Proiect politici publice

Ministerul Mediului

Realizat: Carp Nicolai

Badea Ionuț
 I. Prezentarea domeniului de elaborare: Ministerul Mediului

Mediul înconjurător reprezintă un element esențial al vieții noastre, de aceea impune o atenție
deosebită din partea societății și o grijă sporită din partea instituțiilor abilitate. Ministerul Mediului
are, printre altele, misiunea de a supraveghea permanent starea mediului înconjurător, de a
acționa, prin intermediul structurilor aflate în subordine și, în conformitate cu legislația națională și
normele internaționale, pentru prevenirea dezastrelor.
Prin natura atribuțiilor ce-i revin și prin proiectele pe care le derulează, Ministerul Mediului
contribuie la asigurarea unor condiții optime de viață pentru cetățeni, informându-i, în același timp,
cu privire la ce înseamnă schimbările climatice și care este impactul acestora asupra economiei și al
societății, cum trebuie gestionate deșeurile, ce trebuie făcut pentru conservarea biodiversității și
care este importanța dezvoltării durabile.
Ministerul Mediului controlează poluarea industrială, calitatea aerului înconjurător, monitorizează
nivelul zgomotului ambiant, starea solului și a subsolului, verifică siturile contaminate, realizând
totodată politica la nivel naţional în domeniile protecţiei mediului înconjurător, economiei verzi,
biodiversităţii, ariilor naturale protejate și schimbărilor climatice.
La fel de importante sunt, în cadrul Ministerului Mediului, punerea în aplicare și gestiunea
programelor/proiectelor de investiții publice, finanțate din fonduri europene, de la bugetul de stat,
din credite externe și din alte surse legal constituite, în conformitate cu strategia de dezvoltare și a
politicii Guvernului României în aceste domenii.
Dintre provocările mileniului trei, schimbările climatice ocupă, la nivel global, un loc aparte în
agenda factorilor de răspundere, constrânși de diferite acorduri internaționale să găseasca soluții și
rezolvări la problemele generate de încălzirea globală, astfel încât, prin programe și măsuri
inteligente, să se asigure o dezvoltare durabilă a Pamântului. Numai astfel generațiile viitoare vor
putea beneficia de un ecosistem cât mai sănătos, cât mai puțin poluat.
Ministerul Mediului reprezintă principalul instrument de transpunere în practică a tuturor acestor
deziderate. Cu alte cuvinte, rolul Ministerului Mediului este acela de a se asigura că viitorul nostru
este în siguranță.
 Poluarea in Romania – cauze și soluții
Poluarea in Romania se ridică la niveluri îngrijorătoare, mai ales că în ultimii ani, țara noastră a
devenit groapa de gunoi a Europei. În timp ce autoritățile nu intervin clar în modul în care se
gestionează poluarea in Romania, Agenția Europeană de Mediu susține că ne aflăm pe primul loc în
Europa pentru decesele cauzate direct sau indirect de poluare (1 dintre 5 persoane).
Cauzele sunt multiple, însă cele mai frecvente sunt gropile de gunoi și arderea iresponsabilă a
deșeurilor. În plus, conform unui raport Greenpeace România, România se află pe locul 15 printre
țările cu nivel scăzut al calității aerului, iar Bucureștiul pe locul 51 în topul celor mai poluate capitale
mondiale.
Aerul este unul dintre mediile în care factorii poluanți se răspândesc cel mai rapid. Dorința de a
eficientiza activitățile economice a provocat mutații locale și regionale în starea climei, prin faptul
că oamenii au intervenit direct sau indirect în structura ecosistemelor. Prin urmare, aceștia au
eliminat zonele forestiere pentru a extinde cartiere rezidențiale, crea zone de petrecere a timpului
liber, crește numărul de suprafețe pavate, schimbări ce au determinat absorbția excesivă a căldurii
și razelor UV.
De asemenea, accelerarea activităților industriale a condus la creșterea emisiilor de gaze și
deșeuri dăunătoare pentru sănătatea publică și a mediului înconjurător.
Poluarea apei are loc prin deversarea deșeurilor provenite din:
 agricultură (îngrășăminte, pesticide și alte substanțe periculoase);
 activitățile industriale (uleiuri uzate, deșeuri metalurgice, etc).
Pe lângă acest lucru, depozitarea deșeurilor se realizează inadecvat, acestea regăsindu-se adesea
pe malurile sau pe cursul râurilor, pe suprafețe extinse.
De la aderarea la UE, România a adoptat o atitudine mai agresivă în ceea ce privește legislația
privind protecția mediului și poluarea in Romania. OUG 152/2005 privind prevenirea și controlul
integrat al poluării vizează stabilirea măsurilor de diminuare sau prevenire a contaminării aerului,
apei și solului, respectiv gestionarea deșeurilor generate de agenții economici.
Legislația prevede ca orice entitate care desfășoară activități economice cu impact major asupra
mediului, trebuie să dețină o autorizație de mediu, emisă de ANPM. Deși nu toate activitățile
desfășurate solicită obținerea unei astfel de autorizații, toate companiile care generează deșeuri
trebuie să ia măsuri de gestionare eficientă a acestora.
În caz contrar, gestionarea inadecvată conduce la deteriorarea mediului, ceea ce poate crea
daune atât la nivelul planetei, cât și la nivelul afacerii. Reducerea nivelului privind poluarea in
Romania și prevenirea ei sunt printre cele mai mari provocări cu care se confruntă societatea, însă
prima soluție de îmbunătățirea calității vieții constă în managementul corect al deșeurilor
(indiferent că vorbim de persoane fizice sau juridice).
 Antreprenorii, autoritățile și publicul larg se află adesea în necunoștință de cauză atunci când vine
vorba de gestionarea eficientă a deșeurilor și de modul de control privind poluarea in Romania. Însă
este datoria tuturor să implementeze măsurile prevăzute de colectare, transportare, depozitare și
valorificare. În caz contrar, prevederile legale impun principiul „poluatorul plătește”, lucru care îi
determină îndeosebi pe agenții economici să investească în servicii integrate de gestionare a
deșeurilor. Costurile asociate poluării și gestionării necorespunzătoare de deșeuri se ridică peste
nivelul celor aferente investiției în aceste servicii. Iar acest lucru este un dezavantaj pentru marii
poluatori și nu numai.
Până la urmă, gestionarea ne ajută să obținem un mediu mai sănătos, să economisim resurse
limitate, să producem energie și să reducem în cele din urmă poluarea in Romania.
Atingerea obiectivelor de prevenire sau reducere a poluării mai poate fi realizată și prin:
 Reutilizarea produselor în loc de eliminarea lor;
 Crearea unor modele de producție curate bazate pe economie circulară;
 Obținerea eficienței energetice;
 Folosirea surselor regenerabile de energie;
 Înlocuirea produselor periculoase cu altele mai puțin sau deloc periculoase;
 Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, conform Pactului Verde European;
 Recuperarea energiei din deșeuri, etc.

