith insusi nu a vazut nicio dificultate in a concepe munca atat ca pe o cauza, cat si ca pe o masura a valorii. El a considerat ca bunurile vor avea o valoare de schimb mai mare sau mai mica in functie de cantitatea si calitatea muncii cheltuite pentru producerea lor. Nu conteaza atunci daca vorbim despre valoarea bunului sau despre valoarea incorporate in el. Astfel,Smith ne spune, la inceputul celui de al saselea capitol al Cartii I,ca in stadiul indepartat si primitive al societatii, care antedateaza proprietatea private asupra pamantului si acumularea capitalului, un bun are valoare potrivit cantitatii de munca incorporate in acesta,iar bunurile continand cantitati egale de munca vor fi schimbate egala unul cu celalalt. In aceste conditii, nu este nicio dificultate in ceea ce priveste considerarea muncii atat ca o cauza,cat si ca o masura a valorii, intrucat alti factori decat munca practice nu exista,toate tranzactiile implicand echivalente ale muncii. Costul muncii pentru un bun este exact cat munca pe care o necesita. Singura problema vazuta de Smith in stadiul respective viza faptul ca echivalentele timpului de munca nu reprezinta automat echivalente ale continutului de munca,avand in vedere ca unele munci sunt mai dificile, neplacute sau periculoase, ori impugn mai multa experienta,dexteritate sau iscusinta. Dar aceasta nu constituie o dificultate majora, intrucat asemenea diferente ale calitatii muncii se vor reflecta in recompense diferite. Smith era convins ca procesul de piata al determinarii ratei salariului va rezulta automat intr-un salariu proportional cu munca prestata de fiecare muncitor si ca diferentierile de salarii se vor reflecta in valorile bunurilor. Piata este cea care regleaza preturile bunurilor in conformitate cu valoarea muncii incorporate in bunuri. Astefel, el a concluzionat ca bunurile vor fi schimbate potrivit continutului lor de munca, acesta din urma fiind produsul timpului, al dificultatii muncii si al indemanarii. Salariile- Smith arata ca salariile se bazeaza oriunde pe contractul, intelegerea dintre cele doua parti,ale caror interese nu coincide catusi
7

de putin. Nu este greu de observat care din parti este avantajata aici impunandu-si conditiile asupra celeilalte. Desi angajatorii sunt in general cei avantajati in procesul de negociere a salariilor, pana sic el mai umil muncitor trebuie sa primeasca cel putin atat cat sa-I asigure intretinerea sa si a familiei sale. In opinia lui Smith, subzistenta este cea care fixeaza acel nivel minim sub care salariile nu popt scadea pe termen lung. Salariile pot bineinteles sa creasca considerabil peste aceasta rata, daca cererea de munca este ridicata. Cererea de munca creste,potrivit lui Smith, odata cu cresterea venitului si a capitalului fiecarei tari. Aceasta crestere a venitului si a capitalului reprezinta in fond cresterea avutiei nationale. Prin urmare, cererea de muncitori va creste odata cu cresterea avutiei nationale. Astfel,salariile in crestere sunt legate de avutia nationala sporita. Smith observa deasemenea relatia dintre recompense muncii si cresterea populatiei. Cand salariile sunt ridicate,rata de crestere a populatiti tinde sa fie inalta, in vreme ce ratele scazute ale salariilor sunt associate cu o populatie stationara. Profiturile si dobanda in conceptia lui Smith,profiturile asupra capitalului sunt strans legate de salarii,scazand cand salariile cresc si crescnad atunci cand ele scad. Nivelul lor depinde de acumularea capitalului. Capitalul este impartit de Smith in fix si circulant. Capitalul fix consta in masini,unelte,cladiri care furmizeaza un venit sau profit fara a-si schimba detinatorul, in timp ce capitalul circulant creeaza venit numai circuland sau schimbandu-si proprietarul. Acesta din urma consta in bani,stocuri,materii prime si partial manufacturate,ca si din productie terminate nelivrata inca consumatorilor. Toate masinile si echipamentele deriva din capitalul circulant. Orice capital este rezultatul economisirii. Capitalurile sunt sporite prin chibzuiala si diminuate prin risipa si conduita necumpatata. Nivelul profiturilor este atat de fluctuant, incat nu poate fi dtabilit cu precizie. Dar etalonul cel mai bun al nivelurilor profiturilor este rata dobanzii. Progresul dobanzii inseamna si progresul profitului. Renta, Smith arat c renta prezint anumite particulariti fa de salarii i profit. El afirm c, renta funciar intr n alt mod n structura preurilor mrfurilor dect salariul i profitul, cci ea se pltete pentru c pmntul se afl n proprietate privat. El oscileaz n ceea ce privete sursa rentei: uneori o consider drept sczmnt din valoarea creat de muncitori, alteori ca un dar al naturii, iar alteori, o consider un venit justificat ce revine proprietarului de pmnt, fr a arta ns n virtutea crui fapt sau argument. Smith marcheaza o revolutie in gandirea economica. Lucrarea Avutia Natiunilor reprezinta o noua perceptie asupra economiei, ceruta de o lume comerciala aflata in expansiune rapida, in care traditia si sistemele de comanda devin din ce in ce mai putin importante.
8

Inchegarea stiintei economice ca disciplina separatainsoteste de fapt inflorirea pietei libere,acumularea capitalului in proprietate privata si dezvoltarea sistemului de fabrica.

Bibliografie
Tache Ileana -Economisti celebri, Editura Info-Market 2004 www.astroline.ro/P_Adam_Smith_1145.html www.underclick.ro/articol-19-Avutia_Natiunilor_in_termeni_Internet_ %7C_Adam_smith.html