- După 1990, parcul de autoturisme din România a crescut considerabil, iar parcul de autobuze
existent în marile oraşe s-a înnoit parţial cu vehicule nepoluante, din cauza costurilor mari de
achiziţie pe care bugetele locale nu au putut să le acopere decât într-o mică măsură. Locuitorii
oraşelor preferă să deţină autoturisme în proprietate decât să apeleze la serviciile de transport
local sau să utilizeze bicicletele şi mersul pe jos.
- parcul de autoturisme din România este unul dintre cele mai vechi din spaţiul european, având
o vârstă medie de 13,5 ani.
- potrivit unor estimări oficiale ale Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, în România sunt
înmatriculate mai mult de 1,2 milioane de autoturisme mai vechi de 12 ani.
- Unele dintre acestea au fost abandonate de proprietari, ceea ce amplifică riscul producerii de
deşeuri pe străzile oraşelor româneşti şi, pe termen lung, al nerespectării ţintelor prevăzute de
acquis-ul comunitar de mediu privind recuperarea şi reciclarea deşeurilor provenite din vehiculele
uzate.
- prezenţa autoturismelor vechi în trafic pune în pericol sănătatea populaţiei datorită emisiilor de
gaze de eşapament. Un studiu elaborat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în 2005, la care au
contribuit şi specialişti de la Institutul de Sănătate Publică din Bucureşti, arată că poluarea cauzată
de gazele de eşapament contribuie la apariţia astmului la copii, a bolilor cardiovasculare şi
pulmonare şi la scăderea duratei medii de viaţă a oamenilor.
 - autorităţile nu au dispus, până în 2004, de mijloace de convingere a proprietarilor de maşini
uzate în scopul radierii acestor autoturisme şi achiziţionării altora noi, care să respecte normele
Uniunii Europene în materie de încadrare în valorile limită ale emisiilor admise pentru aerul
ambiental.

Pe parcursul ultimului secol, pe sectorul românesc a Luncii Dunării s-au îndiguit 53 de incinte
totalizând o suprafaţă de 430.000 ha., prin realizarea a 1200 km de diguri. Aceasta îndiguire
aproape totală a Luncii Dunării a afectat sistemul hidrogeomorfologic şi topoclimatele locale şi
regionale.
Fenomenul menţionat s-a accentuat în condiţiile schimbărilor climatice globale, când extremele
hidro-meteorologice se înregistrează mult mai frecvent şi obstrucţionarea scurgerii în albia Dunării
în perioadele de „ape mari” a devenit o adevărată problemă. Totodată, s-au restrâns până la
dispariţie zonele de reproducere naturală a peştilor şi de dezvoltare a puietului.
Capacitatea de retenţie a nutrienţilor a scăzut, iar apele Dunării, încărcate cu compuşi de azot şi
alţi poluanţi proveniţi din toate ţările situate în amonte, sunt afectate de un fenomen de
eutrofizare care conduce la deficienţe în alimentarea cu apă a unor localităţi dunărene şi la
modificarea în timp a spectrului algal specific apelor Dunării.
- Zonele costiere sunt zone cu multiple resurse. Acestea oferă spaţiu, resurse minerale si vii
pentru activităţile umane si au un rol regulator atât pentru mediul natural cat si pentru mediul
creat de om. In acelaşi timp zonele costiere constituie sisteme exploatate de foarte mulţi utilizatori.
Instituţiile publice si private utilizează resursele naturale pentru subzistenta, activităţi economice si
activităţi de recreere.
- Industrializarea, dezvoltarea comerciala si presiunea progresiva exercitata de creşterea
demografica, in multe locuri ale zonei de coasta, au condus la intensificarea fenomenelor de
eroziune, inundaţii, pierderi de zone umede, poluare, exploatare excesiva a terenurilor si a
resurselor de apa si la reducerea considerabila a diversităţii biologice si a distincţiei culturale a
peisajelor.
- În ultimii 35 ani plaja românească a pierdut din suprafaţă peste 2 400 ha (cca. 80 ha/an) în timp
ce acumulările au fost de numai 200 ha (cca. 7 ha/an). Procesul de eroziune costieră s-a accentuat
deosebit de mult în prezent, ca urmare a schimbărilor climatice la nivel planetar care determină
creşterea nivelului mării. O altă cauză constă în amenajările hidrotehnice de pe Dunăre şi de pe
principalii săi afluenţi, precum şi de pe zona de coastă a mării care duce la scăderea în continuare a
aportului de material nisipos transportat de ape pe mal. Acţiunea de eroziune a mării a provocat
dispariţia completă a unor întinse zone de plajă
- Linia ţărmului s-a retras pe distante variabile de la un sector de ţărm la altul, cu valori cuprinse
între 180 si 300 m, iar valoarea maximă de retragere, în unele puncte, a depăşit 400 m. Pe unele
porţiuni în care lăţimea cordonului litoral este mai redusă, la furtuni marea acoperă complet
ţărmul, uneori formând breşe, care se unesc cu apele lacurilor litorale, în acest fel fiind afectat
ecosistemul specific al lacului respectiv.
 II. Analiza diagnostic a domeniului (puncte forte și puncte slabe)

Puncte forte Puncte slabe

1. Ministerul Mediului are ca misiune 1. Poluarea atmosferică datorită prezenţei pe
principală supravegherea stării mediului şoselele româneşti a numeroase autoturisme
înconjurător și acțiunea pentru prevenirea vechi.
dezastrelor.
2. Ministerul contribuie la informarea 2. Ineficienţa din punct de vedere economic cât
cetățenilor despre schimbările climatice, şi al apărării populaţiei a sistemului de
impactul acestora asupra economiei și îndiguire existent în Lunca Dunării.
societății, gestionarea deșeurilor, conservarea
biodiversității și dezvoltarea durabilă.
3. Controlează poluarea industrială, calitatea 3. Afectarea zonei de coastă româneşti de către
aerului, nivelul zgomotului, starea solului și agricultură, apele uzate industriale şi urbane,
subsolului, verifică siturile contaminate și precum şi de creşterea demografică.
dezvoltă politici în domenii precum protecția
mediului, economia verde și schimbările
climatice.
4. Ministerul implementează și gestionează 4. Creșterea parcului auto și lipsa
programe/proiecte de investiții publice alternativelor.
finanțate din fonduri europene, bugetul de
stat, credite externe și alte surse legal
constituite.
5. Acțiunea împotriva dezastrelor. 5. Numărul mare de autoturisme vechi.

6. Controlul poluării industriale: ministerul are 6. Lipsa de mijloace coercitive până în 2004.
un rol activ în controlul și reglementarea
poluării industriale.
7. Gestiunea programelor/proiectelor de 7. Impactul asupra sănătății publice.
investiții.

8. Transparența și conformitatea cu normele 8. Efectele îndiguirii pe sectorul Dunării.

internaționale.
9. Analiza și conștientizarea problemei. 9. Problemele generate de schimbările
climatice.
10. Impactul asupra sănătății: Prezentarea 10. Eutrofizarea apelor Dunării.
statisticilor cu privire la decesele cauzate direct
sau indirect de poluare oferă o imagine clară a
impactului negativ al poluării asupra sănătății
populației, sporind gradul de conștientizare și
urgența acțiunii.
11. Focalizarea pe cauzele majore: 11. Presiunea asupra zonelor costiere.
Identificarea gropilor de gunoi și arderea
iresponsabilă a deșeurilor ca principale surse
de poluare pune baza pentru abordarea
problemelor la nivelul cauzelor principale,
indicând direcții specifice pentru intervenție.
12. Informare de la organizații independente. 12. Pierderea suprafeței plajelor.

13. Legislația de mediu și măsuri luate: 13. Ineficiența măsurilor de prevenire.

Menționarea OUG 152/2005 și a altor
reglementări relevante subliniază angajamentul
României față de reglementări și măsuri
eficiente în combaterea poluării, arătând o
abordare legislativă și instituțională.
14. Conștientizare la nivel larg. 14. Insuficienta informare a populației.

15. Soluții și direcții pentru îmbunătățire. 15. Controlul inadecvat al poluării industrial.

16. Costurile asociate poluării: Argumentarea 16. Dependența excesivă de fonduri externe.
costurilor ridicate asociate poluării și
gestionării necorespunzătoare indică o
perspectivă pragmatică, evidențiind avantajele
economice ale investițiilor în soluții durabile.
17. Contribuția la condiții optime de viață. 17. Lipsa unei abordări integrate.

18. Gestiunea programelor de investiții. 18. Nerespectarea angajamentelor

internaționale.

19. Promovarea dezvoltării durabile. 19. Lipsa unei abordări proactive.

20. Adaptabilitate la provocările globale. 20. Fragmentarea politicilor.

III. Filtrarea și descrierea problemelor de politici publice rezultate în urma
filtrării

A.Filtrarea problemelor de politici publice

1). Poluarea atmosferică datorită prezenţei pe şoselele româneşti a numeroase autoturisme
vechi.
2). Ineficienţa din punct de vedere economic cât şi al apărării populaţiei a sistemului de îndiguire
existent în Lunca Dunării.
3). Afectarea zonei de coastă româneşti de către agricultură, apele uzate industriale şi urbane,
precum şi de creşterea demografică.

B. Descrierea celor trei probleme de politică publică

1). Poluarea atmosferică datorită prezenţei pe şoselele româneşti a numeroase autoturisme
vechi.
- După 1990, parcul de autoturisme din România a crescut considerabil, iar parcul de
autobuze existent în marile oraşe s-a înnoit parţial cu vehicule nepoluante, din cauza costurilor mari
de achiziţie pe care bugetele locale nu au putut să le acopere decât într-o mică măsură. Locuitorii
oraşelor preferă să deţină autoturisme în proprietate decât să apeleze la serviciile de transport local
sau să utilizeze bicicletele şi mersul pe jos.
- parcul de autoturisme din România este unul dintre cele mai vechi din spaţiul european,
având o vârstă medie de 13,5 ani.
- potrivit unor estimări oficiale ale Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, în România
sunt înmatriculate mai mult de 1,2 milioane de autoturisme mai vechi de 12 ani.
- Unele dintre acestea au fost abandonate de proprietari, ceea ce amplifică riscul producerii
de deşeuri pe străzile oraşelor româneşti şi, pe termen lung, al nerespectării ţintelor prevăzute de
acquis-ul comunitar de mediu privind recuperarea şi reciclarea deşeurilor provenite din vehiculele
uzate.
- prezenţa autoturismelor vechi în trafic pune în pericol sănătatea populaţiei datorită
emisiilor de gaze de eşapament. Un studiu elaborat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în 2005, la
care au contribuit şi specialişti de la Institutul de Sănătate Publică din Bucureşti, arată că poluarea
cauzată de gazele de eşapament contribuie la apariţia astmului la copii, a bolilor cardiovasculare şi
pulmonare şi la scăderea duratei medii de viaţă a oamenilor.
- autorităţile nu au dispus, până în 2004, de mijloace de convingere a proprietarilor de
maşini uzate în scopul radierii acestor autoturisme şi achiziţionării altora noi, care să respecte
normele Uniunii Europene în materie de încadrare în valorile limită ale emisiilor admise pentru
aerul ambiental.
2). Ineficienţa din punct de vedere economic cât şi al apărării populaţiei a sistemului de îndiguire
existent în Lunca Dunării.
Pe parcursul ultimului secol, pe sectorul românesc a Luncii Dunării s-au îndiguit 53 de
incinte totalizând o suprafaţă de 430.000 ha., prin realizarea a 1200 km de diguri. Aceasta îndiguire
aproape totală a Luncii Dunării a afectat sistemul hidrogeomorfologic şi topoclimatele locale şi
regionale.
Fenomenul menţionat s-a accentuat în condiţiile schimbărilor climatice globale, când
extremele hidro-meteorologice se înregistrează mult mai frecvent şi obstrucţionarea scurgerii în
albia Dunării în perioadele de „ape mari” a devenit o adevărată problemă. Totodată, s-au restrâns
până la dispariţie zonele de reproducere naturală a peştilor şi de dezvoltare a puietului.
Capacitatea de retenţie a nutrienţilor a scăzut, iar apele Dunării, încărcate cu compuşi de
azot şi alţi poluanţi proveniţi din toate ţările situate în amonte, sunt afectate de un fenomen de
eutrofizare care conduce la deficienţe în alimentarea cu apă a unor localităţi dunărene şi la
modificarea în timp a spectrului algal specific apelor Dunării.
In primăvara anului 2006, România s-a confruntat cu cele mai mari debite înregistrate
vreodată pe Dunăre, acestea afectând grav localităţile riverane. Cedarea digurilor precum şi
revărsarea Dunării în zone neamenajate a condus la evacuarea a 15.834 persoane, afectarea a 154
localităţi, inundarea a 1.774 case din care 443 sunt distruse şi 134 sunt în pericol de prăbuşire. Au
mai fost afectate peste 4.700 anexe gospodăreşti, 64.350 ha teren arabil, 6,8 km drumuri naţionale
şi 593 km drumuri judeţene şi comunale.
Având în vedere că majoritatea incintelor îndiguite în scopul înfiinţării unor ferme pentru
practicarea agriculturii intensive nu mai sunt folosite conform destinaţiei iniţiale, fiind exploatate
într-un regim semi-intensiv sau cvasi-natural, fără sisteme de irigaţii şi drenaj, se pune problema
dacă producţiile agricole obţinute justifică menţinerea sistemului actual de îndiguire, cu toată suita
de consecinţe negative prezentate mai sus. În momentul de faţă este necesară identificarea unor
variante pentru reamenajarea Dunării care să fie viabile din punct de vedere economic, social şi
ecologic.
3). Afectarea zonei de coastă româneşti de către agricultură, apele uzate industriale şi urbane,
precum şi de creşterea demografică.
- Zonele costiere sunt zone cu multiple resurse. Acestea oferă spaţiu, resurse minerale si vii pentru
activităţile umane si au un rol regulator atât pentru mediul natural cat si pentru mediul creat de
om. In acelaşi timp zonele costiere constituie sisteme exploatate de foarte mulţi utilizatori.
Instituţiile publice si private utilizează resursele naturale pentru subzistenta, activităţi economice si
activităţi de recreere.
- Industrializarea, dezvoltarea comerciala si presiunea progresiva exercitata de creşterea
demografica, in multe locuri ale zonei de coasta, au condus la intensificarea fenomenelor de
eroziune, inundaţii, pierderi de zone umede, poluare, exploatare excesiva a terenurilor si a
resurselor de apa si la reducerea considerabila a diversităţii biologice si a distincţiei culturale a
peisajelor.
- În ultimii 35 ani plaja românească a pierdut din suprafaţă peste 2 400 ha (cca. 80 ha/an) în
timp ce acumulările au fost de numai 200 ha (cca. 7 ha/an). Procesul de eroziune costieră s-a
accentuat deosebit de mult în prezent, ca urmare a schimbărilor climatice la nivel planetar care
determină creşterea nivelului mării. O altă cauză constă în amenajările hidrotehnice de pe Dunăre
şi de pe principalii săi afluenţi, precum şi de pe zona de coastă a mării care duce la scăderea în
continuare a aportului de material nisipos transportat de ape pe mal. Acţiunea de eroziune a mării
a provocat dispariţia completă a unor întinse zone de plajă
- Linia ţărmului s-a retras pe distante variabile de la un sector de ţărm la altul, cu valori
cuprinse între 180 si 300 m, iar valoarea maximă de retragere, în unele puncte, a depăşit 400 m. Pe
unele porţiuni în care lăţimea cordonului litoral este mai redusă, la furtuni marea acoperă complet
ţărmul, uneori formând breşe, care se unesc cu apele lacurilor litorale, în acest fel fiind afectat
ecosistemul specific al lacului respectiv.
- Aceste fenomene dovedesc nevoia de o metodologie comuna care sa poată fi aplicata
pentru a descrie complexitatea interacţiunilor intre sistemul resurselor si potenţialii utilizatori. Deci,
este nevoie de a planifica si a controla acest proces intr-o maniera sistematica si durabila.
- Pentru introducerea acestui nou concept în România, în anul 2002 a fost promovată
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere
care a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 280/2003. Acest act legislativ include
prevederi legate de principiile care stau la baza gospodăririi integrate a zonei costiere, delimitarea şi
regimul de folosire al zonei costiere detaliat pe activităţile economice principale, regimul de
restricţii şi interdicţii, principalele măsuri pentru asigurarea unei gospodăririi integrate a zonei
costiere, mecanismele economice şi financiare necesare, atribuţiile şi răspunderile autorităţilor
implicate, participarea publicului şi controlul activităţii de gospodărire integrată a zonei costiere.
- În perioada care a trecut de la intrarea în vigoare a acestui act normativ s-au constatat o
serie de deficienţe legate atât de neclaritatea unor prevederi ale acestuia, cât şi de implementare.
 Problema C1 C2 C3 C4 C5 Total

1. Poluarea atmosferică datorită prezenţei pe

- - - 4 - 4
şoselele româneşti a numeroase autoturisme vechi.
2. Ineficienţa din punct de vedere economic cât şi
al apărării populaţiei a sistemului de îndiguire - 2 - - - 2
existent în Lunca Dunării.
3. Afectarea zonei de coastă româneşti de către
agricultură, apele uzate industriale şi urbane, - - 3 - - 3
precum şi de creşterea demografică.

IV. Prioritizarea problemelor

1.)
Problema poluării mediului în România este într-o relație directă cu angajamentele pe care țara
le-a asumat în cadrul procesului de aderare și ulterior, în cadrul relației cu Uniunea Europeană (UE).
În momentul aderării la UE, România a acceptat anumite obligații și angajamente în diverse
domenii, inclusiv în ceea ce privește protecția mediului. Aceste angajamente includ armonizarea
legislației naționale cu cea europeană în domeniul protecției mediului, implementarea unor politici
și practici care să asigure o gestionare sustenabilă a resurselor naturale și a deșeurilor, precum și
reducerea emisiilor de poluanți în aer și apă.
România a avut și are responsabilități de a atinge ținte specifice stabilite la nivel european în
cadrul diferitelor directive și regulamente privind mediu. Neîndeplinirea acestor angajamente poate
avea consecințe în ceea ce privește imaginea și relația României cu Uniunea Europeană. De
asemenea, există mecanisme de monitorizare și raportare în cadrul UE pentru a evalua progresele
fiecărui stat membru în îndeplinirea angajamentelor asumate.
Prin urmare, poluarea mediului în România este un aspect important în contextul relației cu
Uniunea Europeană, iar capacitatea țării de a gestiona și de a reduce poluarea poate influența atât
imaginea României în UE, cât și beneficiile economice și sociale ale aderării la această comunitate.

2.)
Poluarea mediului reprezintă una dintre cele mai presante probleme ale secolului nostru, având
consecințe grave asupra sănătății umane, biodiversității și calității vieții în general. În contextul
României, soluționarea acestei probleme este recunoscută ca fiind o prioritate a Ministerului
Mediului, organizație cheie în elaborarea și implementarea politicilor de protecție a mediului.
 Un prim aspect al priorității acordate poluării mediului de către Ministerul Mediului din România
constă în elaborarea și implementarea legislației privind protecția mediului. Legislația riguroasă și
actualizată este esențială pentru a reglementa activitățile industriale, emisiile de poluanți și
eliminarea deșeurilor într-un mod responsabil. Ministerul trebuie să asigure conformitatea cu
standardele europene și să pună în aplicare măsuri care să încurajeze practicile durabile în toate
sectoarele economice.
O altă dimensiune crucială este monitorizarea și raportarea poluării. Ministerul Mediului trebuie
să dezvolte și să implementeze sisteme eficiente de monitorizare a calității aerului, apei și solului.
Colectarea datelor precise și comunicarea transparentă a acestora către public sunt esențiale
pentru conștientizarea problemelor și implicarea activă a cetățenilor în eforturile de combatere a
poluării.
Promovarea tehnologiilor și practicilor prietenoase cu mediul reprezintă un alt pilon al strategiilor
Ministerului Mediului. Stimularea inovației în domeniul energiilor regenerabile, încurajarea
eficienței energetice și sprijinirea tehnologiilor curate sunt aspecte esențiale pentru reducerea
amprentei ecologice a țării.
3.)
În primul rând, sănătatea populației este în pericol direct. Nivelurile crescute de poluare a aerului
pot contribui la creșterea bolilor respiratorii și cardiovasculare, afectând în mod desproporționat
categoriile vulnerabile ale societății. Substanțele toxice din aer și apă pot pătrunde în organism prin
consumul de apă și alimente contaminate, având consecințe asupra sistemelor respirator, circulator
și nervos.
Biodiversitatea, un pilon esențial al echilibrului ecologic, suferă, de asemenea, în urma
nerezolvării problemei poluării. Ecosistemele fragile pot fi perturbate, iar speciile vulnerabile pot
dispărea sau se pot confrunta cu declinuri semnificative. Aceasta nu este doar o problemă de
conservare a naturii, ci și o amenințare la adresa securității alimentare și a resurselor naturale,
având consecințe pe termen lung pentru durabilitatea sistemelor naturale și a agriculturii.
Economia țării nu este imună la impactul nerezolvării problemei poluării. Costurile pentru
tratamentul bolilor legate de poluare și pentru restaurarea mediului pot deveni copleșitoare,
reducând resursele disponibile pentru alte sectoare importante, cum ar fi educația și infrastructura.
Imaginea țării în contextul investițiilor străine și al turismului poate fi afectată, având consecințe
negative asupra creșterii economice și dezvoltării durabile.
Pe plan social, comunitățile afectate de poluare se confruntă cu riscuri sporite de migrație, sărăcie
și instabilitate. Poluarea mediului contribuie la degradarea calității vieții, la diminuarea accesului la
resursele naturale și la creșterea inegalităților sociale. Acest fenomen poate amplifica tensiunile
sociale și poate afecta coeziunea comunităților.

4.)
 Poluarea mediului în România a devenit o problemă urgentă cu implicații semnificative asupra
sănătății populației. Cifrele și studiile relevă un impact alarmant asupra sănătății umane, arătând că
un număr semnificativ de oameni sunt afectați negativ de poluarea mediului în țară.
În primul rând, poluarea aerului este un factor major de preocupare. Zonele urbane, în special
marile orașe, sunt adesea afectate de nivele ridicate de particule fine, dioxid de azot și alte substanțe
poluante provenite în special din traficul rutier și industrial. Studii recente indică că mii de români
suferă de afecțiuni respiratorii, cum ar fi astmul și bronșita, iar copiii și vârstnicii sunt grupurile cele
mai vulnerabile.
Calitatea apei este, de asemenea, o sursă majoră de îngrijorare. Poluarea apei poate duce la
contaminarea surselor de apă potabilă, afectând sănătatea consumatorilor. Bolile gastrointestinale și
alte afecțiuni legate de consumul apei contaminate sunt semnalate în anumite comunități, unde
infrastructura de tratare a apei nu este suficient de eficientă sau unde există descărcări ilegale de
substanțe poluante.
Un alt aspect important este poluarea solului și a alimentelor. Substanțele chimice provenite de la
activitățile industriale și agricole pot contamina solul și culturile agricole, având impact direct
asupra alimentației populației. Cazurile de îmbolnăviri legate de consumul de alimente contaminate
sunt în creștere, punând presiune asupra sistemului de sănătate.
Pe lângă impactul asupra sănătății fizice, poluarea mediului are și consecințe asupra sănătății
mentale. Comunitățile afectate de poluare trăiesc sub stresul constant al unui mediu nesănătos, ceea
ce poate contribui la anxietate și depresie.
5.)
Poluarea mediului în România nu afectează uniform toate segmentele populației; dimpotrivă,
anumite grupuri sunt mai vulnerabile și suferă mai mult din cauza expunerii la factorii poluani.
Aceste grupuri vulnerabile variază în funcție de natura poluării și de caracteristicile locale, dar în
general includ copiii, vârstnicii, persoanele cu condiții de sănătate preexistente și comunitățile
marginalizate.
Unul dintre grupurile cele mai afectate este cel al copiilor. Copiii, cu sistemul lor imunitar în
dezvoltare și cu o capacitate redusă de a face față substanțelor toxice, sunt expuși la riscuri
semnificative din cauza poluării mediului. De exemplu, expunerea la poluarea aerului poate
contribui la dezvoltarea problemelor respiratorii precum astmul, având un impact pe termen lung
asupra sănătății lor.
Vârstnicii sunt, de asemenea, grupuri vulnerabile, deoarece pot avea sisteme imunitare slăbite și
pot suferi de boli cronice care pot fi exacerbate de expunerea la poluanți. Poluarea aerului poate
contribui la intensificarea problemelor respiratorii și cardiovasculare, afectând calitatea vieții acestui
grup demografic.
Persoanele cu afecțiuni de sănătate preexistente sunt expuse la riscuri semnificative în cazul
poluării mediului. Astfel, cei cu afecțiuni respiratorii, cardiovasculare sau alte boli cronice pot suferi
consecințe severe și pot avea nevoie de tratamente medicale costisitoare.

V. Completarea formularului de propunere de politică publică

 Titlul propunerii de politică publică
Departament iniţiator
Persoane responsabile şi date de contact
Efectele negative ale poluării mediului din
România
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor,
Ministerul Transporturilor ,și Administrația
Fondului pentru Mediu
Mircea Fechet, Ministrul Mediului,
Apelor și Pădurilor mircea.fechet@gmail.com
Ionuț-Sorin Banciu , Secretar de Stat
ionutsorinbanciu@gmail.com
Beșeni Cristian Valer, secretar de stat
Beseni.cristian@gmail.com
Sorin-Mihai GRINDEANU, Ministrul
Transporturilor

Secțiunea 1
Argumente pentru inițierea propunerii de politică publică
Mediul înconjurător reprezintă una dintre cele mai importante resurse ale planetei noastre și
reprezintă baza pentru dezvoltarea durabilă a societății umane. În ultimele decenii, problemele legate
de mediul înconjurător au devenit tot mai evidente și alarmante, iar necesitatea unei abordări
colective și guvernamentale a devenit imperativă. Inițierea propunerilor de politică publică în
domeniul mediului este esențială pentru a aborda aceste probleme și pentru a asigura o gestionare și
o protecție corespunzătoare a resurselor naturale.
În România, problema poluării atmosferice este una deosebit de actuală şi îngrijorătoare. Unul
dintre factorii principali care contribuie la această problemă este prezenţa pe şoselele româneşti a
numeroaselor autoturisme vechi. Astfel, iniţierea unei propuneri de politică publică în ceea ce
priveşte această situaţie se impune ca o necesitate urgentă. Există numeroase argumente solide care
susţin această iniţiativă.
Primul argument de luat în considerare este impactul negativ al emisiilor poluante generate de
autoturismele vechi asupra mediului înconjurător şi sănătăţii populaţiei. Aceste vehicule vechi, care
nu sunt echipate cu tehnologii moderne de reducere a emisiilor, eliberează în atmosferă cantităţi
mari de gaze nocive, cum ar fi dioxidul de carbon şi particulele fine. Aceste substanţe poluante
contribuie la poluarea aerului şi la creşterea îmbolnăvirilor respiratorii şi cardiovasculare în rândul
populaţiei. Un alt argument important se referă la impactul economic al prezenţei autoturismelor
vechi pe şoselele româneşti. Aceste vehicule consumă mai mult combustibil şi necesită reparaţii şi
întreţinere mai frecvente, ceea ce înseamnă costuri mai mari pentru proprietarii lor. De asemenea,
ele nu sunt eficiente din punct de vedere energetic, fapt ce înseamnă o dependenţă mai mare de
importurile de combustibili fosili şi o creştere a facturii la carburanţi. Soluţia pentru reducerea
poluării atmosferice şi a impactului economic negativ al autoturismelor vechi ar putea fi
introducerea unor măsuri de înlocuire a acestora cu vehicule mai noi şi mai puţin poluante prin
intermediul unei politici publice. Aceste măsuri ar putea include stimulente fiscale, cum ar fi
scutirea de la taxele de înmatriculare şi reduceri de taxe la achiziţionarea de vehicule noi şi mai
prietenoase cu mediul înconjurător. O altă propunere de politică publică ar putea fi instituirea unor
norme mai stricte de poluare pentru autoturismele deja existente. În acest sens, se pot introduce
controale periodice ale emisiilor şi impunerea unor limite maxime admise pentru acestea.
Proprietarii autoturismelor care depăşesc limitele de poluare ar putea fi sancţionaţi şi îndreptaţi să îşi
înlocuiască vehiculele cu unele mai puţin poluante.
Așadar ,iniţierea unei propuneri de politică publică în privinţa poluării atmosferice datorate
autoturismelor vechi reprezintă o necesitate imperativă în lumina impactului negativ al acestei
situaţii asupra mediului înconjurător şi a sănătăţii populaţiei. Prin implementarea unor măsuri
concrete de înlocuire a autoturismelor vechi cu vehicule mai noi şi mai puţin poluante, putem
contribui la reducerea poluării şi la crearea unei societăţi mai durabile şi mai sănătoase.

Secțiunea 2
Scopul, obiectivele propunerii de politică publică şi beneficiarii (grupurile ţintă)
Scop : reducerea impactului negativ al acestora asupra mediului înconjurător și sănătății
umane
Obiective:
Obiectiv general: reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a nivelului de poluare a
aerului
Obiective specifice:
1) Îmbunătăţirea calității aerului cu 30% în zonele aglomerate până la sfârșitul anului 2026 în
toate judeţele ţării
2) Promovarea și stimularea utilizării autoturismelor mai puțin poluante cu 50% până la
sfârșitul anului 2026 în toate judeţele ţării
Beneficiari
Beneficiari direcți: Cetățenii care locuiesc în zonele afectate de poluare atmosferică
Persoanele care suferă de afecțiuni respiratorii și cardiovasculare,
Beneficiari indirecţi şi categorii afectate de implementarea politicii:
Producătorii de autovehicule electrice sau hibride
Guvernul și autoritățile locale
Companiile și furnizorii de infrastructură pentru vehiculele electrice

Secțiunea 3
Descrierea opțiunilor de soluționare a problemei/problemelor identificate
Opțiunea 1:
Implementarea unor măsuri de control al emisiilor
Opțiunea 2:
Stimularea achiziționării de autoturisme noi și mai puțin poluante
Opțiunea 3:
Încurajarea utilizării transportului public și a alternativelor la autoturismele vechi

Secțiunea 4
Identificarea şi evaluarea impactului
Impact 1
Impactul asupra mediului înconjurător
Impact 2
Impactul asupra sănătății umane
Impact 3
Impactul economic
 Secțiunea 5
Selectarea opțiunii
Încurajarea utilizării transportului public și a alternativelor la autoturismele vechi
Se pot dezvolta și promova servicii de transport public mai eficiente și accesibile, cum ar fi
rețele extinse de tramvaie, metrou și utilizarea bicicletelor și implementarea de piste dedicate
acestora
Beneficii
 Reducerea poluării atmosferice
 Descongestionarea traficului rutier
 Economii financiare
 Sănătatea și bunăstarea
 Sustenabilitatea și protecția mediului înconjurător
Riscuri
 Capacitate limitată a transportului public
 Necesitatea dezvoltării infrastructurii:
 Reducerea flexibilității și a confortului
Grup vizat: 60% din lucrătorii în zonele aglomerate

Secțiunea 6
Procesul de consultare publică
Organizaţii, instituţii consultate
 Autoritățile locale și regionale (Consultarea acestor autorități poate asigura o coordonare și o
planificare eficientă a măsurilor de încurajare a utilizării transportului public și a
alternativelelor la autoturismele vechi.)
 Companiile de transport public (2 întâlniri pentru a oferi informații despre nevoile și
cerințele utilizatorilor, precum și pentru a dezvolta strategii de îmbunătățire a calității și
eficienței serviciilor lor)
 Organizațiile neguvernamentale (ONG-uri) (Obligația de a aduce expertiză și soluții
inovatoare pentru promovarea utilizării transportului public și a altor alternative la
autoturismele vechi)
 Asociațiile și sindicatele de transportatori și șoferi (informarea pentru a înțelege
perspectivele și preocupările acestora în ceea ce privește încurajarea utilizării transportului
public și a altor alternative la autoturismele vechi)

Rezultatul consultării (variante alternative de soluţionare propuse, puncte de vedere, poziţii

exprimate)
1) Sugestii și recomandări privind politici și măsuri de implementare
varianta 1 - Implementarea unor măsuri de control al emisiilor ((variantă propusă de
autorităţile locale);
2) Puncte de vedere și poziții diferite cu privire la opțiunea de încurajare a utilizării
transportului public și a alternativelor la autoturismele vechi.
Memorandum prin care s-a consemnat acordul autorităţilor locale și companiilor de transport
public asupra variantei ce urmează a fi implementată (varianta 3)
 Secțiunea 7
Măsuri postadoptare
Termene preconizate de realizare: Reţeaua va activa în administrarea consiliilor locale în 24
luni de la demararea procesului de implementare. Perioada de implementare este februarie 2024 –
martie 2026

Modalități şi termene de monitorizare şi evaluare:

Se vor întocmi trei rapoarte de monitorizare: la jumătatea implementării politicii (20 iulie
2025) şi la finalul implementării politicii (12 martie 2026 ) şi un raport de evaluare după ce planul
de acţiuni a fost implementat (30 decembrie 2026).

Indicatori de performanţă:
 Numărul de utilizatori ai transportului public
 Reducerea traficului rutier
 Gradul de satisfacție a utilizatorilor:

PLANUL DE ACŢIUNI
Activitate Termen Responsabili Buget Rezultate Raport de Raport
necesară de Monitoriza de
implementă realizare re evaluar
rii e
1. Stabilirea 20 Ministerul Se Personal cu
echipei februarie Mediului, estimează atribuţii în
coordonatoa 2024 Apelor și bugetul implementar
re Pădurilor și aferent ea
Administrați fiecărei proiectului,
a Fondului activităţi atât la nivel
pentru Mediu pe baza central, cât
analizei şi local
cost
beneficiu
realizată
anterior şi
se
distribuie
pe
următoare
le capitole
de
cheltuieli:
cheltuieli
materiale,
de
servicii şi
salarii.
Lista finală 20 Ministerul Lista cu
pentru decembri Mediului, extinderea
dezvoltarea e 2024 Apelor și rețelei de
infrastructu Pădurilor ȘI transport în
rii de Ministerul comun,
transport Transporturil modernizare
public or a stațiilor și
a vehiculelor
existente,
precum și
crearea de
noi rute și
servicii
pentru a
acoperi mai
bine nevoile
utilizatorilor
Promovarea 10 martie Administrați Campanii de
transportulu 2025 a Fondului conștientizar
i public pentru Mediu e și
informare
pentru a
educa
publicul cu
privire la
beneficiile
utilizării
transportulu
i public și la